Sunteți pe pagina 1din 1

LECTURA SUPLIMENTARA

EUL CA FACTOR AL PERSONALITATII

Pentru a intelege mai bine problema personalitatii, a unitatii, a stabilitatii sau


instabilitatii ei, precum si procesul devenirii acesteia, e folosit conceptul de EU.
In sens foarte larg, Eul poate fi definit ca “tot ceea ce un om recunoaste ca fiind al
sau” (W.James) in opozitie cu nonEul, lumea reala umana sau materiala, la care acesta se
raporteaza.
Eul reprezinta tot ceea ce are mai intim, mai personal fiecare dintre noi, acele
imagini, trairi afective, idei, convingeri, etc., de care suntem constienti si care
conditioneaza adaptarea la mediu. In structura Eului se poate identifica cronologic: Eul
material (biologic, corporal), care implica atitudinile corporale, schema corporala si care
se bazeaza pe identitatea de sine; Eul social, care se refera la atitudinile fata de relatiile
sociale ale individului; Eul ce cuprinde totalitatea capacitatilor psihice innascute si
dobandite.
Eul ca nucleu al personalitatii are o origine sociala; el nu exista de la nastere, ci se
constituie progresiv, pe parcursul existentei noastre, preluand, pe baza comunicarii
verbale si nonverbale, modelul general al grupului din care face parte individul.
Procesul elaborarii Eului arata ca pana la 3 ani se contureaza simtul Eului
corporal, ca o “ancora” a constiintei de sine, bazat pe sesizarea de catre copil a
diferitelor parti ale corpului sau, puse in evidenta in diferite situatii de boala sau durere;
identitatea de sine, manifestata prin folosirea propriului nume, a unor obiecte ce apartin
copilului, etc; respectul de sine, dragostea de sine, mandria , caracterizate prin dorinta
copilului de a indeplini singur, autonom si separat de altii o serie de actiuni. Pana la 6 ani
se constata aparitia simtului proprietatii prin extensia Eului (papusa mea, haina mea) si
constituirea imaginii de sine ca un inceput al constiintei copilului, manifestata prin
imaginea pe care copilul o are despre el, prin raportare la altii. Isi da seama ce asteapta de
la el parintii si compara propriul comportament cu aceste asteptari.
Datorita amplificarii vietii intelectuale, copilul constientizeaza ca poseda un
nume, o capacitate ratioala in baza careia isi poate organiza si desfasura comportamentul.
Se conturreaza astfel Eul ca factor rational, foarte apropiat de ceea ce semnifica Eul ca
parte integranta a personalitatii.
In adolescenta, constiinta de sine e definita prin “efortul personal central”, cand
tanarul isi face planuri pentru indeplinirea unui obiectiv definitoriu, cand isi da seama de
cine este, de ce este si ce isi propune sa devina.

S-ar putea să vă placă și