Bumbar Antonio

1. Dacism și latinitate
Latinismul și dacismul sunt două surse de împrumuturi lexicale și gramaticale în
limba română, unde latinismul se referă la influența limbii latine vorbite în Dacia
Romană, iar dacismul se referă la împrumuturile din limba traco-dacică, o limbă
autohtonă anterioară romanizării.

2. Procesul de romanizare
Procesul de romanizare reprezintă actul de asimilare culturală și lingvistică a
populației din Dacia, care a fost supusă influenței puternice a Imperiului Roman
în secolul II î.H. Procesul de romanizare a avut loc într-un context istoric în care
Imperiul Roman și-a extins puterea și influența într-o parte din Europa, inclusiv în
Dacia. Această tranziție a implicat adoptarea limbii latine, a religiei romane și a
altor aspecte culturale ale Romei, ceea ce a dus la apariția limbii române în forme
timpurii.

3. Motivele susținerii latinității

De-a lungul timpului, disputele cu privire la conceptele de latinitate și dacism au
provenit dintr-o nevoie de autodefinire identitară. De asemenea, susținătorii
latinității au argumentat că limba și cultura română au origini latine și că aceasta
reprezintă o continuitate cu moștenirea istorică și culturală a Imperiului Roman și
a populației autohtone din Dacia. Alte motive includ dezvoltarea și promovarea
unei identități culturale și lingvistice comune cu celelalte țări cu origini latine,
precum Italia, Spania sau Franța.
În România, personalități istorice importante care au susținut latinitatea includ:
Mihai Eminescu, considerat unul dintre cei mai importanți poeți ai literaturii
române și un susținător al latinismului, precum și Nicolae Iorga, istoric, scriitor și
om politic, care a promovat istoria și cultura românească, dar și influențele latine
în acestea. Gheorghe Brătianu, om politic și istoric, Mircea Eliade, scriitor și
istoric al religiilor, și Petre Țuțea, filosof și publicist.
+ câteva poze cu personalitățile denumite!

M. Eminescu Nicolae Iorga

Bumbar Antonio

Mircea Eliade

4. Teoriile genezei românești

Teoriile genezei românești reprezintă un subiect complex și controversat în
studiul limbii române și al istoriei poporului român. Aceste teorii încearcă să
ofere explicații cu privire la originile și evoluția limbii române, în raport cu istoria
și cultura regiunii sud-est europene. Printre cele mai importante teorii se numără
teoria autohtonă, care susține că limba română s-ar fi dezvoltat în mod autonom
pe teritoriul actual al României, fără influențe semnificative din alte limbi,
precum și alte teorii (teoria migratorie).