Constutuțiile socialiste

Pentru a intelege in intregime structura si modul in care constitutiile socialiste

au actionat asupra dezvoltarii ulterioare a statelor , cred ca mai intai ar fi cazul sa
ne familiarizam cu termenul de ‘’socialism’’. Socialismul este o gamă de sisteme
economice și sociale caracterizate prin proprietatea socială a lucrătorilor și
controlul asupra mijloacelor de producție; precum și ideologiile politice, teoriile și
mișcările care au ca scop să le implementeze. Proprietate socială se poate referi la
publică, colectivă, sau proprietate cooperativă sau la altă combinație formată de
acestea. Deși există mai multe forme de socialism și nu există nici o definiție unică
care să le cuprindă pe toate acestea, dreptul de proprietate socială este
elementul comun împărtășit de diversele sale forme. Prin socialism se mai
înțelege ansamblul doctrinelor social-politice care combat individualismul, apară
noțiunile de egalitate , solidaritate și constituie, fiind un proiect atât economic
(colectivism economic, autogestiune, economie mixtă), cât și social (egalitate in
drepturi, egalitate de șanse) și politic (democrație).
In opinia jurnaristului britanic Arnold Scott, acest termen este mai greu de
definit, deoarece socialiștii nu sunt de acord între ei cu privire la ceea ce „este cu
adevărat” socialismul. S-ar părea că toată lumea (socialiști și nesocialiști
deopotrivă) ar putea măcar să fie de acord că nu este un sistem în care există o
proprietate privată larg răspândită asupra mijloace de producție... A fi socialist nu
înseamnă doar a crede în anumite , scopuri, valori sau idealuri. De asemenea,
necesită credința într-un anumit mijloc instituțional pentru a atinge aceste
scopuri; orice ar însemna asta în termeni pozitivi, cu siguranță presupune, cel
puțin, convingerea că aceste scopuri și valori nu pot fi atinse într-un sistem
economic în care există o proprietate privată larg răspândită asupra mijloacelor
de producție... Cei care favorizează socialismul vorbesc în general despre
proprietatea socială, controlul social sau socializarea mijloacelor de producție ca
trăsătură pozitivă distinctivă a unui sistem economic socialist. O alta definitie ar
fi : ,, O societate poate fi definită ca socialistă dacă cea mai mare parte a
mijloacelor de producție de bunuri și servicii este într-un anumit sens deținută și
administrată social, de către întreprinderi de stat, socializate sau cooperative.
Problemele practice ale socialismului cuprind relațiile dintre management și forța
de muncă din cadrul întreprinderii, interrelațiile dintre unitățile de producție și,
dacă statul deține și operează vreo parte a economiei, cine o controlează și
cum’’(2).
(1)Arnold, Scott (1994). The Philosophy and Economics of Market Socialism: A
Critical Study. Oxford University Press.
(2) Nove, Alec. „Socialism”. New Palgrave Dictionary of Economics, Second Edition
(2008)
Toate Constituţiile adoptate în perioada regimului socialist prezintă o serie de
caracteristici proprii tuturor sistemelor totalitare de guvernare de sorginte
marxistleninistă. În general, aceste trăsături caracteristice se concretizează în:
abolirea principiului separaţiei puterilor în stat; instituirea monopolului politic al
partidului marxist; subordonarea organelor etatice către partidul unic;
restrângerea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti; controlul riguros şi ierarhic al
statului – sub conducerea partidului unic – asupra activităţilor economice şia vieţii
sociale şi politice. Constitutiile socialiste erau specifice statelor care intrau in
componenta Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice si in alte 30 de state care se
aflau sub stapanilia Uniunii Sovietice.