CARACTERIZARE HARAP-ALB

Un element esențial al structurii operei literare îl constituie personajele care participă la

acțiune și se încadrează unei anumite tipologii, stabilind între ele anumite relații și fiind
purtătoare ale mesajului autorului. Un astfel de personaj este și Harap-Alb, căruia scriitorul îi
construiește un portret complex, ale cărui însușiri sunt puse în evidență printr-o serie de elemente
ale textului(temă, acțiune, construirea conflictului, relațiile cu celelate personaje, dar și printr-o
multitudine de procedee de caracterizare).

Povestea lui Harap-Alb a fost publicată în revista Convorbiri literare în 1 august 1877.
Conform clasificării făcute de Jean Boutiere, aparţine grupului basmelor fantastice, alături de
Soacra cu trei nurori, Fata babei şi fata moşneagului, Făt-Frumos, fiul iepei şi Povestea porcului.
Lumea descrisă de el în Povestea lui Harap-Alb este una ţărănească, personajul principal nu are
trăsături supranaturale.

Basmul cult este o specie a genului epic, in proza, o naratiune ampla ce implica
supranaturalul /fabulosul. Personajele sunt purtatoare ale unor valori simbolice: binele si raul in
diversele lor ipostaze.Conflictul dintre bine si rau se incheie , de obicei, prin victoria fortelor
binelui.

Tema basmului este triumful binelui asupra raului. Motivele literare specifice sunt:
superioritatea mezinului, calatoria, supunerea prin viclesug, muncile , demascarea raufacatorului,
pedeapsa, casatoria.

Actiunea se desfăşoară linear, succesiunea secvenţelor narative şi a episoadelor se

relizează prin înlănţuire. Incipitul stabileşte timpul şi spaţiul în care se desfăşoară acţiunea, dar
acestea nu au coordonate reale ci vagi, imaginare. Incipitul, reprezentat de fapt de o formulă
compoziţională specifică basmului, se află în strânsă legătură cu formula finală.

Momentele subiectului corespund acţiunilor realizate de erou. Situaţia iniţială în care

este prezentat eroul şi curtea craiului reprezintă expoziţiunea, primirea scrisorii de la împăratul
Verde, hotărârea fiului mai mic de a-şi încerca şi el norocul constituie intriga, probelele pe care
le trece Harap-Alb împreună cu prietenii săi alcătuiesc desfăşurarea acţiunii, punctul
culminant constă în demascarea Spânului şi recunoaşterea meritelor adevăratului moştenitor, iar
prin deznodământ se reface echilibrul iniţial şi are loc răsplata eroului prin moştenirea tronului
şi căsătoria cu fata împăratului Roş.

Harap-Alb este personajul principal al basmului. Este caracterizat atât cu ajutorul

mijloacelor directe (portretul făcut de narator şi de alte personaje), cât şi indirecte
(caracterizarea prin propriile acţiuni, nume).
 Harap-Alb este cel mai reprezentativ dintre eroii pozitivi ai lui Creangă. El nu are
trăsături supranaturale, puterea lui stă în gândul lui bun. La fel ca şi alte personaje din poveştile
autorului, Harap-Alb e omenos şi milostiv.

Încă de la începutul basmului, fiul cel mic al Craiului îşi va dovedi calităţile de erou,
acestea fiind: mila şi bunătatea, care îl ajută să-şi facă ajutoare ce îl vor sprijini în călătoria sa,
cum ar fi Sfânta Duminică şi calul năzdrăvan. După ce trece de capcana pe care i-o întinde tatăl
şi care era menită să-i probeze vitejia, eroul pleacă în călătoria sa iniţiatică.

Personajul este caracterizat şi prin opoziţia cu personajul negativ, simbol al forţei răului.
Nici Spânul nu are trăsături miraculoase, dar el reprezintă omul rău, maleficul, inumanul. El
reuşeşte să-l păcălească pe erou datorită vicleniei şi astfel are loc o schimbare de statut: Spânul
devine fiul de crai, iar acesta se transformă în sluga primului. Prima etapă a formări personajului
este coborârea în fântână, care echivalează cu o coborâre ad inferos, un botez în urma căruia
fiul craiului primeşte un nou nume, Harap-Alb, şi o nouă identitate, de slugă a Spânului. De
asemenea, Spânul are rolul unui iniţiator, este „un rău necesar”, fără de care nu s-ar fi putut
realiza iniţierea eroului pozitiv.

Harap-Alb devine un erou exemplar nu prin însuşiri miraculoase aşa cum se întâmplă de
obicei în basme, ci prin trăsturile sale profund umane. Bunătatea şi mila de care dă dovadă încă
de la început îl situează în rândul personajelor care reprezintă forţele binelui.

In concluzie, prin cele afirmate, Harap-Alb din “Povestealui Harap-Alb" este construit pe baza
schemei narative a initierii, respectiv pe baza antitezei cu personajul negativ .