Tratatul de la Paris (1856)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Tratatul de la Paris a fost semnat la 30 martie 1856 și a pus capăt, în mod
oficial, Războiului Crimeii dintre Imperiul Rus, pe de-o parte, și o alianță a
Imperiului Otoman, Regatului Piemontului, Celui de-al Doilea Imperiu
Francez și Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei, pe de altă parte. Tratatul
a marcat un uriaș pas înapoi pentru Rusia și pretențiile sale de dominație a
regiunii.

Prevederi
Dezbaterile
Tratatul prevedea respectarea integrității Imperiului Otoman (art. 7),
transformarea Mării Negre în teritoriu neutru, închis tuturor navelor militare
(art. 11), pe țărmul mării fiind interzise construirea de fortificații sau prezența armamentelor de orice fel
(art. 13). Era stabilită libera circulație pe Dunăre sub supraveghereaComisiei Europene a Dunării(art. 16).

Basarabia rămânea, în continuare, în stăpânirea Imperiului Rus, dar partea sa sudică (Cahul, Bolgrad și
Ismail și, implicit, controlul asupra gurilor Dunării) era retrocedată Moldovei (art. 20). Principatele
Dunărene – Moldova și Valahia – rămâneau, în mod oficial, sub suzeranitatea otomană (art. 22). Se
înființau și convocau imediat Adunările ad-hoc care să exprime voința populației cu privire la organizarea
definitivă a principatelor (art. 24) și se înființa armata națională pentru menținerea ordinii interne și
asigurarea frontierelor (art. 26). Turcia nu putea interveni în principate decât cu acordul puterilor
contractante (art. 27).

Tratatul stabilea, de asemenea, demilitarizarea Insulelor Åland din Marea Baltică (art. 33), care aparțineau
Marelui Ducat al Finlandei, aflat sub suzeranitatea Imperiului Rus. FortăreațaBomarsund fusese distrusă de
forțele franco-britanice în 1854, aliații dorind să împiedice rușii să foloseacă aceste insule ca baze militare.

Pacea de la Paris a confirmat eșecul politiciițarului Nicolae I:

Rusia a pierdut controlul asupra gurilorDunării;

Rusia a fost obligată să abandoneze pretențiile de protecție a intereselor creștinilor
ortodocși
din Imperiul Otoman (rol pe care îl păstra Franța);
Rusia și-a pierdut influența asupra Principatelor Române, care, alături de Serbia, au primit un
grad sporit de independență.

Bibliografie Participanţii
tratatului de la
fr Edouard Gourdon, Histoire du Congrès de Paris, Paris, 1857,Textul întreg pe Google Paris
Print
fr Tratatul

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=T
ratatul_de_la_Paris_(1856)&oldid=10966840

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 11 ianuarie 2017, ora 14:27.

Acest text este disponibil sub licențaCreative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice
; pot exista și clauze
suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.
suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.