MICOLOGIE MEDICALĂ

CUPRINS

I. MORFOLOGIA, CITOLOGIA ŞI ULTRASTRUCTURA FUNGILOR ............... 3

I.1. Tipuri de miceliu ..................................................................................................... 3

1.2. Structura şi ultrastructura celulară a fungilor filamentoşi .......................................... 4
1.3. Structuri de rezistenţă la fungi .......................................................................................... 8
1.4. Factori care influenţează procesul de germinaţie al sporilor ..................................................... 9
II. REPRODUCEREA FUNGILOR ......................................................................... 10
II.1. Definiţii şi modalităţi de reproducere a fungilor ...................................................10
11.2. Structuri de reproducere asexuată ...............................................................................11
11.3. Structuri de reproducere sexuată .................................................................................19
11.4. Ciclul sexual la fungi ............................................................................................................ 23
III. FUNGII PATOGENI iN MEDICINA UMANĂ ŞI VETERINARĂ .......................... 24

IV. NOMENCLATURA ŞI CLASIFICAREA BOLILOR CAUZATE DE FUNGI LA OM

ŞI ANIMALE ..................................................................................................................... 30
IV.1 Micozele pielii şi afecţiunile cutanate ....................................................... 31
IV.2 Micoze cauzate de mucegaiuri ........................................................ 35
IV.3 Micoze cauzate de drojdii ............................................................... 37
IV.4 Micoze cauzate de specii dimorfe ......................................................... 39
IV.5 Terapia micozelor la om şi animale ....................................................... 40
V. AEROBIOLOG IA ŞI ROLUL SPORILOR DE LA FUNGI iN BOLILE

RESPIRATORII. MICOALERGII ......................................................................... 45

V.1 Sporii fungilor şi factorii abiotici ................................................................. 47
V.2 Sporii fungilor ca factori alergeni .......................................................... 50
VI. MICOTOXINE ŞI FUNGI TOXINOGENI ............................................................. 55
VI.1 Definitii ş i istoric .............................................................................. 55
VI.2 Elemente de nomenclatură utilizate în micotoxicologie ............................. 56
VI.3 Micotoxinele şi micotoxiocozele ........................................................... 64
VI.4 Distribuţia micot oxinelor ...................................................... 69
VI.5 Micotoxine în produse de origine vegetală şi animală ............................... 70
VI.6 Mic e t ism ul ........................................................................... 76
VI.7 Intoxicaţii produse de ciuperci macromicete ............................................ 81
VI.8 Principalele confuzii între ciupercile toxice şi comestibile ............................ 87
BIBLIOGRAFIE ...................................................................................................................... 90

2
 I. MORFOLOGIA, CITOLOGIA ŞI ULTRASTRUCTURA FUNGILOR

I.1. Tipuri de miceliu

Corpul fungilor se numeşte miceliu (gr. mykes = ciupercă; iium = excrescenţă) şi este
caracteristic în funcţie de grupa taxonomică la care aparţin. Acesta este alcătuit din filamente
septate şi neseptate, denumite hife.

Hifele sunt filamente microscopice, ramificate, alcătuite dintr-un perete celular şi o

cavitate (lumen) care conţine sau este delimitată de citoplasmă.

Hifele îşi au originea într-un tip de structură reproductivă, cel mai frecvent într-un spor
care, în condiţii favorabile, formează un tub de germinaţie. Acesta se alungeşte, se ramifică şi
se transformă hifă. Grosimea hifelor este variabilă, de la 0,5 la 100 cel mai frecvent între
2 şi 10 gm.

Miceliul este de tipuri diferite:

1) gimnoplastul (gr. gymno = nud, neacoperit; plastum = modelat) — reprezentat

printr-o celulă amoeboidă, cu citoplasmă şi nucleu, lipsită de perete individualizat;

2) plasmodiul (gr. plasma, plasmodium = citoplasmă, protoplasmă; plastum =

modelare) — reprezintă o asociere de gimnoplaşti, cu citoplasmă şi numeroase
nuclee, fără perete celular; există următoarele categorii de plasmodii: extracelular,
liber (saprofit) şi endocelular (parazit);

3) sifonoplastul (gr. siphon = tubular, tubulos; plastum = modelare) — reprezentat prin

filamente neseptate, unicelulare, cu structură cenocitică (cu numeroase nuclee);

4) dermatoplastul (gr. derma = piele; plastum = modelare) — reprezentat printr-o

celulă cu perete individualizat; formează celule fiice prin înmugurire sau se divid
şi pot rămâne asociate formând pseudomicelii;

5) cladom (gr. cladus = ramură, aici cu sensul de ramificat) — reprezentat printr-un ax

care este prevăzut cu pleuridii sau ramificaţii laterale, cu creştere limitată;

6) miceliu ramificat, septat, alcătuit din filamente sau hife (gr. hypha = pânză, aici
filament), cu creştere apicală, adesea cu ramificare laterală, uneori dichotomică;
creşterea hifelor are loc prin diviziunea celulelor situate apical (la unele specii pot
atinge câţiva metri).
În ciclul de viaţă al fungilor se succed următoarele tipuri de miceliu:
1) primar, haploid (n), gametomicom;
2) secundar, diploid (2n), sporomicom;

3
 3) terţiar, binucleat (n+n), cu structură diferită; la basidiomicete (macromicete) acest
miceliu formează sporomul.

Cortexul este alcătuit din celule dispuse în mai multe straturi, dens compacte. De
asemenea, formează stratul extern din structurile de rezistenţă: scleroţi, rizomorfe, strome,
ascomi (cleistotecie, peritecie, apotecie) şi basidiomi.

in structura miceliului, există hife care pot îndeplini funcţii diferite:

✓ mecanice, cu rol de susţinere a elementelor din sporomi;

✓ absorbţie, cu rol în absorbţia substanţelor nutrive din diferite substraturi;
✓ conducere, cu rol în conducerea substanţelor nutritive în sporomi;
✓ eliminare, cu rol în procese de secreţie şi excreţie;
✓ mişcare autonomă (nastii) şi determinată de categorii de excitanţi din mediul de
viaţă (tropisme şi tactisme).

În funcţie de tipul de nutriţie miceliul fungilor poate fi:

1) saprofit — se dezvoltă atât în interiorul, cât şi la suprafaţa diferitelor substraturi

lipsite de viaţă, unde fungii formează sporomi, cu forme şi mărimi diferite;

2) parazit — se dezvoltă, atât la suprafaţa organelor parazitate şi în interiorul

ţesuturilor vii.

Miceliul fungilor endoparaziţi poate fi localizat:

✓ intracelular — miceliul se găseşte în interiorul celulelor de la organisme gazdă;
✓ intercelular — miceliul se dezvoltă în spaţiile dintre celule.
Durata de viaţă, a miceliului poate fi anuală, (la cele mai multe specii de fungi),
bianuală (cu stadiul anamorf sau asexuat vara, iar cel teleomorf sau sexuat în primăvara anului
următor) şi plurianuală (perenă).

1.2. Structura şi ultrastructura celulară a fungilor filamentoşi

Structura celulară, a fungilor filamentoşi este specifică, organismelor eucariote. Forma,

dimensiunile şi structurile extra— şi intracelulare (perete celular, citosol, nucleu, mitocondrii,
vacuole) se observă la microscopul fotonic. Ultrastructurile (plasmalema, reticulul
endoplasmic, aparatul Golgi, ribosomii) se observă la microscopul electronic (x 20.000).

Din punct de vedere structural celula fungilor prezintă următoarele componente:

protoplasmatice (citoplasma, nucleul) şi neprotoplasmatice (peretele celular, vacuomul,
substanţele de rezervă).

4
 Peretele celular şi plasmaletna sunt structuri care delimitează celula şi intervin în
procesele biologice fundamentale care se desfăşoară la acest nivel.

Fungii prezintă peretele celular cu formă, grosime şi structură diferită de la un grup la

altul. Componentele care intră în alcătuirea peretelui celular sunt distribuite într-o matrice
amorfă.

Compoziţia chimică a peretelui celular: 80-90% polizaharide, dintre care polizaharide

complexe, în combinaţie cu albumine, lipide, acizi graşi superiori, polifosfaţi, pigmenţi etc.

Componentele scheletice ale peretelui celular sunt microfibrile, respectiv chitină şi

celuloză (micoceluloză, hemiceluloze).

Chitina este un polimer din reziduuri de /3-1-4-acetilglucozamină, care reprezintă

constituientul glucidic cel mai important al peretelui celular

Polizaharidele sunt asociate în principal cu proteine, enzime şi lipide. Compoziţia

chimică a polizaharidelor este diferită în funcţie de grupul de fungi, ceea ce evidenţiază rolul
acestor componente în taxonomie (Tabelul 1).
Tabelul 1
Polimerii din peretele celular al fungilor Kirk şi colab., 2001)

TAXONUL POLIMERI INSOLUBILI ÎN ALCALI POLIMERI SOLUBILI ÎN ALCALI

Oomycota celuloză (143)-)6) / (146)(3-glucan

Chytridiomycota (1 3)-)6 / (1 6)i6'-glucan*

chitin glucan
ă
Zygomycota chitosan glucan glucuronomanoproteină fosfat

acid poliglucronic
Ascomycota celuloză (143)a-glucan
(galacto)-manoproteină
(1 3)-)6 / (1 6)13-glucan
Basidiomycota celuloză (143)a-glucan

) 6 / (16)13-glucan
(13)-chitina
* În 1992 a fost identificată şi sintetaza chitinei în Saprolegnia monoica (Bulone şi colab., Exp. Mycol.,
16: 8)

Dezvoltarea apicală are loc prin intermediul corpusculilor secretori ultrastructurali

care sunt concentraţi în vârful hifei, formând un perete nou prin creştere distală, din care
rezultă o hifă cilindrică în care materialul cel mai tânăr al peretelui se găseşte în vârf. Acest
tip de dezvoltare al peretelui celular se găseşte la următoarele genuri: Geniculosporium,
Cladosporium, Scopulariopsis, iar fialidele se produc în mase elastice (Trichoderma) sau în
lanţuri false (Mariannaea).

Dezvoltarea inelară are loc prin intermediul corpusculilor concentraţi adiacent

peretelui celular în anumite puncte, sub vârf, sub forma unui inel imaginar. Materialul cel mai

5
tânăr se formează prin creştere proximală, formând o hifă cilindrică, în care materialul cel mai
nou este întotdeauna la bază.

Dezvoltarea difuză, prin care corpusculii apar peste tot în citoplasmă, în concentraţie
scăzută, produce creştere laterală, precum dilatarea hifelor cilindrice, prin alterarea peretelui
preexistent.

Dezvoltarea difuză a peretelui celular se face simultan sau la scurt timp după cea
apicală sau inelară, în cele mai multe dintre exemplele anterioare, dar apariţia peretelui poate
fi mult întârziată sau chiar absentă în dezvoltarea talică (Geotrichum).

Citoplasma este constituită din citosol şi organite citoplasmatice. Prezintă o reţea de

proteine fibrilare care formează citoscheletul, care asigură forma şi rigiditatea celulei.
Hialoplasma sau matricea citoplasmatică reprezintă substanţa fundamentală a citoplasmei,
componentă structural funcţională prezentă în toate celulele vii, localizată în spaţiul celular în
afara compartimentelor delimitate de membranele intracelulare. Este alcătuită dintr-o
fracţiune solubilă (citosol), citoschelet şi o reţea de filamente (reţea microtrabeculară), care
interconectează elemente de citoschelet şi organite din citoplasmă.

Citosolul este un sistem coloidal cu un conţinut de 75-85% apă, în care substanţele

componente se află sub formă de sol sau de gel, formând micele coloidale. Dintre substanţele
organice predomină proteinele cu rol structural sau catalitic, lipide cu rol plastic şi glucide cu
rol energetic.

Continuitatea citoplasmei este asigurată prin plasmodesme între celulele miceliului

pluricelular şi anastomoze între hife. În compoziţia chimică a citosolului s-a evidenţiat
prezenţa acidului ribonucleic şi a incluziunilor de rezervă: granule de glicogen, sferosomi,
(oleiosomi) şi organite citoplasmatice: nucleul, mitocondriile, ribosomii, aparatul Golgi şi
sistemul vacuolar.

Granulele de glicogen se prezintă sub forma unor corpusculi sferici reprezentând

principala substanţă de rezervă a celulei fungilor. Evidenţierea intracelulară se face prin
suspendarea celulelor în soluţie de Lugol, iar în prezenţa iodului, glicogenul se colorează
brun—roşcat.

Sferosomii (microsomii, oleiosomii) reprezintă dilataţii terminale sau periferice ale

reticulului endoplasmic. Se prezintă sub forma unor incluziuni lipidice acumulate în faza
staţionară de creştere celulară delimitate de o membrană simplă, conţin fosfolipide şi acizi
graşi nesaturaţi care pot fi metabolizati după ce se produce liza enzimatică a membranei (Dan,
1999).
6
În celula fungilor se găseşte un număr variabil de nuclee, în funcţie de tipul miceliului
şi stadiul dezvoltării ontogenetice. Forma acestora poate fi diferită (sferică, ovală), iar
dimensiunile variază între 1 ium şi 20 gm. Nucleul prezintă membrană nucleară, nucleoplasmă
şi unul sau mai mulţi nucleoli, acid dezoxiribonucleic, precum şi 2 până la 16 cromosomi.

Numărul nucleelor din celule variază cu grupul de fungi şi cu stadiul de dezvoltare

ontogenetică: plasmodiul şi sifonoplastul conţin un număr mare de nuclee; miceliul primar
haploid conţine un singur nucleu, iar miceliul secundar de la fungii din încrengăt ura
Ascomycota şi Basidiomycota este dicariotic, de aceea în fiecare celulă se găsesc câte două
nuclee care nu au fuzionat după contopirea citoplasmelor.

Ribosomii (granulele lui Palade) sunt particule nucleoproteice implicate în sinteza

proteinelor celulare, care se găsesc liberi sau în asociaţii de 5-6 polisomi. Au o distribuţie
neuniformă în citosol şi se pot asocia structurilor membranare canaliculare formând reticulul
endoplasmic rugos.

Mitocondriile sunt organite mari care pot ocupa până la 25% din volumul citosolului.
Sunt în număr variabil în funcţie de specie (10-50 / celulă la drojdii), se găsesc într-o continuă
metamorfoză, încât în unele faze fiziologice pot forma o mitocondrie unică, ramificată numită
condriom. În ultrastructura mitocondriei se distinge un înveliş de natură fosfolipidică format
din două membrane diferite: externă şi internă, care delimitează două compartimente şi anume
spaţiul intermembranar şi compartimentul central. Acesta prezintă un matrix cu pliuri sau
criste de natură lipoproteică pe care sunt localizate enzime de catabolism, implicate în ciclul
Krebs şi fl-oxidarea acizilor graşi, în fosforilarea oxidativă şi în sinteza de ATP pentru
necesităţile energetice ale celulei.

Sistemul vacuolar este alcătuit dintr-un vacuom central prevăzut cu o membrană

numită tonoplast, vizibil în faza staţionară de creştere a celulei, sau din vacuole mai mici, în
faza de creştere exponenţială. Vacuolele conţin o mare cantitate de apă în care se
solubilizează aminoacizi, proteine, enzime, purine, polifosfaţi. Vacuolele îndeplinesc funcţii
în reglarea presiunii, în menţinerea stabilităţii citosolului, în hidroliza enzimatică a unor
proteine şi lipide, iar produşii rezultaţi trec în citosol unde sunt metabolizaţi intracelular.

Între tonoplast şi plasma1emă se găseşte un sistem membranar de canalicule numit

reticul endoplasmic realizând legătura între nucleu şi vacuom. Prezintă o reţea de vezicule sau
cisterne interconectate, caracterizate printr-o mare plasticitate morfologică. Reticulul
endoplasmic reprezintă sediul unor complexe enzimatice şi are rol în biogeneza sferosomilor,
vacuolelor şi a aparatului Golgi. Participă la expansiunea învelişului nuclear şi a plasmalemei
în diferite etape de dezvoltare a celulei.

7
În zona de creştere a hifei reticulul endoplasmic formează numeroşi dictiosomi care
alcătuiesc aparatul Golgi. Dictiosomii nu sunt bine diferenţiaţi la toate grupele de fungi. La
majoritatea fungilor sunt dispuşi în teanc, iar la speciile din încrengătura Zygomycota
formează un inel neregulat.

În citoplasmă se găsesc microcorpusculi, care reprezintă structuri membranare cu

formă sferică sau ovală. Sunt considerate identice cu premergătorii lizosomilor sau
peroxisomilor.

Lizosornii sunt structuri veziculare bogate în enzime: fosfataze, proteaze şi lipaze. Sunt
active la pH 5 cu rol în digestia unor compuşi ai celulei vii care nu mai funcţionează eficient.
În exteriorul lizosomului, în citosol, enzimele nu mai sunt active deoarece pH-ul este de 7,3.

Sub acţiunea unor factori (starea de înfometare la drojdiile cultivate pe medii sintetice)
şi în absenţa apei care asigură transportul extracelular al cataboliţilor formaţi, pH-ul în citosol
scade, fiind activate enzimele lizosomale, iar celula moare prin autoliză (Dan, 1999).

Peroxisomii sunt structuri sferice cu o membrană simplă şi o matrice pe care sunt

localizate oxidaze. La drojdii au rol în adaptarea la condiţii aerobe şi intervin în ciclul
glioxilat, în degradarea acizilor graşi, a aminoacizilor (metionina) şi a apei oxigenate.

1.3. Structuri de rezistentă la fungi

Structurile de rezistenţă se formează în condiţii speciale de mediu din fragmente de

miceliu, care prezintă un înveliş extern gros, au un conţinut intracelular bogat în substanţe
nutritive de rezervă şi redus de apă.

Cele mai importante organe de rezistenţă sunt stromele, rizomorfele, gemele şi

scleroţii (Crişan, 1962; Olga Săvulescu, 1964; Ghişa, 1964; Weber, 1993; Alexopoulos şi
colab., 1996; Gams şi colab., 1998; Mafika şi Maiika, 1999; Tănase şi Mititiuc, 2001; Şesan şi
Crişan, 1998; Şesan, 2003-2004; Tănase şi Şesan, 2006).

Stromele (gr. stroma saltea) se prezintă ca nişte cruste colorate, uneori cu aspect
—

cărbunos, care se găsesc la suprafaţa organelor parazitate. Hifele din structura stromelor
prezintă pereţii îngroşaţi, fără spaţii intercelulare, de aceea adeseori îşi pierd individualitatea.
În aceste cavităţi se pot găsi structurile de înmulţire asexuată — picnidii cu picnospori şi
sexuată — peritecii cu asce şi ascospori.

Rizornorfele (gr. rrhiza = rădăcină; morpha = formă) au dimensiuni şi grosimi

variabile fiind formate din hife strâns unite. Prezintă o zonă externă care este alcătuită din hife

8
dense, cu pereţii groşi şi pigmentaţi brun închis şi o zonă internă formată din hife hialine cu
pereţi foarte subţiri.
 Gemele (lat. gemma = mugure) reprezintă porţiuni de miceliu (sifonoplast) cu
membrana externă groasă, ornamentată, impermeabilă pentru apă şi gaze, ce delimitează un
conţinut citoplasmatic bogat în substanţe nutritive.

Scleroţii (gr. scleros = tare) sunt organe de rezistenţă, cu o structură compactă,

rezultaţi dintr-o împletire foarte strânsă a hifelor şi au o consistenţă tare.

Au forme diferite: sferică, ovală sau neregulată. După dimensiuni, scleroţii sunt:
microscleroţi (Sclerotinia minor) şi macroscleroţi (Claviceps purpurea, Sclerotinia
sclerotiorum).

Conţinutul intracelular este bogat în substanţe de rezervă: hidraţi de carbon (trehaloză,

manitol), lipide şi acizi graşi (palmitic, stearic, oleic, inoleic), acizi aminici (leucină,
izoleucină, tirozină, histidină, valină), baze pirimidinice şi purinice şi un conţinut redus de
apă.

În structura scleroţilor se evidenţiază un strat extern, care este alcătuit din celule
moarte, cu membrana îngroşată şi pigmentată (paraplectenchim) şi un strat intern, cu celule
laxe, vii, hialine, cu pereţii subţiri, denumit medula sau partea fertilă (prosoplectenchim).

Scleroţii sunt de două feluri: diferenţiaţi atunci când se formează doar din hife
(Claviceps purpurea) şi nediferenţiaţi când la formarea acestora participă miceliul şi celule
din ţesuturile parazitate (Sclerotinia fructigena, S. laxa etc.).

1.4. Factori care influenţează procesul de germinaţie al sporilor

Factori care influenţează procesul de germinaţie al sporilor sunt: mediul nutritiv,

temperatura, umiditatea, lumina, pH-uI, concentraţia de oxigen.

Fungii se pot dezvolta pe medii diferite în funcţie de necesarul în substanţe nutritive.

Unele substanţe din mediul de viaţă pot fi atractive, iar altele pot fi repulsive.

Creşterea şi dezvoltarea fungilor este diferită în raport cu valorile temperaturii. Fiecare

specie prezintă o temperatură optimă, minimă şi maximă de dezvoltare. Constantele termice
ale fungilor sunt cuprinse între limite variabile. Temperatura influenţează durata de germinare
şi modul de germinare a sporilor.

Faţă de factorul umiditate se cunosc următoarele categorii: xerofile — se dezvoltă în

medii deficitare în apă; mezofile — se dezvoltă pe substraturi moderat umede (majoritatea
speciilor); subhigrofile şi higrofile care se dezvoltă în medii bogate în apă.

9
 Lumina influenţează favorabil asupra maturării fiziologice a conidiilor. Majoritatea
speciilor sunt indiferente fată de lumină Există specii care prezintă un fototropism negativ
(specii hipogee din ordinul Tuberales), iar altele fototropism pozitiv (Pilobolus chrystallinus),
care prezintă sporangii orientaţi spre sursa de lumină.

Germinaţia sporilor este influenţată de valori diferite ale pH-ului mediului. Valorile
optime ale pH-ului pentru germinarea sporilor sunt diferite în funcţie de grupul de fungi.
Sporii fungilor pot germina şi într-un mediu acid — conidiile speciei Botrytis cinerea
germinează la un pH 3, dar şi într-un mediu alcalin — teliosporii speciilor din ordinul
Ustilaginales germinează la un pH cu valori cuprinse între 7-9.

Concentraţia de oxigen influenţează germinaţia prin intensificarea procesului de

respiraţie a sporilor. Scleroţii (Monilinia, Sclerotinia) germinează doar în prezenţa unei
cantităţi mari de oxigen, iar teliosporii (Uredinales) au nevoie de cantităţi reduse de oxigen.

Substanţele toxice (sulful, mercurul, cuprul) pot influenţa negativ dezvoltarea fungilor.
Datorită proprietăţilor toxice aceste substanţe reprezintă componenta activă a fungicidelor,
pesticide de bază utilizate pentru combaterea micozelor la plantele cultivate.

II. REPRODUCEREA FUNGILOR

II.1. Definiţii şi modalităţi de reproducere a fungilor

Reproducerea (lat. reproductio = reproducere; înmulţire) este modalitatea de

multiplicare a organismelor vii, care se realizează pe două căi:

1) asexuat: posibilitatea organismelor de creşte numărul de indivizi fără fecundaţie,

prin intermediul structurilor asexuate, specializate sau nespecializate: diferite categorii de
spori, fragmente de miceliu ş.a.

2) sexuat: prin fuziunea nucleelor haploide, care implică combinarea materialului

genetic şi meioza; nucleele se formează în structuri reproductive distincte sau în celulele
somatice ale miceliului.

Multe specii de fungi nu se reproduc sexuat, dar parcurg o formă particulară de

înmulţire cunoscută drept ciclu parasexual (speciile mitosporice).

Înmulţirea fungilor este consecinţa reproducerii care presupune sporirea numărului de

indivizi, prin intermediul sporilor asexuaţi sau sexuaţi. În urma reproducerii sexuate pot
rezulta structuri (stadii) de rezistenţă, cu toate că, în anumite cazuri, se realizează de asemenea
o sporire a numărului de indivizi.

Reproducerea fungilor poate fi holocarpică şi eucarpică.

10
 Reproducerea holocarpică are loc atunci când aparatul vegetativ integral se trasformă
într-o structură reproductivă. Atunci când fungii se reproduc eucarpic, miceliul îşi păstrează
funcţia vegetativă, iar pe acesta se formează structuri speciale, cu rol de înmulţire şi propagare
(asexuate sau sexuate).

Toate structurile care constituie faza de dispersie a organismelor si care pot să

reproducă indivizi noi poartă numele de diaspori sau propagule. Diasporii fungilor reprezintă
toate categoriile de spori: meiospori, zoospori, conidii, clamidospori etc., dar şi pseudomicelii,
bulbili sau microscleroţi

În cazul fungilor, termenul de spori vizează categorii de propagare, reproductive sau

conservative de mici dimensiuni, care sunt formate dintr-o hifă a miceliului vegetativ sau
dintr-o celulă specială sporogenă, din care se pot dezvolta independent hife mai mult sau mai
puţin ramificate.

Sporii fungilor pot fi unicelulari sau sunt formaţi dintr-un număr mic de celule
asociate care îşi păstrează individualitatea. Prezenţa în ciclul de viaţă al aceleiaşi specii a două
sau a mai multe forme morfologice independente, fiecare prezentând modalităţi şi structuri
reproductive proprii, este o caracteristică a unor fungi, cunoscută sub numele de pleomorfism
sau polimorfism.

Speciile pleomorfe prezintă o formă morfologică sexuată, în care se formează

meiospori (ascospori sau basidiospori) şi una sau mai multe forme asexuate, în care se
formează mitospori sau uneori poate fi asporogenă. Prima mai este cunoscută şi sub numele
de teleomorfă, iar celelalte sunt cunoscute şi sub numele de anamorfe. O teleomorfă poate fi
asociată cu una sau mai multe anamorfe, care alcătuiesc împreună holomorfa.

11.2. Structuri de reproducere asexuată

Reproducerea asexuată este caracteristică anamorfelor. Acest tip de înmulţire poate

avea loc prin structuri reproductive nespecializate şi diferenţiate (asexuată propriu-zisă).

Reproducerea asexuată prin structuri nespecializate, se realizează prin fragmente de

miceliu, diseminate pe diferite căi, pot genera un noi micelii (organisme). Astfel, există multe
specii care se inmulţesc astfel: Rhizoctonia solani (specie răspândită în sol); Agaricus
bisporus, specie comestibilă introdusă în cultură, care se înmulţeste prin miceliu sub formă de
brichete (compost cu adaos de rumeguş sau paie sterilizate).

De asemenea se pot înmulţi prin spori care rezultă din fragmentarea miceliului:
artrospori şi clamidospori. Deoarece atrosporii şi clamidosporii se formează prin modificarea
unor celule preexistente ale miceliului, sunt cunoscuţi si sub numele de talospori.

11
 Artrosporii (gr. arthro, arthrus = articulat; spora = sământă; aici spor) se formează
prin fragmentarea miceliului în dreptul septului, atât terminal, cât şi intercalar. După separare
aceşti spori au tendinţa de a se aşeza în zig—zag (Geotrichum). Artrosporii terminali apar în
urma septării în succesiune bazipetală, a părţii distale a hifei (Fig. 1).

Clamidosporii (gr. chlamydo, chlamydeus, chlamys = învelit , acoperit; spora =

sămânţă; aici spor) se formează în culturi mai vechi decât restul talului (Mucor) sau în
interiorul conidiilor pluricelulare (Fusarium).

Clamidosporii (Fig. 1) pot avea rolul de structuri de propagare sau de rezistenţă. În

mod obişnuit se formează intercalar, mai rar terminal, prin modificarea celulelor miceliului
vegetativ.

La maturitate, clamidosporii sunt sferici, elipsoidali sau oblongi, de obicei mai mari
decât celulele obişnuite ale miceliului. Peretele clamidosporului este gros, în mod obişnuit
este pigmentat, iar conţinutul celular este bogat în substanţe de rezervă. În funcţie de numărul de
celule miceliene modificate, clamidosporii pot fi solitari, asociaţi în lanţuri scurte sau grupaţi în
aglomerări muri forme.

Fig. 1 — Formarea artrosporilor şi clamidosporilor: a, b, c — stadii succesive de formare a

artrosporilor la Coremiella ulmariae; d — artrospor de Oidiodendron sp.; e — clamidospori
de Trichoderma viride; f — clamidospor de Mucor sp. (din Richiteanu şi Stancu, 1997, după
Talbot, 1971)

Un rol foarte important în acest tip înmulţire asexuată îl prezintă structurile de

rezistenţă: rizomorfe şi scleroţi.

Reproducerea asexuată propriu-zisă se realizează prin mitospori, cu rol de înmulţire

şi de propagare, care se diferenţiază fie direct pe miceliul haploid sau dicariotic, fie pe
ramificaţiile acestuia.

12
 Mitosporii rezultă în urma diviziunii tipice a nucleelor, iar formarea acestora nu este
precedată de un proces sexual. Acest stadiu în care se formează mitosporii (sporii asexuaţi)
este cunoscut sub numele de anamorf sau „imperfect". Structuri reproductive asexuate fac
parte din ciclul de viaţă al fungilor şi se identifică cu anamorfele acestora.

În unele cazuri mitosporii pot avea şi rol de rezistenţă (spori durabili), sau funcţie
sexuală, fiind celule (gameţi) de fecundare (spermatii).

După de mişcare, sporii fungilor sunt de două feluri: spori imobili sau
aplanospori şi spori mobili sau planospori, care prezintă în general 1-2 flageli.
După locul de formare sporii pot fi de două feluri: endogeni şi exogeni.
Sporii endogeni (endospori) se formează într-un număr foarte mare în celule speciale
sau structuri sporogene, iar sporii exogeni (exospori) se formează la exterior, pe filamente
specializate care se diferenţiază pe miceliu.

Structurile specializate purtătoare de celule sporogene şi de spori sunt cunoscute şi sub

numele de sporofori, au o creştere limitată sau mult mai încetinită decât hifele vegetative.

Limitarea creşterii sporoforilor este însoţită de formarea unor structuri caracteristice,

distincte de hifele miceliului vegetativ, cu o mare valoare în caracterizarea şi determinarea
unor taxoni. Sporoforii simpli sunt ramificaţii ale hifelor somatice care, ajunse la o lungime
strict determinată pentru o specie, formează celule sporogene şi spori caracteristici. În mod
obişnuit, sporoforii sunt erecţi şi, adesea, distinct ramificaţi.

Sporoforii simpli, care poartă sporangi, sunt caracteristici speciilor din încrengătura
Zygomycota şi poartă numele de sporangiofori.

Sporii endogeni sau endosporii se formează în sporangi sau sporocişti, diferentiaţi

tenninal sau intercalar pe miceliul vegetativ. Sporangii pot fi sesili sau pot fi dispuşi pe un
sporangiofor sau sporocistofor distinct.

În funcţie de posibilităţile de mişcare, endosporii pot fi imobili (aplanospori) sau

mobili (planospori). Endosporii imobili, denumiţi şi cistoconidii, se găsesc la Mucorales.

Sporangii tipici (Fig. 2) sunt globuloşi sau piriformi şi se formează la vârful unor
filamente ramificate sau neramificate (sporangiofori) care, la unele genuri, se pot prelungi în
interiorul sporangelui cu o columelă (specifică genului Mucor) sau cu o apofiză (caracteristică
pentru genul Absidia).

13
 in interiorul sporangilor se formează un număr mare de spori. Se cunosc specii ai căror
sporangi sunt reduşi şi sunt cunoscuţi sub numele de sporangiole (Fig. 2). Acestea conţin un
număr redus de spori, uneori chiar un singur spor.
 Fig. 2 — Tipuri de sporange: a — sporange cu columelă şi colar; b —
sporangiole (după Samson şi colab., 1988)

Zoosporii sunt mobili şi se formează în zoosporangi (zoosporocişti) cu forme diferite:

sferici (Pythium, Albugo), cilindrici (Saprolegnia, Aphanomyces, Leptomytus), fusiformi
(Achlya) etc.

Sporoforii care formează conidii, sunt specifici ascomicetelor şi se numesc

conidiofori. De obicei, sporoforii îşi încetează creşterea odată cu formarea celulelor
sporogene şi a sporilor. Există însă şi sporofori cu creştere şi formare continuă de spori.

Sporoforii compuşi sunt structuri stromatice sau pseudostromatice, formate din

asocieri de hife cu creştere strict coordonată pe care se formează agregate de celule sporogene
şi de spori.

Sporoforii compuşi, care formează spori asexuaţi (conidii), sunt cunoscuti sub numele
de conidiom. Conidiomii reprezintă structuri de reproducere asexuată pentru majoritatea
anamorfelor.

Conidiile propriu-zise (Fig. 3) sunt exospori haploizi (haploconidii), care se

diferentiază direct pe micelii sau pe structuri speciale, denumite conidiofori.

La unele specii conidiile sunt unicelulare (amerospore), la altele sunt bicelulare

(didimospore) sau multicelulare. Prezenţa septelor 1e împarte într-un număr mai mare sau mai
mic de celule.

Conidiile bi sau multicelulare pot fi alungite, doar cu septe transversale (fragmospore),

pot fi muriforme, cu septe transversale şi longitudinale (didimospore), stelate, cu 3 sau mai
multe brate (staurospore), alungite şi răsucite în spirală (helicospore) etc.

14
 Fig. 3 — Tipuri de conidii: a. alantospore; b. amerospore; c. didimospore;
d. fragmospore; e. dictiospore; f. scolecospore; g. helicospore; h.
staurospore (din Richiteanu şi Stancu, 1997, după Talbot, 1971)

Fiecare din aceşti termeni au denumiri speciale pentru a indica culoarea sporilor: hialo
(hyalo=) pentru spori hialini (fără culoare) şi feo= (phaeo=) pentru categorii de spori cu
peretele celular de culoare galbenă sau brună.

Conidiile unicelulare pot avea forme variate: sferică, ovată, obovată, piriformă,
obpiriformă, elipsoidală, cilindrică, oblongă, alantoidă, filamentoasă, falcată, fusiformă etc.
(Fig. 4).

Fig. 4 — Forme de conidii unicelulare: a. sferică; b. ovată; c. obovată; d. piriformă; e.

obpiriformă; f. elipsoidală; g. cilindrică; h. oblongă; i. alantoidă; j. filiformă; k.
falciformă; 1. fusiformă (din Richiţeanu şi Stancu, 1997, după Talbot, 1971)

Suprafaţa externă a peretelui conidiilor poate fi netedă sau ornamentată (Fig. 5):
echinulată, verucoasă, reticulată, striată, alveolată, punctată etc.

15
 Fig. 5 — Tipuri de ornamentatie: a. reticulat; b, c. verucos; d. punctat;
e. striat; F. echinulat; g. alveolat (din Richiţeanu şi Stancu, 1997)

La unele specii conidiile sunt prevăzute cu unul sau mai multi apendici (Fig.
6).

Fig. 6 — Tipuri de conidii apendiculate: a. Pyricularia sp.; b. Robillarda

phragmitis; c. Diploceras sp.; d. Cryptostictis sp.; e. Entomosporium maculatum
(din Richiteanu si Staneu. 19971

Conidiile pot germina imediat după ce au fost eliberate de pe conidiofor, formând un

filament de germinaţie care, alungindu-se, va forma un nou miceliu. În cazul conidiilor
pluricelulare, fiecare celulă germinează independent.

Atunci când conidioforii nu se deosebesc sau diferă foarte puţin de hifele vegetative pe
care se formează, se numesc micronematici. Atunci când sunt complet diferiţi ca aspect de
hifele somatice, se numesc conidiofori macronematici. Rareori conidioforii sunt simpli. Cel

16
mai adesea, conidioforii se ramifică monopodial, simpodial, dicotomic sau în verticil. De
asemenea, conidioforii pot fi septaţi sau neseptaţi, hialini sau divers coloraţi.

Adesea, conidioforii sunt asociaţi în sporofori compuşi. Aceste agregate se pot forma
la suprafaţa substratului (coremii şi sporodochii) sau sunt organizate în diferite tipuri de
strome, localizate superficial (acervuli) sau profund (picnidii) în diferite ţesuturi ale
organismelor gazdă.

Coremiile (gr. coremium = mătură), cunoscute şi sub numele de sinemata, sunt

sporofori compuşi care prezintă conidioforii grupaţi în fascicule compacte, cu extremităţile
superioare libere (Fig. 7). Partea bazală a conidioforilor este sterilă şi are rol de susţinere a
conidiilor care se formează terminal. Coremiile sunt caracteristice genurilor Graphium,
Isariopsis, Podosporium etc.

Fig. 7 — Tipuri de coremii: a. coremie la Graphium sp.; b. detaliu extremitate cu

conidii; c. coremie la Podosporium sp. detaliu extremitate cu conidii
—

fragmospore (din Richiţeanu şi Stancu, 1997)

Sporodochiile (gr. sporodochium = recipient) au aspectul unor mici ridicături

(mameloane) formate dintr-o bază stromatică (Fig. 8) pe care se diferenţiază conidioforii şi
conidiile (Monilia fructigena, M. laxa, specii din genul Tubercularia, Ramularia, Fusarium
etc.).

17
 Fig. 8. — Tipuri de sporodochii: a. sporodochie la Tubercularia vulgaris;
b. sporodochie la genul Ramularia (din Richiteanu şi Stancu, 1997)

Acervulii (lat. acervulus = grămadă) se formează subepidermal sau subcuticular şi au

aspectul unor strome sau pseudostrome, pe care se formează conidiofori de obicei scurţi şi
conidii cu forme, dimensiuni şi culori diferite (Fig. 9).

Fig. 9 — Tipuri de acervuli: a — Colletotrichurn; b — Gloeosporium;

c — Melanconium; d — Coryneum (după Bobes şi colab. 1982)

Picnidiile (gr. pycnos = dens, compact) sunt structuri compacte, globuloase sau oval-
alungite, localizate în mod obişnuit în substrat. Forma caracteristică este menţinută de o
structură externă pseudoparenchimatică care se numeşte peridie, cu rol de apărare, iar pe
partea internă se diferenţiază conidiofori simpli sau ramificaţi, dispuşi într-un strat palisadic
sau himenial. Conidiile se numesc fie picnospori, atunci când celulele au formă sferică sau
ovală, fie stilospori, atunci când celulele sunt filamentoase unicelulare sau multicelulare,
hialine sau pigmentate.

Conidiile pot fi eliberate din picnidie fie prin ruperea / putrezirea peridiei, fie prin
ostiol. Conidiile se găsesc într-o masă gelatinoasă răsucite sau încolăcite, cu aspectul unor
cârcei, denumite cirri.

În anumite cazuri aceste conidii pot participa la fecundaţie şi sunt cunoscute sub
numele de spermatii (Uredinales, Basidiomycota).

18
 Picnidiile sunt frecvent întâlnite în ciclul de viaţă al speciilor din genurile (Fig. 10):
Phyllosticta, Phoma, Cytospora, Ascochyta, Septoria etc.

Fig. 10. — Tipuri de picnidii cu picnospori: a -Phyllostieta; b -Phonta; c

Cytospora; d Aseochyta; e -Septoria (din Iacob şi colab., 1999)
- -

11.3. Structuri de reproducere sexuată

Reproducerea sexuată a fungilor se realizează prin intermediul meiosporilor. Din

această categorie fac parte diferite tipuri de spori: sporii (mixosporii) de la mixomicete,
oosporii de la oomicete, zigosporii de la zigomicete, ascosporii de la ascomicete şi
basidiosporii de la basidiomicete.

Oosporii şi zigosporii rezultă din fuziunea unor nuclee compatibile cu polaritate

sexuală diferită. La unele specii de fungi aceste categorii de spori nu se formează în corpuri
sporifere diferenţiate.

La speciille de ascomicete şi basidiomicete, stadiul în care se formează sporii sexuaţi

este cunoscut sub numele de teleomorf sau „perfect": Genul Gibberella reprezintă forma
sexuată a speciilor de Fusarium; specia Tapesia yallundae reprezintă forma sexuată pentru
Pseudocercosporella herpotrichoides, care produce pătarea în ochi a bazei tulpinii la cereale-,
Magnaporthe grisea este forma sexuată pentru Pyricularia oryzae, care produce arsura
orezului.

Sporii mixomicetelor se formează în interiorul sau la exteriorul unor formaţiuni

sporifere (sporofori), denumite sporangi (mixosporangi), care au forme, structuri şi culori
diferite, caracteristice speciei. Cele mai multe mixomicete prezintă sporangi simpl i,

19
multispori, cu sporangi protejaţi de peridie. Există specii la care plasmodiul în întregime se
transformă într-un sporofor compus, cu o structură masivă, denumit etaliu, în care se
formează numeroşi sporangi ce contin spori.

Zigosporii (Fig. 11) sunt spori de dimensiuni mari (100-200 jim) cu suprafata rugoasă,
rezistenţi la condiţiile nefavorabile de mediu. Prin copulare la zona de contact se formează
progametangele, iar prin liza peretelui celular rezultă zigosporul diploid (Mucor, Rhizopus).

Fig. 11. Formarea zigosporului: a — formarea progametangilor; b — aparitia peretilor

—

transversali; c, d —formarea zigosporului; e — zigospor; f — germinarea zigosporului şi

formarea sporangilor (după Măller şi colab., 1971)

Oosporii se formează întotdeauna endogen prin oogamie (o formă evoluată de

heterogametangiogamie). Gametangiul femeiesc se numeşte oogon şi conţine una sau mai multe
oosfere, iar gametangiul bărbătesc se numeşte anteridie şi conţine anterozoizi. După ce
oosferele sunt fecundate de anterozoizi, rezultă o celulă diploidă, cu un înveliş gros cu rol de
apărare care se transformă în oospor (Fig. 12).

Fig. 12. Formarea oosporilor (din Pârvu, 1999)

—

20
 Ascosporii sunt endogeni şi se formează în mod obişnuit câte 8 (rar 2 sau 4) într-o celulă
sporogenă care se numeşte ască (Fig. 13).

meioză + mftoză
celută ascogenă

+
spor

ascogamie
ascogon
asc
ă
cariogarrfie cu
ascospori
hif (n)
ă
haploidă hir
ă
dicariotic
anteridie ă
(n + n)

spor

Fig. 13— Formarea ascosporilor (din Pârvu, 1996)

Basidiosporii sunt exogeni şi se formează', în mod obişnuit 4 (uneori 2 sau mai mulţi)
pe basidii (Fig. 14).

holobazidie

fuziunea
hifelor

A
germinarea
celulă fuziunea bazidiosporulul
bazidie
nucleului
binucleată

1
fragmobazidie
B picnidie ţemtui

plantei gazdă
Fig. 14 — Formarea basidiosporilor (din Pârvu, 1996)

21
 Ascele şi basidiile sunt meiosporocişti, deoarece formarea acestora întotdeauna este
precedată de procesul sexual prin care are loc trecerea de la haplofază la diplofază. În aceste
celule are loc cariogamia (fuziunea nucleelor), diviziunea reducţională (me ioza) şi
sporogeneza (diferenţierea sporilor sexuaţi caracteristici). Cu excepţia drojdiilor, la care
ascele se formează holocarpic, toate celelalte ascomicete şi basidiomicete sunt eucarpice.

Stadiul diploid este limitat, fiind reprezentat de nucleele rezultate în urma cariogamiei,
care are loc în celulele zeugite ale sporomilor. Aceste celule terminale sunt considerate
celulele mamă ale ascelor la ascomicete şi probasidiile la basidiomicete. De obicei, acestea se
formează în număr mare, aproape concomitent şi la acelaşi nivel al ascomilor şi bazidiomilor,
alcătuind straturi sporogene sau himeniale.

În funcţie de forma, culoarea şi structura ascomilor poartă denumiri specifice:

cleistotecie, peritecie şi apotecie (Fig. 15).

Cleistoteciul (gr. cleisto = închis; rămas nedeschis; thecium = cutie) reprezintă un

ascom complet închis de unde ascele cu ascospori sunt eliberate în mod pasiv, prin putrezirea
,

peridiei. Morfologia acestor organe este caracteristică speciilor de fungi din ordinul
Erysiphales.

Periteciul (gr. peri = care înconjoară; thecium = cutie) reprezintă un ascom care
prezintă o deschidere (ostiol) pe unde sunt eliminate în mod activ ascele cu ascosporii atunci
când au ajuns la maturitate. Morfologia acestor organe este caracteristică speciilor de fungi din
ordinul Pleosporales.

Apoteciul (gr. apo = fără; thecium = cutie) reprezintă un ascom cu forme caracteristice
(disc, cupă, farfurioară) şi mărimi diferite, de unde ascele şi ascosporii sunt eliminaţi în mod
activ. Morfologia acestor organe este caracteristică speciilor de fungi din ordinul Pezizales.

Fig. 15 — Tipuri de ascomi: a — cleistotecie; b — peritecie; c — apotecie (după

Comes şi colab., 1982)

22
 11.4. Ciclul sexual la fungi

Stadiile care se succed periodic de la germinarea sporilor până la formarea unei noi
generaţii identice cu cea reprezintă ciclul de viaţă. În mod obişnuit există două stadii
în ciclul de viaţă al fungilor: asexuat, reprezentat prin una sau mai multe anamorfe, şi stadiul
sexuat, reprezentat prin teleomorfa speciei respective. Există numeroase specii de fungi care
nu prezintă sau pentru care nu se cunoaşte decât unul dintre cele două stadii. Se pare că există
şi specii lipsite complet de spori, iar acestea se reproduc exclusiv vegetativ prin fragmente de
hife.

Ca şi la celelalte grupe de organisme, în ciclul de viaţă al fungilor există două faze:

faza haploidă sau haplofaza, cu celule cu n cromozomi şi faza diploidă sau diplofaza, cu
celule cu 2n cromozomi.

Prin fecundaţie se realizează trecerea de la faza haploidă la cea diploidă, iar prin
meioză (M) se realizează trecerea de la diplofază, din nou la haplofază.

in procesul de fecundaţie se deosebesc, de asemenea, două etape: plasmogamia (P),

prin care se realizează fuzionarea citoplasmelor, şi cariogamia (C), care reprezintă fuzionarea
nucleelor. Una dintre particularităţile fungilor, care îi individualizează de celelalte grupe de
organisme, constă în separarea plasmogamiei de cariogamie, în timp şi în spaţiu, între acestea
intercalându-se dicariofaza.

Dicariofaza este o fază intermediară, în care nucleele celulelor sexuale nu fuzionează,

doar citoplasmele, şi prezintă o durată variabilă funcţie de grupul de fungi considerat. Schema
cielului de dezvoltare a fungilor este reprezentată în Fig. 16.

___________________ M ____________
hap
lofaza (n) diplofaza (2n) haplofaza (n)

Fig. 16 — Schema generahl a ciclului sexual la fungi: P — plasmogamie; C — cariogamie; M — meioză

Haplofaza, dicariofaza şi diplofaza se succed caracteristic în ciclul de dezvoltare al

diferiţilor taxoni. in funcţie de numărul de faze şi de durata acestora, la fungi au fost descrise
cinci tipuri de cicluri biologice: haplont, haplodiplont, diplont, haplodicariotic şi dicariotic.

23
 III. FUNGII PATOGENI iN MEDICINA UMANĂ ŞI VETERINARĂ

Diversitatea categoriilor de fungilor cunoscuţi în literatura de specialitate (Ainsworth,

1965-1973; Alexopoulos şi colab., 1996; Gams şi colab., 1998; Kirk şi colab., 2001; Index
Fungorum, 2001; Tănase, 2002; Şesan, 2003-2004, Tănase şi Şesan, 2006; Şesan şi Tănase,
2006; 2007; 2009), reunesc şi unele specii implicate în patologia omului şi animalelor, care
fac obiectul de studiu al micologiei medicale umane, respectiv veterinare (Male, 1990; Weber,
1993; Coman şi Mareş, 2000; Lazăr, 2001).

Denumirile niicopatii / boli fungice / boli micotice / micoze se referă la toate formele
de deprecieri produse de fungii patogeni, a toxinelor produse de aceştia şi de factorii alergeni
(Male, 1990).

După Kwon-Chung şi Bennett (1992) se cunosc peste 30 de micoze la om şi animale,

care se localizează la nivelul pielii, muşchilor, oaselor, organelor interne etc.

Bolile produse de fungi la om şi animale sunt reunite în următoarele categorii:

1) micoze, în sensul strict, care constau în atacul şi distrugerea celulelor vii /
ţesuturilor/ organelor umane sau animale de către fungii patogeni;

2) micoze cauzate de nosoparazitistnul fungilor nepatogeni sau potenţial patogeni

(oportunişti), cum sunt specii ale genurilor Aspergillus sau de Mucor, constând din
colonizarea saprobă, nosoparazitară a ţesuturilor moarte sau degradate (necroza arsurilor şi
ulcerelor cavităţilor şi diverticulelor);

3) micoalergii, reacţii alergice cauzate de factori alergeni ai fungilor nepatogeni sau

patogeni, care în contactul direct cu persoane sau animale predispuse, prin inhalarea,
respectiv ingestie; cei mai frecvenţi factori alergeni sunt determinaţi de specii de fungi din
genurile: Alternaria, Aspergillus, Aureobasidium, Botrytis, Cladosporium, Entomophthora,
Epicoccum, Erysiphe, Fusarium, Neurospora, Penicillium, Puccinia, Ustilago etc.

4) micotoxicoze sau toxicoze alimentare produse de toxinele unor fungi (micotoxine),

mai ales mucegaiuri, care contaminează alimentele sau pe nutreturile insuficient uscate sau
depozitate în condiţii de umiditate ridicată; micotoxinele sunt termostabile, tolerează
temperaturi de până la 300 °C şi nu sunt inactivate prin procese tehnologice de preparare a
diferitelor tipuri de alimente, între care procesul de panificaţie etc.

5) micetismul determină intoxicaţii grave datorate substanţelor toxice (mai ales

alcaloizi) care se găsesc în anumite specii de macromicete (specii de fungi macroscopici),
consumate accidental, ca urmare a confuziilor între speciile comestibile şi cele otrăvitoare.

24
 Dinamica micozelor la om şi animale. Micozele produse la om şi animale au ca
agenti etiologici 200 de specii de fungi, care aparţin la trei regnuri: Protozoa, Chromista,
Fungi, mai ales la ultimul (Anexa 1).

Înainte de sfârşitul celui de al doilea război mondial şi după acesta, frecvenţa şi

spectrul micozelor la om şi animale aveau, după Male (1990), numai o semnificatie secundară
în medicină; în afara unor zone endemice tropicale şi subtropicale în care se cunoşteau boli
micotice ca histoplasmozele, coccidiomicozele şi blastomicozele, aceste boli erau destul de
rare în alte zone de pe glob.

Aceste boli afectau în special, în 99% din cazuri, pielea şi mucoasele, iar micozele
viscerale erau semnalate foarte rar.

După anii '60, urmare a efectelor secundare ale civilizaţiei şi terapiei medicale
(antibiotice, anticonceptionale hormonale, steroizi, substante imunosupresive, substante
pentru grefe) s-au produs modificări profunde în ecologia fungilor şi în starea imunologică sau
hormonală a organismului uman şi animal.

Au apărut micozele superficiale, iar în anul 1990 se aprecia că 20-25% din populatia
globului suferea de astfel de boli, ceea ce înseamnă o frecventă mai mare decât a bolilor
infecţioase (Male, 1990).

În general, aceste boli pot manifesta forme banale, dar, care uneori, devin foarte
agresive şi cu tendinţă recurentă. Din acestă categorie menţionăm, de exemplu, onicomicozele
şi pityriasis .

În acelaşi timp, bolile produse de drojdii (levuri) şi mai ales micozele mucoaselor, au
crescut de la 1% la 12-15%.

De asemenea, creşte şi în prezent frecvenţa micozelor sistemice şi viscerale (Tabelul

2) cauzate de drojdiile oportuniste (Candida şi Cryptococcus neoformans) sau de mucegaiuri
oportuniste (Aspergillus, Penicillium şi Alternaria), cunoscute în literatura străină sub
denumirea de survival mycoses, mai ales asociate cu maladia SIDA, produsă de HIV (Human
Immunodeficiency Virus) / AIDS (AIDS related complex, cunoscută ca starea pre-SIDA).

Etiologia micozelor la om şi animale. Grupele principale de fungi care sunt agenţii

etiologici ai bolilor la om şi animale sunt: dermatoze, mucegaiuri, fungii oportunişti, respectiv
specii dimorfe sau bifazice (Anexa 1).

25
 Habitatul natural al fungilor patogeni la om şi animale. Există o mare varietate a
habitatului natural al fungilor patogeni la om şi animale. Astfel, aceste organisme se găsesc în
următoarele medii şi substraturi:
 Tabelul 2
Spectrul fungilor asociaţi cu simtomele pre-SIDA (după Male, 1990)

ORGANISMUL CAUZAL / INCIDENTA

MICOZA ŢESUTUL ŢINTĂ %
SAPROFITE
dermatoze dermatoze antropofile: piele şi apendici 80-90

Trichophyton rubrum,
candidoze Candida albicans,
Epidermophyton C. tropicalis,
floccosum cavitate bucală 70-90
C. parapsilosis, C. piele 25-30
guillermondii, C. krusei 20-25
vagin 10-15
torulopsidoze Torulopsis glabrata, T. candida traiectul
esofag digestiv:
parazit 1-2

saprofit 70-90
trichosporoza Trichosporon cutaneum sistemic, mai ales creier <1
criptococcoza Cryptococcus neoformans creier (plămâni, piele) 5-7

histoplasmoza Histoplasma capsulatum plămâni, sistem limfatic (SL) 1(2)

americană Histoplasma duboisii piele, plămâni, SL
1(-5)
africană
coccidiomicoza Coccidioides immitis plămâni, creier sporadic
aspergiloze Aspergillus fumigatus, A. flavus, traiect respirator, sinusuri, traiect sporadic
A . nidulan s, A . glau cus , A . intestinal, creier, ficat, rinichi
terreus
blastomicoza nord Blastomyces dermatitis plămâni, piele, oase sporadic
americană
paracoccidiomicoza Paracoccidiosis brasiliensis plămâni (oral) / cavitate nazală, sporadic
(blastomicoza sud mucoase gastrointestinale, vase
americană) limfatice / noduli, piele
sporotrichoza Sporothrix schenckii piele, vase limfatice, creier sporadic

micoze cauzate de Specii diferite de: Fusarium, plămâni, creier, oase, sinusuri, sporadic
fungi oportunişti Paecilomyces, Alternaria, piele şi alte ţesuturi şi organe
Drechslera, Mucor, Rhizopus,

Absidia, Pseudallescheria,

✓ dermatozele şi mucegaiurile, ca şi speciile difazice, care se găsesc în sol şi pe / în

Penicillium

materii organice în descompunere, mai ales plante (Coccidioides immitis se găseşte

în nisip, în zone endemice cu coccidiomicoză, mai ales în California — Valea
Morţii, în Sud—Vestul Statelor Unite, în Mexicul de Nord şi în America de Sud
(Venezuela, Columbia, Paraguay, Argentina); Ceratocystis stenoceras, teleomorfa
speciei Sporothrix schenkii se găseşte pe muşchi şi pe lemn mucegăit;

✓ drojdiile (levurile) — sunt localizate în membrane şi mucoase, mai ales în secreţii,

produşi de excreţie, excremente de om şi animale;

✓ unele drojdii şi mucegaiuri se dezvoltă în apele murdare, reziduale, în canale

colectoare sau bazine murdare.

26
 Rolul biologic al fungilor in mediul natural. Rolul biologic al fungilor în mediul
natural este foarte important.

Speciile care produc dermatoze, in mediul natural, mai ales în sol, degradează
materialele cheratinice, coarne, gheare, pene, păr, unghii, provenite de la animalele moarte. În
sol, aceste specii parcurg stadiul teleomorf (sexuat), de cleistotecii sau peritecii, iar pe
materialele cheratinice dezvoltă stadiul anamorf (asexuat).

Specii de mucegaiuri din genurile Alternaria, Aspergillus, Penicillium, Cladosporium

şi Sepedonium, au rolul de a degrada materialul vegetal, frunzele căzute, ramurile,
fragmentele de trunchiuri şi tulpini sau rădăcinile plantelor.

Patogeneza. Cunoaşterea patogenezei este necesară pentru înţelegerea modului cum

evoluează o micoză, a tratamentului necesar, a prognozării, precum şi a prevenirii reinfecţiei
cu agentul etiologic al acesteia.

După Male (1990), se disting două tipuri de patogeneză: formală şi cauzală.

1) Patogeneza formală se referă la modul de infecţie, care se poate produce pe mai

multe căi: contactul direct, traumatisme, în cursul intervenţiilor chirurgicale, prin catetere,
prin inhalarea şi ingestia agenţilor etiologici.

Contactul direct şi imediat intre specia patogenă şi gazdă la nivelul pielii şi / sau
mucoaselor adiacente. Agentul etiologic se instalează pe materiale umane şi animale
contaminate: solzi, cruste, păr, secreţii, produse de excreţie sau apă, prosoape, perii pentru
curăţatul dinţilor, proteze dentare, în fân, pe paie sau în sol. Din această categorie fac parte
dermatozele localizate la nivelul epidermei, părului şi unghiilor, ca şi candidozele pielii şi
organelor genitale (pityriasis versicolor, tinea alba, respectiv tinea nigra).

Infecţia prin traumatisme se produce la nivelul rănilor superficiale sau al arsurilor, pe

care se instalează specii de mucegaiuri oportuniste: Aspergillus, Rhizopus, Mucor. Distrugeri
se produc în straturile mai profunde, în stratul subcuticular, în muşchi şi oase, mai ales prin
rănile cu obiecte de lemn, prin aşchii, ţepi, fragmente de lemn de mărimi şi forme diferite,
care rămân în ţesuturile rănite; infecţiile sunt produse de specii de fungi filamentoşi
(Alternaria, Fusarium, Drechslera). În aceeaşi categorie intră şi sporotrichozele şi
micetoamele.

O cale de infecţie specială este perforarea pereţilor sinusurilor în cursul tratamentelor

dentare, care favorizează instalarea cu precădere a zigomicetelor (Absidia, Mucor, Rhizopus)
sau speciilor de ascomicete (Aspergillus), în cursul evoluţiei sinuzitelor.

Infecţia in cursul intervenţiilor chirurgicale, mai ales a celor de pe cord, în care se

instalează foarte des specii de Candida şi de Torulopsis.

27
 Transtniterea agenţilor patogeni tnicotici prin catetere, în cazul maladiilor urinare
sau a celor de circulaţie, la nivelul venelor.

Inhalarea sporilor speciilor patogene şi infectarea plămânilor, urmată de propagarea

hematogenă a acestora, mai ales pentru speciile dimorfe (Aspergillus, Cladosporium, Mucor,
Rhizopus, Histoplasma, Coccidioides immitis).

Ingestia şi propagarea agenţilor patogeni prin absorbţie, mai ales pentru speciile de
Candida, Torulopsis şi Criptococcus.

Drojdiile care au originea în mucoasele bucale sau care sunt ingerate cu hrana
contaminată, se multiplică rapid în intestine şi favorizează procese patologice, de cele mai
multe ori datorită tratamentelor cu antibiotice.

Dacă concentraţia de celule de drojdii ajunge la valori mai mari de104, o cantitate mare
va fi absorbită prin pereţii sănătoşi ai intestinelor, antrenată de circulaţia sanguină spre vasele
limfatice, iar urmarea poate fi infecţia cu aceste specii, cu predilecţie în cazul pacienţilor cu o
imunitate scăzută.

2) Patogeneza cauzală se referă la mecanismul de infecţie al agentului patogen.

Acesta trebuie să infecteze, ceea ce înseamnă că poate tolera condiţiile de mediu fizice,
chimice şi imunologice, pe de o parte, şi că poate distruge cu ajutorul enzimelor ţesutul
gazdei, pe de altă parte.

Un exemplu îl reprezintă acizii graşi din zona seboreică sau valorile scăzute ale pHului
din sucul gastric, care în general nu sunt tolerate de multe specii de fungi, cu excepţia speciilor
de Aspergillus şi de Candida.

Dermatozele, dar nu şi drojdiile, mucegaiurile şi speciile dimorfe, pot metaboliza

ţesuturile cheratinice (epiderma, păr, unghii), determinând micoze specifice, dar nu pot
distruge ţesuturile necheratinice.

Patogeneza cauzală grupează două categorii de micoze: primare şi secundare.

A) Micozele pritnare. Prin contactul dintre o specie patogenă, capabilă să infecteze un

ţesut / organ susceptibil de la un organism gazdă (om sau animal) şi gazdă se produce infecţia
numai în cazul în care potenţialul patogenic al agentului patogen depăşeşte rezistenţa gazdei.
Acest patogen este un patogen primar sau obligatoriu, iar infecţia pe care o generează este o
infecţie primară. Doar câteva specii specii zoofile şi geofile(trăiesc în sol) care determină
dermatoze sunt primar patogene: Trichophyton mentagrophytes, T. tonsurans, T. verrucosum,
T. schoenleinii.

B) Micozele secundare. Rezistenţa organismelor gazdă nu are o valoare fixă,

neschimbată. În cazurile în care rezistenţa gazdei este redusă, sub acţiunea diferitelor

28
influenţe şi devine mai scăzută faţă de potenţialul patogenic al fungilor, patogenii respectivi
se numesc patogeni secundari / patogeni potenţiali / oportunişti, iar micozele pe care le
generează se numesc secundare.

În ceea ce priveşte potenţialul patogenic şi comportarea unor specii de fungi sau alte
categorii de microroganisme, faţă de un organism gazdă, există 3 variante:

1) specia este nepatogenă, în condiţiile în care mediul gazdei este incompatibil cu cel al
patogenului;

2) specia este patogenă în diferite grade, în condiţiile în care potenţialul patogen al

acesteia este ridicat şi este şi intensificat de factorii stimulativi ai gazdei sau când
rezistenţa gazdei este redusă la minimum;

3) specia este potenţial patogenă în condiţiile când atinge cantităţi foarte ridicate sau
când potenţialul patogenic este stimulat de diferiţi factori (hormoni gestageni, steroizi
etc).

Gradul de patogenitate al unei specii este constant la reprezentanţii aceleiaşi specii şi

este diferit în cazul altor specii. Există diferite categorii de factori care conduc la reducerea
rezistenţei gazdei Ia atacul speciilor patogene, grupaţi în 3 categorii, şi anume: exogeni,
endogeni şi indirect endogeni (Male, 1990).

A) Factorii exogeni sunt, la rândul lor clasificaţi în 3 categorii:

1) factori de mediu, cum sunt retenţia apei şi a căldurii în cazul anumitor locuri de
muncă (mine, spălătorii, pivniţe) sau a anumitor tipuri de îmbrăcăminte şi mai ales de
încălţăminte;

2) interacţiunea cu substanţe chimice (solvenţi, detergenţi, lubrifianţi, agenţi chimici

din tăbăcării); alterarea pH—ului anumitor medii în sensul alcalinizării puternice;
inactivarea substanţelor antifungice;

3) alterări mecanice la nivelul organismului gazdei (spondilopatie, ischemie, hiper- şi

parakeratoze, deteriorări ale pielii şi unghiilor).

B) Factorii endogeni reunesc următoarele categorii de boli: endocrinopatii (diabetul,

dereglările hormonale); boli letale (leucemia, imunopatiile, viroze, sindrom pre—SIDA,
maladii maligne); dereglările circulatorii; dereglări de termoreglare (hipotermie) etc.

C) Factorii indirect endogeni sunt de două categorii:

1) terapeutici (administrarea de substanţe de tipul: corticosteroizi, anticoncepţionale,
antibiotice, substanţe imunosupresive, citostatice);

29
2) accidentali (traume, arsuri, intoxicaţii, droguri, mai ales heroina).
 Este foarte importantă cunoaşterea acestor factori pentru desfăşurarea normală a
activităţii umane prin limitarea şi prevenirea pe cât posibil a acestora.

IV. NOMENCLATURA ŞI CLASIFICAREA BOLILOR CAUZATE DE FUNGI LA

OM ŞI ANIMALE

Micozele sunt foarte diferite din punct de vedere etiologic, nosologic, epidemiologic,
patogenetic şi terapeutic, criterii pe baza cărora se realizează clasificarea acestora:

✓ A) etiologic: după acest criteriu, nomenclatura bolilor este bazată pe denumirea

organismului cauzal, la care se adaugă sufixul —oză; astfel, se cunosc boli ca:
aspergiloza (cauzată de specii ale genului Aspergillus), candidoza (cauzată de
specii ale genului Candida), criptococcoza (cauzată de specii ale genului
Cryptococcus), histoplasmoza (cauzată de specii ale genului Histoplasma),
dermatoze (cauzate de specii de dermatofile);

✓ B) nosologic: acest criteriu se referă la ţesutul sau organul atacat; denumirea

acestor boli se formează de la numele organului afectat, la care se adaugă sufixul —
micoză, astfel, se cunosc: cerebromicoze, dermatomicoze, hepatomicoze,
oculomicoze, pneumomicoze sau bolile produse de fungi la nivelul diferitelor
organe se pot denumi ca: micoze ale creierului, epidermei, părului, unghiilor,
ficatului, ochiului sau plamânilor.

Pentru infecţiile la nivelul pielei, părului şi unghiilor se foloseşte termenul tinea.

Pentru mai multe detalii, nomenclatura poate cuprinde şi alte denumiri, cum ar fi:

localizat—generalizat, solitar—multiplu, unilateral—bilateral, homolateral—heterolateral,

acut—cronic, superficial—profund, ulcerativ—supurativ etc.
C) criteriul geografic / climatic / epidemiologic se referă la originea organismului
etiologic, aria lui de răspândire sau gradul de contagiozitate. Astfel, denumirile pot f i
histoplasmoza africană, blastomicoza nord —americană, micoze: europene,
extraeuropene, tropicale, subtropicale sau de zone temperate, foarte contagioase sau slab
contagioase etc.;

D) criteriul de patogenitate se referă la mecanismul patologic, pe baza căruia

micozele sunt primare sau secundare;

E) criteriul terapeutic se referă la medicaţia aplicată pentru fiecare tip de micoză.

Se pot face unele observaţii la această clasificare a micozelor umane şi animale.
Termenii etiologici nu dau informaţii asupra aspectelor nosologice (tipul de infecţie,

30
ţesutul afectat, tipul de leziuni, mecanismul patologic sau patomecanismul).
 De exemplu, o candidoză poate fi o infecţie a pielei, a mucoaselor, a viscerelor, a
ochiului, creierului etc.; o micoză a feţei poate fi produsă de specii de Trichophyton sau
Microsporum la fel de bine ca şi de specii de Candida sau de mucegaiuri-, leziunile cauzate de
o candidoză şi de o dermatoză a epidermei pot fi, clinic, nedistincte.

Termenii nosologici nu sugerează speciile responsabile de bolile din acest grup, nici
chiar dacă acestea aparţin la cele 4 grupe mari: dermatoze, drojdii, mucegaiuri, specii dimorfe
sau bifazice, pentru că, drept urmare a hetero- sau polipatogenităţii, patogeni ai aceleiaşi
specii pot determina leziuni clinice diferite şi patogeni ai unor specii diferite pot determina
leziuni clinice identice (legea nonspecificităţii leziunilor).

Cea mai utilizată clasificare a micozelor reuneşte următoarele categorii de fungi:

✓ dermatofile sau dermatomicoze, cunoscute şi sub denumirea tinea;
✓ drojdii;
✓ mucegaiuri;
✓ dimorfe (bifazice).

IV.1. Micozele pielii şi afecţiunile cutanate (dermatofile sau dermatomicoze)

Dermatomicozele sunt localizate la nivelul pielii care acoperă corpul omului şi al

animalelor.

A) Dermatomicozele epidermice sau tinea manuum et pedum, se manifestă la

nivelul membrelor inferioare şi superioare, mai ales al degetelor.
Speciile de fungi responsabili sunt Trichophyton rubrum, T. interdigitale (T.
metangrophytes var. interdigitale), Epidermophytonfloccosum etc.

Simptomele evidenţiate sunt următoarele: înroşiri exfolieri, hiperkeratoze, fisuri,

,

inflamaţii, eroziuni, prurit; infecţia se produce la nivelul stratului comos al pielii, nefiind
atacate straturile profunde ale pielii. Infecţia este considerată de tip secundar. Factorii de
predispoziţie sunt retenţia apei şi aşi a căldurii la nivelul organelor atacate.

Importanţa socio-medicală: aceste micoze sunt foarte frecvente, 20-25% din

populaţia globului fiind afectată.

B) Onicomicozele sau tinea unguis apar la degetele de la picioare (85%), de la mâini

(12%), respectiv la degetele ambelor categorii de membre (3%).

Speciile responsabile sunt Trichothyton rubrum, T. interdigitale (T. metangrophytes

var. interdigitale), doar ocazional alte specii antropofile de Trichothyton şi Epidermophyton
floccosum. Infecţia este considerată de tip secundar. Factorii de predispoziţie sunt traumele

31
produse de încălţăminte, urmate de formare de solzi, calozităţi, hiperparakeratoze la nivelul
picioarelor şi distrofii la nivelul degetelor de la mâini.

Importanţa socio medicală este mare, deşi frecvenţa acestor boli este redusă
-

(aproximativ 1% dintre toate micozele). În 20-25% din cazuri produc leziuni inestetice la
nivelul membrelor.

C) Micozele superficiale ale pielii acoperite de păr apar în zonele inguinale,

perigenitale şi perianale.

Speciile responsabile sunt Trichophyton rubrum, T. interdigitale (T. metangrophytes

var. interdigitale), Epidermophyton floccosum.

Simptomele cauzate de aceste boli sunt prurit, arsuri, leziuni cutanate cu înroşiri şi
inflamare superficială a pielii, apariţia unor formaţiuni solozoase, papile, pustule pe suprafaţa
pielii; marginile pustulelor prezintă simptomele cele mai putemice, iar în centrul leziunilor
pot apare eroziuni. Infecţia apare ca urmare a umidităţii crescute a zonelor afectate (mai ales
în cazuri de obezitate), în urma dereglărilor hormonale (hipertiroidism, diabet) sau în anumite
condiţii de mediu: în ţările din zona Golfului Persic, 40-55% dintre bolile de piele sunt din
această categorie.

D) Micozele profunde ale pielii acoperite de păr apar mai ales pe cap, gât, faţă şi
mult mai rar pe extremităţi. Speciile responsabile sunt din grupa celor zoo şi geofile: T.
—

mentagrophytes, T. tonsurans, T. verrucosum, T. schoenleinii, mai puţin Microsporum

gypseum.

Simptomele sunt leziuni, apariţia pe piele a unor noduli sau ridicături dureroase,
inflamate, pustule peripilare, cruste, uneori abcese. Infecţia este de tip primar. Importanţa
socio—medicală: la această boală sunt predispuşi fermierii, medicii veterinari, copiii care intră
în contact cu animalele de casă (porcuşori de Guinea, hamsteri, iepuri etc.).

E) Microsporiozele sunt forme speciale de dermatomicoze. Microsporum canis este

cunoscută ca fiind răspunzătoare de această boală.

Simptomele constau în leziuni solzoase cu formă rotundă sau ovală, care se înroşesc
pe faţă, gât, braţe şi pustule peripilare de dimensiuni mici numai pe pielea deschisă la culoare.

Importanţa socio-medicală: mai ales la copii, în 95% dintre cazuri, provenind în

special de la pisici, dar şi de la alte animale domestice sau din grădini zoologice.

Speciile care produc dermatomicozele (Tabelul 3) se grupează în 3 categorii:

32
 1) Dermatofite geofile se găsesc mai ales în / pe sol şi sporadic la om şi animale:
Microsporum gypseum, M. cookei, M. nanum, Trichophyton terrestre, T. ajelloi etc.;
 2) Dermatofite zoofile cauzate de specii care se intâlnesc pe diferite specii de
animale: Microsporum equinum, Trichophyton gallinae, T. verrrucosum, T. equinum etc.-,
există, specii care au fost identificate la animale, care pot produce infecţii şi la om:
Microsporum canis, Trichophyton mentagrophytes var. granulosum;

3) Dermatofite antropofile cauzate de specii care au fost identificate la om:

Microsporum audouinii, Trichophyton ferrugineum, T. violacearum, T. concentricum, T.
rubrum, Epidermophyton floccosum etc.

Speciile identificate la om, insă, au ajuns de la animale: Trichophyton mentagrophytes

var. gypseum etc.

Tabelul 3
Specii de fungi care produc dermatomicoze (după Weber, 1993)

GENUL / SPECIA LOCALIZAREA TIPUL MICOZEI

Trichophyton om
om antropofilă
T. rubrum antropofilă
om
T. mentagrophytes var. gypseum om antropofilă
var. interdigitale antropofilă
animale de casă şi de laborator zoofilă
var. granulosum unghii

om om om antropofilă
var. quinckeanum
bovine, ovine antropofilă
T. violaceum antropofilă
cal antropofilă
T. concentricum cffine zoofilă.
T. schoenleinii sol zoofilă
T. verrucosum sol
zoofilă
T. equinum om
geofilă.
Epidermophyton
T. gallinae om antropofilă
T. terrestreE. floccosum geofilă.
Microsporum
T. ajelloi
M. audouinii om antropofilă
antropofilă
M.T.canis
ferrugineum
pisică, câine, om zoofilă, antropofilă
M. nanum
porc, sol zoofilă, geofilă
M equinum
M. gypseum cal zoofil
M. cookei sol ă
Trichophyton ajelloi, deşi este o specie geofilă,
sol produce dermatomicozegeofilă
la om şi
geofilă
animale.

T. concentricum produce la om o dermatomicoză caracteristică, prin aparitia unor

leziuni descuamative circulare concentrice pe pielea glabră.

T. equinum produce dermatomicoze la cabaline, dar care se pot transmite şi la

persoanele care vin în contact cu caii.

33
 T. mentagrophytes determină la om şi animale (taurine, cabaline, ovine, carnivore)
dermatofiţii sau dermatomicoze (tinea) cu multiple localizări: tinea corporis (herpes circinat),
tinea cruris, tinea faciei, tinea manuum, tinea pedis, tinea barbae, onicomicoze.

T. rubrum produce onicomicoze la om (75% din cazuri): tinea pedis, tinea cruris,
tinea corporis (herpes circinat); invazia pilară este rară.

T. verrucosum produce tricofiţia la taurine, iar omul se poate infecta prin contactul cu
animalele bolnave; produce la om leziuni cutanate (Kerion, herpes circinat) şi pilare.
Epidermophyton flocosum produce: tinea cruris, tinea pedis, tinea unguium.

Microsporum este un gen care cuprinde micromicete antropofile, zoofile sau geofile,
dintre care unele sunt cosmopolite, altele cu răspândire restrânsă. Speciile patogene se
localizează exclusiv pe tegument şi / sau fanere (păr, unghii), producând dermatofitoze.

M. audouinii produce la om microsporia uscată a pielii capului (tinea capitis) şi a

corpului (tinea corporis). Părul este parazitat de grupuri sporifere în jurul firecărui fir (tip de
parazitare Ectothrix). Firele de păr parazitate sunt fluorescente în raze UV. Se întâlneşte
ocazional şi la câine, cobai, iepure şi maimuţă.

M. canis produce la om: tinea corporis, tinea barbiae, tinea capitis. De obicei, se ia de
la câine sau pisică. Modul de parazitare este de tip Ectothrix (fungii afectează invelişul firului
de păr). Firele de păr sunt fluorescente în raze UV.

M. cookei este o specie geofilă, care afectează rar omul şi animalele.

M. ferrugineum afectează doar omul, producând pilomicoze, cu parazitare de tip

Ectothrix, fiirele de păr parazitate sunt fluorescente în raze UV.

M. gallinae produce flavusul crestei Ia găini, curci; poate afecta uneori şi câinele,
pisica şi omul producând dermatofitoze.

M. gypseum produce parazitarea de tip Ectothrix a părului, cu firele având o

fluorescenţă mai slabă decât la alte specii. Poate produce leziuni cutanate la om, atât în
regiunile piloase dar şi în cele glabre. Simptomele identificate sunt următoarele: tinea
corporis (herpes circinat), tinea pedis, tinea capitis (contagioasă la şcolari). Pot fi contaminate
şi animatele, fiind cunoscute leziuni doar la câine şi cal.

M nanum este patogen la suine. Această specie se poate transmite rar şi la om,
producând herpes circinat (tinea corporis).

M. persicolor produce sporadic infecţii la om şi animale (câine, pisică, mici rozătoare

sălbatice). Sunt afectate mai mult femeile de vârstă medie, mai frecvent în anotimpul rece, în
conexiune cu contactul cu animalele infestate în perioada iulie—octombrie. Simptomele apar
pe pielea glabră, tegumentul plantar interdigital şi pe scalp.
34
 Acest grup de fungi a fost studiat de Dumitrescu (1975) în teza de doctorat cu titlul
Valoarea si limitele diferitelor metode de investigare, folosite în identificarea speciilor
dermatofite, elaborată din punctul de vedere al biologului implicat în medicina umană.

Autorul a contribuit la elucidarea unor aspecte esenţiale ale taxonomiei acestui grup de
fungi, perioadă în care se existau încă multe aspecte necunoscute sau mai puţin
cunoscute asupra acestei problematici.

IV.2. Micoze cauzate de mucegaiuri

Agenţii patogeni sunt consideraţi specii facultativ patogene, oportuniste, mai ales din
încrengăturile Ascomycota şi Zygomycota, care produc micoze secundare. Sunt atacate
preferenţial, în funcţie de specie, diferite organe: plămânii (50-80%), creierul (8-15%),
rinichii (5-15%), ficatul (5-10%) etc.

Speciile reunite în încrengătura Ascomycota aparţin genurilor: Alternaria,

Aspergillus, Penicillium, Fusarium, Scopulariopsis etc.

Alternaria alternata (A. tenuis) poate parazita în 95% din cazuri omul şi animalele, ca
specie oportunistă, determinând micoze dermo—epidermice, cheratite, sinuzite cronice; în
cazuri rare, la pacienţii imunodeficitari, poate provoca micoze interne, profunde. Alte specii
patogene sunt următoarele: A. tenuissima, A. chartarum şi A. dianthicola.

Simptomele constau în infiltraţii ale pielii, verucoase, pseudoepiteliale, de obicei

solitare sau câte 2-3, rar multiple, cu diametrul de la câţiva mm până la 5 cm. Adesea sunt
determinate de particulele lemnoase pătrunse în piele. Hipercorticismul este considerat un
factor de predispoziţie.

Genul Aspergillus grupează peste 460 de specii, dintre care unele pot fi parazite.
Aspergillus fumigatus este considerat agentul cauzal cel mai frecvent al aspergilozelor
la om. Această specie se localizează la nivel pulmonar, nazal, ocular, cerebral, osos, cardio-
vascular şi visceral, în special la pacienţii imunodeficitari. La animale poate determina avort
(la vaci, 65-90% din avorturile micotice), aspergiloză respiratorie la păsări, leziuni ale
pungilor guturale la cabaline şi micoze sistemice sau localizate la taurine, ovine, suine,
carnivore şi leporide.

A. glaucus provoacă ocazional infecţii pulmonare sa u sistemice la pacienţii

imunodeficitari.

35
 A. niger este o specie răspunzătoare de apariţia aspergiloamelor, iar la pacienţii
imunodeficitari produc infecţii cutanate primare, pulmonare sau sistemice, otită cronică.
 A. terreus cauzează aspergiloză pulmonară şi cerebrală la gazde imunodeficitare.
A. versicolor determină onicomicoze Si infecţii profunde la om şi este implicat in
micotoxicoze la om şi animale.

Dintre speciile genului Penicillium, menţionăm P. implicatum, care se localizează

frecvent pe echipamentul militar care a suferit o contaminare lentă.

Speciile genului Fusarium produc cu precădere toxine, care pot genera diferite
intoxicaţii.

Scopulariopsis brevicaulis cauzează dermatomicoze, onicomicoze, dar şi infecţii ale

limbii şi cavităţii bucale la om şi animale.

Din încrengătura Zygomycota se cunosc specii ale genurilor Mucor, Absidia,

Rhizopus etc., care pot produce zigomicetoze.

Genul Mucor grupează specii condiţionat patogene, oportuniste, capabile să producă

îmbolnăviri numai în anumite condiţii de scădere a rezistenţei organismului. Se asociază cu
infecţia sinusurilor, cavităţii bucale şi nazale, cu tratamentele dentare, dar pot ajunge repede
în orbitele ochilor, creier şi pot genera fenomene letale în două din trei cazuri.

Mucormicoza este considerată o boală cu surse de infecţie exclusiv exogene, dar poate
fi şi endogenă, izolându-se din secreţiile faringiene (2,9% din cazuri) şi din materiile fecale
(4,9-8,3%) (Golăescu, 1997, citat de Coman şi Mareş, 2000). Mucormicoza se localizează cel
mai frecvent la nivelul aparatului respirator, manifestându-se la început prin rinosinuzită, apoi
se extinde, cuprinde vasele (tromboflebită), plămânul şi encefalul.

Mucormicoza pulmonară evoluează acut, ca pneumonie primară cu hemoptizie sau ca

pneumonie secundară, când este consecinţa unui proces infecţios iniţial localizat.

Mucormicoza rinocerebrală primară este frecventă în proporţie de 32% din totalul

cazurilor de mucormicoze, iar în ultimii ani a înregistrat o creştere puternică a frecvenţei şi nu
numai la persoanele cu afecţiuni cronice debilitante, cum sunt diabeticii, hepaticii etc.

Absidia corymbifera este considerată singura specie patogenă care aparţine genului
Absidia, determinând, la pacienţii imunodeficitari şi cu malnutriţie severă, leziuni
granulomatoase în limfonodurile aparatului digestiv şi respirator, consecutiv pătrunderii
sporilor pe cale digestivă şi aerogenă. Se cunoaşte şi localizarea meningeală, sinusală sa u
renală; la animale produce: localizări pulmonare şi digestive, mucormicoza, avortul la vaci.

Dintre speciile genului Rhizopus, considerate patogene la om şi animale menţionăm:

36
 R. nigricans care produce compuşi toxici (toxaflavina, parasiticolul) ce pot afecta
sănătatea omului şi animalelor, iar R. arrhizus poate induce procese patologice.
 IV.3. Micoze cauzate de drojdii (levuri)

Aceste boli sunt cauzate de aşa-numitele specii oportuniste, care aparţin următoarelor
genuri: Candida, Cryptococcus, Trichosporum, Pityrosporum.

Candida este „o specie microscopică ce atacă numai un organism bolnav, dar care îl
face mereu mai bolnav" (F. Th. Berg, 1848, citat de Lale, 1990).

Dintre speciile genului Candida care produc candidoze menţionăm următoarele: C.

albicans (85-95% din cazuri), C. tropicalis, C. pseudotropicalis, C. guillermondii, C.
parapsilosis, C. intermedia, C. glabrata, C. krusei, C. ke .fir ş.a.

C. albicans este considerată de microbiologi ca un microorganism comensal, prezent

de obicei în microbiota oro—faringelui şi a tubului digestiv; produce micoze oportuniste —
candidoze — la om şi animale, cu localizări şi grade de extindere diverse; apariţia candidozei
este favorizată de stările de imunodepresie şi de tratamentele cu antibiotice de lungă durată şi
conduse necorespunzător (dismicrobism antibiotico—indus); se localizează: bucal, faringian,
cutanat, pulmonar, endocardic, renal, digestive, meningian, vaginal, balano—preputial; la
animale, produce în plus, mamite şi avorturi candidozice; s-au descris şi candidoze sistemice
şi septicemii candidozice post partum.

Candidozele pielii sunt localizate interdigital, inguinal, perigenital, în zona

submamară, în cutele abdominale şi la copii îmbrăcaţi cu lenjerie de plastic. Simptome
constau în inroşirea intensă a pielii afectate, cu pustule, solzi, cruste seroase, eroziuni,
mâncărimi, arsuri etc. Sursa de infecţie o reprezintă traiectul digestiv, saliva şi fecalele.
Factorii de predispoziţie sunt hiperhidroza, obezitatea, diabetul, pielea umedă pe durată
prelungită la copii.

Candidoza localizată la nivelul unghiilor este determinată de specia Candida

paronychia. Simptomele sunt următoarele: eritem, umflături şi infiltraţii sub unghii, durere,
albire, secreţii purulente, alterări ale ţesuturilor adiacente unghiilor, defecte de creştere ş.a.
Factori de predispoziţie constau în macerarea pielii, spasme produse de contactul cu apa rece,
cu substanţe hidrocarbonate, asociate cu anumite profesii industria textilă, alimentară,
fabrici de conserve etc.).

Candidoza orală este localizată la nivelul buzelor, colţurilor gurii, mucoasei bucale,
limbă, gât, faringe, laringe şi esofag. Simptomele constau în eritem, umflarea membranelor
mucoase. Factorii de predispoziţie sunt: dereglări ale sistemului imunitar, gripă, efect
secundar la administrarea antibioticelor, deficienţe limfocitare, leucemie, malignom etc.

37
 Candida localizată la nivelul organelor genitale prezintă următoarele forme clinice:
vulvo—vaginită, balano—posthitis candidamycetica. Simptomele sunt asemănătoare cu cele ale
candidozei orale, asociat cu prurit violent, albirea ţesuturilor şi arsuri.

După Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), este considerată „boala celor 3 p":
pills—pornography—promiscuity (pastile pornografie promiscuitate), după factorii de
— —

predispoziţie. Poate apare şi datorită folosirii anticoncepţionalelor, sau în timpul sarcinii,

respectiv la diabetici.

Candida localizată la nivelul viscerelor afectează diferite organe interne: rinichi,

ficat, splină, oase, creier şi plămâni. Factorii de predispoziţie sunt toţi cei menţionaţi anterior la
patogeneza cauzală, şi anume: exogeni, endogeni şi indirect endogeni.

Cryptococcus neoformans cauzează crtptococcoze, localizate sau generalizate, la om

şi mamifere, dar nu la păsări (acestea au numai rolul de diseminare a agentului etiologic). Sursa
de infecţie o reprezintă specia patogenă care se dezvoltă în traiectul digestiv al păsărilor (porumbei,
papagali, canari) care trăiesc în vecinătatea oamenilor; de la aceste organisme moarte, sporii
pot ajunge în aer, de unde este inhalată prin respiraţie.

in cazul persoanelor sănătoase acest agent patogen este inactivat, însă în cazul celor cu
deficienţe ale sistemului imunitar (persoane cu SIDA) sau cu anomalii ale plămânilor, boala
poate evolua.

La om se cunosc mai multe forme de criptococcoză cu localiza re diferită:

bronhopulmonară, meningoencefalică, cutaneo—mucoasă, osoasă, gastrointestinală, oculară; se
cunoaşte şi o formă de criptococoză sistemică, în special la pacienţii HIV pozitivi.

Criptococoza la pisică se întâlneşte mai mult la animalele cu sistem imunitar deficitar,

cele suferinde de leucoză sau sindrom imunodeficitar felin — se manifestă prin granuloame
miliare localizate în plămâni sau în alte organe. La bovine, dar şi la ovine, caprine şi bubaline
s-a constatat infecţia criptococică a glandei mamare (mastită criptococică). Simptomele
morfopatologice sunt leziuni cu caracter mixomatos (gelatino—mucoid) şi granuloame cu
aspect pseudotumoral, denumite criptococoame sau toruloame.

Trichosporum beigelii este o specie simbiontă întâlnită la om, care determină leziuni
cutanate (piedra alba), pulmonare şi sistemice, mai ales la pacienţii imunodeficitari cu
neutropenie sau aplazie medulară.

Alte specii patogene: T. capitatum, T. cutaneum.

38
 La animale s-au descris leziuni ulcerate dermato—epidermice şi leziuni pseudotumorale
nazale la pisică; mamite la vaci şi capre; avorturi la vaci şi iepe; leziuni cutanate instalate pe
leziuni preexistente la diferite animale.
 Pityrosporuni spp. (syn. Malassezia spp.) sunt organisme care produc numeroase
micoze (pityriasis versicolor, pityriasis rosea, pityriasis alba, pityriasis capitis, pityriasis
sepsis etc.) prezentând evoluţii dintre cele mai rebele.

P. ovale produce boala pityriasis versicolor. Simptomele constau în numeroase pete cu

diametrul de 0,5-1 cm, acoperite cu solzi bruni deschis, pe trunchi şi pe gât, rar pe braţe; pielea
sub solzi este depigmentată, datorită metabolitului acid acelaic produs de patogen care dereglează
melanogeneza; boala este foarte rebelă, evoluează prin decolorarea pielii pentru câteva luni,
apoi revine peste ani.

Factorii de predispoziţie constau în dereglări metabolice ereditare, hiperhidroze;

maladia este foarte frecvenţă în zonele tropicale (40% din populaţie); în Europa, frecvenţa
este de 3-5%.

P. orbiculare produce boala pityriasis sepsis, care apare la copii hrăniţi prin perfuzie
cu infuzii având un conţinut prea ridicat de lipide. Această specie poate determina o micoză
letală a plămânilor şi generează adesea infecţii septice.

P. furfur produce maladia pityriasis versicolor I pityriasis capitis (dermatita seboreică

a scalpului), foliculite atipice, septicemii la noii născuţi prematuri; poate infecta şi caprele,
localizându-se la nivelul tegumentului mamar, producând pigmentare şi apariţia de scvame.

P. pachidermatis determină la câine şi pisică procese patologice diferite: otite exteme

(prin localizarea în conductul auditiv extem), dermatite atipice ale zonei cervico—faciale,
dermatite seboreice.

Toate stările ce favorizează hiperproducţia de sebum tegumentar favorize ază

multiplicarea levurilor din genul Pityrosporum (dermatitele inflamatorii, dermatitele atopice,
ectoparazitoze, disendocrinii ca hipotiroidia, sindromul Cushing sau hipercorticismul,
seboreea ereditară a Coker-ului spaniol, infecţia cu virusul imunodeficienţei feline,
corticoterapia, antibioticoterapia).

IV.4. Boli cauzate de specii dimorfe

În această categorie de micoze se încadrează histoplasmozele, blastomicozele,

coccidiomicozele, care au în general, un areal endemic, dar şi sporotrichoze, care apar
accidental şi în Europa.

Histoplasma capsulaturn var. capsulatum şi H. capsulatum var. duboisii produce —

histoplasmoză la om, cu formă benignă, pulmonară şi formă diseminată, gravă, afectând

39
sistemul reticulo—endotelial; mai produce şi histoplasmoză dermo—epidermică, cu leziuni
nodulare multiple.

Blastomyces dertnatitidis produce blastomicoza sau boala Gilchrist, la om, câine şi

rar la pisică sau cal; este endemică în America de Nord, fiind cunoscută sub denumirea de
blastomicoza nord—americană, în Canada, America de Sud, dar prezentă şi în Africa şi
Orientul Mijlociu. Se localizează iniţial la nivelul plămânilor, apoi în tot organismul, mai ales
la nivelul tegumentului şi oaselor. Boala sistemică este foarte gravă, care dacă nu este tratată
determină moartea în 2-4 ani. Un tratament adecvat reduce cazurile mortale la 15% din totalul
lor.

Sporothrix schenckii produce sporotrichoza, care este o micoză cu localizări multiple:

subcutanată, limfonodală, osteoarticulară şi pulmonară. Agentul patogen trăieşte pe plante,
mai ales specii lemnoase. A fost identificată la om, cabaline, taurine, rozătoare sălbatice,
ovine, suine şi păsări, în special în cavitatea bucală sau intestine, unde ajunge prin fragmente
lemnoase care le rănesc (aşchii, spini ş.a.).

Produce infiamaţii dureroase ale pielii şi mucoaselor, de unde ajunge prin vasele
limfatice în glandele limfatice. Poate fi întâlnit şi în creier, dar numai la pacienţii
imunodeficitari.

IV.5. Terapia micozelor la om şi animale

Terapia micozelor la om şi animale este o problemă de mare importanţă (Male, 1990;

Coman şi Mareş, 2000). Cu toate că s-au acumulat cunoştinţe asupra fungilor care produc
micoze la om şi animale, rezultatele privind terapia acestora nu sunt întotdeauna satisfăcătoare
din considerente diferite, între care menţionăm:

✓ pentru onicomicoze, ca şi pentru micozele hiperkeratotice ale extremităţilor, nu se

cunosc suficienţi agenţi antifungici cu acţiune atât la suprafaţa cât şi în interiorul
organelor afetate;

✓ peste 90% dintre micoze sunt secundare, iar dereglările primare care le favorizează
sunt dificil de limitat şi eliminat; în toate aceste cazuri, micozele sunt consecinţe
ale civilizaţiei, produse de îmbrăcăminte sau încălţăminte, care de cele mai multe
ori nu sunt luate în consideraţie la aplicarea tratamentelor antifungice;

✓ micozele superficiale nu sunt apreciate întotdeauna cu toată grija pentru

consecinţele lor în timp, fapt pentru care nu sunt nici tratate de obicei cu toată
rigoarea.
40
 Terapia în infecţiile fungice cuprinde 4 categorii de tratamente: etiotrop,
imunostimulator, adjuvant şi igienico dietetic.
—

1) Tratamentul etiotrop constă în administrarea produselor medicamentoase cu

selectivitate strictă pentru agentii etiologici şi cu nocivitate cât mai redusă pentru celulele
organismului afectat. Acest tip de tratament se face cu substanţe antifungice anorganice şi
organice.

Dintre substanţele anorganice, se utilizează în tratament următoarele categorii:

elemente chimice (iodul, sulful), acizi (acidul boric, acidul clorhidric), unele săruri (clorura de
var, iodura de potasiu, permanganatul de potasiu, sulfatul de cupru, tiosulfatul de sodiu etc.).

Dintre substanţele organice se folosesc în terapie compuşi organici naturali (principii

active vegetale, propolisul) şi de sinteză şi semisinteză: acizi organici (acidul benzoic, acidul
caprilic, acidul propionic, acidul salicilic, acidul undecilenic), alilamine, antibiotice polien-
macrolide (nistatin, amfotericina B, griseofulvina), derivaţi de pirimidină (flucitozina),
detergen-ţi cationici, hidroxipiridone, imidazoli (clotrimazol, ketoconazol, miconazol,
econazol, bifonazol, butoconazol, enilconazol, isoconazol, omoconazol, oxiconazol,
parconazol, sulconazol, tioconazol), morfoline, triazoli (itraconazol, fluconazol), thiabendazol
etc.

2) Tratamentul imunostimulator se bazează pe următoarele substanţe: Cantastin,

Romurtide, Interferon Gamma, Timostimulina, Interleukina-2 etc.

3) Tratamentul adjuvant în terapia bolilor micotice vizează suprimarea posibilelor

complica-ţii care survin în evoluţia unei infecţii fungice, care ar periclita tratamentul etiotrop sau
ar ameninţa viaţa organismului afectat. Acest tratament este particular pentru fiecare caz în
parte.
4) Tratamentul igienico dietetic este diferenţiat pentru fiecare tip de micoză fungică:
-

✓ pentru tratarea alergiilor se recomandă, în primul rând evitarea şi excluderea

factorilor alergeni;

✓ pentru tratamentul tuturor micozelor se recomandă aplicarea tratamentului

etiotrop, însoţit de igiena corporală, igiena habitatului şi a alimentaţiei pacientului;

✓ pentru tratamentul micotoxicozelor se recomandă detoxificarea biologică a

micotoxinelor sau reducerea toxicităţii micotoxinelor prin inducţie enzimatică,
măsuri care sunt precedate de diagnosticarea şi identificarea rapidă a toxinelor care
le-au indus.

Concluziile privind patogenii răspunzători de micoze cu importantă în medicina

umană şi veterinară:

41
 ✓ micozele localizate la nivelul pielii şi a mucoaselor sunt foarte frecvente în lume (85—
90%) şi au un curs cronic, datorită faptului că sunt, de cele mai multe ori, refractare la
terapie şi au tendinţa de reinfectare;

✓ micozele organelor interne se instalează mai ales în cazurile în care se produc

dereglări ale ecologiei microorganismelor şi scăderea capacităţii de apărare a
organismelor gazdă, ca urmare a aplicării frecvente a antibioticelor sau altor mijloace
terapeutice;
✓ frecvenţa micozelor la om şi animale este ridicată find asociată cu efectele secundare ale
civilizaţiei şi medicinii modeme.

ANEXA 1
Taxonomia principalelor specii din regnul Fungi cu impact în medicina uman
ă şi veterinară
(după Kirk şi colab., 2001)
ÎNCRENGĂTURA / CLASA / ORDINUL / GENUL / SPECIA
SUBCLASA FAMILIA
ZYGOMYCOTA Entomophthorales Entomophthora Fresen.
Entomophthoraceae
ZYGOMYCETES Mucorales Absidia corymbifera (Cohn) Sacc. şi Trotter
Incertae sedis Mucoraceae Mucor L.

Rhizopus arrhizus A. Fisch.

Rhizopus stolonifer (Ehrenb.) Vuill. (= R.

stolonifer var. stolonifer (Ehrenb.)
Candida
Vuill.,albicans (C.P.Ehrenb.)
R. nigricans Robin) Berkhout

C. albicans var. tropicalis (Castell) Cif.

C. glabrata (H.W. Anderson) S.A. Mey şi

Yarrow
C. guillermondii (Castell.) Langeron şi

ASCOMYCOTA Saccharomycetales Guerra

SACCHAROMYCETES Incertae sedis C. intermedia (Cif. şi Ashford) Langeron şi
Saccharomycetidae
Guerra
C. kefyr (Beij.) Uden şi H.R.Buckley ex.

S.A. Mey şi Ahearn

Helotiales C. krusei (Castell.) Berkhout
ASCOMYCETES
Leotiomycetidae (Leotiales) Botrytis Pers. (Ashford) Langeron şi
C. parapsilosis
Sclerotiniaceae Talice
C. pseudotropicalis (Castell.) Basgal
Torulopsis candida (Saito) Lodder

T. glabrata (H.W. Anderson) Lodder şi N.F.

de Vries

42
ÎNCRENGĂTURA / CLASA / ORDINUL / GENUL / SPECIA
SUBCLASA FAMILIA
Eurotiomycetidae Asperg-illus flavus Link
Eurotiomycetidae A. fumigatus Fresen.
A. glaucus (L.) Link
A. nidulans (Eidam) G. Winter (Teleomorfa
Emericella nidulans (Eidam) Vuill.)
A. ochraceus G. Wilh.
Sordariomycetidae Eurotiales
Trichocomaceae A. terreus Thom
A. versicolor (Vuill.) Tirab.
Paecilomyces variotii Bainier
Penicillium chrysogenum Thom (Anamorfa
Eupenicillium)
P. islandicum Sopp (Anamorfa.
Eupenicillium)
P. patulum Bainier (Anamorfa
Eupenicillium)
Blastomyces dermatitis Gilchrist
Onygenales şi W.R.
Onygenaceae Stokes, sin.
B. neoformans (San Felice) dermatitis
Zymonema Sasak.
Histoplasma capsulatum Darling

Microsporum audoninii Gruby

M. canis E. Bodin ex Gueg.

M. cookei Ajello

M. equinum E. Bodin ex Gueg.

M. ferrugineum M. Ota

Arthrodermataceae M. gallinae (Megnin ex Gueg.) Grigoraki

M. gypseum (E. Bodin) Guiart şi Grigoraki

M. nanum C. A. Fuentes

M. persicolor (Sabour.) Guiart şi Grigoraki

Trichophyton ajelloi (Vanbreus. ) Ajello (=

Arthroderma uncinatum C.O. Dawsen şi
Gentles)
Arthrodermataceae T. concentricum R. Blanch
T. equinum Gedoelst

T. ferrugineum (M. Ota) Langeron

şiMiloch.
T. gallinae (Megnin exferrugineum
(= Microsporum Gueg.) SilvaM.
{?}Ota)
şi
Benham
T. granulosum Sabour.

T. gypseum E. Bodin.

T. interdigitale (Castell.) Nann.

T. mentagrophytes (C.P. Robin) Sabour.

T. mentagorphytes var. Granulosum Neveu-

Lem.

43
 ÎNCRENGĂTURA / CLASA / ORDINUL / GENUL / SPECIA
SUBCLASA FAMILIA
T. mentagorphytes var. interdigitale
(Priestley) Morales
T. mentagrophytes var. quinckeanum (Zopf)
M.J.B. Sm. şi Austwick
T. quinckeanum (Zopf) M.D. Macleod şi
Muende
T. rubrum (Castell.) Sabour.

T. schoenleinii (Lebert) Langeron şi Miloch.

Ex Nann.
T. terrestre Durie şi D. Frey

T. tonsulans Malmsten

T. verrucosum E. Bodin

Coccidioides immmitis G.W. Stiles

Paracoccioides brasiliensis (Splend.) F.P.
Almeida
Hypocreales Sepedonium Link
Hypocreaceae
Nectriaceae Fusarium Link

2 F. sporotrichoides Sherb.
3
Microascales Pseudallescheria Negr. şi I. Fisch.
Scopulariopsis brevicaulis (Sacc.) Bainier
(T. Microascus)
Ceratocystis stenoceras (Rubak) C. Moreau
(A. Sporothrix schenkii A. Hektoen şi
C.F. Perkins)
Sordariales Neurospora Shear şi B.O. Dodge
Dothideales Aureobasidium Viala şi G. Boyer
Mycosphaerellales Cladosporium Link
Drechslera S. Ito

Dotideomycetidae Pleosporales Alternaria alternata (Fr.) Keissl., sin. A.

tenuis Nees

A. chartarum Preuss (T. Lewia)

Erysiphomycetidae Erysiphales Erysiphe R. Hedw.
A. dianthicola Ex(T.
Neerg. DC.Lewia)
Epicoccum Link
INCERTAE SEDIS Incertae sedis A. tenuissima (Kunze) Wiltshire (T. Lewia)
Epidermophyton floccosum (Harz) Langeron
şi Miloch.

Sporidesmium bakeri Syd. şi P. Syd.

BASIDIOMYCOTA Uredinales
Puccinia Pers.
UREDINIOMYCETES Pucciniaceae
Urediniomycetidae
USTILAGINOMYCETES Ustilaginales Ustilago (Pers.) Roussel
Ustilaginomicetidae Ustilaginaceae

44
 ÎNCRENGĂTURA / CLASA / ORDINUL / GENUL / SPECIA
S U B C L A S A F A M I L I A
Pityrosporum canis Gustafson

P. furfur (C.P. Robin) C.W Emmons,

Binford şi Utz (= Malassezia furfur (C.P.
Robin) Baill.
Exobasidiomycetidae Incertae sedis P. orhiculare M.A. Gordon

P. ovale (Bizz.) Castell. şi Chalm. (=

Malassezia ovalis (Bizz.) Acton şi
Panja)

BASIDIOMYCETES Filobasidiales P. pachydermatis

Cryptococcus Weidman(San
neoformans (= Malassezia
Felice)
Tremellomycetidae pachidermatis)
Vuill.

V. AEROBIOLOGIA ŞI ROLUL SPORILOR DE LA FUNGI iN BOLILE

RESPIRATORII. MICOALERGIILE

Din varietatea de categoriilor de fungi cunoscuţi până în prezent (Ainsworth &

Sussmann, 1965-1973; Alexopoulos şi colab., 1996; Gams şi colab., 1998; Kirk şi colab.,
2001; Index Fungorum, 2001; Tănase şi Mititiuc, 2001; Tănase, 2002; Şesan, 2003-2004;
Tănase şi şesan, 2006; Şesan şi Tănase, 2006, 2007 şi 2009) există un grup de fungi care pot
produce prejudicii sănătăţii omului, boli respiratorii şi micoalergii, favorizate de unele condiţii
specifice de mediu şi de factorii specifici fiecărui individ (Male, 1990; Lacey, 1990; Kwon-
Chung şi Bennett, 1992; Coman şi Mareş, 2000; Lazăr, 2001).

Aerobiologia reprezintă o direcţie de cercetare care se ocupă cu studiul microbiotei din

aer (bacterii, fungi) şi a polenului, în ceea ce priveşte provenienţa lor, răspândirea şi modul lor
de depunere, impactul asupra organismelor vii şi efectul condiţiilor de mediu în diferitele lor
stadii de dezvoltare.

Inoculul sporifer din aer care provine de la diferite specii de fungi poate produce boli
respiratorii din categoria micoalergiilor. Principalele genuri de fungi alergeni sunt inserate în
Tabelul 4.

Tabelul 4
Frecvenţa sezonieră în atmosfera Europei Centrale a celor mai importante genuri de fungi alergeni

(după Male, 1990)

GENUL Spori LUNILE

(m-3 aer) I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Alternaria 1000-1500 — — — — — — — + + + — —

Aspergillus 500-1000 — — — + + + + + — — — —

Aureobasidium 50-100 - - -

Botrytis 500-800 - - - - - - - + + + +

45
 Spori LUNILE
GENUL
(m-3 aer) I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Cladosporium 4000-6000 - - - - - + + + + + + -

Entomophthora 30 80 - - + + + + + -

Epicoccum 50-300 - + + + + - -

Elysiphe 50-150 - + + + + + - -

Fusarium 50-100 - - + + + + + - - -

Neurospora 1500-2500 + + + +
Penicillium 100-300 - - - - + + + + + - - -

Puccinia 10 100
- + + + +
Ustilago 8000-12000 + + + +

ascospori 4000-6000 - - - - - - + + + - - -
basidiospori 2000-3000 - - - - + + + + + + - -

Bolile respiratorii apar ca urmare a inhalării sporilor de fungi şi, implicit, a

metaboliţilor acestora; aceste boli sunt de tipuri diferite în funcţie de: specie, modul de
expunere al organismului uman, reacţia imunologică a acestuia şi a4i factori.

Aceste boli respiratorii produse de sporii fungilor sunt: rinite alergice şi astm, bronşite
cronice, alveolite alergice extrinsece, sindroame produse de praful organic toxic, infecţii
respiratorii etc. (Lacey, 1990).

Rinitele alergice şi astmul apar mai ales la subiecţi predispuşi la astfel de boli,
sensibilizaţi prin expunerea zilnică la factorii alergeni din atmosferă şi sunt boli atipice, ce
apar la 20-30% din populaţie. Simptomele constau din respiraţie grea, şuierată, iar pe piele,
ca urmare a contactului cu factorii alergeni, pustule şi umflături caracteristice. Se formează
anticorpi IgE specific, care sunt un tip de imunoglobuline produse de sistemul imunitar uman
la contactul cu anumiţi alergeni, cum ar fi: polenul, praful de casă, unele ierburi sau
mucegaiuri, unele animale şi anumite alimente). Sistemul imunitar uman produce cel puţin
cinci tipuri de imunoglobuline (anticorpi): IgA, IgD, IgE, IgG si IgM.

Bronşitele cronice şi emfizemul sunt, mai ales, consecinţa fumatului şi a posibililor

factori alergeni. Simptoamele sunt nespecifice, dar se pot asocia şi cu cele determinate de
endotoxinele unor fungi sau lipopolizaharide din bacteriile Gram-negative.

Alveolite alergice extrinsece (pneumonii hipersenzitive) sunt reacţii inflamatoare

granulomatoase dependente de limfocitele T (celulele sistemului imunitar a căror maturare se
face în timus, de unde şi denumirea lor şi se diferenţiază în două populaţii responsabile de
răspunsul imunitar de tip celular), predominante în ţesuturile externe ale plămânilor implicate
în schimburile gazoase periferice; nu au la bază o predispoziţie constituţională.

Aceste boli sunt produse de particule diferite de praf care conţin spori de natură
fungică şi bacteriană (actinomicete), ca şi de unele substanţe, cum sunt proteinele din serul
46
animal, incluzând şi păsările. De asemenea, sunt boli asociate cu anumite ocupaţii, cum ar fi
cea de fermier, 1a care sporii fungici se instalează la nivelul plămânilor. Sunt determinate de
expunerea repetată la concentraţii ridicate de spori, mai ales de 1-5 ium în diametru şi în
concentraţie de 106/ m-3 aer.

Simptomele acute ale acestor boli sunt: răceală, febră, tuse, iar 1a expunere prelungită,
întreruperea respiraţiei, pierderi de greutate şi deteriorarea permanentă a plămânilor.

Sindromul particulelor organice toxice este determinat de fungi, bacterii, precum şi

toxinele lor, micotoxine şi endotoxine; această boală se produce mai ales la cei ce lucrează în
silozuri, asociat cu micotoxicozele pulmonare.

Simptomele sunt asemănătoare cu cele ale gripei, leucocitoza, febra, fără o

sensibilizare anterioară sau formare de anticorpi.

Infecţiile respiratorii sunt, de obicei, asociate cu specia Aspergillus fumigatus, cu

simptome asemănătoare alergiilor, în funcţie de starea imunologică a fiecărui individ. Agentul
etiologic colonizează mucoasele şi determină aspergiloze bronchopulmonare alergice. În
cazuri mai dificile, în cavităţile determinate de tuberculoză, sunt favorizate producerea de
aglomerări fungice sau aspergiloame.

V.1. Sporii fungilor şi factorii abiotici

Numărul de spori din aer depinde de diferiţi factori, între care se numără: momentul
zilei, condiţiile meteo, anotimpul, localizarea geografică, prezenţa sau absenţa surselor de
spori etc.

1. Importanţa condiţiilor abiotice si a mecanismelor de eliberare si diseminare a

sporilor. Mecanismele de eliberare şi diseminare a sporilor fungilor depind de structurile
sporifere şi de condiţiile meteo specifice; în principal, eliberarea sporilor în mediul exterior
este influenţată de două categorii importante, şi anume, de condiţiile uscăciune şi de cele de
umiditate.

Uscăciunea determină eliberarea sporilor la speciile de la Deightoniella torulosa,

Zygosporium oscheoides, Drechslera turcica etc.

Umiditatea atmosferică favorizează eliberarea sporilor la speciile Conidiobolus

coronatus, Epicoccum nigrum, Nigrospora sphaerica şi, în general, al ascosporilor, mai ales
prin eliberarea explozivă din celulele sporifere turgescente.

47
 La basidiomicete, răspândirea balistosporilor (celulă reproducătoare asexuată,
expulzată printr-un mecanism de mişcare propriu) şi a basidiosporilor se face imediat după

formarea unei picături de lichid la nivelul terminal al hilului sporilor; la agaricale şi

afiloforale, basidiosporii sunt transportaţi ascendent şi descendent de curenţii de aer, fiind
diseminaţi la distanţe variabile.

Mulţi spori, mai ales conidiile unor fungi filamentoşi, sunt eliberaţi în urma
modificărilor mecanice, mai ales a curenţilor de aer, prin mişcarea frunzelor şi a litierei. S-a
determinat că este necesară o viteză a vântului de 0,4-0,2 m/s-1 pentru răspândirea acestor
conidii; în culturi agricole însă este suficientă o viteză mai redusă a vântului, de 0,5 m/s -1, care
este amplificată de mişcarea foliajului plantelor din agroecosistemul respectiv.

În general, numărul sporilor creşte cu intensitatea vântului/curenţilor de aer şi cu

reducerea umidităţii atmosferice.

Un alt factor care influenţează eliberarea şi diseminarea sporilor este regimul

pluviometric.

Picăturile de ploaie căzute la suprafaţa plantelor şi a corpurilor sporifere ale fungilor,

determină vibrarea vegetaţiei şi favorizează dispersia sporilor în aer, mai ales prin
împroşcarea acestora. Picăturile de ploaie cu dimensiunile cele mai mari urmează traiectorii
balistice prin care devin aeriene, în timp ce picăturile de dimensiuni mici se evaporă mai uşor
şi pot fi purtate şi diseminate de către curenţii de aer.

Spălarea sporilor se realizează exponenţial. S-a constatat prin determinări că numai

1% din sporii cu diametrul de 30 µm şi 72% dintre cei cu diametrul mai mare de 4 µm se
păstrează în aer după o ploaie de 120 minute la valori de 2 mm.

După ploaie, numeroşi ascospori sunt transportaţi de curenţii de aer. Ca urmare, după
astfel de ploi puternice, s-a constatat în Marea Britanie apariţia astmului acut şi s-a putut face
corelaţia între declanşarea acestei boli şi ploile abundente căzute (Lacey, 1990).

2. Momentul zilei prezintă influenţă directă asupra eliberării şi diseminării sporilor.

În funcţie de acest factor, speciile de fungi cu mecanisme de eliberare a sporilor ca
urmare a uscăciunii, se pot grupa în 3 categorii.

Speciile cu valori maxime de eliberare a sporilor între orele:

✓ 07,00-10,00 — „post-dawn pattem" — modelul din zorii zilei;
✓ 10,00-16,00 — „midday pattem" — modelul mijlocul zilei;

48
 ✓ 08,00-10,00 şi 14,00-18,00 — „double peak pattern" — modelul cu două vârfuri
maxime.

În cazul speciilor care necesită umiditate ridicată pentru eliberarea şi diseminarea

sporilor s-au remarcat două tipuri:
 ✓ specii cu valori maxime de eliberare a sporilor între orele 20,00-22,00, denumite
„post-dusk pattem" — specii postcrepusculare, respectiv specii cu valori maxime de
eliberare a sporilor între orele 2,00-4,00, denumite „night pattem" — specii
noctume.

În toate cazurile, declanşarea ploilor poate modifica aceste aspecte ale periodicităţii
circadiene a eliberării şi diseminării sporilor.

3. Anotimpul constituie un alt factor care influentează eliberarea şi diseminarea

sporilor în atmosferă. În climatul temperat, sporii aerieni sunt mult mai reduşi ca număr în
anotimpurile iamă şi primăvară şi sunt abundenti pe parcursul verii; în aceste ultime conditii,
sporii de Cladosporium predomină ziva, iar cei de Sporobolomyces noaptea.
În climatul tropical, s-au înregistrat valorile maxime de basidiospori în sezonul umed;
dintre speciile alergene, cele de Cladosporium sunt abundente în sezonul mai rece şi umed.
Putini spori sunt numeroşi pe vreme foarte caldă şi uscată.

Speciile fitopatogene au ciclul sezonal adaptat la ciclul de dezvoltare al plantelor

gazdă, numărul de spori al acestora atingând valori ridicate în perioadele de maximă
dezvoltare a culturilor pe care le parazitează; astfel, genul Erysiphe este predominant în lunile VI —

VII, Phytophthora infestans, în VII IX; Cladosporium, Alternaria, Didymella, în perioada de

—

recoltare a cerealelor; agaricalele sunt predominante toamna şi exemplele ar putea continua.

Speciile din genurile Penicillium, Aspergillus, frecvente în aer pe parcursul întregului an,
sunt mult mai numeroase în condiţii citadine, comparativ cu cele rurale. Genurile Alternaria
şi Fusarium sunt mult mai frecvente în atmosferă în sezonul umed, după perioadele de ploi.

4. Distribuţia geografică reprezintă un factor care îşi pune amprenta pe prezenţa

sporilor în atmosferă. Exemplele sunt convingătoare şi le grupăm în Tabelul 5.
Tabelul 5
Frecyenta sporilor de fungi alergene în diferite zone geografice (după Lacey, 1990)

GENUL ZONA GEOGRAFICĂ / CLIMATICĂ VALORI

Cladosporium climat temperat şi tropical locul I, 93% din sporii din aer
240.000 spori m-3
Alternaria climat cald locul al II-lea
150-6000 spori M-3
Curvularia climat tropical 50 spori m-3 în cursul anului
Nigrospora
valoare maximă. 4000-9000 spori
Aspergillus (37 spp.) SUA Aspergillus
M
-3 (37 spp.) — 5,6%
Penicillium Penicillium 1,7%—

Aspergillus UK Penicillium 2,5-13%

—

Penicillium Aspergillus 0,9-3,0%

—

ascospori / basidiospori zone subarctice şi arctice < 10.000 spori m-3

49
 5. Microclimatul sau sursele locale de spori influenteaza valoarea numarului de spori alergeni
din atmosfera.

Cele mai multe specii alergene provin din culturile agricole, mai ales in perioada de recoltare
a acestora, cand predomina genurile alergene: Cladosporium, Alternaria, Didymella etc. De
asemenea, in perioada de cosire, de recoltare a fanului, cantitatea de spori ajunge la valori marl, de
pana la 109 spori m 3. in zonele situate pe vai, cantitatea de spori este mult mai mare decat in zonele
deschise din aceleai teritorii geografice. in ora§e, comparativ cu zonele rurale apropiate, valorile
sporilor de fungi alergeni sunt mult mai ridicate: Cladosporium (83125%), Alternaria (54-102%) §.a.

V.2. Sporii fungilor ca factori alergeni

Lacey (1990) citeaza lista cu fungi elaborate de Hyde (1972), care sunt implicate in reactiile
alergice. Aceasta lista este precedata de 5 postulate care caracterizeaza o specie fungica drept
factor alergen, i anume:

Postulatul 1. Sporii trebuie sa se produce in cantitate mare pe o perioada de multi ani;

alergenii cei mai puternici sunt cei care se gasesc din abundenta in aer (peste 1200 spori 111-3 aer),
cum sunt genurile: Cladosporium, Alternaria, Didymella, Sporobolomyces §.a.

Postulatul 2. Sporii trebuie sa alba calitatea de a pluti pentru a fi diseminali prin curentii
de aer; ace§ti spori au dimensiuni intre 2 Si 100 tim i gravitatia specified cu valoarea de aproximativ
1. Pentru a fi dispersati, sporii trebuie sa scape din stratul de aer inconjurator de la suprafata Si sa
fie ajutati de mecanismele de diseminare.

Multi spori sunt captati de vegetatie, iar 5-10% scape in atmosfera Si sunt raspanditi la distante
mari. Sporii aerieni urmeaza legea lui Stokes, find purtati de curentii de aer §i cazand cu viteze
proportionate cu patratul razelor. Aceasta valoare este mai mica decat 0,1 cm s -1; pentru unele
genuri, aceste valori sunt mai ridicate: 0,3-0,55 cm s-1, la Alternaria; 1,2 cm s-1 la Erysiphe (Lacey,
1990). Distantele pana la care sporii pot fi purtati de curentii de aer pot ajunge la 2 km.

Alergiile sunt produse mai mult de forma teleomorfd a ascomicetelor, care este diseminata
prin curentii de aer. De exemplu, alergia cauzata de genul Phoma este rezultatul inhalarii
ascosporilor de Leptosphaeria, cele produse de Ascochyta sunt determinate de ascosporii de
Didymella, cele de Fusarium datorate ascosporilor de Nectria, ca §i de mezosporilor de
Fusarium.

50
 Postulatul 3. Speciile fungice trebuie sa fie larg rusplindite si abundente; acest
postulat este de fapt reluarea postulatului 1, care se aplica la plantele superioare, dar Si la
speciile producatoare de spori alergeni. Cercetarile in domeniu, bazate pe metode Si teste
moderne de radioabsorbtie, imunoelectroforeza, cromatografie, filtrate de culturi i extracte
miceliene au dus la identificarea factorilor alergeni specifici din sporii diferitelor specii de
fungi, cum este, de exemplu, genul Alternaria.

Postulatul 4. Sporii trebuie sa conting un excitant generator de febru astm; sunt

foarte edificatoare pentru cuantificari aparitia de simptome la animale i corelarea acestor
simptome cu conditiile de mediu cu capturile de spori realizate din atmosfera. Prin astfel de
aprecieri s-au putut face corelatii corecte intre diferiti factori alergeni i bolile alergice
aparute. Un exemplu este aparitia astmului de yard tarzie din Marea Britanie produs de
Didymella exitialis, care a fost mai puternic in aceasta zond dupd conditii de ploaie.

Postulatul 5. Simptomele trebuie sa aparii and sporii sunt numerosi in aer.

Importanta acestui postulat a crescut mult, determinarea capturilor de spori atmosferici
permitand evaluarea mai precisa a alergiilor provocate.

✓ Borne pulmonare provocate de practicarea anumitor ocupatii / profesii. In cele ce

urmeaza inseram in Tabelele 6 §i 7, intocmite pe baza datelor lui Lacey (1990), principalele
categorii de fungi alergeni responsabili de boli in diferite conditii de munca: silozuri §i spatii
de depozitare a produselor agricole, industrii bazate pe biotehnologii (morarit, panificatie,
producerea branzeturilor, a maltului, proteinelor, enzimelor etc., industria de prelucrare a
fructelor, legumelor i a altor produse alimentare industrii de prelucrare a diferitelor
materiale vegetale (lemnul, fibrele textile etc.), in industria de compostare a reziduurilor
menajere i in spatiile pentru cultura ciupercilor cu valoare alimentary sau medicinala, ca i in
multe alte spatii de lucru i de viata ale omului.

Tabelul 6
Specii de fungi alergeni produciltori de astm profesional (dupii Lacey, 1990)

SURSA DE ALERGEN SPECIILE IMPLICATE OBSERVATII

cariopse de cereale, paie Pucccinia spp. (3-4%); la subiectii care lucreala in aer liber, la recoltarea
cerealelor; in aerul din jurul combinelor se ajunge
Ustilago spp .(pang la la valori de 2 x 108 spori m-3 aer;
10%); Tilletia caries; 20% dintre fermierii englezi se prang de astfel de
Verticillium lecanii; afectiuni

Aphanocladium album;

trestie Paecilomyces
Apiospora farinosus;
montagnei la subiectii care lucreaza in aer liber, la recoltarea
trestiei
Cladosporium (46-75% din
depozite, silozuri Aspergillus spp. spori cu diametrul < 51.im
totalul sporilor); Alternaria
A..fumigatus
(9-28%); bacterii (10%)
51
 SURSA DE ALERGEN
cultura de tomate
culturi ciupercilor
alimentare si medicinale
SPECIILE IMPLICATE
Penicillium spp.
Verticillium albo-atrum
Agaricus bisporus
Aspergillus fumigatus
Lentinula edodes
Pleurotus ostreatus
Oidiodendron sp.
OBSERVATII
Agaricus > 106 spori m-3 aer
C. fumigatus 9x104 spori m-3 aer
Penicillium spp. 4x104 spori
M-3
aer

Penicillium spp. C. stemonitis 2,1x105 spori m-3 aer

fabrici de prepararea
supelor
prajirea cafelei
Agaricus bisporus
Cephalosporium
Boletus edulis stemonitis
Eurotium spp.
Aspergillus fumigatus

A. flavus

morkit, pe faina
panificatie
prepararea maltului
industria prepararii
fructelor
industria branzeturilor
industria de tigarete
industria producerii de
proteine
culturi de proteine pentru
hrana
pedichiura
A. niger
Alternaria spp. Aspergillus 1,2x103 spori M-3 aer
Aspergillus
Wallemia sebispp. Penicillium 3,7x103 spori m-3 aer
Penicillium spp.
Mucor spp.
Penicillium chrysogenum A. chrysogenum (penicilina)
Aspergillus niger
A. niger (flaviastaza—proteaza, celulaza)
A. oryzae A. oryzae (brinaza—proteaza)
Aspergillus sp. A. (cefalosporina)
strictum izolat
Aspergillus spp. A. clavatus din plamanii muncitorilor
A. clavatus strictum
Acremonium
Wallemia sebi pe fructele uscate
drojdii
Penicillium camembertii
Scopulariopsis brevicaulis
Aspergillus flavus
A. awamori
Candida tropicalis
Trichophyton rubrum

Tabelul 7
Specii de fungi alergeni responsabile de alveolite profesionale (dupa Lacey, 1990)
SURSA DE ALERGEN SPECIILE IMPLICATE OBSERVATII
cariopse de cereale specii, mai ales termofile: la umiditate > 35% si temperatura > 65°C
mucegaite si incalzite Aspergillus fumigatus
Absidia corymbifera
Rhizomucor pussilus
cariopse de ovaz Aspergillus .fumigatus
cariopse de porumb Aspergillus flavus
ran Eurotium rubrum
paie Aspergillus versicolor
ferme de iepuri Aspergillus clavatus
compost Aspergillus .fumigatus
cultura ciupercilor Cephalotrichum stemonitis Pleurotus ostreatus 4 x 107 spori m-3 aer
Pleurotus ostreatus
alimentare si cornestibile Pholiota nameko
Lentinula edodes
Actinomicete
orz pentru malt Aspergillus fumigatus
A. clavatus

52
 SURSA DE ALERGEN SPECIILE IMPLICATE OBSERVATII
branzeturi Penicillium casei
salamuri Penicillium jensenii
mere depozitate Penicillium spp.
Alternaria alternata
coaja de artar Cryptostroma corticale C. corticale este patogend pe Acer spp. in America
de Nord, dar si in Europa; produce pneumonie;
1,3x107 spori m-3 aer
coaja de copac Penicillium glabrum 2,6x107 spori m-3 aer
P. glandicola
Aphanocladium album
Chrysonilia sitophila
Mucor plumbeus
rumegus row Graphium spp.
Aureobasidium pullulans
Aspergillus fumigatus
aschii de lemn Rhizopus microsporus var.
rhizopodiformis

Penicillium spp.
Talaromyces spp.
Aspergillus fumigatus
A. niger

Mucor spp.

Paecilomyces variotii
Trichoderma viride
cherestea in degradare Serpula pinastri
Phanerochaete
plutd Penicillium glabrum
pereti mucegaiti Penicillium
chrysosporumcasei
Aureobasidium pullulans
Cladosporium
perdele de dus Phoma violacea
tutun Aspergillus fumigatus
biotehnologii (fermentare Aspergillus spp.
acid citric) A. niger

biotehnologii (proteine) Fusarium spp.

Penicillium
drojdii
biotehnologii (enzime) Aspergillus
compostarea reziduurilor Actinomicete

menajere Aspergillus fumigatus

procesare plante textile Penicillium
Actinomicete micobiota termofila
Aspergillus ,fumigatus
prelucrare bumbac Aspergillus niger actinomicete (de la 9,8x106 la 1,2x107 spori m-3
Cladosporium
aer);
Penicillium
5 6
Aspergillus fungi
fungii(de
dinlaaerul
4,0x10 la 1,2x10 spori M-3 aer)
prelucrare fibre sintetice Eurotium fumigatus din spatiul de lucru
Aureobasidium pullulans
Paecilomyces lilacinus
Phialophora spp.
(incluz3nd si P. hoffmannii)
Phoma spp.

Penicillium spp.

Fusarium spp.

Acremonium spp.

53
 Concluzii

Importanta fungilor ca alergeni este, in general, subestimata, deli sunt producatoare de boli
care afecteaza din ce in ce mai mult sanatatea omului, mai ales boli la nivelul tailor respiratorii
superioare *i al plamanilor.

Principalele genuri de fungi alergeni sunt urmatoarele: Acremonium, Alternarta,

Aphanocladium, Aspergillus, Aureobasidium, Botrytis, Cephalosporium, Cladosporium,
Curvularia, Didymella, Entomophthora, Epicoccum, Erysiphe, Fusarium, Neurospora,
Nigrospora, Paecilomyces, Penicillium, Puccinia, Scopulariopsis, Sporobolomyces, Ustilago,
Verticillium etc.

Determinarea periodica a incarcaturii de spori alergeni in spatiile destinate laboratoarelor, a

celor de depozitare a produselor agricole i a diferitelor industrii bazate pe biotehnologii trebuie sa
reprezinte un mod de supraveghere a acestora in procesul de protectie i igiend a muncii celor
implicati in aceste domenii d e activitate pentru monitorizarea i evitarea aparitiei bolilor pro
fe s ionale

54
 VI. MICOTOXINE SI FUNGI TOXINOGENI
Definitii si istoric

Micotoxinele sunt metaboliti toxici produsi de micromicete fungi in substraturile

alimentare si furajere.

Termenul micotoxina derive de la grecescul mykes = ciuperca si latinescul toxicum =

otrava. Din punct de vedere semantic, micotoxina include principii toxici elaborati de toate
categoriile fungi microscopici si macroscopici (Tabelul 8 si Anexa 2), dar in mod obisnuit
este utilizat pentru a denumi metabolitii toxici pentru om si animale, produsi de micromicete,
care contamineaza alimentele si furajele (Kirk si colab., 2001/2004; Bhatnagar si colab.,
2002; Bennett si Klich, 2003; Charoenpornsook si Kavisarasai, 2006 s.a.).

Fungii ce produc toxine se numesc fungi toxigeni sau fungi toxinogeni.

0 parte dintre toxinele din macromicete (specii de fungi macroscopici), care produc
intoxicatii si sindroame, au fost descrise de not in Ghidul de recunoavere a ciupercilor
comestibile toxice (Sesan si Tanase, 2004), find descrise si in lucrarea Toxine si substage
potential toxice (Mihaescu si colab., 2005).

Micotoxinele sunt agenti abiotici care pot produce boli, denumite micotoxicoze, prin
patrunderea for in organismele vii °data cu alimentele sau furajele in care au fost elaborate
aceste substante; aceste boli nu implica prezenta agentului biotic, a speciei producatoare de
micotoxina.

Prima mentiune scrisa a unei micotoxicoze se intEneste in scrierile lui Plinius, in

secolul VII 1.Hr., in antichitate, care descrie semnele sindromului, care mai tarziu a fost
denumit ergotism, cauzat de alcaloizii speciei Claviceps purpurea (cornul secarei). Acest
sindrom se manifests prin vasoconstrictie, afectarea sistemului nervos central, dereglarea
circulatiei sanguine, gangrend, afectarea sistemului nervos motor, convulsii si spasme foarte
violente, reducerea fertilitaii avorturi, determinand moarte in zone cu consum mare de secard
,

infectata.

in evul mediu, ergotismul se cunostea sub denumirea de blestemul diavolului (devil's

curse), focul divin (holy fire) sau focal SI: Anton (St. Anthony fire) si a facut periodic mii de
victime intre oameni si animale.

55
 Se cunosc in timp accidentele de acest tip petrecute in Massachusetts (1692) sau in
Russia (1722), unde 20.000 de soldati din armata lui Petru cel Mare au fost victime ale
consumului de faina contaminate cu acesta specie (Agrios, 2005).
 Chiar dupd ce aceasta board a fost cunoscuta in detaliu, au fost semnalate imbolnaviri
in masa, in SUA (1925), Rusia (1926-1927), Anglia (1928), Franta (1951) Si chiar mai tarziu
in alte zone ale globului. Un istoric al acestei micotoxicoze a fost realizat, in 1953, de
Ramsbottom, apoi o sinteza asupra aceluia§i subiect, in anul 1972, de catre Groger (Moss,
1996).

Un alt episod nefast a fost cel al bolii X a curcilor, cunoscuta mai tarziu ca
aflatoxicozei acute, care in 1960 a devastat in Anglia peste 100.000 pui de cured, potarnichi,
fazani, boboci de rata, purcei, vitei.

in acest moment apare termenul de micotoxine. Ulterior, s-a constatat ca agentul X era
asociat cu consumul de arahide folosite ca supliment proteic in hrana animalelor imbolnavite
Si moarte. Acela§i agent X a produs in SUA. hepatomul pastravului de crescatorie, ca urmare
a consumului de turte din seminte de bumbac. Aceste evenimente nefaste au determinat
intensificarea cercetarilor i s-a constatat ca este vorba de o toxind produsa de Aspergillus
flavus.

in India, in 1974, au fost afectate de intoxicatii cu aflatoxine peste 1000 de persoane,

dintre care 100 au murit (Krishnachari i colab., 1975; Tandon i Tandon, 1988, citati de
Moss, 1996), iar in anul 1990, 42-48% din loturile de porumb depozitate in perioada 19841986
contineau aflatoxine, al caror nivel a atins valori de 2,2 mg/kg corp (Sinha, 1990, citat de
Moss, 1996).

In anul 1980, peste 66% din probele de porumb din California de Nord au fost
contaminate cu aflatoxine in exces cu 20 p.g/kg, ceea ce nu a mai permis schimbul comercial
interstatal, pagubele ajungand la 31 milioane de USD (Nichols, 1983, citat de Moss, 1996).

Exemplele de accidente majore datorate consumului de produse alimentare i furaje

contaminate cu micotoxine ar putea continua, dar ne rezumam la acestea.

Ruppol i colab., 2004, mentioneaza faptul ca la nivelul recoltelor contaminate de micotoxine se

inregistreaza frecvent valori de 25%, dupa FAO (Food and Agricultural Organization of the United Nation).

De exemplu, este mentionat anul 1989 in SUA, an in care 25% din recolta de porumb a fost

contaminate cu micotoxine (Whitlow i Hagler Jr., 2002).

VI.2. Elemente de nomenclature utilizate in micotoxicologie

in general, denumirile micotoxinelor derive de la speciile de organisme care le produc

in cursul metabolismulului lor.

Denumirea de aflatoxind provine din prescurtari de la numele agentului etiologic:

56
 Aspergillus FLAvus TOXINA = AFLATOXINA

(Goldblatt, 1969, citat de Coman §i Popescu, 1985)

De fapt, aflatoxina reprezinta un amestec de cel putin 12 fractii toxice, abreviate ca B, G, P, M
etc.

FUsarium MONIliforme, teleomorfa Gibberella fujikuroi

40
FUsarium MONIliforme toxiNE = FUMONIZINE

Efectele ingrijoratoare generate de micotoxine au determinat realizarea de investigatii

care au elucidat multe din semnele de intrebare care si le-au pus specialistii.

Prezentam in Tabelul 8 micotoxinele produse de ciupercile ascomicete.

Tabelul 8
Micotoxinele produse de ascomicete

(dupa Hulea si Iliescu, 1986; Weber, 1993; Moss, 1996; Dictionary of Fungi, ed. IX, 2001/2004; Hulea si
colab., 2004; Tabuc, 2007)

TOXINA SPECH TOXIGENE DE MICROMICETE

Aflatoxine Aspergillus clavatus (T. Emericella)

A. flavus, syn. A. fasciculatus, syn. A. luteus, syn. Sterigmatocystis lutea (T.

Emericella)

A. parasiticus, syn. A. flavus subsp. parasiticus, syn. A. toxicarius (T.

Emericella)

Aflatoxina A. ustus, syn. Sterigmatocystis ustus (T. Emericella)

Bi, B2, G19 G2 Penicilhum frequentans, nume curent P. glabrum (T. Eupenicillium)
P. implicatum

Sterigmatocistina P.
Aspergillus (T. Eupenicillium)
variabile clavatus (T. Emericella)

(precursor aflatoxina Bi, Aspergillus carneus

A. flavus, syn. (T. Emericella)
A. luteus, syn. A. fasciculatus, syn. Sterigmatocystis lutea (T.
derivat de xanthona)
A. nomius (T. Emericella)
Emericella)
A. parasiticus,
A. nidulans syn. A. flavus
(T. Emericella subsp. parasiticus,
nidulans) syn. A. toxicarius (T.

Emericella)
A. rugulosus (T. Emericella rugulosa)
Fumonizine Fusarium moniliforme, syn. F. verticillioides (T. Gibberella fujikuroi)
A. ustus
F. proliferatum, syn. Cephalosporium proliferatum
A. nyagamai A. lateralis, syn. Sterigmatocystis versicolor (T. Emericella)
F. versicolor,
P. rugulosum, syn. P. phialosporum, syn. P. tardum (T. Eupenicillium)
Fumonizina B1 Fusarium moniliforme, syn. F. verticillioides (T. Gibberella fujikuroi)
F. napiforme
F. culmorum (T. Gibberella)

F. avenaceum (T. Gibberella avenacea)

Citrinina Aspergillus carneus (T. Emericella)
F. nivale, nume curent Monographella nivalis
A. niveus, numele curent Fennelia nivea

A. terreus (T. Emericella)

P. canescens (T. Eupenicillium)

P. citreonigrum, syn.57
P. citreoviride (T. Eupenicillium)

P. citreoviride, nume curent P. citreonigrum (T. Eupenicillium)

P. citrinum, syn. P. steckii (T. Eupenicillium)
TOXINA SPECII TOXIGENE DE MICROMICETE

P. chrysogenum var. chrysogenum, syn. P. notatum (T. Eupenicillium)

P. dierckxi, syn. P. fellutanum (T. Eupenicillium)

P. expansum, syn. P. crustaceum, syn. P. glaucum (T. Eupenicillium)

P. hirsutum, syn. P. corymbiferum, syn. P. verrucosum var. corymbiferum

P. implicatum (T. Eupenicillium)

P. jensenii, syn. P. godlewskii (T. Eupenicillium)

P. lividum (T. Eupenicillium)

P. palitans (T. Eupenicillium)

Tremorgene Aspergillus alutaceus (T. Emericella)
P. velutinum (T. Eupenicillium)
Penitremul A A. clavatus (T. Emericella)
P. verrucosum (T. Eupenicillium)
A. versicolor, syn. A. lateralis, syn. Sterigmatocystis versicolor (T. Emericella)
P. viridicatum, nume curent P. aurantiogriseum var. viridicatum (T.
Claviceps paspali, syn. Mothesia paspali
Eupenicillium)
Penicillium spp.
P. vulpinum, syn. P. clavforme, syn. P. ochraceum (T. Eupenicillium)
P. aurantiogriseum, syn. P. cyclopium, syn. P. puberulum (T. Eupenicillium)

P. crustosum, nume curent P. solitum var. crustosum, syn. P. terrestre (T.

Aflatrem Eupenicillium)

P. cyclopium, syn. P. puberulum, nume curent P.

Fumitremorgeni si
aurantiogriseum
fumiclavine
--- P . p a l i t a n s ( T . E u p e n i c i l l i u m )
Paxillina
Verruculotoxine Penitremul D Peniclumcrustosum,numecurentP.solitumvar.crustosum,synP
..
t e r r e s t r e ( T . E u p e n i c i l l i u m )
(verruculogeni)
Roquefortina Aspergillus flavus, syn. A. fasciculatus, syn. A. luteus, syn. Sterigmatocystis
Roquefortina C l u t e u s ( T . E m e r i c e l l a )
Aspergillus fumigatus (T. Emericella)

Penicilliumpaxilli (T. Eupenicillium)

P. simplicissimum, syn. P. paraherquei (T. Eupenicillium)

P. verruculosum, nume curent P. verrucosum (T. Eupenicillium)

Acidul ciclopiazonic P. chrysogenum, syn. P. chrysogenum var. chrysogenum, syn. P. notatum (T.
Eupenicillium)

P. crustosum, nume curent P. solitum var. crustosum, syn. P. terrestre (T.

Eupenicillium)

P. expansum, syn. P. crustaceum, syn. P. glaucum (T. Eupenicillium) P.

griseofulvum, syn. P. urticae (T. Eupenicillium)

Cytochalasane P. oxalicum (T. Eupenicillium)

P . r o q u e f o r t i i ( T . E u p e n i c i l l i u m )
Penicillium aurantiogriseum, syn. P. cyclopium (T. Eupenicillium)

P. camembertii, syn. P. biforme, syn. P. caseicola (T. Eupenicillium)

Cytochalasina P. chrysogenum, syn. P. chrysogenum var. chrysogenum, syn. P. notatum (T.

Eupenicillium)

58
P. griseofulvum, syn. P. urticae (T. Eupenicillium)

Aspergillus flavus, syn. A. fasciculatus, syn. A. luteus, syn. Sterigmatocystis lutea

(T. Emericella)

A. tamarii (T. Emericella)

A. versicolor, syn. A. lateralis, syn. Sterigmatocystis versicolor (T. Emericella)

Aspergillus alutaceus (T. Emericella)

A. clavatus (T. Emericella)

A. niger, syn. Sterigmatocystis nigra (T. Emericella)

A. versicolor, syn. A. lateralis, syn. Sterigmatocystis versicolor (T. Emericella)

Phoma exigua, syn. P. herbarum (T. Leptosphaeria)

P . h e r b a r u m , n u m e c u r e n t P . e x i g u a
Helminthosporium sp.

Metarhizium sp. Phoma sp. X y l a r i a c e a e

 TOXINA I SPECII TOXIGENE DE MICROMICETE
---------------------------------------------- Z y g o s p o r i u m s p .

Citochalasina E A s p e r g i l l u s c l a v a t u s ( T . E m e r i c e l l a )

Moniliformina Aspergillus alutaceus (T. Emericella)

A. clavatus (T. Emericella)

A. niger, syn. Sterigmatocystis nigra (T. Emericella)

F. moniliforme, nume curent Gibberella fujikuroi, syn. F. verticillioides

F. acuminatum, syn. F. scirpi subsp. acuminatum,

nume curent Gibberella acuminata

F. anthophilum, syn. F. moniliforme var. anthophilum, syn. F. sporotrichiella
var. anthophilum

F. avenaceum, nume curent Gibberella avenacea

F. chlamydosporum, syn. F. sporotrichioides var. chlamydosporum

F. culmorum (T. Gibberella)

Trichotecene F.
F. equiseti
avenaceum(T. (T.
Gibberella intricans)
Gibberella avenacea)

DON si derivati; F. culmorum

F. syn.
incarnatum,(T. F. semitectum
Gibberella)

vomitoxina F. nivale,
F. nume curent
crookwellense Monographella nivalis
(T. Gibberella)
F. oxysporum,
F. equiseti syn. F. bulbigenum
(T. Gibberella intricans)
F. graminearum
F. pallidoroseum (T. Gibberella zeae)

F. poae, syn. F. tricinctum

F. proliferatum, f poae (T. Gibberella)
syn. Cephalosporium proliferatum (T. Gibberella)
F. roseum, nume curent Gibberella
F. roseum, nume curent Gibberella zeae zeae
Deoxinivalenol Fusarium moniliforme, syn. F. verticillioides
syn. (T. Gibberella
syn. F. fujikuroi)
F.F. sporotrichioides,
sacchari, syn. Cephalosporiumn F.sacchari,
sporotrichiellla,
syn. Gibberella sporotrichiella
moniliformis var. var.
monoacetat subglutinans
F. culmorum (T.(T.
Gibberella)
(T. Gibberella)
sporotrichioides Gibberella)
F. tricinctum, (T.
F. avenaceum syn.Gibberella avenacea)
F. sporotrichiella var. tricinctum (T. Gibberella tricincta)
F. zeae
F. roseum (T. Gibberella zeae)

______________________ F . n i v a l e , n u m e c u r e n t M o n o g r a p h e l l a n i v a l i s

Deoxinivalenol diacetat Fusarium moniliforme, syn. F. verticillioides (T. Gibberella fujikuroi)

_______________________ F . n i v a l e , n u m e c u r e n t M o n o g r a p h e l l a n i v a l i s

Acetildeoxinivalenol Fusariummonilformes,yn.F.verticloides(T.Gibberelafujikuroi)
F. equiseti (T. Gibberella intricans)
Trichotecene tip A Fusarium acuminatum (T. Gibberella acuminata)
F.
F. poae,
oxysporum, syn. F.syn. tricinctum f. poae (T. Gibberella)
F. bulbigenum
F. culmorum (T.
F.sambucinum (T. Gibberella
Gibberella) pulicaris)

Toxina Ti, T2; F.

F. sporotrichioides,
avenaceum
Fusarium syn. F.avenacea)
spp.(T. Gibberella sporotrichiellla, syn. F. sporotrichiella var.
s p o r o t r i c h i o i d e s ( T . G i b b e r e l l a )
Acetil toxina T2 F.
F. roseum (T. Gibberella
F. moniliforme,
avenaceum (T. zeae)
Gibberella
syn. avenacea)
F. verticillioides (T. Gibberella fujikuroi)
F. equiseti (T. Gibberella intricans)
_______________________ F . n i v a l e , n u m e c u r e n t M o n o g r a p h e l l a n i v a l i s
F. culmorum (T. Gibberella)

F. solani, syn. F. martii, nume curent Haematonectria haematococca

F. roseum (T. Gibberella zeae)

59
TOXINA I SPECII TOXIGENE DE MICROMICETE
F. nivale, nume curent Monographella nivalis

Neosolaniol F. tricinctum, nume curent Gibberella tricincta

Acetil-neosolaniol
F. avenaceum (T. Gibberella avenacea)

F. culmorum (T. Gibberella)

F. moniliforme, nume curent Gibberella fujikuroi, syn. F. verticillioides

Trichotecene tip B F. equiseti (T. Gibberella intricans)
Toxina FZ F. oxysporum, syn. F. bulbigenum
F. roseum (T. Gibberella zeae)

ToxinA emetizantA F. nivale, nume curent Monographella nivalis

Roridine F. solani syn. F. martii, nume curent Haematonectria haematococca

F. tricinctum, syn. F. sporotrichiella var. tricinctum (T. Gibberella tricincta)

F. culmorum (T. Gibberella)

Roridina E F. graminearum
Myrothecium (T. Gibberella zeae)
rorridum
F. verrucaria(T. Gibberella avenacea)
M.avenaceum

F. roseum (T. Gibberella

Dendrodochium spp. zeae)
F. zeae
Cylindrocarpon spp.
F. culmorum (T. Gibberella)
----------------------------------------------- S t a c h y b o t r y s s p p .
F. moniliforme, syn. F. verticillioides (T. Gibberella fujikuroi)
Verrucarine Myrothecium verrucaria
Myrothecium rorridum
Dendrochium spp.
M. verrucaria
S. atra, syn. Stachybotrys chartarum, syn. Pithomyces chartarum, nume curent
Leptosphaerulina chartarum Cec. Roux.

Cefalosporina Acremonium spp.

Cefalosporina C A. chrysogenum, syn. Cephalosporium chrysogenum

Cephalosporium sp.

C. salmosynnematum, nume curent Emericellopsis minima

----------------------------------- Emericellopsis minima, syn. C. salmosynnematum

Trichothecina T r i c h o t h e c i u m s p .

Trichodermina T r i c h o d e r m a s p .

Stachibotritoxina Stachybotrys alternans

(satrotoxina) S. atra, syn. Stachybotrys chartarum, syn. Pithomyces chartarum, nume curent

Leptosphaerulina chartarum Cec. Roux.

Trichoderma viride
Scirpenol i derivati;
Diacetoxiscirpenol (DAS)

Scirpentriol

Acetoxiscirpendiol

F. culmorum

F. equiseti (T. Gibberella intricans)

F. graminearum (T. Gibberella zeae)

F. moniliforme., syn. F. verticillioides (T. Gibberella fujikuroi)

F. solani, syn. F. martii, nume curent Haematonectria hematococca

F. tricinctum, syn. F. sporotrichiella var. tricinctum, nume curent Gibberella

tricincta

Fusarium moniliforme, syn. F. verticillioides (T. Gibberella fujikuroi)

F. equiseti (T. Gibberella intricans)

F. oxysporum, syn. F. bulbigenum

F. culmorum (T. Gibberella)

F. avenaceum (T. Gibberella avenacea)

F. roseum (T. Gibberella zeae)

60
F. nivale, nume curent Monographella nivalis
Fusarium moniliforme, syn. F. verticillioides (T. Gibberella fujikuroi)
F. equiseti (T. Gibberella intricans)

F. oxysporum, syn. F. bulbigenum

 TOXINA SPECH TOXIGENE DE MICROMICETE
F. roseum (T. Gibberella zeae)

Triacetoxiscirpendiol F. nivale, nume curent Monographella nivalis

Fusarium moniliforme, syn. F. verticillioides (T. Gibberella fujikuroi)

F. equiseti (T. Gibberella intricans)

Monoacetoxiscirpenol F. avenaceum (T. Gibberella avenacea)

(MAS)
F. roseum (T. Gibberella zeae)

F. nivale, nume curent Monographella nivalis

Fusarium moniliforme, syn. F. verticillioides (T. Gibberella fujikuroi)

F. equiseti (T. Gibberella intricans)

Zearalenona F. avenaceum (T. Gibberella avenacea)
F. oxysporum, syn. F. bulbigenum
F. crookwellense
F. culmorum (T. Gibberella)
F. culmorum (T. Gibberella)
F. avenaceum (T. Gibberella avenacea)
F. equiseti (T. Gibberella intricans)
F. roseum (T. Gibberella zeae)
F. graminearum (T. Gibberella zeae)
F. nivale, nume curent Monographella nivalis
F. incarnatum, syn. F. semitectum

Fusarium moniliforme, syn. F. verticillioides (T. Gibberella fujikuroi)

F. nivale, nume curent Monographella nivalis

F. oxysporum, syn. F. bulbigenum

Ochratoxine A. ochraceus (T. Emericella)
F. pallidoroseum
A. alutaceus var. alutaceus (T. Emericella) Penicillium verrucosum
(T. Eupenicillium)
F. roseum zeae) syn. P. aurantiogriseum var. viridicatum
P. viridicatum
(T. Gibberella
(T. Eupenicillium)
Ochratoxina A Aspergillus carbonarius, syn. Sterigmatocystis carbonaria (T. Emericella)
F. solani, syn. F. martii, nume curent Haematonectria hematococca
Ochratoxina A A. ochraceus, syn. Sterigmatocystis ochracea (T. Emericella)
Fusarium zeae
F. sporotrichioides, syn. F. sporotrichiellla, syn. F. sporotrichiella var.

Acid gentistic; aldehina Aspergillus carbonarius,

nume Sterigmatocystis
curent P.(T.
P. urticae,sporotrichioides carbonaria
Gibberella) (T.
griseofulvum (T. Emericella)
Eupenicillium)

gentistica
Dideramina F.
P. tricinctum, syn.curent
urticae, nume F. sporotrichiella var. tricinctum
P. griseofulvum (T. Gibberella tricincta)
(T. Eupenicillium)
Halacidina P. frequentans, nume curent P. glabrum (T. Eupenicillium).
P. implicatum
Acid frequentic Penicillium frequentans, nume curent P. glabrum (T. Eupenicillium)
P. implicatum
Acid kojic Aspergillus clavatus (T. Emericella)

A. flavus, syn. A. luteus, syn. A. fasciculatus., syn. Sterigmatocystis lutea (T.

Emericella)

A. oryzae, nume curent A. flavus var. oryzae

A. tamarii (T. Emericella)

Acid secalonic D Penicillium oxalicum (T. Eupenicillium)
Alcaloizi producatori de Claviceps purpurea
Penicillium (A.syn.
lanosum, Sphacelia segetum)
P. kojigenum
C. paspali, syn. Mothesia paspali
ergotism/ergotoxine P. puberulum, syn. P. aurantiogriseum (T. Eupenicillium)
Slaframina C. fusiformis legumicola (T. Ceratobasidium)
Rhizoctonia
Lolitrem Neotyphodium coenophialum, syn. A. Acremonium coenophialum
N. lolii (T. Hypocreales), syn. Acremonium lolii
Ergovalina Neotyphodium coenophialum, syn. A. Acremonium coenophialum

61
 TOXINA SPECII TOXIGENE DE MICROMICETE
N. lolii (T. Hypocreales), syn. Acremonium lolii
Phomopsina A Phomopsis leptostromformis (T. Diaporthe)
Sporidesmina Pithomyces chartarum, nume curent Leptosphaerulina chartarum, syn. A.

Sporidesmium bakeri, syn. S. chartarum

Patulina/ Aspergillus clavatus (T. Emericella)
Verticillium spp.
Penicidina/ A. terreus (T. Emericella)
Clavicina/ Byssochlamys nivea, syn. Paecilomyces niveus
Claviformina I
Expansina/ B. fulva, syn. Paecilomyces fulvus
Mycoinal Penicillium citrinum, syn. P. steckii (T. Eupenicillium)

Penicidina P. claviforme, nume curent P. vulpinum

P. expansum, syn. P. crustaceum, syn. P. glaucum (T. Eupenicillium)

P. griseofulvum, syn. P. urticae (T. Eupenicillium)

P. patulum, syn. P. solitum var. solitum (T. Eupenicillium)

P. roquefortii (T. Eupenicillium)
Griseofulvina / Penicillium griseofulvum, syn. P. urticae (T. Eupenicillium)
Fulvicina/ P. solitum var.
P. lanosum, syn.solitum, syn. P. patulum (T. Eupenicillium)
P. kojigenum
Grifulvina/ P. puberulum, nume
terrestre, nume curent
curent P.P. aurantiogriseum
solitum (T. Eupenicillium)
var. crustosum (T. Eupenicillium)
P.
P. urticae,
urticae, nume
nume curent
curent P.
P. griseofulvum
griseofulvum (T.
(T. Eupenicillium)
Eupenicillium)
Citreoviridina
Grisactina Aspergillus terreus (T. Emericella)
P. vulpinum, syn.syn.
P. citreonigrum, P. claviforme, syn.(T.
P. citreoviride ochraceum (T. Eupenicillium)
P. Eupenicillium)

P. citreoviride, nume curent P. citreonigrum (T. Eupenicillium)

P. citrinum, syn. P. steckii (T. Eupenicillium)

Luteoskyrina si Penicillium islandicum (T. Eupenicillium)
Islandiotoxin a P.
P. variabile (T. Eupenicillium)
viridicatum, nume curent(skirine)
P. aurantiogriseum var. viridicatum (T.
(islandicina)
Iridoskirina Eupenicillium)
Penicillium rugulosum, syn. P. phialosporum, syn. P. tardum (T.
Rubroskirina
Skirine Eupenicillium)
P. variabile (T. Eupenicillium)
Cryphonectria parasitica, syn. Nectria parasitica, syn. Diaporthe parasitica,
syn. Endothia parasitica
Maltorizina A. oryzae var. microsporus (T. Emericella)
Rubratoxina P. citrinum, syn. P. steckii (T. Eupenicillium)

P. expansum, syn. P. crustaceum, syn. P. glaucum (T. Eupenicillium)

P. purpurogenum (T. Eupenicillium)
Rubratoxina B
----- P . r u b r u m { ? } ( T . E u p e n i c i l l i u m )
Acid penicilic A. ochraceus, syn. Sterigmatocystis ochracea (T. Emericella)
Penicillium rubrum { ? } (T. Eupenicillium)
P. aurantiogriseum, syn. P. cyclopium, syn. P. puberulum (T. Eupenicillium)

P. cyclopium, nume curent P. aurantiogriseum, syn. P. puberulum (T.

Eupenicillium)

P. puberulum, nume curent P. aurantiogriseum, syn. P. cyclopium (T.

Eupenicillium)
Rugulozina Penicillium rugulosum, syn. P. phialosporum, syn. P. tardum, syn. P. variabile
(T. Eupenicillium)
P. roquefortii (T. Eupenicillium)
Tardina Penicillium rugulosum Thom, syn. P. phialosporum, syn. P. tardum (T.
P. simplicissimum, syn. P. paraherqueri (T. Eupenicillium)
Eupenicillium)
Isofumigaclavin a P. roquefortii Thom (T. Eupenicillium)
Toxine PR P. roquefortii Thom (T. Eupenicillium)
Aciul ciclopiazonic Aspergillus flavus, syn. A. luteus, syn. A. fasciculatus, syn. Sterigmatocystis
lutea (T. Emericella)

62
 TOXINA SPECII TOXIGENE DE MICROMICETE
A. tamarii (T. Emericella)

A. versicolor, syn. A. lateralis, syn. Sterigmatocystis versicolor (T. Emericella)

P. aurantiogriseum, syn. P. cyclopium, syn. P. puberulum (T. Eupenicillium)
P. camembertii, syn. P. biforme, syn. P. caseicola (T. Eupenicillium)

P. chrysogenmum, syn. P. chrysogenum var. chrysogenum, syn. P. notatum (T.

PenicilinA Penicillium nalgiovense
Eupenicillium)
P. jensenii, syn. P. godlewskii
Penicidina / patulinA/ vezi patulina
P. griseofulvum, syn. P. urticae (T. Eupenicillium)
clavicind / clavatina
/
claviformina / expansind /
ClavacinA
mycoinA) P. terrestre, nume curent P. solitum var. crustosum (T. Eupenicillium)
Acidul tenuazonic Alternaria spp.

A. alternata, syn. A. tenuis

A. solani (T. Lewia)

Aspergillus spp.
Brefeldin A Curvularia flume
lunata,(T.
Phoma sorghina curent Cochliobolus
Leptosphaeria sacchari)lunatus
Phoma exigua (T. Leptosphaeria)
P. exigua, syn. P. herbarum (T. Leptosphaeria)
Phomopsis leptostromiformis
, nume curent (T. Diaporthe)
Acid alternaric, P. herbarumalternata,
Alternaria syn. A.P.tenuis
exigua
A. solani (T. Lewia)
alternariol, alternariol
Viridicatumtoxina P. viridicatum, nume curent P. aurantiogrisum var. viridicatum (T.
metil eter
Acid fusaric Eupenicillium)
F. bulbigenum, nume curent F. oxysporum

F. bulbigenum var. lycopersici, nume curent F. oxysporum f.sp. lycopersici

F. oxysporum, syn. F. bulbigenum

F. moniliforme, syn. F. verticillioides (T. Gibberella fujikuroi )

F. oxysporum f.sp. lycopersici, syn. F. bulbigenum var. lycopersici

F. oxysporum fsp.vasinfectum, syn. F. vasinfectum

F. solani, syn. F. martii, nume curent Haematonectria haematococca

F u s a r i n A _ F. moniliforme, syn. F. verticillioides (T. Gibberella ) fgikuroi )
F. vasinfectum, nume curent F. oxysporum Esp.vasinfectum
Fusarin C Fusarium avenaceum (T. Gibberella avenacea)

F. crookwellense

F. culmorum (T. Gibberella)

F. graminearum (T. Gibberella zeae)

F. moniliforme, syn. F. verticillioides (T. Gibberella fujikuroi)

F. poae (T. Gibberella)

Fusarin D
F. sambucinum (T. Gibberella pulicaris)
Oxisporina Fusarium oxysporum, syn. F. bulbigenum
Culmorina Fusarium cerealis (T. Gibberella)
F. sporotrichioides, syn. F. sporotrichiella, syn. F. sporotrichiella var.
F. crookwellense
sporotrichioides
F. culmorum (T. Gibberella)
(T. Gibberella)
Rubrofuzarina F. culmorum (T. Gibberella)
Malformina C - Aspergillus
_ F. tricinctum, syn. F.(T.
alutaceus Emericella) var. tricinctum (T. Gibberella tricincta )
sporotrichiella

Fusarium moniliforme,
A. clavatus syn. F. verticillioides (T. Gibberella fujikuroi)
(T. Emericella)
A. niger, syn. Sterigmatocystis nigra (T. Emericella)
63
 TOXINA SPECII TOXIGENE DE MICROMICETE
Aspergillus versicolor, syn. A. lateralis, syn. Sterigmatocystis versicolor (T.
Emericella)
Naftochinon a Fusarium moniliforme, syn. F. verticillioides (T. Gibberella fujikuroi)
F solani, syn. F. martii, nume curent Haematonectria haematococca
Gibberreline F. moniliforme, nume curent Gibberella fujikuroi, syn. F. verticillioides

Legenda: T.— teleomorfa, A.— anamorfa; citarile speciilor sunt acute dupa lucrarile bibliografice; numele
curent actual este completat dupa Index Fungorum; listele de genuri i de specii in cadrul acelui0 gen
sunt ordonate alfabetic

VI.3. Micotoxine i micotoxiocoze

Micotoxinele sunt metaboliti secundari toxici produ§i de fungi, care prezinta o structure
chimica complexa, caracterizate prin rezistenta ridicata la tratamentele termice i la actiunea diferitilor
agenti chimici (Jouany §i colab., 2001). Din aceasta cauza, micotoxinele raman active o p erioada
indelungata in mediile in care au fost elaborate, constituind un real pericol pentru sanatatea animalelor. In
plus, uncle dintre aceste toxine tree cu uwrinta din furaje in came, lapte, oud punand in pericol sanatatea
omului prin consumul de produse alimentare provenite de la animalele contaminate (Tabuc §i Stefan,
2005; Tabuc, 2007).

In Tabelul 9 sunt prezentate micotoxinele §i efectele acestora asupra animalelor i a omului

(Weber, 1993). De exemplu, Aspergillus ochraceus §i Penicillium viridicatum, prezente in grauntele
administrate in hrana animalelor, determind atrofie renala, cancer esofagian i alte tulbura ri grave. A.
flavus (aflatoxina) i A. parasiticus produc — de asemenea — tulburari foarte grave la animalele hranite cu
furaje infectate. Porumbul atacat de Fusarium moniliforme determind tulburari respiratorii fatale la porci
§i boli neurologice la cai.

Tabelul 9
Micotoxine produse de diferite ciuperci

(dupa Weber, 1993; Jacobsen i Coppock, 2007)

MICOTOXINA SPECIA SUBSTRATUL CONSUMATORUL EFECTE TOXICE

TOXIGENA AFECTAT
Toxine din Fusarium: F. roseum, F. porumb porcine hiperestrogenis,
Zearalenona
graminearurn, F. terilitate, piticire,
---------------------------- _ _ e q u i s e t i
culmorum, F moarte
Trichothecene Specii diferite de porumb, orz, porcine, bovine, refuz hrand,scadere in
Toxina T2, Toxina Fusarium, mai ovine, cabaline, pasari greutate, emela
F. culmorum - de curte, pisici, caini,
HT2, Nivalenol ales om
grau, fructe,
(Vomitoxina),
Gibberella zeae, legume, cartof,
Scirpenol, F. gramine-arum, cereale, soia, inflamarea grave a
F u s a r e n o n
Diacetoxiscirpenol F. equi-seti, F.
(DAS), poae, F acumina- cartofi traiectului
gastrointestinal,
Monoacetoxiscirpenol turn, F sambu-
(MAS) posibile hemoragii,
cinum, F spo-
edem, emeza, diaree,
rotrichioides
sterilitate, degenerare

osoasa„ greutate
64
redusa, cre§tere slabs,
moarte
Fumonizine F verticillio-ides, porumb cabaline, porcine, om, leucoencefalomalacie,
 MICOTOXINA SPECIA SUBSTRATUL CONSUMATORUL EFECTE TOXICE
TOXIGENA AFECTAT
Bi, B2 F. proli- edem pulmonar la
feratum
porci, canc er la o m,

di strugerea tuburilor
Ochratoxine Aspergillus orz, porumb, orez, porcine, pAsari, toxicitate pentru
alutaceus var. grau, cabaline, om, esofagiene i neurale
alutaceus, rinichi si ficat, avort,
leguminoa-se, conversie slabs a
Penicillium
hranei, reducerea ratei
verrucosum, came de porc i de crestere, fragilitate
P. viridicatum, generals, reducere
de pasare
imunitate la infectii
Alcaloizi din scleroti Claviceps secard, ovAz, bovine, pasdri, vasoconstrictie,
Ergotamine purpurea, porcine, om,
Ergometrine grail, pierdere extremitati

(urechi, coada),
Ergovalina Neotyphodium Festuca reducerea
debilitate, greutatii,
necroza
(Acremonium),
Epichloe sp. avort, supravietuire
pielei, agalactie
Citrinina P. citrinum, P. orz Si alte cereale, porcine, afectiuni renale
slaba, . fescue .foot
seminte om
solitum var.

solitum = P.
patulum,
Stac hybotryo-toxine: Stachybotrys
A. niveus, paie, ran cabaline, bovine, efecte citotoxice i
Satrotoxine alternans,
A. terreus, galinacee, leucopenice la cai i la
om, la hipopotam,
porcine, animate
bizon Si antilope in
exotice, om gradini zoologice; sick
Aflatoxine: A. parasiticus arahide, pasari, curcani, vitei, aflatoxicoze: efecte
Bi, B2 v.a. condimente, porcine, building symptome
Gi, G2 .a. (tari subtropicale), nefrotoxic, hepatotoxic
seminte o- om i carcinogen,
Mi 1.a. A. flavus,
leaginoase, soia, reducerea ratei de

cereale (orez, cre0ere, enterite

porumb), manioc,
fructe, hemoragice, supresia

uleiuri, imuniatii naturale la

infectii, seaderea
margarind, lapte
Sterigmato-cistina cereale, fan, paie gaini outoare, productiei
Toxemie, de came,
efecte
A. nidu-lellus,A.
i produse lactate vaci de lapte,
(bran* lapte i
carcinogene oua,
Si
glaucus, A. om, micotoxicoze
sydowii, A. hepatotoxice
pulmonare; boala X a
versicolor, curcanilor

Toxine Penicillium, A. ustus, orez, leguminoase Efect hepatotoxic,

P. islandicum
primar Bipolaris tremuraturi, convulsii
Patulinaluteoskyrina P. urticae, cereale, mere gaini outoare, Hemoragii pulmonare
sorokiniana
vaci de lapte, Si cerebrate, edem
P. expansum, cazute/ putrezite, om
P. claviforme, fructe, sucuri de toxic renal, probabil
P. patulum, fructe carcinogen
Toxine din A. clavatus: A. clavatus, germeni de malt, bovine,
Clavacina orzoaica

Claviformina

65
 MICOTOXINA SPECIA SUBSTRATUL CONSUMATORUL EFECTE TOXICE
TOXIGENA AFECTAT
Acizi penicilici P. aurantio- faina, paine om asemanator
ochratoxinelor:
griseum,
toxicitate la rinichi Si
P. puberulum ficat, avort, conversie
slabs a hranei,

reducerea ratei de

crestere, fragilitate
Acizi ciclopiazonici P. aurantio- alune, branza, om necroza hepatica,
produse din came generals, reducere
griseum, degenerare miocard,
A. flavus cereale, soia, imunitate infectii
tremuraturi, convulsii,
Toxin tremorgene A. flavus, hemoragii
moarte
A. terreus, arahide, diferite

P. nutreturi
Rubratoxina P. cyclopium,
rubrum P. efect asupra rinichilor,
palitans ficatului, moarte
Sporodesmina, Sporidesmium iarba de gazon ovine eczema facials,
Filoeritrina bakeri = S.
chartarum fotosensibilitate, efecte
citotoxice,
Pithomyces
chartarum hepatotoxice
(Leptosphaeru-
lina chartarum)
Acidul bisochlaminic Paecilomyces fructe, seminte, pasari de curte sindrom hemoragic
variotii
sucuri de fructe,

faina
Simptomele unei micotoxicoze, depind de tipul micotoxinei, de cantitatea §i durata
expunerii, de varsta, sexul Si starea fiziologica generals a organismului expus. Efectele
intoxicatiei sunt diversificate de actiunea sinergica a toxinel or care se gasesc frecvent in
amestec, de starea de nutritie (in special de deficitul vitaminic), de abuzul de alcool §.a.
Semnele clinice acute i leziunile ci leziunile cronice se produc in organele cele mia sensibile
(Mihaescu §i colab., 2005).

Toxicitatea acutii se manifests rapid si se datoreaza ingestiei unei cantitati man de

micotoxine.

Toxicitatea cronica se datoreaza expunerii de lungd durata la doze mici de

micotoxine.

Literatura referitoare la micotoxine este bogata. Din aceasta multitudine de dat e,

mentionam in tabelul urmator (Tabelul 10) cateva din principalele directii de cercetare in
acest domeniu.
Tabelul 10

Principalele lucrari referitoare la studiul micotoxinelor

PROBLEMATICA STUDIATA AUTORI

Monografii i sinteze asupra Wogan, 1965; Ciegler i Lillehoj, 1968; Moss, 1969; Goldblatt, 1969;
micotoxinelor Meyer si Leistner, 1969; Turner, 1971; Ciegler si colab., 1971; Kadis si
colab., 1972; Turner si Albridge, 1973; Butler, 1975; Christensen, 1975;
66
PROBLEMATICA STUDIAT jt AUTORI
Rodricks si colab., 1977; Wyllie si Morehouse, 1977-1978; Jemmali, 1978;
Herzberg, 1968; Heathcote si Hibbert, 1978; Steyn, 1980; Cole si Cocs,
1981; Betina, 1984, 1989; Lacey, 1985; Coman *i Popescu, 1985; Joffe,
1986; Richard *i Thurston, 1986; Marasas si Nelson, 1987; Anon, 1989,
1993; Smith si Anderson, 1991; Chelkowski, 1989, 1991; Bhatnagar si
colab., 1992; Pohland, 1993; Miller, 1994; Miller *i Trenholm, 1994; Moss,
1996; Desjardins *i Hohn, 1997; Sinha *i Bhatnagar, 1998; Trickness si
Pohland, 2002; De Vries si colab., 2002; Bennet si Klich, 2003; Magan si
Olsen, 2004; Logrieco, 2004; Mihaescu si colab., 2005; Desjardins, 2006;
Njapau *i colab., 2006; Akande *i colab., 2006; Dugan, 2008; Karlovsky,
2008
Cunoaterea i identificarea Ciegler *i Lillehoj, 1968; Herzberg, 1968; Moss, 1969; Bilai si
fungilor toxigeni Pidoplichko, 1970; Turner, 1971; Mirocha si Christensen, 1974; Butler,
1975; Christensen, 1975; Wyllie si Morehouse, 1977; Lampe, 1979; Cole
si Cox, 1981; Turner si Aldridge, 1983; Botton si colab. (1990); Miller si
Micotoxicoze: etiologie, Trenholm,
Forgacs si 1994;
Carll, Moss,
1962; 1996 *.a. *i colab., 1977; Wyllie si Morehouse,
Rodricks
1977-1978; Richard *i Thurston, 1986; Bennett *i Klich (2003) *.a.
diagnostic, simptome, efecte
toxicologice
Micotoxine in alimente Walbeck, 1973; Jemmali, 1978; Reiss, 1981; Samson *i Hoekstra, 1988;
Samson si colab., 1991, 1992, 1996; Magan si Olson, 2004
Micotoxine in furaje Wyllie si Morehouse, 1978; Foster si colab., 1986; Van Egmond , 1989;
Chelkowski, 1989, 1991; White, 1999; Jouany, 2001 s . a.
Micotoxine produse de Hidy si colab., 1966; Kadis si colab., 1971; Cole si colab., 1973; Palti,
1978; Marasas si colab., 1984; Joffe, 1986; Chelkowski, 1989; Dowd si
Fusarium spp. colab. 1989; Atanassov *i colab., 1993; Bruins *i colab., 1993; Nelson *i
colab., 1994; Perkowsky *i colab., 1995, 1996, 1998; Mc Lean, 1996;
Lemmens si colab.,1997; Eudes, 1998; Ellner, 1999; Bai *i colab., 2001,
2002; Birzde si colab., 2002; Bottolico si Perrone, 2002; Whitelow si
H a g l e r , 2 0 0 2 , 2 0 0 5 ; D e s j a r d i n s , 2 0 0 6 In
lume (Gilbert, 1986; Wong si colab., 1994; Placinta si colab., 1999; White,
Incidenta micotoxinelor din 1999); in Europa (Bottolico *i Perrone, 2002), in boabe de gran in Polonia
(Miedner si Perkowski, 1996; Golinski *i colab., 2002), de orz (Chelkowski
Fusarium spp. pe cereale si colab., 2000); Hart si colab., 1984; Snijders, 1990, 1996; Desmardins *i
colab., 1997; Harris *i colab., 1998; Eudes *i colab. 2001, 2003; Eudes si
Laroche, 2003; Whitelow si Hagler, 2002, 2005 Ueno, 1977;
Mclaughlin *i colab., 1977; Jarvis *i colab., 1987; Scott, 1990; Miller, 1991;
Proctor si colab., 1995; Desjardins *i colab., 1996; Perkowsky si colab., 1997;
Trichotecene din Fusarium spp.
Harris si colab., 1998; Eudes, 1998; Muhit si colab., 2000; E u d e s * i
c o l a b . , 2 0 0 1 , 2 0 0 3 ; F u c h s * i c o l a b . , 2 0 0 2 * . a . DON: Hart si
colab., 1984; Teich si Hamilton, 1985; Foster si colab., 1986; Gilbert, 1986;
Miller *i colab., 1986; Snijders *i Krechting, 1992; Bruins si colab., 1993;
Wong *i colab., 1994; Prom si colab., 1996; Mesterhazy si colab., 1999; Bai
si colab., 2001, 2002; Miedaner si colab., 2001; Muthomi si colab., 2002;
Mesterhazy, 2002; Birzele si colab., 2002; Fuchs *i colab.,
2 0 0 2 ; T a b u c , 2 0 0 7
Snijders, 1990; Miller, 1994; Desjardins si colab., 1997; Lemmens si
colab., 1997 *.a.
Corelatia dintre micotoxinele

produse de Fusarium spp. ,i

raspunsul plantelor cu
f u z a r i o z a l a s p i c Factori climatici (Hart *i colab., 1984), practici culturale (Teich si colab.,
Influenta diferitilor factori 1985), genotipuri (Miedaner si colab., 2001), fungicide (Simpson si colab.,
2001), e_pidemiologia fuzariozei (Birzele si colab., 2002) .s.a.
asupra contaminarii cu
m i c o t o x i n e Zearalenona (Hidy si colab., 1996);
Categorii de micotoxine
Toxina T2 (Kahachatourians, 1990, Jones *i colab., 1995);

Verrucarina (Jones *i colab., 1995);

67
Moniliformina (Cole si colab., 1973; Gathercole si colab., 1986;

Desjardins *i colab., 1997; Kiecana *i colab., 2002; Samhieza *i Degrossi,

2004;Uhligsicolab.,2004;Labudasicolab.,2005);
PROBLEMATICA STUDIAT jt AUTORI
Roquefortina (Young *i colab., 2003);

Trichodermina (Schnidler *i colab., 1973); Trichotoxina A (Hou *i

colab., 1972; Macri *i colab., 2003);

Patulina (Lopez—Diaz *i Flannigan, 1997);

Cytopchalasina E (Lopez-Diaz *i Flannigan, 1997);

Rubratoxina B (Natori *i colab., 1970);

A f l a t o x i n e Fusarin C (Chelkowski *i Visconti, 1992);

F u m o n i z i n e
O c h r a t o x i n e
Aspecte genetice si de
ameiorare a cerealelor
corelatie cu producerea de
micotoxine de catre Fusarium
Toxicitatea metabolihilor;
Specii toxigene dede
Aspergillus
riscurile produse Fusarium
spp.
Specii toxigene de Penicillium
Specii toxigene de Alternaria
Fungi toxinogeni din spatii de
locuit si de lucru
Toxine termorgene (Pitt, 1979; Gallagher *i colab., 1980; De Jesus *i
colab., 1983a, b; Yamaguchi *i colab., 1993; Smith *i colab., 1999; Young
*i colab., 2003; Lewis *i colab., 2005) *.a.
in
Goldblatt, 1069; Heathcote *i Hibbert, 1978;
Desjardins *i colab., 1997; Labuda *i colab., 2005; Mann *i colab., 2006
Mule *i colab., 2004;
Proctor *i colab., 1995; Ittu *i colab., 1995; Muhit *i colab., 2000;
Ciegler *i colab., 1971; Moss, 1977; Samson, 1979; Samson *i Pitt, 1985
Miedaner *i colab., 2001, Eudess *i Laroche, 2003
*.a.
Notori *i colab., 1970; Ciegler *i colab., 1971; Samson *i colab., 1976;
Samson *i Pitt, 1985 *.a.;
Kadis *i colab., 1971; Chelkowski *i Visconti, 1992 *.a.
Anon (1989), Dows *i colab. (1989), Atanasov *i colab. (1993), McLean
Flannigan, 1992; Miller, 1992; Singh, 1993-2000; Singh *i Walker, 1994;
(1996), Ellner (1999) *.a.
Singh *i White, 1995 a—c; Tapani Tuomi *i colab., 2000; Braathen *i colab.,
2002; Scott, 2001; Gravesen, 2002; Nielson, 2002; Mattsson, 2002;

Waipara *i colab., 2002; Flannigan *i colab., 2006; Singh, 2008;

Combatere biologics a speciilor
de fungi micotoxigeni
www.mold-help.org:Stachybotrys;
Lucr5rile www.ebssurvey.co.uk
grupului de combater biologics a bolilor Wageningen (Olanda);
Mule *i colab. (2004); proiect COST Action 835 Agriculturally Important
Toxigenic Fungi 1998-2003 .a.

Si in literatura romaneasca de specialitate s-a constatat interesul pentru studiul

micotoxinelor, mai ales in contextul sigurantei sanatatii omului si animalelor care consuma
produse de origine vegetala i animals, care pot fi poluate de micotoxine. S-au elaborat in
ultima perioada teze de doctorat referitoare la: contaminarea culturilor cerealiere Si furaj ere cu
micotoxine in decursul perioadei de vegetatie (Lupu, 1998); contaminarea furajelor cu
micotoxine (Tabuc, 2007); contaminarea alimentelor cu micotoxine ca factor de rise, studii
clinice si strategii preventive de contracarare a efectelor patologice ale micotoxinelor asupra
consumatorilor umani si animali, porcine, pasari (Marin, 2005; Tabuc, 2007) etc.

De asemenea, se remarca finantarea mai multor proiecte de cercetare focalizate pe

subiectul micotoxine, proiecte care contribuie la asigurarea evaluarii si monitorizarii acestor
substante in furaje si alimente, la siguranta sanatatii consumatorilor (Lupu si colab., 2001-
2005; Oancea i colab., 2005-2007; Taranu colab., 2005-2007; Dancea i colab., 20052006,
2007-2009; Balut si colab., 2006-2008; Dinischiotu si colab., 2006-2008; Miron

68
colab., 2006-2009; Matei—Radoi i colab., 2006, Serdaru i colab., 2006-2008; Tabuc
colab., 2007-2009), metode rapide de detectarea unor micotoxine (Balut i colab., 2006-
2008; Tabuc Si colab., 2007-2009)

Masa rotunda desf4urata la Academia de Stiinte Agricole i Silvice (31.10.2007), cu

tema Managementul in punctele critice de control al riscurilor de contaminare a cerealelor-
boabe, cu micotoxine formate in timpul vegetatiei de catre ciuperci toxigene, a supus atentiei
rezultatele partiale a cloud proiecte de cercetare: (i) Sistem integrat de management al riscului
contaminarii porumbului cu aflatoxine in timpul vegetatiei i (ii) Gestionarea riscurilor
contaminarii graului cu fusariotoxine in timpul vegetatiei, coordonate de ICDPP Bucure§ti §i
ICDA Fundulea. Evenimentul a permis un schimb important de idei stabilirea unor directii de
cercetare integrate intre institutiile de cercetare-invatamOnt i productia agricold.

Cartea Toxine si substage potential toxice (2005), elaborate de un colectiv de cadre didactice
coordonat de Gr. Mihaescu, de la Facultatea de Biologie a Universitatii Bucureti, a reuit sa
focalizeze atentia asupra acestui grup complex de substante i sa sintetizeze cuncqtintele acumulate
pang la momentul aparitiei lucfarii in domeniul toxinelor vegetale, intre care micotoxinele ocupa un loc
important.

Genurile principale de ciuperci care produc micotoxine sunt urmatoarele: Fusarium,

Aspergillus, Penicillium, Alternaria etc. (Tabelul 10).

Diagnosticarea simptomelor clinice ale micotoxicozelor este dificild, mai ales pentru cele
subacute sau pentru cazul prezentei mai multor toxine. La once suspiciune referitoare la existenta unei
micotoxicoze trebuie analizata sursa de hrand. Si in acest caz pot apare greutati, mai ales cand lotul de hrand
a fost epuizat Si — ca urmare — lipsete e§antionul pentru analiza.

In general, micotoxicozele se produc datorita micotoxinelor din alimente sau din furaje,
consumate de om §i animale.

Actiunea micotoxinelor din furaje se manifests. prin: (i) reducerea consumului de hrand sau
refuzul acesteia; (ii) alterarea continutului de substante nutritive al hranei §i a metabolismului; (iii)
influenta asupra sistemului endocrin §i exocrin; (iv) supresarea sistemului imunitar, simptome de baza la
care se pot adauga §i alte simptome secundare (Whislow i Hagler Jr., 2002).

VI.4. Distributia micotoxinelor

Raspandirea diferitelor specii de micromicete, precum §i concentratia in micotoxine a

hranei este influentata de conditiile pedo-climatice. 0 situatie precise a distributiei geografice
a micotoxinelor a fost prezentata intr-un studiu din 1977, la prima conferinta despre

69
micotoxine a Organizatiei pentru Alimentajie i Agriculture (FAO), Organizatiei pentru
Sanatate Mondiala (WHO) i Programului Naliunilor Unite pentru Mediu (UNEP). Aceasta a
aratat ca in alimentele §i nutreturile contaminate natural cu fungi se gasesc in concentratii
mari doar §apte micotoxine: aflatoxina, ochratoxina A, patulina, zearalenona, tricotecenele,
citrinina Si acidul penicilic.

Distributia micotoxinelor in diferite zone ale globului se caracterizeaza, dupa Zoe Dancea
(2005), prin urmatoarele:

✓ in regiunile reci (Canada, nordul SUA i in majoritatea tarilor europene), doming aflatoxinele
(exceptie fac produsele de import provenite din tarile calde), dar foarte importante sunt:
vomitoxina, zearalenona, ochratoxina, DAS, toxina T2 i toxina HT2;

✓ in sudul §i centrul Europei, unde se cultiva porumb (Suedia, Austria, Ungaria), doming
fusariotoxincle (vomitoxina, zcarclona, toxina T 2);
-

✓ in nordul Europei (Danemarca, Polonia), pc primul loc se afla ochratoxina A;

✓ in regiunile calde i umede din America Latina, Asia, Africa §i anumite zone din Australia,
mai raspandite sunt aflatoxinele.

VI.5. Micotoxine din produse de origine vegetala si animalA

La porumb, micotoxinele (White, 1999; Koenning i Payne, 2000; Vincelli i Parker,

2002; Mule §i colab., 2004) sunt produse de fungii ce se dezvolta in cariopse (boabe), find
numeroase, dar numai speciile de Aspergillus, Fusarium Si Penicillium sunt considerate cele
mai importante producatoare de micotoxine, chiar 0 pe boabe cu un continut scazut de apa.

Micotoxinele sunt produse in camp sau in conditii de depozitare. Se tie ca, din camp,
incepe contaminarea cu micotoxine, care este dependenta de conditiile d e mediu i de
prejudiciile produse porumbului de catre insecte sau pasari.

Micromicetele toxinogene produc micotoxine in cursul perioadei de vegetatie a

plantelor, perioada premergatoare recoltarii plantelor.

Contaminarea post-recoltare cu micotoxine este corelata cu conditiile improprii de

uscare a furajelor 0 cu cele de depozitare, factorul cel mai important favorizant find
umiditatea ridicata. Pentru a corespunde depozitarii, porumbul si celelalte cereale trebuie sa fie
uscate i libere de insecte, iar spatiul de depozitare sa fie permanent ventilat, evitand astfel
acumularea umiditatii.

Cunoa§terea micoflorei de pe cariopsele de grau se datoreaza lucrarilor mai multor

autori, intre care: Hulea (1971), Curtui i colab. (1998), Macri §i colab. (2003), Tabuc (2007)
.a. Exemplificam cu rezultate mai recente obtinute de Tabuc (2007), prezentate in Tabelul 11.

70
 Tabelul 11
Specii de micromicete izolate din cariopse de porumb, grail si orz in 2002-2004
(dupa Tabuc, 2007)
Porumb Grau Orz
Micromicete 2002 2003 2004 2002 2003 2004 2002 2003 2004
(n=6) (n=19) (n=19) (n=10) (n=13) (n=12) (n=8) (n=6) (n=7)
Aspergillus 87,5 63,0 52,0 100,0 69,0 67,0 75,0 50,0 28,5
A. niger 87,50 58,0 42,1 70,0 30,0 50,0 75,0 50,0 28,2
A. flavus 68,75 26,3 10,0 100,0 54,0 25,0 62,5 0 0
A. versicolor 68,75 42,0 31,5 20,0 23,0 25,0 0 16,7 14,0
A. parasiticus 0 42,0 31,0 30,0 23,0 41,0 50,0 0 15,0
A. fumigatus 0 0 21,0 70,0 38,0 0 0 0 0
Altele 37,50 63,0 42,0 60,0 60,0 50,0 62,5 0 28,5
Fusarium 30,0 37,0 26,0 60,0 46,0 87,5 50,0 28,5
F. graminearum 30,0 37,0 21,0 30,0 46,0 75,0 33,3 14,5
F. culmorum 25,0 21,0 10,5 40,0 30,7 75,0 16,7 14,0

C>
F. verticillioides 0 31,0 21,0 0 0 0 0 0
Altele 30,0 0 0 30,0 7,7 37,5 0 0

CD CD CD
Penicillium 62,5 26,3 31,5 60,0 30,8 8,0 50,0 42,8
P. griseovulvum 62,5 21,0 21,0 50,0 30,0 0 37,0 28,5
P. 56,0 16,0 26,0 60,0 30,0 8,0 37,0 43,0
purpurogenum
P. citrinum 50,0 16,0 16,0 60,0 2
P. 31,0 15,0 21,0 50,0 5,0 0 50,0 14,0

Q CD 0
brevicompactum 30,0 8,0 30,0 28,0
Altele 56,0 16,0 16,0 50,0 20,0 8,0 37,0 0
Mucor 55,0 63,0 47,0 20,0 15,4 67,0 62,5 33,3 42,8
Rhizopus 75,0 42,0 21,0 60,0 46,2 17,0 37,5 0 42,8
*Miscelleanee 19,0 21,0 10,0 10,0 7,8 0 25,0 0 14,3

Rezultate exprimate in % de contaminare al esantioanelor pentru fiecare specie.

*: Alternaria, Cladosporium, Epicoccum, Trichoderma

n=numar esantioane

Pentru a determina contaminarea cu micotoxine este necesard recoltarea de probe. In

unele cazuri pot fi putine boabe contaminate intr-un lot, dar care pot confine cantitati de
micotoxine suficiente pentru a determina micotoxicoze. La porumb, este posibil ca un singur
bob sä atinga un nivel de 400.000 ppb aflatoxina. Se recomanda pentru probe eantioane de 5
kg boabe fiecare, in numar de 25-50 pentru fiecare lot. Cea mai frecventa metoda de analiza
pentru cuantificarea micotoxinelor este ELISA (enzyme-linked immunosporbent assay).

In Tabelul 12 sunt prezentate valorile de micotoxine depistate in porumb (Weidenborner,

2007; Tabuc, 2007).
Tabelul 12
Valori de contaminare cu micotoxine depistate in porumb

(dupA Weidenborner, 2007; Tabuc, 2007

Limite Concentratie medie Tara, in ordine alfabetica (limite

MICOTOXINA
contaminare pg/kg contaminare pg/kg)
lig/kg
3-Acetildeoxi - 6 - <7900 43 - 1200 Austria (6 - 130), Canada (140 - 180),
nivalenol Germania (14 - 137), Romania
7900)
15-Ac etildeo xi- 16 - 42000 48 - 4500 Austria (50 - 1112), Canada (16 -
nivalenol
320), Germania (28 - 800), Romania
71 42000), SUA (900 -7900)
Aflatoxina B1 0,1 - 20000,0 0,3 - 545,7 Anglia (0,1 - 1000), Argentina (22 -
50), Australia (70), Bangladesh 245),
 Limite Concentratie medic Tara, in ordine alfabetica (limite
MICOTOXINA
contaminare lug/kg contaminare pg/kg)
pg/kg
Brazilia (0,2 - 1600), Canada (30 -
1477), Columbia (3,9 - 66,1), Egipt (5
- 200), Franta (42), India (0,11 - >
5000), Indonezia (urme - 20000), Italia
(< 2 - 109), Polonia (19 - 24), SUA (1
- 5000), Tailanda (1 - 106), Vietnam
(9,4 - 96,0)
Aflatoxina B2 0,1 302,0 - 2,1 - 78,3 Anglia (1,05 - 40,00), Argentina (urme
- 3), Brazilia (0,1 - 192,0), Canada (3,2
- 70,0), Columbia (10,4), Franta (6),
India (urme), Indonezia (urme - 3021),
Polonia (1 - 2), SUA (10 - 120),
Tailanda (3 - 73)
Aflatoxina B1-FB2 7 360
- 147,4 SUA (7 - 360)
Aflatoxina B >25->100 Franta 25 - 100)
Aflatoxina Gi 0,2 1000,0 - 1,9 314,5
- Anglia (0,5 - 96,5), Brazilia (0,2 -
254,0), Canada (74), Franta (4),
Indonezia (urme - 528), SUA (1 - >
1000)
Aflatoxina G2 0,4 58,0 - 2,2 42,0
- Anglia (38,5), Brazilia (0,4 - 58,0),
Indonezia (urme - 144)
Aflatoxina Gi 6 SUA (6)
Aflatoxina 0 8665
- 45 - 413 India (3 - 8260), SUA (urme - 9665)
Aflatoxine 0,4 500,0
- Anglia (0,4 - 29,1), Australia (5 - 500),
Brazilia (38 - 460), SUA (1 - 500)
Beauvericina urme 50500 - 22 - 22250 Africa (2500 - 7400) , Austria (50 -

50500), Bangladesh 337), Camerun

(100 - 1300), Canada (20 - 17500),

Beauvericina urme - 50500 22 - 22250 India
Franta(1215 medic),
(urme Italia
- 2800), (18 - 10000),
Germania (30 -
Nigeria
4700), (4000 - 18800), Noua Zeelanda
(20 - 300), Olanda (100 - 190),
Polonia (urme - 60000), Romania

160000), Spania (43 - 315), SUA (100

- 41600), Ungaria (urme), Zambia (500
Diacetoxiscirpenol 2,6 - 2100,0 -Austria
16000) (400), Canada (19 - 1000),
Germania (210), Noua Zeeland5 (10 -
900), Romania (2,6), Ungaria (500 -
2100)
Fumonizina Bi 0 270000
- 217,3 - 202500,0 Africa de Sud (0 - 5420), Anglia (8 -
3406), Argentina (185 - 27950),
Austria (60 - 1750), Bangladesh
600), Botswana (20 - 1270), Brazilia
(49 49310), Camerun (300 26000),
Coreea (23,2 - 160000,0) , Costa Rica
(4 - 16000), Croatia (459,5),
Danemarca (33103), Germania (7 -
33), Honduras (68 -6555), India (10 -
100000), Indonezia (855),

Iran (580 - 7660), Italia (< 1000 -

Fumonizina Bi 0 270000
- 217,3 - 202500,0 Kenya (3600
250000), - 11600),
Japonia (354),Mexic (2541),
Nigeria (70 - 1780), Spania (0 -
19200), SUA (urme - 195000),

72
 Limite Concentratie medie Tara, in ordine alfabetica (limite
MICOTOXINA
contaminare lag/kg contaminare pg/kg)
pg/kg
Tailanda (< 50 - 1790), Taiwan (187 -
<_1614), Ungaria (50 -75100), Vietnam
(271 -3447)
Fumonizina B2 0 - 46000 200 - 12000 Africa de Sud (0 - 1670), Argentina
(40 - 9950), Austria (250 - 390),
Brazilia (0 - 29160), Coreea (7,5 -
46000) , Croatia (68,4 - 3084,0),

Ghana (12318), Iran (190 - 1175),

Italia (10 - 1330), Spania (0 - 5900),
SUA (urme - 55000), Tailanda (< 100
Fumonizina B3 0 - 31000 82,6 - 7279,0 - 350), de
Africa Vietnam
Sud (0(178 - 560)
- 400), Argentina (90
- 1070), Coreea (6,3 - 31000), Ghana
(7249), Iran (155 - 960),
Fumonizina B2 0 - 46000 200 - 12000 SUA (< 50,0 - 8000,84), Tailanda (50
- 224), Vietnam (118 - 432)
Fumonizina B4 80 - 11000 1600 Coreea (80 - 11000)

Fumonizina 12 11661
- 134 - 645 Croatia (14 - 1036), Germania (14 -
B1 + B2 11661)
Fumonizina 6 - 7132 Germania (6 - 7132)
Bi + B2 + B3
Fumonizina Ci 60 - 11000 1900 Coreea (60 - 11000)
Fumonizina C3 100 - 12000 1700 Coreea (100 - 12000)
Fumonizina C4 50 - 330 500 Coreea (50 - 330)
Fumonizina 1200 - > 25000 310 - 2400 Canada 1710), SUA (1200 - >
250000)
Fumonizine 30 - 22600 Anglia (30 - 5007), Brazilia (96 -
23700)
FusaproliferinA 100 30000 - SUA (100 - 30000)
Fusareona X - 16 15000
- 55 - 7500 Germania (16 - 94), Nigeria (3000 -
150000)
Griseofulvina urine Ungaria (urme)
Toxina HT 2 - 1 1307
- 18 - 600 Austria (80 - 120), Canada (1 1000),
-

Germania (5 - 1307), Nigeria (3000),

Ungaria (500 - 700)
MoniliforminA 50 425000
- 216,6 - 139750,0 Austria (50 - 800), Italia (urine -
200000), Polonia (450 - 425000)
Monoacetoxiscirpenol 5 78
- 26 - 37 Germania (5 - 78)
Nivalenol 21 - 32500 89 - 8900 Austria (60-330), Canada (120 - 311),
Franta (1180-4280), Germania (21-

5910), Nigeria (800-1000), Polonia

(1800 -32500), Ungaria (130 - 260),
Ochratoxina A 0,1 - 16000 1,47 - 320,0 Vietnam
Anglia (501
(0,1 - 1251)
- 2,0), Bangladesh 114),

Brazilia (128 - 206), Canada (10 - 22),

Coasta de Fildq (9 - 92), Croatia (0,2
- 224), Franta (20 - 200), Germania
(1,7 - 82,0), India (0 - 20), Indonezia

(3), Olanda (73), SUA 16000),

Tetraol Tz 20 703- 267 Germania (20 - 703)
Turcia (0,47), Ungaria (urme - 1850)
Toxina T2 5 - 7500 7 - 2663 Austria (130 - 260), Bangladesh
1093), Canada (100 - 1000), Franta
(20), Germania (6 - 323), India (550 -
2920), Noua Zeelanda (5 - 20 0 ),

73
 Limite Concentratie medie Tara, in ordine alfabetica (limite
MICOTOXINA
contaminare lug/kg contaminare pg/kg)
pg/kg
Romania (63), Ungaria (urme - 7500)
Triol T2 68 - 300 Germania (68 - 300)
Zearalenona (a, /3) 7 86
- 36,5 Italia (7 - 86)
Zearalenona 0,43 - 32000,0 1,5 - 9600,0 Africa (6400 - 12800) , Africa de Sud
(60 - 3 2000 ), An gl ia (4 - 584 ),
Argentina (3000 - 7000), Austria (5 -
17350), Australia 1510), Bangladesh

30), Brazilia (36,8 - 9830,0),

Camerun 50 - 1100), Canada

1000), Coreea (3,4 - 5,8), Croatia (0,43
- 39,12), Franta (2500 - 10000),
Germania (4,9 - 2500), India (20 -
1500), Indonezia (1 - 13500), Italia (4
- 7433), Jugoslavia (43 - 100000),
Noua Zeelanda (40 - 2200), Olanda (17
- 150), Romania (4 - 2250), Spania
(800 - 9600), SUA (7 - 13200),
Pentru Romania: Ungaria (urme - 5800), Zambia (80 -
600)
Curtui V., Usleber E., Dietrich R., Lepschy J., Martlbauer E., 1998, A survey on the
occurrence of mycotoxins in wheat and m ai ze f r om west er n R om ani a,
Mycopathologia 143: 97-100
Macri A., Schollenberger M., Danciu Z., Drochner W., 2003, Zearalenone and ergosterol
contents in corn samples of Transylvania, Mycotoxin Research 19: 190-193

In Tabelul 13 prezentam valorile de micotoxine depistate in grau (Weidenborner, 2007;

Tabuc, 2007).
Tabelul 13
Valori de micotoxine depistate in grau

(Weidenborner, 2007; Tabuc, 2007)

MICOTOXINA Limite contaminare Concentratie medie Tara, in ordine alfabetica (limite

pg/kg pg/kg contaminare pg/kg)
3-Acetil- 2 - 29540 7 - 1740 Anglia (100 - 1000), Finlanda (35 -
deoxinivalenol 106), Germania (2 - 1902), Polonia (50
- 29540), Romania 250)
15-Acetil- I - 380 5 - 150 Anglia 22), Germania (1 - 181),
deoxinivalenol
Japonia (130), Romania 380)
Acetildeoxinivaleno < 38 16 Polonia (' 38)
I
Acid ciclopiazonic 20000 India (2000)
Aflatoxina Bi 3 - 1248 6,5 - 201,4 Australia (3 - 700), India 25 -1248),
SUA (7)
Aflatoxina B2 1 150
- Australia (1 - 150), India (medie 4,9)
Aflatoxina B 25- >100 Franta (> 25 - >100)
Aflatoxina Gi 2 SUA (2)
Aflatoxina 1 - 1750 India (1 - >1750)
Alternariol metil 4-8 Germania (4 - 8)
eter
Beauvericina 640 - 3500 Finlanda (640 - 3500)
74
Citrinina 1 - 4400 Anglia (1 - 10), Australia (4400)
Deoxinivalenol 3 - 39600 21190 Africa de Sud (3750 - 14360), Anglia
 MICOTOXINA Limite contaminare Concentratie medic Tara, in ordine alfabetica (limite
pg/kg pg/kg contaminare pg/kg)
(20 - 5175), Australia (urme -

6700), Brazilia (400 - 590), Canada (50

- 9160), Coreea (6 - 173), Europa (9
- 1285), Franta (urme - 650), Finlanda

(68 - 700), Germania (3 - 20538),

Japonia (urme - 4700), Lituania

202), Norvegia (8 - 4300), Noua

Zeelanda 1500 - 10800), Polonia (urme
Diacetoxiscirpenol <100 2000 - Anglia
- 39600), (< 100), Argentina
Romania (300),
5600), Suedia
Brazilia
(60 - (600),
1180), Germania (300 - 2000)
Enniatina Ai urme-6900 Finlanda (urme -SUA
6900)(41 - 36700),
Enniatina B urme-1900 Ungaria (< 50 - 4300)
Finlanda (urme - 1900)
Enniatina Bi urme-4800 Finlanda (urme - 4800)
Fumonizina Bi 200 - 8800 Italia (0 - 70), Spania (200 - 8800)
Fumonizina B2 200 Spania (200)
Fusarenona X - 20 20 Japonia (20)
Toxina HT 2 - 2 1000
- 8,8 - 50,8 Anglia (<100 - 193), Canada (1000),

Germania (2-150), Lituania 110),

Moniliformina urme - 25200 < 40 - 15900 Norvegia (urme - 950), Polonia (urme
Ungaria (200)
- 25200)
Monoacetoxiscirpe < 100 Anglia (< 100)
nol
Neosolaniol 144,6 853,7 - 476,2 Iran (144,6 - 853,7)
Nivalenol 1 14200
- 9 - 1500 Anglia (>100 >1000), Brazilia (160 -
-

400), Coreea (83 - 3169), Germania (1

- 471), Iran (49,1 - 1119,1), Japonia
(urme - 7800), Norvegia (15 - 887),
Noua Zeelanda (20 - 770), Polonia
(urme - 14200), Suedia 50 - 140),
Ungaria (50 - 590)
Ochratoxina A 0,02 - 33300 0,6 - 1000 Anglia (0,3 - 231), Brazilia (40),
Canada (17 - 6000), Croatia (0,02 -
160), Egipt (10), Etiopia (54,1),
Germania (0,1 - 137,3), Italia (0,4 -
0,7), Lituania (1,77 - 3,19), Polonia
(0,5 - 1024), Romania (37), Rusia
(200 - 33300), SUA (60), Turcia (0,36
- 2,23), Ungaria (urme - 320)
Patulina urme Ungaria (urme)
Rubrotoxina urme Ungaria (urme)
Stigm atocistin a 18 300- Anglia (18), Canada (300)
Tetraol T2 1680 Argentina (1680)
Toxina T2 3 - 1900 10,0-1000,5 Anglia 21), Argentina (350 -360),

Brazilia (400-800), Germania (3-500),

Lituania 58), Romania 63),
a zearalenona
- 8 Ungaria
Germania(800-1900)
(8)
// zearalenona
- 12 Germania (12)
zearalenona 1- 11054 3,0 - 3464,3 Anglia (< 100 - 188), Australia (10 -

100), Brazilia (130 - 400), Coreea (3 -

1264), Germania (1 -8036), India (10 -
40), Iran (1266,3 - 5487,5), Japonia (2

75
 MICOTOXINA Limite contaminare Concentratie medic Tara, in ordine alfabeticA (limite
pg/kg pg/kg contaminare pg/kg)
— 25), Noua Zeelancla (40 — 350),
Norvegia (2 — 23), Olanda (14), Polonia
(76 — 1800), Romania 170), SUA
(360 — 11054), Ungaria (urme — 890)
Pentru Romania:
Curtui V., Usleber E., Dietrich R., Lepschy J., Martlbauer E., 1998, A survey on the
occurrence of mycotoxins in wheat and maize from western Romania, Mycopathologia 143:
97-100

VI.6. Micetismul

Micetismul determind intoxicatii grave datorate substantelor toxice (mai ales alcaloizi)
care se gasesc in anumite specii de macromicete (specii de fungi macroscopici), consumate
accidental, ca urmare a confuziilor intre speciile comestibile si cele otravitoare.

in tara noastra se cunosc aproximativ 2000 de specii de macromicete (ciuperci

macroscopice), spontane, dintre care numai 400 sunt comestibile (Fabritius si Nistorescu,
2001; Sesan si Tanase, 2004; Tanase si esan, 2006; esan si Tanase, 2006 si 2009; Tanase si
colab., 2009).

Ciupercile spontane pot fi comestibile si necomestibile. Cele necomestibile sunt

inofensive si toxice. in ultimii ani numarul intoxicatiilor accidentale cu ciuperci este in
continua crestere.

Recoltarea ciupercilor se face in mod organizat prin centre silvice de pe teritoriu, dar si
neorganizat, prin culegatorii care le comercializeaza direct in piete sau le utilizeaza pentru
consumul propriu.

in cadrul recoltarilor neorganizate isi pot face aparitia exemplare din specii de ciuperci
otravitoare, care genereaza intoxicatii. Intoxicatia nu are ca unica etiologie toxina propriuzisa,
caracteristica speciei. De fapt, se diferentiaza intoxica iile adeviirate (micetismul), datorate
toxinei specifice ciupercii (micotoxinii) §i intoxicajiile false, datorate unor multiple cauze. in
Tabelul 14 sunt prezentate principalele categorii de compusi toxici care au fost identificati in
specii de macromicete.

Tabelul 14
Compusi toxici din specii de macromicete

(dupe Zanoschi si colab., 1981; Botton si colab., 1990; Moss, 1996; Fabritius si Nistorescu, 2001;

Kirk si colab., 2001/2004; Sesan si TAnase, 2004)

SPECIA TOXINA
Amanita muscaria muscarina

76
A. pantherina acidul ibotenic, din care, prin pierderea apei si a CO2, se formeaA
muscimol si muscafon
A. phalloides falotoxine = heptapeptide ciclice (falcidina, faloidina, falicina,
falicidina, /3 falina, faloina, falisina)
 SPECIA TOXINA
amanitoxine = octopeptide diciclice (a amanitina, I amanitina, amanina,
y arnanitina, amanilina), muscaflavina
A. phalloides, A. virosa, A. verna, falotoxine (falina, faloidina), amanitine
Galerina marginata, Lepiota
brunneoincarnata
Lepiota helveola amatoxine, falotoxine
Clitocybe dealbata muscarina
Coprinus atramentarius coprina
Cortinarius orellanus orelanina
Gyromitra esculenta, G. infula acidul helvelic, denumit ulterior giromitrina (N-formilhidrazona)
Sarcosphaera crassa, Helvella
crispa
Inocybe fastigiata; I. patouillardii muscarina
Hypholoma .fasciculare iludina, muscarina
Panaeolus ater psilocibina
Omphalotus olearius iludina, muscarina
Psilocybe cubensis psilocibina, psilocina
P. baeocystis baeocistina, nor—baeocistina
P. mexicana psilocibina
Entoloma sinuatum = E.lividum = neurotoxine
Rhodophyllus sinuatus
Boletus satanas muscarina
Russula emetica muscarina

Dintre substantele toxice, mai ales halucinogene, provenite din diferite specii de
ciuperci, prezentam, pe baza lucrarii elaborate de Elena Butnaru i colab. (2004), pe cele mai
importante prin incidenta for Si prin intoxicatiile pe care le produc. Aceste substante sunt
psihodisleptice, onirogenice, determinand perturbari ale activitatii mentale Insotite de crearea
unei lumi imaginative specifice acestor perturbari.

Psilocina *i psilocibina au fost semnalate mai ales din specii de Psilocybe: P.

mexicana, P. semilanceolata, P. pelliculosa, P. cyanescens, P. baeocystis, dar i din alte
specii, ca: Stropharia cubensis sau Panaeolus subbalteatus, cu precadere la speciile din Asia,
Australia, America i Europa.

Speciile Psilocybe semilanceata §i Panaeolus ater semnalate §i in Cara noastra, daca

sunt consumate proaspete, uscate sau ca bauturi fermentate, produc sindromul narcotic sau
halucinogen, cu visuri colorate, cu stari de supraexcitare sau, din contra, cu o stare de
toropeala placuta. Doza halucinogend este de 10 mg substanta activa.

Ciupercile din genurile Psilocybe i Stropharia sunt cunoscute in Mexic, ca ciuperci

magice, Inca din perioada precolumbiand. Indienii, in Mexicul de sud, le denumeau
„teonanacatl" („the flesh of good" — carnea cea bung) sau „teyuintl" („ravishing mushrooms"
— ciuperca fermecata). P. mexicana ("angelito"; "the little narcotic" — narcoticul cel mic; "the
saint mushroom of lawns" — ciuperca sfanta a campurilor) este cea mai raspandita dintre
speciile de Psilocybe.

77
 Dintre analizele realizate in Europa asupra ciupercilor producatoare de substante
halucinogene, prezentam in Tabelul 15 cateva rezultate.

Tabelul 15
Cantitatea de substante halucinogene pentru specii de ciuperci din Europa

(dupe Butnaru $i colab., 2004)

SPECIA SUBSTANTA HALUCINOGENA PROCENT

Psilocybe lanceolata psilocibind 0,98
baeocistina i norbaeoeistina 0,36
P. cubensis psiloeibind 0,06
P. bohemica pilocibin5., psilocina, baeocistind 0,11-1,34
Inocybe aeruginascens pilocibina 0,26 0,36
-

baeocistina 0,18-0,52
aeruginaseina 0,15-0,35
Gymnopilus purpuratus psilocibind 0,21-0,33
psiloeind 0,20-0,31
baeoeistind 0,03-0,30
Pluteus salicinus pslocina, baeocistina, uree 0,4-0,6
Panaeolus subbalteatus psilocina 0,07
baeocistina 0,05-0,46
serotonina 0,10-0,30

in literature sunt mentionate numeroase cazuri de intoxicatii cu ciuperci halucinogene.

In perioada 1957-1975, in Australia, sute de persoane s-au intoxicat consumand ciuperci
proaspete, uscate sau preparate cu ciuperci din speciile: P.mexicana §i P. cubensis.

In Marea Britanie, intre 1978 si 1981 s-au inregistrat 318 persoane intoxicate cu
ciuperci din genul Pilocybe, dintre care 28 cu P. lanceolata.

in S.U.A. s-au semnalat intoxicatii la copii cu P. baeocystis, iar in Suedia, s-au

inregistrat 40 de cazuri de intoxicatii cu ciuperci din genurile Psilocybe i Stropharia, mai
ales in asociatie cu consumul de alcool.

In Noua Zeelanda, tinerii intre 15 i 19 ani consume ciuperci halucinogene si alte

droguri (LSD25, mescalina).

Din Germania de Est au fost semnalate 20 cazuri de intoxicatii accidentale cu Inocybe

aeruginascens care a fost confundat cu Marasmius oreades.

Psilocibina i psilocina au fost izolate prin extractie cu metanol din scleroti de P.

mexicana, cultivate pe mediu nutritiv. Psilocina a fost izolata prin cromatografie in coloand
testul Keller. Sinteza celor cloud toxine a fost realizata de Hofmann (1959). Acestea sunt
derivati indolici ca i serotonina, harmina i reserpina. Relatia dintre aceste substante

78
efectul for psihodisleptic a fost puss in evidenta de Froxler Si colab. (1959) citat de Butnaru si
colab. (2004).

In intestin, psilocibina este defosforilata de catre fosfataza alcalind in psilocina, care

este considerate halucinogend. Psilocina se distribuie uniform in tesuturi, iar concentratii mai
mari apar in ficat, glandele suprarenale si in creier. Pand la 20% din psilocind este excretata
nealterata prin urine, iar restul sub forma de metaboliti conjugati, cum sunt glucouronidele.
Un procent redus, in valoare de 4, este degradat de oxidaza monominica, aceeasi care
degradeaza si serotonina.

Referitor la toxicitatea psilocibinei si psilocinei, doza halucinogenica este 5-10 mg

substanta active. Psilocina este de 1,5 on mai active decat psilocibina. Psilocina actioneaza ca
receptor de serotonina din sistemul nervos central, deoarece este similara cu serotonina.

Semnele clinice ale intoxicatiei cu aceste substante apar la 10 minute de la ingerare

pans la 4-12 ore. Evolutia intoxicatiei cuprinde 3 faze: 1) ameteala, accese de ras, greata,
slabiciune, tremuraturi, dureri musculare, anxietate; 2) halucinatii vizuale, cu distorsionare de
culori, imagini fantastice, depersonalizare, detasare de realitate, mydriasis = marirea pupilei
(aproximativ 90% din cazuri), tahicardie, transpiratie.

in functie de persoand si de doza (4-8 mg psilocibina), apar efecte euforice de

jovialitate (40%) sau efecte disforice de axietate, oboseala si agresivitate (20%); 3) dureri de
cap, oboseala extrema (pentru 15 ore de la ultima doza), depresie mentala profunda, apetit
scazut. Dace se administreaza intravenos, semnele clinice sunt: voma persistenta, dureri
musculare, febra, cresterea cantitatii enzimelor in ficat si a methemoglobinei.

Psilocibina si psilocina dau toleranta si dependenta psihica. Tratamentul in cazul

intoxicatiilor cu aceste substante se face prin spalaturi gastrice cu suspensie de carbune activ
si prin administrare de substante emetice; de asemenea, se administreaza fisostigmind (4 mg
IV) care reduc halucinatiile si apoi diazepam, clorpromazind sau haloperidol.

Muscarina este primul alcaloid izolat din specia Amanita muscaria (Kogl, 1931), insa
aceasta confine cantitati mici, de 0,3 mg/100g; cantitati mult mai mari, de 100 pang la 1000 de
ori, au fost identificate la unele specii de Inocybe patouillardi §i de Clitocybe. Doza toxica
este de 0,3-0,5 g.

Muscarina este principiul toxic si din speciile de A. pantherina §i A. strobiliformis.

Dar, a fost izolata si din specii de Inocybe (Inocybe fastigiata, Inocybe asterospora, Inocybe
patoullardi) si de Clitocybe (C. phyllophila, C. rivulosa, C. dealbata) in concentratii de la 100

79
pans la 10.000 de ori mai ridicate decat la A. muscaria. Unii autori denumesc muscarina,
inocibina.

Dupd ingerarea acestor ciuperci, apar stari de delir si extaz, care erau cunoscute din
vechi timpuri de la ritualurile religioase ale unor popoare.
 A. muscaria a fost folosita la prepararea bauturii denumite „Soma", despre care s-a scris
in cartile Hindu (Riga Veda) din secolul al XV—lea. Se considera ca preotii care consumau
„Soma" intrau in legatura cu divinitatea (Wasson, 1968, citat de Butnaru §i colab., 2004). Aceea*i
bautura magica se utiliza in America Centrals, in Europa Si in Siberia pentru ritualurile derulate la
unele sarbatori.

Bauhlin (1950), denumea A. muscaria „ciuperca care face ca cei ce o consume

piarda sufletul". La inceputul secolului al XIX-lea, in Suedia, A. muscaria era consumata de
soldati. Se cunosc multe cazuri cand fragmente din aceea0 ciuperca erau consumate de tinerii
in cautare de senzatii tari. In perioada 1960-1970, aceste ciuperci se consumau de catre
hipioti.

Muscimolul, acidul ibotenic §i muscazolul, toate cu efecte halucinogene, au fost

izolate din ciuperca A. muscaria (Takemoto, 1964), acestea find substante cu structure
izoxazolica.

La 1-3 ore de la ingerarea acestor substante, apar halucinatii vizuale §i auditive,

insotite de dublarea imaginii; simptomele se cunosc sub denumirea de „muscarinic madness"
— nebunia muscaridiand, caracterizata prin: agitatie, delir, tremuraturi generalizate.

Acidul ibotenic (amanita factor C) §i muscimolul au structure chimica de acid

glutamic §i, respectiv, gamma—aminobutiric. Acidul ibotenic este de 20 de on mai toxic decat
glutamatii.

in organism, acidul ibotenic este convertit in muscimol (panterina), trece prin bariera
hematoencefalica i se atawaza la receptorii acidului glutamic. Acidul glutamic este un
neurotransmitator care are activitate de stimulare a neuronilor i ca urmare, acidul ibotenic
,

produce o excitare puternica, delir, extaz atunci cind este decarboxilat 'land la muscimol in
tesuturile nervoase §i devine un puternic antagonist al receptorilor GABA (acid gamma
aminobutiric), cauzand efect inhibitor puternic, cu somn profund, care marcheaza faza finals a
intoxicatiei.

Semnele clinice ale intoxicatiei apar dupd 30-90 minute de la consumul de A.

muscaria Si cel mai puternic dupd 2-3 ore. Simptomele constau in agitatie putemica, dans
nebunesc, mers in zig—zag, halucinatii auditive §i vizuale, cu schimbarea formei obiectelor §i
dedublarea lor, cunoscute sub denumirea de „delir muscarinic". Dupd aceste simptome,
urmeaza o calmare totals, cu stare de extenuare, terminate cu somn profund. Efectele se
aseamand cu cele ale intoxicatiei cu alcool.

80
 Pentru atenuarea intoxicatiei, se administreaza sedative, ca diazepam, meprobamat,
clorpromazina; se mai administreaza THAM sau TRIS-tris-hidroxiamino-metan) Si bicarbonat
de sodiu, pentru a se echilibra balanta hidrica

Ergina este amida acidului lisergic, izolata din sclerotii ciupercii Claviceps purpurea,
din unele specii de Aspergillus *i de Rhizopus. Doza halucinogend este de 2 mg. Folosita mult
timp, aceasta substanta dä dependenta. Aztecii o foloseau ca „bautura magica", in scopuri
medicale, iar mai tarziu, spaniolii au folosit-o ca „serul adevarului", deoarece producea stare
de semihipnoza cu pierderea autocontrolului.

VI.7. Intoxicatii produse de ciuperci macromicete

Ciupercile macromicetele necomestibile sunt inofensive §i toxice. Ciupercile

necomestibile inofensive sunt specii care atunci and sunt consumate nu produc efecte
negative §i nu prezinta valoare alimentard.

Ciupercile necomestibile toxice sunt specii care au un continut ridicat de toxine, care
dace sunt consumate pot produce intoxicatii cu un mod de manifestare foarte variat: de la
iritatiile mucoaselor gastrointestinale pang la distrugerea totala sau partiala a tesuturilor
organelor afectate, uneori consumul acestora determine moartea.

Gravitatea intoxicatiilor depinde nu numai de structura chimica a toxinelor, respectiv

de gradul for de toxicitate, ci intr-o foarte mare masura Si de starea de sanatate a persoanei
intoxicate, de rezistenta naturala a organismului, de receptivitatea unor tesuturi §i organe fatd
de anumite toxine.

in cadrul recoltarilor neorganizate pot fi colectate Si exemplarele unor specii de

ciuperci otravitoare, care uneori pot determina intoxicatii foarte grave. Intoxicatia nu are ca
unica etiologie toxina propriu-zisa, caracteristica speciei. De fapt, se diferentiaza intoxicatiile
adevarate (micetismul), datorate toxinei specifice ciupercii i intoxicatiile false, datorate
unor multiple cauze.

Intoxicatiile false pot avea, dupd Bresinsky i Besel (1985), citati de Fabritius Si
Nistorescu (2001) urmatoarele cauze:

✓ consumul exagerat de ciuperci, care sunt alimente mai greu digestibile, iar la persoane
mai sensibile pot genera tulburari digestive, chiar la un consum minim sau moderat;

81
✓ intoxicatiile „inchipuite", generate de frica de a fi consumat o ciuperca otravitoare,
care poate declama stare de nelinite, tahicardie, transpiratie *i tulburari gastrice, care
simuleaza o intoxicatie cu ciuperci;
 ✓ ciupercile alterate, vechi, atacate de larve de insecte, cele recoltate pe vreme ploioasa,
transportate neadecvat sau depozitate o perioada lunge (atacate de bacterii §i
mucegaiuri), ciuperci cu proteinele degradate, toate pot produce fenomene patologice
incadrate in categoria toxiinfectiilor alimentare; se recomanda a NU se recolta ciuperci
cu aspecte de degradare, sa se transporte in conditii de bung aerisire, in pungi de hartie
§i NU de plastic; timpul de la recoltare la consum sau la conservare trebuie sd fie
foarte scull;

✓ este contraindicat a se consuma ciupercile crude (contin toxine termolabile);

✓ alergii: sunt persoane la care consumul repetat de ciuperci determind formarea de
anticorpi fatd de proteinele ciupercilor; se cunoa§te §i o idiosincrazie; particular este
cazul sindromului paxilian, care prin hemoliza intravasculard, poate conduce la un
sfar*it letal;

✓ intoleranta unor persoane fats de trehaloza, glucid larg raspandit in compozitia

ciupercilor, se explica prin lipsa enzimei trehalaza in intestin, determind dureri
abdominale, diaree;

✓ ciupercile §i alcoolul: unele specii, mai ales cele din genul Coprinus, genereaza
simptome de intoxicatie. Coprina din compozitia ciupercii impiedica metabolizarea
alcoolului, alcoolul mare§te solubilitatea unor substante specifice favorizand absorbtia
intestinala a acestora, conducand la urmari neplacute.

Ciupercile necomestibile toxice sunt specii cu continut ridicat de toxine, care dace sunt
consumate, pot produce intoxicatii, cu mod de manifestare foarte variat: de la iritatiile
mucoaselor gastrointestinale pang la distrugerea totals sau partials a tesuturilor organelor
afectate, iar uneori pot produce moartea.

Gravitatea intoxicatiilor depinde, in principal, de urmatorii factori:

✓ natura, respectiv, structura chimica a toxinelor §i gradul for de toxicitate Si
✓ starea de sanatate a persoanei intoxicate, de rezistenta naturals a organismului, de
receptivitatea unor tesuturi i organe fate de anumite toxine.

Pentru putine toxine se cunoa§te DL50 (exemplu: pentru muscarina, DL50 intravenos la
§oarece este de 0,23 mg/kilocorp). Cercetarile se extind permanent in aceasta directie.
Toxicitatea ciupercilor se datoreaza continutului in diferite toxine, multe find alcaloizi.

Aceti alcaloizi produc diferite tipuri de sindromuri, dintre care:

1) Intoxicatii cu o perioada scurta de latenta:
✓ resinoidian (gastrointestinal);

82
✓ panterian (atropinian sau psihotic);
 ✓ narcotidian (halucinogen, colinergic, muscaridian, sindromul psl, mycetismus
nervo sus)

✓ coprinian (nitroidian, vascular, acetaldehidic);

2) Intoxicatii cu perioada lungs de latenta:
✓ giromitrian (helvelian, intoxicatie monometil hidrazidica, mycetismus
sanguinareus);

✓ orelanian (manifestari renale);

✓ faloidian (hepatic, coleriform tardiv, intoxicatie ciclopeptidica)
Dupe Bresinsky §i Bresel (1985), citati de Fabritius §i Nestorescu (2001) §i dupd
Hennig §i Kreisel (1987) se mai disting separat sindromurile: psilocibian (mycetismus
cerebralis), cu efect halucinogen, produs de ciupercile Psilocybe semilanceolata, P.
cyanescens i cel paxilian, gastrointestinal i hemolitic u§or, produs de ciuperca Paxillus
involutus.

1) Intoxica4ii cu o perioada scurta de latenta

Sindromul resinoidian (gastrointestinal)

Specii de ciuperci responsabile: Agaricus xanthodermus; Boletus satanas (hrib
tiganesc, manAtarca dracului); Entoloma lividum (ciuperca pieptana§ului); Hebeloma
crustuliniforme; Hypholoma fasciculare (gheba pucioasa); Lactarius scrobiculatus; Lactarius
torminosus (parwi, bureti floc(*); Omphalotus olearius; Ramaria formosa (melowl, barba
caprei, togmagel); Russula emetica (painiwara piperata); Tricholoma pardinum.

Manifestarea intoxica4iei este preponderent digestive:

• perioada de incubatie 3-8 ore (Entoloma i Tricholoma), dar §i mult mai scurta, de
1
/2 - lora, la unele specii;

• simptome: greturi, dureri abdominale, varsaturi, diaree, asociate cu strari depresive

i tulburari cardiace; pierderi frecvente de ape i de electroliti;

Recomandari: spalaturi gastrice, administrare de purgative, inlocuirea pierderilor de

ape i electroliti prin perfuzii cu ser fiziologic sau ser glucozat (5%).

Sindromul panterian (atropinian sau psihotic)

Specii de ciuperci responsabile: Amanita pantherina (burete pestrit sau bubos) poate
provoca moartea; Amanita muscaria (palaria arpelui); Amanita regalis.

83
 Toxinele sunt amanitine: muscardina, muscaridina, muscimol, muscazona, acid
ibotenic; actioneaza asupra sistemului nervos vegetativ.

Manifestarea intoxicatiei: este predominant nervoasa;

• perioada de incubatie scurta (1/2 — 1 ord de la ingestie);
• simptome: dureri abdominale, transpiratie abundenta, fumicaturi la extremitatile
corpului, stare de agitatie, incoerenta, furie, halucinatie, mi§cari brute §i

dezordonate, asociate cu tulburari de vedere, diaree, voma, convulsii;

Recomandari: evacuarea continutului gastric; administrarea de apa cu suspensie de
carbune activat.

Sindromul narcotidian (halucinogen, colinergic), mycetismus nervosus sau

sindromul PSL (Perspiration Salivation Lacrimation)
Genurile speciile de ciuperci responsabile: Psilocybe — confine psilocibina

psilocina; Stropharia; Inocybe; Paneolus; Clitocybe phyllophyla; C. candicans; C.

ericetorum; Mycena pura.
Toxinele cu actiune halucinogend:

• prima substanta halucinogend izolata a fost psilocibina, din ciuperca Psylocybe

mexicana, respectiv 4- fosforiloxi-N,N-dimetiltriptamina, care prin hidroliza se
desface in psilocind *i acid fosforic.

• psilocibina s-a izolat §i din speciile europene ale genului Psilocybe, ca §i din
genurile Panaeolus §i Inocybe.
• alte substante halucinogene — baeocistina i nor-baeocistina —, au fost izolate din
ciuperca Psilocybe baeocystis.
Manifestarea intoxicatiei:
• perioada de incubatie: 1/2 — 1 ord de la ingestie;

• simptome: sensibilizare exagerata a auzului, halucinatii vizuale, accelerarea

mi§arilor cardiace, stare de euforie, dezorientare in timp i spatiu, uneori
congestia mainilor i a fetei, sensibilizare la frig sau caldura, stare de astenie si de
somnolenta.

Recomandari: spalaturi gastrice pentru eliminarea continutului ingerat cu suspensie

de carbune activat in apa potabild.

Sindromul coprinian (acetaldehidic, nitroidian sau vascular)

84
 Specii de ciuperci responsabile: Coprinus atramentarius (popenchi), C. micaceus §i
Clitocybe clavipes in asociere cu consumul de alcool. Specia Coprinus atramentarius este
mentionata in literatura cu efect antabuz de tipul disulfiram, ceea ce ar justifica utilizarea
acesteia in anumite zone in medicina populard in acest scop. Este dificil sa se afirme ca
aceasta specie are efect toxic. Aceasta determind intr-adevar inhibitia enzimei aldehid-
dehidrogenaza, insa aceasta inhibitie nu se manifests in plan simptomatic decat in prezenta
alcoolului care necesita aceasta enzima pentru o complete metabolizare. in plus, asa-zisa stare
de intoxicatie se datoreaza exclusiv acetaldehidei care provine din alcool si nu din ciuperca.

Manifestarea intoxicatiei:

• simptome: congestia intense a fetei, senzatie de caldura si tensiune intracranian'a,

vasodilatatie si tensiune scazuta, puls incetinit si respiratie greoaie, urmate de
transpiratie, greturi si varsaturi, chiar si stari de depresie psihica.

• recomandari: administrarea de intaritoare si calmante, perfuzii cu glucoza.

2) Intoxicatii cu perioada lunga de latenta

Sindromul faloidian (hepatic, coleriform tardiv, intoxicatie ciclopeptidid.)

Speciile de ciuperci responsabile: Amanita phalloides (buretele viperei); A.virosa
(buretele tomnatic); A.verna (buretele primavaratic); Galerina marginata; Lepiota
brunneoincarnata.

Toxine: falotoxine: falina, faloidina, amanitine;

Perioada de latenta: 8-12 ore pan' la 40 ore;
Manifestarea intoxicatiei:

• perioada de incubatie: 8-12 ore pang la 40 de ore de la ingestie, abia dupd ce

ciupercile au fost digerate complet si toxinele for au fost absorbite complet in
organism;

• cel mai gray sindrom — poate cauza moartea in 90% din cazuri;
• doza mortals pentru om: 0,1 mg/ kg corp; concentratia medie — 8 mg la 100 g
ciuperci proaspete (Ioana Tudor, 1996);

• faza de agresiune (2-5 zile):

(i) tulburari gastro-intestinale grave, greturi, varsaturi repetate si diaree (in
final abundenta, apoasa, cu aspect de albus de ou, uneori cu sange, fetida), colici si
crampe abdominale, citoliza hepatica;

85
 (ii) deshidratare globala cu semne de astenie, sete intense, tensiune scazutd,
puls scazut, incetarea mictiunii, temperaturi ridicate;

(iii) tulburari nervoase, racirea extremitatilor, paralizie respiratorie, alternand

la unele persoane cu perioade de faisd acalmie;

(iv) moartea poate surveni dupa 24 ore sau dupA 5-6 zile, in functie de
cantitatea de ciuperci consumate i de rezistenta individuals;

(v) in intoxicatii mai putin grave, se produce restabilirea treptata a persoanei

intoxicate, dar simptomele caracteristice ale bolii se mentin multd vreme i persists o stare
accentuate de oboseald.

Recomandari: deoarece perioada de incubatie a toxinelor este mare, orice persoand

cu simptome gastrointestinale grave dupd 6 ore de la consumul de ciuperci, trebuie
suspectata de intoxicatie faloidiand Si intemata in spital, unde exclusiv medicul trebuie sa
aplice tratamentul adecvat.

Sindromul orelanian (cu manifestare renala)

Speciile de ciuperci responsabile: Cortinarius orellanus (buretele pdianjen) — toxina
orelanind; Amanita phalloides — toxine asemankoare amanitinelor, intre care muscaflavina.
Manifestarea intoxicatiei:

• perioada de incubatie lungs, de 2-17 zile de la ingerarea ciupercilor;

• simptome: tulburari gastrointestinale, polidipsie, frisoane, diaree, uneori
constipatie; nefrite toxice, cu incetarea mictiunii (urinarii) sau cu diureza
conservata; pe corp apar umflaturi, eruptii pe piele i semne de hepatita acute
toxica; intoxicatiile cu Cortinarius orellanus sunt in 15% din cazuri mortale,
determinate de insuficienta renala acute; evolutia bolii poate dura cateva
saptamani, iar persoanele ce supravietuiesc prezinta simptome de nefrita cronica.

Recomandari: provocarea starii de vomd Si spdlarea gastrica cu suspensie de carbune

animal in apd potabild; la fiecare clatire cantitatile de spalaturd trebuie sa fie mici, de 200-300
,

ml, pentru a nu se destinde prea mult stomacul iritat de ingestia ciupercilor toxice;
supravegherea medicaid de specialitate la aparitia primelor simptome.

Sindromul giromitrian (helvelian, intoxicatie monometil hidrazinica, mycetismus

sanguinareus)

86
 Speciile de ciuperci responsabile: Gyromitra esculenta (zbarciogul gras); Gyromitra
infula; Sarcosphaera crassa; Helvella crispa.
 Toxina: giromitrina, substanta solubila in apa; poate fi eliminata prin fierbere.
Manifestarea intoxicatiei:

• perioada de incubatie: 4-24 ore de la ingestie;

• simptome: varsaturi, greturi, dureri abdominale, diaree; primele semne ale
distrugerii globulelor sange in urink somnolentk contractii musculare,
tulburari neuropsihice, agitatie; daca ciupercile sunt consumate crude produc
intoxicatii grave $i sunt letale la copii $i persoane in varsta;

• cazuri letale (cu predilectie copii si batrani): 10-15%;

Recomandari: evacuarea continutului stomacal, transfuzii (la copii se poate practica
exsanguinotransfuzia — inlocuirea totala a sangelui), reanimare respiratorie $i cardiaca.

VI.8. Principalele confuzii intre ciupercile toxice si comestibile

Pentru recunoa$terea $i identificarea corecta a ciupercilor din flora spontand se

recomanda utilizarea lucrarilor micologice aparute in Cara noastra, incepand cu anul 1971 pana
in prezent: Eliade & Mihai Toma (1971); Gh. Salageanu & Anioara Salageanu (1985);
Mititiuc (1995); Vlad & Mateescu (1996); Doina Toma i colab. (1999); Parvu (1999);
Tanase & Mititiuc (2001); Tanase (2002); Sesan (2003-2004), Tanase & Sesan, 2006; Tanase
$i colab., 2009.

Cele mai frecvente confuzii semnalate intre ciuperci toxice $i comestibile sunt
prezentate in Tabelul 16.

Tabelul 16
Confuzii frecvente intre specii de ciuperci toxice si comestibile

TOXICE / NECOMESTIBILE COMESTIBILE

Amanita pantherina (buretele panterei, Amanita rubescens (cruda toxica, se consuma cu prudenta,
buretele rosu brobonat)
buretele
Amanitabubomuscaria
s) (palaria sarpelui,
Amanita caesarea (crAite, burete domnesc, roinite, ciuperca
buretele pestrit, buretele serpesc, regilor si a imparatilor)

musearita, buretele de gaze)

Agaricus xanthodermus (ciuperca alba)
Amanita
Amanitaregalis verna (buretele primavaratic)
Amanita virosa (buretele tornnatic)
---------------------------------------------------------
Agaricusilvcola(ciupercalbadepadure)
T r i c h o l o m a p o r t e n t o s u m
Russula cyanoxantha (vine(ica porumbeilor)
Amanita phalloides (buretele viperei) Russula virescens (vinetica, vinetica pestrita, painisoara,
hulubita)
Galerina marginata Kuehneromyces mutabilis
Omphalotus olearius Cantharellus cibarius (bureti galbeni, galbiori, urechiuse,

Hypholoma lasciculare (gheba pucioasa) galbinele,

Armillariaciuciule(i, ciureti)opintici, ghebe de radacini)
mellea (ghebe,

87
 TOXICE / NECOMESTIBILE COMESTIBILE
Cortinarius splendens Tricholoma equestre (buretele calaretului)
Lepiota brunneoincarnata Macrolepiota excoriata
Gyromitra esculenta (zbarciogul gras) Morchella esculenta; Morchella conica (zbarciogii buni,

Russula emetica (vinetica focului, ciuciuleti, pupi) (hulubita aurie)

Russula aurata

scuipatul dracului, stupitul satanei,

Boletus satanas
painisoara (hribul dracului, hrib
piperata) - Boletus edulis (hrib, manatarca, pitarcd,idinearadurii, pitoanca)
tiganesc) Boletus erythropus (hribul caramiziu, crudd toxica, se consume cu
prudentd)
Boletus luridus (hribul vrajitoarei) Boletus edulis (hrib, manatarca, pitarca, painea padurii,
Tylopilus felleus (hribul amar)
Entoloma lividum (ciuperca pieptanusului) pitoana)
Clitocybe nebularis
Entoloma lividum (ciuperca _ A g a r i c u s c a m p e s t r i s ( c i u p e r c a a l b a d e b a l e g a r )
Clitopilus prunulus (nicoreti, nicorete, salcioarA)
pieptanu$ului)
Clitocybe dealbata Clitopilus prunulus (nicoreti, nicorete, salcioara)
Inocybe patouillardii Calocybe gambosa (burete de mai)
Marasmius collinus Marasmius arcades (bureti de roux, bureti de pajiste, ghebe de
lunca, bureciori, cuisoare, ciocarle)
Mycena pura Laccaria amethystea = L. amesthystina
Tricholoma pardinum Tricholoma terreum
Ramaria botrytis (ramurele, togmagel, opintici, burete de

Ramaria formosa (melosel, barba caprei, conopidd, barba caprei, creasta cocosului, buretele veveritei, bureti
togmagel) creti, cretisoard, margean, melosel)
Ramaria flava (barba caprei, melosel, rdmurele, burete cret,
togmagei, creasta cocosului, laba ursului; laba matei; buretele
calului)

Pentru evitarea accidentelor, dintre care unele fatale, care se pot produce din cauza
necunoasterii ciupercilor, se recomanda doar consumarea speciilor foarte bine cunoscute sau
care au fost verificate de personal avizat; in caz contrar se recomanda evitarea consumului de
ciuperci atunci cand existd dubii asupra gradului for de toxicitate.

Cele mai frecvente caractere de recunoatere si diferentiere a unor specii de ciuperci

considerate comestibile §i toxice cu care se pot confunda, preluate partial din lite rature
(Couvreur, 1973; Romagnesi, 1981; Fourre, 1985; Bon, 1988; Bertea & colab., 1989; Bielli,
1999; Courtecuisse & Duhem, 1994; Courtecuisse, 2000; Borgarino & Hurtado, 2001; Sesan
si Tanase, 2008; Tanase si colab., 2009).

Concluzii
Ciupercile au o valoare nutritive ridicata, care determind interesul omului pentru
colectarea si consumul lor, nu numai al ciupercilor de culturk dar si a celor din flora
spontand.

Diversitatea speciilor de macromicete care cresc spontan in tara noastra este bogat si
variat, de aproximativ 2000 de specii macromicete, dintre care aproximativ 350 sunt
comestibile.

88
 Identificarea ciupercilor comestibile trebuie sa fie foarte corecta, sä fie evitate
confuziile mai ales dintre speciile toxice si cele comestibile, pentru ca prin consumul for sa nu
se produca accidente nedorite, uneori chiar letale.

Recomandari
Pentru determinarea corecta a ciupercilor comestibile si toxice se recomanda
consultarea specialistilor, utilizarea determinatoarelor micologice si experienta de teren pentru
recunoasterea acestora sau verificarea recoltei de ciuperci inainte de consum de catre personal
avizat.

Evitarea colectarii si consumarii ciupercilor care provin din zone poluate.

Colectarea ciupercilor din ecosistemele in care traiesc, trebuie sa se faca respectand
principiile de conservare a biodiversitatii, asigurand perpetuarea acestora si stabilitatea
ecosistemelor naturale.
Colectarea ciupercilor in totalitate se face numai pentru scopuri stiintifice, de
identificare si introducerea in colectii stiintifice.

Vor fi recoltate in intregime speciile care prezinta volva la baza piciorului sau stadiul
de ou, pentru o analiza si comparatie a acestora de persoane avizate.

Ciupercile batrane nu sunt colectate din mediul for de viata, deoarece prin spori,
acestea contribuie la perpetuarea speciilor in habitatele caracteristice.

Pentru evitarea intoxicatiilor produse de ciupercile toxice si necomestibile, trebuie

respectate urmatoarele conditii:

✓ NU se recolteaza ciuperci deteriorate, incomplete, atacate de larve sau in stadiu

avansat de varsta;

✓ evitarea unui consum regulat (saptamanal) de ciuperci care cresc spontan;

✓ cand sunt consumate ciuperci, trebuie evitate alimentele care pot fi poluate cu
metale grele: legume, fructe (care provin zone poluate), peste (preparate de peste
proaspete sau conservate), fructe de mare si organe mamifere (rinichi);

✓ pentru prepararea ciupercilor trebuie eliminate lamele sau tuburile palariei;

✓ ciupercile recoltate se transports in conditii de aerisire build, in cosuri sau in
ambalaje de hartie §i intr-un timp cat mai scurt;

✓ NU se consuma ciuperci necunoscute in stare cruda (pot contine toxine

termolabile);

✓ persoanele sensibile sau alergice la ciuperci trebuie sa evite consumul de ciuperci.

89
Orice tulburare sau manifestare care apare dupA consumul de ciuperci trebuie tratatA
doar sub supraveghere medicalA.

BIBLIOGRAFIE

CARP GENERALE DE MICOLOGIE

Publicate de autori straini

AINSWORTH G. C., 1976, Introduction to the history of mycology. — Cambridge Univ. Press, pp. 1-
359

AINSWORTH G. C., SUSSMANN A. S., 1965-1973, The fungi, an advansed treatise. Vol. I: The
fungal cell; Vol. II: The fungal organism; Vol. III: The fungal population; Vol. IVa: A
taxonomic review with keys: Ascomycetes and Fungi imperfecti; Vol IVb: Basidiomycetes and
lower fungi. — Academic Press, New York, London

ALEXOPOULOS C. J., MIMS C., BLACKWELL M., 1996, Introductory mycology, 4th Ed. — J.
Wiley & Sons, New York, pp. 1-868

BERTEA P., BON M., CHEVAUSSUT G., COURTECUISSE R., LECOT C., NEVILE P., PROUST F.,
RASCOL J.P., 1989, Nom corrects et synpnyms correspondants des champignons, Ed. FAMM,
Montpellier, pp. 1-127

BESSEY E. A., 1950, Morphology and taxonomy of fungi — reprinted by Hafner Publ. Co. 1964, New
York, pp. 1-791

BIELLI E., 1999, Ciuperci, Ed. All, pp. 1-319

BORGARINO D., HURTADO Cr., 2001, Champignons de Provence, Haute-Provence et Midi

Mediterraneen, Edisud, Aix-en-Provence, pp. 1-440

BON M., 1988, Champignons de France et d'Europre occidentale, Arthaud Ed., Paris, pp. 1-368
BOOTH C., 1971, Methods in Microbiology, vol. IV, Academic Press, London, pp. 1 -795
BUTLER A. H. R., 1909-1950, Researches on fungi, 7 vols. — Reprint, Hafner, New York, 1958
BURNETT J. H., 1976, Fundamentals in mycology, 2nd Ed., — Edward Arnold, London, pp. 1-673
CARLILE M. J., WATKINSON S. C., 1994, The fungi - Academic Press, London, pp. 1-482

CLEMENCON H., CATTIN S., CIANA 0., MORIER-GENOUD R., SCHLEIBLER G., 1984,

Einheimische Pilze, II, Avanti Verlag, Schweiz, pp. 1-320

COOKE R. C., WHIPPS J. M., 1980, The evolution of modes of nutrition in fungi parasitic on
terrestrial plants — Biol. Rev. 55: 341-362
90
COLE R.J., COCS R.H., 1981. Handbook of toxic fungal metabolites, Academic Press, New York
COURTECUISSE R., DUHEM B., 1994, Guide des champignons de France et d'Europe, Delachaux
et Niestle S.A., Lausanne, Paris, pp. 1-476

COUTECUISSE, R., 2000, Champignons d'Europe. Ed. Delachaux et Niestle, S.A., Lausanne, Paris,
pp. 1-465

COUVREUR, Cl., 1973, Le monde insolite des champignons. Ed. Rossel, Bruxelles, Paris: 149 p.
DERMEK A., 1981, Les champignonsd, Ed. Slovart Bratislava et Cercle d'Art, Paris, 6-37
DUGAN F.M., 2008. Poisonous fungi and mycotoxins. American Phytopathological Society

EMERSON R., 1973, Mycological relevance in the nineteen seventies — Trans. Br. Mycol. Soc. 60:
363-387
ESSER K., 1985, Cyanobakterien, Algen, Pilze, Flechten. Praktikum and Lehrbuch, 2. Auflage —
Springer, Berlin, pp. 1-560

FOURRE G., 1985, Pieges et curiosites des champignons. Ed. Pontirinus, Maulevrier, pp. 1- 272
GAMS W., 1979, Het system van de fungi (with supplement 1984) — Wet. Meded. K. Ned. Natuurhist.
Veren. 136

GAMS W., Hoekstra E. S., Aptroot A. (Eds.), 2000, CBS Course of Mycology, Fourth Edition,

Centraalbureau voor Schimmelcultures, Baarn, Delft, The Netherlands, pp. 1-165

GARNWEIDNER E., 1985, Polish Edition 1994, Grzyby, Muza SA, Warszawa, pp. 1-254
GAUMANN E., 1964, Die Pilze. 2. Auflage — Birkhauser, Basel, pp. 1-541

HAWKSWORTH D. L., 1974, Mycologist's handbook. An introduction to the principles of taxonomy

and nomenclature in the fungi and lichens — Commenwealth Mycological Inst., Kew, pp. 1231

HAWKSWORTH D. L., KIRK P. M., SUTTON B. C., PEGLER D. N., 1995, Ainsworth and Bisby's

Dictionary of the fungi, 8th edition — CAB International, Wallingford, pp. 1-616

HYDE H.A., 1972. Atmospheric pollen and spores in realtion to allergy. I., Cinical allergy, 2: 153-179
INGOLD C. T., 1971, Fungal spores, their liberation and dispersal — Claredon Press, Oxford, pp. 1-

302
KENDRICK W. B., 1992, The fifth Kingdom, 2nd Ed. — Mycologue Publications, Waterloo, Ont., pp.
1-406

KREISEL H., 1969, Grundzuge eines naturlichen Systems der Plize — G. Fischer, Jena, J. Cramer,
[Are, pp. 1-245

KWON-CHUNG K.J., BENNETT J.E., 1992. Medical mycology, Lea & Febiger, Philadelphia,
London: 1-866

LACEY J., 1990. Aerobiology and health: the role of airborne fungal spores in respiratory disease, in
Hawksworth D.L., 1990, Frontiers in mycology, International Mycological Association,

91
International Mycological Institute, Honorary and general lectures from the 4th International
Mycological Congress, Regensburg, Germany, 1990: 157-185
LANGERON M., VANBREUSEGHEM R., 1952, Précis de Mycologie., Masson & Cie, Paris, pp. 1-
703

LARGE E. C., 1940, The advance of the fungi — Jonathan Cape, London, pp. 1- 488

LUTJERHARMS W. J., 1936, Zur Geschichte der Mykologie, dar 18. Jahrhundert, Koch & Knuttel,
Gouda, pp. 1-262

MALE 0., 1990. The significance of mycology in medicine, in Hawksworth D.L., Frontiers in
mycology, Interational Mycological Association, International Mycological Institute,
Honorary and general lectures from the 4th International Mycological Congress, Regensburg,
Germany, 1990: 131-156

MOORE-LANDECKER E., 1996, Fundamentals of fungi, 4th Ed. — Prentice Hall, Engleworth Cliffs,
N. J., pp. 1-574

MOREAU F., 1962, Les champignons, physiologic, morphologie, developpement et systematique —

Encyclop. Mycol. 22-23: 1-2120

MULLER E., LOEFFLER W., 1992, Mykologie, Grundriss fiir Naturwissenschafticr und Mediziner,
5th Ed., Thieme, Stuttgart, pp. 1-367

PACIONI G., 1981, Le guide des champignons: caracteristiques, reproduction, comestibilite et

toxicite, habitat, Fernand Nathan, Paris, pp. 1-512

RABENHORST L., 1884 — 1910, Kryptogamenflora von Deutchland, Oesterreich und der Schweitz,
2. Aufl., 1. Band — Pilze, 9 vols. — Leipzig

ROMAGNESI H., 1981, Petit guide des champignons, Bordas, Paris. Pp. 1-237

SACCARDO P. A., 1882-1931, Sylloge Fungorum, 25 vols. Covers the literature until 1920. [Vol. 26
(1972): Supplementum universale, by Trotter A. and Cash E. K., covering literature until
1940] — Johnson reprint Corp., New York, London

STEVENS R. B., 1974, Mycology Guidebook, University of Washington Press, Seatle, London, pp. 1-
703

SVRCEK, M., VANCURA B., 1987, Huby, Artia Praha, pp. 1-316

TALBOT P. H. B., 1971, Principles of fungal Taxonomy — Mac Milian, London, Basingstoke, pp. 1-
274

TERRIER, Ch., 1980, Champignons. Soc. Francaise du Livre, Paris, 5-31

WEBER H., 1993, Allgemeine Mykologie, Gustav Fischer Verlag Jena-Stuttgart, pp. 1-541
WEBSTER J., 1980, Introduction to fungi — Cambridge Univ. Press, 2nd Ed., pp. 1-669
WHITE D.G., 1999. Compendium of corn diseases. 3rd edition, APS Press: 47-49

92
 Publicate de autori romani
COMAN I., POPESCU 0., 1985. Micotoxine si micotoxicoze, Ed. Ceres, Bucuresti: 260 pp.
COMAN I., MARES M., 2000, Micologie medicaid si aplicatd, Ed. Junimea Iasi, pp. 1-354
CONSTANTINESCU 0., 1974, Tehnici de micologie, Ed. Ceres, Buc., pp. 1-215

DUMITRESCU D., 1975. Valoarea §i limitele diferitelor metode de investigare, folosite in

identificarea speciilor dermatofite, tezd de doctorat, Institutul Central de Biologie, Bucure§ti: 165
pp., 71 fig.

ELIADE EUGENIA, TOMA M., 1971, Ciuperci, Ed. did. i ped., Buc., pp. 1 -308

HULEA ANA, ILIESCU P., 1986, Determinator pentru identificarea mucegaiurilor potential toxigene,
Societatea de Medicines Veterinary din R. S. Romania, Bucureti

LAZAR Veronica, 2001. Microbiologie medicaid, Ed. Universitatii din Bucurqti: 215 -234
MIHAESCU GR., CHIFIRIUC Carmen, CIUGULEA I., 2005. Toxine §i substante potential toxice,
Ed. Academiei Romane, Bucure§ti: 127-219

MITITIUC M., 1995, Micologie, Ed. Universitatii „Al. I. Cuza" din Ia§i, pp. 1 -238

PARVU M., 1999, Mic atlas micologic, Ed. Presa Universitard Clujeand, Cluj-Napoca, pp. 1-325
SALAGEANU GH., SALAGEANU ANI SOARA, 1985, Determinator pentru recunoa§terea

ciupercilor comestibile, necomestibile i otravitoare din Romania, Ed. Ceres, Buc., pp. 1 -310
SESAN Tatiana Eugenia, TANASE C., 2004, Ghid de recunoastere a ciupercilor comestibile si toxice,

Ed. Geea, BucureVi, 72 p.

SESAN Tatiana Eugenia, TANASE C., 2006, Mycobiota — sisteme de clasificare, Editura Universitatii
„Alexandru loan Cuza", Ia§i: 251 pp.

SESAN Tatiana Eugenia, TANASE C., 2007. Ciuperci anamoife fitopatogene. Editura Universitatii
din Bucureti (ISBN 978-973-737-360-1), Bucureti: 265 pp.

SESAN Tatiana Eugenia, TANASE C., 2009. Fungi cu aplicatii in agricultura, medicines ci
patrimoniu. Editura Universitatii din Bucureti: 305 pp.

SESAN Tatiana Eugenia, TANASE C., 2011. Ascomicete fitopatogene. Editura Universitatii din
Bucureti (ISBN 978-606-16-0024-3), Bucure§ti: 227 pp.

SESAN Tatiana Eugenia, TANASE C., 2013. Ascomicete fitopatogene (editia a II-a revdzutd Si
addugita). Editura Universitatii din BucureVi: 231 pp.

TANASE C., MITITIUC M., 2001, Micologie, Ed. Universitatii „Al. I. Cuza" din Ia§i, pp. 1 -285
TANASE C., 2002, Micologie, manual de lucrdri practice, Ed. Universitatii „Al. I. Cuza" din Ia0, pp.
1-227

TANASE C., SESAN Tatiana Eugenia, 2006, Concepte actuale in taxonomia ciupercilor, Editura
Universitatii „Alexandru loan Cuza", Ia§i: 510 pp.

TANASE C., BIRSAN C., CHINAN V., COJOCARIU Ana, 2009. Macromicete din Romania. Editura
Universitatii „Alexandru loan Cuza" Ia§i, Ia§i: 563 pp.

DICTIONARE SI GLOSARE DE CIUPERCI

93
 Publicate de autori straini
BERGER K., 1980, Mikologisches Worterbuch, 3200 Begriffe in 8 Sprachen — VEB G. Fischer, Jena:
1-432.

BRESSON Y., 1996, Dictionnaire etimologiques des noms scientifiques des champignons, Museum
d'Histoire Naturelle d'Aix-en-Provence: 237 pp.

DORFELT H., 1988, BI Lexikon Mykologie. Pilzkiinde, Bibliographisches Institut Lepzig

-

DORFELT H., 1989, Lexikon der Mykologie, Gustav Fischer Verlag, Jena: 1-432.

GUILLOT J., CHAUMETON H., GERMAIN G., CHAMPICIAUX M., 2003, Dictionnaire des
champignons, Nathan / VUEF, Paris: 157 pp.

HAWKSWORTH D. L., KIRK P. M., SUTTON B. C., PEGLER D. N., 1995, Ainsworth and Bisby' s
Dictionary of the fungi, 8-th edition. — CAB International, Wallingford: 1-616.

JOSSERAND M., 1952, La description des champignons superieurs, Encycl. Mycol. 21: 1-338.
KAJAN E., 1988, Pilzkundliches Lexikon, Einhorn Verlag, Schwahisch Gmiind.: 1-227.

KIRK P.M., CANNON P.F., DAVID J.C., STALPERS J.A., 2001, Ainsworth and Bisby's Dictionary

of the Fungi, 9-th Ed., CABI Bioscience, UK: 1-624.

SNELL W. H., DICK E. A., 1971, A Glossary of mycology, 2'd Ed., Harvard Univ. Press, Cambridge:
1-181

Publicate de autori roma ni

CHIFU T., 2003, Dictionar etimologic de Botanica sistematia Ed. Universitatii „Aledxandru Jo an
Cuza" din Iasi: 234 pp.

MANOLIU AL., BARABAS N., 1998, Dictionar micologic in case limbi, Ed. Ion Borcea Bacau. 80,

VACZY C., 1980, Dictionar botanic poliglot, Ed. Stiintifica Si Enciclopedica Bucuresti: 1017 pp.

Principalete reviste internationale de micologie

• Abstracts of Mycology (Biosciences Information Service, Phyladelphia, PA)

• Acta Mycologica (Soc. Bot. Polon.)
• Bibliography of Systematic Mycology (CABI Wallingford)
• Bulletin Trimestriel de la Societe Mycologique de France (Paris)
• Canadian Journal of Botany (N.R. Council, Ottawa)
• Cryptogamic Botany (G. Fischer, Stuttgart)
• Czech Mycology (anterior t eska Mycologia, Czech Scientific Society for Mycology, Praha)
• Cryptogamie Mycologie (anterior Revue de Mycologie, Museum National d'Histoire Naturelle,
Paris)

• Experimental Mycology (Academic Press, San Diego, New York)

94
• Index of Fungi (CABI Wallingford)
• Journal of Medical and veterinary Mycology (anterior Sabouraudia, Blackwell, Oxford)
• Karstenia (Finnish Mycological Society, Helsinki)
• Mycologia (Mycological Society of America)
• Mycologia Balcanica (Bulgarian Mycological Society)
• Mycologia Helvetica (Schweizerische Mykologische Gesellschaft, Bern)
• Mycological Papers (CABI Wallingford)
• Mycological Research (anterior Transactions of the British Mycological Society)
• The Mycologist (British Mycological Society)
• Mycopathologia (Kluwer, Dordrecht, The Netherlands)
• Mycoscience (anterior Transactions of the Mycological Society of Japan)
• Mycoses (Deutschsprachige Mykologische Gesellschaft, Berlin)
• Mycosystema (Systematic Mycology & Lichenology Laboratory, Beijing)
• Mycotaxon (Ithaca, NY, USA)
• Nova Hedwigia (J. Cramer in Gebruder Borntraeger Verlagsbuchhandlung, Stuttgart)
• Persoonia (Rijsherbarium, Leiden, The Netherlands)
• Phytomed Database in Internet (http//:www.bba.de)
• Review of Medical and Veterinary Mycology (CABI Wallingford)
• Studies in Mycology (CBS, Utrecht, The Netherlands)
• Sydowia (Ferd. Berger, Horn, Austria)
• Windahlia (Goteborgs Svampklubb Arsskrift)
• Zeitschrift fur Mykologie (Deutsche Gesellschaft fair Mykologie, Eching)

Pagini web care vizeaza studiul fungilor

http://www2.ac-lille.frilichen
http://www2.ac-lille.fr/myconord

http://www.biodiversity.bio.uno.edu/--fungi/

http://www.bioimages.org.uk/html/

http://www.botany.utoronto.ca/

http://www.botit.botany.wisc.edu/

http://www.britmycolsoc.org

http://www.dbiods.univ.trieste.it

http://www.econet.apc.org/mushroom/welco.html
http://www.gaia.org/farm/mushroom/mp.html
http://www.gateway.library.uiuc.edu/bix/subguides/mycology.htm
http://www.halycon.com/mycomed/

95
http://www.herts.ac.uk/natsci/env/Fungi/

http://www.igc.apc.org/igc/www.myco.html
http://www.indexfungorum.org/

http://www.influnitn.iti-inflorian/mycopage.html
http://www.econet.apc.org/mushroom/welco.html
http://www.micologia.net/

http://www.muse.bio.comell.edu/taxonomy/fungi.html
http://www.mycolog.com/index.html

http://www.mycoweb.com

http://www.nybg.org/bsci/iabl.html

http://www.plant.uga.edu/mycology-herbarium/
http://www.slimemold.uark.edu/fungi/

http://www.ucmp.berkeley.edu/

http://www.VirtualLibrary: Mycology

Pagini web care vizeaza studiul micotoxinelor

www.cast-science.org (Council of Agricultural Science and Technology)

www.mycotoxicology.org (Mycotoxicology Newsletter)

www.mycotoxin.de (Society for Mycotoxin Research)

www.aocs.org (American Oils Chemists Society Technical Committee on Mycotoxins)

www. fao.org (Food and Agriculture Organization of the United States)

www. iupac.org (International Union for Pure and Applied Chemistry Section on Mycotoxins and
Phytotoxins)

www.chujo-u.ac.jp/myco/index.html (Japanese Association of Mycotoxicology)

www.fda.gov. (U.S. Food and Drug Administration Committee on Additives and Contaminants)
www.uky.edu/Ag/FoodScience/FSC632/fsc632mycotoxin.html
www.ansci.comell.edu/plants/toxicagents/aflatoxin/aflatoxin.html

http://www.cfsan.fda. govk-mow/chap4 1 .html

www.ebssurvey.co.uk

www.food-info.net/uk/tox/myco.html

http:www.fda.gov/oc/bioterrorism/bioact.html.
http://highplainsipm.org/HpIPMSearch/Docs/ToxigenicFungi-Store

www.milkproduction.com

www.nabim.org.uk; www.fabflour.co.uk
96
http :/20 9 . 85 . 129. 104/se arch?q=c ache : g 6WxVpALODOJ>bee f. osu. edu...

www.ift.org