Caracterizarea Otiliei

In romanul enigma otiliei, george calinescu depaseste realismul clasic si creeaza

caractere dominate de o singura trasatura definitorie, realizand adevarate tipologii umane. El
modernizeaza tehnica narativa, foloseste detaliul in descrieri arhitecturale si in analiza personajelor,
inscriindu-se astfel in realismul secolului al 20-lea, cu trimitere catre creatia lui Balzac. Balzacianismul
este prezent in enigma otiliei prin tema romanului care ilustreaza viata burgheziei bucurestene de la
inceputul sec al 20-lea, societate degradata sub puterea dominanta a banului .

Actiunea romanului este construita in jurula everii lui Mos costache giurgiuveanu. Ideea
paternitatii este nucleul epic al romanului, fapt confirmat de goerge calinescu insusi care-si intitulase
initial romanul „Parintii Otiliei”.

Ca si in romanele lui balzac, relatiile interfamiliale sunt conflictuale si degradate.

Sentimentele paterne ale lui mos costache pentru otilia sunt invinse de avaritia personajului, el
neputand asigura fetei un trai mai bun in viitor, tanara fiind nevoita sa se marite cu pascalopol, un
mosier batran dar bogat. Acesta la randul sau nu-si poate defini foarte bine sentimentele fata de
otilia, el nu poate distinge „ce e patern si ce e viril” in relatia cu fata.

Otilia este persinajul principal si „rotund”, reprezentativ perntru modernitatea romanului,

atat prin tehnicile de realizare cat si prin problematica existentiala, reprezentand enigmatica drama a
feminitatii , fiind si personaj eponim care da numele operei.

Otilia, o tanara de 18 ani, este fiica celei de a 2-a sotii a lui mos costache giurgiuveanu, o
femeie frumoasa si bogata, care lasase lui toata averea cu datoria de a creste pe otilia. Mos costache
o iubeste pe „Otilica”, pe „fe-fetita mea” dar avaritia il imiedica sa o infieze oficial sau sa-i asigure un
viitor.

Fascinanta si imprevizibila, otilia se diferentiaza de alte personaje feminine din literatura

romana, de Olguta din romanul „La Medeleni” de Ionel Teodoreanu sau de Sasha Comanes(sh)teanu
din romanul intitulat „Viata la tara” scris de Duiliu Zamfirescu, prin aceea ca ea se afla intru-un proces
dinamic in continua devenire .

Portretul fizic este relatat in mod direct prin ochii lui felix si construit ptin tehnica detaliului,
sugerand trasaturile morale prorpii feminitatii : delicatete, farmec , cochetarie, distinctie: „cu cap
prelung si tanar de fata, incarcat cu bucle, cazand pana la umeri, subtirica, imbracata intr-o rochie
foarte larga pe poale, dar stransa tare la mijloc si cu o mare colereta (pelerina) de dantela pe umeri,
imi intinse cu franchete un brat gol si delicat”.

Otilia este tipica pentru categoria tinerelor inteligente, cu sensibilitate artistica, atrasa catre
lux si calatorii in strainatate. Firea captivanta a fetei este sugerata in mod indirect de titlul romanului
care scoate in evidenta un personaj tipic de feminitate misterioasa, o imbinare fericita intre puritate
si farmecul natural al varstei cu o maturitate surprinzatoare.

Relatia otiliei cu personajele romanului scoate in evidenta ambiguitatea ei in perceptia

celorolalti. Este cel mai controversat personaj al romanului starnind contradicitii surprinzatoare. Mos
costache o iubeste, el fiind „papa” care primeste de la ea un strop de tinerete, lumina si vioiciune.
Rationalul felix vede in ea o fata admirabila, superioara dar pe care nu o intelege. Pascalopol o
priveste ca pe o femeie in devenire, are rabdare cu ea, dar nu poate distinge „ ce e patern si ce e
viril” in dragostea lui pentru otilia pe care o considera „o artista” si care il incanta si emotioneaza „e
ca o randunica”. Pentru stanica ratiu otilia este o femeie cu spirit practic care stie ce vrea si cum sa se
descurce in viata: „desteapta fata”. Aglaie o considera „o zanatica”, „o dezmatata”, „o stricata” care
suceste capul barbatilor din familie , iar aurica o uraste si o invidiaza pentru ca are succes la barbati .

Alternanta dintre teribilele copilarii, exhuberanta de a alerga desculta prin iarba din curte, cu
profunzimea si ratiunea rece prin care judeca si explica imposibilitatea mariajului cu felix
nedumereste pe toti. Imprastiata si dezordonata, ea accepta cu cu luciditate protectia lui pascalopol
si respinge cu delicatete manifestarile sentimentale ale lui felix.

Intelegatoare si plina de tact in comportamentul ei fata de mos costache, dar aparent imuna
la rautatile celor din clanul Tulea, ea ramane enigmatica prin amestecul unui farmec juvenil cu o
maturitate profunda.

Aceasta enigma a otiliei se naste mai ales in mintea lui felix care-si da bine seama ca el o
iubeste pe otilia fara sa poata determina continutul acestui sentiment fiind derutat de reactiile fetei.
Biletul de amor pe care il scrie starneste in tanarul indragostit chinuitoare stari contradictorii de la
speranta la deprimare, ca-n cele din urma purtarea otiliei sa-l arunce intr-o stare chiar mai confuza
decat cea initiala: „fii cuminte, mai vorbim noi alta data.’’

Indragostit total de otilia, pascalopol o admira si o intelege dar nici el nu poate descifra in
profunzime reactiile si gandurile fetei confirmandu-i lui felix in finalul romanului: „a fost o fata
delicioasa dar ciudata. Pentru mine e o onigma”.

Otilia este un amestec ciudat de atitudine copilaroasa si matura in acelasi timp: alearga
desculta prin iarba din curte, se urca pe stogurile de fan din Baragani, sta ca un copil pe genunchii lui
pascalopol, dar este profund lucida si matura, stie ce vrea de la viata dovedind o autocunoastere
desavarsita: „eu am un temperament nefericit, ma plictisesc repede si sufar cand sunt contrariata”

Un procedeu modern de caracterizare a personajului este mediul ambiant, camera otililei

definind-o intru-totul prin detaliile cu semnificatii comportamentale: „o masa de toaleta cu 3 oglizi
moble si cu multe sertare, un scaun rotativ pentru pian.” Dezordinea tinereasca a lucrurilor aruncate
si amestecate peste tot, rochii, palarii, pantofi, jurnale de moda frantuzesti, carti, papusi, sugereaza
in mod indirect exhuberanta juvenila, un univers al „ascunzisului feminin” asa cum remarca in mod
direct naratorul omniscient. Nimeni nu poate dezlega misterul ce se tesuse in jurul otiliei, pascalopol
insusi precizand ca dupa atatia ani otilia ramasese o enigma. Ea se defineste prin autocaracterizare,
dovedind profunda cunoastere de sine: „eu sunt o zapacita, nu stu ce vreau, eu sunt pentru oamenii
blazati care au nevoie de rasetele tineretii ca pascalopol.

In concluzie, asadar otilia este un personaj realist modern ilustrand eternul feminin plin de
mister, imprevizibil si cuceritor care fascineaza prin amestecul de sensibilitate candida cu o
maturitate profunda.