CONSTITUIREA ROMANIEI MODERNE

bighescu flavius

1849 – 1959

După alegerea colonelului Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei (5 ianuarie

1859) şi al Valahiei (24 ianuarie 1859), Principatele Române, noul stat creat atunci, a
militat pentru recunoaşterea graniţelor şi statalităţii sale, lucru ce se întâmpla în
1861, când capătă numele de România. Acest nou stat a fost recunoscut de Marile
Puteri, prin protecţia directă a lui Napoleon al III-lea al Franţei.

Imperiul Otoman şi Austria înaintaseră proteste vehemente sub pretextul încălcării

Convenţiei de la Paris, Austria aflându-se în război cu Franţa. Evident, protestul a rămas
fără urmări negative pentru Principate. Cuza a fost ales ca domn datorită faptului că nu
poseda ambiţii personale şi era de partea unioniştilor. Turcii ofereau şi ei o oarecare
recunoaştere, printr-un “firman” pe care Cuza îl numi “act” şi care prevedea o unire pe o
perioadă viageră a domniei lui domnitorului.

Capitala se afla la Bucureşti şi avea un singur guvern şi o singură adunare. Oraşul era
numit “Inima României” la acea perioadă, adoptând din 1869 în heraldica sa, vulturul şi
zimbrul. Arhivele statului s-au centralizat în Bucureşti. Poşta Română şi-a deschis sedii în
întreaga ţară, fiind înfiinţată şi o direcţie centrală a poştelor.În domeniul sanitar au fost de
asemenea reforme de centralizare a instituţiilor sanitare de pe cuprinsul României. Tot
atunci au apărut şi primele comisii moderne de statistică şi evidență a populaţiei,
centralizându-se într-o bază comună de date toate informaţiile cetăţeneşti.

Prin motivaţia culturală şi lingvistică dintre Moldova şi Valahia a fost posibilă această
unire, fapt ce a reprezentat un proces complex din punct de vedere instituţional. Acest
lucru a silit pe noul domnitor să iniţieze o serie de reforme interne. Bineînţeles că au
existat şi anumite forţe ce se opuneau nouluiplan al lui Cuza, în principal guvernul din
acea perioadă fiind în contradicţie cu această serie de reforme interne. O altă instituţie ce
se opunea reformelor a fost Adunarea Legiuitoare, ce avea reprezentanţi din rândul
boierilor, bisericii, burghezimii şi bancherilor. Şi liberalii Rosetti şi Brătianu se opuneau
reformelor lui Cuza, considerându-l pe domnitor un despot ce se împotrivea proclamării
republicii.

PERIOADA SI EVENIMENTUL
CLASIFICARE
1848 – INFRANGEREA REVOLUTIEI / UNIREA PRINCIPATELOR ERA SCOP
PRINCIPAL PROMOVAT DE MISCAREA UNIONISTA.
1856 – CONFERINTA DE PACE DE LA PARIS
TRATATUL DE PACE SEMNAT LA PARIS DE CATRE MARILE PUTERI DUPA
INFRANGEREA RUSIEI SI RAZBOIUL CRIMEII
ADUNARILE AD-HOC AU EXPRIMAT DORINTA UNIRII PRINCIPATELOR
1857 –
SUB NUMELE DE ROMANIA, SUB CONDUCEREA UNUI PRINCIPE STRAIN.
1858 - CONVENTIA DE LA PARIS – ROL DE LEGE FUNDAMENTALA, STABILEA NOUL
STATUT POLITICO-JURIDIC AL PRINCIPATELOR.

1859 – IN URMA ADUNARILOR ELECTIVE DE LA IASI SI BUCURESTI, ALEXANDRU IOAN

CUZA ESTE ALES DOMNITORUL MOLDOVEI (5 IANUARIE) CAT SI AL TARII ROMANESTI (24
IANUARIE)

DOMNIA LUI CUZA

IN URMA ALEGERILOR RECUNOASTERII DE CATRE MARILE PUTERI, SE ADOPTA

REFORME CARE AU PUS BAZELE STATULUI ROMAN

CELE MAI IMPORTANTE REFORME – PERIOADA 1863-1865- MIHAIL KOGALNICEANU

 LEGEA SECULARIZARII AVERILOR MANASTIRESTI

 LEGEA PENTRU ORGANIZAREA PUTERII ARMATEI.
 CUZA DA O LOVITURA DE STAT SI INTRODUCE STATUTUL DEZVOLTATOR AL
CONVENTIEI DE LA PARIS.
 LEGEA RURALA ESTE APROBATA, TARANII PRIMIND APROAPE 2.000.000 DE HA
 LEGEA INSTRUCTIUNII PUBLICE PUNE BAZELE INVATAMANTULUI ROMANESC
 APARE CODUL PENAL (1864)