Curriculum Vitae

CUPRINS

INTRODUCERE .............................................................................................................................. 3

I. SUFERINȚA CA MODALITATE DE ÎMPLINIRE A OMULUI PE PĂMÂNT .... Eroare! Marcaj în document

nedefinit.

2. ÎNȚELEGEREA TEOLOGICĂ A SUFERINȚEI ȘI REMEDIUL ACESTEIA PRIN POCĂINȚĂ Eroare! Marcaj în

document nedefinit.

2.1. Întruparea lui Dumnezeu ca Taină a Desăvârșitei Iubiri . Eroare! Marcaj în document nedefinit.

2.2. Omul după chipul lui Dumnezeu, spre asemănarea cu ElEroare! Marcaj în document nedefinit.

3. STAVROANASTASIMA - SALVAREA OMULUI PRIN CRUCE ȘI ÎNVIEREA LUI PRIN POCĂINȚĂ . Eroare!
Marcaj în document nedefinit.

3.1. Dăruirea ca act de împărtășire din Iubirea Divină ........... Eroare! Marcaj în document nedefinit.

3.2. Vindecarea prin mărturisire ............................................ Eroare! Marcaj în document nedefinit.

3.3. Modurile pocăinței .......................................................... Eroare! Marcaj în document nedefinit.

3.4. Cuvânt de îndemn la spovedanie .................................... Eroare! Marcaj în document nedefinit.

3.5. Ce motive ne împiedică să ne spovedim? ....................... Eroare! Marcaj în document nedefinit.

4. ROLUL MISIONAR AL DIALOGULUI DUHOVNICESC ............... Eroare! Marcaj în document nedefinit.

4.1. Sensul misionar al pocăinței............................................ Eroare! Marcaj în document nedefinit.

4.2. Pocăința ca expresie sacramentală a misiunii Bisericii ... Eroare! Marcaj în document nedefinit.

4.3. Muzica hip-hop în raport cu tinerii și conștientizarea nevoii de pocăință ......... Eroare! Marcaj în
document nedefinit.

4.4. Restabilirea relației cu Dumnezeu .................................. Eroare! Marcaj în document nedefinit.

CONCLUZII ............................................................................. Eroare! Marcaj în document nedefinit.

BIBLIOGRAFIE ........................................................................ Eroare! Marcaj în document nedefinit.

ANEXE ................................................................................... Eroare! Marcaj în document nedefinit.

DECLARAȚIE DE AUTENTICITATE ȘI ORIGINALITATE ................. Eroare! Marcaj în document nedefinit.

CURRICULUM VITAE .............................................................. Eroare! Marcaj în document nedefinit.

2
Curriculum Vitae

3
 Curriculum Vitae

INTRODUCERE

Lucrarea de față are ca temă de cercetare „Rolul dialogului duhovnicesc și dinamica

misionară a Tainei Pocăinței” și este încadrată la disciplina Misiologie. În lumea în care trăim
oriunde își întoarce omul privirea, ar avea tendința să spună că vede numai nedreptate, răutate,
violență, război, nenorocire, suferință, nefericire. Poate fi chiar uimit de coexistența binelui și
a răului la nivel de societate, ba mai mult de o coexistență aproape grotească a binelui și a
răului la nivel de individ, astfel încât să fie străbătut de o întrebare firească: Cum este posibilă
atâta suferință în lume? Și mai mult de atât: Unde este și ce face Dumnezeu când omul suferă?
Lumea aceasta nu trimite la un Dumnezeu perceput prin simțire sau descoperit prin rațiune. Pe
un astfel de Dumnezeu mai degrabă Îl exlude, căci înțelegerea Lui cu ajutorul rațiunii duce la
îndoieli dureroase. Nu accidentul, nu durerea fizică, nu dezamăgirea, nici măcar boala
îndelungată care macină trupul și încovoiază spiritul nu va aduce înțelegerea unui sens al
existenței și al suferinței dacă un gând la moarte nu va fi împletit cu nădejdea învierii și dacă
în iadul suferinței și al deznădejdei, omul nu va simți că Dumnezeu este și acolo cu el.
Fără Dumnezeu nu doar nenorocirea și suferința devin de nesuportat dar viața însăși
devine lipsită de scop, de nesiguranță în privința destinației finale a umanității, atrăgând după
sine o existență privată de un principiu cauzator. Testul suprem este cel al morții căci
dinamica existenței pământești se curmă brusc iar frumusețea nemărginită a acelui „pentru
totdeauna” se stinge în dezamăgirea a lui „acum”. Este adevărat că toți oamenii știu că vor
muri cândva. Dar se gândește cineva serios la asta?
Poate spune omul că este pregătit să înfrunte cu seninătate deplină trecerea? Unii
filosofi și chiar Părinți ai Bisericii spun că Nu! Orice om în fața morții ezită, are un cutremur
în străfundul ființei sale, văzându-se dezgolit și nu poate spune că este complet pregătit, oricât
de bătrân, bolnav sau credincios și drept ar fi. Omenește este de înțeles și Dumnezeu întelege
căci El, Dreptul desăvârșit, Dumnezeu Întrupat, în fața morții a ezitat atât cât natura Lui strict
umană a îngăduit-o și L-a silit pe El, Fiul Lui Dumnezeu să-și întrebe Tatăl de ce L-a părăsit
„Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Mt 27,46; Mc 15,34).
Chiar dacă nenorocirea face ca Dumnezeu să pară absent pentru un timp, mai absent
decât lumina dintr-o carceră, El este tot acolo și se frământă pentru om, pentru suferința lui
făcând plan de îndreptare a vieții omului care nu are. Iar dacă în această negură omul înțelege
4
 Curriculum Vitae
că sufletul său trebuie să iubească în gol chiar atunci când nu pare să aibă nimic de iubit, se va
declanșa paradoxul sensibilității sufletului uman și din golul lui, din nimicul lui va primi prea
plinul dumnezeiesc căci Dumnezeu se va arăta sufletului și-i va arăta frumusețea lumii așa
cum a făcut-o pentru dreptul Iov.
În lucrarea intitulată Către Autolic, Sfântul Teofil al Antiohiei combate politeismul și
arată că pe Dumnezeu este imposibil să-L vezi cu ochii trupești ci îl poți vedea doar în parte
din operele Sale asupra lumii, însă numai cu o inimă curată, având ochii sufletului deschiși
căci dacă orbii nu văd soarele, nu înseamnă că el nu există, idee exprimată așa de frumos și de
poetul Vasile Militaru în versurile: „Orbule, te-ntreb pe tine și răspuns gândit îți cer/Dacă
soarele tu nu-l vezi, nu e soarele pe cer?/Ca și soarele din slavă, Dumnezeu cuprinde firea/
Cei ce cred îl văd în toate, orbii nu-L văd nicăierea!”. Dacă unii oameni nu pot vedea lumina
pentru că trăiesc în întuneric, oare nu cu atât mai mult cei ce trăiesc în lumină, nu mai pot
percepe întunericul? Și totuși asta nu înseamnă că întunericul nu există.
Trădarea lui Iuda, ucenic și apropiat al Mântuitorului Hristos, a oferit cel mai bun
exemplu de repercursiune asupra stării sufletești și fizice a unui om, care prin alegerea
voluntară a unei anumite condiții prin liberul arbitru cu care fiece om a fost înzestrat de
Dumnezeu, a trecut brusc de la lumină în întuneric, precum aflăm din Evanghelie, „Deci după
ce a luat acela bucățica de pâine, a ieșit numaidecât. Și era noapte” (Ioan 13,31). Sfântul Ioan
Gură de Aur dă un sens mult mai profund cuvântului noapte și arată că evanghelistul nu se
referă de fapt la un moment al zilei ci la întunericul ce-l învăluise pe Iuda, mintea lui fiind atât
de întunecată, încât consecința nefastă a fost căderea într-o profundă deznădejde și alegerea
benevolă de a-și curma viața, rămânând în „întunericul cel mai din afară unde va fi plângerea
și scâșnirea dinților” (Matei 25, 30).
Sfânta Scriptură abundă de exemple de stări de prezență în suferință care au dus fie la
osândire fie la mântuirea omului, începând cu protopărinții care au primit gândul de ispitire al
șarpelui călcând porunca ascultării. Un studiu atent al Genezei ne arată că actul lui Adam a
produs un larg spectru de suferinţe: fizice, spirituale, sociale, psihologice şi chiar şi ecologice.
Într-un sens foarte real, suferinţa acestei lumi a fost creată de om însuşi. Tendinţa de a
păcătui, natura păcătoasă, reprezintă o caracteristică umană, transmisă de Adam şi Eva la a
doua generaţie de oameni şi apoi fiecărei generații, până în zilele noastre. Ea este o parte a
naturii umane pe care am moştenit-o fiecare dintre noi şi totuşi Dumnezeu este Cel care a luat
iniţiativa pentru a rezolva această problemă. El i-a dat lui Adam o rază de speranţă,
promiţându-i că într-o zi, Îl va trimite pe Fiul Său pe pământ, pentru a distruge lucrarea
diavolului şi a rezolva problema păcatului şi a suferinţelor omului lucrul acesta împlinindu-se
5
 Curriculum Vitae
prin marea Taină a Întrupării Mântuitorului Hristos. Prin Viaţa, Moartea şi apoi Învierea Sa,
El a triumfat asupra morții şi a păcatului și aduce soluţionarea problemei suferinţei. Prin Jertfa
Sa, El eliberează de sub robia păcatului, prin Învierea Sa aduce nădejdea Învierii, iar prin
Tainele Lui în Biserica Sa șterge păcatul adamic și dă putere de a lupta omului care-L lasă pe
El să-I conducă viaţa.
Dumnezeu a creat omul din iubire și l-a așezat nevinovat în paradis, alungându-l
pentru vinovăție dar dându-i nădejdea mântuirii, arătându-și purtarea de grijă prin prezența Sa
chiar atunci când omul uită de El. Prin așezarea în Eden si-a exercitat atributul de Conducător,
prin alungare pe cel de Judecător, iar prin binecuvântarea înmulțirii neamului omenesc și-a
asumat riscant rolul de Tată ce le poartă de grijă la toți. Un Tată ce este prezent permanent
alături de fiii Lui, ce suferă mai mult decăt ei pentru toate nenorocirile lor, de care nu poate
să-i scape brutal fără voia lor, căci ar însemna să le anihileze primul și cel mai de preț dar pe
care El l-a oferit și anume liberatea umană. Dacă Dumnezeu ar vrea să elimine tot răul din
lume, ar trebui să-i elimine pe toţi oamenii ce săvârșesc răul sau cele rele. Şi oare cine n-ar
intra în această categorie? „Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu”
(Romani 3:23). Dumnezeu a ales să acţioneze pentru transformarea omului și nu pentru
eliminarea lui, căci El nu vrea moartea păcătosului ci să se întoarcă și să fie viu.
Pe de altă parte dacă Dumnezeu ar elimina tot răul din lume, dar L-ar lăsa totuşi
cumva pe om în lume, ar însemna că esenţa a ceea ce este omul să fie distrusă, să piardă
caracteristica lui distinctivă și anume capacitatea de a alege. Programarea eliminării răului din
om doar din inițiativa lui Dumnezeu, ar transforma omul din persoană în non-persoană, într-
un robot, programat să îndeplinească perfect anumite acțuni dar fără sentiment, pierzându-și
cel mai de preț dar și anume împărtășirea din iubirea Treimică ce dăruiește iubire.
Dumnezeu L-a creat pe om cu capacitatea de a se împărtăși din iubirea Lui dăruind
iubire. Dragostea se bazează pe dreptul cuiva de a alege să iubească. Omul nu poate fi forțat
să iubească. Poate fi forțat să slujească, să asculte dar nu să iubească. Iubirea este actul
Suprem de unire cu Dumnezeu pentru că ea implică adevăr absolut și libertate necondiționată.
Omul poate mima orice altă stare, dar dragostea este imposibil de mimat, este imposibil de
falsificat și de aceea ea este criteriul ultim și absolut al îndumnezeirii omului, pentru că
adevărata dragoste se întemeiază pe libertatea individului de a alege să iubească. Dumnezeu a
creat omul din iubire pentru veșnicie, iar prin trăirea clipei prezente alături de El, oricât de
mare ar fi nenorocirea în care se află, oricât de neagră ar fi negura ce-l învăluiește, omul
ajunge să trăiască veșnicia, căci oriunde s-ar afla trăiește prezența Lui și n-ar fi nevoie de a
atinge spațiul ca să-L întâlnească, L-ar găsi în cel mai intim colț al său, în inima sa.
6
 Curriculum Vitae
Despre această tainică unire au scris Părinții Bisercii, pe aceasta au simțit-o mucenicii
primelor veacuri creștine și asta simt creștinii martirizați pentru numele lui Hristos până
astăzi, căci ce poate fi mai înălțător și mai adânc decât a primi cu bucurie moartea pentru El
care S-a dus cu bucurie la moarte ca omul să trăiască veșnic alături de El? Ei nu numai că au
răbdat chinurile morții și ale umilinței dar îi binecuvântau pe cei ce-i chinuiau pentru că inima
lor se unise tainic cu Dumnezeul cel Viu și mergeau la moarte cântând. Când alți oameni îi
schingiuiau, ei se rugau pentru iertarea prigonitorilor lor, pentru că în inima lor curățită
încăpea „aici și acum”, Dumnezeu și toată creația Lui. Mintea curată și numele Lui Hristos
scris în inima fiecăruia „ieri și azi și în veci” va ajuta în purtarea Crucii suferinței și a
biruinței în nădejdea Învierii, căci El a spus: „Îndrăzniți! Eu am biruit lumea!” (Ioan 16, 33).
Tema lucrării de față prezintă o fermă provocare de a găsi niște răspunsuri la
întrebările apăsătoare sufletului care este într-o perpetuă căutare după cunoașterea Adevărului,
cât și acela de a putea deschide o portiță în adâncul sufletului spre a putea face acel prim pas
spre Dumnezeu. Și astfel, „El la rândul lui va face 10 spre noi”, (Luca 15, 20).
Motivația abordării unei lucrări pe această temă a încolțit cu mult timp în urmă, având
la bază suma unor întrebări personale acumulate de-a lungul timpului. Atunci când pragul
Bisericii este pășit, îți pui inevitabil întrebări aparent simple, al căror răspuns nu prea știi să ți-
l dai și care constituie în final subiectul multor frământări.
Scopul lucrării de față îl reprezintă conștientizarea nevoii de a ne mărturisi, apoi de a
conștientiza starea în care ne aflăm și găsirea unor soluții pentru a face primul pas spre a
începe curățirea sufletului.
Cercetarea de față își propune obiective generale clar prestabilite, și sunt tratate cât
mai amănunțit în lucrarea de față. Dintre cele mai importante cărți ce le-am consultat pentru
întocmirea acestei lucrări, apreciem ca fiind următoarele: Omilii despre pocăință – Sfântul
Ioan Gură de Aur, Elemente de Pastorală Misionară pentru o societate post-ideologică, Teofil
Tia, Despre ascultare - Arhim. Simeon Kraiopoulos, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei
– Cuviosul Siluan Athonitul.
Scopul acestei lucrări este atât acela de a găsi niște răspunsuri la întrebările apăsătoare
sufletului râvnitor după cunoașterea Adevărului, cât și acela de a putea deschide o portiță în
adâncul sufletului spre a putea face acel prim pas spre Dumnezeu. Și astfel, „El la rândul lui
va face 10 spre noi”, (Luca 15, 20).
Dorința și motivația cercetări de față a fost aceea ca prin intermediul acestei lucrări
cititorul să înțeleagă modalitatea de a oferi un ajutor corespunzător generației actuale, dar
adresându-se inclusiv și generaților viitoare, o înțelegere a ajutorului pe care-l primește
7
 Curriculum Vitae
sufletul omului prin intermediul acestei Taine atât de mari pe care îl face, în timp, „să nu mai
fie hrănit cu lapte, ci cu hrană tare”, (Evrei 5, 12-14).
Lucrarea de față este constituită din patru capitole. Astfel, primul capitolul își dorește
să expună faptul că suferința privește fundamental ființa umană și după cum în lume nu există
oameni care să fi avut parte, de la naştere până la moarte, doar de încercări şi suferinţe, tot așa
nu există om în lume care să fi avut parte în viață doar de bucurii.
Capitolul al doilea, se axează pe faptul că odată cu căderea în păcat a protopărinților
omul a devenit rob al păcatului, al diavolului și al morții, toate puterile sale sufletești fiind
pervertite, ieșind astfel din comuniunea cu Dumnezeu și alipindu-se în mod pătimaș de cele
create, nemaitinzând spre Creator.
Următorul capitol, își propune să realizeze o conștientizare a modului în care sufletul
simte că este bolnav, a dorinței de schimbare și, de ce nu, găsirea unor răspunsuri la unele
întrebări care ne frământă probabil pe toți mai devreme sau mai târziu.
Ultimul capitol, alcătuit din 4 subcapitole, își propune să răspundă la anumite întrebări
ce ne țin departe de Taina Mărturisirii și oferă răspunsuri cât mai apropiate nevoii de
restabilire a relației cu Dumnezeu.
Originalitatea acestei lucrări, îi oferă cititorului răspunsuri la acele întrebări care cel
puțin o dată în viață l-au cercetat atunci când starea interiorului sufletului său a simțit acel gol
pe care numai rugăciunea și gândul spre Adevăr l-a putut umple.
Auditoriul care dorește să acorde atenție și interes acestui studiu, are ca motiv
principal faptul că această lucrare vizează tratarea unei ample teme de actualitate din viața
omului, și anume suferința, suferință care este exprimată de către fiecare om în parte, atunci
când îl întristăm pe Dumnezeu, pe care Îl iubim. Sufletul nostru tânjește după Domnul și îl
caută cu lacrimi, deoarece singurul gând din viața noastră care ne cinuie sufletul este părerea
de rău că și de data aceasta L-am întristat pe Dumnezeu și că am pierdut iubirea Lui.
Ideea centrală a acestei lucrări, constă în găsirea unor răspunsuri care să ne poată
furniza acel prim pas spre Dumnezeu și spre conștientizarea că dialogurile duhovnicești
întotdeauna au țintit spre centru sufletului nostru, oricât de împietrit ar fi, să poată pătrunde cu
acel gând care din clipa în care l-ai întâlnit, clipa schimbării a și venit. Misiunea aceasta, are
ca scop conștientizarea adevăratei valori pe care o concentrează Taina Mărturisirii și
edificarea noului eu.

8
Curriculum Vitae