„Faptului televizat i se conferă un statut privilegiat faţă de faptul comun, aşa încât devine

inevitabil ca natura unor experienţe umane importante să fie influenţată de prezentarea lor la televizor.”
Daniela Zeca-Buzura – Veridic. Virtual. Ludic, Ed. Polirom, 2009, p. 17

„Autopropulsându-se ca rezolvare pentru toate frustrările individului aşezat în faţa ecranului,

televiziunea compensatorie a mileniului III ignoră cronologia, dar şi posteritatea, uzurpă statutul
documentului, anulează argumente evenimenţiale şi probe forte, pentru a se privi în propria oglindă:
televiziunea postmodernă se generează pe sine.”
Daniela Zeca-Buzura – Veridic. Virtual. Ludic, Ed. Polirom, 2009, p. 24

„Publicitatea ultimei jumătăţi a secolului trecut înregistrează sensul pierderii valorilor societăţii
tradiţionale, asociind însă această pierdere cu oferta compensatorie a câştigării de experienţă din
modernitate exact în momentul substituirii producţiei manufacturiere prin producţia de masă.
Mecanismele publicităţii au determinat ca imaginea noilor produse rezultate să constituie o modalitate
sigură de a redobândi autenticitatea pierdută odată cu dispariţia societăţii de tip tradiţional.
În acelaşi mod, formele de televiziune din generaţia Big Brother şi toată suita derivatelor lor
după anul 2000 au elogiat absenţa totală a mass-mediei, într-un spectacol produs de şi prin media,
propulsând această formă de acţiune ca pe o revenire la dialog, la coeziunea comunităţii şi la formulele
calme ale unor origini stabile din perioada preindustrială.”
Daniela Zeca-Buzura – Veridic. Virtual. Ludic, Ed. Polirom, 2009, pp. 31-32

„Imaginea de televiziune nu trebuie considerată ca un simplu loc de prezentare a realului. Ea

este un loc de reconstrucţie a acestuia, impunând semnificaţii în ciuda aparentei sale obiectivităţi.”
Daniela Zeca-Buzura – Veridic. Virtual. Ludic, Ed. Polirom, 2009, p. 37

„După criteriul poziţionării pe una din cele trei axe, configuraţia lumilor neoteleviziunii ar fi
următoarea:
pe axa real-fictiv: reportajul, documentul, docudrama
pe axa real-ludic: jurnalul televizat – emisiunea-magazin, dezbaterea în direct, talk-show-ul
pe axa fictiv-ludic: telefilmul (serial), ecranizările, reality-show-ul, opera, jocurile şi varietăţile
TV, comedia.”
Daniela Zeca-Buzura – Veridic. Virtual. Ludic, Ed. Polirom, 2009, p. 55

„Pentru că raportăm permanent imaginea televiziunii la realitate, ea ne poate înşela sau da

naştere unor erori de interpretare. Pentru că aşteptăm din partea imaginii televizate adevăruri despre un
eveniment sau altul, ea se poate preta la minciună. Pentru că ne gândim încă la posibilitatea de a exisat
documente audiovizuale originale, ne putem lăsa abuzaţi de falsuri.
…
Un scurt apel la conceptele filosofului antic grec [Platon] ne va aduce aminte că în viziunea
acestuia, creatorul de imagini, imitatorul nu are acces la înţelesul realităţii care îl înconjoară, căci el nu
cunoaşte decât aparenţa.”
Daniela Zeca-Buzura – Veridic. Virtual. Ludic, Ed. Polirom, 2009, p. 80

„De îndată ce regulile sunt încălcate, lumea jocului se prăbuşeşte. Nu mai e joc. Fluierul
arbitrului suspendă vraja şi repune în vigoare pentru o clipă lumea obişnuită.” scrie Huizinga
Daniela Zeca-Buzura – Veridic. Virtual. Ludic, Ed. Polirom, 2009, p. 125

„De îndată ce cultul performanţei începe să domine cultura de masă, aducând cu sine teama de
excludere, sau de eşec, televiziunea pune în scenă un mit al solidarităţii celor mulţi sau, mai exact, un
mit al televiziunii ca serviciu de salvgardare, dar şi ca unică mediatoare într-o lume competiţională şi
dezinstituţionalizată.”
Daniela Zeca-Buzura – Veridic. Virtual. Ludic, Ed. Polirom, 2009, p. 136

„…fostul senator Obama devine preşedintele Obama în urma unui ilustru exerciţiu de PR. Până
la un punct, el este produsul premium al funcţionării impecabile a unei maşinării de advertising de
ultimă generaţie. Efectul prompt al acestei integrări mediatice este, fără îndoială, obamania, despre care
ştim, din psihologia curentă a oricărei reclame, că reprezintă o fabricare sintetică a dorinţei. Îl vrem pe
Obama este aşadar, în mare parte, o proiecţie de laborator, sortită să obţină o unanimitate iluzorie.”
Daniela Zeca-Buzura – Veridic. Virtual. Ludic, Ed. Polirom, 2009, pp. 146-147