•Fișă de lucru a romanului “Baltagul” de Mihail Sadoveanu

”Baltagul” este o carte scrisă de Mihail Sadoveanu,publicată în anul 1930,de către Editura
Cartea Românească din București.Romanul ce este considerat a fi una dintre cele mai
importante opere ale literaturii românești și a devenit un simbol pentru tradiția populară

din Moldova,este împărțit în 3 părți și 16 capitole,rezultat a 150 pagini.

Mihail Sadoveanu s-a născut la5 noiembrie 1880,Pașcani,România și s-a stins din viață la 19

octombrie 1961 Neamț,România.A fost un scriitor,povestitor,nuvelist,romancier,academician și

om politic român.Pe data de 30 aprilie 1897,Mihail Sadoveanu a debutat în ziarul umoristic

“Dracul” din București,sub pseudonimul Mihai din Pașcani.

Povestea este plasată în anii 1800,în Moldova rurală,și urmărește călătoria Vitoriei

Lipan.Soția oierului pleacă în căutarea adevărului despre moartea soțului său,Nichifor

Lipan.Unul dintre temele principale ale romanului este dreptatea și lupta împotriva

aprimării.

Nechifor Lipan,oier din Măgura Tarcăului și soțul Vitoriei,pleacă la Dorna să cumpere oi pe

care să le aducă înapoi la iernat.Rămasă acasă cu fiica sa,Minodora,deoarece

feciorul,Gherghiță era cu oile în bălțile Jijiei,Vitoria este îngrijorată de trecerea lui Nechifor
care nu ajunsese încă la Cristești unde se afla băiatul lor.Deoarece trecuse mult timp de la

plecarea soțului și timpul începuse să se schimbe,Vitoria merge la preot ca să-i scrie lui

Gheroghiță și apoi trece la baba Maranda,vrăjitoarea satului.Chemat de mama sa,băiatul se

întoarce acasă și fac împreună un drum la Mănăstirea Bistrița și la Piatra Neamț.Devenind

din ce în ce mai bănuitoare și neavând încredere în autorități,munteanca hotărăște

defenitiv să plece pe urmele lui Nechifor Lipan.Cei doi,Vitoria și Gheirghiță,pleacă spre

Dorna,trecând prin Bicaz,Călugăreni și Farcasa,unde îl întâlnește pe subperfect și unde află

de la moș Pricop de trecerea lui Nechifor.Călătoresc apoi la Borca,la Cruci și prin țara

dornelor ajungând la Vatra Dornei,unde sunt informați că Lipan a cumpărat o turmă de 300
de oi,plecând spre Neagra cu alți doi ciobani cărora le-a rânduit 100 de oi.Vitoria și

Gheorghiță refac drumul celor trei ciobani trecând prin cea din urmă Dorna,prin

Broșteni,prin Borca și Sabasa și în final,prin Suha,unde află de la hangiu că turma era

însoțită doar de doi ciobani de Calistrat Bogza și Ilie Cuțui.Femeia își da seama că Nechifor

Lipan a dispărut între Sabasa și Suha și cercetând pe cont propriu,îl găsește pe câinele Lupu
în curtea unui gospodar și cu ajutorul lui descoperă osemintele soțului.Vitoria îndeplinește
obiceiurile creștinești ale inmormântării,lasă autoritățile să facă cercetările neceare,dar la

praznicul de înmormântare reface punct cu punct momentele crimei și îl demască pe ucigaș

care se repede asupra lui Gherghiță.Lovit de acesta cu baltagul și atacat de câine,Calistrat

Bogza își recunoaște vina înainte de a muri.Atingându-și scopul,Vitoria se pregătește de

plecare pentru a duce la îndeplinire noi treburi presante,hotărând să vină la Sabasa pentru
pomenile de la 9 și 40 de zile.
 Personajul principal,Vitoria,reprezintă forța de dreptate și curajul de a lupta împotriva

aprinării,în ciuda obstacolelor.Un alt personaj principal este al romanului este Gheorghiță

este fiul Vitoriei și alui Nichifor Lipan,care a îndrumat-o pe tot parcursul drumului.Gheorghiță

era numele adevărat și tainic al lui Nichifor Lipan.Cel de al doilea copil rămas din șapte

prunci,era Minodora pe care Lipan o desmierda.Ea apare în prima parte a “Balatgului”

cuprinsă între capitolele I-IV fiind personaj secundar.În rol de personaj secundare apare și

părintele Daniil,ucigașii lui Nechifor Lipan,Ilie Cuțui(muntean mititel negricios) aconpaniat de

Calistrat Bogza(muntean mare cu buza de iepure).Alte personaje secundare care au susținut-o

și îndrumat-o pe Vitoria pe parcursul povestirii sunt baba Maranda(vrăjitoarea

satului),Mitrea(argatul familiei),Iordan(crâșmașul din s.Tarcău),David(negustorul

evreu),Anastase Balmez(subperfectul),moș Pricop(fierarul),Iorgul Vasiliu(hangiul) și soția

lui,Maria.Nu și în ultimul rănd Nechifor Lipan care joaca ce este un personaj apsent.

Stilul de scriere al autorului este unul descriptiv,evocând peisajele și atmosfera specifică

vieții rurale,precum și caracterele personajelor și conflictele lor interne.De

asemenea,utilizarea unui limbaj specific vorbitorilor din Moldova adaugă autenticitate și

profunzime poveștii.

Primul citat ce l-am îndrăgit este:”numele și imaginile linse uitaseră și li se amestecaseră

cu florile,cu fluturii și mieii anilor”.Acest citat sugerează că memoria despre copii lor a

devenit confuză sau nesigură că amintirile lor s-au pierdut în trecut,împrăștiate precum
florileși fluturii.

”în tren ești olog mut și chior” prin această expresie munteanca a vrut să ne spună că nu
avea încredere în cei din jur și dorea totul să fie descoperit de propria ființă.

Un alt fragment la fel de captivant este “Femeia răcni aprig! -Gherghiță! Flăcăul tresări și
se întoarse.Dar ea strigă pe celălalt pe mort.” Ne reflectă durerea amarnică și

îngrijorările sale care le-a eliberat prin acel răcnit.

”Vitoria înțelegea că toate sunt puse în răvaș întocmai cum a voit ea,numai cât mai

lămurit și mai cu pricepere.”Acest citat ne sugerează trăsăturile morale a Vitoriei

Lipan,fiind reprezentată ca o femeie cu puternică,organizată,inteligentă și pricepută.

”Casuța singură a bebei Maranda trimitea fire de lumină spre vale printr-un geam cât

palma.”Prin îmbinarea “căsuța singură” putem observa că casa era localizată la o

distanță mai mare făță de locuințele celorlalți săteni.Mai putem observa și un moment

arhitectural “geam cât palma” redând structura ceamurilor in sec.XIX

Cel din urmă citat “își aducea aminte stând singură pe prispă” reflectă singurătatea și

dorul Vitoriei,sugerând o imagine de tristețe.

În concluzie,”Baltagul” este o carte esențială pentru înțelegerea istoriei și

culturii romănești și continuă să fie una dintre cele mai iubite și apreciate

opere ale literaturii române.