1.

6 VISCOCUPLAJUL
Viscocuplajul asigură o modalitate particulară de cuplare a arborilor de intrare și de ieșire, și
anume prin intermediul unui lichid care interacționează cu două pachete de discuri subțiri aflate la o
mică distanță într-o cameră cilindrică (în interiorul unei tobe). Camera este umplută cu un lichid
vâscos (ulei siliconic) care tinde să se lipească de discuri, opunându-se astfel apariției unei diferențe
de viteză între cei doi arbori. O proprietate a acestui ulei este aceea că viscozitatea sa depinde nu
numai de temperatură (ca la uleiul normal), dar mai ales de viteza relativă dintre discuri. Cu cât
viteza este mai mare, cu atât viscozitatea uleiului este mai mare, având un comportament opus unui
ulei de transmisie obișnuit.

Fig 158. Schema viscocuplajului

Fig 159. Tipul de automobil VW la care s-a folosit prima oară viscocuplajul, prin anii ’80

- 42 -
1.2 VISCO-CUPLAJUL

Fig. 1.4. Componentele visco-cuplajului

Fig. 1.5. Forma discurilor cuplajului vâscos influenţează mărimea momentului transmisibil

Fig. 1.6. Visco-cuplaj folosit pentru blocarea ”inteligentă” a diferenţialului (GKN)

 Fig. 1.7. Utilizări ale visco-cuplajelor (GKN)
stânga-sus – pentru antrenarea independentă a fiecărei roţi (două visco-cuplaje înlocuiesc
diferenţialul intraroţi); stânga-jos – pentru antrenarea unei punţi (transmisii integrale derivate din
transmisii 4x2); dreapta – element sensibil la turaţie pentru transformarea unui diferenţial
convenţional (sus – interaxial; jos – intraroţi) în diferenţial autoblocabil

Fig. 1.8. Dependenţa moment / turaţie pentru visco-cuplaj