Întrebări pentru examenul de promovare,la disciplina Pediatrie cu NS I

sesiunea de iarnă 2021-2022

1. Nou-născutul la termen. Noțiune. Semnele unui nou-născut la termen. Stările fiziologice

tranzitorii la nou-născut. Scorul APGAR.
2. Nou-născutul la termen. Noțiune. Etapele de îngrijire a nou-născutului la termen.
3. Nou-născutul prematur. Noțiune. Gradele de prematuritate. Semnele unui nou-născut prematur.
Îngrijirea și alimentarea unui nou-născut prematur.
4. Lanțul cald. Metodele de protecție termică a nou-născutului prematur.Consilierea părinților în
cazul unui copil prematur. Criteriile de externare din maternitate a unui copil prematur.
5. Alimentația naturală. Noțiune.Caracteristica generală a laptelui matern în diferite perioade ale
lactației.Prima alăptare.Contraindicațiile alăptării la sîn.
6. Cei zece pași ai unei alimentații de succes.Poziționarea corectă la sîn,frecvența
alăptărilor.Avantajele alimentației naturale pentru mamă și făt.
7. Complicațiile alăptării la sîn. Ablactarea sugarului. Hipogalactia. Cauzele. Principii de tratament.
Diversificarea alimentației.
8. Alimentația mixtă și artificială. Clasificarea formulelor de lapte. Pregătirea formului lactate.
9. Alimentația artificială. Necesitatea zilnică acopiilor în ingredienți principali.Calcularea volumului
zilnic și unic de hrană.
10. Alimentația copilului mai mare de 1 an.Produsele alimentare folosite în alimentația copilului
după un an. Alimentația copilului preșcolar și școlar.
11. Noțiune de călire. Rolul călirii și educației fizice în perioada copilăriei. Factorii de mediu ce pot
fi folosiți ca mijloace de călire.
12. Febra reumatismală acută la copil. Noțiune. Clasificare. Etiologie. Tabloul clinic. Principii de
diagnostic și tratament. (conduita conform PCN)
13. Helmintiazele la copil. Căile de transmitere. Tabloul clinic la copiii cu ascaridoză. Diagnosticul
de laborator, îngrijirea și tratamentul. (conduita conform CIMC)
14. Astmul bronșic la copii. Etiologia.Tabloul clinic. Principii de diagnostic și tratament în astm
bronșic. Criza de astm bronșic. Asistența de urgență în criza de astm bronșic. (conduita conform
PCN)
15. Laringotraheita acută stenozantă la copil. Etiologie. Clasificare. Tabloul clinic. Principii de prim
ajutor.( conduita conform algoritmilor de urgență )
16. Pneumonia la copil. Noțiune. Clasificare. Etiologie. Tabloul clinic. Principii de diagnostic și
tratament. Imunoprofilaxia specifică. (conduita conform PCN)
17. Otita medie acută la copil. Etiologie. Patogenie. Clasificare. Tabloul clinic. Principii de
diagnostic și tratament. (conduita conform PCN și CIMC)
18. Rinita și rinofaringita acută la copil. Etiologia. Factorii predispozanți. Tabloul clinic.
Diagnosticul. Principii de tratament.
19. Bronșita acută la copil. Etiologia. Factorii predispozanți. Tabloul clinic. Diagnosticul. Principii de
tratament. (conduita conform PCN)
20. Anginele la copii. Etiologia. Factorii predispozanți. Tabloul clinic. Diagnosticul. Principii de
tratament. (conduita conform PCN)
21. Gastrita acută la copii. Factorii predispozanți. Tabloul clinic. Principii de diagnostic și tratament.
(conduita conform PCN)
22. Stomatitele la copii. Cauzele. Clasificarea. Tabloul clinic. Principii de diagnostic și tratament.
(conduita conform CIMC)
23. Boala diareică acută la copii. Cauzele. Factorii predispozanți. Clasificarea și apreciearea semnelor
de deshidratare. Tratamentul prespitalicesc. Profilaxia bolilor diareice acute la copil. (conduita
conform PCN și CIMC)
24. Dereglările cronice de nutriție. Hipotrofiile. Cauzele. Clasificarea. Tabloul clinic. Principiile
dietoterapiei. (conduita conform CIMC)
25. Dermatita atopică la copil. Manifestările clinice. Principii generale de îngrijire și tratament în
dependență de formele clinice. Regimul alimentar hipoalergic.
26. Anomaliile de constituție. Cauzele. Clasificarea. Tablioul clinic în diateza exudativ catarală.
Diagnosticul. Principii de tratament și dietoterapie.
27. Urticaria acută la copil. Noțiune.Factorii predispozanți. Tabloul clinic. Principii de diagnostic și
tratament.
 28. Rahitismul –noțiune. Factorii favorizanți. Mecanismul de apariți e.Clasificarea (conform
protocolului clinic național). Tabloul clinic. Tratamentul. Profilaxia specifică și nespecifică.
(conduita conform PCN și CIMC)
29. Hipervitaminoza D. Sindromul convulsiv. Hipocalcemia. Principii de prim ajutor și tratament.
30. Patologia ombelicului. Etiologie, formele clinice, tabloul clinic. Principii de diagnostic și
tratament. (conduita conform CIMC)
31. Maladiile supurative ale pielii, cauzele, formele și semnele clinice. Principii de diagnostic și
tratament.
32. Maladiile de piele ale nou-născutului. Clasificarea. Stările nesupurative ale pielii (intertrigourile,
seboreia). Conduita copilului.
33. Boala hemolitică a nou-născutului. Etiologia, formele clinice, diagnosticul. Principii de tratament
și îngrijire. Profilaxia maladiei.
34. Traumele cerebrale obstetricale la nou-născut. Cauzele,semnele clinice, principii de diagnostic și
tratament.
35. Asfexia nou-născutului. Cauzele,semnele clinice,principii de diagnostic și tratament.
36. Semnele generale de pericol (conform CIMC)
37. Apreciați și clasificați sugarul mic cu diaree (conform CIMC)
38. Apreciați și clasificați prezența unei posibile infecții bacteriene la sugarul mic bolnav (conform
CIMC)
39. Verificați prezența problemelor de alimentație sau a greutății scăzute (conform CIMC)
40. Apreciați și clasificați copilul cu febră (conform CIMC)
41. Apreciați și clasificați copilul cu probleme ale gîtului (conform CIMC)
42. Apreciați și clasificați copilul cu probleme ale urechilor(conform CIMC)
43. Verificarea statutului imunoprofilactic (conform CIMC)
44. Tratarea copilului cu diferite grade de deshidratare (conform CIMC)
45. Verificarea administrării Vit D și a mebendazolului (conform CIMC)
46. Clasificarea stării de nutriție (conform CIMC)
47. Șocul anafilactic. Noțiune. Etiologie. Manifestările clinice. Asistența de urgență în șoc
anafilactic.
48. Edemul Quinke. Noțiune. Etiologie. Manifestările clinice. Asistența de urgență.
49. Sindromul hipertermic. Noțiune. Etiologie. Manifestările clinice. Asistența de urgență.

1. Nou-născutul la termen. Noțiune. Semnele unui nou-născut la termen. Stările fiziologice tranzitorii
la nou-născut. Scorul APGAR.
Nou-născutul la termen- este un copil născut cu vârsta de gestație 37-42 săptămâni cu scorul Abgar >=7
puncte în primul min de viață și care nu a necesitat resuscitare, masă de 2500-4000g, arată sănătos, fără
anomalii.
Semnele unui nou-născut la termen:
 Lungimea fatului este de 45-52 cm
 Masa 2,5-3,2 kg
 Tegumente rose
 Stratul subcutanat adipos este bine dezvoltat
 Sebumcaziosa în regiunea gâtului, axile, plici inghinale după urechi
 Lanugo pe partea superioară a omoplatilor și brațe
 Unghiile acoperă lojele unghiale, cartilajul nas și urechi elastic
 La băieți testicolul e coborât în scrot
 La fete labiile mari acoperă labiile mici
  Capul constituie ¼ din volumul trunchiului
 Strigătul e puternic
 Face mișcări active, reflexele sunt dezvoltate
Stările fiziologice tranzitorii la nou-născut:
 Scăderea fiziologică în greutate
 Inflamatii
 Icterul fiziologic
 Respirație îngreunată
 Eritem fiziologic
 Dispepsia si dizbioza fiziologică
 Tulburarea fiziologică a echilibrului de temperatură
Scorul Abgar- în primele 60 secunde starea generală a nou-născutulse apreciază după scorul Abgar.
Copil sănătos-8/10 puncte, satisfăcătoare 7puncte , stare gravă mai puțin de 6 puncte. Se apreciază după
urmatorii indici: respirația , frecvența cardiacă, greutatea, vârsta de gestație.
2. Nou-născutul la termen. Noțiune. Etapele de îngrijire a nou-născutului la termen.
Nou-născutul la termen- este un copil născut cu vârsta de gestație 37-42 săptămâni cu scorul Abgar >=7
puncte în primul min de viață și care nu a necesitat resuscitare, masă de 2500-4000g, arată sănătos, fără
anomalii.
Etapele de îngrijire a nou-născutului la termen:
 Pregătirea sălii pentru nașterea copilului
 Examinarea copilului după scorul Abgar
 Imanareaa copilului mamei
 Deconstrucția cailor respiratorii
 Secționarea cordonului ombilica
 Prima alimentare
 Determinarea grupei sangvine
 Proceduri de profilaxie vaccinul HBV
 Transferarea copilului în salonul mamă-nou-născut
3. Nou-născutul prematur. Noțiune. Gradele de prematuritate. Semnele unui nou-născut prematur.
Îngrijirea și alimentarea unui nou-născut prematur.
Nou-născut prematur- este un copil născut prea devreme, înainte de 37 săptămâni de sarcina.
Gradele de prematuritate-
 Gr.1 masă 2001-2500g, 34-36 săptămâni
 Gr.2 masă 1501-2000g, 30-34 săptămâni
 Gr.3 masă 1001-1500g, 28-30 săptămâni
 Gr.4 masă sub 1000g, sub 28 săptămâni
Semnele unui nou-născut prematur:
 Tegumentele sunt roșii, sau puțin cianotice, zbarcite
 Stratul subcutanat adipos puțin dezvoltat sau lipsește
 Lanugo pe tot corpul
 Sebumcaziosa pe tot corpul (sub. Albicioasa )
 Unghiile nu acoperă lojele unghiale
 Cartilajul nasului și urechiie moale
 La băieți testicolul nu e coborât în scrot
 La fete labiile mari nu acoperă labiile mici
 Capul constituie ¼ din volumul trunchiului
 După scorul Abgar 6-7 puncte
 Strigătul e slab, geme
 Oasele craniului sunt moi, fontanelele si suturile sunt largi
Îngrijirea și alimentația unui nou-născut prematur:
 Pregătirea sălii pentru nașterea copilului cu t° 26-28°C, lenjerie calda , incubatoare încălzite,
incalzitoare electrice , aflux de O2.
 Îngrijirea de tip Cangur- contact piele-piele, saltele umplute cu apă, incalzitoare cu raze,
incubatoare încălzite cu aer.
 Copilul prematur trebuie alimentat frecvent de 8-12 ori în 24 ore. Alaptarea la sân fără restricții scade
incidența icterului, stabilizează nivelul de glucoza, reduce pierderea in greutate si sporește adausul
ponderal sporește durata adaptării, stimulează lactogeneza.
4. Lanțul cald. Metodele de protecție termică a nou-născutului prematur.Consilierea părinților în
cazul unui copil prematur. Criteriile de externare din maternitate a unui copil prematur.
Lanțul cald prevede utilizarea unor tehnologii noi de menținere a temperaturii corpului adecvate.

Metode de protecție termică a nou-născutul prematur:

 Contacul piele la piele

 Saltele umplute cu apă caldă
 Incalzitoare cu raze
 Incubatoare cu aer cald de tip deschis
Consilierea părinților în cazul unui copil prematur:

1. Explicați mamei că alaptarea este deosebit de importanta pentru copii prematuri

2. I se explică că copilul obosește mai repede în timpul suptului si poate adormi la sân
3. Copilul trebuie ținut mai mult la sân
4. Copilul trebuie alimentat frecvent de 8-12 ori în 24 ore
5. Dacă refluxul de sugere e nedezvoltat se recurge la alimentație prin sonda gastrica
Criteriile de externare din maternitate a unui copil prematur:

 Copilul respiră fără dificultăți și nu are alte probleme care nu pot fi menajate la domiciliu
 Temperatura corpului se menține în limitele 36,5-37,5C
 Mama are abilități de a ingriji copilul
 Copilul suge bine la sân
 Copilul adăuga bine în greutate 3 zile consecutive

5.Alimentația naturală. Noțiune. Caracteristica generală a laptelui matern în diferite perioade de

lactație. Prima alăptare. Contraindicațiile alăptării la sân.

Alimentație naturală reprezinta alimentația exclusivă cu lapte matern (inclusiv laptele de mamă stors) fără substituenți de
lapte matern, alte lichide sau alimente solide.
Caracteristica generală a laptelui matern în diferite perioade de lactație: Laptele matern este esenţial pentru creșterea și
dezvoltarea optimă a bebeluşului, protejându-l de boli, de diverşi agenţi patogeni ori de complicaţii grave
precum septicemia cu debut tardiv. Laptele matern conţine toate substanţele necesare pentru evoluţia fizică şi psihică a
copilului, altfel spus, toate elementele nutriţionale de care o fiinţă umană are nevoie pentru a supravieţui. Proteinele, vitaminele,
grăsimile şi carbohidraţii sunt principalele substanţe nutritive ce intră în alcătuirea laptelui matern. Din prima categorie fac
parte caseina şi zerul. Alte proteine regăsite în laptele matern sunt: lactoferina (cu rol antibacterian, dar nu
numai), imunoglobulinele lgA (prezente în concentraţie ridicată în colostru), lgG, lgM, și lizozima. Vitaminele A, D, E,
K sunt indispensabile pentru dezvoltarea adecvată a copilului. Grăsimile au rol definitoriu în dezvoltarea creierul, a retinei, a
sistemului nervos În plus, laptele matern conține carbohidraţi, în principal lactoză.
Prima alăptare: Această perioadă de timp se numește ora magică a nou-născutului. Este foarte important ca după ce s-a născut
copilul, dacă este într-o stare satisfăcătoare și nu este supus unor proceduri medicale, să fie imediat atașat la pieptul mamei și să
înceapă alăptarea. Un copil atașat la sânul mamei în primele ore de la naștere plânge mai puțin decât un copil care este luat de la
mamă. Anume în primele ore se dezvoltă cel mai mult instinctul de alăptare și ea devine de durată. Contraindicațiile alăptării
la sân: Boli cronice ale mamei sau medicatia administrata mamei activa; Septicemie; Eclampsie; Malarie; Boli neoplazice; Boli
psihice; Scleroza in placi; Casexia; Insuficienta cardiaca; Diabet neechilibrat;
 6. Cei 10 pași a unei alimentații de succes. Poziționarea corectă la sân, frecvența alăptărilor.
Avantajele alimentației naturale pentru mamă și făt.
1. Să aibă o politică scrisă privind alăptarea care să fie comunicată regulat întregului personal de îngrijire. 2. Să instruiască
întregul personal de îngrijire în scopul aplicării acestei politici. 3. Să informeze toate gravidele despre avantajele alăptării şi
aspectele practice ale alăptării. 4. Să ajute mamele să înceapă alăptarea în primele cinci minute după naştere sau imediat ce
mama îşi revine după anestezie. 5. Să arate mamelor cum să alăpteze şi cum să menţină secreţia lactată chiar atunci când sunt
despărţite de copiii lor. 6. Să nu ofere nou-născuţilor alimente sau lichide, altele decât laptele matern, cu excepţia cazurilor cu
indicaţie medicală. 7. Să practice rooming-in-ul, care permite mamei şi copilului să rămână împreună 24 ore pe zi. 8. Să
încurajeze alăptarea la cererea copilului. 9. Să nu ofere suzete sau tetine (biberon) copiilor care sug la sân. 10. Să încurajeze
constituirea grupurilor de sprijin pentru mame şi să orienteze mamele către aceste grupuri de sprijin la externarea din
maternitate.
Poziționarea corectă la sân, frecvența alăptărilor:
- 1. Apropie bebeluşul de sân şi fii atentă la semnalele pe care le dă. 2. Când bebeluşul aflat lângă sân deschide larg gura,
trebuie să ai grijă ca sfârcul şi o parte cât mai mare din mamelon să intre complet în interiorul gurii sale. 3. Nasul sau buza sa
de sus să fie în sens opus faţă de sfârc. 4. Este important să-ţi îndrepţi copilul cât mai aproape de sân, şi nu să îndrepţi sânul
către copil. 5. Bărbia bebeluşului trebuie să atingă sânul. 6. Buza de jos trebuie să fie răsfrântă, semn că a reuşit să prindă în
gură o mare parte din mamelon.
- Alăptarea nou-născutului trebuie realizată ziua şi noaptea la cerere, nu după program. Bebeluşul va anunța când îi e foame.
Ideal ar fi din 2 în două ore.
Avantajele alimentației naturale pentru mamă și făt: -Laptele matern, în special colostrul conţine anticorpi şi protejează
împotriva mai multor boli infecţioase.
- Copilul este întotdeauna asigurat cu hrană caldă şi igienică
-Alăptarea previne apariţia rahitismului, anemiei, diabetului zaharat, reduce riscul obezităţii.
- Alăptarea previne apariţia diabetului de tip 1 (cu debut juvenil la copii succeptibili genetic)
- Copilul primeşte mai multă căldură şi dragoste, ceea ce favorizează dezvoltarea psiho-emoţională
- Contine anticorpi, Este lipsit de factori alergizanti, Este proaspat si practic lipsit de bacterii, are temperatura optima, sugarii
hraniti natural au o dezvoltare dentara mai buna.

7. Complicațiile alăptării la sân. Ablactarea sugarului. Hipogalacția. Cauze. Principii de tratament.

Diversificarea alimentației.
Complicațiile alăptării la sân: -abgorjarea sânilor, -ragade mamelonare, -mastita, -abcesul mamelonar.
Ablactarea sugarului: înlocuirea treptată a laptelui matern cu alte alimente necesare sugarului; a înțărca.
Hipogalacția- o secretie insuficienta de lapte in orice perioada a alaptarii, care impune adaugarea de lapte strain sau alte
alimente pentru a asigura dezvoltarea normala a copilului.
Cauze: - dezvoltarea incompleta a glandei mamare. -nutritia deficitara a mamei sau conditiile psihosociale nefavorabile. -
aparitia unei noi sarcini in lauzie. - greselile in alaptare. - anomaliile sanului, - primiparitatea (prima sarcina) sau
multiparitatea in raport cu varsta mamei. –mastita. –travaliile lungi, epuizante. –unele medicamente. Principii de tratament :
Tratamentul profilactic. La consultatiile prenatale i se va recomanda gravidei masajul mameloanelor cu o panza aspra, care
tonifica sanul, o alimentatie proportionala si variata. Se face profilaxia ragadelor sau tratamentul lor corect, in cazul ca au
aparut. Tratamentul curativ. Poate fi fizioterapic si medicamentos. Tratamentul fizioterapic consta in terapie cu raze ultraviolete
care se aplica in cazul sanilor congestionati si cu edem interstitial. Diversificarea alimentației: Până la 6 luni: Alăptaţi copilul
de cîte ori el cere, ziua şi noaptea, cel puţin de 8 ori în 24 ore. Intervalul între alimentaţii nu va fi mai mare de 2-4 ore. De la 6
la 12 luni: Când bebeluşul a ajuns la vârsta de 6 luni, putem începe introducerea hranei suplimentare, a alimentelor nelactate,
solide sau lichide, continuând în acelaşi timp alăptarea. Alimentaţia influenţează considerabil sănătatea copilaşului. Pentru o
dezvoltare normală,ea trebuie să conţină toate elementele nutritive necesare: proteine, lipide, glucide, vitamine, minerale, în
proporţii adecvate fiecărei perioade de dezvoltare.

8. Alimentația mixtă și artificială. Clasificarea formulelor de lapte. Pregătirea formului lactate.

Alimentatia mixta este alimentatia sugarului in primele 6 luni, in acelasi timp cu lapte de mama si cu un produs de lapte praf.
Alimentatia artificiala este alimentatia sugarului in primele 4-6 luni cu alt tip de lapte decat laptele matern, de preferat o
formula de lapte praf.
Clasificarea formulelor de lapte: Formulele reprezintă variante de „lapte artificial” sau „înlocuitori de lapte”, cu alte cuvinte
orice lapte diferit de laptele uman sau animal. ◊ O clasificare clasică a formulelor, în funcţie de momentul indicării lor, este:
-formule de start (0-6 luni);
-formule de continuare (6 luni- 1 an);
-formule pentru sugari şi copii până la vârsta de 3 ani.
◊ Din punct de vedere al provenienţei, formulele se clasifică în:
-formule pe bază de lapte de vacă (majoritatea);
-formule pe bază de soia;
-formule speciale.
◊ Din punct de vedere al proporţiei tipurilor de proteine din formule, se disting două categorii:
-formulele cu predominanţa zerului (60% zer / 40% cazeina);
-formulele cu predominanţa cazeinei (80% cazeina / 20% zer);
Pregătirea formului lactate: 1. Curățați și dezinfectați masa de lucru. Spălați-vă mâinile cu apă caldă și săpun, apoi le ștergeți
cu un prosop curat. 2. Pregătirea apei pentru prepararea laptelui: se folosește apă la temperatura de cel puțin 70°C.
3. Măsurați numărul de linguri necesare de pudră de formulă, adăugându-le în sticlă peste apă. Folosiți întotdeauna lingurița
care vine odată cu formula și citiți instrucțiunile pentru a afla câte lingurițe trebuie să folosiți pentru o cantitate anume de apă.
Lingurițele trebuie să fie rase, fără a presa pudra. 4. Agitați energic până când toată pudra se dizolvă. 5. Răciți biberonul
prin plasarea sub jet de apă rece. 5. Verificați temperatura laptelui picurând pe încheietura internă a mâinii.

9. Alimentația artificială. Necesitatea zilnică a copiilor în ingredienți principali. Calcularea

volumului zilnic și unic de hrană.
Alimentatia artificială este alimentatia sugarului in primele 4-6 luni cu alt tip de lapte decat laptele matern, de preferat o
formula de lapte praf.
Necesitatea zilnică a copiilor în ingredienți principali: Ingrediente alimentare: Proteine g/kg- 3,5 - folosind amestecuri, 4,0 -
folosind amestecuri neadaptate. Lipide- 6,5-6,0. Glucide- 12,0-14,0. Energie- 1-3 zi - 30-60 kkal/kg/24 ore 7-10 zi - 70-80
kkal/kg/24 ore 11- 14 zi - 100-120 kkal/kg/24 ore.

Calcularea volumului zilnic și unic de hrană:

Volumul zilnic de amestec lactat la nou-născut în primele 10 zile se apreciază:
1. După Zaiţev-Filchinstein: x = 2% din masa la naştere x n, unde „n" - este vârsta copilului în zile.
2. După Tur: x = 70 sau 80 x n, unde „n" - este vârsta copilului în zile, 70 - coeficient în caz dacă masa la naştere a fost sub
3200 g, 80 - coeficient în caz dacă masa la naştere a fost mai mare de 3200 g. Pentru nou-născuţii mai mari de 10 zile volumul
alimentar se apreciază după metoda volumetrică şi constituie 1/5 din masa corpului.
10. Alimentația copilului mai mare de 1 an.Produsele alimentare folosite în alimentația copilului
după un an. Alimentația copilului preșcolar și școlar.

Alimentatia copilasilor dupa implinirea varstei de 1 an nu difera semnificativ fata de alimentatia

bebelusului din lunile 11-12,fiind considerata o “trecere” catre alimentatia adultului prin adaugarea in
meniul celor mici si a altor alimente pe masura maturarii functiei digestive, respectiv renale,in paralel cu
dezvoltarea abilitatilor psiho-motorii si a dentitiei temporare.
Produsele alimentare după un an
Calorii 1.000-1.400, in functie de crestere si nivelul de activitate
Proteine 80-110 grame
Fructe 1-1,5 cani
Legume 1-1,5 cani
Cereale 90-140 grame
Lactate 2 cani
Alimentația preșcolarului și scolarului.
Fructe Legume
 Iaurt Sandwich cu pui sau curcan
Branza si biscuiti sarati Lapte si cereale
11. Noțiune de călire. Rolul călirii și educației fizice în perioada copilăriei. Factorii de mediu ce pot fi
folosiți ca mijloace de călire.

Din punct de vedere fiziologic călirea organismului prezintă o perfecţionare şi antrenare a forţei de
rezistenţă îndreptată spre acţiunea nocivă a factorilor mediului ambiant. Sensul călirii constă în antrenarea
aparatului de termoreglare, în dezvoltarea forţelor de protecţie a organismului, îndreptate spre factorii
mediului ambiant, care au acţiuni nocive. Procesul de călire e un proces specific, adică depinde de
factorul mediului: procedurile la temperatură scăzută sporesc rezistenţa organismului la frig, iar a celor la
temperatură înaltă - la căldură mare.
Prima condiție este ca tratamentele să înceapă numai cînd copiii sunt complet sănătoși și de preferat vara.
Este important de început călirea în copilărie, cînd termoreglarea reprezintă stadiul formator și
mecanismele de apărare imunobiologică se dezvoltă.
Factorii de mediu ce pot fi folosiți ca mijloace de călire:
-calire prin aer , apa, lumina solara.

12.Febra reumatismală acută la copil. Noțiune. Clasificare. Etiologie. Tabloul clinic. Principii de
diagnostic și tratament. (conduita conform PCN).

Febra reumatismala acuta este o afectiune inflamatorie generalizata nesupurativa a tesutului conjuctiv,
de origine streptococica, cu afectarea multsistemica dar mai ales a cordului, cu evolutie acuta sau cronica
si cu posibilitatea producerii sechelelor cardiac.
Etiologia. A fost demostrata legatura infectiei faringiene cu streptococul beta-hemolitic grup A. Poarta de
patrundere a infectiei o constituie faringele . Puseul reumatismal primar apare la 2-3 saptamani de la o
boala streptococica acuta:angina, faringita, otita, sinuzita.
Manifestarile clinice.
Semne clinice nespecifice: febra poate depasi 39C, artralgiile, paloarea tegumentelor, anorexie/pierderi
in greutate, adenopatii.
Manifestarile clinice de baza sunt reprezentate prin cardita, poliartrita, coree minor, leziuni cutanate
si ale tesutului subcutanat adipos.
1.Poliartrita reumatismala. Este characteristic: -manifestari usoare cu discomfort in articulatiile
extremitatilor ; manifestari severe cu hyperemia tegumentului de asupra articulatiei, cu caldura usoara,
articulatia tumefiata, cu lichid in interiorul cavitatii articulare.Miscarea active sau pasiva a articulatiei este
foarte dureroasa.
2.Cradita reumatica. Tablou clinic moderat, care poate fi sezizat in ziua 5-10 de boala. Copiii prezinta
dispnee, palpitatii la effort fizic, astenie, transpiratii, iar odata cu implicarea in procesul inflamator a
pericardului apar dureri toracice, tuse, dispnee. Examenul obiectiv: tahicardie, puls filiform, hipotensiune
arterial.
3.Coreea reumatica (coreea minor). Debut insidious, acut, brusc se schimba starea psihica a
copilului,apar tulburari de comportamnet, apatie, agresivitate, fatigabilitate.Tulburarile emotionale sunt
insotite de miscari involuntare, necordonate, bruste, dezordonate, grimace faciale, tulburari ale vorbirii,
scrisul tremurat, dezordonat. Tabloul clinic este dominat de hipotonie musculara, copilul nu poate
mentine o pozitie fixa, mers deficil, tulburari de deglutitie.
4.Eritem marginal. Se manifesta prin eruptii inelare de culoare roz-pala, nepruriginoase care pot sa apara
sis a dispara in decurs d ecateva ore.
5.Noduli reumatismali subcutanati. Rerezinta niste formatiuni nodulare de la 1mm pana la 1-2 cm,
indolore, dure, mobile care apar deasupra proeminentelor osoase(scapula,os mastoidian,regiunea
occipital) sau la nivelul articulatiei cotului, gleznelor, geunchilor, mana , picior.
Principii de diagnostic.
-Confirmarea procesului inflamator de origine streptococica (cultivarea streptococului din exsudatul
faringian, determinarea antigenelor streptococice positive)
-Diagnosticare afectarii sistemice (Electrocardiograma, Ecocardiografia, examenul radiologic)
-Hemograma
Principii de tratament
Alimentatia (regim alimenar , dieta nr.10 , bogat in produse cu continut sporit de potasiu:prune
uscate,stafide, caise uscate. Se exclude ratia alimentar:ceapa, usturoiul, hreanul)
Tratamentul medicamentos
Tratamentul cu antibiotice:
• Iniţial, cu Fenoximethylpenicillinum pentru minim 10 zile, per os, 250 mg, de 2-3 ori pe zi, timp de 10
zile sau
• Amoxicillinum 1-1,5 g, în 24 de ore, pentru copiii mai mari de 12 ani şi 500-750 mg, în 24 de ore,
pentru copiii de 5-12 ani, timp de 10 zile, per os, apoi
• Benzatin benzilpenicillinum 600 000 UI, i.m., pentru copiii cu masa corporală mai mică de 27 kg sau
• Benzatin benzilpenicillinum 1,2 mln UI, i.m., pentru copiii cu masa corporală mai mare de 27 kg
Tratamentul antiinflamator: Ibuprofenum - 40 mg/kg/zi, de 4 ori sau Naproxenum – 15 mg/kg/zi, de 2
ori sau Diclofenacum 2-3 mg/kg/zi, de 2 ori

13. Helmintiazele la copil. Căile de transmitere. Tabloul clinic la copiii cu ascaridoză.

Diagnosticul de laborator, îngrijirea și tratamentul. (conduita conform CIMC)

Helmintiazele digestive intrunesc o serie de maladii provocate de helminti, care pot parazita in diferite
organe: intestine,muschi,ficat,plamani,creier etc.
Contaminarea se face pe cale orala din cauza:
-felul copiilor de a se juca
-nerespectarea igienei
-folosirea alimentelor infectate.
Helmintii se clasifica in 3 clase mari:
-nematoda – cestoda –trematoda
In dependent de sursa d einvazie helmintiazele se impart in 3 grupe:
- geohelmintiaze –biohelmintiaze –helmintiaze de contact
Ascaridoza este o geohelmintiaza care se transmite pe cale fecalo-orala fara a schimba gazda.
Tabloul clinic. Se deosebesc 2 faze: larvara si intestinala.
Faza larvara . Se caracterizata prin aparitie sindromului Loffler manifestat prin febra, tuse
uscata,chinuitoare,dureri toracice mai rar. Radiologic se evidentiaza zone de matitate cu limite imprecise
in ambii campi pulmonari.
Faza intestinala. Se caracterizeaza prin tulburari digestive(varsaturi,dureri abdominale,uneori
colici,diaree; semne nervoase (ticuri,tulburari de somn si comportament, cefalee,astenie,ameteli,scade
randamentul scolar);manifestari alergice(prurit anal,nazal,tuse spasmodica, edem Quinke.)
Diagnostic
In stadiul larvar (diagnostic in baza semnelor clinice, examenul radiologic, hemograma prezinta
leucocitoza si eozinofile, examenul parazitologic)
In faza intestinala (diagnosticul se bazeaza pe examenul coproparazitologic,ultrasonografie)
Tratament
In pneumonia ascaridiana se indica antihistaminice si tratament symptomatic.
In faza intestinala cu preparate antihelmintice:
Mebendazol 100 mg de 2ori/zi timp de 3zile-medicamentul de elective
Alternative
-Pirantel-pamoat 10mg/kg
-Albendazol 400 mg
-Levamizol 3mg/kg/zi
Terapia simptomatica: polivitamine,fermentoterapie,preparatele ferului in anemie.

14. Astmul bronșic la copii. Etiologia.Tabloul clinic. Principii de diagnostic și tratament

în astm bronșic.Criza de astm bronșic. Asistența de urgență în criza de astm bronșic.
(conduita conform PCN)

Astmul bronsic este o maladie cronica inflamatorie a cailor respiratorii cu hiperreactivitatea bronhiilor,
care conduce la episoade repetate de respiratie deficila,zgomotoasa sau suieratoare, senzatie de strangere
in piept, tuse, indeosebi noaptea si dimineata.
In functie de etiologie se deosebeste:
-AB intrinsec – allergic
-AB extrinsic – non allergic
In evolutia bolii se deosebesc urmatoarele perioade:
1.Perioada prodromala(dureaza de la cateva ore pana la 2-3 zile, se caracterizeaza prin instabilitate
emotionala,indispozitie, paliditate,hyperemia fetei, transpiratii abundente, cefalee,greata,voma, prurit
nazal,stranut,rinita,senzatie de compresue toracica)
2.Perioada de stare (se instaleaza accesul de tuse chinuitoare, care poate dura de la 30 min pana la
cateva ore, de obicei incepe noaptea sau la orele 4-6 dimineata.
Diagnostic
Investigatii paraclinice: hemoleucograma(eozinofile), electrocardiograma,PEF-metria,analiza generala a
sputei(eozinofilele) , bronhoscopia,sumarul urinei,ionograma.
Tratamentul
1.Remedii bronhodilatatoare
-cu durata scurta de actiune Salbutamol,Fenoterol
-cu durata lunga de actiune Salmeterol,Formoterol
-anticolinergice Ipratropium bromid
2.Remedii antiinflamatoare
-Antiinflamatoare steroidiana Dexametazon,Prednizolon
-Antiinflamatorii non-steroidiene Cromoglicat+Salbutamol
Criza de astm bronsic
Se instalează rapid cu dispnee expiratorie cu expiraţie prelungită şi şuierătoare (wheezing), senzaţie
pronunţată de opresiune toracică, lipsă de aer (senzaţie de sufocare)
· Durata de la 20-30 minute pînă la cîteva ore
· Se jugulează spontan sau la administrarea β-adrenomimeticelor cu durată scurtă de acţiune
· Apar mai frecvent noaptea
· Crizele apar brusc şi se termină de asemenea brusc, printr-o tuse supărătoare, cu eliminarea unei spute
mucoase, vâscoase, “perlate”, în cantităţi mici
Asistenta de urgenta
-Determinarea cauzei declansarii accesului si evitam contactul cu agentul cauzal
-Se linisteste copilul , eliberam hainele care-l stingheresc
-Dam copilului sa bea ceva cald, cu inghitituri mici
-Administram un bronhodilatator inhalator
-Copilul va face cateva exercitii respiratorii
-Daca medicamentul nu ajuta se apeleaza urgent la medic.

15.Laringotraheita acută stenozantă la copil. Etiologie. Clasificare. Tabloul clinic. Principii de prim
ajutor.( conduita conform algoritmilor de urgență ):
Noțiune: reprezintă inflamația acută a mucoasei laringelui și a traheii. Etiologie: factorii etiologici sunt
prezentați de viruși, germeni bacterieni și protozoare. Rolul principal în declanșarea procesului patologic
în 90-95 % din cazuti revine virușilor: gripal, paragripal, respirator-sincițial, adenovirus, rujeolitic. Dintre
germenii bacterieni mai frecvent afectează căile respiratorii bacilul hemofilic de tipul B, streptococii,
stafilococii. Clasificare: sunt 4 grade: -Gr.1 compensat (în plină noapte apare o tusă care treptat devine
lătrătoare, repsirație frecventă, voce răgușită); -Gr.2 compensare incompletă (tusea lătrătoare devine
productivă, frecvența respirației este de 10 oei mai mare, crizele de dispnee sunt mai pronunțate și mai
îndelungate); -Gr.3 decompensat (starea generală este foarte gravă, dispneea și stridorul sunt permanente,
perioadele de neliniște se alterează cu cele de inhibiție psihomotorie până la letargie cu lipsă de răspuns la
stimuli, frecvența respiratorie mai mare de normă cu 10-15 respirații); -Gr.4 stare de asfixie ( straea
generală este extrem de gravă copilul este letargic sau inconștient, pupile dilatate, tegumente palide
/cianotice; respirația aritmică superficială de tipul Kusmaul, dacă nu se acordă prim ajutor copilul
decedează). Tabloul clinic: sindromul apare în primele 24-48 h de la debutul unei faringie/laringite. –de
obicei copilul se culcă complet sănătos dar în timpul nopții se trezește în stare de alertă, neliniște,
plângăreț, tuse aspră/lătrătoare, stridor inspirator, voce răgușită, respirație zgomotoasă, buzele cianotice,
tegumente palide; -mai apoi treptat respirația devine liniștită, semnele de obstrucție laringiană pot dura
mai multe ore dar spre dimineață copilul este bine; -manifetările clinice pot reapărea și în următoarele 2
nopți; -episoadele de crup spasmodic pot deveni severe și necesită măsuri terapeutice; -starea generală a
copilului depinde de evoluția maladiei. Principii de prim ajutor: -dacă copilul are unul din semnele de
pericol (nu poate să bea, vomită după fiecare hrană/băutură, este letargic/fără conștiință, are convulsii) i
se adm.de urgență un preparatantibacterian potrivit (Cloramfenicol), o dăza de bronhiolitic cu acțiune
rapidă, de preferință în aerosoli, și apoi urgent se spitalizează; -dacă copilul nu prezintă semne generale
de pericol i se adm. un bronhiolitic cu acțiune rapidă peste 30 min se apreciază repetat starea copilului.
Dacă respirația rămâne accelerată pe fondul temperaurii mai înalte de 37,5 C, copilului i se administrează
timp de 5 zile tratament la domiciliu cu un preparat antibacterian, bronhiolitic cu acțiune rapidă și remedii
inofensive p/u umezirea gâtului și ușurarea tusei; -dacă la examinarea capilului peste 30 min de la adm
branhioliticului nu se apreciază respirație accelerată, tratamentul la domiciliu include doar remediul
bronhilitic cu acțiune rapidă.

16.Pneumonia la copil. Noțiune. Clasificare. Etiologie. Tabloul clinic. Principii de diagnostic și

tratament. Imunoprofilaxia specifică. (conduita conform PCN):
Noțiune: este un proces inflamator al parenchimului pulmonar cu fectarea alveolelor și țesutului
interstițial. Clasificare: -duă factorul clinico-morfologic (bronhopneumonie lobulară, pneumonie lobular-
confluentă, pneumonie crupoasă, pneumonie interstițială, pneumonie segmentară); -după etiologie
(provocate de bacterii la domiciliu, intraspitalicești, infecții perinatale, la copii cu stări imunodeficitare); -
după evoluție (acută-până la 6 săpt.; trenantă-6 săpt./6 luni); -după complicații (pulmonare- pleurezii,
pneumotorax, abcese; extrapulmonare-encefalopatie, nefrite toxice, otită, meningită...). Etiologie: în
majoritatea cazurilor are caracter infecțios. Mai frecvent factorii etiologici sunt de caracter microbian, mai
rar. În conformitate cu vârsta în pneumoniile acute se întâlnesc următorii factori etiologici: -în rimele zile
de viață—streptococul gr.B, Herpetic; -la vârsta de 5 zile/1 lună—stafilococul rezistent la antibioice,
Proteine; --de la 1 lună la 6 luni—Pneumococul; -de la 6 luni la 5 ani—Stafilococul viridae, Adenovirus;
-după 5 ani-Virusul gripal. Mai frecvent se întâlnește Pneumococul (60-70%), Haemofilus influenzae (40-
60%), Enterobcterii (10%), Stafilococi (8-10%). Mai rar pneumonia este provocată de viruși. Tabloul
clinic: -tusea depășește 7-10 zile; -dispnee de tip expirator: geamătul expirator este un semn caracteristic,
fiind un mecanism adaptiv, dispnee conduce la adinamie, somnolență; -starea toxică: se caracterizează
prin inapetență sau refuzul hranei, paliditate; -sindromul febril (38-39 C),depășește 2-3 zile; -durerea
toracică, este determinată de iritarea pleurei, pneumonia localizată în lobii superiori pot determina
meningism;-tahipneea, Conform datelor OMS tahipneea se consideră: *la sugarul mic până la 2 luni—60
respirații/min și mai mult, *la sugarul de la 2 luni la 12 luni—50 respirații/min și mai mult, *la copilul 1/5
ani—40 respirații/min și mai mult; -tirajul cutiei toracice, apare di cauza efortului sporit din partea
mușchilor respiratori; -cianoza, este saturația insuficientă a hemoglobinei cu O2; -manifestări
cardiovasculare sunt determinate de ruducere schimbului de gaze în plămâni(tahicardie, TA scăzută).
Diagnosticul: -ex.radiologic, -explorări bacteriologice și imunologice. Tratametul: -regimul igienico-
sanitar (vor fi izolați atât în spital cât și la domiciliu în încăperi luminoase, bine aerate, unde se menține t
de 18-22 C și o umiditate relativă prin atârnarea unui prosop umed, se recomandă băuturi calde, copilul va
fi poziționat în pat cu trunchiul mai ridicat, cu schimbarea poziției la fiecare ½ h); -regimul alimentar (se
evită alimentația forțată); -dezobstrurarea căilor respiratorii prin aspirație, aeroterapia, axigenoterapia(prin
sonde nazale/nazofaringiene, prin mască, sub cort); -în pneumonii fără complicații a sugarului ma mare
de 6 luni se adm. penicilină, Amoxicilină, Ampicilină câte 100000-150000 UI/kg; -la nou-născuți și la
copii în primele 6 luni la început va fi asociat: peniciline, cefalosporine; -în pneumonii grave confluente
de spital la copii se adm antibiotice din grupa cefalosporinelor (cefataxin)piperacilină; -în pneumonii
afebrile provocate de obicei de Chlamydia se adm eritromicina/sulfanilamidele; -după vârsta de 5 ani se
adm tetracicline cu spectru larg de acțiune/remedii antibacteriene adm în 2-4 prize; -fizioterapia; -
imunomodulatoare; -terapie sndromatică (paracetamol). Imunoprofilaxia specifică: -prevenirea infecțiilor
respiratorii virale, -alimentația rațională, -călirea, -efectuarea gimnastici, -imunoprofilaxia la termen, -
sanarea focarelor cronice de infecție.

17.Otita medie acută la copil. Etiologie. Patogenie. Clasificare. Tabloul clinic. Principii de diagnostic
și tratament. (conduita conform PCN și CIMC):
Noțiune: inflamația urechi. Etiologie: cauza principală a otitelor medii este infecția bacteriană: -
Streptococus pneumoniae în 30—50 % din totalul cazurilor; -Haemophilus influenzae în 15—25 % din
cazuri; -Moraxella catarralis se izolează în 7—3 % din cazuri; -Virusurile constituie circa 6—25 % din
cazuri. Alte bacterii ce pot produce otita medie sunt: Streptococus pyogenes grup A, Staphilococus aureu,
Pseudomonas aeruginoasa. Patogenie: urechea medie este un organ auditiv care este legat cu faringele
prin tubul lui Eustachio. Tubul lui Eustachio are 3 roluri coordonate de mușchiul tensor al vălului palatin,
prinsipalul dilatator al lui: de protecție față de secrețiile nasofaringiene, de echilibrare a presiunii între
faringe și urechea medie, de protecție față de creșterile de presiune din faringe, de drenaj al secrețiilor din
urechea medie către nazofaringe. Funcția trompei Eustachio se dereglează în caz de inflamație a
amigdalelor nazofaringiene, a vălului palatin. Clasificare: -Mastoidită (tumefieri dureroase, se adm
aoxicilină); -Infecție acută a urechii (eliminări purulente, se adm paractamol timp de 5 zile, penicilină,
eritromicină); -Infecție cronică a urechii (eliminări purulente ce durează ami mult de 14 zile, urechea e
usucă cu meșe și se îndreaptă la medic). Tabloul clinic: -debutul este precedat de semne unei infecții
virale de tip rinită sau rinofaringită (rinoree, febră, inapetență); -mialgii; -diminuarea auzului, amețeli,
nistagm; -paralizie facială, semne meningiene; -dereglarea conștiinței; -în evoluție timpanul se poate
perfora urmată de o secreție seroasă; -febră. Diagnostic: -otoscopie; -timpanometrie. Tratamentul: -
Terapia de primă intenție a otitei medii acute vizează simptomatologia. Este recomandată în acest sens
administrarea de paracetomol sau ibuprofen, care au efecte antipiretice și antalgice. În plus, soluțiile otice
sunt recomandate datorită proprietăților antialgice locale. Antibioterapia este indicată în cazurile otitei
medii infecțioase cu germeni bacterieni. Procesul infecțios bacterian este suspicionat în cazurile în care
otoreea este manifestă sau copilul cu vârstă mai mică de 2 ani prezintă semnele infecției la nivelul
ambelor urechi; - Tratamentul antibiotic este indicat în următoarele cazuri, la recomandarea medicului
specialist: copii cu vârsta de 6 luni sau mai mari care prezintă otoree și alte manifestări clinice severe
(otalgie moderată sau atroce; durere care persistă un timp îndelungat, mai mult de 48 ore; febră ≥39⁰C);
copii cu vârsta cuprinsă între 6-23 luni care prezintă afectare bilaterală, în absența unor semne sau
simptome severe (otalgie, febră); copii cu vârsta de 2 ani sau mai mari care la momentul diagnosticului nu
prezintă manifestări clinice severe, însă evoluția poate fi nefavorabilă; - Amoxicilina (75-90 mg/kg
corp/zi) este agentul medicamentos recomandat în otita medie acută, iar cazurile alergice la peniciline
necesită administrarea cefalosporinelor (cefuroxima). Perioada indicată de administrare este de 10 zile în
cadrul categoriei de vârstă mai mică de 2 ani și 5 zile în rândul copiilor cu vârsta mai mare de doi ani; -
Amigdalectomia este indicată în amigdalitele cronice (copilul prezintă 4-5 infecții pe an). Acest procedeu
poate asigura buna funcționare a trompei lui Eustachio și evitarea afectării urechii medii.

18.Rinita și rinofaringita acută la copil. Etiologia. Factorii predispozanți. Tabloul clinic. Diagnosticul.
Principii de tratament:
Noțiunea: este inflamaţia acută a mucoasei nazale şi faringiene. Etiologia: Cauza majoră incriminată în
patogenia rinofaringitei acute este reprezentată de virusuri. Deși este cunoscută o varietate de peste 100
de virusuri, rinovirusurile sunt agenții patogeni care cel mai adesea duc la apariția tabloului clinic
specific. Coronavirus, virusul sincițial respirator, adenovirusurile, enterovirusurile, virusurile
parainfluenza pot provoca manifestările caracteristice rinofaringitei acute. Modalitatea de transmitere a
germenilor se realizează pe cale aeriană, prin intermediul particulelor eliminate prin tuse sau strănut de
către persoanele infectate sau prin contactul direct cu obiecte sau suprafețe contaminate. Un procent de
aproximativ 25% prezintă infecția virusală în absența simptomatologiei caracteristice, această categorie
reprezentând vectorul de transmitere al agenților patogeni. Factorii predispozanți: Susceptibilitatea la
dezvoltarea rinofaringitei virale acute este determinată de prezența următorilor factori de risc:
frecventarea grădinițelor și școlilor, precum și aglomerările urbane; fumatul activ sau pasiv; expunerea la
fum, poluanți atmosferici sau substanțe toxice; situațiile și activitățiile stresante; sistemul imunitar
deficitar, care implică prezența anumitor afecțiuni (HIV, SIDA, neoplasme) sau tratamentul
imunosupresor, corticoterapia. Tabloul clinic: -Simptomatologia caracteristică răcelii comune este
prezentată gradual de la debutul infecției. Simptomele predominante în intervalul 12-36 ore de la
contractarea infecției virale sunt reprezentate de strănut, congestie nazală și rinoree apoasă. În rândul
copiilor, nu este exclusă apariția fatigabilității, a durerilor în gât sau tusei și a cefaleei. Pierderea
apetitului, durerile musculare sau subfebrilitățile pot surveni în anumite situații; - iritabilitatea, congestia
nazală, subfebrilitatea. Simptomatologia atipică poate fi reprezentată de apariția vărsăturilor sau scaunelor
diareice. Rinofaringita virală acută poate fi manifestată în rândul copiilor și adolescenților prin
intermediul următoarelor: congestie nazală, rinoree apoasă, lăcrimare excesivă, strănut, tuse, cefalee,
subfebrilități, frisoane, dureri musculare, ușoară stare de oboseală. Diagnosticul: -*/ Datele anamnestice și
clinice sunt suficiente pentru diagnosticul pozitiv de rinofaringită virală acută. Investigațiile paraclinice
nu sunt necesare în astfel de situații. Necesitatea lor este indicată în cadrul suspiciunii apariției unor
complicații sau în situația unui diagnostic incert (infecții bacteriene, alergii respiratorii). - Infecția de
etiologie bacteriană reprezintă principalul element de diagnostic diferențial, evoluția și tratamentul
acesteia fiind în opoziție cu aspectul evolutiv și terapia indicată în cadrul infecției virale.
faringita acută de etiologie bacteriană prezintă un tablou clinic nespecific, diagnosticul de certitudine
fiind realizat datorită efectuării investigațiilor paraclinice specifice (exudat faringian sau testul
antistreptolizina-O, necesar pentru diagnosticul retrospectiv al infecției cu streptococul beta-hemolitic de
grup A); -* Infecția cu streptococ beta-hemolitic de grup A presupune decelarea la examenul obiectiv a
următoarelor semne: limfadenopatie cervicală anterioară, peteșii palatine, edem și eritem faringian,
exsudat al amigdalelor palatine, edemațierea uvulei palatine. Tratamentul: simptomatic constă în
administrarea decongestionantelor nazale, a medicației antalgice și antitusive și a antihistaminicelor.
Decongestionantele nazale facilitează respirația și elimină disconfortul cauzat de congestia nazală.
Utilizarea acestora pentru o perioadă mai lungă de 3 zile poate determina reapariția congestiei nazale și
înrăutățirea simptomelor. Contraindicațiile sunt reprezentate de prezența afecțiuniilor cardiace,
hipertensiunii arteriale, diabetului zaharat sau glaucomului. Medicația antiinflamatorie nonsteroidiană,
îndeosebi piroxicamul, și-a dovedit eficacitatea prin ameliorarea simptomatologiei de tip respirator
(obstrucție nazală și rinoree, disfonie) și a simptomelor generale (cefalee, disfagie). (11) Antalgice
precum aspirina, paracetamolul, ibuprofenul sunt recomandate. Administrarea aspirinei este
contraindicată copiilor deoarece poate declanșa apariția sindromului Reye.

19.Bronșita acută la copil. Etiologia. Factorii predispozanți. Tabloul clinic. Diagnosticul. Principii
de tratament. (conduita conform PCN):
Noțiunea: este o afecțiune inflamatorie a arborelui bronșic cauzată de diferiți factori etiologici. Etiologia:
la copii primului an de viață factorii declanșatori ai bronțitei acute sunt virusul RS, paragripei tipul 3,
citomegalovirusul, rinovirusul, virusul gripei. Un rol important în etiologia bronșitei acute la preșcolari și
școlari are virusul rubeolei, adenovirusul și micoplasma. Uneori bronșita acută simplă poate fi provocată
de bacilul hemofilic, pneumococi, stafilococi, streptococi, bacterii gram-negativi. Bronșita acută poate fi
o stare de manifestare clinică a tusei convulsive. Factorii predisponizanți: -răceala; -aerul poluat; -fumatul
pasiv. Tabloul clini: -manifestările depind de factorul etiologic; -semnele de debut ale bolii sunt cefaleea,
adinamie, creșterea temperaturii corpului; -rinita, faringita, uneori laringita, conjuctivita; -tusea este
simptomul patognomonic la început seacă, apoi umedă; -dureri în cutia toracică, care se itensifică în
timpul tusei; -sunet pulmonar clar, uneori o timpanită; -respirație aspră pe fundalul căreia apar raluri
uscate sau umede de calibru mediu, cu dispariția la tuse forțată. Diagnosticul: date anamnestice, tabloul
clinc specific, modificări paraclinice, explorări virusologice precizează etiologia bronșitei acute.
Tratamentul: -repaus la pat în perioada febrei și 2/3 zile după normalizare temperaturii corporale; -dieta
cu includerea produselor lactate și vegetale și excluderea ingridientelor extractive și alergice; -Interferon
leucocitara, în primele 2 zile 0,25 ml în ductul nazal fiecare 1,5—2 h, în caz de infecție adenovirotică se
adm dezoxiribonuclează în fiecare narină câte 3—4 picături; -în febră remedii antipiretice în doze
corespunzătoare vârstei; -mucoliticile se adm în debutul bolii în caz de tuse uscată (Efidex o lingură la
fiecare h, max 30 ml/24 h, Efitusin o linguriță de 3 h pe zi), la ameliorarea tusei se indică decocturi
expectorante din plante medicinale; -terapie de sustragere—sinapisme pe cutia toracică, frecții cu
unguente de calendulă; -vitaminoterapie per os în doze majorate de 2—3 ori; -prep antihistaminice
pacienților cu manifestări alergice sau cu persistența ralurilor umede în plămâni; -terapie cu antibiotice nu
este indicată, poate fi adm numai la copii cu un fundal premorbid nefavorabil în caz de suspiciune a
procesului patologic bacterian; -fizioterapia se adm în staționar în perioada acută a bolii—microunde, iar
în perioada de convalescență—electroforeză, iradiere cu raze ultraviolete.

20.Anginele la copii.Etiologia.Factorii predispozanti.Tabloul clinic.Diagnosticul. Principii de

tratament.

Etiologie - Anginele în cele mai frecvente cazuri sunt determinate de viruși: adenovirusi Enteroviruși,
viruși herpes simplex. Numai 15 % de cazuri anginele sunt produse de streptococus b-hemolitic grup A,
care pot declanșa ulterior apariția unor complicații severe: reumatismul articular acut și glomerulonefrita.
Mai rar boala este provocată de streptococul din grupa C și G, Micoplasme, hlamidii, pneumococci.
Factorii predispozanti - sunt traumele mecanice ale amigdalelor, predispoziție ereditară la angine,
anginele pot apărea primar secundar, ca un simptom al altor boli (scarlatina, difteria, leucemiile).
Tabloul clinic
-Debut acut, febră ridicată;
-Intoxicație generală (slăbiciune, frisoane, transpirație, pierderea poftei de mâncare, dureri de cap);
-Inflamarea amigdalelor – creșterea lor în dimensiuni, roșeață, pustule, dureri în gât, și la inghițire.
-Ganglioni limfatici măriți și dureroși – cei din față (mai jos de ureche), în apropiere de colț și sub
maxilarul inferior. Diagnosticul - anginelor se stabilește în baza datelor clinice, faringoscopic și
investigațiilor de laborator. Hemograma indică leucocitoză cu neutrofilie, eozinofilie, VDH-30-
40MM/ORA. Examenul general al urinei stabilește o proteinurie moderată. In analiză Generală a urinei
se observă proteinurie ușoară. Principii de tratament –
-este de dorit repausul la pat deaorece activitate fizică crește riscul bolilor de inimă.
-Se mânâncă după apetit, este important ca produsele alimentare să nu rănească amigdalele - supe, piureu
de cartofi, etc.
-Cea mai importantă regulă este să se consume multe băuturi calde, apă minerală, compoturi, soluție de
glucoză de 5%.
-Antibiotice.: penicilina tradițională, ampicilina, eritromicina în doze normale sunt eficiente.
-Tratamentul local se face cu diverse gargare evident în situație în care antibioticul este administrat
corect. -Gargarele îmbunătățesc în mod semnificativ tabloul clinic, reduc durerea, este mai
ușor de înghițit. Pentru gargare, este posibil să se utilizeze: salvie și musetel ceaiuri, suc și soluție de sare
(1 linguriță de bicarbonat de sodiu la un pahar cu apă, 1 linguriță de sare de masă la 0,5 litri de apă).
Temperatura optimă pentru soluția pentru gargară este de 40-50 ° C, se efectuează de 4-6 ori pe zi.
-În cazul temperaturilor ridicate și durerilor puternice folosiți aspirina, analgină, paracetamol, etc.

21.Gastrita acuta la copii. Factorii predispozanti. Tabloul clinic. Principii de diagnostic si

tratament. (conduita conform PCN)

Gastrita acuta reprezinta inflamatia mucoasei gastrice.

Factorii exogeni: *F.Alimentari: ingerarea unor cantitati prea mari de alimente,alimente greu
digerabile,grasimi,dulciuri concetrate.
*Factori toxici:acizii sau bazele tari,diferite medicamente :antiinflamatoare,fier,citostatitce. ,utilizarea
alcoolului. *Helicobacter pylori *Radiatiile
Factorii endogeni: 1.Boli infectioase virale(hep. Acuta,virala,varicela,viroze)
2.Boli infectioase bacteriene(scarlatona,difteria,septicemia) 3.Boli alergice; 4.Boli endocrine.
Tabloul clinic: 1.Simptome digestive-Se manifesta prin inapetenta,dureri epigastrice accentuate de
alimentare,greturi,varsaturi,senzatie de plentitudie,uneori diaree
2. Simptome generale-starea generala este influentata de simptomele digestive si se manifesta prin
cefalee,astenie, insomnie.
3.Examenul obiectiv-la examinare se determina: limba saburala,mucoase uscate,sensibilitate dureroasa
epigastrica,tahicardie.
Tratament:-excluderea factorilor etiologici ;-spalatura gastrica;-Punerea stomacului in repaus prin
administrarea unui regim alimentar adecvat ;-pe perioada de 1-2 zile regim hidric ;-adm. Treptata de
supa de zarzavat cu putin orez,lapte,gris ;-terapie medicamentoasa cu reedii gastrice,antispastice

22. Stomatitele la copii. Cauze,clasificare,tablou clinic,principii de diagnostic si

tratament(conform PCN)

Cauzele:-prematuritatea ,nou nascutul si sugarul mic -igiena dificitara a cavitatii bucale-deficiente

nutritionale si imunitare ;-tratament prelungit cu antibiotice

Clasificarea:1.stomatita candidozica 2.stomatita catarala 3.stomatita ulceroasa 4.stomatita aftoasa

Tabloul Clinic:Stomatita candidozica-depozite albicioase usor aderate de mucoasa bucala, mucasa

subiacenta este intens congestionata,edematiata si lucioasa, boala se extinde pe ucoasele
obrazului,palatinul moale si dur,faringe,amigdale,cai respiratorii,tubul digestiv
Stomatita catarala-congestia si tumefierea mucoasei cav.bucale,uneori pot aparea depozite albicioase
usor detasabile care produc ulceratie,inflamarea gingiilor, copii sunt nelinistiti,refuza hrana,apare salivatie
abudentasi uneori febra. Stomatita ulceroasa-febra 38-39,dureri locale,semne de
intoxicatie,astenie,cefalee,gingiile singereaza usor,pe mucoase apar ulcere cu diametrul de 2-3 mm
Stomatita aftoasa-debutul este insotit de febra,fenomene toxice,pe mucoasa cav.bucale apare pete
congestive apoi trec in vizicule apoi viziculele se sparg si apar afte, buzele se tumefiaza,se intensifica
salivatia,apare miros fetit din gura,se maresc ganglionii linfatici.

Tratament Stomatita candidozica-se va iriga cav.bucala cu sol.de bicarbonat de sodiu de 1-2% ce va

impiedica dezvoltarea fungilor. Sol.de violet de gentiana de0,5% sau cu solutii apoase de 1-2% coloranti
anilinici.badijonarea bucala cu suspensii de nistatina,micostatin,livorin. In cazuri grave remedii
antimicotice:intern-Nnistatin 5000, Levorin 25000UA zilnic 4-5 prize in decurs de 7 zile.
Stomatita catarala si ulceroasa-se recomanda irigatia cav.bucale cu permanganat de potasiu 1:6000, apa
oxigenata 3%. Ulcere se prelucreaza cu violet de gentiana sau sol,apoasa de albastru de metilena 1%.
Buzele se ung cu vaselina sau ulei vegetal steril.Aplicarea cu fermenti proteulitici in
ulceratii(tripsin,hemopsin)sau aplicatii cu furacilina,ulei de macies,catina alba,Vitamina A.
Stomatita aftoasa-prearate antivirale intern: bonafton ,alpizarin,. In formele grave pe linga banafton i/m
se indica fermentul dezoxiribonucleaza25-50 mg pe zi. Adm.imunoglobulinei umane 1,5 ml i/m .
Antihistaminice: Dimidrol, suprastin,pipolfen.

23.Boala diareica la copii. Cauz,factorii,clasificare, aprecierea factorilor de

deshidratare.Tratament prespitalicesc. Profilaxia bolilor diareice acute la copil.

Cauze neinfectioase:-greseli alimentare -factori medicamento-factori alergici ;-malnutritia prin atrofia

vilozitatilor intestinale;-patologii de malabsorbtie ;-diaree prin boli endocrine.
Cauze infectioase:1.bacterii: Salmonela,Shigela,Vibrio cholerae; 2.Virusi:rotavirus
;3.protozoare;4,fungi ;5.helminti Factorii favorizanti:-virsta mica a copilului ;-alimentatia mixta si
artificiala;-alimentatia lactata;-introducerea incorecta a hranei diversificate;-factorii de mediu ;-toleranta
digestiva limitata ;-subalimentatia si supraalimentatia Clasificarea: Dupa etiologie:-Diaree de origine
infectioasa si neinfectioasa ;-Vicii si boli congenitale gastrointestinale
Dupa mecanismul de declansare: -diaree secretorie -diaree invaziva -diareia osmotica
Tabloul Clinic: Debutul bolii este brutal cu o incubatie scurta de 6-8 ore marcat de varsaturi ,dureri
abdominale,scaune frecvente,lichide cu mucozitati sau grungi. In diareele invazive scaunele contin
singe,puroi si mucus. Scaunele devin apoase abudente,mucogrunjoase,verzui cu mucus emise in jet cu
miros acru sau fetil si reactie alcalina, se intensifica durerile abdominale care se manifesta prin tipat si
frecarea picioarelor si cresterea febrei. In deshidratarea izotonica-sete moderata ,tegumentele
si mucoasele devin uscate,limba saburala,TA in norma sau scazuta,greutatea scade.
In deshidratarea hipertonica-starea copilului este mai grava,scaunele predomina asupra vomei,copilul
este foarte nelinistit si agitat,apar convulsii,respiratia patologica aritmica.
In deshidratarea hipotonica-starea copilului este foarte grava,extremitatile cianotice si reci,voma
predomina asupra scaunului ,copilul bea cu dificultate sau refuza hrana,pielea este foarte uscata ,cianotica
cu nuanta pamintie,ochii sunt infundati cu absenta lacrimilor,puls slab,tensiune scazuta.
Tratament: -izolare si dezinfectie continua -solutie i/v Ringer ;-starea copilului se apreciaza la 1-3 ore.
;-pentru rehidratare se folosesc sonde nazogastrice; -copilul poate sa bea Rehidron,unicef, glucosolan.;-
copilul necesita alimente corespunzatoare deoarece boala diareica provoaca tulburari de nutritie.

24.dereglari cronice de nutritie. Hipotrofiile. Cauzele. Clasificarea .tabloul clinic .

prncipiile de dietoterapie.

Cauzele:carenta de proteine si calorii,tulburari metabolice,modificarea reactiei organismului.

Clasificarea: In functie de tipul aparitiei: -malnutritie prenatala;-malnutritie postnatala ;-malnutritie
mixta 2. in functie de gravitatea bolii:-malnutritie de gradul 1(deficit ponderal 11-20%);-
gradul 2 (deficit ponderal 21-30%);-gradul 3(deficit ponderal 31 % si mai mult)
3. dupa indicele ponderal: Gradul 1 (IP=0,9-0,76);GRADUL 2(IP =0,75-0,71);GRADUL 3 (IP =sub
0.70) 4.In dependenta de evolutia clinica:-malnutritie protein-calorica-severa -
malnutritie pretein-severa Tabloul clinic:Gradul 1:-sarac in semne clinice -mucoasele usor
palide;-activitatea motorie normala sau usor diminuata;-apetit bun;-talia normala;-turgorul tesuturilor este
usorscazut;-tesut adipos redus pe torace si abdomen ; -din partea sistemului nervos:iritabilitate
neliniste Gradul 2 -tegumente palide
si uscate -unghii subtiri ;-par subtire ;-pliul pieli revine la normal lent ;-apare escare si ulceratii
sacrococcigiene;-talia normala sau dificit de 2 cm;-musculatura hipotona ;-termoreglarea este dereglata
-scaun instabil ;-imunitate redusa.
Gradul 3 -talia iferioara virstei cu 4-5 cm; -tegumente de culoare cenusie ;-tesut adipos lipseste;-mictii
rare ;-apetit redus pina la anorexie ;-abdomen excavat;-hepatomegalia;-musculatura atrofiata ce genereaza
bradicardie ,respiratie superficiala,dezvoltarea psihomotorie este dereglata mult.
Dietoterapia Dietoterapia de gr.1- Se fac doar corectii in alimentatia sugarului
Dietoterapia de gr.2 si 3 se petrece in 3 etape:

1. limentatia minimala-se instituie regim alimentar pentru determinarea tolerantei digestive si se

obtine o stabilitate a curbei ponderale
2. Intermediala sau de corectie-cresterea cantitativa si calitativa a alimentelor
3. Alimentare optimala-incepe cind curba ponderala este in crestere constanta

25.Dermatita atopică la copil. Manifestările clinice. Principii generale de îngrijire și

tratament în dependență de formele clinice. Regimul alimentar hipoalergic:
Noțiune: este o maladie cronică alergică, ce se dezvoltă la persoanele cu predispunere ereditară către
atopie, are o evoluţie recidivantă cu un şir de particularităţi clinice de vîrstă şi se manifestă prin erupţii
exsudative şi/sau lichenoide, nivel înalt de IgE serică şi hipersensibilitate către iritaţii specifice (alergice)
şi nespecifice. Manifestările clinice: pe tegumente apar zone de exudație/papule eritematoase,
pruringinoase, care se extind și se transformă în vezicule, în urma pruritului veziculele sunt rupte lăsând
pe obraji/în jurul erechilor leziuni de grataj. Indurațiile tegumentare pot fi profunde cu complicații
hemoragice, de acee după uscarea exsudatului se formează cruste de culoare albăcafenie. Sunt
caratcteristice descuamare transplacentară fină a epidermului, cheilita fisulară, simptome digestive,
respiratorii, neurologice, oculare, piodermia, eczema bacteriană, infecția herpetică. Principii generale de
îngrijire și tratament în dependență de formele clinice: -dietoterapia; -tratament local cu antibiotice-
unguente(livomicină)/corticoterapia cu creme (afloderm); -antihistaminice de generația 1(Dimedrol, și de
generația1 (loratadină); -terapia cu corticosteroizi (Prednisolon); -Adm.cromoline (Cromal); -
antibioticoterapia; -tratament simptomatic (antitusive, fermentoterapia-festal, sedative..); -regim dietic cu
îngrijirea cruțătoare a tegumentelor (baia zilnică cu utilizarea de amidon, plante medicinale, fără săpun); -
evitarea alergenilor de contact (săpun,detergent); -evitarea alergenilor și noxelor inhalatorii (fumul de
țigară); -prevenirea sensibilizării medicamentos (remedii antibacteriene).
Regimul alimentar hipoalergic: este constituit din 3 etape: -1 etapă ( în decurs de 2/1 săptămâni se afl
exact produsele ce produc alergia. Părinții vor completa registrul alimentar, monotorizând acțiunea
bucatelor. Produsele ce produc alergia vor fi excluse pe 3 luni); -2 etapă (dieta obținută n etapă1 se
păstrează pe parcusr de 3/6 luni); -3 etapă (are loc lărgirea dietei, treaptat se introduc în alimentația
cartofii, morcovul...).

26.Anomaliile de constituție. Cauzele. Clasificarea. Tablioul clinic în diateza exudativ

catarală. Diagnosticul. Principii de tratament și dietoterapie:
Noțiune: prezintă particularitățile metabolismului innduse copilului genetic, care determină manifestări
specifice din partea organismului cu predispoziția la diferite maladii concrete. Cauzele: -produsele
alimentare(ciocolată, citrice); alergeni casnici (praful, poluarea aerului); -fumul, gaze de etașament; -
condiții meteo (frigul, explozii solare). Clasificarea: -exsudativ-catarală; -alergică; -limgo-hipoplastică; -
neuro-artrică. Tabloul clinic în diateza exudativ-catarală: - Această formă de diateză se manifestă printr-o
tendință la reacții alergice, precum și o rezistență redusă la bolile infecțioase. Patologia, de regulă, se
manifestă la copii la vârsta de 3-6 luni, dar primele semne de diateză pe față pot fi observate la copii deja
în primele săptămâni de viață. În majoritatea cazurilor, manifestările dispar atunci când copilul atinge 1-2
ani. Există erupții cutanate polimorfe, hiperemie, erupție pe scutec de pliuri mari ale pielii, scuame
seboreice apar pe scalp (de obicei pe coroana și coroana capului) și se poate observa și îngroșarea pielii
obrajilor (așa-numita crustă a laptelui). La copiii supraponderali, erupția pe scutec poate fi însoțită de
macerarea pielii, piodermă. Mucoasele se rănesc ușor, ceea ce duce la boli frecvente ale ochilor și
țesuturilor perioculare (conjunctivită, blefarită), cavitatea bucală (gingivită, glosită), căile respiratorii
superioare (sinuzită, laringită, rinofaringită, bronșită cu component astmatic). Copiii expuși la diateză
au adesea o greutate corporală mare la naștere, supraponderal în viitor, o scădere a turgorului tisular și
eczeme pentru copii. Astfel de pacienți se caracterizează prin paloare a pielii, umflarea feței, limbaj
geografic, flatulență, sindrom de durere abdominală. Diagnosticul: Diagnosticul de laborator în caz de
suspiciune a prezenței diatezei constă în efectuarea unei analize generale a sângelui și a urinei, un test
biochimic de sânge (determinarea nivelului de glucoză, acid uric, colesterol, fosfolipide), studii
imunologice, analiza fecalelor pentru disbioză. Principii de tratament și dietoterapie: - Principala metodă
de tratament pentru diateză este corectarea stilului de viață. Acest concept include respectarea unei diete,
îngrijirea atentă, o rutină zilnică rațională și o scădere a încărcăturii alergenice pe corp; -Primul ajutor
pentru alergii este îndepărtarea alergenilor din stomac și intestine folosind Enterosgel, un enterosorbent
de tip gel; -Gelul saturat cu apă curăță ușor membrana mucoasă de alergeni. Enterosgelul nu se lipeste de
membrana mucoasă, ci învelește ușor și favorizează recuperarea; - Dieta joacă un rol important. În timpul
alăptării, dieta mamei trebuie limitată la grăsimi, carbohidrați, sare de masă, trofoalergeni. În unele cazuri
(în special, cu un conținut crescut de grăsimi din laptele matern), se recomandă exprimarea și
pasteurizarea laptelui, după care filmul superior este îndepărtat din lapte; -Se recomandă excluderea din
dieta copiilor mai mari a jeleului, a porcului, a bulionelor bogate de carne, a ouălor, a peștelui, a nucilor, a
condimentelor, a leguminoaselor; restricționează moderat proteinele, grăsimile. Mâncăruri recomandate
din hrișcă, orez, legume; -Cu forma neuro-artritică a diatezei, alimentele bogate în purine (cacao,
ciocolată, spanac, mazăre) și alimentele grase sunt excluse din dietă; -Este important să nu
supraalimentați un copil cu tendință la diateză.
 27.Urticaria acută la copil. Noțiune.Factorii predispozanți. Tabloul clinic. Principii de
diagnostic și tratament:
Noțiune: este o afecțiune dermatologică frecvent intâlnită și se caracterizează din punct de vedere clinic
printr-o erupție cutanată care variază din punct de vedere al aspectului şi a intensității. Factorii
predisponizanți: - Înțepătura de insectă (viespe, albină, păianjen, scorpion, etc.); -Consumul unor
alimente, precum alune de pădure, ouă, căpşuni, fructe de mare, miere, ciocolată, arahide, unt de arahide,
etc; -Administrarea unor medicamente, precum aspirină sau alte antiinflamatoare nonsteroidiene,
antibiotice; -Contactul cu produsele confecționate din latex, precum sondele din plastic, mănuşile utilizate
în cazul bolnavilor aflați sub dializă, etc. Tabloul clinic: prezintă debut spontan, recent şi se
caracterizează prin apariția unor leziuni cutanate papulo-eritematoase, intens pruriginoase, pe toată
suprafața corpului, însoțite la 24 de ore de febră, edeme palpebrale şi edeme ale membrelor inferioare.
Principii de diagnostic: La examinarea clinică a copilului medicul pediatru va decela prezența leziunilor
urticariene cu caracterele prezentate anterior şi a altor semne clinice însoțitoare, specifice afecțiunii
cauzatoare; Detetminarea IgE, pentru identificarea terenului alergic.
Determinarea hemoleucogramei complete, a proteinei C reactive şi a VSH-ului, in cazul bolnavilor
suspicionați cu diferite afecțiuni inflamatorii.Determinarea culturilor bacteriene, în cazul bolnavilor care
au prezentat în antecedente febră şi odinofagie, pentru identificarea infecțiilor bacteriene; Efectuarea
testului de provocare cutanată la copiii cu suspiciune de urticarie la frica, urticarie aquaporină sau
urticarie la razele soarelui (aplicarea locală de gheață, presiune sau apă caldă).Biopsie cutanată şi examen
histopatologic în caz de suspiciune a apariției urticariei vasculitice. Tratamentul: -dieta (Alimentația
exlclusiv la sân a copilului în primele şase luni de viațăPromovarea unei alimentații naturale şi
echilibrate, fără excese alimentare, fără conservanți şi fără alergizanți; Administrarea formulelor de lapte
hipoalergenice, în cazul copiilor cu teren alergic); -adm de Medicamentele antihistaminice pot fi împărțite
în trei categorii: -Antihiataminice de generația I (Etanolamina, Etylenediamina, Piperazina, Alkylamina şi
antihistaminicele triciclice); -Antihistaminice de generația a-II-a (Loratadina, Mizolastin, Terfenadina,
Astemizol, Cetirizina); -Antihistaminice de generația a-II-a moderne (Desloratadina-Aerius,
Levocetirizina-Xyzal, Fexofenadina). Alte medicamente utilizate pentru combaterea urticariei de etiologie
alergică sunt reprezentate de următoarele clase de medicamente:
Inhibitorii de leucotriene (Montelukast-Singulair, Zafirlukast-Accolate, Zileuton-Zyflo, etc.)
Corticoateroizi (Prednison, Metilprednisolon, etc.)
Adrenergice (Epinefrina)
Antagonişti combinați H1-H2 (Doxepina, Hidroxizina, Difenhidramina)
Imunoterapice (Ciclosporina, Hidroxiclorochina, Dapsona, Sulfasalazina, IgG intravenos, anti-IgE
(Xolair), anti-CD20 (Rituxan)
Plasmafereză.

28.Rahitismul –noțiune. Factorii favorizanți. Mecanismul de apariți e.Clasificarea

(conform protocolului clinic național). Tabloul clinic. Tratamentul. Profilaxia specifică și
nespecifică. (conduita conform PCN și CIMC):
Noțiune: este o tulburare de mineralizare a sistemului osos cu apariţia modificărilor tipice din partea
scheletului şi tulburărilor neurovegetative, musculare, metabolice şi endocrine ca urmare a deficitului de
vitamina D. Factorii favorizanți: Carenţa maternă de vitamina D ; Prematuritatea/dismaturitatea;
Gemelaritatea; Predispoziţia familiară; Aport oral redus de vitamina D; Păstrarea incorectă a produselor
lactate; Hrana bogata in fosfor inhibă abdorbţia calciului în intestinul subţire; Deficitul Mg din produsele
alimentare inhibă absorbţia Ca; Maladii ale sistemului gastro-intestinal; Maladii ale sistemului excretor;
Nerespectarea regimului de îngrijire şi călire; Factorii habituali (locuinţe umede şi întunecoase); Factori
climaterici; Creşterea intensivă a organismului copilului; Insuficienţa hormonului paratireoidian;
Tegumente pigmentate. Mecanismul de apariție: -Stadiul I – nivelul Ca seric este scăzut, fosfataţii serici
sînt normali. Semnele radiologice lipsesc sau sînt foarte slab pronunţate; - Stadiul II – datorită
hiperfuncţiei glandelor paratiroide se normalizează nivelul Ca sanguin, fosfataţii serici sunt scăzuţi.
Osteoliza la nivelul scheletului, semnele radiologice osoase pronunţate; - Stadiul III – Tabloul biochimic:
hipocalcemie, hipofosfatemie, hiperaminoacidurie. Schimbările radiologice sînt foarte pronunţate.
Clasificarea: -gradul de gravitate (1,2,3); -proveniența insuficienței vitaminei D (Alimentară
Infecţioasă; Alimentar-infectioasă; Habituală; Lipsa profilaxiei medicamentoase; Profilaxie
medicamentoasă cu doze mici; Indusă prin fenobarbital); -perioada (debut, sare, convalescență); -evoluția
(acută, subacută, recidivantă); -complicați (Convulsii, mobilizare convulsivă, Spasmofilie, Dereglari
respiratorii, Dereglari cardiace, Deformaţii osoase). Tabloul clinic: -*Perioada de debut ( 2-3 luni ):
Manifestări neurovegetative: agitaţie, iritabilitate sporită, somn superficial, tresăriri la lumina puternică
sau sunete, transpiraţii abundente.
Pielea devine umedă, pigmentată, intertrigo-uri, în regiunea occipitală a capului alopeţie. Manifestări
digestive: micşorarea poftei de mîncare, scaun constipat.Urina capătă un miros înţepător de amoniac şi
ramolizarea suturilor dintre oasele craniului, în deosebi marginile fontanelei mari. -* Perioada de stare:
Semne osoase: Craniu:Craniotabes caracterizat printr-un ramolisment al zonelor occipitale şi parietale.
Palparea oaselor occipitale este dureroasă.Ramolizarea suturilor dintre oase, bosei frontale (frunte
olimpică), bosei parietale (împrenă cu cele frontale realizează caput quad-ratum) , aplatizări occipitale,
asi-metrii craniene, erupţia întîrziată a dinţilor. Fontanela anterioară larg deschisă după vîrsta de 8 luni.
Persistenţa fontanelei anterioare după vîrsta de 15 luni. Dereglarea erupţiei dentare (carii precoce).
Torace:Tumefacţia joncţiunilor condrocostale formînd ,,mătănii costale ,, vizibile şi palpabile. Membre
în formă de X (genul valgum); sau în aşa numită poză a cavaleristului (genul varum); Talpa plată, Semne
musculo-ligamentare: Hipotonia musculară este responsabilă de întîrzierea instalării achiziţiilor motorii: -
Postură cifotică în poziţie şezîndă a copilului, Distensia abdominală
cu hernie ombilicală, - Balansarea articulaţiilor, - Dezvoltarea piciorului plat, - Scăderea ventilării pul-
monare duce la apariţia bronhopneumoniilor.retard staturoponderal, Anemie feriprivă; -
Hepatosplenomegalie; -Scaun instabil. Semne de hipocalce-mie: Latentă: semnul Chwostec. Manifestă:-
Laringospasm-Spasmul carpopedal
-Convulsii. -* Perioada de convalescenţă: Se atenuează semnele rahitismului, dispar semnele din partea
sistemului nervos, se întăresc oasele, apar dinţii, se dezvoltă funcţiile statice şi motorii, se micşorează
ficatul şi splina, dispar treptat dereglările funcţionale ale organelor interne. Profilaxia specifică: 10 zile-2
ani-- 1 picătură=700UA Sol. Uleioasă de 0,065%. Nespecifică: regim alimentar corect, călirea, hrana
complementară la termen, regim igienic, profilaxia bolilor limitrofe/infecțioase.

29.Hipervitaminoza D. Sindromul convulsiv. Hipocalcemia. Principii de prim ajutor și

tratament:
Noțiune: indusa de existenta in organism a unei cantitati exagerat de vitamina D, de îngrijire depaseste
necesarul dacă îți pasă nu poate fi utilizata în nici un fel de catre organism. Sindromul convulsiv: la copii
este o manifestare tipică a epilepsiei, spasmofiliei, toxoplasmozei, encefalitei, meningitei și a altor boli.
Convulsiile apar cu tulburări metabolice (hipocalcemie, hipoglicemie, acidoză), endocrinopatie,
hipovolemie (vărsături, diaree), supraîncălzire. Hipocalcemia: reprezinta scaderea calciului in organism.
Reglarea calciului este critica pentru functia celulara, conducerea nervoasa, stabilitatea membranara,
structura osoasa, coagularea singelui si semnalizarea intracelulara. Prim ajutor în Hipervitaminoză și
Tratament: Pacienții care prezintă efecte toxice la excesul de vitamină D trebuie să urmeze o dietă săracă
în calciu. Se poate administra oral calcium disodium edetat pentru a crește excreția fecală de calciu. În
hipercalcemie acută pacienții pot necesita: hidratare, diuretice, steroizi, calcitonină și mitramicină. Se
poate efectua hemodializă dacă pacientul nu poate fi hidratat prin alte metode. Toate ingestiile acute
necesită internare la urgențe (și hidratare dacă sunt prezente diarea sau vărsăturile). Se va efectua un lavaj
gastric dacă pacientul se prezintă în prima ora de la ingestie. Se verifică întotdeauna dacă suplimentele
ingerate conțin și fier. Este necesar să se identifice și alte substanțe coingerate potențial letale, cum sunt
acetaminofenul, aspirina și medicamentele cu rețetă (digoxinul, litiul, fenothiazinele). Prim ajutor în
Sindromul convulsivant și Tratament: Pentru ameliorarea preferinței crampe este dat la medicamente care
cauzează o depresie minimă respiratorie, - midazolam sau diazepam (seduksen, Relanium, relium) și
oxibatul de sodiu. Un efect rapid și fiabil este administrarea hexobarbitalului (hexenal) sau a tiopentalului
sodic. În absența efectului, este posibil să se utilizeze un anestezic pe bază de oxicid cu adăugarea de
halotan (fluorotan).
Când fenomenul de insuficiență respiratorie severă arată utilizarea ventilației prelungite cu utilizarea
relaxanților musculare (mai bine atracurium bezilat (tramium)). La nou-născuți și sugari cu suspiciune de
hipocalcemie sau hipoglicemie, trebuie administrate, respectiv, glucoză și gluconat de calciu. Tratamentul
principal pentru convulsiile febrile este diazepamul. Acesta poate fi administrat intravenos (sibazon,
seduksen, relanium) la o doză unică de 0,2-0,5 mg / kg (la copii a crescut mai devreme de 1 mg / kg),
rectal și oral (clonazepam), la o doză de 0,1-0,3 mg / (kgsut) pentru câteva zile după convulsii sau
periodic pentru prevenirea acestora. În cazul terapiei prelungite, este de obicei prescris valproat de sodiu,
fenobarbital (doză unică 1-Z mg / kg). Cele mai comune anticonvulsivante orale includ Finlepsinum (10-
25 mg / kg pe zi), antelepsin (0,1-0, W mg / kg pe zi), suksilep (10-35 mg / kg pe zi), fenitoină (2- 4 mg /
kg). Prim ajutor în Hipocalcemia și Tratamentul: Tratamentul hipocalcemiei depinde de cauza,
severitate, prezenta simptomelor si rapiditatea dezvoltarii hipocalcemiei. In aritmiile cardiace sau tetanie
se administreaza prompt saruri de calciu parenteral. Pacientii vor fi monitorizati EKG. Evolutia este
favorabila si depinde de cauza si durata hipocalcemiei. Pacientii trebuie informati asupra simptomelor
timpurii ale hipocalcemiei, precum paresteziile si slabiciunea musculara pentru a nu permite dezvoltarea
celor severe. - Tratamentul hipocalcemiei cronice depinde de cauza afectiunii. Deficitul de PTH necesita
administrare de calciu supliment, vitamina D. Hipocalcemia din dializa necesita administrare orala de
calciu, vitamina D si cresterea calciului in baia de dializa. Deficitul nutritional de vitamina D prin lipsa
expunerii la soare sau aport scazut oral necesita suplimentare si indicatia expunerii frecvente la soare.

30. Patologia ombelicului. Etiologie, formele clinice, tabloul clinic. Principii de diagnostic și tratament.
(conduita conform CIMC)
Patologia ombilicului- cuprinde diferite leziuni care apar înaintea şi după căderea bontului, fiind generate
de îngrijirea incorectă a bontului ombilical şi a plăgii ombilicale. De obicei bontul ombilical amputează la
a 3-5 zi de la naştere iar plaga regenerează în decurs de 15 zile. Pînă la vindecare plaga ombilicală
prezintă o poartă importantă pentru pătrunderea infecției.

Gangrena bontului ombilical se manifestă prin congestia şi edemul bontului care ulterior se
necrotizează. Starea generală se modifică, cu aparitia febrei, dereglarea suptului, somnului etc. Boala
poate progresa și conduce la flegmon ombilical, trom boflebita ombilicală, septicemie.

- Omfalita catarală. Se manifestă prin hiperemia şi edemul plăgii ombilicale și a pielii circumscrise cu
raza mai mică de 1 cm. Eliminările din plaga ombilicală capătă un caracter seros sau sero-purulente cu
miros fetid. Starea generalá de obicei nu este modificată.

Omfalita flegmanoasă şi necrotică. Hiperemia şi edemul pielii se extinde periombilical la o distanță

mai mare de 1 cm de la ombilic. Pielea din jurul ombilicului este indurată, poate avea o nuanţă cianotică
cu vizualizarea capilarelor turgescente, datorită antrenării lor in procesul inflamator. Eliminările din plaga
ombilicală au un caracter sero-purulente sau sangvinolent, cu miros fetid. In lipsa tratamentului apar
sectoare de distrucție.

Se va examina: frecventa respiratorie pe minut, determinarea gafaitului, eliminările purulențe din ureche,
hiperemia ombilicului și eliminări purulențe, măsurarea temperaturii, se apreciază mișcările copilului.

Tratament: administrarea preparatului antibacterian pe cale orala, instruirea mamei sa trateze infecția
locală.

31.Maladiile supurative ale pielii, cauzele, formele și semnele clinice. Principii de diagnostic și
tratament

Maladiile supurative ale pielii, țesutului, subcutanat şi ale ombilicului sînt cauzate de diferiți agenți
patogeni: stafilococi, streptococi, colibacili, proteus, clepsiele, etc. Infecția poate fi de origine exogenă,
mai rar endogenă.
Sursa de infectie:Mama copilului, afectiuni purulente ale pielii; Rude bolnave de amigdalità, caries
dentar, - Personalul medical; Instrumentele medicale, obiectele de ingrijire, jucărille.
Calea de transmitere a infectiei: Aeriană;Prin contact direct şi indirect;- Transplacentar.
Veziculopustuloza_Este produsă În 90% cazuri de stafilococi.Pe suprafata corpului apar vezicule
superficiale cu diametrul de 1-3 mm, cu continut initial seros care devine curind purulent. Pustulile
unitare sau multiple se localizează mai ales intre fese, pe cap, pe plicile pielii, pe partea internă a
coapselor. Starea generala in cazul pustulelor unitare nu este modificată, febra lipseşte.

Osteofoliculita (Impetigo).-Apare in primele săptămini de viață în deosebi in regiunile piloase ale

corpului (scalp, sprincene). Initial apare o pustulă dură de la mărimea unui bob de mei pină la un bob de
linte, centrată de un fir de pår, fiind inconjurată de un halou eritematos. Peste 1-2 zile pustulele sparg cu
formarea eroziilor, ulcerații, care apoi se acoperă cu cruste gàlbui, Starea generală este modificată, apare
febra, se dereglează suptul. Din cauza durerilor copiii sunt agitaţi, neliniştiţi, rău dorm.
Furunculul-Este o inflamație a foliculului pilosebaceu şi a tesutului din jurul lui. Leziunea se ma nifestă
prin nodozități profunde, de mărimea unei cireșe dure, dureroase, centrată de un fir de păr, Inconjurată de
un edem inflamator. După citeva zile nodozitatea ajunge la supurație cu formarea unei ulcerații
crateroforme. După vindecare rămîn cicatrice deprimate.
Carbunculul-Prezintă un conglomerat de mai mulți furunculi. La nivelul tesutului adipos subcutanat
apare o no dozitate inflamatorie dură, dureroasă, de marimea unei alune, de culoarea roşie-cianotică,
inconjurată de un edem inflamator. Afectiunea este insotită de simptome generale ca du rere, frison, febră,
etc.
Flegmoana nou-născutului- Este o maladie microbiană foarte gravă, rar intilnită, cu afectarea nu numai
a pielii dar şi a tesutului subcutanat. La inceput apar macule eritematoase turgescente, care repede
progreseaza și confluează între ele. Procesul inflamator se poate extinde în stratul muscular, osos, coaste,
cavitatea pleurala.
Pemfigusul neonatal (epidemic)-Prezintă o maladie microbiană foarte contagioasă, apare in primele 3-6
zile după naştere sau mai tirziu (pînă la 1 an). Se caracterizează prin apariţia veziculelor sau bulelor
rotunde sau ovale cu diametrul de 3-10 mm, cu conţinut clar sau hemoragic. Leziunile apar pe un fundal
eritematos, sunt răspîndite pe întreg corpul cu excepția plantelor şi a palmelor. Bulele se rup uşor,
confluează între ele, lăsînd ulceraţii superficiale cu zemuire, care se acoperă de cruste subțiri
Dermatita exfoliativă a nou-născutului (boala Ritter) sau sindromul de piele opărită-Este o formă
gravă de dermatită microbiană, determinată de exotoxina exfoliativă a stafilococului auriu, apărută în
primele zile după naştere sau mai tîrziu, uneori formează epidemii.
Boala debutează la 1-2 săptămîni de la naştere după o infecție focară cu un exantem scarlatinoform la
nivelul pliurilor, periorificial (peribucal), care apoi se răspîndeşte rapid (în citeva ore pînă la o zi) pe față
trunchi şi, în scurt timp se generalizează. Stadiul eritematos este urmat de stadiul exfoliativ în care apar
erupţii buloase. După spargerea bulelor, rămî ne o suprafață zemuindă, care treptat se acoperă de cruste.
Afecțiunea are aspect de piele opărită, în care epidermul atîrnă în lambouri mari, descoperind suprafețe
roșii, exudative. Starea generală a copilului este foarte gravă, febra atinge 39-40°C, apare deshidratarea.
În lipsa măsurilor adecvate boala poate conduce la deces.

32.Maladiile de piele ale nou-născutului. Clasificarea. Stările nesupurative ale pielii (intertrigourile,
seboreia). Conduita copilului.

Patologia cutanată a nou-născutului și sugarului ocupă un loc de frunte in structura morbiditatii, datorită
permiabilității crescute ale pielii, funcțiilor imperfecte de protecție mecanica, fizico-chimică şi
antiinfectioasă. Tegumentele, ca principala suprafață de contact a organismului cu mediul ambiant, se
transformă in poartă largă de patrundere a agenților agresori chimici, fizici, infecțioşi, etc.

Printre factorii favorizanti - Prematuritatea;

- Leziunile mecanice, traumatismul, microtraumatismul; - Actiunea săpunuriloe iritante, a substanţelor
cosmetice nedestinate copilului; -Ingrijirea copilului într-o incăpere supraincălzită, cauzind transpirații,
care favorizează patrunderea infecției; - Ingrijirea incorectă a copilului (suspendarea bäiţei igienice,
toaletei intime). Iritarea pielii cu urină, meconiu, materii fecale, mase vomitive etc. face ca pielea să
devină şi mai vulnerabilă;
I. Neinfecțioasă:s
Dermatitele de contact;
Miliaria;
Dermatita seboreică;
Eritem neonatal (toxic);
Milia facială.

Intertrigo. Prezintă o dermatoză inflamatorie a pliurilor, provocată de macerarea şi de frecarea

suprafețelor cutanate în condiții de igienă deficitară, obezitate, supraîncălzire şi umezeală sporită, prin
vestimentație neadecvată. Apar frecvent sub formă de congestie a pielii mai ales în rejiunea cutelor
naturale: la gît, inghinale, axilare, după pavilioanele urechilor, in plica cotului etc. În cazuri grave
suprafața intertrigourilor poate să se macereze şi să servească drept poartă de intrare a
infecțiilor.Tratamentul constă în spălarea frecventă cu apă şi aplicarea pe sectoarele afectate a uleiului
vegetal steril, soluției uleioase a vitaminei A, creme speciale pentru copii. Suprafe țele macerate vor fi
prelucrate cu soluție de violet de gențiană de 0,5%, albastru de metilen 0,5% sau alte antiseptice.
Dermatita seboreică-Este o dermatoză inflamatorie neexudativă cu o frecvență mai sporită la vîrsta de 3-
8 săptămîni. Debutează prin derente, de galben-mile piloase (scalp. sprincene) ale corpului. Plăcile sunt
slab aderente, de culoare galben-maronie la nivelul scalpului și alb-uscate în rest (planşa 35). Erupția nu
este însoțită de modificarea stării generale şi nici de prurit. Rolul etiologic îl joacă secreția sporită de
glandele sebacee a sebumului în primele săptămîni de viaţă. Măsurile de îngrijire în dermatita seboreică
vizează îmbăierea cel puțin odată pe zi urmată de aplicarea cremelor emoliente sau paste cu substanțe
anticandidozice.

33.Boala hemolitică a nou-născutului. Etiologia, formele clinice, diagnosticul. Principii de

tratament și îngrijire. Profilaxia maladiei.
Boala hemolitică a nou-născutului este condiționată de conflictul imunologic in urma incompatibilităţii
singelui fătului şi al mamei după Rhezus-factor (Rh) sau grupa sangvind.
Etiologie-
Grupele sanguine: I, II, III, IV.
Deseori boala hemolitică apare la nou-născuții, care moştenesc de la tată grupa II A (B) III B (a), iar
mama are grupa I 0 (aß).
Factori- Naşteri frecvente in anamneză; Factori obstetricali - operația cezariană sau alte leziuni vasculare
ale placentei sporesc riscul transfuziei masive de singe cu sensibilizarea ulterioară a femeii: Sexul -- riscul
de manifestare gravă a bolii hemolitice la băieți este mai mare decit la fete.
Clasificarea
Tipul de conflict
Incompatibilitatea de grups (ABO), -Incompatibilitatea factorului Rh
Incompatibilitatea in alte sisteme de antigene
II Formele clinice Moartea intrauterină a fatului cu macerare
-Edematoasă:
- Iterica
-Anemică
IIIGradul de evoluție
- Usoara: -
Moderată:
- Grava
Manifestări.
Forma edematoasă - Este cea mai gravă formă. Simptomele bolii incep så se dezvolte in perioada
intrauterină si copilul se poate naşte prematur.Starea generală este foarte severă cu dereglari respiratorii,
cardiovasculare etc;
- Tegumentele sunt edemice foarte palide, datorită anemizării copilului. Este pronuntat edemul fetei,
membrelor inferioare, organelor genitale externe; Hepatosplenomegalia:- Se dezvoltă sindromul
hemoragic;
Forma icterică-Este de asemenea o forma severă a bolii hemolitice şi se manifestă în felul următor: -
Copiii sunt pasivi, reflexele diminuate, actul de sugere foarte slab; - Icterul apare in primele ore după
naştere se extinde rapid, intensificindu-se; Tegumentele recapătă o culoare galbenă -verzuie; Urina are
culoarea berei, materiile fecale - de culoare normală, Hepatosplenomegalia; la copil se dezvoltă o stare
critic numită icterul nuclear-care se caracterizează prin semne cerebrale: stare de letargie, apa simptome
de encefalopatie, tremurul membrelor, convulsii, hipertonie musculară, semn meningiene, pareze,
paralizii, poza specifică, nistagmus, simptomul apusul soarelui", ta hicardie, TA micşorată, Ps filiform.
Forma anemică
Este forma cea mai uşoară a bolii hemolitice. Copilul se naşte la termen, starea generală la inceput este
satisfăcătoare şi abea la a 4-7-a zi se modifică neinsemnat: - Apare icterul tegumentelor care este
confundat cu icterul fiziologic;-Se măreşte în volum ficatul și splina; Copilul este puțin pasiv, suge sinul
mai lent; Hemograma indică 140 g/l de hemoglobină;
- Bilirubina sporeşte pină la 60 mkmoli/l; Starea generală se inbunătăţeşte rapid pe fundalul terapiei
conservative. Pronosticul este favorabil.
Tratamentul.
In formele uşoare
Obiectivele tratamentului:
- Prevenirea dezvoltării icterului - Tratamentul anemiei;- Supravieţuirea copilului;
terapia conservativă: - Fototerapia-considerată terapia de elecție. Se realizează în incubator unde
esteinstalată sursa de fototerapie la distanţa de 45 cm de la copil. Se protejează ochii şi organele genitale.
Copilul este iradiat în decurs de 2-3 ore la intervale de 2 zile. Durata curei de tratament este de 24-48 ore
(total 6- cure). Fototerapia inactivează toxicitatea bilirubinei indirecte prin descompunerea ei şi
eliminarea cu urina şi scaunul;
Vitaminoterapia - B₁, B₂, B₁,, stimulează efectul fototerapiei; - Medicamente ce stimulează sinteza
glucuroniltransferazei : fenobarbital in combinație cu cordiamina;
Preparate care stimulează excreţia bilirubinei din intestin-sorbenți: carbolen, poli fepan, smecta, sorbit,
enterodez, alohol, holosas:
Preparate ce sporesc rezistenţa eritrocitelor- unitiol, Vit. E; Dacă terapia de mai sus este neefectivă se
trece la tereapia hemotransfuzională.

34.Traumele cerebrale obstetricale la nou-născut. Cauzele,semnele clinice, qprincipii de diagnostic și

tratament.
Encefalopatia traumatică a nou-născutului este o afecțiune a sistemului nervos central provocată cu
precădere de acţiunea mecanică şi traumatizantă a naşterii şi de insuficienţa oxinerării (hipoxia) fătului.
Etiologie

Traumatismele obstetricale cerebrale sunt determinate de factori favorizanţi şi determinanți. Factori

favorizanți: -Patologia intrauterina (maladii infectioase, vicii de dezvoltare, boală hemoragică a nou-
născutului); - Prematuritatea, dismaturitatea, postmaturitatea;Maladii ale gravidei (cardiovasculare,
endocrine, infecțioase, gestoze etc.); TRA Värsta gravidei:

Factori determinanți
A. Traumatismul mecanic:
Folosirea instrumentelor obstetricale (forcepsul, vacuum-extractorul);
Bazinul ingust al mamei; Craniul mare al fatului;
B. Traumatismul hipoxic (chimic):
Manifestările clinice
De obicei simptomele devin evidente după o perioadă de latență de 2-3 zile. In evolutia bolii se deosebesc
4 perioade:
Acută (durează 9-10 zile):
Perioada recuperăril timpurii (pină la virsta de 3 luni)
: Perioada recuperarii tardive (plnă la virsta de 1-2 ani):
Perioada de rezolutie (sechelelor neurologice).
Perioada acută
Ochii larg deschişi, privirea este punct,caracterizează initial prin simptome de inhibiție psihomotorie,
Starea generala este modificată,
Respirația geamät, apar Sunt caracteristice crize de apnee și cianoza, Reflexele sunt diminuate,
regurgitații frecvente, vome; Tonusul muscular micşorat; Peste timp oarecare se asociază simptomele de
hiperexcitabilitate a corpului Copiii devin agitați, apare starea de hiperalertă;
Reflexele sugere glutiție rămîn diminuate; Apare cianoza acrocianoza
Hipertonia muşchilor flexori explică poziţia specifică copilului: capul flectat
Se dereglează funcția sistemului cardiovascular: puls filiform cu bradicardie; Dereglari gastrointestinale:
vomă, balonare, constipații, pareză intestinală;
Treptat instalează simptomele neurologice de focar:Simptome afectarea nervilor cranieni (ptoză, tului,
inegalitate etc.); Simptome afectare a creierului (pareze, paralizii, simptomul „apusul soarelui", care se
instalează schimbarea poziției copilului.
Perioada recuperare
traumatismele moderate are foarte cu sechelelor infantile, retard psihic, surdo-mutitate, epilepsii, pareze,
Diagnosticarea traumatismelor obstetricale cerebrale recuperarea stării generale depinde mult
diagnosticarea patologiei.
Patologia cerebrală este confirmată prin urmatoarele metode de diagnostic: lichidului cefalorahidian;-
examinarea electroencefalograma;radiografia craniană;ecografia transfontanelară; -examen oftalmologic.
Tratamentul Tratamentul curativ aplicat de urgență trebuie efectuat in condiții de igienă sporită, cu
repaus absolut la pat sau incubator, cu evitarea excitațiilor şi manipulărilor inutile şi traumatizante.
Copiilor ingrijiti in pătucuri la picoare li se aplică termofoare;In regiunea craniană se aplică punga cu
gheată cu scop de a preveni răspindirea hemoragiei. Punga aplică timp de 30-60 minute la distanţa 1,5-2
cm de la craniu, poate fi aplicată repetat după un repaus de 30 de minute; Alimentația în această patologie
are unele particularități.
Combaterea edemului cerebral se face prin restricție de lichide, administrarea diureticelor (Manitol, Lazix
etc);
Cu scopul micşorării permeabilității vaselor sangvine, îmbunătățirii coagulării sangvine se administrează
vitamina K, C, gluconat de Ca; - Pentru combaterea stării de excitabilitate sporită a sistemului nervos
(convulsii, hipertonie) se administrează sedative, neuroleptice.
Oxigenoterapia;In perioada de recuperare se indică:Remedii care stimulează procesele trofice în creier
(cerebrolizină, nootropil, minele grupei B, etc.); Stimularea circulației sangvine la creer (cinarizin,
cavinton, trental etc.); Masajul, gimnastica curativă; Metode fozioterapice de tratament; In perioada
sechelelor neurologice se recomandă:

35.Asfexia nou-născutului. Cauzele,semnele clinice,principii de diagnostic și tratament.

Asfixia este cea mai importantă cauză de deces în perioada perinatală, inclusiv neonatală precoce şi
reprezintă un eşec în instalarea respiraţiei normale la naştere ca rezultat al dereglării oxigenării în timpul
travaliului şi naşterii. Cercetările arată că rata asfixiei constituie 4-50‰. În majoritatea cazurilor factorii
de risc pentru asfixia în naştere sunt:naşterile multiple (rata probabilităţii RP 22), decolarea precoce a
placentei, lichidul amniotic colorat în meconiu (RP 18), ruperea prematură a membranelor amniotice (RP
38), prezentare anormală a fătului (RP 18,4), naş- terea obstructivă în urma disproporţeri cefalo-pelviene
(RP 3,9), sarcina la primigeste şi analgeticele administrate mamei. Rata copiilor născuţi în asfixie şi
decedaţi indică asupra calităţii reanimării nou-născu- tului. Ea poate fi redusă prin utilizarea adecvată a
partogramei şi resuscitarea copiilor care nu respiră normal după naştere. Barierele principale în
resuscitarea eficientă sunt lipsa de personal calificat şi lipsa echipamentului necesar. Aproximativ 1/3 din
copii ce necesită resuscitare nu prezintă semne de pericol evidente, de aceea este necesar ca la naşterile cu
risc prezenţa specialistului calificat, echipa- mentului necesar efectuării resuscităţii esenţiale la necesitate.
Implementarea protocoalelor standardi- zate de resuscitare neonatală este destul de eficace în reducerea
mortalităţii neonatal.

36.Semnele generale de pericol (conform CIMC)

INTREBAȚI MAMA DESPRE PROBLEMELE COPILULUI Determinați dacă vizita actuală este
primară sau repetată. . Dacă vizita este repetată, utilizați instrucțiunile din schema TRATATI COPILUL. .
Dacă vizita este primară, apreciati starea copilului în modul următor:
VERIFICATI PREZENTA SEMNELOR GENERALE DE PERICOL
Intrebati:

• Poate copilul bea sau suge piept?.

• Vomită după fiecare hrană sau bautura?.

• A avut copilul convulsii?
Examinati: Este copilul letargic sau inconstient? Prezintă copilul convulsii la moment?
ADRESARE DE URGENTA
. Daca copilul are convulsii acum, asiguraţi permiabilitatea cailor respiratorii şi admnistraţi diazepam
• Rapid apreciați, clasificați şi realizati tratamentul necesar prespitalicesc
. Tratați profilactic hipoglicemia
• Asigurați confortul termic al copilului
• Spitalizati URGENT

37.Apreciați și clasificați sugarul mic cu diaree (conform CIMC)

EXAMINATI ŞI SESIZATI:
• Observati starea generală a copilului: - Copilul este letargic sau inconstient?

- Copilul este agitat sau irascibil?

• Examinați dacă ochii sunt "infundati".
• Propuneti copilului så bea lichide. Examinati copilul:

- Nu poate bea sau bea cu dificultate?

- Bea cu lăcomie, sete?

• Efectuati testul pliului cutanat pe abdomenul copilului. Apreciați timpul de revenire a pliului cutanat:

- Pliul cutanat revine foarte lent (mai mult de 2 secunde)?

- Lent?

Clasificare
A.Dupa etiologie

I.Diaree de origin neinfectioasa

II.Diaree de origine infectioasa
- Diaree virala
- Dizenteria
- Salmoneloza
- Infectia intestinala de etiologie necunoscuta
- Flora conditionat patogena
III.Vicii si boli congenitale gastrointestinale
- Atrezia esofagului , duodenului , anusului
- Sindrom de malabsorbtie ( celiachia)

B.Dupa mecanismul de declansare

- Diaree secretorie – produsa de microorganismele patogene ca stafilococii, vibrionul holeric, diverse
tipuri de virusuri
- Diaree invaziva – produsa de bacteriile de tip shigelle , salmonele care afecteaza sectiunea distala a
intestinului gros si subtireee
- Diaree osmotica – produsa in sindromul dismicrobismuli intestinal
 38.Apreciați și clasificați prezența unei posibile infecții bacteriene la sugarul mic bolnav
(conform CIMC)

Bacteriile, numite si germeni, sunt organisme microscopice, ce traiesc peste tot. acestea
traiesc inclusiv in organismul nostru, cat si la exteriorul acestuia.
In anamneza sau copilul este fierbine sau temperature de 37,5 sau mai inalta.

Se examineaza si se sesizeaza rigiditatea muschilor occipitali, daca sunt eruptii cutanate

petesiale , prezenta cauzelor evidente a febrei.

Copilul poate fi clasificat cu :

pneumonie,
infectie acuta al urechii,
faringita acuta,
hemocolita

39.Verificați prezența problemelor de alimentație sau a greutății scăzute (conform

CIMC)

EXAMINATI SI APRECIATI La toti copii:

• Determinati deviația standard (SD, scor Z) pentru raportul Greutate-pentru-Talie/Inaltime, folosind

graficul OMS
Dacă raportul Greutate-pentru-Talie/Inaltime este mai mic de- 3 SD (scor 2), apreciati Prezenta
următoarelor complicatii:

• semne generale de pericol

• orice clasificare grava

In lipsa complicatiilor la copilul mai mic de 6 luni, evaluați problemele alimentatiei la san

40. Apreciați și clasificați copilul cu febră (conform CIMC)

În anamneză sau fierbinte la palpare sau temperatura de 37,5grade C sau mai înaltă.
Se examinează si se sesizează rigiditatea muschilor occipitali.
Clasificarea febrei: Maladie febrilă foarte gravă(orice semn general de pericol sau rigiditatea mușchilor
occipitali). Febră persistentă (febră de 5 zile și mai mult). Infecție bacteriană posibilă (pneumonie,
dizenterie, faringită streptococică); Febră inexplicabilă (nu sunt prezente semnele indicate recent).
41. Apreciați și clasificați copilul cu probleme ale gîtului (conform CIMC)
- Examinați prezența depunerilor albicioase în gât
- Sesizați ganglionii limfatici măriți.
 Clasificarea durerii de gât: Abces faringian (nu poate bea); faringită streptococică (ganglioni
limfatici cervicali măriți și depuneri albiciose în gât); Faringită nestreptococică (unul sau nici
unul din semnele indicate la faringita streptocoxică)
42. Apreciați și clasificați copilul cu probleme ale urechilor(conform CIMC)
-examinați dacă sunt eliminări purulente din ureche
-sesizați dacă este tumefiere dureroasă după ureche
 clasificarea problemelor cu urechea: Mastoidită(tumefiere dureroasă după ureche). Infecție acută a
urechii (sunt vizibile eliminările purulente din ureche, durata lor este mau mică de 14 zile sau este durere
în ureche). Infecție cronică a urechii(sunt vizibile eliminări purulente din ureche, durata lor este de 14
zile și mai mult). Infecție a urechii-negativ(Nu sunt prezente dureri în ureche, și nu sunt vizibile
eliminările purulente din ureche).
43. Verificarea statutului imunoprofilactic (conform CIMC)
Spuneți îngrjitorului copilului cind trebuie sa
revină pentru următoarea vaccină.

44. Tratarea copilului cu diferite grade de deshidratare (conform CIMC)

Planul A: TRATAȚI DIAREEA LA DOMICILIU
Informați mama despre cele 4 reguli de tratament la domiciliu:
1.Administrați lichide suplimentar.
2. Administrați suplimente cu zinc.
3.Continuați alimentarea.
4.Cunoașteți când trebuie să reveniți la clinică.
ADMINISTRAȚI SUPLIMENTAR LICHIDE
(cât copilul va accepta).INFORMAȚI MAMA SĂ:
Alăpteze frecvent și pentru o perioadă tot mai lungă cu fiecare masă.Dacă copilul este exclusiv alăptat la
sân, administrați SRO sau apă fiartă suplimentar la laptelematern (după vârsta de 2 ani se poate da ceai,
compot din mere și pere).Dacă copilul nu este alimentat exclusiv la sân administrați una sau mai multe
din următoarele:soluție de SRO, alimente bogate în lichide (așa ca supe, apă de orez sau iaurturi) sau
apăfiartă
.
INSTRUIȚI MAMA CUM SĂ DIZOLVE ȘI ADMINISTREZE SRO COPILULUI. OFERIȚI-I MAMEI 2
PACHETE DE SRO PENTRU A FI UTILIZATE LA DOMICILIU.
ARĂTAȚI MAMEI CÂT LICHID TREBUIE ADMINISTRAT ÎN CALITATE DE
S U P L I M E N T CANTITATEA OBIȘNUITĂ

Planul B: TRATAȚI DESHIDRATAREA MODERATĂ CU

AJUTORUL SRO
Administrați copilului cantitatea recomandată de SRO timp de 4 ore
DETERMINAȚI CANTITATEA DE SRO CARE TREBUIE ADMINISTRATĂ ÎN PRIMELE
4 ORE.
* Utilizați vârsta copilului doar atunci, când nu este cunoscută greutatea lui.Cantitatea aproximativă
deSRO (în ml) mai poate fi calculată prin înmulțirea greutății copilului (kg) la 75.
Dacă copilul dorește să bea mai multă SRO decât este arătat în tabel, atunci dați-i mai multă
SRO.
Copiilor mai mici de 6 luni, care nu se află la alimentație naturală, dați 100-200 ml apă curatăpentru
aceeași perioadă de timp (4 ore).
DEMONSTRAȚI MAMEI MODUL DE ADMINISTRARE A SRO COPILULUI.
A administra lichide din cană prin înghițituri mai frecvente.Dacă la copil a apărut voma, să aștepte 10
minute. Apoi să continue, dar mai lent.Să continue alăptarea la solicitarea copilului.
PESTE 4 ORE:
Apreciați repetat starea copilului și clasificați gradul de deshidratare.Selectați planul corespunzător
pentru continuarea tratamentului (dacă deshidratarea progresează - treceți la Planul C; dacă starea
copilului este stabilă, fără agravare - continuați tratamentulconform Planului B. Dacă starea copilului s-a
ameliorat și nu sunt semne de deshidratare, seconsideră că copilul este rehidratat. În cazul în care mai sunt
semne ale infecției intenstinale(scaun lichid) efectuați rehidratarea conform Planului А). Începeți
alimentarea copilului în ambulatoriu.
DACĂ MAMA TREBUIE SĂ PĂRĂSESCĂ AMBULATORIUL PÂNĂ LA SFÂRȘITUL
TRATAMENTULUI
Demonstrați-i modul de pregătire a soluției SRO la domiciliu.Demonstrați-i câtă soluție de SRO trebuie
de administrat copilului pentru a termina cursul de
tratament de 4 ore la domiciliu.
Oferiți-i o cantitate suficientă de pliculețe cu SRO pentru finalizarea rehidratării. De asemenea,oferiți-i și
2 pliculețe după cum este recomandat în Planul A.Explicați-i cele 4 reguli ale tratamentului la domiciliu:
1.AdMINISTRAȚI SUPLIMENTAR LICHIDE.
2.ADMINISTRAȚI SUPLIMENTE CU ZINC (la vârsta de la 2 luni până la 5 ani).
3.CONTINUAȚI ALIMENTAREA.
4.SĂ ȘTIȚI CÂND SĂ REVENIȚI CU COPILUL.
Planul C: TRATAȚI DESHIDRATAREA SEVERĂ RAPID

Începeți imediat perfuzia IV.

Dacă copilul poatebea, administrați SRO în timpul infuziei intavenoase.Infuzațisoluție Ringerl lactat în volum de 100
ml/kg (sau dacă ea nu estedisponibilă - soluție fiziologică)
repetați, dacă pulsul radial rămâne în continare slab sau nu
este detectabil.
Apreciați repetat starea copilului fiecare 15 - 30 min.
Dacăstarea de hidratare nu se ameliorează, administrați perfuzii IVmai rapid. De asemenea, urmăriți să nu
suprahidrațați.Mai administrați SRO (circa 5 ml/кg/oră) imediat ce copilul este înstare să bea: de regulă,
după 3-4 ore (sugari) sau 1-2 ore (copii).Reevaluați sugarul la fiecare 6 ore, iar copilul - la fiecare 3
ore.Evaluați deshidratarea. Apoi, selectați planul corespunzător (А,B,C) pentru continuarea tratamentului.
45.Verificarea administrării Vit D și a mebendazolului (conform CIMC)
Vit D- soluția se administrează zilnic, per os;
 doza recomandată este de 400-800 U.I./zi;
 se inițiază administrarea preparatelor la vârsta de 7 zile după naștere, chiar și la prematuri (nou născuți
cu greutatea mai mare de 1500 g și toleranță digestivă bună);
 se administrează continuu până la vârsta de 18 luni;
 doza profilactică de vitamina D va fi crescută la 1.000 U.I./zi, pe perioade limitate (nedepășind o lună),
în următoarele situații:
o Sugarii mici ale căror mame nu au primit vitamina D profilactic în timpul sarcinii;
o Prematurii și dismaturii, cel puțin în primele luni de viață;
o Sugarii mici (până la 3-4 luni) născuți în anotimpul rece;
o Copiii din zonele poluate, cu condiții de mediu precare, cu pielea hiperpigmentată, din instituții;
o Sugarii cu îmbolnăviri acute frecvente, precum și cei cu spitalizări dese sau prelungite;
o Copiii cu tratament cronic anticonvul
Mebendazol -Vermox 100 mg comprimate nu se administrează la copii cu vârsta sub 6 ani. 2
Comprimatele pot fi mestecate sau înghiţite întregi. Mod de administrare Administrare orală.

46.Clasificarea stării de nutriție (conform CIMC)

Dereglare severă de nutriţie sau anemie severă, malnutriţie severă, paloarea pronunţată a
palmelor, edemul ambelor labe ale picioarelor...vom adm Vitamina A, spitalizare de urgenţă
Anemie sau greutate scăzută, paloarea moderată a palmelor, greutatea scăzută pentru vârsta
respectivă...apreciaţi alimentaţia copilului şi consultați mama pe problemele alimentației
conform chenarului NUTRIȚIA din schema CONSULTAȚI MAMA- dacă sunt probleme de
alimentaţie atunci vizita repetată peste 5 zile.
Greutate foarte scăzută pentru vârstă, îndreptați copilul în staţionar pt investigații.
Anemie şi greutate scăzută negativ, greutatea nu este scăzută pentru vârsta respectivă şi nu
sunt semne de dereglare a nutriției...dacă copilul are mai puţin de 2 ani apreciaţi alimentația
copilului şi consultați mama pe problemele de alimentaţie conform chenarului NUTRIȚIA fin
schema CONSULTAŢI MAMA-dacă synt probleme de alimentație atunci vizita repetată peste 5
zile, e plicați mamei când să revină imediat

47.Șocul anafilactic. Noțiune. Etiologie. Manifestările clinice. Asistența de urgență în șoc anafilactic.
Noțiune Șocul anafilactic sau anafilaxia este o reacție alergică severă, care poate pune viața în pericol.
Poate apărea la câteva secunde sau minute după expunerea la o substanță alergică.
Etiologie

 Alimente
 Medicamente
 Înțepăturile de albină, viespe, furnică de foc
 Unele preparate de natură injectabilă pentru dezvoltarea imunității;
 Anestezia generală și/sau locală (lidocaina sau procaina);
 Latexul - un tip de cauciuc prezent în unele mănuși, prezervative, baloane, unele mingi, anumite
bandaje;
 Transfuziile sanguine.

 Manifestări clinice Reactii cutanate, precum urticarie si prurit (mancarime) sau piele inrosita ori
palida

 Tensiune arteriala scazuta (hipotensiune)

 Constrictia cailor respiratorii, limba umflata, gat inflamat, ceea ce pot produce suierat si
dificultati in respiratie

 Puls slab si rapid

 Greata, varsaturi sau diaree

 Ameteala sau lesin

 Primul ajutor Injectarea adrenalinei trebuie realizată prompt - intramuscular sau subcutanat
0,3-0,5 ml din diluția de 1/1000 de adrenalină, injecția putând fi repetată la 10-30 de minute.
Pacienților aflați în colaps cardiovascular sau cu obstrucție aeriană severă li se poate administra
adrenalină intravenos. Adrenalina poate fi administrată și sublingual sau prin canula endotraheală.

 - Administrarea antihistaminicelor de tip H1 și H2 – la un interval orar de 6 ore până la dispariția

simptomelor.

 - Corticosteroizii pot preveni apariția fazei tardive a reacției alergice, care poate apărea la 4-6 ore
de la debutul reacției.

48.Edemul Quinke. Noțiune. Etiologie. Manifestările clinice. Asistența de urgență.

Noțiune Este o reactie alergica ce este caracterizata printr-o eruptie edematoasa subcutanata.
Etiologie • polenul gramineelor;

• praful menager;

• înţepăturile de albine, insecte;

• detergenţi, preparate chimice simple, cosmetica;

• agenţii fizici, frigul, căldura, razele ultrasonore, suprasolicitarea fizică şi mintală;

• factorii infecţioşi, helminţii;

• produsele alimentare -

. medicamentele
  Manifestări clinice Reactii cutanate, precum urticarie si prurit (mancarime) sau piele inrosita ori
palida

 Tensiune arteriala scazuta (hipotensiune)

 Constrictia cailor respiratorii, limba umflata, gat inflamat, ceea ce pot produce suierat si
dificultati in respiratie

 Puls slab si rapid

 Greata, varsaturi sau diaree

 Ameteala sau lesin

Primul ajutor chemați un medic. Cu acest diagnostic, medicii părăsesc imediat apelul. Chiar și cu o
condiție satisfăcătoare a pacientului, este necesară consultarea unui specialist;
 calma victima;
 îndepărtați hainele strânse, cravată, centură;
 deschideți fereastra sau fereastra, asigurați maximum de aer proaspăt;
 da sorbentilor persoane: carbon activ, Enterosgel, Sorbex, le face sa bea o multime de lichide;
 În trusa de primăvară acasă ar trebui să fie întotdeauna Suprastin, Claritin, Diazolin (pentru
copii);
 pentru mușcături de insecte sau injecții ale medicamentului, atașați o cârpă umezită cu apă rece la
locul mușcăturii sau perforării;
 vasoconstrictor de picurare în picăturile nazale.

49.Sindromul hipertermic. Noțiune. Etiologie. Manifestările clinice. Asistența de urgență.

Sindromul hipertermic este o creștere rapidă a temperaturii corpului, de obicei de peste 40 de grade.
Etiologie Infecțioase1.Infecţii bacteriale 2. Virale. 3. Micoplazme 4. Hlamidii 5. Parazitoze 6. Micoze şi
al. Neinfecţioase 1.Procese imunopatologice (colagenoze,vasculite de sistem, alergii) 2.Tumori (
limfogranulomatoza, limfoame,neuroblastoame) 3. Traume intracraniene 4. Hemoragii 5. Infarct 6.
Maladii endocrine 7. Vaccinarea 8. Hipertermia malignă
Manifestări clinice -paliditate – puls slab dar rapid -pielea rece și umedă -copilul devine confuz -
temperatura 40C

Primul ajutor Întindeţi persoana respectivă într-un loc umbrit, răcoros şi aerisit.
Aplicaţi o compresă umedă şi rece la nivelul feţei pentru a o răcori.
Ajutaţi-o să bea apă şi apelaţi cât mai repede la un medic.