Caracterizarea cucoanei

Constantin Stamati este un reprezentant al clasicismului. În operele lui pledează pentru rațiunea
gândirii, pentru educația noii generații și nu în ultimul rând pentru cei șapte ani de acasă. Una dintre
operele sale, care întrunește toate aceste caracteristici este piesa “Neneaca, cuconașul și dascălul”.
Este o satiră comică, care critică ignorarea valorilor morale și lipsa de conștiință morală a generației
noi.

Un personaj important al acestei opera este neneaca. Acesta nu este un nume concret, este un termen
cu care se adresează un copil mamei sale, ceea ce conferă un aspect generalizator al situației propiu
zise. Neneaca este o reprezentantă a clasei aristrocrate. Este un personaj secundar, dar totodată este
și unul complex, prezentând mai multe trăsături de caracter.

Naratorul nu prezintă informații cu privire la portretul fizic al personajului, în schimb se conturează

portretul moral, creat prin intermediul caracterizării indirecte.

Principalul obiectiv pe care îl urmărea neneaca era să-și însoare odrasla: “însă te rog într-un an să te
sileşti ca doar va sfârşi cartea, căci de la anul gândesc să-l însor”. Această secvență mărturisește
influența pe care o deținea asupra cuconașului. Totodată acest fragment ar sublinia și o relație de
dependență a copilului față de mama. În timp ce acesta era lipsit de inițiativă, cocoana își făcea
planuri să-l facă și boier. Într-o oarecare măsură aceasta încearcă să-și realizeze propriile dorințe
prin intermediul fiului său, întrucât dorința sa arzătoare de a-și fortifica poziția socială se urmărește
în acel moment când îl silește pe dascăl să-l învețe pe fiul său carte pentru a fi gată să devină boier.

Neneaca reprezintă la general cucoanele aristocrate care dau dovadă de lipsă de cultură și sunt
interesate doar de înstărirea odraslelor. Ea și-a educat fiul într-o așa manieră încât să cunoască cum
să obțină avantaje și privilegii din viață. În susținerea celor spuse vine fragmentul: “Eu îţi spun încă
o dată că el îi avut şi de neam mare, apoi la noi, în Moldova, cine are aceste îi cu minte, de treabă şi
procopsit...”. La fel din acest fragment mai desprindem și o altă trăsătură de character ca lăcomia sau
goana cucoanei după anumite privilegii în societate. Neneaca are tendința de a-și păzi copilul de
toate sforțările intelectuale, spunând că învățătura e mai mult pentru ochii lumii, iar principala sa
dorință era de-al învăța să profite de poziția socială pe care urma să o dobândească. Drept dovadă
servește următorul fragment de text: “să-l deprinzi mai cu dinadinsul de a-şi ţinea grandeţele sau
fineţile pe vârful nasului, ca un boier mare, şi cât se va putea mai sus”.
Totodată dint text putem deduce o altă trăsătură destul de importantă a cucoanei. Pe de o parte
cucoana poate fi privită și sub aspectul unei mame iubitoare, care încearcă să-și protejeje copilul de
gura lumii. Drept exemplu este situația cu arnăutul, care venise să îi povesteasă despre peripețiile
feciorului său, iar replica acesteia: “Eu nu cred minciuni de a tale, curcanule, pentru copilul meu,
căci el mi-au spus de întâmplarea ochiului său, asemenea de şal şi orologhiu; iar acel ce au făcut
aceste pozne trebuie să fie alt berbant, şi ieşiţi afară cu binişorul dacă nu vreţi să pui ţiganii să vă
înterească...” dă dovadă că încrederea sa în fiul său era una oarbă, căci orgoliu și vanitatea nu îi
permiteau să creadă în astfel de vorbe. Deasemenea, o caracterizare indirectă se atestă și în
următoarea secvență: “Nu-i nimică, drăguţă, nu te supăra, că eu voi vorbi cu aga vărul Iacovachi, şi-
ţi voi cere cinstea de la şarlatanul de tractirgiu pentru năpasta ce-ţi face...”, din care putem desprinde
că neneaca miza într-o foarte mare măsură pe rudele sale, care făceau parte dintr-o categorie socială
cu un rang mare și de care cu toată stăruința dorea să se apropie.

O altă trăsătură de caracter a cucoanei este iresponsabilitatea. Fragmentul: “Tâlharii de dascăli sânt
vinovaţi, iar el, mititelul, nu-i vinovat.” denotă faptul că acesta nu conștientizează vina sa sau a
copilului său în legătură cu aceeași educație, dar dă vine pe oricine din jur, ceea ce îi și marchează
această trăsătură de ignoranță și iresponsabilitate față de propriile fapte, precum și nerespectul față
de dascăli. Nu în ultimul rând, mentalitatea îngustă a cucoanei sunt sugerate de cuvintele și
expresiile pe care le folosește în limbajul său: “hambacul”, ”a vorbi cabazlâcos”, ”raterica”.

Așadar, ajungem la concluzia că cucoana este tipul omului profitor, orgolios, lipsit de cultură care
dorește să dețină anumite avantaje și privilegii în societate. Ea încearcă șă-i însușească copilului său
anumite cunoștințe cu ajutorul dascălului, pentru ca ulterior să-l facă boier. Rolul acestui personaj în
conturarea mesajului este unul foarte important. Conform spuselor lui Vasile Ciocanu: “Replicile
cucoanei vădesc modul vicios de educaţie din familiile boiereşti, tendinţa de a feri copiii de sforţări
intelectuale, învăţătura fiind mai mult pentru ochii lumii, iar principal grijă constînd în a-i deprinde
să profite de poziţia lor socială în obţinerea diferitelor privilegii.”