ACTIVITATEA 2

1. Menționați care sunt principalele instrumentele cu ajutorul cărora se evaluează

decalajele în dezvoltare.

Evaluarea presupune colectarea de informaţii cât mai complete, interpretarea de date,

punerea şi rezolvarea de probleme în scopul orientarii deciziei şi intervenţiei.  Evaluarea este o
parte dintr-un proces şi nu un demers ulterior şi exterior diverselor tipuri de intervenţii: educaţionale,
de protecţie, de  tratament  şi recuperare etc. Demersul  evaluativ nu se rezuma la o
activitate constatativă, ci investighează potenţialul de dezvoltare  şi învăţare şi sugerează programe
ameliorative formative pe anumite paliere de dezvoltare.
Evaluarea stabilește  elementele  pozitive din dezvoltarea copilului, care vor constitui  punctul de
plecare în activitatea de recuperare.
Demersul evaluativ în cazul copiilor cu dizabilități parcurge urmatoarele mari etape:
1.Evaluare inițială  constatativă, ale carei obiective sunt:
- identificarea, inventarierea, clasificarea, diagnosticarea;
-stabilirea nivelului de performanțe sau potențialul actual al copilului;
-estimarea/prognoza dezvoltării ulterioare, bazata pe potențialul individual și integrat al copilului
-stabilirea încadrării: pe grad sau nivel educațional etc.;
-stabilirea parametrilor programului de intervenție personalizată.
2. Evaluarea formativă este un tip de evaluare continuă care evidențiază nivelul potențial al
dezvoltării și urmărește  inițierea  unor programe de  antrenament  a operațiilor
mintale. Ea nu este centrată pe deficit, ci evidențiază ceea ce știe și ce poate copilul, ce  deprinderi
și abilități are într-o anumită etapă a dezvoltării sale.
3.Evaluarea finală are ca obiective:
-Estimarea eficacității intervenției sau a programului;
-Modificarea planului sau a programului, în raport de constatări;
-Reevaluarea copilului și reconsiderarea deciziei. 
Evaluarea  trebuie  să fie complexă  și  să evite  formalismul.  Evaluarea complexă  presupune  o
abordare  multidisciplinară  medicală, psihologică, pedagogică și socială  complementară, uneori
interinstituțională, iar din analiza și sinteza tuturor datelor rezultate  reiese și trebuie să se
propuna soluții de orientare a copiilor către serviciile adecvate.

2. Care sunt principalele arii de dezvoltare evaluate.

Acest tip de evaluare este realizat de către analistul comportamental și investighează
multitudinea de abilități din principalele arii de dezvoltare ale unui copil: limbaj receptiv, limbaj
expresiv, imitație grosieră/fină/vocală, joc independent și social, cereri, conversație, abilități de
independență și autoservire, etc. Comparând-o cu celelalte două tipuri de evaluări psihistrică și
psihologică, aceasta nu are drept scop emiterea unui diagnostic/ psihodiagnostic, ci stabilirea
competențelor copilului pe fiecare arie de dezvoltare. Nivelul competențelor ajută la stabilirea unui
plan de intervenție obiectiv și personalizat pentru fiecare copil.