EATATISM, CICLURILE SALE RECURENTE IN MEXIC SI ROMANIA

OLGA MAGDALENA LAZIN

Mexic este o federație care cuprinde treizeci și unu de state și un district federal numit
Mexico City, adica capitala țării, care a devenit de fapt al 32-lea stat, se numește acum
CDMX, care înseamnă Ciudad de MX.

În schimb, populația României în Europa de Est este estimată la 19.237.691, iar populatia
României este în scădere si ocupă locul 61 în lista țărilor după populație. România are 32
de județe administrative.
Din 1994, Mexicul este membru latino-american al Organizației pentru Cooperare și
Dezvoltare Economică (OCDE). Cu toate acestea, în ianuarie 2010, Chile va deveni al
doilea membru al Americii Latine, cu condiția ca politicile sale de investiții și impozite să
îndeplinească standardele OCDE (sau când). OCDE are sediul la Paris, iar cei 30 de
membri ai săi trebuie ca să îndeplinească standardele lumii întâi pentru a fi invitați și
eligibili să se alăture.
De ce Mexic și România? Pentru că cele două state au experimentat cu etatismul și cu
corporatismul de stat, care este o cultură politică înrădăcinată, strâns legată de fascism, în
timpul ocupației naziste în Europa. Adepții acestui tip de organizație societală susțin că
grupul corporativ care cimentează națiunea este statul. Apoi leaderii acestor corporatii se
unesc în grupuri de interese economice, pentru a se alătura unui grup de interese detașat
oficial, care participă la elaborarea politicilor. În consecință, statul are o mare acoperire și
controlează toate grupurile corporative publice, iar grupurile au un mare control asupra
membrilor lor. In prezent in Mexic, Presedintele Manuel Lopez Obrador a unit statul
Mexican prin manipularea si unirea grupurilor de interese economice in subordinea lui si
autoritarism.

Etatismul definit

Din 1994, Mexicul este membru latino-american al Organizației pentru Cooperare și

Dezvoltare Economică (OCDE). Cu toate acestea, în ianuarie 2010, Chile va deveni al
doilea membru al Americii Latine, cu condiția ca politicile sale de investiții și impozite să
îndeplinească standardele OCDE (sau când). OCDE are sediul la Paris și cei 30 de membri
ai săi trebuie să îndeplinească standardele lumii întâi pentru a fi invitați și eligibili să se
alăture.
De ce Mexic și România? Pentru că cele două state au experimentat cu etatismul și cu
corporatismul de stat, care este o cultură politică înrădăcinată strâns legată de fascism, în
timpul ocupației naziste în Europa. Adepții acestui tip de organizație societală susțin că
grupul corporativ care cimentează națiunea este statul. Apoi se unesc în grupuri de interese
economice, pentru a se alătura unui grup de interese detașat oficial, care participă la
elaborarea politicilor. În consecință, statul are o mare acoperire și controlează toate
grupurile corporative publice, iar grupurile au un mare control asupra membrilor lor.
AMLO a unit unul.

Etatismul definit

Trebuie în primul rând să-mi recunosc anii încărcați de cercetare științifica efectuate la
Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, România, în timpul loviturii de stat din decembrie
1989, tara mea fiind considerata a fi socialista in aceasta perioada.
Facultate pe care am absolvit-o în 1990, în iulie, la Departamentul de filologie, este cea la
am avut primul contact cu metodologia multidisciplinara de cercetare istorica a dictaturii si
statului Românesc.
In anii 1990 am adancit aceste cercetari, ponderea educației mele etatiste putand prevala in
aceasta carte, pondere pe care am repudiat-o de atunci, dar am folosit-o azi intr-o maniera
analitica.
Statismul și ciclurile sale recurente în Mexic și România
Am trăit timp de 30 de ani și am fost crescut într-o țară etatistă, înconjurată de țări mai mult
etiste și socialiste și știu cum sunt conduse economiile planificate. Statele socialiste nu sunt
altceva decât vaci de lapte pentru liderii eșuați, oamenii de afaceri corupți și masele
muncitoare, care susțin acest tip de clanuri.
România a experimentat politic timp de 40 de ani cu corporatismul - strâns legat de fascism
- sub Nicolae Ceauşescu, frâiele puse dictatorului din 1953, și
până în 1989, când a avut loc o lovitură de stat, in frunte cu un socialist, Ion Iliescu.

Cunosc Mexicul mai bine decât țara mea de origine, datorită cunoașterii Codului
Napoleonic, adică a modelului de justiție, bazat pe Legislatia Romana, un sistem de
jurisprudenta depasit demult in Vest.

În Mexic, pe care l-am studiat profund, și am făcut 30 de ani de cercetare la UCLA

(Universitatea Californian Los Angeles) în cadrul departamentului de Istorie, unde mi-am
obținut titlul de doctor, am recunoscut și am văzut ironiile și complexitățile etatismului
românesc și așa a s-a nascut această carte.

„Statismul” apare oriunde când Guvernul Central de Stat controlează o mare parte, de
obicei peste 50% și, în unele cazuri, toată economia națională.
Liderii care urmează politicile etatiste pretind că operează în numele „poporului”. Teoretic
indivizii sunt mai importanți decât statul, dar si inversul este adevărat.

Etatismul este însoțit de un control deplin sau major al politicii și societății (nu ușor de
cuantificat), rezultând în dictatura prădătoare care ia decizii prin Planificare Centrală
parțială sau totală. Poliția din sectorul civil, militarii, legislatorii și oficialii judiciari
urmează ordinele.

Se așteaptă ca masele să primească ordine de la liderul lor suprem și de la șefii săi regionali
și baroni locali, acestia din urma făcând acest lucru fără argumente, si fara a se opune. În
Mexic, șefii locali sunt numiți „cacici”. Guvernul se poate baza pe „capitalismul de stat”,
ca si, de exemplu, în China și Rusia de astăzi.
Mentionez ca, dupa invazia Crimei si a Ucrainei, Rusia este acum, in 2023, un stat terorist.

Principalele aspecte ale etatismului includ controlul tarifelor pentru a „proteja” economia
națională, permisiunea persoanelor preferate sau a sindicatelor (sindicatelor) de a
monopoliza companiile care produc energie (petrol, electricitate, gaze), ziare, televiziune și
sisteme de telefonie, în timp ce urmăresc persoanele suspecte.
Etatismul permite supravegherea necontrolată a cetățenilor săi (cum o face NSA din SUA).
În Mexic, instrumentele guvernamentale de supraveghere sunt abuzate și utilizate abuziv
pentru câștig personal de catre insusi presedintele tarii (AMLO), cat si de Seful Securitatii,
Generalul Genario Luna, despre care vom scrie mai in detaliu in urmatorul Capitol.

Sistemele etatiste tind să dezvolte „democrații cu un singur partid” sau „partide oficiale”
pentru a justifica (adesea prin alegeri frauduloase și/sau cumpărare de voturi) în scopul de a
rămâne sub controlul „permanent” al Guvernului.

Chiar și în zilele noastre, în 2021, Manuel Lopez-Obrador, operează pe modelul de

dezvoltare etatistă, care este un mit și un eșec demonstrat de istoria Mexicului. Contractele
aeroportuare sunt acordate ofițerilor militari de sus în rânduri, fără nicio atenție la siguranță
și echitate.
Planul său de tren și șine feroviară pentru modernizarea rutelor parcurse de popoarele
indigene în munți a eșuat, de asemenea, din lipsa unei planificări realiste a infrastructurii.

Societatea civica critica presedintele si organizeaza proteste impotriva lui.

Societatea civică isi are sediul în fundații non-profit și organizații comunitare care trag la
răspundere societatea civilă (care include birouri guvernamentale, armată și poliție), așa
cum am menționat in cartea mea anterioara "Globalizarea este descentralizata", publicata in
2017.

Mexic este singura țară care are un acord de comert liber atât cu NAFTA North American
Free Trade Agreement), acum renumita USMCA (într-adevăr este membru al USMCA,
Statele Unite, Mexic si Canada), cat si cu Uniunea Europeană. USMCA a fost semnat de
președintele notoriu Donald Trump, împreună cu AMLO, în 2020. În 2020, avem un acord
nou, îmbunătățit, iar acum se numește acord USMCA (SUA, Mexic și CANADA)
Problema este că, in prezent, AMLO, prescurtare pentru Andres Manuel Lopez-Obrador,
nu ar discuta termenii NAFTA 0.2 cu Biden, din cauza loialității sale față de fostul
președinte al SUA, acuzat penal, Donald Trump, care a fost pus sub acuzare de două ori
anul acesta pentru că a aprins fitilul cu foc in pornirea unei insurectii, si asaltul asupra
Capitoliul SUA în 6 ianuarie 2021.1

Mai mult, Ofițerii marinei mexicane conduc marina pentru ei înșiși, îl protejează pe Lopez
-Obrador și mulțimea lui, pentru a se îmbogăți, sărutându-l pe actualul președinte (in
maniera de corporativiști.)

Vicepreședintele SUA Kamala Harris ar trebui să elaboreze un acord mai bun USMCA, pe
7 iunie, într-o zi după alegeri, deoarece muncitorii Mexicani sunt nedreptatiti de catre acest
tratat.

Definitia PIB-ului

DEFINIȚIA PIB-ului: PIB-ul este suma totală

produsa de catre rezidentul tarii (in plan intern ori/și in străinatate).
Se calculează fără deduceri pentru deprecierea activelor manufacturate sau pentru
epuizarea și degradarea resurselor naturale. Datele sunt în dolari americani actuali. Cifrele
în dolari pentru PIB sunt convertite din monedele interne folosind cursurile de schimb
oficiale pentru un singur an.
Exclude veniturile din economia informală și vânzarea de bunuri uzate; exclude, de
asemenea, producția și vânzarea de droguri ilegale – acestea au fost „spălate” în categorii
productive ale economiei legale.
PIB-ul diferă de produsul național brut (PNB), care este definit pentru a include toate
bunurile și serviciile finale produse de resursele deținute de rezidenții națiunii respective
(inclusiv rezidenții străini), indiferent dacă se află în națiune sau în altă tara. Include
veniturile din remitențele trimise acasă de lucrătorii din străinătate și profiturile investițiilor
străine returnate în țară. Exclude economia informală, de exemplu, producția și vânzarea
ilegala de droguri– cu excepția cazului în care sumele rezultate din acestea au fost „spălate”
în categorii productive ale economiei legale.
+ Pentru Mexic, dacă veniturile din 2009 din producția și vânzarea de droguri ilegale au
fost incluse în PIB (estimat la 10% din PIB-ul Mexicului sau 118 miliarde USD)
www.havocscope.com/
mexico-drog-cartels-money-consists-up-to-10-percent-of-pb/ ), care ar oferi Mexicului un
PIB total de 1.300 de miliarde de dolari (și își va schimba locul la locul 12, înlocuind
India). Această cifră este pentru veniturile din droguri ilegale introduse ilegal din Mexic,
din vânzări către 20 de milioane de consumatori de droguri din SUA.

1
SURSA: Extras din James W. Wilkie, ed. Statistical Abstract of Latin America (SALA Vol. 38, Los Angeles: UCLA Latin
American Center Publications, 2002)
precum și pe http://en.wikipedia.org/wiki/Mexico și
http://businesswithlatinamerica.blogspot.com/2009/12/chile-is-becoming-oecd-member-in.html
DEA (Administratia Agentiei Nationala Antidrog estimează că suma totală de contrabandă
în numerar este de 39 de miliarde de dolari. Despre utilizarea pe scară largă a numerarului,
consultați www.nytimes.com/2009/12/26/world/americas/26laredo. html și (pentru
probleme de calculare a PIB-ului total al Mexicului, a se vedea „Does GDP Distort
Mexico's Economic Performance?” (1998): http://www.jstor.org/pss/1061214

EFINIȚII
Statul este sistemul de putere care ține împreună „Statul-națiune”. În Mexic implică
autoritatea centrală (inclusiv poliția și armata) care încă din secolul al XIX-lea delegă o
anumită putere unităților politice din țară, acum 31 de guverne de stat 1 și Districtul
Federal (care este ca D.C. în SUA). Sistemul mexican are trei puteri (președinție, Congres
și justiție) care abia din 2000 au ajuns să aibă puteri „egale” (ca și în SUA, care a servit
drept „model” general pentru guvernare). Unitățile politice din Mexic au propriile lor
legislaturi și guverne municipale (ca și în SUA).
Deși modelul general al Mexicului l-a urmat pe cel al SUA, birocrația urmează „modelele”
franceze și spaniole, dar acest lucru se schimbă, pe măsură ce Mexicul începe acum să
implementeze conceptul american de justiție („nevinovat până când se dovedește vinovat”,
dreptul de a confrunta acuzatorii). , și interogați martorii în fața judecătorilor – situații care
nu au predominat anterior. De asemenea, sistemele bancare și bursiere au ajuns să o
oglindească pe cele din SUA pentru a facilita fluxurile de capital.
Din punct de vedere cultural, Mexicul a fost adesea comparat cu Italia: în ambele țări,
simțurile muzicii, artei, literaturii și umorului au prosperat, în ciuda condițiilor adesea
adverse ale considerentelor juridice și politico-economice. Pentru Italia și lume,
Machiavelli a definit guvernarea prin înșelăciune în spatele măștilor, un proces definit
pentru Mexic și lume de Octavio Paz ca trăind în spatele unor fețe false, pe care el le
numește „măști”.
Spre deosebire de „Statul” național, guvernele de la nivel subnațional sunt „state”— cu
„s” minuscul.

Prin urmare, putem identifica unde și cicluri ale

A. Statismul (înaltă autoritate guvernamentală centrală) a alternat cu
b. Anti-Statism (autoritate guvernamentală centrală minimă), și cu
c. Etatismul in Starea activă (mediază între „a” și „b”).
„Statismul” și tendințele sale apar oriunde atunci când Guvernul Central de Stat, controlând
o mare parte a (de obicei peste 50% și în unele cazuri toată) economiei naționale (PIB),
pretinde că operează în numele „oamenilor/cetatenilor tarii”, pentru a îmbunătăți nivelul de
trai. Pentru poporul Mexican, respectiv român in cazul nostru. Președintele României,
Nicolae Ceaușescu, ales în 1965, a făcut tocmai asta, naționalizând toate industriile, pentru
a începe marea cacialma, si anume socialismul in Romania.
A. Etatismul este însoțit de controlul deplin al politicii și al societății (nu este ușor de
cuantificat), ducând la o dictatură prădătoare care ia decizii prin planificare centrală parțială
sau totală. Teoretic indivizii sunt mai importanți decât statul, dar invers este adevărat. Se
așteaptă ca masele să urmeze ordinele liderului lor suprem și ale șefilor săi regionali și
locali, făcând acest lucru fără argumente. Guvernul se poate baza pe „capitalismul de stat”
– vezi mai jos.
Din punct de vedere politic, etatismul este asociat cu o dictatură de lungă durată și
„democrație cu un partid” pentru „justificarea” controlului puterii, reducând astfel
Congresul și Justiția la un rol de „ștampilare” a dorințelor „președinților”.
Autoritarismul din Mexic domină, ca în următoarele trei cazuri:
Recordul pentru președinția unui partid oficial este deținut de Mexic: 79 de ani (începând
implicit în 1921, când pacea a fost restabilită pentru a permite reconstrucția unei națiuni
distruse). Cu toate acestea, în mod explicit, Partidul Oficial al Mexicului a durat
71 de ani, luand in considerare ca a fost stabilit in 1929, si a durat pina in 1990.

În mod explicit, URSS nu a fost înființată decât în 1924, dar a purtat un nume fictiv,
atotcuprinzător. Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste a fost de fapt doar un braț
administrativ al Moscovei - ideea că este o Uniune a Republicilor era un mit, dar a câștigat
Moscovei 3 voturi în Adunarea Generală a Națiunilor Unite când a luat ființă în 1946 -
Roosevelt și Churchill au acceptat URSS, Ucraina sovietică și Bielorusia sovietică ca
membri fondatori și cu drept de vot, astfel încât Stalin și-a retras cererea pentru un total de
16 voturi.2
71 de ani de când a fost înființat în 1929 până în 2000, când a fost votat în afara puterii.
Partidul Oficial a început ca PNR (înființat în martie 1929, Partido Nacional
Revolucionario), care a devenit PRM (martie 1938, Partido de la Revolución Mexicana) și
a fost reorganizat ca PRI (ianuarie 1946, Partido Revolucionario Institucional). PRI (acum
Fostul Partid Oficial), partid (si repezentantii lui) care avea mari speranțe din nou de a
recâștiga președinția în 2012, dar fără speranța că va putea fi din nou Partidul Oficial,
deoarece Puterea Judiciară și Puterea Legislativă au dobândit statut co-egal cu Puterea
Prezidențială. (În cadrul Partidului Oficial, judecătorii și legiuitorii au urmat ordinele
președinților.)

A doua cea mai lungă perioadă de guvernare unipartidista a fost in URSS, un ciclu de
monopol de partid care a durat (implicit, cu „alegeri” și epurări interne ale partidului) 74 de
ani, din „1917” până în 1991. În mod explicit, timp in care leaderii comunisti rus a deținut
puterea timp de 67 de ani (1924-1991).
A treia cea mai lungă perioadă de guvernare al unui singur partid, locul trei, este deținut de
catre China – Partidul său „Comunist” a condus natiunea chineza timp de 61 de ani (din
1949), fără a avea un sfârșit în vedere.
A patra cea mai lungă stăpânire socialistă etatistă a fost conducerea României de către
Nicolae Ceaușescu din 1939 până în 1989. Predecesorul său, Gheorghe Gheorghiu-Dej a
fost numit președinte marionetă de Rusia Sovietică. Imediat dupa el, Nicolae Ceausescu a
condus Romania (prin partidul Comunist) si prin naționalizarea tuturor industriilor
strategice până în decembrie 1989. Dar românii s-au saturat de etatism până în 1989, când
studentii s-au adunat in Piata Universitatii, si au cerut schimbarea regimului in Decembrie
1989

Cortina a căzut, iar Ceaușescu și-a început propriul său brand de etatism, numit „societate
etatistă multilaterală”.
2
A se vedea http://www.fff.org/freedom/0995b.asp
Nicolae Ceauşescu proiecta, împreună cu Partidul Comunist, exact 5 ani de Planificare a
realităţii, în care toate realizările erau niste minciuni grosolane.
În cele din urmă, românii și minoritățile au avut-o cu etatismul până în decembrie 1989, iar
revolta împotriva etatismului și guvernarea prin decret a început și s-a terminat într-o mare
baie de sânge.
b. „Anti-statismul” este o mișcare politică menită să spargă monopolul statului central
planificat ineficient și omniprezent. Anti-etatistii
spera in a acorda rolul principal sectorului privat, în special prin vânzarea întreprinderilor
de stat către persoane private și prin stabilirea și/sau restabilirea economiei de piață liberă.
Anti-Statistii cauta sa se asigure ca fostele agentii de stat (cum ar fi companiile aeriene,
porturile, caile ferate, industriile manufacturiere, sistemul de telefonie), care au fost deja
vandute in Mexic, sa raman in maini private.

Anti-etatismul poate duce la anarhie cauzată de lăcomia de putere (ca în cazul Wall Street-
ului care dărâma Economia Mondială, 2008—). Pentru a sparge structura de putere a vechii
URSS după implozia URSS în 1991, Rusia a privatizat mari părți din industria sa petrolieră
(cum ar fi Yukos Oil), dar după ce Putin a venit la putere în 2000, a renaționalizat o parte
din aceasta (inclusiv Yukos în 2006).3

c. „Statismul activ” vede rolul Guvernului Central de Stat ca unul de mediere. Statul activ
servește la unirea etatismului și anti-estatismului prin adoptarea de la ambele la

1. A produce utilități publice proprii (cum ar fi sectorul energetic) care, teoretic, vor fi
operate eficient, daca nu ar fi vandute strainilor;
2. A susține un sector privat eficient și productiv, precum și încurajează asociațiile între stat
(sectorul public) și sectorul privat (fie ele autohtone sau străine). Guvernul se va limita la
3
„În ultimii ani ai Uniunii Sovietice, scăderea prețului petrolului, parțial cauzată de îndemnurile SUA ale Arabiei Saudite de a
crește producția de petrol, a diminuat capacitatea sovietică de a-și finanța economia și imperiul... Ani mai târziu, în timpul
privatizării din anii 1990, un nou grup de oligarhi, nefamiliarizați cu industria și lipsiți de înclinații să investească, au ajuns
brusc în poziția de a controla companiile petroliere ale Rusiei. Odată cu scăderea producției și prețurile scăzute la petrol,
economia rusă a intrat în declin abrupt. Creșterile producției de petrol din Rusia și, odată cu aceasta, redresarea economică a
Rusiei, au coincis cu creșterea prețului petrolului începând cu martie 1999.” Consultați www.wilsoncenter.org/index. cfm?
topic_ id=1424&fuseaction=topics.event_summary&event_id=4081323
serviciile de bază pentru cetățeni (cum ar fi poliția și protecția împotriva incendiilor,
educația, plasa de protecție socială, serviciul poștal etc.) cu condiția ca acestea să sporească
bunăstarea populației.
3. A interveni într-o economie naţională pentru a remedia problemele pieţei libere. Acest
proces a fost „validat” de teoriile economistului britanic John Maynard Keynes (1883-
1946), care în anii 1930 a susținut ca guvernele să intervină prin măsuri fiscale și monetare
pentru a atenua efectele adverse ale recesiunilor economice de expansiune și criză și
gravele crize economice. , în curs de desfășurare Marea Depresiune Mondială I, care a
început în 1929. Ideile sale stau la baza a ceea ce este cunoscut sub numele de teoria
economiei keynesiană. Keynes a răsturnat ideile mai vechi ale teoriei economice neoclasice
care pretindeau că piețele libere se vor ajusta automat (de exemplu, oferind locuri de muncă
„complete”, atâta timp cât lucrătorii s-au adaptat în mod flexibil la nevoia de a-și reduce
cererile salariale în perioadele de criză economică.
„După izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, scria Time Magazine în 1999, ideile
lui Keynes privind politica economică au fost adoptate de economiile occidentale de vârf.
În anii 1950 și 1960, succesul economiei keynesiene a fost atât de răsunător încât aproape
toate guvernele capitaliste au adoptat recomandările sale de politică.”4
Despre Keynes și articolul din acest citat sunt extrase multe idei pentru acest rezumat al
keynesianismului, vezi http://en.wikipedia. org/wiki/John_Maynard_Keynes (19 decembrie
2009).

Time a concluzionat că Keynes „ideea radicală că guvernele ar trebui să cheltuiască bani pe

care nu îi au, ar fi putut ca să fi salvat capitalismul”.
Influența lui Keynes a scăzut în anii 1970, parțial ca urmare a reglementărilor
guvernamentale excesive care începuse să afecteze economiile anglo-americane până la
sfârșitul anilor 1960 și, parțial, datorită criticilor unor economiști precum Milton Friedman
(1912-2006), care, de la baza sa de la Universitatea din Chicago, a susținut că guvernele nu
ar putea reglementa bine ciclul de afaceri prin politica fiscală.

Prin prezenta, le mulțumesc mentorilor mei, profesorului James W Wilkie și Carlos Alberto
Torres, alături de care m-am ocupat de aceste probleme complexe și m-au ajutat să pun cap
la cap aceste piese de puzzle.

și