GLANDELE SUPRARENALE

Aspecte generale
- situate la polul superior al rinichilor, acoperite de o capsulă fibroasă și țesut adipos protector;
- greutate: 8-10 g;
- formate din două zone: exterioară – corticala (înconjoară complet zona internă), internă: medulara,
diferite din punct de vedere anatomic, embriologic și funcțional;

Corticosuprarenala (80% din masa glandei)

- are origine mezodermică, ca și gonadele;
- secretă peste 20 de hormoni corticosteroizi, derivați din colesterol;
- alcătuită din 3 zone:
o externă (glomerulară) – 10% din volumul corticosuprarenalei; secretă hormonii
mineralocorticoizi, reprezentați de aldosteron;
o mijlocie (fasciculată) – 80% din volumul corticosuprarenalei; secretă glucocorticoizii,
reprezentați de cortizol;
o internă (reticulată) – 10% din volumul corticosuprarenalei; secretă hormonii sexosteroizi.
- aldosteronul (95% din mineralocorticoizi):
o rol în metabolismul apei și al sărurilor minerale (reglarea concentrației electroliților);
o acționează rapid, salvând viața;
o stimulează reabsorbția tubulară (dar și din salivă și suc gastric) ionilor de Na, însoțită de
reabsorbția apei la nivel renal (tubilor distali și colectori ai nefronului);
o în schimbul Na, elimină K și H+, menținând natremia (o crește), potasemia și aciditatea (le
scad);
o reglarea secreției se face prin: secreția de ACTH (stimulează 20% din secreția de aldosteron,
pentru că ACTH-ul influențează mai puțin secreția de mineralocorticoizi), scăderea nivelului
de Na sau a creșterii K, scăderea presiunii osmotice, a volemiei (hipotensiune), hipercalcemie
și este inhibată de reversul acestora;
o rol în menținerea echilibrului acido-bazic și a presiunii osmotice a mediului intern;
o poate acționa și asupra glandelor salivare, sudoripare, colice;
o stimulii implicați în reglarea secreției de mineralocorticoizi sunt angiotensina II, concentrația
de Na și K în sânge, CRH, peptidul antriouretric atrial (produs de miocard în condiții de
hipertensiune), cel mai important fiind angiotensina II, care se obține printr-un lanț de
reacții:
▪ angiotensinogenul este eliberat de ficat în plasmă;
▪ sub acțiunea reninei (secretată de aparatul juxtaglomerular, în condiții de
hipotensiune sau a scăderii plasmei sangvine), angiotensinogenul se transformă în
angiotensină II;
▪ angiotensina II se tranformă, ulterior, în angiotensină I.
o hipersecreția de aldosteron duce la apariția bolii Conn, în care apar: tulburări cardiovasculare
(hipertensiune), poliurie, polidipsie, tulburări neuromusculare; hipersecreția determină
absorbție suplimentară de Cl- și HCO3-;
o hiposecreția determină acidoză.
- glucocorticoizii:
o sunt hormoni de stres emoțional (anxietate) sau fizic (traumatisme) – mențin metabolismul
intermediar și energetic la valori ridicate, pentru a pune la dispoziția organismului suficientă
energie;
o stimulează glicogenoliza, glucogeogeneza (sinteza glucozei din aminoacizi, acizi grași, glicerol,
produce hiperglicemie), lipoliza trigliceridelor (creșterea lipemiei), catabolismul proteic (mai
ales în fibrele musculare, însă nu la ficat), bilanț azotat negativ (elimină azotul);
o cresc numărul de leucocite neutrofile (scad numărul de eozinofile, bazofile și limfocite
circulante), eritrocite, trombocite; inhibă folosirea glucozei de alte țesuturi, ci doar de
țesutul nervos!;
 o la nivelul rinichilor, crește filtrarea glomerulară, scade permeabilitatea tubilor distali pentru
apă și stimulează eliminarea acesteia;
o la nivelul sistemului digestiv, scad absorbția lipidelor, cresc secreția de HCl și pepsinogen;
o la nivelul SNC, în exces, pot provoca tulburări psihice, incapacitate de concentrare,
iritabilitate, modificări EEG, modificări ale simțurilor: crește acuitatea gustativă și olfactivă;
o hipersecreția produce sindromul Cushing: adipozitate, hirsutism (pilozitate) corporală,
hipertensiune, tulburări gonadale și psihice, osteoporoză, diabet;
o glucocorticoizii sunt utilizați în tratamentul unor afecțiuni inflamatorii (au rol antiinflamator).
- sexosteroizii:
o reprezentați de androgeni, estrogeni și progesteron;
o acțiune asemănătoare cu a hormonilor sexuali, dar au o intensitate mai mică, datorită
faptului că sunt secretați în cantități mai mici și intervin în perioada pubertății;
o stimulează, împreună cu cei gonadali, apariția caracterelor sexuale secundare: dezvoltarea
musculaturii (la băieți, în special), depunerile de lipide pe abdomen și coapse (la fete),
pilozitate (la băieți), timbrul vocii, libidoul și apariția caracterelor sexuale secundare, la femei
după menopauză;
o stimulează anabolismul proteic;
o hipersecreția sexosteroizilor duce la apariția sindromului suprarenogenital (androgenital) cu
consecințe în funcție de vârstă:
▪ la copii determină stoparea creșterii (sexosteroizii inhibă activitatea timusului) și
pubertate precoce;
▪ la femei determină fenomene de virilizare (masculinitate);
▪ la bărbați determină fenomene de feminizare.
o hiposecreția nu are efecte cunoscute.
- insuficiența globală a corticosuprarenalei (mineralocorticoizi, glucocorticoizi, sexosteroizi) duce la
BOALA ADDISON, caracterizată prin: hiperpigmentare tegumentară și a mucoaselor (diabet bronzat -
melanodermie, pentru că ACTH-ul își exercită direct acțiunile asupra melanogenezei), astenie fizică și
psihică (tonus muscular și cortical alterat), hipotensiune, tulburări digestive, neuropsihice, scădere în
greutate, imunodeficiență.

Medulosuprarenala (20% din masa glandei)

- au origine ectodermică, la fel cu ganglionii simpatici;
- este un ganglion vegetativ simpatic, format din neuroni postganglionari simpatici secretori fără
axoni;
- secretă un amestec în proporții variabile de catecolamine: adrenalina și noradrenalina;
- adrenalina stimulează activitatea inimii și mușchiul cardiac, efecte similare având și noradrenalina,
dar de intensitate mai mică;
- noradrenalina produce vasoconstricție în tot sistemul cardiovascular, iar adrenalina produce
vasoconstricție pe vasele hepatice și ale pielii (determină hipertensiune);
- noradrenalina are efect cardioaccelerator;
- adrenalina este singurul hormon ce produce glicogenoliză musculară;
- adrenalina determină vasodilatație pe vasele musculare, pulmonare, coronare;
- determină contracția splinei și a ficatului;
- determină relaxarea musculaturii digestive, contracția sfincterelor și reducerea secrețiilor digestive;
- atât adrenalina, cât și noradrenalina inhibă secreția de insulină → hiperglicemie (acțiune indirectă);
- cresc metabolismul bazal;
- adrenalina și noradrenalina stimulează SRAA;
- adrenalina determină alertă corticală, anxietate (teamă difuză);
- starea de stres fizic și psihic se desfășoară în trei faze: 1) faza de alarmă (este stimulată sinteza de
adrenalină și glucocorticoizi), 2) faza de rezistență (este stimulată doar sinteza de glucocorticoizi), 3)
faza de epuizare (pot apărea tumori de natură malignă);
- spre deosebire de hormonii corticosuprarenalieni care intervin la factorii de stres pe termen lung, cei
medulosuprarenalieni au efecte imediate și pe termen scurt;
- reglarea secreției medulosuprarenalei se face pe cale nervoasă (exclusiv) pe unde ajung impulsuri de
la SNC prin colaterale de la marele nerv splahnic.
În practica medicală, adrenalina se folosește în cazul unui stop cardiorespirator și în atacuri de astm (ca
bronhodilatator).

Hipersecreția de adrenalină și noradrenalină duce la apariția unei tumori – FEOCROMOCITOM

(exagerarea efectelor simpatice): creșterea ratei metabolismului, tahicardie, tahipnee, hipertensiune,
hiperglicemia, transpirații intense și nervozitate. Uneori poate fi asociat cu neoplasme endocrine –
neurofibromatoza I. Este o afecțiune ereditară, determinată de o genă autozomală dominantă (pete
cafenii pe tegument și tumori secretoare de noradrenalină).

Reglarea secreției medulosuprarenalei se face astfel:

Nucleii posteriori ai hipotalamusului → impuls nervos → centrii medulari simpatici → fibre
preganglionare → medulosuprarenală → secreție și eliberare de adrenalină și noradrenalină. Hormonii
sunt stimulați de frig, frică, hipoglicemie, hipotensiune, durere, efort fizic. În stres emoțional predomină
noradrenalina, iar în situații neobișnuite adrenalina. În timpul somnului, secreția acestora este redusă.