Studiu de caz

Aria curricular educațională. Relația elev-elev / profesor

La școală, la pauzele școlare, între doi colegi (un băiat și o fată) s-a iscat un conflict, din
cauza distrrugerii materiale.
Descriere:
La pauză doi elevi, o fată și un băiat se contrazic drastic. În timp ce se apropia profesorul,
înțelese că băiatul i-a distrus căștile fetei, pe care le-a adus la școală. Băiatul demn se apără și spune
că a ieșit totul din întâmplare. Pe când fetița cere insistent răscumpărarea căștilor distruse sau o
pereche de căști noi. Profesoara a certat-o pe ea pentru că a adus astfel de material valoros la școală
și i-a dat colegului, iar acum îl învinuiește pe el.
Evluarea:
În această situație comportamentul pedagogului puțin se deosebește de cel al elevilor săi. Ea
a decis cine are dreptate și cine nu, fără să depună efort pentru a rezolva conflictul prin metode mai
raționale, ci o înrăutățește doar.
Conform Codului de etică al cadrului didactic (Chișinău, 2016), cadrul didacatic nu a fost
receptiv la nevoile copiilor.
Precizări:
Baza psihologică confortabilă în clasă depinde în mare parte de comportamentul
pedagogului, ce are însărcinarea nu doar de a transmite cunoștințe doar în sfera educațională, dar și
să-i învețe să fie mai toleranți unul față de altul, de a face compromisuri.
Stilul autoritar în această situație, nu va deveni un model bun pentru elevi, ci vor crește
numărul de conflicte, ce poate duce la niște bariere între elevi și profesori, între elevi și elevi.
Soluții:
Pedagogul trebuie să vorbească prietenește cu ambii elevi, să-i convingă să rezolve totul pe
cale pașnică, fără certuri, ci prin găsirea unor soluții care sunt benefice și apreciabile pentru ambii.
O altă soluție optimă ar fi să ghideze participanții spre rezolvarea problemei fără condiții sau
complexuri. Însă dacă această variantă nu este acceptată de părinții fetei,atunci trebuie să se discute
cu părinții ambilor copii, pentru ca ei să decidă cum să decurgă recompensarea, astfel încâtsă fie
mulțumiți ambele părți.

Aria curricular educațională. Relația profesor-părinți

Profesorul și părinții, copilul ce este considerat nedreptățit; La o ședință de părinți, din cauza
notelor mai mici la copilul X.
Descriere:
 La ședința cu părinții, în clasa a IV-a, profesoara invită părinții să le anunțe rezultatele la
examen. Un părinte revoltat reproșează profesoarei: „Copilul meu a scris patru pagini și a luat nota
cinci!. Alții au scris mai puțin și au luat notă mai mare.”, iar profesoara l-a trecut cu vederea și nu l-
a ascultat.
Evaluarea:
În această situație comportamentul profesorului nu a fost unul aprobator, deoarece prin
ignorarea problemei părintelui nu se rezolvă problema, ci doar se agravează. Conform Codului de
Etică (Chișinău, 2016), profesorul la clasă / cadrul didactic trebuie să respecte disponibilitatea
pentru rezolvarea problemelor educative enunțate de către părinți / alți membri legali ai copilului.
Precizări:
Astfel de metodă (cea de a „ignora”) nu va duce decâtla un dezechilibru între părinte și
profesor, relația de încredere dispare, părintele devine și mai agresiv, în unele cazuri, sau din contra
nu vai mai fi activ la viața școlară a copilului.
Soluții:
Drept soluționare eficientă poate fi:
încercarea de a schimba atitudinea profesorului / cadrului didactic. Odată ce se va găsi
problema-sursă, conflictul se va rezolva cât mai pașnic, fără violență, agresiune sau
nepăsare de ceea ce poate să se întâmple.
îmbunătățirea relațiilor profesor-părinți, ceea ce va crește succesul copilului, și va crea
relații de parteneriat între școală-profesori-părinți-copil.