Basmul lui Ion Creangă - „Poveste lui Harap Alb” a apărut în Convorbiri literare pe 1

august 1877, apărând în același an în Timpul. Un prim argument ce ilustrează caracterul realist al
operei este descrierea impersonală - mediul și personajele sunt descrise impersonal. Un al doilea
argument, pentru evidențierea viziunii realiste a basmului, constă în caracterul tipic al
personajelor, protagoniștii neavând puteri supranaturale, având trăsături reprezentative pentru
unele aspecte morale Harap-Alb este eroul basmului și spânul este răufăcătorul basmului, dar și
-un rău necesar-, Sfânta Duminică are rolul de pedagogul bun.
Conform celei mai cunoscute definiții, tema basmului este lupta dintre bine și rău, cu
triumful binelui, dar în opera lui Creagă este dublată de tema maturizării eroului. Cu alte cuvinte,
eroul luptă pentru impunerea unui set de valori morale. Ca în epoeile Homerice, realitatea se
redimensionează la modul enorm.
Titlul basmului este un oximoron, sugerând dubla personalitate a protagonistului care are
o identitate reală și una falsă.
După opinia multor cercetători, basmele, mai ales cele populare, au un tipar narativ
stereotip. Desfășurare discursului epic urmărește un tipar narativ alcătuit din patru secvențe,
inegale ca lungime și consistență: starea de echilibru, tulburarea echilibrului, acțiunea de
recuperare al echilibrului și restabilirea echilibrului. Acest tipar narativ este asemănător, în linii
mari, cu al oricărui basm. Reperele temporale și spațiale sunt vagi, nedefinite.
Fiind o creație epică, acțiunea se desfășoară potrivit momentelor canonice ale subiectului
- în expozițiune, se arată că fiul de crai trebuie să ajungă la celălalt capăt al lumii pentru a
soluționa un prejudiciu, lipsa moștenitorilor împăratului Verde constituie intriga. Desfășurarea
acțiunii include apariția ajutoarelor și depășirea cu bine a problemelor,iar în deznodământ se
evocă felul în care Harap-Alb își recuperează identitatea.
Din punct de vedere compozițional, Povestea lui Harap-Alb este alcătuită din șapte părți:
punerea la încercare, plecarea celui mai tânăr, întâlnirea cu Spânul, substituirea, sosirea la
împăratul Verde, episodul cu aducerea salatei din grădina ursului, a pieii cerbului din pădurea
fermecată, plecarea spre Împăratul Roș, întâlnirea cu tovarășii fabuloși, cucerirea fetei de împărat
cu ajutorul a șase încercări, întoarcerea la împăratul Verde, pedepsirea trădătorului și căsătoria
lui Harap-Alb.
O scenă semnificativă pentru evoluția personajului și ilustrarea drumului de maturizare o
constituie coborârea în fântână a fiului de crai, deoarece această înșelătorie declanșează
conflictul dintre bine și rău. Inocența fiului de crai este pedepsită prin pierderea statutului și a
dreptului de a deveni împărat și obligația de a parcurge o inițiere suplimentară. Spânul îl
transformă în rob, îi trasează un parcurs existențial și îi spune că nu își va recăpăta identitatea
decât după ce va muri și va învia.
După parcurgerea probelor impuse de Spân prin care va dobândi calitățile necesare unui
bun împărat, Harap Alb se întoarce la curtea lui Verde- Împărat cu fata împăratului Roș. o
secvență narativă relevantă este cea în care fata îl demască pe Spân, dezvăluind adevărata
identitate a fiului de Crai. Moartea lui Harap Alb reprezintă o moarte inițiatică, acesta reînviind
ca împărat. Lichidarea răului este atribuită calului năzdravan, care își arată astfel loialitatea.
 De factură folclorică sunt motivele narative tipice: călătoria, supunerea prin vicleșug,
probele, demascarea impostorului, căsătoria. Se remarcă existența unor formule prestabile, care
intervin, în cazuri determinate-- fraze întregi, dialoguri stereotipe, fraze stereotipe ,, formule
inițiale, formule mediane, formule finale și personaje adjuvante
Basmul este construit în întregime pe principiul cifrei 3- confruntările fiilor de crai cu
ursul, aparițiile spanului, încercările la care Spânul îl supune pe Harap-Alb, probele pețitului,
probele la care îl supune fata însăși.
Originalitatea lui Creangă, viziunea sa despre lume, este determinată de
următoarele elemente-- specificul narațiunii, specificul fantasticului, nota comică și oralitatea
stilului.Viziunea despre lume este asociată cu supranaturalul popular, cu evocarea universului
rural, în mod realist, astfel încât comportamentul personajelor și relațiile dintre ele ilustrează
cotidianul din lumea satului.
Specificul fantasticului este dat de faptul că în Povestea lui Harap-Alb, fuziunea
dintre real și imaginar atinge desăvârșirea. Schematismul inițial al basmului popular este supus
unei operații de revitalizare, aflăm că drumurile sunt nesigure. Creangă nuanțează mobilurile
faptelor prin diverse practici și prin necesitatea probei curajului.
Umorul are următoarele surse- jocul de logică în care o propoziție este contrazisă de
următoarea, expresii pleonastice, asocieri cu cuvinte nepotrivite, împerecheri fonetice hilare.
Oralitatea derivă din apariția următoarelor elemente- punctele de suspensie sugerează
discontinuarea vorbirii, intonația vioaie rezultă din exprimarea practică, repetiția, eliminarea
conjunctiei, topica, încheietura puternică a unor fraze, care sugerează fluctuații, curbe în rostire.
În concluzie, prin Harap-Alb, autorul, evidențiază destinul unui personaj care, deși nu are
puteri supranaturale, izbutește să parcurgă drumul inițiatic. El devine împărat, împlinind,astfel,
profetiile Sf. Duminici.