Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
meditare .
- A doua mişcare rituală se efectuează astfel: întindeţi mâinile de-a lungul
corpului cu degetele unite strâns lipite de podea şi ridicaţi capul lipind cu putere
bărbia de piept. Apoi ridicaţi picioarele drepte vertical în sus, fiind atenţi de a nu
rupe bazinul de la podea. Dacă puteţi, ridicaţi picioarele nu doar vertical în sus
OCHIUL RENAȘTERII
- Deci am ajuns şi la
a cincea mişcare rituală, -
anunţă colonelul. – Poziţia iniţială repre-zintă sprijinirea corpului
culcat şi încovoiat. Corpul se sprijină pe palme şi pe buricele
degetelor dela picioare. Genunchii şi bazinul nu ating podeaua.
Vârfurile degetelor, lipite, ale mâinilor sunt ori-
pagina 16 din 32
entate strict înainte. Distanţa dintre palme este puţin mai largă
de nivelul umerilor. Distanţa dintretălpi, de asemenea.- Începem
mişcarea prin ridica-rea capului, insistând de a-l da pespate.
Apoi trecem într-o poziţie acorpului, care are aspectul unui un-
ghi ascuţit, cu vârful orientat în sus.Simultan, mişcând gâtul,
lipim băr- bia de piept. Fiţi atenţi ca picioarelesă rămână drepte,
iar mâinile drepteşi trunchiul să fie în acelaşi plan. În această
poziţie copul pare a fi îndoitîn jumătate din zona bazinului. Şi
atât. După aceasta, ne întoarcem în poziţia iniţială – sprijin
culcatşi încovoiat – şi executăm totul de la început (Des. РД -
5).- După o săptămână de practicare, această mişcare devine
cea mai simplă dintre toate celecinci. După ce vă obişnuiţi cu
ea, atunci când reveniţi la poziţia iniţială, să încovoiaţi spatele
înapoicât mai mult posibil, dar nu din contul regiunii lombare, ci
îndreptând umerii şi bombând la maxim pieptul. Să nu uitaţi
însă ca genunchii şi bazinul nu trebuie să atingă podeaua.
Suplimentar, introdu-ceţi în exerciţiu şi o pauză în timpul căreia
încordaţi maximal toţi muşchii în ambele poziţii – ceainiţială şi
cea de vârf.Schema respiraţiei la cea de-a cincea mişcare
rituală este un pic neobişnuită. Începeţi cu oexpiraţie profundă
când staţi sprijinit culcat şi încovoiat, faceţi o inspiraţie adâncă,
pe cât e posibil,atunci când vă „puneţi” corpul în jumătate.
Reuşiţi să faceţi o respiraţie, aşa numită, paradoxală.Când vă
întoarceţi în poziţia iniţială, faceţi o expiraţie completă. Atunci
când vă opriţi în punctuliniţial şi cel de vârf, pentru a face pauza
cu încordarea muşchilor, reţineţi respiraţia pentru
câtevasecunde, corespunzător după inspiraţie şi după
expiraţie.- Oriunde, unde am predat mişcările rituale „Ochiul
renaşterii”, - continuă povestirea sa Sir Henry, - la început le
OCHIUL RENAȘTERII
pagina 19 din 32
- Spre fericire, marea majoritate a celor care încep a practica
„Ochiul renaşterii”, la scurttimp observă că nu doar e util, dar şi
foarte plăcut. Senzaţia mobilizării, a puterii şi a disponibilităţiide
a înfrunta cu toate forţele necesare orice problemă, îl inspiră
atât de mult pe cel ce practică miş-cările rituale, întrucât el
aşteaptă cu nerăbdare momentul rezervat pentru următoarele
exersări. Şi,la urma urmei, pentru efectuarea celor cinci mişcări
rituale în volumul lor complet sunt necesaredoar cincisprezece -
douăzeci de minute! Iar o persoană bine antrenată le face toate
OCHIUL RENAȘTERII
voinţei
. Iar rezultatul – iată-l, îl aveţi în faţa ochilor.- Pentru mulţi, o
astfel de transformare a autoconştiinţei este una dintre cele mai
OCHIUL RENAȘTERII
Au trecut aproximativ trei luni din ziua întoarcerii lui Sir Henry
Bradford din India. În acestrăstim s-au întâmplat multe
evenimente. Eu însumi am început să practic „Ochiul renaşterii”
ime-diat din ziua în care colonelul mi-a povestit despre el.
Rezultatele nu s-au lăsat de aşteptat. Eramfoarte mulţumit.
Aproape tot timpul colonelul era ocupat cu organizarea
afacerilor sale, restabilirea
pagina 20 din 32
relaţiilor care se întrerupseseră în timpul lipsei sale, şi cu
crearea unei afaceri noi, căci acum forţe pentru a munci avea în
exces. Din această cauză, după acea memorabilă zi, când am
descoperitesenţa „Ochiului renaşterii”, nu ne-am mai văzut
destul de mult timp. Când în sfârşit Sir Henry m-asunat,
începusem cu entuziasm să-i povestesc cât de vizibil s-a
schimbat, doar după câteva săptă-mâni de practicare, starea
mea energetică şi statutul psihologic. De asemenea, i-am
comunicat căsunt mult mai mult decât mulţămit de rezultate şi
chiar şi ultimele fărâme de îndoială au dispărut,fără urmă, din
conştiinţa mea.Eram într-atât de însufleţit, încât jinduiam
neapărat să împărtăşesc minunatul secret al izvo-rului tinereţii
cu toţi cei cărora acestă experienţă putea fi de ajutor. De aceea,
la sfârşitul convorbiriinoastre, i-am pus colonelului următoarea
întrebare:- Ascultaţi, Henry, care ar fi atitudinea Voastră faţă de
propunerea de a profesa însuşireamişcărilor rituale „Ochiul
renaşterii” pentru doritori, aici, în Londra?- Nu e rea ideea, - a
răspuns el, - cu mare plăcere m-aş apuca de aceasta, dar cu
respectareaa patru condiţii. Prima, în grup să fie aproximativ un
număr egal de femei şi de bărbaţi, care, pe câte posibil, să
reprezinte toate straturile societăţii – de la sfera de acţiune a
profesioniştilor intelectua-li de rang înalt până la cea a
casnicelor şi a muncitorilor necalificaţi. Desigur, ar fi bine să
impli-căm şi pe cineva din aristocraţie, dar mă tem că, iniţial,
aceasta va fi destul de complicat, mai alesţinând cont de
compoziţia atât de pestriţă a grupului. În al doilea rând, grupul
să fie compus din persoane cu o vârstă nu mai mică de
cincizeci de ani. Partea de sus a limitei de vârstă nu se
OCHIUL RENAȘTERII
pagina 21 din 32
Când i-am povestit colonelului ce am întreprins, el a rugat:
-
Fiţi amabil, Pete, daţi-mi acele foiţe mie. Este destul de
interesant ce impresie obiectivăîşi formează oamenii despre
vârsta mea. Iar apoi voi anunţa tuturor câţi ani am în reali-tate.A
luat hârtiile şi a început să citească în glas cifrele. Cu fiecare
variantă nouă, expresia feţiicolonelului se făcea tot mai
mulţumită. Toţi membrii grupului au decis: colonelul are circa
patru-zeci sau un pic mai mult de patruzeci de ani.- Deci,
doamnelor şi domnilor, consider de datoria mea să vă exprim
cea mai profundă recu-noştinţă pentru complimentele atât de
plăcute la adresa mea, - a zis colonelul, terminând citirea
presupunerilor. – Şi deoarece aţi fost cu toţii sinceri cu mine, voi
fi nevoit să vă plătesc cu aceeaşimonedă şi fără ocolişuri să vă
destăinui – anul acesta împlinesc şaptezeci şi trei.În sală a
coborât o linişte mortală. Un bătrân de şaptezeci şi trei de ani
care părea să fie dedouă ori mai tânăr? Inacceptabil! După
ceva timp, când a trecut starea de şoc primară, au început
săcurgă şuvoi întrebările.- Cum aşa, de ce rezultatul atins de
OCHIUL RENAȘTERII
pagina 23 din 32
de ce practicarea transformării energiei sexuale în forţă vitală
este valabilă oriunde şi oricând, înorice moment, când se atestă
apariţia în corp a dorinţei sexuale.- Există doar o singură
diferenţă între un om obişnuit sănătos, puternic, inteligent şi un
su- praom, care deţine puterea magică şi capacitatea de a
utiliza după propria dorinţă calităţile specialeale conştientizării,
OCHIUL RENAȘTERII
Capitolul trei
Pentru a lungi viaţa scurtează raţia- Benjamin Franklin
Pe parcursul a zece săptămâni Sir Henry a încetat să mai
frecventeze consecutiv toate lecţiile şi venea doar atunci când
apărea vreo întrebare care cerea explicaţii din partea lui. Una
din întrebări a fost cea despre alimentaţie. În una din zile am
invitat colonelul să vină şi să ne ilumineze privind tot ce e
permis de mâncat, ce nu e de dorit, ce e interzis, în ce cantităţi
şi în care perioadă a zilei e mai bine să ne alimentăm ş.a.m.d.-
În mănăstire nu existau probleme legate de alegerea
produselor alimentare, - începuse colonelul. – Însăşi orânduirea
vieţii din mănăstire garanta că fiecare din locatarii ei să se
OCHIUL RENAȘTERII
Capitolul patru
Un organism bolnăvicios slăbeşte mintea.
-
Jean Jacques Rousseau
Colonelul Bradford se pregătea să plece în Statele Unite şi,
înainte de plecare, ni s-a adresat pentru ultima dată.Stătea în
faţa noastră – zvelt, puternic şi tânăr. Când l-am întâlnit pentru
prima dată după în-toarcerea din Tibet, a produs asupra mea
impresia unui om perfect în toate privinţele. Şi nu în zadar se
zice că perfecţiunea nu are limite. Acum arăta şi mai
impresionant.- Mai întâi de toate, - spuse Sir Henry, - aş vrea să
cer scuze doamnelor care se află aici, de-oarece ceea ce
intenţionez să spun se adresează în mare măsură domnilor. Nu
are nici o legătură cuînsemnătatea celor cinci mişcări rituale,
care sunt la fel de benefice atât pentru femei, cât şi pentru
bărbaţi. Dar, deoarece eu fac parte din reprezentanţii sexului
OCHIUL RENAȘTERII
le pronunţe cu un timbru cât mai jos, iar femeile, cu unul cât mai
înalt. De dorit, ca repetarea săfie făcută de câteva ori în fiecare
dimineaţă. E foarte bine, dacă aveţi posibilitatea de a
repeta„OM”, de asemenea, câteva ori ziua şi seara
-
Pentru a pronunţa corect mantra „OM”, inspiraţi maximal
profund şi apoi expiraţi încetscoţând cu vibrare sunetul „O-O-O-
O...”, la sfârşit el trece pe scurt timp în „U-U-U-U...”, concomi-
tent ridicându-se din coşul pieptului spre gât, iar apoi se
transformă într-un lung „M-M-M-M...”,vibraţiile căruia trec cât
mai sus posibil în mijlocul capului. Se pot efectua multe unde
lungi ale su-netului „OM” doar dintr-o singură expiraţie. Acest
exerciţiu simplu armonizează caracteristicile di-namice ale
tuturor celor şapte vârtejuri principale. Şi pe parcurs nu e
necesar de a ne lăsa pasionaţinici de însuşi procesul cântării
mantrei, nici de încărcătura ei semantică, deoarece
însemnătatea principală constă în caracteristicile vibraţiilor
mantrei şi în ceea ce ea ne permite să facem cu gla-sul.- Cu
aceasta, probabil, se sfârşeşte tot ceea ce intenţionam să vă
povestesc despre vârtejurileeterice ale corpului uman şi cele
mai simple metode de a lucra cu ele. Ne-a rămas să discutăm
doar un singur aspect al practicii „Ochiul renaşterii”, care însă
are o însemnătate deosebită.- Imaginaţi-vă ca s-ar putea lua un
bătrân ramolit, „extirpând” personalitatea lui din corpulîn
degradare şi să îl „plantăm” într-un corp tânăr şi sănătos, care
are vârsta de, să zicem, douăzeci şicinci de ani. Vă asigur că,
în noul corp, bătrânul va rămâne tot bătrân. Şi dependenţa de
slăbiciunea lui va distruge foarte repede noul corp. Majoritatea
oamenilor care îmbătrânesc, plângându-se de incomoditatea
care le cauzează bătrâneţea, mint cu neruşinare , în primul rând
lor înşişi. Le place să fie bătrâni şi umili, le place să-şi
încurajeze slăbiciunile personale, le place să le fie milă de ei
înşişi. Şi acel care, într-adevăr,vrea să rămână tânăr, trebuie să
găsească curajul de a-şi recunoaşte acest fapt. Iar apoi să
refuze definitiv atitudinea faţă de sine şi comportamentul
caracteristic bătrâneţii. Nu a şi-o imagina, ci a o refuza
categoric. Momentul-cheie în toate acestea este intenţia. Atât
OCHIUL RENAȘTERII