Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
An scolar 2015-2016
ARGUMENT
Educația incluzivă este definită ca “procesul de a se adresa și a ră spunde
diversită ții nevoilor tuturor copiilor/tinerilor prin intensificarea participării la
procesu de învățare, la împărtă şirea ideilor despre culturi și comunități diferite și la
reducerea excluziunii din și în educație. Aceasta implică schimbă ri și modifică ri în
conținut,abordă ri, structuri și strategii, o viziune comună care acoperă toți
copiii/tinerii și convingerea că este responsabilitatea sistemului de a-i educa pe
toți”.
La baza educației incluzive stă dreptul la educație statuat în Declarația
Universală a Drepturilor Omului (1948): “Orice persoană are dreptul la învă țătură.
Învăță mâ ntul trebuie să fie gratuit, cel puțin în ceea ce privește învăță mâ ntul
elementar și general. Învă ță mâ ntul tehnic și profesional trebuie să fie la îndemâ na
tuturor, iar învă ță mâ ntul superior trebuie să fie de asemenea egal, accesibil tuturor,
pe bază de merit. Învată mâ ntul trebuie să urmă rească dezvoltarea deplină a
personalității umane și întărirea respectului față de drepturile omului și libertățile
fundamentale. El trebuie să promoveze înțelegerea, toleranța, prietenia între toate
popoarele și toate grupurile rasiale sau religioase …”
Pactul Internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale
detaliază dreptul la educaţie ca obligaţie a orică rui stat: “Statele părţi la prezentul
pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoană la educaţie. Ele sunt de acord că
educaţia trebuie să urmă rească deplina dezvoltare a personalită ţii umane şi a
simţului demnită ţii sale şi să întă rească respectarea drepturilor omului şi
libertăţilor fundamentale. Pe lâ ngă aceasta, ele sunt de acord că prin educaţie orice
persoană trebuie să devină capabilă de a juca un rol util într-o societate liberă, că
educaţia trebuie să favorizeze înţelegerea, toleranţa şi prietenia între toate
naţiunile şi toate grupurile rasiale, etnice sau religioase şi să încurajeze dezvoltarea
activită ţilor Naţiunilor Unite pentru menţinerea pă cii.”
O altă prevedere importantă din punctul de vedere al educaţiei incluzive este
interzicerea discrimină rii şi egalitatea în faţa legii, din Pactul internaţional cu
privire la drepturile civile şi politice: “Toate persoanele sunt egale în faţa legii şi au,
fă ră discriminare, dreptul la o ocrotire egală din partea legii. În această privinţă
legea trebuie să interzică orice discriminare şi să garanteze tuturor persoanelor o
ocrotire egală şi eficace contra orică rei discrimină ri, în special de rasă , culoare, sex,
limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine naţională sau socială ,
avere, naştere sau întemeiată pe orice altă împrejurare.”
În cazul Româ niei, reformarea sistemului educaţional și adaptarea lui, conform
criteriilor educației incluzive, a demarat în anul 2003, prin implementarea
programului PHARE Access la educație pentru grupurile dezavantajate. Astfel, au
fost adoptate o serie de reglementă ri care promovează educația incluzivă şi care au
fost rezultatul colaboră rii sistemului educațional cu alţi factori interesați:
organizații neguvernamentale, organizații internaționale etc
I. Direcţii de acţiune
Scopul Planului anual de acţiune pentru combaterea discrimină rii este stabilirea
unor linii directoare de acţiune în domeniul prevenirii şi combaterii discrimină rii.
În acest sens, Liceului Teoretic “Kemeny Janos”;Toplita îşi propune:
1.construirea unui sistem eficient pentru prevenirea discrimină rii;
2.identificarea tuturor formelor de discriminare în cadrul şcolii;
3.monitorizarea şi implementarea planului institutional de desegregare;
4. medierea conflictelor rezultate dintr-un act/faptă de discriminare;
5. consolidarea cooperă rii cu societatea civilă , cu instituţiile administraţiei
publice locale şi mass-media.
V. Obiective generale
a. Învăţă mâ nt preşcolar, cu trei grupe de nivel, ultima fiind grupa pregă titoare
pentru şcoală ;
b. Învăţă mâ ntul primar, clasele I – IV;
c. Învă ţă mâ ntul secundar:
Nivelul secundar inferior, cu două cicluri succesive:
- gimnaziu, clasele V – VIII;
- ciclul inferior al liceului şi şcoala de arte şi meserii, clasele IX – X;
Nivelul secundar superior: ciclul superior al liceului, clasele XI – XII/XIII;
d. Învăţă mâ ntul terţiar:
Învă ţă mâ ntul postliceal, non universitar;
Învă ţă mâ ntul universitar şi post universitar.
Pentru elevii aparţinâ nd minorită ţilor naţionale, legea prevede asigurarea
învă ţă mâ ntului în limba maternă , atunci câ nd e posibil. Curriculumul şi Abecedarul
pentru minorită ţi sunt similare cu cele utilizate în celelalte şcoli în care predarea se
face în limba româ nă . Pentru minorităţi mai numeroase, precum ar fi minoritatea
maghiară , o reţea importantă de şcoli este organizată la toate nivelurile de
învă ţă mâ nt, cu predare în limba maternă . Pentru minorită ţile mai puţin numeroase,
unde predarea în limba maternă nu este posibilă din cauza insuficienţei resurselor
umane, unele dintre discipline sunt predate în limba maternă şi altele în limba
româ nă . Pentru minorită ţile etnice foarte puţin numeroase, rare, dacă nu se poate
asigura organizarea anterior prezentată , cel puţin studiul limbii materne este
asigurat. Deşi minoritatea romă este semnificativă ca numă r, nu a existat pâ nă acum
o tradiţie în predarea în limba romani.
În acest sens, în ultimii 20 de ani au avut loc o serie de progrese şi dezvoltă ri
curriculare privind acest subiect, existâ nd deja un numă r semnificativ de institutori
pentru predarea limbii romani, precum şi un numă r semnificativ de manuale și
materiale suport în limba romani.
În Româ nia, copiii cu cerinţe educaţive speciale au acces la educaţie şi se pot
înscrie, în funcţie de nivelul/gradul de deficienţă, în sistemul de învă ţă mâ nt special,
în aşa numitele şcoli speciale sau în şcolile de masă . Elevii cu deficienţe cu grad
mediu, severe, profunde sau asociate sunt înscrişi în şcolile speciale. Elevii cu
deficienţe uşoare, cu deficienţe de limbaj sau cu un deficit de învă ţare, cu deficienţe
de comportament sau socio-afective sunt integraţi în şcolile de masă şi beneficiază
de servicii de sprijin. În funcţie de tipul de deficienţă , elevii din învă ţă mâ ntul
special pot să urmeze curriculumul şcolii de masă , un curriculum uşor adaptat sau
un curriculum specific pentru şcolile speciale.
Pe parcursul şcolariză rii, elevii/tinerii cu CES au acces la toate resursele
psihopedagogice, medicale şi sociale necesare recuperă rii lor, precum şi la alte
tipuri de servicii specifice de intervenţie, necesare şi disponibile în comunitate sau
în instituţiile specializate, inclusiv cele din învă ţă mâ ntul special.
În unele cazuri, şcolile sunt organizate ca avâ nd în aceeaşi structură, respectiv
nivelurile: liceu, şcoală de arte şi meserii, postliceal sau cel puţin două din trei
tipuri de şcoli menţionate mai sus. Unele şcoli speciale oferă chiar şi predare în
limba maternă .
Durata parcursului şcolar poate, de asemenea, varia în funcţie de tipul şi gradul
deficienţei: spre exemplu, durata învăţă mâ ntului primar şi a gimnaziului pentru
copiii cu deficienţe mentale severe poate fi de 9 sau 10 ani în loc de 8.
Şcolile de masă dezvoltă o serie de servicii de sprijin pentru copiii cu diferite
cerinţe speciale:
B) Politica de prevenire
Prevenirea discriminării presupune acţiuni coordonate pe mai multe planuri:
I. Româ nia este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului,
drepturile şi libertă ţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane,
dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor
democratice ale poporului româ n şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi
sunt garantate.
(Art.1 (3), Constituţia Româ niei)
III. „…şcolile trebuie să primească pe toţi copiii indiferent de condiţia lor fizică,
intelectuală, socială, afectivă, lingvistică sau de orice natură. Trebuie deci să fie
incluşi copii cu dizabilităţi şi copii talentaţi, copii ai străzii şi copii care muncesc, copii
proveniţi din zone izolate, din populaţii nomade sau care aparţin minorităţilor
lingvistice, etnice sau culturale şi copii care provin din alte zone sau grupuri
dezavantajate sau marginalizate…Principiul fundamental al şcolii incluzive este că
toţi copiii trebuie să înveţe împreună, oricând acest lucru este posibil, indiferent de
dificultăţile pe care aceştia le pot avea sau de diferenţele care pot exista între ei.
Şcolile incluzive trebuie să recunoască şi să răspundă nevoilor diferite ale elevilor,
ţinând cont de existenţa atât a unor stiluri diferite de învăţare cât şi a unor ritmuri
diferite şi asigurând oeducaţie de calitate pentru toţi prin intermediul unor
curriculum-uri adecvate, a unor măsuri organizaţionale, strategii de predare, a unui
anumit mod de utilizare a resurselor şi parteneriatelor cu comunităţile din care fac
parte.”
(Declaraţia de la Salamanca şi Cadrul de acţiune privind educaţia pentru nevoi
speciale, UNESCO 1994 ).
III. Româ nia a ratificat CNUDC în 1990. Articolul 29 al CNUDC prevede că:
„Educaţia copilului va fi orientată în direcţia dezvoltării respectului de faţă de
drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. Educaţia copilului va fi orientată în
direcţia
dezvoltării respectului faţă de părinţi, propria sa identitate culturală, limbă şi faţă de
propriile sale valori. Educaţia copilului va fi orientată în direcţia dezvoltării la
maximum a potenţialului copilului în ceea ce priveşte personalitatea, talentele şi
abilită ţile mentale şi fizice.”
(Convenţia Naţiunilor Unite asupra drepturilor copilului – CNUDC)
IV. Româ nia a ratificat Convenţia UNESCO împotriva discrimină rii în educaţie în
1964. Convenţia este cel mai relevant şi cel mai puţin cunoscut instrument care se
referă la segregarea la nivelul şcolii. Aceasta interzice în mod expres „stabilirea şi
menţinerea unor sisteme sau instituţii educaţionale separate pentru persoane sau
grupuri de persoane.” CDE interzice şi „limitarea unei persoane sau a unui grup de
persoane la o educaţie de un standard inferior.” CDE permite în mod expres
existenţa unor şcoli „separate, dar egale”, segregate în funcţie de sex, ca şi
menţinerea unor şcoli separate pe motive religioase sau lingvistice, dacă
frecventarea acestor şcoli este opţională şi voluntară.
(Convenţia UNESCO împotriva discrimină rii în educaţie, 1964)
[1] UNESCO Guidelines for inclusion. Ensuring Access to educaţion for All. Paris,
UNESCO, 2005, p. 13
[2] Art.26 – Declaratia Universala a Drepturilor Omului
[3] Art. 13 din Pactul International cu privire la drepturile economice, sociale si
culturale
[4] Art. 26 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice
[5] A se vedea in acest sens Notificarea 29323 din 20 aprilie 2004,privind
combaterea segregarii copiilor romi in educaţie, Ordinul Ministrului 1529 din 18
iulie 2007 privind dezvoltarea problematicii diversită ţii în curriculumul naţional,
Ordinul Ministrului 1540 din 19 iulie 2007 privind interzicerea segregării şcolare a
copiilor romi, Ordinul Ministrului 3774 din 22 aprilie 2008 privind aprobarea
programei scolare pentru disciplina optională „Educatie interculturală ” (curriculum
la decizia scolii pentru învă tă mâ ntul gimnazial) si a programei scolare revizuite
pentru disciplina optională „Drepturile omului” (curriculum la decizia scolii pentru
liceu)