Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CAPITOLUL 1 – GENERALITĂȚI
1.1. Definire...........2
1.2. Clasificare................2
1.3. Caracteristici................2
2.1. Hidroconvertizorul..........4
2.2. CV de viteze planetare...............8
2.2.1. Funcționarea unității planetare...............9
2.2.2. Construcția CV planetare.............................10
2.2.3. Cutia de viteze hidromecanică cu 8 rapoarte de transmitere de la ZF
(8HP).........................13
2.2.4. Transmisia automată cu 9 trepte - ZF9HP................15
BIBLIOGRAFIE...................38
1
TRANSMISII AUTOMATE PENTRU AUTOVEHICULE
1. GENERALITĂŢI
1.1 DEFINIRE
1.2 CLASIFICARE
Transmisii automate
1.3 CARACTERISTICI
2
Ca urmare a avantajelor pe care le prezintă, începând cu anul 2007,
numărul mașinilor dotate cu transmisie automată a depășit pentru prima dată pe
cel al mașinilor cu transmisie manuală pe plan mondial anul acesta, pe fondul
creșterii cererii de automobile cu transmisie automată în America de Nord și
Japonia. Transmisia automată predomină în America de Nord și Japonia, a
pătruns puțin în Europa Occidentală și de Est, unde prețul are o importanță mare
pentru cumpărători, iar mașinile cu transmisie manuală au avantajul ca sunt mai
ieftine.
Creșterea cererii de mașini cu transmisie automată va avea ca efect și
dezvoltarea fabricilor care produc aceste componente, şi se estimează ca zece
mari producători mondiali de sisteme de transmisie, printre care General
Motors, Honda și Aisin (Japonia), își vor mari semnificativ capacitatea de
producție până în 2014.
De remarcat faptul că există şi transmisii care îmbină caracteristicile
transmisiilor mecanice cu cele ale transmisiilor automate, cum este cazul
transmisiei cu ambreiaj dublu prezentă pe Lancer Evo X. Această transmisie
este concepută astfel încât oferă performanţele unei cutii manuale cu
funcţionabilitatea unei transmisii automate. Transmisia Sports Shift cu dublu
ambreiaj schimbă mai repede decât o transmisie manuală şi nu întrerupe
transmiterea fluxului de putere în momentul schimbării etajelor. Folosirea
acestei transmisii duce la reducerea consumului de carburanţi şi, automat, la
emisii mai mici de noxe.
3
2.1 HIDROCONVERTIZORUL
4
Fig. 2.3 Conexiunile hidrotransformatorului
5
de a ieşi prin partea centrală a turbinei. Această schimbare de sens determină
rotirea turbinei.
Pentru a schimba direcţia de rotire a unui obiect trebuie aplicată o forţă pe
acel obiect, care va simţi acea forţă în sens contrar (figura 2.5). Astfel, în
măsura în care turbina determină schimbarea direcţiei fluidului, fluidul va
determina rotirea turbinei.
Fluidul iese din turbină în partea centrală, în altă direcţie decât direcţia de
intrare (figura 2.5). Deci fluidul iese din turbină mişcându-se în sens invers
direcţiei de rotaţie a pompei (respectiv, a motorului). Dacă i se va permite
fluidului să lovească pompa, va frâna motorul, ducând la pierderea puterii. Din
această cauză, hidroconvertizorul a fost prevăzut cu un stator.
Statorul se află chiar în centrul hidroconvertizorului. Scopul lui este să
redirecţioneze fluidul din turbină, înainte ca acesta să lovească din nou pompa
(figura 2.6). acest lucru măreşte considerabil eficacitatea hidroconvertizorului.
Forma paletelor statorului este foarte abruptă, ceea ce face ca direcţia fluidului
să se schimbe aproape în totalitate.
6
Cuplajul unisens din interiorul statorului conectează statorul pe un arbore
fix din transmisie, astfel încât el să nu se poată roti cu fluidul (el se poate roti
doar în sens opus), obligând fluidul să-şi schimbe direcţia atunci când loveşte
paletele statorului.
La demarare când automobilului încă nu este în mişcare, turația rotorului-
turbină este zero. La o viteză a rotorului-turbină egală cu a rotorului-pompă,
uleiul nu va mai circula, deoarece cele două forţe centrifuge vor fi egale.
Particulele vor trece din rotorul-pompă în rotorul-turbină numai în cazul în care
rotorul turbină se va roti mai încet decât rotorul pompă .
Existenţa alunecării face ca, în toate cazurile, ambreiajul hidraulic să
transmită un moment oarecare la sistemul de rulare al automobilului şi să nu fie
posibilă niciodată o decuplare completă a motorului de transmisie, iar
schimbarea treptelor de viteză să fie anevoioasă. Din acest motiv, la
automobilele cu cutii de viteză în trepte, ambreiajul hidraulic se utilizează
împreună cu un ambreiaj mecanic auxiliar, care să asigure o declupare completă
între motor şi transmisie. Utilizarea ambreiajului hidraulic fără ambreiajul
mecanic este permisă numai la automobilele echipate cu cutii de viteze
planetare, la care schimbarea treptelor de viteză se face prin frânarea unor
elemente ale transmisiei planetare .
Când motorul roteşte pompa, uleiul care se găseşte între paletele sale este
împins din centru către periferie sub acţiunea forţei centrifuge şi, imprimându-i-
se o circulaţie în sensul săgeţilor, este împins spre paletele turbinei. Aici, pe de
o parte imprimă uleiului aflat între paletele turbinei o circulaţie în sensul
săgeţilor, iar pe de altă parte exercită asupra paletelor turbinei o presiune
corespunzătoare energiei cinetice acumulate. Această presiune, în raport cu axul
turbinei, creează un cuplu care, când este suficient de mare, învinge rezistenţa la
înaintare a autoturismului.
Când turbina începe să se rotească, uleiul cuprins între paletele sale este
şi el supus forţei centrifuge, care însă îi imprimă o circulaţie într-un sens invers
faţă de cel indicat în figură. De aceea când turaţia turbinei este egală cu turaţia
pompei, uleiul nu mai circulă dinspre pompă în turbină. Deci, transmiterea
momentului motor este posibilă numai când turaţia turbinei este mai mică decât
turaţia pompei.
Diferenţa dintre turaţia pompei şi turaţia turbinei se numeşte „alunecare”,
iar mărimea ei exprimă diferenţa dintre puterea pompei şi puterea turbinei.
Alunecarea maximă apare atunci când motorul funcţionează iar automobilul stă
pe loc, pe când alunecarea minimă apare în timpul deplasării autoturismului, la
regimul de funcţionare în care poate fi transmis momentul motor maxim.
La frânare şi la deplasarea automobilului prin inerţie, turaţia turbinei este
mai mare decât turaţia pompei. În acest caz, lichidul circulă în ambreiajul
hidraulic în sens invers decât cel indicat în figură, iar ambreiajul transmite de la
motor la cutia de viteze şi în restul transmisiei un moment de frânare.
7
2.2 CUTII DE VITEZE PLANETARE
8
În figura 2.8 sunt prezentate posibilităţile de funcţionare ale unui
mecanism planetar simplu. Axa o-o` reprezintă o axă de rotaţie fixă şi se
numeşte axa centrală a mecanismului; elementele ale căror axe de rotaţie
coincid cu cu axa centrală sunt numite elemente centrale (roţile 1, 2 şi elementul
suport-axe H), iar roţile ale căror axe sunt mobile se numesc roţi satelit (roata
3). Elementul suport-axe H mai este denumit şi manivelă sau braţ portsatelit, iar
roata centrală 2, prin care se realizează angrenarea interioară cu sateliţii, se
numeşte şi roată epicicloidală sau coroană.
9
- ambreiaj de blocare A – roată centrală 4 – sateliţi 5 - braţul portsatelit
H.
De la braţul portsatelit, printr-un singur circuit, momentul se transmite
arborelui 3. Astfel, prin blocarea mecanismului planetar, toate vitezele
unghiulare de rotaţie sunt egale iar raportul de transmitere i = 1.
10
Fig. 2.10 Cutie de viteze planetară tip ZF 4HP18
Tab. 2.1
11
12
2.2.3. Cutia de viteze hidromecanică cu 8 rapoarte de transmitere de
la ZF (8HP)
13
Transmisia automată 8HP se pretează la cupluri de intrare între 300 și
1000 Nm. Din acest motiv poate echipa automobile cu tracțiune spate sau
integrală. Datorită intervalului larg de cuplu ce poate fi transmis, 8HP echipează
automobile din clasa compactă, mare, lux și SUV.
Comparativ cu 6HP, noua transmisie automată 8HP oferă 2 rapoarte de
transmitere în plus. În același timp masa toată a cutiei a scăzut cu aproximativ
3%, la 89 kg (ulei de transmisie inclus).
16
Transmisiile automate precedente cu 7 (Mercedes Benz 7G-tronic) sau 8
(ZF8HP) trepte sunt destinate exclusiv automobilelor cu tracțiune pe puntea din
spate sau integrală, fiind dispuse longitudinal. ZF9HP este prima transmisie
automată cu 9 trepte destinată automobilelor cu tracțiune pe puntea din față, cu
motor dispus transversal. Există, de asemenea, o versiune de transmisie
automată ZF9HP și pentru automobilele cu tracțiune integral.
17
optimizarea punctului de funcționare al motorului termic pentru reducerea
consumului de combustibil. Randamentul transmisiei este de 97%, în fiecare
treaptă.
Construcția transmisiei automate 9HP este modulară. ZF comercializează
două variante: 9HP48 ce transmite un cuplu maxim de 480 Nm și 9HP28 cu un
cuplu maxim de intrare de 280 Nm. De asemenea, transmisia poate fi utilizată și
pe automobilele cu tracțiune integrală, distribuția cuplului între puntea față și
spate realizându-se la ieșirea din transmisie.
Mecanismele de cuplare cu craboți au avantajul unui randament mai bun,
comparabil cu ambreiajele și frânele multidisc, deoarece nu are pierderi prin
frecare (drag torque) atunci când nu sunt acționate. Pe de altă parte cuplare
mecanismelor cu craboți implică un anumit șoc în transmisie și din acest motiv
comfortul poate fi afectat. Soluția constă în cuplarea acestora doar pentru
schimbări de treaptă statice (neutru -> treapta 1) și apoi doar decuplarea pentru
treptele superioare, la schimbarea de jos în sus.
18
alt avantaj îl reprezintă gama de variație foarte largă a rapoartelor (9.79), ceea
ce permite rularea, în ultima treaptă, la viteze ridicate dar la turații reduse ale
motorului termic. Acestă caracteristică permite obținerea unui consum redus de
combustibil în mediul extra-urban, la viteze ridicate, cu un confort ridicat în
habitaclu datorită zgomotului redus al motorului.
Transmisia automată 9HP de la ZF se remarcă printr-un design foarte
compact, mase și dimensiuni reduse și un proces de schimbare a treptelor rapid
și fără șocuri. Numărul ridicat de trepte precum și gama largă de variație a
rapoartelor permit adaptarea punctului de funcționare al motorului, în funcție de
dorința conducătorului auto, pentru performanțe dinamice sau pentru rularea cu
consum redus de combustibil. ZF9HP este în mometul de față cea mai avansată
transmisie automată cu 9 trepte, montată transversal, pentru automobile.
19
Utilizarea CVT asigură:
- îmbunătăţirea performanţelor dinamice şi de consum, în special în
regimurile tranzitorii, prin adoptarea din domeniul de reglare a
raportului optim de transmitere;
- sporirea duratei de utilizare a motorului prin transmiterea fluxului de
putere în mod continuu;
- ameliorarea confortului în conducere prin automatizarea cuplării
ambreiajului şi a schimbării rapoartelor de transmitere;
- îmbunătăţirea controlului emisiilor poluante şi reducerea nivelului de
zgomot.
Pentru a fi adaptabil la autoturisme, acest tip de transmisie trebuie să
răspundă următoarelor cerinţe:
- să ofere o gamă de reglare comparabilă sau superioară transmisiilor
clasice, mecanice în trepte cu comandă manuală sau automată;
- să transmită puteri mari în condiţii de randament maxim;
- să fie compacte, pentru ca într-un ansamblu de transmisie monobloc să
poată echipa autoturisme cu echipamentul de tracţiune organizat în
varianta totul pe faţă transversal;
- să ofere ansamblului transmisiei o fiabilitate compatibilă cu soluţiile
clasice;
- să implice costuri minime de fabricaţie şi întreţinere;
- să necesite un sistem de comandă şi de reglare simplu, fiabil şi
compatibil cu celelalte sisteme incluse în construcţia autoturismelor:
injecţia de benzină, sistemul de prevenire a blocării roţilor la frânare
(ABS), etc.
Tipurile de variatoare sunt prezentate în figura 3.1.
21
accelerație lină, o economie semnificativă de carburant și un nivel mai scăzut al
emisiilor.
O alta consecință pozitivă este sporirea gradului de confort: urcarea unei
pante mai lungi este insoțită inevitabil de demultiplicări repetate, pe măsura ce
motorul încearcă să găsească puterea necesară.
Datorită transmisiei CVT, rotațiile motorului rămân constante,
autoreglându-se uniform, pentru a asigura menținerea momentului mecanic.
Acest tip de transmisie reduce pierderile de putere în mai mare masură decât
transmisiile automate convenționale, rezultatul constând în ameliorarea
eficienței și accelerației.
Prin avantajele pe care le oferă CVT, constructorul japonez a reuşit să
mărească numărul de modele echipate cu acest tip de transmisie de la 250.000
în 2004 la 1.088.000 în anul 2007. Momentan transmisiile de tip CVT
(Continuously Variable Transmission) ocupă un procent de 28,6% din totalul
vânzărilor globale, însă în Japonia și America de Nord se bucură de o
popularitate mult mai mare, cu o rată de penetrare de 43,8% respectiv 47,4%.
22
Cuplarea ambreiajelor şi modificarea poziţiei relative dintre fulii, pentru
modificarea rapoartelor de transmitere, se efectuează hidrostatic.
Mecanismul inversor (figura 3.3) asigură cuplarea şi decuplarea
motorului de transmisie şi inversarea sensului de rotaţie la mersul înapoi.
23
Fig. 3.4 Secţiunea şi schema de organizare cinematică pentru transmisia
CTX Ford-France
1-mecanism planetar diferenţial; 2-ambreiaj de cuplare pentru mers
înainte;3- ambreiaj de cuplare pentru mers înapoi; 4-fulie primară; 5-curea
metalică;6-fulie secundară ans.; 7-mecanismele punţii motoare; 8-diferenţial
24
Datorită distanţei fixe dintre arborii primar şi secundar şi datorită
lungimii invariabilă a curelei, creşterea ecartamentului între flancurile uneia
dintre fulii trebuie să fie compensată prin micşorarea pe cealaltă fulie şi reciproc
(variator duo). Modificarea raportului de transmitere la variatoarele de acest tip
se face prin reglarea în opoziţie prin deplasarea în diagonală a semifuliilor
mobile (simetric).
Cureaua metalică –MVB (Metal V Belt)- (figura 3.6) este element
specific construcţiei inventată de Hub van Doorne.
25
Fig.3.7. Transmisia cu variație continuă CVT ZF CFT 23
A – hidrotrasformator
1. ambreiaj de blocare
26
2. turbină
3. pompă
4. stator / difuzor
5. pompă de ulei
B – mecanism planetar
C – variatorul de turație
D – reductor intermediar
1. angrenaj intermediar
2. angrenaj diferențial
E – diferențial
27
B – raport intermediar;
A – raportul de transmitere cel mai mic al variatorului (0.423) – echivalentul
ultimei trepte dintr-o cutie manuală.
a – intrarea de la motor
b – ieșirea din variator
Părțile mobile ale celor două fulii se deplasează axial fiind acționate de
cilindri hidraulici. Prin modificarea presiunii din cilindri, partea mobilă se
apropie sau se depărtează de partea fixă. În figura de mai sus partea mobilă a
fuliei conducătoare (1) este depărtată de partea fixă (presiune scăzută în
cilindrul de acționare), raza de înfășurare a curelei metalice fiind minimă. În
același timp partea mobilă a fuliei conduse (2) este apropiată de partea fixă raza
de înfășurare a curelei metalice fiind maximă.
Apropierea și depărtarea părților mobile a celor două trebuie să se facă
sincronizat și în sens opus. Când partea mobilă a fuliei conducătoare (1) se
apropie de partea fixă partea mobilă a fuliei conduse (2) trebuie să se
28
îndepărteze de partea fixă. În caz contrar, dacă cele două părți mobile se apropie
de părțile fixe simultan, cureaua metalică se va rupe deoarece ambele raze de
înfășurare pe fulii vor crește. Similar, dacă cele două părți mobile se
îndepărtează de părțile fixe simultan, cureaua metalică va patina deoarece
ambele raze de înfășurare pe fulii scade.
Cuplul se transmite în variator prin frecare, cu ajutorul curelei metalice.
Cureaua este compus dintr-o serie de componente metalice trapezoidale care
sunt grupate de mai multe benzi metalice. Frecare curelei cu cele două fulii se
realizează pe pereții laterali ai componentelor metalice. Mișcare de la fulia
conducătoare este transmisă la fulia condusă de curea, prin împingere (push-
type belt).
29
Cu toate acestea transmisiile cu variație continuă sunt apreciate mai mult
pe piața asiatică de automobile (Japonia, Coreea de Sud, China) și mai puțin pe
piața europeană, datorită percepției diferite a conducătorului auto asupra
automobilului. La transmisiile cu variație continuă, în funcție de regimul de
funcționare al motorului, turația motorului se menține constantă în timp ce
viteza automobilului crește. Acest comportament nu este bine perceput de
conducătorii obișnuiți cu cutii de viteze în trepte.
Cerințele tot mai severe legate de emisiile poluante ale automobilelor cât
și dorința de a îmbunătății confortul la bordul unui automobil, au determinat
utilizarea de soluții noi și în domeniul transmisiilor mecanice auto. O soluție
care îmbunătățește performanțele unui automobil în ceea ce privește consumul,
dinamica și confortul este cutia de viteze cu dublu ambreiaj.
30
Tab.4.1. Denumiri ale DCT
31
fluxul de putere este transmis de la motor la roți prin intermediul ambreiajului 1,
care este cuplat. După un anumit prag de viteză treapta 2 se selectează dar
puterea se transmite tot prin treapta 1 și ambreiajul 1, deoarece ambreiajul 2
rămâne decuplat. În acestă fază avem două trepte selectate, 1 și 2, cu puterea
transmisă prin ambreiajul 1. Când se trece în treapta 2 de viteză, ambreiajul 1 se
deschide și ambreiajul 2 se închide.
Datorită posibilității de a preselecta treapta de viteză ce urmează a fi
utilizată, timpul de trecere de la o treaptă de viteză la alta poate fi redus până la
0.2 secunde, fără a produce șocuri și vibrații în transmisie.
Acest mod de funcționare al cutiei de viteze cu dublu ambreiaj prezintă
următoarele avantaje:
comparativ cu o cutie de viteze manuală:
o schimbarea foarte rapidă a treptelor de viteză, datorită preselecției;
o schimbarea treptei de viteză se face fără întreruperea fluxului de
putere;
o schimbarea lină și fără șoc a treptelor de viteză, datorită patinării
controlate a ambreiajelor.
comparativ cu o cutie automată clasică, cu hidroconvertizor:
o schimbarea mai rapidă a treptelor de viteză, datorită preselecției;
o randament mai bun, datorită lipsei hidrotransformatorului.
Mecanismele cu roți dințate ale unei cutii cu dublu ambreiaj sunt similare
cu cele ale unei cutii de viteze manuale. Cuplarea treptelor de viteză de face tot
prin sincronizare, singura diferență fiind dată de faptul ca la o cutie cu dublu
ambreiaj cuplarea treptelor se face cu actuatoare electrohidraulice sau electrice
comandate de un calculator de control și nu direct de către conducătorul auto.
În funcție de tipul ambreiajelor și de modul de acționare al acestora
cutiile cu dublu ambreiaj se clasifică în:
32
Fig.4.3. Ambreiajul dublu DualTronic – Borg Warner
33
Cutia de viteze cu dublu ambreiaj poate fi utilizată pentru orice
arhitectură a grupului motopropulsor: tracțiune față, spate sau integrală. De
asemenea acest tip de cutie de viteze poate transmite un cuplu motor de până la
1250 Nm (Bugatti Veyron).
Toate cutiile de viteze cu dublu ambreiaj sunt controlate electronic. Acționarea
ambreiajelor cât și cuplarea treptelor de viteză se face hidraulic, prin
intermediul unor supape electro-hidraulice sau electric utilizând motoare
electrice de curent continuu.
Din punct de vedere al interacțiunii cu conducătorul auto nu este nici o
diferență între o cutie cu dublu ambreiaj sau o cutie de viteze automată clasică.
Automobilele sunt prevăzute cu selectoare de programe (P, R, N, D), iar cutia
de viteze poate funcționa atât în mod automat cât și în mod manual
(„secvențial”).
34
4.1.Cutia de viteze cu dublu ambreiaj (EDC) de la Renault
35
Fig.4.6. Grupul motopropulsor cu cutie de viteze EDC
1. arbore cotit
2. volantă dublă
3. dublu ambreiaj uscat
4. trepte pare
5. trepte impare
6. arbori primari concentrici
7. arbori secundari
37
Bibliografie:
1. Ticușor Ciobotaru, Lucian Grigore, Valentin Vânturiș, Liviu Loghin,
,,Transmisii planetare pentru autovehicule militare’’, Editura Academiei
Tehnice Militare, București, 2005;
2. Dragoș Costache, „Transmisii hidraulice pentru autovehicule”, Editura
Academiei Tehnice Militare, București, 2002;
3. Ticușor Ciobotaru, ,,Încercarea blindatelor, automobilelor și tractoarelor’’,
Editura Academiei Tehnice Militare, București, 2002;
4. www.porsche.com;
5. www.renault.ro;
6. www.wikipedia.org.
38