INTELIGENTA

LATURA REZOLUTIV-PRODUCTIVA A PERSONANALITATII

SINTEZA LECTIEI

I. DEFINIRE SI CARACTERIZARE
II. MODELE EXPLICATIV-INTERPRETATIVE ALE INTELIGENTEI
III. MASURAREA INTELIGENTEI

I. DEFINIRE SI CARACTERIZARE
Dpdv etimologic, termenul de inteligenta poate fi asociat cu doua cuvinte din limba
latina:
 Intelligere – a relationa, a organiza;
 Interlegere – a stabili relatii intre relatii;

In literatura de specialitate s-au conturat doua acceptiuni ale inteligentei:

1. Inteligenta ca sistem complex de operatii si abilitati precum:
 Adaptarea la situatii noi;
 Generalizarea si deductia;
 Corelarea si integrarea iintr-un tot a partilor relativ disparate;
 Anticiparea deznodamantului si consecintelor;
 Compararea rapida a variantelor actionale si retinerea celei optime;
 Rezolvarea usoara si corecta a unor probleme cu grade crescande de dificultate,
etc.

Din cele de mai sus rezulta cele 3 caracteristici fundamentale ale inteligentei:
 Capacitatea de a solutiona situatii noi;
 Rapiditatea, supletea, mobilitatea, flexibilitatea ei;
 Adaptarea adecvata si eficienta la imprejurari;

2. Inteligenta ca aptitudine generala – In aceasta ipostaza avem in vedere implicarea ei cu

succes in diferite activitati. Vizam nu atat continutul si structura ei psihologica, cat
finalitatea ei. O asemenea acceptiune e insa limitata. De ce? Pentru ca asa cum exista o
inteligenta generala implicata in realizarea mai multor activitati, asa exista si forme
specializate de inteligenta (teoretica, practica, sociala, tehnica, stiintifica, etc.). De aceea,
e mai bine sa definim inteliganta ca sistem de operatii.

II. MODELE EXPLICATIV-INTERPRETATIVE ALE INTELIGENTEI

1. MODELUL PSIHOMETRIC

Din perspectiva acestui model, Inteligenta apare ca o colectie de abilitati, cercetatorii

nefiind interesati