Universitatea Hyperion, Facultatea Științe Economice, Contabilitate și Informatică de Gestiune

PIAȚA VALUTARĂ
ROMÂNEASCĂ

Profesor: Stundent:
Prof. Univ. Dr. LUCIAN ALBU Varvaroi Raluca-Mihaela

1
 Universitatea Hyperion, Facultatea Științe Economice, Contabilitate și Informatică de Gestiune

CUPRINS

Cap. I - Cursul Valutar

1.1. Cursul valutar: concept, funcții, forme
1.2. Factori care influențează asupra cursului valutar
1.3. Teorii asupra determinării cursului valutar
1.4. Riscul valutar și măsuri de protecție
1.5. Drept valutar

Cap II - Piața valutară românească

2.1. Evoluția regimului valutar în România
2.2. Banca Națională a României
2.3. Reglementările Băncii Naționale a României
2.4. Principii de desfășurare a activității valutare pe piața interbancară
2.5. Instrumentele Politicii Monetare

Biobliografie

2
 Universitatea Hyperion, Facultatea Științe Economice, Contabilitate și Informatică de Gestiune

Cap. I - Cursul Valutar

1.1. Cursul valutar: concept, funcții, forme

Schimburile economice internaționale fiind exprimate în valută presupun cunoașterea
cursului valutar și a factorilor ce exercită influența asupra lui.

Cursul valutar reprezintă raportul valoric dintre moneda unei țări și moneda altei țări sau
prețul unei valute exprimat în altă valută. Într-o altă formulare, cursul valutei exprimă prețul la
care o monedă națională se schimbă cu o altă monedă. Raportul de schimb dintre valute are un
caracter sintetic, deoarece permite compararea produsului intern brut, a prețurilor, a salariilor și a
productivității muncii.

Cursul de schimb al valutei îți exprimă menirea prin următoarele funcții:

- funcția de instrument de valoare a bunurilor și a serviciilor din relațiile economice

internaționale;

- funcția de instrument de conversie și de comparare a puterii de cumpărare a monedelor

din diferite țări;

- funcția de mecanism de influență în relațiile economice internaționale prin care pot fi

stimulate exporturile, restrânse importurile și modificat echilibrul valutar.

Puterea de cumpărare a unei monede depinde de bunurile și serviciile oferite de nivelul

prețurilor. Paritatea puterii de cumpărare reflectă bunurile și serviciile ce se pot achiziționa cu
unitățile monetare din două țări.

În relațiile economice internaționale, raportul de schimb al valutei diferă în funcție de

locul de formare, mărime și de alți factori.

3
 Universitatea Hyperion, Facultatea Științe Economice, Contabilitate și Informatică de Gestiune

Cursul oficial se caracterizează prin faptul că se stabilește de autoritatea monetara a unei

țări, fie la paritate. fie la un nivel convențional. În perioda exprimării valorii monedelor în aur,
cursul valutar se forma în funcție de cantitatea de aur a monedelor, iar banca centrala se angaja
să il mențină mai multă vreme la același nivel fiind cunoscut sub denumirea de curs fix.

Cursurile fixe se mențineau la același nivel prin intervenția autorității monetare pe piața
valutară, respectiv prin vânzarea și cumpărarea de valută din rezervele oficiale.

Cursurile flotante se individualizează prin faptul că se formează pe piața valutară în

funcție de influențele factorilor economici monetari și financiari, având un nivel variabil și
flexibil.

Cursurile fluctuante exprimă formarea raporturilor de schimb dintre valute și anumite

limite în mod liber (limite de fluctuare mai mari decât cele din perioada cursurilor fixe) iar pe
măsura atingerii lor, autoritatea monetară intervine pe piața pentru a limita variația cursului de
schimb.

Cursul unic se aplică la toate operațiile unui stat iar cursurile multiple reprezintă raporturi
de schimb care se diferențiază în funcție de natura tranzacțiilor internaționale. Din practicarea
cursurilor multiple, rezultă restricții valutare în raporturile comerciale a unui stat cu alte state.

1.2. Factori care influențează asupra cursului valutar

Raportul de schimb dintre valute este o variabilă care depinde de factori interni și externi.
Din punct de vedere al naturii lor, factorii care influențează asupra cursului de schimb, pot fi
economici, monetari, financiari și psihologici.

a. Unul din factorii cei mai importanți care influențează asupra cursului valutar, îl
constituie situația balanței de plăți. Echilibrul balanței de plăți externe este dependent de
valoarea exporturilor și a importurilor, de gradul de eficiență și competivitate al produselor, de
nivelul prețurilor, de serviciile internaționale și de conjunctura de pe piețele internaționale.

Cursul de schimb influențează asupra echilibrului balanței de plăți externe ca urmare a

relației de conexiune dintre ele. Devalorizarea (deprecierea) valutei stimulează creșterea
exporturilor, restrânge importurile și determină o tendință de echilibrare a balanței de plăți.

4
 Universitatea Hyperion, Facultatea Științe Economice, Contabilitate și Informatică de Gestiune

Aprecierea valutei contribuind la descurajarea exporturilor, la stimularea creșterii importurilor,

generează dezechilibru în balanța de plăți.

b. Raportul dintre cererea și oferta de valută, exercită influența cursului valutar. Cererea de
valută depinde de valoarea importurilor, de serviciile internaționale necesare, de
termenele de rambursare a creditelor, de nivelul dobânzilor și de ieșirile de capitaluri.
Oferta de valută este determinată de exportul de mărfuri, de încasările din servicii
internaționale, încasări din rambursări de credite și de dobânzi.
c. Creșterea masei monetare în circulație contribuie la deprecierea valutei, iar măsurile de
reducere a masei monetare determină aprecierea monedei.
d. Extinderea sau reducerea creditului influențează asupra economiei naționale și implicit
asupra cursului de schimb.
e. Dobânda ridicată descurajează solicitarea de credit, diminuează masa monetară în
circulație și generează efecte pozitive asupra cursului de schimb. O influență directă
asupra cursului de schimb exercită dobânzile bancare la împrumuturile acordate de bănci
și dobânzile, la titlurile de stat.
f. Raporturile dintre prețurile de export și prețurile bunurilor importate influențează asupra
cursului valutar.
g. Creșterea inflației interne determină deprecierea valutei, iar scăderea indicelui inflației se
reflectă pozitiv asupra cursului valutei.
h. Cumpărarea sau vânzarea de valută pe piața valutară de către bănci se reflectă asupra
cursului de schimb.

1.3. Teorii asupra determinării cursului valutar

Teoria intervalutară a apreciat ca prețul valutelor depinde de sumele în valută cerute și
oferite pe piața valutară. Raportul dintre cererea și oferta de valuta evoluează în funcție de
creanțele de încasat, obligațiile de plată, credite, dobânzi și alți factori.

Teoria cantitativă a banilor a susținut că raportul de schimb al monedei este determinat de

masa banilor în circulație. După această teorie, creșterea masei banilor în circulație conduce la
deprecierea valutei, iar scăderea masei bănești contribuie la aprecierea valutei.

5
 Universitatea Hyperion, Facultatea Științe Economice, Contabilitate și Informatică de Gestiune

Teoria psihologică a variației cursurilor valutare a considerat că raportul de schimb al

valutei se formează sub influența mai multor factori. Conform acestei abordări, cursul valutar
este dependent de raportul dintre cererea și oferta de valută, care este expresia combinării între
scara cantităților și scara prețurilor, de ansamblul curbelor individuale de oferte și cereri.

Teoria Efectului Fisher a demonstrat că există o relație directă între diferențele de

dobândă din două țări și nivelul cursului de schimb. Dacă nivelul dobânzii din țara “A”este de
8% și în țara “B” de 10%, raportul de schimb se modifică cu 2%.

O creștere a ratei dobânzii în țara “A” în raport cu dobânzile din țara “B”, va determina o
deplasare a capitalurilor din țara “B”către țara “A”. Operatorii din țara “B” cumpără moneda țării
“A” pentru a o plasa în țara respectivă unde dobânzile sunt mai atractive. Cererea suplimentară
de monedă a țării “A” determină aprecierea valutei care corespunde deprecierii valutei țării “B”.

1.4. Riscul valutar și măsuri de protecție

În paralel cu analiza riscului de rată a dobânzii, riscurile generate de fluctuațiile cursului
valutar de schimb au devenit o preocupare majoră în gestionarea finanțelor societăților
comerciale, bancare și de credit.

Instabilitatea monetară a fost amplificată în ultimele decenii, ca urmare a mai multor

evenimente, între care se remarcă: abandonarea principiilor acordului de la Bretton-Woods,
internaționalizarea și interconectarea piețelor, socurile petroliere și dezechilibrele majore ale
balanței de plăți în majoritatea statelor industrializate.

Riscul valutar reflectă probabilitatea de a înregistra pierderi din contractele comerciale

internaționale sau din alte raporturi economice datorită modificării cursului de schimb al valutei
în perioada de la incheiere a contractului și până la scadentă.

Exportatorii sunt supusi riscului valutar, în cazul în care la data încasării contravalorii
mărfurilor, valuta de contract se depreciază față de momentul încheierii contractului comercial
internațional. La rândul lor, importatorii suportă efectele riscului valutar, dacă valuta de contract
se apreciază în perioada de la încheierea contractului și până la scadență.

6
 Universitatea Hyperion, Facultatea Științe Economice, Contabilitate și Informatică de Gestiune

Riscul valutar se mai manifestă în derularea unor fluxuri financiare internaționale, cu

ocazia conversiei situației financiare, a filialelor străine în cadrul garanțiilor și la alte operații
exprimate în valuta la care cursul este variabil.

Poziția de schimb exprimă diferența între devizele primite și de primit și devizele care
urmează să fie predate pentru acoperirea unor obligații de plată din relațiile economice
internaționale. Poziția de schimb poate fi lungă, dacă devizele primite și de primit sunt mai mari
decât devizele ce urmează să fie predate; scurtă în cazul în care devizele sunt mai mici decât
devizele care urmează să fie predate; fermă, dacă cele două mărimi sunt egale.

Efectele riscului valutar pot fi prevenite sau atenuate prin aplicarea unor măsuri
contractuale care cuprind: alegerea valutei de contract, înscrierea în contract a unei clauze
valutare sau a unei clauze de revizuire a prețurilor. Măsurile extracontractuale constau în
contractarea unor credite paralele, recurgerea la termen, hedging valutar și operații de acoperire
pe piețele derivate.

1.5. Drept valutar

Dreptul valutar este definit ca acea ramură a sistemului dreptului care cuprinde totalitatea
normelor juridice reglementând, deținerea, circulația și utilizarea valutei precum și a monedei
naționale în afara teritoriului național, de către persoanele fizice și juridice rezidente sau
nerezidente.

Din definiție desprindem următoarele elemente ale acestei noțiuni:

- dreptul valutar are ca obiect relațiile sociale ce se nasc în procesul deținerii, circulației și
utilizării valutei, precum și a monedei naționale în afara teritoriului național;

- subiectele dreptului valutar sunt atât persoanele fizice și juridice nerezidente.

7
 Universitatea Hyperion, Facultatea Științe Economice, Contabilitate și Informatică de Gestiune

Cap II. - Piața valutară românească

2.1. Evoluția regimului valutar în România

Leul ca unitate monetară, a fost introdus prin Legea din 4 mai 1867, privind înființarea
sistemului monetar național și pentru fabricarea monedelor naționale, lege prin care s-a adoptat
primul sistem monetar național al României. În baza acestei legi, a fost adoptat un sistem
bimetalist prin baterea monedelor de aur și argint.

La 15 iunie 1890, a fost modificată legea de constituire a BNR în sensul trecerii la

sistemul monometalist care prevede obligația de a converti la prezentare bancnotele în aur.

Ca urmare a primului război mondial s-a creat o stare de haos monetar în care speculațiile
asupra monedelor naționale au luat o amploare deosebită. În aceste condiții, singura cale de a
pune capăt speculațiilor monetare a fost, introducerea unui regim restrictiv al comerțului cu
devize.

La 18 decembrie 1931 s-au introdus primele restricții valutare în Romania prin Jurnalul
Consiliului de Miniștri nr. 1854. astfel, prin Jurnalul Consiliului de Miniștri s-au stabilit normele
pentru efectuarea plăților particulare în străinatate, de natura cheltuielilor și taxelor pentru studii,
sănătate, turism, etc. De asemenea modificările regimului valutar s-au adus și prin Jurnalul
Consiliului de Miniștri nr. 2064 din 30 august 1939.

Ca urmare a izbucnirii celui de-al doilea război mondial, s-au introdus noi măsuri în
domeniul schimbului valutar printre care și înființarea Oficiului Schimburilor cu Străinatatea
care avea ca sarcină supravegherea comerțului exterior cât și a comerțului cu devize.
8
 Universitatea Hyperion, Facultatea Științe Economice, Contabilitate și Informatică de Gestiune

După cel de-al doilea război mondial și preluarea puterii de către comuniști a fost
înființată Comisia ministerială de redresare economică și stabilizare monetară.

În prezent, regimul valutar este reglementat în art. 10 din Legea nr. 312/2004. Astfel,
potrivit alin. 1, Banca Națională a României poate elabora reglementări privind monitorizarea și
controlul tranzacțiilor valutare pe teritoriul României și emite autorizații pentru operațiuni
valutare de capital, tranzacții pe piețele valutare și alte operații specifice.

2.2. Banca Națională a României

Potrivit art.3 lit. a din Legea nr.58/1998, Banca Națională a României este banca centrală
a statului roman, având personalitate juridică și atribuțiile acesteia sunt cele prevăzute în Legea
privind Statutul Băncii Naționale a României și în prezenta lege.

Atribuțiile Băncii Naționale a României potrivit art.2 alin.2 din Legea 312/2004 sunt:

- elaborarea și aplicarea politicii monetare și a politicii de curs de schimb;

- autorizarea, reglementarea și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit,

promovarea și monitorizarea bunei funcționări a sistemelor de plăți pentru asigurarea stabilității
financiare;

- emiterea bancnotelor și a monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul României;

- stabilirea regimului valutar și supravegherea respectării acestuia;

- administrarea rezervelor internaționale ale României.

2.3. Reglementarile Băncii Naționale a României

Reglementările Băncii Naționale a României se referă în principal la:

- autorizarea și retragerea autorizației, precum și supravegherea persoanelor care au

obținut autorizația de a efectua tranzacții valutare;

- stabilirea de plafoane și alte limite pentru deținerea de active externe și operațiuni cu

acestea, pentru persoanele fizice și juridice;

9
 Universitatea Hyperion, Facultatea Științe Economice, Contabilitate și Informatică de Gestiune

- stabilirea plafonului și a condițiilor îndatorării externe a persoanelor juridice și fizice

care intră sub incidența regimului valutar.

Potrivit art. 11 din legea nr 312/2004 pentru monitorizarea tranzacțiilor valutare,

persoanele fizice și juridice autorizate să desfășoare operațiuni valutare raportează Băncii
Centrale asupra tranzacțiilor efectuate, prin documente ale căror formă și conținut se stabilesc de
către aceasta.

BNR, prin “Regulamentul nr.3 din 234 decembrie 1997”, privind efectuarea operațiunilor
valutare, a definit piața valutară ca fiind piața pe care au loc operațiuni de vânzare-cumpărare
contra monedă națională (leu) sau alte valute liber convertibile, la cursuri determinate pe piață, în
funcție de cerere și ofertă, prin intermediarii agreați, care participă în nume propriu sau în
numele clienților.

Banca Națională a României are următoarele obligații în organizarea și funcționarea

pieței valutare interbancare:

- reglementarea și supravegherea pieței valutare;

- autorizarea intermediarilor de a opera pe această piață și supravegherea lor;

- participarea în mod nemijlocit pe piața valutară, în scopul punerii în aplicare a politicii

valutare și protejării monedei naționale;

- publicarea zilnică a cursului de referință a leului, în raport cu monedele străine.

Banca Națională a României dirijează cursul valutar interbancar, emitând ordonanțe și

norme care completează Regulamentul valutar.

Banca Naționala a României este abilitată pentru acordarea dreptului de participare la

operațiunile pe piața interbancară. Pentru un timp aceste autorizații au fost de două feluri,
autorizație de “dealer” și autorizație de “broker”.

2.4. Principii de desfășurare a activității valutare pe piața

interbancară:
10
 Universitatea Hyperion, Facultatea Științe Economice, Contabilitate și Informatică de Gestiune

- programul de funcționare a pieței valutare interbancare este cuprins între orele 9 și 16, în zilele
bancare (lucrătoare);

- toți intermediarii care participă la piața valutară trebuie să afișeze, la loc vizibil, la ghișeele de
lucru cu clienții, cursurile de schimb “la vedere” (spot) și “la termen” (forward) cel puțin pentru
șase valute (dolar American, marca germană, lira sterlină, francul francez, francul elvețian și lira
italiană), iar de la 1 ian 2002 locul mărcii germane, francului francez și lirei italiene a fost luat de
moneda europeană “EURO”;

- intermediarii autorizați de BNR au obligația cotării de cursuri ferme sau informative pentru
clienți, cât și pentru ceilalți intermediari;

- marja dintre cursul de vânzare și cel de cumpărare se stabilește liber pe piața, nefiind impusă;

- băncile comerciale își stabilesc propriile cursuri, în funcție de politica valutară a fiecărei bănci;

- băncile comerciale au obligația raportării zilnice, între orele 8:30 și 9:30, a tuturor operațiilor
de vânzare-cumpărare de valută effectuate de rezidenți și nerezidenți.

Tranzacțiile efectuate în afara programului oficial al pieței valutare și în alte locuri (front-
office), se efectuează numai în situații excepționale și cu aprobarea conducerilor intermediarilor
autorizați.

Băncile centrale, în calitate de operatori ai pieței valutare, intervin de regulă pentru a

controla fluctuațiile pieței sau pentru a reglementa condițiile în care se efectuează operațiunile de
schimb valutar.

Intervențiile Băncii Centrale reprezintă, în general, un instrument al politicii monetare

proprii fiecărei țări, vizând menținerea cursului de schimb al monedei la un anumit nivel dorit
sau în cadrul unei marje de fluctuație. Acest tip de intervenție directă, sub forma de vânzări-
cumpărări de devize, reprezintă doar una dintre măsurile pe care le iau băncile centrale care,
alături de politica ratei dobânzii, face ca moneda națională să fie mai mult sau mai puțin
atrăgătoare pentru plasamente sau investiții.

2.5. Instrumentele Politicii Monetare

11
 Universitatea Hyperion, Facultatea Științe Economice, Contabilitate și Informatică de Gestiune

Dispozitivul operațional al Sistemului European al Băncilor Centrale în curs de aplicare,

relevă patru mari categorii de instrumente din care Consiliul guvernatorilor BCE face alegerea.

Între instrumentele posibile, cea mai frecventă utilizare este preconizată pentru facilitățile
permanente reprezentate pe două tipuri opuse și complementare:

• Creditele marginale (pentru 24 de ore)

• Depozitele pe această lună

Aceste relații permanente între băncile centrale și instituțiile de credit din fiecare țară sunt
strâns legate de funcționarea sistemelor naționale de compensări sau față de sistemul de plăți și
compensări unificat TARGET. La sfârșitul zilei, băncile devin intens debitoare sau intens
creditoare față de sistemul de comensări. Până a doua zi, unele dintre ele devin deținătoare de
depozite care trebuie fructificate, iar altele devin debitoare și trebuie să obțină resurse pe termen
scurt pentru a face față obligațiilor specifice din sistemul de plăți. În mod firesc, cel mai eficient
intermediar în acest process este Banca Centrală Națională. Caracterul simetric al acestor operații
le asigură stabilitate și oferă terenul practicării unor dobânzi mai reduse.

Operațiunile ordinare (regulate) asupra apelurilor la oferta cuprind, în principal,

operațiunile de refinanțare – credite acordate potrivit solicitărilor săptămânale ale băncilor.

Această formă reprezintă principalul instrument de alimentare a pieței euro și implicit, de

dirijare a nivelului ratei dobânzii și de afirmare a orientării pe termen scurt a politicii monetare.

Operațiunile de refinanțare pe termen mai lung reprezintă operațiunile desfășurate lunar,

care asigură obținerea unor credite pe termen de trei luni.

Operațiunile structurale sub forma pensiunilor, creditelor garantate, achiziția și vânzarea

de titluri, emisiunea de certificate de credit au menirea să asigure în mod permanent și durabil
lichiditatea bancară.

12
Universitatea Hyperion, Facultatea Științe Economice, Contabilitate și Informatică de Gestiune

BIBLIOGRAFIE

Marcel Anghel - “RELAȚII VALUTARE”

Nicolae Dardac - “MANAGEMENTUL BANCAR”

Nadia Dariescu - “DREPT BANCAR ȘI VALUTAR”

Constantin Floricel - “RELAȚII VALUTAR INTERNAȚIONALE”

Dan Octav Paxino - “POLITICA VALUTARĂ ȘI MANAGEMENTUL

RISCURILOR ÎN TRANZACȚIILE

INTERNAȚIONALE”

Gheorghe Voica - “MECANISME ȘI TEHNICI VALUTARE ȘI

13
Universitatea Hyperion, Facultatea Științe Economice, Contabilitate și Informatică de Gestiune

FINANCIARE INTERNAȚIONALE”

14