„Potrivit lui Bergson o societate este închisă atunci când acționează exclusiv

în interesul său propriu, egoist, tribal. Dimpotrivă, o societate deschisă, este cea care
își depășește egoismul și se ridică deasupra intereselor proprii, pentru a promova
idealurile și binele universal”
Karl Popper merge mai departe, afirmând că nici o credință sau concepție nu
poate fi superioară alteia: din cauza faptului că orice cunoaștere este failibilă, o
societate deschisă trebuie să permită nu doar exprimarea tuturor punctelor de vedere,
ci și să le acorde prețuire globală.
Deoarece societățile închise nu permit un atare pluralism, este nevoie de
lovituri de stat sau de revoluții pentru ca regimurile lor să poată fi răsturnate sau
înlocuite cu conduceri atot-tolerante, care să aibă posibilă deschiderea societății
explică Popper.
Drumul de la o societate închisă spre una deschisă nu se încheie niciodată,
procesul de deschidere este nesfârșit dat fiind că omenirea, în dezvoltarea ei, nu va
înceta să exploreze, să descopere și să enunțe noi credințe și noi concepte. Care și ele
trebuie asimilate și prețuite deopotrivă cu cele vechi. Fără discriminare.
Dar, dacă toate valorile sunt egale, dacă noțiunile de superior și inferior sunt
abolite prin decret, atunci orice scară arheologică dispare și, prin urmare, orice
valoare dispare. Or, acesta înseamnă, nici mai mult, nici mai puțin, decât deprecierea
progresivă a societății omenești, până la o grămadă de forme fără fond, și
destructurarea ei, până la pulverizare, până la aneantizare.
…
Războiul este o metaforă falsă și amăgitoare în contextul combaterii
terorismului nu se ferea să afirme Soros în The bubble of American Supremacy.
Bush pune semnul egal între libertate și valorile americane. Are o viziune
rudimentară asupra a ceea ce e bine și ce e rău: Noi avem dreptate ceilalți greșesc.
Această viziune se bate cap în cap cu principiile unei societăți deschise, care admite
că este posibil să greșească.
… Soros: ziua de 11 septembrie i-a șocat pe americani, făcându-i să înțeleagă
că alții îi pot percepe cu totul altfel decât se percep ei înșiși.”
David Horowitz & Richard Poe – George Soros. Puterea din umbră Ed. Contra-Mundum,
2017, pp. 5-7

„Potrivit lui Soros, toate acțiunile sale, politice și caritabile, au un singur scop
– protejarea a ceea ce el numește societate deschisă. Termenul a fost inventat în
1932 , de filosoful Henri Bergson. Acesta cataloga drept închise societățile care
funcționează după un cod de moralitate eminamente tribal și care se concentrează, în
principal, pe binele tribului. Bergson a a catalogat drept deschise acele societăți care
se ghidează după principii de moralitate universale, care urmăresc binele omenirii.
Urmând acest principiu, Bergson se convertise de la iudaism, religie despre care
credea că este închisă, la catolicism, religie despre care spunea că este deschisă.
Ulterior filosoful vienez Karl Popper a dus conceptul lui Bergson mai departe.
Popper a susținut că nici creștinismul nu este suficient de deschis, întrucât îi exclude
pe cei care nu-i împărtășesc dogma. Pentru a fi cu adevărat deschisă, o societate
trebyie să acorde respect egal tuturor credințelor, fără părtinire. Un om cu adevărat
deschis nu pleacă niciodată de la premisa că ar avea o credință superioară și nu uită
1
niciodată că există posibilitatea să greșească. Cine pretinde că deține adevărul
absolut este un dușman al societății deschise, scria Popper.
…
Chiar și un sistem tolerant, deschis și universal, cum este democrația
americană nu poate exista după principiile lui Popper. Fondatorii Americii credeau
în adevărurile incontestabile. Popper nu credea în acest concept. Părinții fondatori
priveau libertatea ca pe un drept absolut, care vine de la Dumnezeu, nu de la guvern.
Drepturile consacrate în Declarația de Independență sunt numite inalienabile tocmai
pentru că ele sunt văzute venind de la Dumenzeu. Încălcarea libertății indivizilor
înseamnă încălcarea legilor naturii după cum a scris Thomas jefferson în Declarația
de Independență. Popper nu avea astfel de convingeri. În viziunea sa indivizii sunt
condamanți să bâjbâie în căutarea adevărului. Și oricât de tare ar încerca, nu-l vor
găsi niciodată.
Programa anti-americană a lui Soros încpe cu contestarea certificatului de
naștere al Statelor Unite. În cartea The bubble of American Supremacy, Soros
susține că Declarația de Independență poate fi supusă diferitelor interpretări. Potrivit
lui Soros principiile cuprinse în Declarație nu sunt adevăruri incontestabile, ci
rânduieli impuse de o incapacitate intrinsecă de înțelegere. Întrucât aceste principii
fondatoare nu au o sacralitate specială și nu reprezintă adevăruri atemporale, Soros le
vede drept variabile.”
David Horowitz & Richard Poe – George Soros. Puterea din umbră Ed. Contra-Mundum,
2017, pp. 69-71

„Soros s-a născut la Budapesta, pe 12 august 1930, și aprimit, inițial numele

Gyorgy Schwartz. Părinții săi erau evrei nepracticanți. Tatăl lui Soros tivadar, era
avocat, însă, mariajul cu fiica unor comercianți prosperi i-a oferit suficient timp liber
pentru a se dedica adevăratei sale pasiuni: promovarea Esperanto, limba artificală
creată în anii 1880. promotorii Esperanto sperau să distrugă naționalismul,
convingând popoarele să renunțe la limba nativă și să vorbească, în schimb
Esperanto. Cuprins de această fantezie globalistă. Tivadar a învățat limba Esperanto,
la timpul viitor care înseamnă se va înălța.
Când naziștii au ocupat Ungaria, în 1944, Tivadar și familia sa s-au ascuns. Și-
au luat identități false, de creștini, și au supraviețuit, astfel, Holocaustului. Ulterior
Soros a scris că experiența traiului sub ocupație nazistă și comunistp i-a modelat
caracterul în feluri neașteptate. Un efect al acestei experiențe a fost schimbarea
atitudinii față de confrații evrei. Nu a uitat niciodată că Judenrat – un consiliu
evreiesc din Ungaria, înființat de naziști – i-a trădat pe evrei pentru anumite
privilegii.”
David Horowitz & Richard Poe – George Soros. Puterea din umbră Ed. Contra-Mundum,
2017, p. 79

„Familia Clinton l-a întâmpinat pe Soros cu brațele deschise. Soros a făcut

diverse servicii pentru familia Clinton și a primit, la schimb, libertatea de a-și derula
speculațiile financiare în fostul bloc sovietic. Soros nu doar că și-a mărit averea sub
administrația Clinton, dar s-a integrat în zeitgeist (spiritul vremurilor).”
David Horowitz & Richard Poe – George Soros. Puterea din umbră Ed. Contra-Mundum,
2017, p. 89
2
 „Clinton a irosit unul dintre cele mai pețioase bunuri pe care ni le putem
imagina – și anume, idealismul și bunăvoința poporului rus, abia ieșit de sub o
dictatură comunistă, de 70 de ani. Prăbușirea Rusiei s-ar putea să ne bântuiască,
generații după generații. Soros s-a afundat adânc în mlaștina de corupție, care a
înghțit Rusia în anii ”90. După ani întregi de pregătire, și-a pus în lucru marele joc
de putere în mai 1989, când i-a dat bani lui Jeffrezy Sachs, un tânăr economist
absolvent de Harvard, pentru a construi un plan de reformă economică a Poloniei.
Tânărul economist a ales varianta terapiei de șoc – renunțare bruscă la controlul
asupra prețurilor și asupra monedei, la restricții comerciale și la limitarea
investițiilor. Toate acestea au împins instantaneu țara în apele reci ale competiției de
pe piața liberă. Ideea era ca perioada de tranziție să fie cât mai puțin dureroasă.
Polonia a implementat planul lui Sachs la 1 ianuarie 1990. În cele din urmă, big-
bangul polonez a fost considerat un succes.
Soros și Sachs au mers la Moscova, dorind să-l convingă și pe Mihail
Gorbaciov să încerce terapia de șoc și în Uniunea sovietică. Gorbaciov le-a refuzat
planul, lucru care l-a înfuriat pe Soros.
Atacurile lui Soros i-au afectat reputația lui Gorbaciov în Occident,
împiedicându-l să obțină sprijin financiar extern. Pe măsură ce economia sovietică se
clătina, slăbea și capacitatea lui Gorbaciov de a ține frâiele puterii.
…
Elțîn s-a dovedit a fi mai cooperant decât predecesorul său. Era momentul ca
Soros și Sachs să treacă, în sfârțit, la treabă și să-și impementeze terapia de șoc.
Rusia a renunțat la controlul prețurilor la 2 ianuarie 1992. Economiile de o viață a le
rușilor de rând s-au dus pe apa sâmbetei, pe măsură ce inflația a ajuns la 2500%. Ce
a urmat a fost una dintre cele mai mari catastrofe economice din istorie.
În următorii patru ani, o clică de oficiali corupți și oameni de afaceri americani
și ruși, deopotrivă, și-au folosit relațiile guvernamentale pentru a deturna procesul de
privatizare din Rusia în folos personal. Au cumpărat bijuteriile coroanei rusești pe
sume derizorii, în licitații frauduloase și au furat miliarde de dolari din
împrumuturile externe, destinate proiectelor de redresare economică.
…
Până în 1996, șapte oameni de afaceri ruși reușiseră să preia 60% din resursele
naturale ale Rusiei, inclusiv rezervele prețioase de petrol și gaze. Prin jocuri de
culise, acest grup a preluat de facto controlul asupra țării, motiv pentru care rușii i-au
numit oligarhi. Disprețul profund față de dominația corupt-oligarhică i-a determinat
pe atât de mulți ruși să susțină politica pumnului de fier dar și domnia legii impuse
de Vladimir Putin.”
David Horowitz & Richard Poe – George Soros. Puterea din umbră Ed. Contra-Mundum,
2017, pp. 90-91

„În ceea ce privește aspectele pozitive, Soros a contribuit la finanțarea

revoluțiie de catifea care a accelerat căderea unui regim comunist muribund și l-a
propulsat pe dramaturgul disident, Vaclav Havel, la președinția Cehiei, în 1989.
Chiar și astăzi oamenii din fostul bloc sovietic folosesc adesea termenul de revoluție
de catifea pentru a descrie loviturile de palat sponsorizate de Soros. Termenul de
revoluție colorată s-a aplicat răsturnărilor de regim finanțate de Soros deoarece, în
3
cel puțin trei cazuri recente, rebelii și-au asociat cauza cu o culoare sau o floare: un
trandafir roșu în Georgia, culoarea portocaliu în Ucraina și o lalea galbenă în
Kirghistan. Cele trei evenimente, care au avut loc în 2003, 2004 și 2005, au fost
numite Revoluția Roșie, Revoluția Portocalie și Revoluția Galbenă sau a Lalelei.
De la mișcarea Solidaritatea din Polonia anilor ”80, la acțiunea nereușită de a-
l înlătura pe președintele din Belarus, Alexander Lukașenko, în martie 2006, mâna
ascunsă a lui Soros a lucrat în ami multe cazuri de revolte în fostul bloc sovietic. Însă
căderea comunismului nu a însemnat un sfârșit al acțiunilor subversive ale lui Soros
și nici nu le-a încetinit ritmul. Fundațiile mele au contribuit la schimbarea
democratică de regim din slovacia în 1998, Croația în 1999, Iugoslavia în 2000,
mobilizând societatea civilă pentru a scăpa de Vladimir Meciar, Franjo Tudjman,
respectiv Slobodan Milosevici, se laudă Soros.”
David Horowitz & Richard Poe – George Soros. Puterea din umbră Ed. Contra-Mundum,
2017, pp. 200-201

„Când președintele georgian, Eduard Șevarnadze, la acuzat pe Soros, în 2002,

de amestec în politica internă, soros l-a avertizat pe față, într-o conferință de presă la
Moscova, că funcția sa atârnă de un fir de ață. În aceiași conferință, Soros a fluturat
ideea că Șevarnadze ar putea să încerce să măsluiască alegerile din Georgia, din
2003. Soros a promis să mobilizeze societatea civilă pentru a împiedica orice fraudă
la vot.
…
Soros s-a ținut de promisiune.Un articol din publicația britanică Globe and
Mail a sintetizat cele întâmplate: În luna februarie, investitorul miliardar George
Soros a început să acționeze pentru debarcarea președintelui georgian Eduard
Șevarnadze.
…
În ziua alegerilor complotiștii erau pregătiți. Imediat ce Șevarnadze și-a
anunțat victoria, televiziunea Rustavi-2, finanțată de Soros, a început să difuzeze
exit-poll-uri care contraziceau rezultatele oficiale. Sociologii care au făcut sondajele
de opinie erau, la rândul lor, plătiți de Soros. Protestatarii au ocupat străzile, sub
coordonarea activiștilor instruiți în Serbia. Autobuzele au adus întăriri din provincie.
Iar demonstranții au asediat clădirea Parlamentului, acuzând fraudarea alegerilor.
Șevarnadze nu a avut de ales. Decât să arunce țara într-un război civil, a ales să se
retragă, pe 23 noiembrie. Sunt încântat de ceea ce s-a întâmplat în Georgia și sunt
foarte mândru că mi-am adus contribuția a declarat Soros pentru Los Angeles
Times.”
David Horowitz & Richard Poe – George Soros. Puterea din umbră Ed. Contra-Mundum,
2017, pp. 204-205