Iisus si Mohamed

Capitolul 1. Crescut în Islam

Era într-o zi frumoasă de iarnă în Egipt. Aerul era rece, iar soarele strălucea orbitor.
Tocmai ce se terminase micul dejun acasă la mine, unde eu locuiam împreună cu
mama, tata, frații, surorile, bunicul și unchiul. Aveam cinci ani pe atunci, dar îmi
amintesc clar de acea zi.

Unchiul meu mi-a spus: ”Vom merge împreună să studiem Quranul (Koranul). Ai
și tu un exemplar al tău?” Plin de nerăbdare m-am dus să-i aduc o cărticică pe care
unchiul mi-o dăruise mai devreme. Nu era întregul Quran, ci doar o treime din
acesta.

Unchiul meu tocmai absolvise cea mai prestigioasă universitate islamică din lume,
Al-Azhar din Cairo. La doar cei treizeci de ani ai săi, el era de acum imamul celei
mai mari moschei din regiunea noastră și un bărbat care era respectat de către toți
musulmanii fervenți.

Ne plimbam ținându-ne de mână pe strada care dădea către livada noastă de grepf,
de smochini și de portocali.

Livada era lângă un canal fluvial, și când ședeam pe o bancă puteam zări pescarii,
bărcile cu vâsle și fermierii care cărau apa pentru bivolii lor ca să se bea și să se
spele.

Unchiul începea să citească. Cuvintele îmi erau familiare întrucât eu le auzisem

toată viața – la moschee, la radio, și de la cei care recitau din Quran pe care-i
plăteam să vină și la noi acasă. Unchiul meu citea primul verset al ultimului capitol
din Quran. Apoi îmi cerea să i-l repet din nou. Și așa făceam. Apoi îmi corecta
pronunția arabei clasice și îmi spunea să repet din nou. Noi am făcut asta atât de
multe ori până când am memorat acest verset perfect. Apoi începeam cu versetul 2.
Parcurgeam în acest fel trei sau patru versete. Apoi eram întrerupți. Oamenii doreau
mereu să-l întrebe pe unchiul meu chestiuni despre credința și legea Islamului,
pentru că el fusese unul dintre puținii școliți care trăiau în regiunea noastră. În timp
ce-l așteptam, mă duceam să mă joc jos lângă apă. Atunci el mă chema: ”Du-te la
mama ta și roag-o să te ajute să te pregătești să mergi la moschee.”

Alergam către casă, și când deschideam ușa de la intrare îl auzeam pe bunicul

strigând din camera sa, ”Vino, vino,”. Bunicul meu era deja orb la cei optzeci de
ani ai săi. Eu țineam foarte mult la el, și alergam în camera sa și-i sărutam mâna pe
care el o sprijinea pe patul său. Apoi săream sus în pat și-l îmbrățișam. El îmi zicea,
”Spune-mi: ai citit Quranul?”

Eu răspundeam, ”Da”
El continua, ”Recită-mi, ” și eu așa făceam.

Era atât de fericit să mă audă. ”Băiete,” spunea el, ”îi mulțumesc lui Allah pentru
tine. Ești pe cale să memorezi întregul Quran. Tu ai să fii o lumânare pentru casa
noastră.”

Eu dădeam din cap și apoi mă strecuram afară din cameră să mă pregătesc pentru a
merge la moschee. Asta se întâmpla Vineri, zi sfântă în Islam când se rosteau
predici la moschee. Mama mă ajuta să îmbrac roba albă și tichia – hainele noastre
tradiționale pentru a merge la moschee. După ce unchiul meu era gata, mergeam o
jumătate de milă până la moschee împreună, ca o familie. Unchiul meu ținea
predici, iar tatăl meu, frații, și eu stăteam în rândul dintâi al bărbaților. Mama mea,
sora și celelalte femei stăteau în spate, în locul destinat femeilor.

Iată cum îmi amintesc eu de ziua în care am început a memora din Quran.

Un Mod de Viață

Începând din ziua aceea, unchiul meu a devenit mentorul meu. El lucra cu mine
zilnic.

Când am împlinit șase ani, el m-a înscris într-o școală primară de Al-Azhar. În
provincia noastră erau 15 școli primare, și doar o singură școală primară Al-Azhar.
Această școală de elită se concentra pe educația religioasă islamică. Niciunul dintre
frații mei sau sora nu au mers la această școală, dar nu exista nicio gelozie sau
supărare pentru lucrul acesta. Ei erau pur și simplu mândri de asta și au sărbătorit
când eu am terminat-o. Oamenii începuseră să mă numească ”Micul Șeic”.

Am făcut mai mult decât să îndeplinesc cerințele școlii pentru memorizare. În mod
constant, unchiul meu lucra împreună cu mine pentru a finaliza memorizarea
întregului Quran (a cărui lungime este cam cât a Noului Testament) la o vârstă
foarte timpurie.

Majoritatea dimineților mergeam cu tatăl meu și cu unchiul meu la rugăciunile de

dimineață de la moschee, care începeau în jurul orelor 3:30 a.m. și se terminau în
jurul orelor 4:30 a.m. (funcție de perioadele anului).

După rugăciuni, tatăl meu și unchiul meu obișnuiau să meargă acasă și să doarmă
încă două ore înainte să se scoale pentru a merge la servici. Eu rămâneam de obicei
la moschee cu copia mea de Quran. Înainte de a începe memorizarea noilor versete,
mă verificam singur cu privire la versetele memorizate în ziua anterioară. După ce
eram sigur că memorizarea mea era OK, începeam cu nou material.

Citeam primul verset al pasajului. Apoi închideam Quranul meu și repetam versetul
în timp ce pășeam dintr-un colț în altul al moscheii. Când terminam primul verset,
eu deschideam Quranul meu și citeam al doilea verset. Și continuam în felul acesta
până când memorizarea era terminată.

Eram foarte atent să rețin ceea ce învățam, așa că petreceam două sau trei zile pe
lună pentru recapitulare. Dacă mă întrebai ceva despre ceea ce memorasem cu luni
înainte, eu aveam deja răspunsul în mintea mea.

După Șapte Ani

Unchiul meu nu numai că m-a ajutat să memorizez, dar el s-a asigurat deasemenea
că eu am înțeles araba clasică – limba Quranului. Vorbitorii de limbă arabă, în
medie, nu pot citi sau înțelege acest tip de arabă (a Koranului) foarte bine, iar
învățarea acestei limbi este o parte crucială a educației religioase.

Timp de șapte ani unchiul meu a lucrat cu mine, verset cu verset și capitol cu
capitol. Când împlinisem vârsta de 12 ani terminasem deja de memorizat Koranul.
Și în conformitate cu sistemul educațional Al-Azhar, nu era necesar ca eu să termin
de memorat Koranul decât atunci când aveam să fi absolvit cei 4 ani de
universitate, așa că eram foarte tânăr.

Nu mai este cazul să pomenesc de cât de încântată era familia mea. Ei au făcut o
mare risipă printr-o celebrare grandioasă, pentru întregul neam, într-o imensă sală
și care fusese special construită pentru astfel de evenimente ale clanului nostru. Nu-
l voi uita niciodată pe bunicul meu, orb, care mă striga, ”Fiul meu, unde este fiul
meu?”. Am alergat către el, iar el m-a prins în brațe, cu chipul brăzdat de lacrimi.

Învățarea Koranului m-a așezat în poziția de a mă bucura de un grad neobișnuit de

respect din partea copiilor. Oamenii mă tratau ca pe o persoană sfântă pentru că eu
dețineam cartea sfântă în mintea mea.

Începând de atunci, eu citeam periodic Koranul pentru a mă asigura că nu am uitat

nimic din ceea ce am învățat.

Succesul de la școală

Când am fost admis la liceul Al-Azhar, una dintre principalele datorii constra în
memorizarea celor mai importante pasaje din hadith. Cei mai mulți dintr occidentali
nu știu ceea ce este hadith-ul, așa că am să vă explic. Hadith, pronunțat ha-DEETH,
sunt colecțiile învățăturilor și discursurilor lui Mohamed. Aceste colecții au fost
înregistrate de către cei mai apropiați adepți ai săi, de către servitorii săi și chiar de
către soțiile sale.

De exemplu, un hadith îl descrie pe Mohamed rugându-se, ori chiar rezolvând o

dispută între doi musulmai, sau un eveniment care s-a desfășurat în decursul unei
bătălii. Unele hadith sunt discursuri întregi, pe când altele nu ocupă decât o pagină
sau două. Lungimea obișnuită este una de aproximativ trei paragrafe.
Adepții lui Mohamed erau foarte grijulii în a înregistra cu fidelitate ce făcea sau ce
spunea profetul. Eixstă mai mult de o jumătate de milion de hadith! (Pentru a afla
mai multe, vezi Apendixul A)

Bineînțeles că niciunul dintre noi nu avea de gând să memoreze întregul hadith.

Dar liceul avea o anumită selecție de hadith de memorizat în fiecare semestru. În

prima zi a clasei de hadith, profesorul ne înmâna cărțiile cu hadithul care se
presupunea că trebuie memorizat pe semestru. Existau câteva sute de hadith în
fiecare carte.

Noi memoram unul până la trei hadith pe zi în decursul unui an școlar întreg.
Unchiul meu lucra de asemenea cu mine pentru a memora suplimentat și alte
hadith, iar eu la rându-mi învățam altele în plus, după cum doream. Unchiul meu
m-a învățat să predic în moschee, ceea ce am început a face ocazional chiar de când
eram la liceu. Eu estimasem că până la terminarea liceului trebuia să memorez între
5000 de hadith și 6000 de hadith.

Este de prisos să spun că, educația religioasă din școală era foarte aprofundată. La
18 ani, studenții absolvenți Al-Azhar erau calificați să conducă rugăciuni și să
învețe în moschei fără a mai fi necesară vreo altă educație.

Eu am fost un musulman devotat în acea vreme. Țelul meu era de a urma exemplul
lui Mohamed în tot ceea ce aveam de făcut.

Admiterea la Universitate

După absolvirea liceului, unul dintr frații mei mi-a sugerat să dau admitere la o
școală farmaceutică. Dar restul familie mele mă împingea să-mi continui studiile
religioase. Așa că m-am înscris la Universitatea Al-Azhar din Cairo cu alegerea de
a studia la Colegiul de Limbi Arabice, exact acolo unde unchiul meu, care-mi
fusese mentor, studiase și el la rândul său.

Oricărei persoane cu o educație musulmană, facultatea Al-Azhar îi este familiară

deoarece aceasta este ce mai puternică școală din întreaga lume islamică. Influența
sa este dificil de descris lumii vestice întrucât nu există un echivalent al acesteia în
lumea Occidentului. Ea este de o vastitate imensă – peste 90.000 de studenți în
campusuri din întregul Egipt. Ea este incredibil de veche – Marea Moschee Al-
Azhar a fost terminată în 972 A.D., iar lecturile academice au început aici trei ani și
jumătate mai târziu 1). Ea este respectată în unanimitate – fiind descrisă de media
islamică ca ”cea mai înaltă autoritate a Islamului Sunnit.”

Eram deja încântat de studierea istoriei, așa că am ales să sporesc istoria și cultura
islamica. Îmi doream să învăț mai mult, cu răbdare, curaj și angajament despre
Mohamed și companionii săi pe care-i admiram atât de mult.
La prima zi de curs, am avut o introducere surpriză despre tipul de educație pe care
urma să o primesc. Șeicul care preda prima lectură a zilei era un om scund cu piele
închisă, cu mustăcioară, și cu ochelari foarte groși. El ne-a spus: ” Ceea ce vă spun
eu voi trebuie să acceptați ca fiind adevărat. Nu voi permite sub nicio formă discuții
în clasă. Nu vă voi vorbi despre lucruri fără valoare. Ascultați și supuneți-vă, și nu
puneți nicio întrebare.”

Am fost deranjat de această filozofie, așa că m-am ridicat pentru a vorbi. Șeicul mă
observase întrucât eu ședeam în rândul al doilea. Eu am spus, ”O maestre șeic, cum
poate exista învățătura fără întrebări?”

”De unde ești băiete?”, m-a întrebat el.

”Din Egipt,” am replicat eu, uitând faptul că era evident că eram egiptean.

”Știu – dar de unde anume din Egipt?”

I-am spus numele regiunii, și el a replicat, ”Așa deci, atunci, tu ești un măgar
ignorant!” El a spus asta deoarece oamenii din regiunea mea erau văzuți jos de tot.

Eu am replicat, ”Da, chiar că trebuie să fiu un măgar să-mi părăsesc locuința și să

vin aici pentru a fi insultat!”

Clasa înmărmurise. Eu m-am strecurat prin rândul de scaune și m-am îndreptat

către ușă, pentru a pleca. Șeicul a strigat după mine, ”Oprește-te, animalule! Care
este numele tău?”

”Este dezonorant pentru mine să ți-l spun,” am spus eu cu răceală.

Atât i-a trebuit, șeicul a devenit furios și plin de fală a spus că-mi va șterge numele
de pe lista universității și că mă va azvârli în stradă. Eu am părăsit clasa și am mers
direct la decanul facultății. I-am povestit ce se îtâmplase. După ce șeicul a terminat
ora sa, decanul l-a chemat la el în birou.

Decanul l-a convins foarte abil pe șeic să mă ierte, și de asemenea m-a convins să
fiu mai tolerant cu el. ”Privește-l ca pe un tată”, a spus el, ”care dorește doar să te
corecteze și nu să te insulte.”

Acest incident m-a introdus pe calea tăcerii și a supunerii, așa cum se cerea la
facultate.

Metoda noastră de studiu era de a citi cărțile scrise de marii ucenici ai Islamului,
deopotrivă modernii și cei timpurii. Apoi noi trebuia să facem o listă cu principalele
subiecte din fiecare carte și apoi să memorăm lista. Noi trebuia să dăm un test scris
pentru fiecare clasă, iar unii profesori să ne chestioneze pentru evaluare. Eu citeam
deasemenea, suplimentar, literatură arabă și poezie pentru propria mea plăcere.
Și chiar și atunci eu când le cunoșteam mai bine, de multe ori puneam întrebări pe
care profesorii nu le agreau.

Prea Multe Întrebări

De exemplu, l-am întrebat pe un profesor, ”De ce ne-a spus Mohamed întâi să

mergem alături cu creștinii, și după aceea tot el ne-a spus să-i ucidem?”

Profesorul a replicat, ”Ceea ce îți spune profetul să faci, aia să faci! Ceea ce
interzice el, și tu să interzici. Ceea ce îngăduie el, și tu să îngădui. Nu ai cum să
fii un musulman adevărat dacă nu te supui cuvintelor lui Mohamed.”

L-am întrebat pe un alt profesor, ”De ce profetului Mohamed i s-a permis să

se însoare cu 13 femei, iar nouă ni se poruncește să nu ne însurăm cu mai mult
de 4 femei? Koranul spune că Mohamed era doar un om. Așa că de ce avea el
drepturi speciale?”

Profesorul meu a răspuns, ”Nu, dacă ești atent, vei vedea că Allah ți-a dat ție
mai multe drepturi decât însăși profetului. Allah îți cere ca tu să nu te
căsătorești mai mult de 4 ori. Dar tu ai abilitatea de divorța. Așa că te poți
căsători cu 4 femei azi, să divorțezi de ele mâine, și să îți iei alte 4 neveste. În
felul acesta tu poți avea un număr nelimitat de neveste.”

Dar pentru mine acesta nu era un răspuns logic, mai cu seamă pentru că
istoria Islamului indică că Mohamed avea de asemenea dreptul de a divorța.
Mohamed a avut atât de multe necazuri cu nevestele sale încât odată, el a
încercat să divorțeze de toate odată!

Ba chiar i-am pus întrebări și Șeicului Omar Abdel Rahman, binecunoscut

pentru a fi eminența cenușie din spatele atacului cu bombă, din 1993, de la
World Trade Centers. Când eram la Al-Azhar, el a fost profesorul de la clasa
mea de interpretare a Koranului.

El ne-a dat atunci șansa de a pune întrebări, așa că m-am ridicat în picioare în
fața a 500 de studenți și am întrebat: ”Cum se face că tu ne înveți tot timpul de
spre Jihad? Cum rămâne cu celelalte versete din Koran care vorbesc despre
pace, iubire, și iertare?”

Fața sa s-a înroșit instantaneu. I-am putut observa mânia, dar am putut vedea
și că el a ales să și-o controleze. În loc să se răstească la mine, el a profitat de
ocazia de a-și întări poziția. 

”Fratele meu,” a spus el, ”există o întreagă Surah (capitol) numit ”Prăzi de
Război”. Nu există nicio Surah denumită ”Pace”. Jihadul și uciderile sunt
capul Islamului.” 

Răspunsul acesta primit de la el și de la alți profesori nu m-a satisfăcut deloc.

Unii indivizi m-au etichetat ca pe unul care creează probleme, dar alții erau
toleranți, știind că doream cu sinceritate să învăț.

În același timp, eu excelam în studiile mele. După 4 ani am absolvit al doilea

dintr-o promoție de 6000 de studenți. Clasamentul acesta s-a bazat pe notele
de la examenele scrise și orale, care ni se dădeau la sfârșitul fiecărui an de
studiu. Examenul oral era concentrat pe memorizarea Koranului și hadith, iar
examenul scris acoperea ceea ce studiasem în clasă. În fiecare an puteai atinge
maximul de punctaj din 1500 de puncte.

Masteratul și Lectoratul

Înainte de a-mi începe masteratul, am efectuat un an obligatoriu de armată. După ce

am terminat m-am reîntors la Al-Azhar.

Am hotărât ca din acest moment niciun profesor sau șeic să nu mă ajute cu

răspunsuri la întrebările mele. Trebuia să aflu răspunsurile eu însumi. Cercetările
pentru teza mea de masterat au fost o oportunitate perfectă pentru aceasta.

Nu aveam pe nimeni care să-mi spună ce se cerea să citesc, așa că am apelat o listă
largă de materiale despre istoria islamică. Dar în loc să aflu răspunsuri, am început
să fiu deziluzionat de Islam. Fără a exagera în vreun fel, eu pot spune că istoria
Islamului este o istorie a violenței și a vărsării de sânge începând cu Mohamed și
până în zilele noastre. Când privesc la învățăturile Koranului și la Mohamed, pot
înțelege de ce istoria islamică a dezvoltat această cale. Mă gândeam, ”Care
Dumnezeu ar scuza o astfel de distrugere a vieților oamenilor?”, Dar am păstrat
acest gând pentru mine.

Teza mea de masterat a creeat agitație. M-am abținut de la întrebările despre Islam,
dar am atins controversa asupra a ce fel de guvern ar trebui să aibă o națiune
islamică. Guvernul egiptean a agreat ideea mea și a aranjat o emisiune radio în
direct pentru apărarea tezei mele în fața Koranului, la postul național de radio.

Din afară, a părut să am succes. Universitatea mi-a cerut să încep lectoratul în aria
mea de expertiză – istoria și cultura Islamului. La 28 de ani, eram unul dintre cei
mai tineri lectori pe care îi avuseseră vreodată. Totodată conduceam rugăciuni și
predicam la o moschee dintr-o suburbie a orasului Cairo. Cu toate acestea,
înlăuntrul meu, eu încă eram în căutarea adevărului.

Din acel moment, nu mai eram sigur de țelul meu. Nu mă puteam opri să caut o altă
slujbă. Universitatea, familia mea, comunitatea mea, mă întrebau, ”De ce faci asta?
Nu are nicio logică să lași în urma ta toată educația aceasta.” Nu aveam unde să mă
duc dar continuam să merg pe drumul acesta. Am început să lucrez pentru
doctoratul meu.
Capitolul 2. Dat afară de la universitate
Am alocat doi ani de zile pentru gradul de doctorat. În timpul acesta aveam două
responsabilități principale. Eram lector la Al-Azhar, atât la secțiunea sa din Cairo
cât și la alte universități islamice din Orientul Mijlociu. Și mai eram și liderul unei
mici moschei. La început conduceam a patra și a cincea rugăciune, în fiecare zi, iar
vineri țineam predici și conduceam rugăciunile întregii zile.

Îmi plăcea să-i învăț și să le vorbesc studenților. După un interval de timp în care
începeam noi lecturi, eu permiteam dezbaterile, și lăsam studenții să pună întrebări.
Era periculos să faci asta. De exemplu, când îi învățam despre liderii timpurii ai
imperiului islamic, am ajuns la povestea lui Muawiya (Moo-uh-WEE-yuh) și a
fiului său, subiect al tezei mele de masterat. Muawiya a fost unul dintre bărbații
care a transcris revelațiile quranice ale lui Mohamed, care nu știa nici să scrie și
nici să citească. El a devenit al cincilea conducător al lumii islamice de după
Mohamed. Înainte de moartea sa, el l-a sfătuit pe fiul său să-i captureze și să-i ucidă
pe 4 bărbați anume care periclitau abilitatea fiului său de a fi următorul lider al
Islamului. Fiul său i-a urmat sfatul; tot el dincolo de avizul tatălui său l-a ucis pe
nepotul lui Mohamed pentru a-și securiza poziția. Le-am spus studenților, ”Să-l
căutăm pe Dumnezeu în această situație. Noi trebuie să căutăm mila și dragostea în
această situație.”

Doream să insuflu un nou spirit în această clasă. Mie nu-mi fusese permis acest
lucru atunci când eram student. Doream ca ei să gândească liber și să-și folosească
propriile minți fără să se simtă amenințați de repercursiuni.

Mulți dintre studenți erau dispuși să gândească critic. Unul m-a întrebat ”Hadithul
este real? Poate că evreii l-au scornit.”. L-am întors înapoi către sursă și i-am
răspuns, ”Este real. Nu este un fals.” Ei învățau în felul acesta să pună întrebări.
Dar studenții radicali simțeau că eu acuzam Islamul. ”Allah să ne ierte!” strigau ei.
”Tu ești profesorul nostru. Învață-ne despre Islam. Tu creezi confuzie printre noi.”

Studenții aceștia au mers la conducătorul universității și i-au spus, ”Acest profesor

este periculos. Noi nu știm dacă el mai este musulman sau dacă el este un
convertit.”

La Al-Azhar există o teamă puternică ca o putere străină să o invadeze din interior.

Conducătorul departamentului meu mi-a solicitat o întâlnire, credeam că
universitatea va da de pământ cu mine, dar totodată gândeam, ”Profesorii aceștia
mă cunosc. Ei îmi cunosc inima și dorința mea de a învăța. Ei îmi cunosc și
nelămuririle mele, așa că nu este nimic nou.”

La întâlnirea noastră, conducătorul de departament a descoperit evoluția capacității

mele de gândire. A fost îngrozit. ”Fiul meu”, a spus el, ”nu ne putem ocupa cu
astfel de discuții contradictorii. Există principii directoare, și noi trebuie să ne
supunem acestora. Noi nu putem gândi mai departe decât profetul însuși sau mai
mult, decât Allah chiar. Când ești confuz, doar spune-ți, ”Allah și profetul său
cunosc adevărul.”. Dar a realizat că trebuia să fiu combătut.

Am fost chemat la o altă întâlnire cu o comisie disciplinară a universității.

Întâlnirea a decurs bine la început. Ei nu doreau ca eu să fiu dat afară din
universitate și să critic Islamul.

La început, ei s-au arătat reținuți. Mi-au pus întrebări despre viața mea, despre
cămin, și familie. Apoi ei au vorbit despre clasa mea și despre studenți. La sfârșit
m-au încercat:”De ce pui astfel de întrebări? Nu știi oare că tu ar trebui să tratezi
acest subiect în maniera în care am învățat să o facem cu toții? Tu cunoști foarte
multe, dar nu contează cât de mult putem învăța noi, vom rămâne mereu departe de
adevăr. Fii disciplinat. Vorbește doar despre ceea ce înțelegi. Când te zbați, spune,
”Allah și profetul său cunosc.”

Ei m-au întrebat, ”Ai studiat SABIA ASUPRA GÂTULUI INFIDELULUI, așa

cum ți-am cerut?” Aceasta este o carte care cheamă musulmanii să accepte
învățăturile lui Mohamed fără a pune vreo întrebare.

Eu am răspuns, ”Am citit-o de atât de multe ori încât aproape că am memorizat-o,

la fel ca pe Quran.”

În momentul acela aveam o șansă. Puteam să neg orice faptă rea, în acord cu
învățătura tradițională, și ar fi fost OK. În loc de asta, le-am spus acestora ce
gândeam în realitate. Am răspuns, ”Ascultați. Ceea ce vă spun eu acum nu este
pentru că doresc să acuz Islamul sau profetul. Eu cred asta cu toată tăria. Mă
cunoașteți. Mă iubiți. Vă rog să nu mă acuzați. Găsiți vă rog o cale să mă ajutați și
răspundeți la întrebările mele. Noi spunem că Quranul este direct de la Allah, dar
eu mă îndoiesc de asta. Eu văd în el doar învățăturile unui om, și nu cuvintele unui
Dumnezeu adevărat.”

Atmosfera întâlnirii s-a schimbat brusc. Un bărbat a început să urle. S-a ridicat de
pe scaunul său, drept în fața mea, și m-a scuipat peste față. ”Blasfemiatorule!” a
strigat el. ”Ești un bastard!”. Puteam vedea în expresia chipului său că dacă nu am
fi fost la acea întâlnire mai mulți oameni m-ar fi ucis chiar în clipa aceea. ”Ieși
afară,” a poruncit el.

M-am ridicat să plec. În clipa aceea întreg trupul îmi tremura, și transpirasem. Am
realizat că vorbele pe care tocmai le rostisem erau garanția propriei mele morți. Mă
întrebam, ”Mă vor ucide? Cum? Când? Unde? Familia mea va face asta? Oamenii
de la moscheea mea? Studenții mei?”

Acest moment a fost cel mai oribil din viața mea. Am părăsit întâlnirea, și am mers
acasă. Nu am spus nimic familiei mele despre ceea ce s-a întțmplat acolo, dar ei au
observat că eram supărat dintr-un anume motiv. Am mers la culcare devreme în
noaptea aceea.
O Călătorie spre Închisoare

La ora trei în dimineața aceleiași nopți, tatăl meu a auzit ciocănituri la ușa casei
noastre. Când a deschis ușa, 15-20 de oameni au dat buzna în casă purtând arme de
asalt Kalashnikov. Ei au urcat la etaj trezind pe toată lumea, mă căutau pe mine.

Unul dintre ei m-a aflat dormind în patul meu. Întreaga mea familie era trează,
înlăcrimată și speriată, pentru că bărbații mă târau spre ușa de la intrare. M-au
îmbrâncit în spatele unei mașini și au pornit mai departe. Eram în stare de șoc, dar
știam că acesta era rezultatul a ceea ce se întâmplase la universitate cu o zi înainte.
Am fost dus într-un loc care semăna cu o temniță, unde am fost închis într-o celulă
de beton împreună cu un alt prizonier.

Dimineața, părinții mei au încercat înebuniți să descifreze ce s-a întâmplat cu mine.

Imediat ce au ajuns la secția de poliție ei au întrebat, ”Unde este fiul nostru?”. Dar
nimeni nu știa nimic despre mine. De-acum mă aflam în mâinile poliției secrete
egiptene.

Acuzat Că Sunt Creștin

Timp de trei zile, gardianii nu mi-au dat nici pâine și nici apă.

În a patra zi, a început interogatoriul. Pentru următoarele 4 zile, scopul poliției

secrete a fost acela de mă face să mărturisesc că părăsisem Islamul și să explic cum
s-a întâmplat una ca asta. Tactica lor era de a mă lăsa singur toată ziua și apoi,
noaptea, să mă scoată din celulă pentru interogatoriu.

Prima noapte de chestionări a început într-o cameră cu un bioru mare. Anchetatorul

meu stătea în spatele biroului cu o țigară aprinsă în mână, iar eu de cealaltă parte a
biroului. El era sigur că eu fusesem convertit la creștinism, așa că anchetatorul mă
tot bătea la cap, ”Cu ce pastor ai vorbit? Ce biserică ai vizitat? De ce ai trădat
Islamul?”

El a făcut mai mult decât să vorbească. Port și acum cicatricile de pe față, mâini și
picioare, produse de arsurile cu țigara și de la vătraiul de fier încins în foc.

El dorea ca eu să mărturisesc că eu fusesem convertit, dar am spus, ”Eu nu am

trădat Islamul. Doar am exprimat ceea ce cred. Eu sunt o persoană academică. Eu
sunt un cugetător. Am dreptul să vorbesc despre orice subiect al Islamului. Aceasta
este parte din meseria mea și din orice viață academică. Nici nu am putut visa să
mă lepăd de Islam – este sângele meu, cultura mea, limba mea, familia mea. Dar
dacă tu mă acuzi că m-am convertit în afara Islamului pentru ceea ce îți spun,
atunci dă-mă afară din Islam. Nu mă deranjează să fiu în afara Islamului.”
Gardienii m-au înșfăcat și m-au dus înapoi în celula mea pentru întreaga zi. Colegul
meu de celulă care credea că, am fost pedepsit pentru că eram un islamist, mi-a dat
apa și hrana sa.

Noaptea următoare am fost dus într-o cameră cu un pat de oțel. Gardienii mă

înjurau și mă insultau întruna, încercând să smulgă o mărturisire de la mine. Ei m-
au legat de pat și m-au biciuit peste tălpi până mi-am pierdut cunoștința.

Când mă trezeam, mă duceau la un recipient plin cu apă rece ca gheața. M-au

obligat să intru în el, și nu dura mult până să leșin din nou. Când îmi reveneam,
eram legat pe spate de patul unde mă băteau, cu hainele umede pe mine.

Am mai petrecut încă o zi în celula mea, iar seara următoare am fost dus în afară, în
spatele clădirii. Am zărit ceva mic, care semăna cu o cameră dar care nu avea nici
ferestre și nici uși.

Singura intrare era o lucarnă în acoperiș. Gradienii m-au împins să mă urc sus și
apoi mi-au poruncit: ”Intră înăuntru!”

Am alunecat prin deschizătură și am simțit că mă scufund în apă, dar apoi spre

mirarea mea am simțit ceva solid sub tălpi. Apa îmi ajungea doar până la umeri.
Apoi am zărit ceva înotând prin apă – șobolani. ”Individul acesta este un musulman
care gândește,” ziceau ei, ”așa că să-i mănânce capul șobolanii.”

Au închis lucarna, și nu am mai putut vedea nimic. Stăteam în apă și așteptam, în

întuneric. Minutele treceau. Apoi orele. Dimineața următoare gardienii s-au întors
să vadă dacă mai trăiam. Nu voi uita niciodată ivirea soarelui atunci când s-a
deschis lucarna. Întreaga noapte, șobolanii se cățăraseră pe capul meu și pe umerii
mei. Dar niciun șobolan nu a îmbucat din mine. Gardienii m-au dus înapoi în
celulă, scârbiți.

Noaptea următoare gardienii m-au dus la ușa unei cămăruțe și au spus, ”Este aici
cineva care te iubește foarte mult și care dorește să te vadă.”

Eu speram că era cineva din familia mea sau un prieten venit în vizită și care dorea
să mă scoată afară din închisoare.

Ei au deschis ușa cămăruței, iar înăuntru am văzut un câine imens. Nu mai era
nimic altceva în camera aceea. Ei m-au împins înăuntru și au închis ușa.

Atunci, în inima mea, am strigat către Creator, ”Tu ești Dumnezeul meu. Tu îmi
porți de grijă. Cum mă poți lăsa în mâinile acestea rele? Eu nu știu ce încearcă să-
mi facă oamenii aceștia, dar știu că Tu vei fi cu mine, și că într-o zi eu te voi vedea
și te voi cunoaște.”
Am pășit în mijlocul camerei goale și m-am așezat încet pe podea, cu picioarele
încrucișate. Câinele a venit și s-a așezat în fața mea. Au trecut minute în care acest
câine m-a cercetat cu privirea.

Câinele s-a ridicat apoi și a început să meargă de jur împrejurul meu, ca un animal
care caută să mănânce ceva. Apoi a venit în partea mea dreaptă, mi-a lins urechea,
și a șezut jos. Eram epuizat. După ce s-a așezat lângă mine, la puțin timp am
adormit.

Când m-am trezit, câinele se afla într-un colț al camerei. A alergat către mine și a
șezut din nou jos de partea mea dreaptă.

Când gardienii au deschis ușa ei m-au găsit rugându-mă, cu câinele șezându-mi

alături. Atunci au început să fie foarte încurcați în legătură cu mine.

Aceasta a fost ultima zi de interogatoriu. Am fost transferat la o închisoare

permanentă. Din acel moment, am șters complet Islamul din inima mea.

În tot timpul acesta familia mea încercase să mă găsească. Nu au avut nicio șansă
până ce fratele mamei mele, care era un membru de rang înalt al Parlamentului
Egiptean, nu s-a întors acasă dintr-o călătorie peste mări și țări. Mama l-a sunat,
plângând cu hohote, ”De două săptămâni nu am aflat unde este fiul nostru. A
dispărut.”

Unchiul meu avea relații sus-puse. Cincisprezece zile mai târziu, după ce fusesem
răpit, el a venit personal la pușcărie cu actele de eliberare și m-a dus acasă.

O Schimbare Liniștită

Unii oameni ar putea spune, ”Ei bine, nu e nicio mirare că acest om a părăsit
Islamul. El s-a supărat pentru că a fost torturat de musulmani.” Da, acest lucru este
adevărat.

Când eram torturat în numele protejării Islamului, eu nu am făcut distincție între

musulmani și învățăturile Islamului. Așadar tortura a fost ultimul ghiont care m-a
separat de Islam.

Dar adevărul este că eu am pus la îndoială Islamul cu ani înainte de a ajunge la

închisoare. Întrebările mele nu erau fundamentate pe acțiunile musulmanilor ci doar
pe acțiunile lui Mohamed și ale acoliților săi și pe învățăturile Quranului.
Întemnițarea mea m-a înghiontit un pic mai repede acolo unde doream să ajung.

M-am întors acasă la casa părintească pentru a mă gândi la ceea ce urma să fac în
continuare.

Mai târziu, poliția i-a dat tatălui meu acest raport:

”Noi am primit un fax de la Universitatea Al-Azhar, în care fiul dvs este acuzat că a
părăsit Islamul, dar după un interogatoriu de 15 zile noi nu am găsit nicio evidență
pentru a susține o astfel de acuzație.”

Tatăl meu a fost ușurat să audă aceasta. El nu și-a închipuit niciodată că eu aș putea
părăsi Islamul, și pentru că eu nu i-am spus despre părerea mea sinceră. El a atribuit
întreg incidentul influenței rele a studenților mei către o parte din cei de la
universitate. Eu l-am încurajat să creadă asta.

”Nu avem nevoie de ei,” a spus el, și m-a rugat să încep imediat lucrul ca director
de vânzări la fabrica sa. El nu avea cunoștință de frământarea mea lăuntrică.
Capitolul 3. Ziua în care i-am văzut pe Iisus și pe Mohamed
unul lângă altul
Era ora pentru rugăciunea de dimineață (aprox. 3:30 a.m.), și puteam auzi sunetele
trezirii familiei. Eu eram treaz dar nu intenționam să-mi părăsesc camera.

Trecuseră deja câteva luni de când fusesem eliberat din închisoare, și de atunci nu
mă mai rugasem niciodată la moschee. În loc de a merge la moschee de cinci ori pe
zi, stăteam în pat sau la biroul meu, rugându-mă ca adevăratul Dumnezeu să mi se
descopere, și acest Dumnezeu era acela care mă scosese viu din închisoare.
Câteodată nu rosteam niciun cuvânt de rugăciune, doar stăteam și plângeam.
Amintirile din închisoare mă încercau.

Mama mea a bătut cu blândețe la ușă. ” Te duci la moschee astăzi?”, a întrebat ea.

”Nu,” am răspuns eu. ”Nu vreau să văd pe nimeni.”

În cultura islamică, dacă te rogi în camera ta, credința ta nu va fi pusă la îndoială

întrucât continui să te rogi lui Allah, ceea ce înseamnă că ești în continuare un
musulman. Familia mea credea că am nevoie de timp pentru a mă simți mai bine.
Ei credeau că, eu doar nu vreau să fiu înconjurat de oameni.

Lupta mea interioară

Am ieșit din închisoare plin de mânie împotriva Islamului dar convins că există o
putere mai presus de toate care m-a ținut în viață. În fiecare zi foamea mea, de a-l
găsi pe acest Dumnezeu, creștea. Mă întrebam tot timpul, ”Cine ar putea fi acest
Dumnezeu?” Nu m-am gândit niciodată la Dumnezeul creștinilor sau la Dumnezeul
evreilor. De ce? Eram încă sub influența învățăturilor lui Mohamed și a Quranului.
Quranul spune că creștinii se închină la trei dumnezei – Dumnezeu Tatăl, Iisus Fiul,
și Maria, mama lui Iisus. Eu eram în căutarea unui singur Dumnezeu adevărat, și nu
trei. Și Quranul spune că evreii sunt un popor malefic care și-a corupt propriile
Scripturi. Așa că nu aveam de gând să privesc către Dumnezeul lor.

Aceasta m-a împins să privesc către religiile Orientului Îndepărtat – Hinduismul și

Budismul. Învățasem despre aceste religii când mă pregăteam pentru absolvirea
liceului, iar acum găsisem mai multe cărți pentru a le studia. Să fie El un dumnezeu
al Hinduismului? mă întrebam eu. Să fie El un dumnezeu al Budismului? După ce
am încheiat cercetările, am decis că Nu.

Când doream să meditez, mă așezam pe o bancă de-a lungul canalului fluvial și

priveam întinderea apei. Apa, plantele verzi, cerul, natura – toate acestea îmi
dădeau speranța că exista un răspuns la întrebările mele.

În fiecare zi când terminam lucrul cu tatăl meu, mă întorceam acasă și mâncam o

supă cu mama mea, cu tata, și cu doi frați care încă nu se căsătoriseră. După supa
de marți, era obiceiul ca să le spun istorii din hadith, frațiilor mei mai tineri
plăcându-le foarte mult să le asculte. Eu am încheiat acest obicei după ce am ieșit
din închisoare. Mai tinerii mei frați mă tot întrebau, ”De ce nu ne mai spui nicio
istorie?”

După terminarea supei, ieșeam afară pentru a-mi petrece timpul cu prietenii.

Uneori mă opream la o cafenea, și jucam jocuri precum Domino sau șah. Câteodată
mă uitam la canalele tv de sport. Alteori ne plimbam pe strada prinicipală de-a
lungul fluviului Nil.

Mă întorceam acasă destul de târziu, cam pe la orele 11 p.m. sau chiar la miezul
nopții. Când rămâneam din nou singur mă simțeam ca cea mai neajutorată persoană
din lume, din cauză că nu descoperisem cine ar putea să fie Dumnezeu.

Mă chinuiam în fiecare noapte 2 sau 3 ore până să adorm. Apoi mă trezeam

devreme, ca de obicei. Trupul meu era istovit. Am început să am niște migrene
severe.

Am mers de multe ori la doctorul de familie pentru encefalograma. În timpul zilei

durerile de cap nu mă opreau de la lucru și din a-mi trăi viața. Dacă eram ocupat,
puteam să și uit de ele. Dar când mă întorceam acasă, noaptea, și încercam să
adorm, atunci durerea devenea foarte puternică. Doctorul mi-a prescris niște pilule
pentru durere pe care eu le luam în fiecare noapte.

O nouă prescripție

Am trăit în felul acesta aproape un an. Într-o zi durerea de cap era foarte intensă așa
că, m-am dus la o farmacistă ca să cumpăr mai multe pastile. Ca majoritatea
farmaciștilor din Egipt, ea era o creștină. Veneam la ea de multă vreme, așa că mă
simțeam bine să vorbesc cu ea. Am început să mă plâng, ”Pilulele astea nu mai au
același efect ca la început.”

Ea a răspuns, ”Te afli într-o situație periculoasă. Ai început să iei mai mult din
aceste tablete. Tu nu le mai iei numai pentru durere. Tu le iei pentru că nu te mai
poți opri acum.”

Ea m-a întrebat cu blândețe, ”Ce se întâmplă cu viața ta?”. Ea știa că familia mea
era foarte respectată și că eu absolvisem Al-Azhar.

I-am spus că îl căutam pe Dumnezeu. Ea a fost surprinsă. ”Dar cum rămâne cu

dumnezeul tău și cu religia ta?” a zis. Așa că i-am povestit ceea ce mi se
întâmplase.

Ea a scos o carte de sub tejghea și a vorbit încet, ”Îți dau cartea aceasta. Înainte să-
ți iei medicamentele la noapte, încearcă să citești ceva din ea. Să vezi cum ai să te
simți.”
Eu am luat tabletele într-o mână și cartea în cealaltă mână.

Era o carte cu coperți negre cu cuvintele ”Sfânta Biblie”, scrise în arabă pe partea
de sus a copertei. ”Bine,” am spus eu. ”Am să încerc asta.” Am ieșit afară din
magazin și am lipit coperta din față de trupul meu pentru ca numele să nu i se vadă.
Apoi am mers acasă și m-am dus direct în camera mea. Era pentru prima dată în
viața mea când purtasem o Biblie cu mine. Aveam 35 de ani.

Citirea Bibliei

Era o noapte de vară, cam pe la orele 10 p.m.. Migrena mea era intensă, dar eu nu
am luat tabletele. Le-am pus pe măsuță, și am privit către Biblie. Nu știam de unde
să încep să citesc, și am deschis-o la întâmplare. Acest exemplare era Biblia
personală a farmacistei, și am remarcat însemnările ei de pe pagini. Deschisesem
Biblia la Matei capitolul 5.

Am început să citesc ”Predica de pe Munte.” Am și văzut imaginea – Iisus, pe

munte, predicând mulțimilor adunate împrejurul său. Când citeam, eu am uitat că
sunt la mine acasă. Nu mai simțeam nimic în jurul meu. Pierdusem noțiunea
timpului. Biblia mă purta de la o relatare la alta prin Evanghelia după Matei.

Creierul meu începuse să lucreze ca un computer. În cartea de pe biroul din fața

mea am văzut chipul lui Iisus. În mintea mea am văzut și chipul lui Mohamed.
Mintea mea nu se oprea să-mi ofere comparații. Eram atât de încărcat de Quran și
de viața lui Mohamed încât nu trebuia să fac niciun efort să apelez din memorie la
aceste lucruri. Ele erau chiar acolo.

Am citit Biblia fără să-mi dau seama de trecerea timpului, până când am auzit
chemarea pentru rugăciunea de dimineață de la moschee.

Citește Împreună cu Mine

Dragă cititorule, am ajuns la momentul din viața mea pe care eu doresc ca tu să îl

cunoști. Dacă dorești să afli ce s-a întâmplat cu mine după acea noapte, tu poți citi
asta la sfârșitul cărții. Dar pentru moment doresc să mă opresc aici, și să recapitulez
împreună cu tine.

Am fost un școlar care a cheltuit 13 ani din viața sa pentru a studia Islamul și viața
lui Mohamed. Eu nu doar că am practicat Islamul; dar eu l-am memorizat. Acum eu
aveam o Biblie înaintea mea care mi-l făcea cunoscut pe Iisus.

În paginile pe care urmează să le citești, doresc ca tu să experimentezi ceea ce am

văzut eu în noaptea aceea, în camera mea în Egipt, și ce am continuat să descopăr
în ultimii 11 ani. Fără teologie, fără comentarii, fără cuvinte pompoase. Nu am avut
pe nimeni lângă mine care să-mi spună, ”Asta vrea să spună Biblia.” Eu doar am
citit ce este scris, pentru mine. Eu n-am avut nevoie ca cineva să-mi spună,
”Mohamed a spus așa sau a făcut așa.” Eu am memorat toate acestea din sursele
originale.

Permiteți-mi să vă fac cunoștință cu Iisus și cu Mohamed.

Capitolul 4. Destinele copilăriei
Mohamed: s-a născut în anul 570 e.n.
Iisus: s-a născut în anul 5 sau 6 e.n.

Pentru prima dată am citit despre viața lui Iisus în Biblie, am fost uimit de cât de
multe evenimente din viața lui Iisus aveau o paralelă cu viața lui Mohamed. În
acest capitol vom face o incursiune în copilăriile celor doi bărbați și vom descoperi
câteva similitudini suprinzătoare. Să începem cu faptul că amândoi erau întîii
născuți.

Nașterile
Mohamed s-a născut la Mecca, Arabia, pe 2 august A.D. 570 (ziua a 12 a a lunii
Rabiya după Calendarul Lunar).

Tatăl lui Mohamed a murit înainte ca el să se nască, și Mohamed a fost primul și

singurul copil născut de mama sa. Istoria islamică înregistrează alte câteva detalii,
dar există o povestire legată de noaptea nașterii sale. Istoria este relatată de către
unul dintre primii adepți ai lui Mohamed, care spune: ”Mama mi-a spus că ea a
asistat în noaptea când Aminah Bint Wahab, mama mesagerului lui Allah, l-a
născut pe Mohamed, și ea (mama lui Mohamed) a spus, ”Nimic la care priveam în
noaptea aceea nu era neluminat. Am văzut stelele apropiindu-se de mine, până când
au coborât cu adevărat pe mine.” 1)

Cu alte cuvinte, când s-a născut Mohamed, mama sa a declarat că noaptea era atât
de luminată încât părea că stele au coborât jos pe pământ.

Acum să ne întoarcem la istoria nașterii lui Iisus. Cu aproape 600 de ani mai
devreme, o tânără fecioară evreică, pe nume Maria, a spus că îngerul Gabriel a
vizitat-o spunându-i că va da naștere unui copil care va fi numit ”Fiul lui
Dumnezeu” (Luca 1:35). Și așa cum a spus îngerul, Maria a rămas însărcinată prin
Duhul Sfânt. În timpul sarcinii sale, Maria a vizitat-o pe vara sa Elisabeta și i-a
povestit ce se întâmplase. Biblia înregistrează astfel cântecul ei de laudă:

”Şi Maria a zis: „Sufletul meu măreşte pe Domnul şi mi se bucură duhul în

Dumnezeu, Mântuitorul meu, pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale.
Căci iată că de acum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită, pentru că Cel
Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfânt,” (Luca 1:46-
49)

Elisabeta era de asemenea însărcinată cu un băiat – Ioan Botezătorul – care va juca

un rol important în viața fiului Mariei.

Maria a rămas la Elisabeta aproape trei luni și apoi s-a întors acasă la ea și la Iosif.
Pe la sfârșitul sarcinii, Maria și Iosif au trebuit să meargă din orașul lor Nazaret în
orașul Betleem pentru recensământul efectuat de romani. În Betleem l-a născut
Maria pe Iisus, primul său fiu. Biblia povestește cu multe detalii despre
circumstanțele nașterii.

Profețiile despre Pruncul Iisus

Istoriile despre Iisus și Mohamed, includ deopotrivă profeții încă din copilăria
amândorura. Profeții despre Iisus s-au rostit și când era încă un prunc. Evanghelia
după Luca ne spune că ” Şi, când s-au împlinit zilele pentru curăţarea lor, după
Legea lui Moise, Iosif şi Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca să-L înfăţişeze
înaintea Domnului – … şi ca să aducă jertfă …” (Luca 2:22,24)

Un prooroc pe nume Simeon la văzut pe Iisus în templu. El l-a luat în brațe și a

spus, ”„Acum, sloboade în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău. Căci au
văzut ochii mei mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o să fie înaintea tuturor
popoarelor, lumina care să lumineze Neamurile şi slava poporului Tău, Israel.”
(Luca 2:29-32)

O femeie pe nume Ana a venit la el în același moment, dându-i mulțumiri lui

Dumnezeu, și ” şi să vorbească despre Isus tuturor celor ce aşteptau mântuirea
Ierusalimului.” (Luca 2:38).

Mai departe vom citi despre profeții similare care au fost rostite despre Mohamed
pe când era un adolescent.

Faimoasa Istorie a Curățirii Interioare a lui Mohamed

În timp ce nu există nicio istorie legată de Mohamed ca prunc, există o istorie
faimoasă despre copilăria sa. Dacă ești un musulman care locuiește în Orientul
Mijlociu, atunci tu ai auzit istoria aceasta constant. Eu am estimat că aceasta este
menșionată în procent de 25 la sută în toate predicile!

”Gabriel a venit la Mesagerul lui Allah în timp ce

el se juca cu tovarășii săi de joacă. El l-a apucat
strâns și l-a întins la pământ și i-a despicat pieptul și
i-a scos afară inima din el și apoi i-a scos un cheag de
sânge din ea și a spus: Aceasta a fost partea lui Satana
în tine. Și apoi a spălat-o în apa Zamzamului într-un bazin
de aur apoi i-a fost așezată în locul ei. Băieții au fugit repede
la mama lui, adică la doica lui, și au spus: Mohamed a fost
ucis. Apoi s-au grăbit către el (și l-au aflat teafăr). Culoarea
i s-a schimbat, a spus Anas. ” 2)

Istoria aceasta este relatată pentru a stabili locul special al lui Mohamed în credința
islamică.
Copilăria lui Mohamed
Împrejurul AL-KA’ BA
Întrucât soțul ei murise, mama lui Mohamed și-a luat băiatul și a mers la familia ei
să locuiască acolo. Ei au fost împreună șase ani până când a ea s-a îmbolnăvit de
febră și a murit. Familia tatălui lui făcea parte din tribul Quraysh, cel mai puternic
trib din Mecca. Acest trib controla locul principal de închinare din întreaga Arabie,
un templu plin de idoli cunoscut sub numele de Al-Ka’ Ba.

Bunicul lui Mohamed avea onoarea de a servi ca îngrijitor la Al-Ka’ Ba. (Epresia
Al-Ka’ Ba se traduce literal prin ”Cubul.”). El era însărcinat cu reparațiile și
curățenia. Masivul monument era de formă rectangulară și învelit cu cele mai
scumpe țesături ale vremii. Chiar înaintea zorilor Islamului oamenii credeau că
însuși Avraam l-a construit. Acest monument mai era numit și Piatra Neagră, din
cauză că se credea că ascundea în el o piatră căzută din cer și care era inclusă în
interiorul structurii. Odată pe an bunicul lui Mohamed trebuia să dea la o parte
draperiile, să spele structura și să pună țesături noi peste acesta.

Toate triburile credeau într-un zeu suprem, dar ei nu erau siguri cine este acest zeu
suprem. Ei căutau un mediator care să-i pună în legătură cu acest zeu suprem. Așa
că ei au construit tot felul de idoli. Quranul spune cu referire la acei idoli:

” Dar aceia care au alți ocrotitori decât Allah (spun): ”Noi doar le slujim lor pentru
ca ei să ne aducă mai aproape de Allah.” (Surah 39:3, Traducerea Ali)

Chiar dacă fiecare trib avea propriul său idol la care să se închine, oricare dintre
aceștia pășeau de asemenea de jur împrejurul Pietrei Negre, ca parte a ritualului lor
de închinare. Și oricum ei nu credeau că Piatra Neagră îl reprezenta pe dumnezeul
suprem.

Fiecare trib avea de asemenea și propriile tradiții cu privire la pelerinajele anuale.

Astfel că întotdeauna erau diferite triburi care vizitau Al-Ka’ Ba. La sosirea lor,
triburile ofereau daruri și bani, mâncare, sau animale, și pe care îngrijitorii le
încredințau spre păstrare tribului Quraysh.

Pe când era băiat, Mohamed vizitase deja adeseori Al-Ka’ Ba, împreună cu bunicul
său sau cu alți membri ai familiei. Îngrijirea templului aparținuse familiei sale de
generații. Pe când Mohamed era încă un băiețandru, bunicul său a murit, iar
îngrijirea templului i-a revenit unuia dintre fiii săi, Abu Talib. Îngrijirea lui
Mohamed i-a revenit tot lui Abu Talib, așa că Mohamed a venit să locuiască
împreună cu unchiul său și cu verii săi.

Când a crescut mai mare Mohamed a continuat să petreacă timpul împrejurul Al-
Ka’ Ba, și vedea oamenii cum se închinau înaintea idolilor și negustorii care
făcuseră un mod de viață din producerea și vânzarea statuilor. Experiența aceasta a
avut un mare efect asupra lui Mohamed pe când el era un bărbat tânăr.
El a jurat că atunci când va crește el nu se va închina niciodată vreunui idol existent
la Mecca sau în Arabia. 3) Putem vedea deci influența religiei timpului asupra lui
Mohamed. Haide să vedem și cum l-a afectat pe Iisus religia poporului său.

Iisus Vizitează Templul încă de Copil

Iisus si Maria nu se puteau întoarce în orașul lor Nazaret după ce ei terminau
înscrierea la recensământ. Asta pentru că niște înțelepți de la Răsărit văzuseră o stea
nouă și interpretaseră aceasta ca pe un semn că regele evreilor, pe care ei îl
așteptau, se născuse. Ei au mers la regele Irod în Ierusalim și l-au întrebat unde ar
putea fi acest rege. Regele Irod, care nu era evreu și fusese numit ca guvernator de
către Roma, nu a agreat ideea că un alt rege se naște. El i-a chemat pe învățătorii
evrei ai legii și le-a cerut să-i arate profețiile. Ei i-au spus că regele se va naște în
Betleem (Matei 2:5). Regele Irod le-a spus înțelepților să afle unde este copilul și
apoi să se întoarcă la el și să-i spună unde este. Înțelepții l-au găsit pe pruncul Iisus,
dar ei nu i-am spus nimic lui Irod despre asta.

Când Irod înțelege a înțeles că a fost păcălit de către înțelepți, s-a înfuriat și a
poruncit ca toți băieții cu vârsta de sub doi ani din Betleem și din vecinătate să fie
uciși. Iisus ar fi fost ucis și el în vremea aceea; însă un înger i-a spus lui Iosif să-și
ducă familia în Egipt. După moartea lui Irod, Iosif, Maria și Iisus s-au întors la
Nazaret.

În fiecare an Iosif și Maria și copiii lor călătoreau la Ierusalim pentru Sărbătoarea

Paștelui. (Biblia spune că Iisus avea frați mai tineri). Acolo ei puteau vizita
magnificul templu, care fusese construit de Irod cu scopul de a câștiga favoarea
poporului evreu. Acesta era o uimitoare structură construită din blocuri de piatră
albă, împrejmuită de o masivă întindere cu colonade pe toate laturile.

În fiecare an, Iisus s-a întors la Nazaret cu grupul său.

Iar când el avea deja 12 ani, el stătea jos și asculta învățătorii. Familia sa și prietenii
au plecat la o anumită oră, dar el nu se putea mișca de acolo. El a rămas până la
ultimele cuvinte ale învățătorilor și le punea întrebări care-i uluiau.

După o zi de călătorie, mama sa și tatăl său au văzut că Iisus nu era cu ei. Ei erau
îngrijorați, și următoarea dimineață s-au întors pe urmele lor înapoi la Ierusalim.
Vreme de încă două zile l-au căutat prin oraș, întrebând pe oricine întâlneau dacă l-
a văzut pe fiul lor. Atunci când l-au găsit la templu, mama sa a spus, ”pentru ce Te-
ai purtat aşa cu noi?”. Iisus a răspuns, ”Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în Casa
Tatălui Meu?” (Luca 2:48,49)

Astfel Iisus se simțea atras de templu în timp ce Mohamed începea să fie

deziluzionat de

Al-Ka’ Ba. Și acum să vedem care preot creștin a profețit despre Mohamed.
Un Preot Creștin Profețește despre Mohamed
Unchiul lui Mohamed, Abu Talib, călătorea uneori cu caravanele de negustori din
Mecca. Când Mohamed avea 12 ani, el l-a însoțit pe unchiul său într-o călătorie în
Siria. Când caravana a ajuns în Siria, ei au trecut pe lângă ”cămăruța” unui călugăr
pe nume Bahira. Bahira făcea parte din Secta Nestorienilor, ceea ce se traducea prin
aceea că susținea că este creștin dar el respingea faptul că Iisus era Fiul lui
Dumnezeu. Majoritatea oamenilor din Arabia care pretindeau că sunt creștini erau
ori Nestorieni ori Ebioniți, ambele secte respingând că Iisus era Fiul Lui
Dumnezeu.

Astfel că istoria islamică spune că, caravana a ajuns la acest preot, care le-a cerut să
se oprească și să mănânce cu el. Preotul era foarte interesat de Mohamed și i-a pus
acestuia câteva întrebări. El a spus apoi că răspunsurile lui Mohamed se potriveau
întrutotul cu ceea ce spuneau cărțile sale despre profetul care trebuia să vină. Apoi
el l-a cercetat după un semn între umerii săi. Când l-a găsit, el i-a spus unchiului lui
Mohamed, ”Iată, copilul va deveni în curând ultimul profet al lumii noastre.
Aceasta este pecetea Profeției.” Apoi el i-a avertizat: ”Să nu lăsați ca evreii să afle
ceva despre semnul de pe umărul său. Dacă ei îl vor găsi, atunci vor încerca să îl
ucidă.” 4)

Ceea ce v-am relatat vouă, este înregistrarea fidelă a ceea ce, istoria islamică spune
despre acest eveniment. Chiar și așa, există o nepotrivire aici din punct de vedere
istoric. Există înregistrări ale crezului Nestorienilor și Ebioniților. Dar nu avem
nicio evidență cum că, ei erau în căutarea unui alt profet.

Concluzii

Ce putem vedea din copilăria lui Iisus și din aceea a lui Mohamed? Ambii au fost
influențați de religia vremii lor și au petrecut timp la centrele de închinare din
regiunile lor.

Ambii aveau reputația proorocirilor despre ei încă din copilărie.

În timp ce Iisus a îmbrățișat credințele poporului său, Mohamed a început să pună

în discuție închinarea la idolii din vremea sa. Acestea pregătesc scena pentru
începutul vieților lor publice.
Capitolul 5. Începutul Revelațiilor
Mohamed: Vârsta 40 de ani

Iisus: Vârsta 32 de ani

În acest capitol veți vedea ce au făcut Iisus și Mohamed când ei erau tineri bărbați
și ce s-a întâmplat când ei au început să propovăduiască o nouă cale a înțelegerii lui
Dumnezeu.

Îndeletnicirile și Căsătoriile lui Mohamed

Așa cum este și astăzi, Arabia era un deșert și pe vremea lui Mohamed. Aceasta
însemna că pentru a supraviețui, oamenii trebuiau să facă comerț cu alte localități
pentru a obține hrana pentru că ei nu puteau cultiva prea multe. Tribul lui
Mohamed, Quraysh, era ”un popor care se îndeletnicea cu comerțul”1). Negustorii
din Mecca trimiteau caravene cu cămile în Siria și Yemen încărcare cu mărfuri de
vânzare. Când ei ajungeau la destinația dorită, liderii caravanelor vindeau
produselor, și cu banii obținuți cumpărau hrană și alte lucruri de care era nevoie,
încărcau cămilele, și se întorceau la Mecca.

Una dintre cele mai mari caravane aparținea celei mai bogate și puternice femei din
Mecca, o doamnă pe nume Khadija. Istoria islamică spune că atunci când ea a văzut
caracterul sincer și onest al lui Mohamed, ea l-a angajat să conducă o caravană spre
Siria. Când el s-a întors, mărfurile fuseseră vândute la un preț dublu față de
investiție (sau aproximativ). Khadija a fost impresionată. Și deși ea avea peste 40
de ani, și fusese divorțată de 4 ori, și avea și copii, ea i-a propus lui Mohamed,
liderul ei de caravană în vârstă de 25 de ani, să se mărite cu el.

Oamenii sunt adeseori sceptici atunci când ei aud de povestea propunerii Khadijei
pentru Mohamed. Și totuși, exact așa este înregistrată povestea în istoria islamică.
Familiile lui Mohamed și Khadija s-au opus acestui lucru.

Unchiul lui Mohamed care îl crescuse (Abu Talib) și tatăl lui Khadija s-au opus
mariajului. Aici vedem prima menționare istorică a unei figuri importante din viața
lui Mohamed – vărul primar al Khadijei. Acest văr era cunoscut ca Waraqa bin
Neufal (Wuh-RA-ka bin NO-ful). El a fost unul dintre cei mai importanți lideri
religioși din Meca, pentru că el era păstorul celei mai mari biserici.

Poate că veți fi surprinși să auziți că exista o biserică în Arabia în vremea lui

Mohamed. Toate scrierile istorice islamice, în special acelea care sunt relevante
pentru statutul religios al Meccăi în acea vreme, vorbesc despre sosirea
creștinismului de la Vest (Siria, Egipt, Etiopia, Yemen). Multe triburi din Arabia îl
îmbrățișaseră ca religie a lor. Însă, această formă de creștinism era diferită de tipul
de creștinism descris în Noul Testament. Existau două mari ramuri, Ebioniții și
Nestorienii. Ambele aceste două grupuri negau că Iisus era Fiul lui Dumnezeu sau
că era de natură divină.

O mare Biserică Ebionită fusese fondată în Mecca de către Otman Bin Al-
Huweirith. Următorul păstor al acestei biserici era vărul Khadijei, Waraqa bin
Neufel.

Când Khadija și Mohamed doreau să se căsătorească, Waraqa i-a susținut. El a

convins ambele familii să-i lase să se căsătorească, și el personal a oficiat
ceremonia de căsătorie. 2)

Așa că este foarte posibil că Mohamed a avut un tip de nuntă creștină, și că soția sa,
la fel de bine, era probabil o practicantă a credinței ebionite.

Mohamed a continuat să conducă caravana pentru Khadija. Chiar dacă ea avea 40

de ani, istoria islamică spune că ei au avut împreună șase copii – doi fii care au
murit de mici și patru fete.

Iisus Trăiește în Liniște

Noi nu avem multe detalii specifice despre ceea ce a făcut Iisus ca adolescent sau
ca tânăr. Dacă a avut o educație obișnuită pentru un băiat evreu, el ar fi început să
învețe să scrie și să citească la vârsta de 5 ani. La vârsta de 10 ani, el ar fi început să
învețe Legea Iudaică, sau Tora. Educația sa formală ar fi fost încheiată la vârsta de
18 ani. Pentru că Iosif era tâmplar, probabil că Iisus a învățat de la el și a început să
practice această meserie. 3) (El este pomenit ca fiul unui tâmplar – Marcu 6:3)

La ceva timp după ce Iisus a început să predice public, Iosif trebuie să fi murit
pentru că doar mama lui Iisus și frații săi sunt pomeniți de câteva ori în Evanghelii,
dar Iosif nu. Iisus simțea responsabilitate pentru îngrijirea mamei sale (Ioan 19:26-
27).

Nu avem nicio înregistrare că Iisus a fost căsătorit vreodată.

Putem face unele deducții despre viața sa religioasă. De exemplu, când el a mers la
sinagoga din Nazaret, el a primit oportunitatea de a citi din Scripturi. El era
familiarizat cu priveliștea din jurul sinagogii, participând la închinare împreună cu
evreii din zona sa. (Luca 4:16)

După ce el a început să predice în public, Evangheliile spun că Iisus se retrăgea și

să se roage singur, așa că putem presupune că, la fel de bine, el făcea acest lucru și
înainte de predicile sale în public.

Acesta este portretul general asupra vieții religioase a lui Iisus.

Și Mohamed participa de asmenea în zilele vieții sale religioase la Al-Ka’ba în

Mecca.
Dar să aruncăm o privire îndeaproape asupra a cum este descoperit acest lucru în
prima revelație a Islamului.

Revelația Vine la Mohamed

Ca tânăr de 20 de ani, Mohamed a început să călătorească regulat la o mică peșteră

din unul dintre munții din jurul orașului Mecca pentru a-și petrece un timp cu
rugăciuni pentru dumnezeul nevăzut, căutând să vadă chipul Dumnezeui Creator.
El ar fi petrecut una, două sau trei zile la un moment dat în rugăciunile sale. Soția
sa Khadija îi aducea apă și hrană. 4)

Mohamed căuta oameni cu care să discute punctele lor de vedere despre

Dumnezeu. El a început să fie foarte mult influențat de către Ebioniți prin soția sa,
Khadija, și vărul său Waraqa bin Neufal.5) Waraqa a devenit mentorul lui
Mohamed, învățându-l despre creștinism. Un hadith spune că Waraqa obișnuia să
scrie părți ale Evangheliilor în arabică. 6)

Unele înregistrări istorice spun că doar Evanghelia după Matei a fost tradusă în
arabică în vremea aceea, așa că este posibil ca Mohamed să fi învățat doar din
cartea lui Matei. El de asemenea este probabil să fi învățat despre credința evreilor.
Învățarea din Vechiul Testament era probabil limitată la Tora (primele 5 cărți ale
Vechiului Testament scrise de Moise) și Psalmii, care erau numiți Cântecele lui
David.

În același timp, Mohamed posibil că continua să se ducă și la Al-Ka’ba. Putem

presupune asta pentru că una dintre menționările nestoriene arată că odată
Mohamed s-a întâlnit cu Waraqa în timp ce mergea în cerc împrejurul Pietrei Negre
din centrul Al-Ka’ba. 7)

Astfel în acea perioadă din viața sa, Mohamed era căsătorit, conducea caravane,
învăța de la vărul său ebionit, și practica propriile sale meditații în peșterile din
împrejurimile Meccăi.

El a continuat în felul acesta pentru mai mult de 15 ani.

Apoi, la vârsta de 40 de ani (A.D. 610) el a avut o experiență care l-a îngrozit.

Mohamed era în meditație în timpul lunii sfinte a Ramadanului în Peștera Hira

când, a dezvăluit el mai târziu,

”Adevărul a coborât peste mine!”

Îngerul Gabriel s-a arătat lui și i-a spus, ”Citește!”

Mohamed a răspuns, ”Eu nu știu să citesc.”

Atunci îngerul Gabriel l-a prins și l-a ”apăsat” atât de tare încât
Mohamed credea că nu va mai putea suporta mai mult. Apoi
îngerul i-a cerut din nou, ”Citește!”
Mohamed a răspuns, ”Eu nu știu cum.”
Din nou îngerul l-a apăsat, apoi l-a eliberat și i-a spus
lui Mohamed cum să citească: “Citește! În numele Domnului Tău care a creat totul,
Care l-a creat pe om din sânge înghegat!
Citește! Domnul tău este cel mai Nobil,”

Acestea sunt primele versete din Quran care i-au fost revelate. Ele sunt înregistrare
în Surah 96:1-3

Cum a răspuns Mohamed acestei experiențe? El a spus că inima sa inima a început

să-i palpite sau ”inima sa era tulburată.” ”Mușchii gâtului său tremurau spasmodic
de groază.” El a alergat înapoi la soția sa strigând, ”Acoperă-mă! Acoperă-mă!” Ei
l-au acoperit ”până când groaza sa a trecut.”

Apoi el i-a spus soției sale, ”O Khadija, ce nu este în regulă cu mine? Ce mi s-a
întâmplat? Mi-e frică de mine.” El i-a povestit ei întreaga poveste. Soția sa a înțeles
că avea nevoie de niște sfaturi.” 8)

Un Preot Creștin Aprobă Revelația lui Mohamed

Aici vărul Khadijei intră din nouă în scenă. Khadija s-a dus la el și i-a spus, ce a
văzut Mohamed și ce a auzit. În vremea aceea vărul ei era deja bătrân și-și
pierdusea vederea. Waraqa a răspuns, ”Sfânt, Sfânt, Sfânt – Mă jur în numele lui
Dumnezeu în ale cărui mâini se află viața mea, eu jur, Khadija, că acesta este cel
mai mare semn pe care l-a primit Moise, iar Mohamed este profetul națiunii arabe.
Rezistă și fii tare.” Khadija s-a întors înapoi la Mohamed și i-a spus ce a zis
Waraqa. 9)

În ziua următoare Mohamed s-a întâlnit cu Waraqa în Al-Ka’ba, iar Waraqa a jurat
din nou, ”În numele lui Dumnezeu care îmi conduce viața, tu ești profetul acestei
națiuni arabe și tu ai primit marile semne de la Dumnezeu care a venit și la Moise
în vremurile îndepărtate. Oamenii nu te vor crede și te vor persecuta și te vor
azvârli din orașul tău și vor lupta cu tine, și dacă eu voi fi în viață în vremile (de
persecuție) care vor veni, eu îl voi apăra pe Allah într-un fel în care nimeni nu
poate ști decât Allah însuși.” Și apoi și-a plecat capul înaintea lui Mohamed și l-a
sărutat pe Mohamed pe obraz, iar Mohamed s-a întors apoi la casa sa. 10)

Deși Waraqa a promis să-l susțină pe Mohamed, el nu a putut să-și țină

promisiunea. La nici ”câteva zile mai târziu” sau ”la scurt timp mai târziu”, Waraqa
a murit. 11)

Vedem așadar că Mohamed a avut o experiență într-o peșteră, nesigur de

semnificația sa, dar soția sa și vărul său, amândoi susțin ideea că el fusese ales ca
profet al Dumnezeului adevărat. Să urmărim ce s-a întâmplat când Iisus s-a
prezentat el însuși ca un prooroc.
Iisus și Ioan Botezătorul

Iisus și Ioan Botezătorul erau legați între ei de dinainte de nașterea lor. Când mama
lui Iisus a rămas însărcinată, ea a mers la mama lui Ioan (vara sa) să-i spună ce i s-a
întâmplat (Luca 1:39-45).

Când Iisus și Ioan erau amândoi de 30 de ani, Ioan a fost primul care a intrat în
atenția publicului. El a mers în Deșertul Iudeii și a început să predice că oamenii
trebuiau să se pocăiască pentru păcatele lor. Oamenii veneau din Ierusalim și din
toate regiunile din Iudeea ca să-l vadă. Atunci când ei își mărturiseau păcatele, el îi
boteza pe aceștia în Râul Iordanului.

Evreii credeau că Ioan ar putea fi Hristosul pe care ei îl așteptau. Dar Ioan le-a
spus, ”Cât despre mine, eu vă botez cu apă; dar vine Acela care este mai puternic
decât mine şi căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei. El vă va
boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.” (Luca 3:16)

Apoi Iisus a ieșit din Nazaret și a venit la Ioan ca să fie botezat.

Iată ce spun Evangheliile:

”Şi îndată, când ieşea Isus din apă, el a văzut cerurile deschise şi Duhul coborându-
Se peste El ca un porumbel.

Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: „Tu eşti Fiul Meu preaiubit, în Tine Îmi
găsesc toată plăcerea Mea.” (Marcu 1:10-11)

De atunci încolo, Ioan a înțeles că Iisus era proorocul (Mesia) despre care se vorbea
în Scripturile evreilor.

”Ioan a făcut următoarea mărturisire: „Am văzut Duhul coborându-Se din cer ca un
porumbel şi oprindu-Se peste El.

Eu nu-L cunoşteam; dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: „Acela peste
care vei vedea Duhul coborându-Se şi oprindu-Se este Cel ce botează cu Duhul
Sfânt.”

Şi eu am văzut lucrul acesta şi am mărturisit că El este Fiul lui Dumnezeu.” (Ioan

1:32-34)

Ioan a continuat să predice și să boteze, dar oamenii au început să-l părăsească și să

vină la Iisus să-l asculte. Când unul dintre ucenicii lui Ioan s-a plâns de acest lucru,
Ioan i-a spus:

”Voi înşivă îmi sunteţi martori că am zis: „Nu sunt eu Hristosul, ci sunt trimis
înaintea Lui.”
Cine are mireasă este mire; dar prietenul mirelui, care stă şi-l ascultă, se bucură
foarte mult când aude glasul mirelui: şi această bucurie, care este a mea, este
deplină.

Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez.” (Ioan 3:28-30)

Mesajul de pocăință a continuat printre oamenii de rând. El îl critica deschis pe

Regele Irod pentru că se măritase cu nevasta fratelui său. Ca rezultat, Irod l-a închis
pe Ioan în temniță și la un eveniment l-a decapitat (Marcu 6:14-29)

Astfel vedem aici câteva similarități izbitoare. Ambii, Iisus și Mohamed, au fost
recunoscuți ca profeți de verii lor, și apoi verii lor au murit la scurtă vreme după
aceea.

Pauză pentru Revelații

După ce Waraqa a murit, revelațiile lui Mohamed au făcut o pauză. El nu a mai

primit vizite de la îngerul Gabriel. Mohamed a spus mai târziu că el devenise …

”așa de trist … încât intenționase de câteva ori să

se arunce de pe vârful celui mai înalt munte și ori

de câte ori el urcase pe vârful muntelui pentru a se

arunca de acolo, Gabriel îi apărea înaintea sa și îi

spunea, ”O Mohamed! Tu ești cu adevărat Apostolul lui Allah.”

După care inima sa se liniștea și cobora calm și se

întorcea acasă.” 12)

Mohamed a petrecut o lună de zile în Peștera Hira, căutând mai multe revelații,
apoi a coborât jos în vale. Pe când mergea el așa, Mohamed a relatat că a auzit pe
cineva chemându-l cu voce tare:

”M-am uitat înaintea mea, înapoia mea, la dreapta și la stânga mea,

dar nu am văzut pe nimeni. Am fost strigat din nou și am privit
în jurul meu dar nu am văzut nimic. Am fost chemat din nou și
am ridicat capul, și în cerul deschis era un tron pe care ședea
îngerul Gabriel. Am început să tremur și m-am umplut de groază.
Am venit la Khadija și am spus: Acoperă-mă. Și ei m-au acoperit
și au aruncat cu apă peste mine și Allah, Mărețul și Gloriosul,
a trimis jos acestea: O tu, cel care ești acoperit! Ridică-te și
rostește avertizări, căci Domnul tău Atotputernicul, a curățit
straiele tale.” 13)
Aceste versete sunt traduse în Quran, Surah 74:1-5.

După asta, revelațiile au început să vină din nou ”cu putere, frecvent și cu
regularitate.” 14)

Așadar acesta ar putea fi considerat a fi primul test al lui Mohamed ca profet. Iisus
de asemenea a fost supus unei încercări imediat după ce Ioan Botezătorul l-a
prezentat ca pe un prooroc și ”Mielul lui Dumnezeu.” Acum să aruncăm o privire
la asta.

Ispitirea lui Iisus în Deșert

După ce a fost botezat de către Ioan, Iisus a mers în deșert și a postit acolo pentru
patruzeci de zile. La sfârșitul acestui timp, Evanghelia după Matei spune că Satana
l-a ispitit de trei ori.

Prima dată Satana a zis:

”Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini.”

Isus i-a răspuns, ”Este scris: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt
care iese din gura lui Dumnezeu.”

Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe streaşina Templului

şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris: „El va
porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; şi ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva
să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.”

„De asemenea este scris”, a zis Isus: „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău.”

Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi
strălucirea lor şi I-a zis:

„Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei
închina mie.”

„Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. „Căci este scris: „Domnului Dumnezeului tău să
te închini şi numai Lui să-I slujeşti.” –Matei 4:3-10

”După ce a fost închis Ioan, Isus a venit în Galileea şi propovăduia Evanghelia lui
Dumnezeu.

El zicea: „S-a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă
şi credeţi în Evanghelie.” –Marcu 1:14-15
Aici putem vedea că Iisus era consecvent scopului său și identității sale încă de la
început. El nu era tulburat de vremile sale de încercări. În contrast, Mohamed a
devenit suicidal atunci când revelațiile sale încetaseră să mai vină. Acum să vedem
cum au răspuns oamenii noilor mesaje prezentate de Mohamed și de Iisus.
Capitolul 6. Răspunsul oamenilor la mesajelele lor
Mohamed: Primii 13 ani în Mecca
Vârsta 40 până la 53
Iisus: Primul an din cei doi ani de preoție până la momentul când el i-a trimis pe
ucenicii săi să predice fără el.
Vârsta: înainte de 30 de ani

În acest moment al relatării, atât Mohamed cât și Iisus au declarat că ei eu fost

chemați să facă cunoscut lumii mesajul lui Dumnezeu. Haidem să aruncăm o
privire la la primele lor zile de predici. Vom vedea cu surprindere similitudini în
reacțiile concitadinilor lor, dar diferențe evidente în felul în care au răspuns Iisus și
Mohamed.

Timidul început al lui Mohamed

Prima sa persoană convertită la Islam a fost soția sa Khadija, urmată de către vărul
său în vârstă de 10 ani (AH ibn Abu Talib) care locuia cu ei. (1) Următorul său
convertit important a fost un fost închinător la idoli pe nume Abu Bakr. Abu Bakr a
fost chiar un propovăduitor de succes al Islamului, și el a convertit 25 de oameni,
incluzând aici și pe un anume Al-Arqam. Casa lui Al-Arqam a devenit un centru
important unde Mohamed predica. (2)
Mohamed i-a spus unchiului său care l-a crescut, Abu Talib, despre experiența sa,
iar unchiul său s-a obligat să-l protejeze, dar el nu a acceptat învățăturile lui
Mohamed.
Și despre ce anume predica Mohamed la vremea aceea? El i-a spus nepotului său că
pentru a fi un musulman el trebuie ”să mărturisească că nu este alt dumnezeu afară
de Allah singur și fără asociați, și să dezaprobe idolii al-Lat și al-Uzza, și să-i
repudieze pe rivali.” (3)
Mahomed i-a mai spus că Gabriel l-a învățat o rugăciune specială, pe care el a
făcut-o cunoscută adepților săi. (4) Mai târziu, Mohamed avea să adauge noi
îndrumări care trebuiau să fie urmate pentru ca cineva să devină musulman.
La început, Mohamed și musulmanii săi au afișat o ținută modestă. Ei mergeau în
afara orașului în văile deșertului pentru a se ruga, astfel ca oamenii să nu-i vadă. (5)
Mohamed a continuat în liniște să facă asta, în Mecca, timp de trei ani de zile.

Începutul impresionant al lui Iisus

Istoria lui Iisus din Evanghelii oferă o mulțime variată de tablouri ale începutului
lucrării sale.
În mai puțin de câteva zile de la botezul său, cinci bărbați îl urmau deja pe Iisus
oriunde acesta se ducea (Ioan 1:35-40). Ei au urcat la Ierusalim împreună pentru
sărbatoarea Paștelui. Când ei au intrat în curtea templului, Iisus a făcut ceva care a
atras atenția liderilor religioși pentru tot restul vieții sale. Când Iisus a văzut
oamenii care vindeau bovine, oi și porumbei și schimburile cu bani, el a s-a mâniat.
El a făcut un bici cu care i-a scos afară pe fiecare dintre acești oameni și animale
din curtea templului, strigând, ”Ridicaţi acestea de aici şi nu faceţi din Casa Tatălui
Meu o casă de negustorie.” (Ioan 2:16)
Liderii religioși îl întrebau cu ce autoritate face asta, dar ei nu-l puteau opri. El a
stat în Ierusalim de sărbătoarea Paștelui și a făcut ”semne (și minuni)”, ceea ce a
făcut ca mulți să creadă în el (Ioan 2:23). Liderii religioși evrei (Fariseii) au început
să țină evidența acțiunilor sale (Ioan 4:1).
Iisus a început să vorbească în sinagogile evreilor, și ”… şi I s-a dus vestea în tot
ţinutul dimprejur. … şi era slăvit de toţi.” (Luca 4:14-15). După ce a predicat în mai
multe localități diferite, Iisus s-a reîntors în orașul său, Nazaret, care era un orășel
de fermieri numărând în jur de 200 de oameni.
Dar ce predica Iisus în acel timp? Când s-a ridicat în picioare pentru a predica în
sinagoga din Nazaret, el ținea în mână sulul cărții lui Isaia. El le-a citit oamenilor.

”Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor
Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc
robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor
apăsaţi şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.” –Luca 4:18-19

Și cum oamenii se uitau la el, el a început predica spunând, ”Astăzi s-au împlinit
cuvintele acestea din Scriptură pe care le-aţi auzit.” (Luca 4:21)
Cu doar o zi mai devreme, în Ierusalim, Iisus le spusese liderilor religioși că
Dumnezeu ”a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să
aibă viaţa veşnică.” (Ioan 3:16). O femeie, la o fântână din Samaria, i-a spus lui
Iisus că ea aștepta venirea lui Mesia al evreilor, și Iisus i-a răspuns, ” Eu, Cel care
vorbesc cu tine, sunt Acela.” (Ioan 4:26). Pe scurt, Iisus i-a spus că el era Fiul lui
Dumnezeu și că el deținea cheile unei relații adevărate cu Dumnezeu, și care să
ducă la viața veșnică. Acesta a fost mesajul lui Iisus de la începutul său și până la
sfârșitul vieții sale. (Noi vom compara mesajele lui Iisus și Mohamed în mai multe
detalii la capitolul 10.)

Mohamed este respins de concitadinii săi și de liderii religioși

Mohamed a răspândit mesajul său cu discreție timp de trei ani de zile până când el a
relatat că Gabriel i-a poruncit să facă cunoscut publicului mesajului său (la vârsta
de 43 de ani). Mohamed a decis să-i adune pe toți liderii tribului Quraysh și să le
spună despre învățăturile sale.
Există câteva lucruri legate de tribul Quraysh care trebuie reținute: 1) familia lui
Mohamed făcea parte din acest trib. Ramura Quraysh din care făcea parte
Mohamed se numea Beni Hashim. (Beni în arabică se traduce prin trib). 2) Acest
trib colecta venituri prin întreținerea Al-Ka’ba, centrul închinării idolești din
Arabia.
Când Mohamed le-a spus mesajul său, ei au fost ofensați. Ei i-au spus unchiului lui
Mohamed, ”O, Abu Talib, nepotul tău a fost blestemat de zeii noștri, ne-a insultat
religia, a batjocorit modul nostru de viață și i-a acuzat pe strămoșii noștri de erori;
fie ai să-l oprești tu fie va trebui să ne lași pe noi să o facem.” (6)
Pentru că unchiul lui Mohamed îl proteja, locuitorii din Mecca nu îl putea ucide pe
Mohamed, așa că doar îl hărțuiau. De exemplu, ei i-au avertizat pe oamenii care
vizitau Mecca să-l ignore pe Mohamed. Ei îl înjurau pe Mohamed atunci când el
pășea în cercuri în jurul Pietrei Negre din Al-Ka’ba. (7)
Convertiții la Islam erau însă într-un pericol mai mare decât Mohamed însuși.
Tribul Quraysh exercita o presiune puternică asupra convertiților pentru a renunța
la noua lor credință. Dacă convertitul era o persoană cu o poziție înaltă în societate,
ei îl batjocoreau. Dacă convertitul era un negustor, ei amenințau să-l boicoteze. Și
dacă era un om din clasa de jos, ei îl băteau.8)
Majoritatea dintre cei convertiți erau din clasa de jos sau sclavi. Însă, atunci, doi
bărbați puternici s-au aliat cu Mohamed – Umar și Hamza (unul dintre unchii lui
Mohamed). Acești bărbați erau fizic puternici și agresivi, intimidându-i pe
Quraysh. Pentru a-i slăbi pe musulmani, tribul Quraysh a decis să-i boicoteze pe
toți musulmanii și tot clanul lui Mohamed (Beni Hashim).
Ei au semnat o înțelegere că nimeni toți ceilalți membri ai tribului nu trebuiau să se
căsătorească cu femeile sau bărbații din clanul Beni Hashim. De asemenea, ei nu
aveau voie să vîndă sau să cumpere nimic de la aceștia.
Liderul acestui boicot era un bărbat pe nume Abu Lahab, care era un alt unchi al lui
Mohamed. El a mers în piață și le-a spus oamenilor, ”O, negustorilor, ridicați
prețurile voastre atât de sus încât poporul lui Mohamed să nu poată cumpăra nimic
de la voi. Dacă cineva se teme că astfel va pierde în afacerile sale, eu am suficienți
bani pentru a-i acoperi pierderea.”
Mohamed a relatat că potrivit revelațiilor de la îngerul Gabriel, el trebuie să-l
renege pe acest om (Surah 111).
După un timp Mohamed și musulmanii au părăsit orașul pentru a merge să trăiască
în valea din deșertul de alături. Ei au început să devină disperați. Când un
musulman a venit în oraș ca să cumpere hrană pentru familia sa, negustorii i-au
cerut să plătească de două ori, de trei ori, sau de patru ori mai mult decât prețul
obișnuit. El nu a putut plăti așa că, el s-a întors la familia sa cu mâinile goale.
Istoria islamică spune că adepții lui Mohamed au devenit atât de flămânzi încât ei
se hrăneau cu excrementele animalelor și cu frunzele copacilor. Acesta a devenit
cunoscut ca Anul Foamei.
Gândiți-vă la asta: Mohamed și soția sa Khadija, odată cea mai bogată, cea mai
respectată femeie din Mecca, erau refugiați în deșert, nici măcar capabili să
cumpere hrană. Probabil că ei aveau ceva pentru copilașii lor și la fel de bine și
pentru ei. Ei au supraviețuit acelui supliciu cumpărând pentru ei, în secret, de la
simpatizanții lor și de la prieteni. (9)
În tot timpul acesta, Mohamed vorbea despre revelațiile de la îngerul Gabriel.
Aceste versete erau colectate și urmau să devină o parte din cartea numită Quran.
Revelațiile acestea adesea conțin acuzații împotriva acelora care l-au persecutat.

Iisus respins de orașul său și de către liderii religioși

Am văzut cum a fost respins Mohamed de propriul său oraș. Acum, să privim către
Nazaret, micul orășel unde a crescut Iisus.
Ați citit mai devreme cum s-a ridicat Iisus în sinagoga din Nazaret pentru a citi din
Scripturi. Acum, să vedem cu au reacționat oamenii.
După ce Iisus a citit pasajul din Isaia, el a continuat să predice. El a vorbit despre
cum poporul din orașul său Nazaret, dorește de la el să facă miracole pentru ei la fel
cum a făcut și în Capernaum. ”Adevărat vă spun,” a continuat el, ”că niciun proroc
nu este primit bine în patria lui.” Apoi el le-a reamintit de proorocii din Vechiul
Testament care fuseseră trimiși departe Israel pentru ei ajuta pe ne-evrei. Aceste
cuvinte i-au înfuriat pe oamenii din sinagoga. Ei l-au dus pe Iisus la o stâncă în
afara orașului ca să-l arunce din vârful ei. Dar Iisus a trecut prin mulțime și a mers
pe drumul său. (Luca 4:14-30)
În afară de orașul său, Iisus a fost respins și de alte orașe și grupuri de oameni. Iisus
a înfăptuit multe miracole în orașele din Galilea, dar ei au respins mesajul lui Iisus
(Capernaum, Matei 11:23; Horazin și Betsaida, Luca 10:13). Mesajul lui Iisus era,
în special, o ofensă la adresa liderilor religioși ai evreilor, la fel cum mesajul lui
Mohamed era, în special, o ofensă la adresa liderilor închinării idolatre din Mecca.
Liderii religioși din timpul lui Iisus căutau de asemenea să-l ucidă pe Iisus, dar ei
mergeau pe o cale diferită față de aceea a tribului Quraysh din Mecca. În loc să-l
ucidă pur și simplu pe Iisus, ei căutau o cale prin care să facă din el un nepăstrător
al legii așa că ei să-l poată da morții ”legal”. De exemplu, dacă el comitea
blasfemie, legea evreilor spunea că el poate fi dat morții. Dacă el complota
împotriva guvernării romane, atunci el la fel de bine putea fi executat (Matei
22:15).
Înaintea respingerii, modelul lui Iisus era de a declara punctul său de vedere și de a
pleca în altă parte (Luca 9:51-56). Pe măsură ce vom înainta în viețile lui Iisus și
Mohamed, noi vom vedea că reacția lui Mohamed la respingere a fost una destul de
diferită. Haide să vedem cum și-a revenit Mohamed din boicotul impus de tribul
său.

Boicotul este abrogat

Mohamed caută protecție
După doi sau trei ani, fără vreo intervenție directă de la Mohamed, liderii tribului
Quraysh au decis să abroge boicotul. Liderii au decis că era greșit să-i trateze pe
rudele lor așa rău, și ei au rupt înțelegerea (de boicot). Mohamed și poporul său s-
au întors la Mecca și au continuat să practice Islamul acolo, chiar dacă rămânea
subiect pentru unele batjocuri. (10)
Mohamed și-a prezentat mesajul său spunându-le oamenilor că ei trebuiau să reunțe
la idoli, să-l accepte pe Allah ca singurul dumnezeu adevărat, și să-l accepte pe
Mohamed ca fiind profetul lui Allah.
De asemenea el ar fi citat versete din Quran pentru oameni. Când oamenii i-au
cerut un semn, el răspuns, ”Quranul este semnul pentru voi” (Surah 29:50-51)
Evenimentele din anii următori aveau să arate că Mohamed pusese la punct o nouă
strategie de instituire a Islamului și pentru propria sa protecție.
În mai puțin de doi ani, doi oameni foarte importanți din viața lui Mohamed au
murit – unchiul său Abu Talib, care-l protejase împotriva inamicilor săi, și soția sa
Khadija, cea care îi asigurase suportul moral (A.D. 620). Mohamed era în vârstă de
50 de ani. Istoria islamică spune că tribul Quraysg a început să-l batjocorească
”într-o manieră mult mai agresivă decât până atunci.” Este citat un exemplu cu un
”tânăr bădăran” care îi ”aruncă țărână în cap.” (11)
Chiar și așa nu sunt menționate atacuri fizice directe, cum ar fi bătăile, tentativele
de omor sau ceva de genul acesta. Cu toate acestea, putem fi siguri că Mohamed s-a
simțit umilit întrucât el a mers în afară să găsească alți oameni sau alte triburi care
să îl protejeze. (La fel și cu adepții săi, care la rându-le erau în căutarea unor
protectori.)
Istoria islamică spune că el a călătorit în afara Meccăi până la poporul din Thaqif, și
până la nomazii Kalb și Kinda, și că el a fost respins de către toți aceștia. (12)
Când lideri tribali vizitau Mecca, Mohamed s-ar fi întâlnit cu ei. El le-ar fi spus lor
că el este un profet și le-a cerut lor să ”creadă în el și să-l protejeze până când Allah
le va face clar mesajul cu care el îl însărcinase pe profetul lui.” (13)
Cu excepția câtorva credincioși din clasa săracă a societății din Mecca, eforturile
lui Mohamed au înregistrat un succes modest.
El a găsit într-un final o oportunitate în războiul de lungă durată dintre două mari
triburi din apropiere de Medina – Aous și Khazraj. Aceste triburi veneau anual în
pelerinaj la Al-Ka’ba în Mecca ca să se închine idolilor lor. După ce și-au încheiat
închinarea, unii din reprezentanții lor s-au întâlnit cu Mohamed, noaptea, la Al-
Aqaba. Mohamed le-a spus, ” Eu vă cer să fiți loiali, să mă protejați la fel cum voi
ați face-o pentru femeile și copiii voștri.” Unul dintre lideri
a răspuns: ” Jur în numele celui care te-a trimis împreună cu adevărul, că te vom
apăra așa cum apărăm propriile noastre familii. Acceptă această înțelegere cu noi,
o, tu, apostol al lui Allah. Eu jur că noi, care suntem copiii războiului, vom ști cum
să te apărăm. Noi am moștenit această pricepere din generație în generație.” (14)
Astfel noi vedem un popor care avea o tradiție în arta războiului de multă vreme,
promițându-i alianța lor lui Mohamed. Mohamed a încheiat pur și simplu un acord
militar cu aceste triburi. El le-a spus, ” Mă voi război cu aceia care se războiesc cu
voi și voi face pace cu aceea care fac pace cu voi.” (15)
În acest moment vedem o ironică similitudine cu Iisus. Mohamed le-a spus
oamenilor cu care s-a întâlnit, ”Aduceți-mi 12 lideri care să preia responsabilitățile
de afaceri ale oamenilor.” Ei au adus 9 dintr-un trib și trei din celălalt trib. Așa a
ales Mohamed 12 reprezentanți ai triburilor care să lucreze cu el, la fel cum și Iisus
a chemat 12 ucenici ca să umble cu el.
La acea dată, Mohamed petrecuse deja 13 ani predicând Islamul. Acum el începuse
pregătirile pentru a realiza o schimbare majoră.
Să comparăm așadar tabloul vieții lui Mohamed cu felul în care Iisus a făcut
cunoscut mesajul său.

Iisus se bizuie pe predici și vindecări

Noi am parcurs prima jumătate a vieții lui Mohamed ca profest, iar acum suntem pe
punctul de a ne concentra atenția asupra primei jumătăți din viața de preoție a lui
Iisus. Vom defini aceasta ca pe o perioadă de unul până la doi ani în care el a
petrecut timpul predicând poporului și pregătindu-i pe ucenicii săi înainte de ai
trimite în lume pe cont propriu.
Deci, cum a prezentat Iisus mesajul său? El a călătorit de la un oraș la altul,
împrejurul Galileii și Iudeii și predicând. Cum i-a convins el pe oameni să creadă în
el? El a vindecat bolnavii, a scos demonii din oameni, și a înfăptuit miracole.
De exemplu, chiar de la începutul slujirii sale, el a scos un demon dintr-un om care
i-a întrerupt predica la sinagoga din Capernaum (Luca 4:33). Apoi Iisus s-a întors la
locuința lui Petru și a vindecat-o pe soacra lui Petru, care suferea de friguri. Până la
căderea nopții o mare mulțime de oameni se adunase la această casă. Ei aduceau la
Iisus oameni suferind de tot felul de boli, iar El îşi punea mâinile peste fiecare din
ei şi-i vindeca.” (Luca 4:40)
Acest fel de acțiune i-a atras un răspuns entuziast din partea poporului, oriunde se
ducea. Oamenii aduceau la el pe aceia care sufereau de dureri cumplite, pe
posedați, pe aceia care erau lunatici , pe paralitici, și el îi vindeca pe toți. (Matei
4:24)
Un bărbat pe care el îl vindecase de lepră a împrăștiat vestea aceasta așa că, pur și
simplu, Iisus nu mai putea să intre într-o cetate din cauza mulțimilor de oameni. El
rămânea în afara cetăților în ”locuri pustii”, și chiar acolo oamenii veneau după el
(Marcu 1:45).
După miracolul înmulțirii hranei, oamenii au început să spună, ”Cu adevărat,
Acesta este Prorocul cel aşteptat în lume.” Ei erau gata ”să-L ia cu sila ca să-L facă
împărat”, așa că Iisus a urcat pe munte singur. (Ioan 6:14-15)
El a mai devenit cunoscut deasemenea și pentru felul în care predica. Matei spune ”
După ce a sfârşit Isus cuvântările acestea, noroadele au rămas uimite de învăţătura
Lui; căci El îi învăţa ca unul care avea putere, nu cum îi învăţau cărturarii lor.”
(Matei 7:28-29; vezi de asemenea și Luca 4; Matei 13:54). Iisus îi învăța adesea pe
oameni spunându-le scurte istorioare , care conțineau un înțeles spiritual
(pilde; Matei 13:34). De exemplu, pentru a-i învăța pe oameni despre iertare, el le-
a spus o pildă cu un slujitor pe care stăpânul său îl iertase de o mare datorie (Matei
18:21-35)
Aproape de sfârșitul primului său an de slujire, Iisus a selectat 12 bărbați pe care i-a
luat cu el să-l urmeze. (Matei 10:1; Marcu 3:13; Luca 6:12). Acești 12 ucenici au
devenit companionii săi cei mai apropiați. Iisus avea să-i instruiască, curând, despre
cum să ducă ei mai departe mesajul său.
Mohamed deasemenea începuse să lcureze cu cei 12 noi lideri pentru a-i pregăti să
împrăștie Islamul în întreaga Arabie. Să vedem cum a procedat el.
Capitolul 7. Răspândirea Mesajului
Mohamed: Primii 7 ani în Medina
Vârsta: 53 până la 60 de ani.Iisus: Ultimul an din cei doi ani de preoție, până la
călătoria finală în Ierusalim.
Vârsta: 34 până la 35 de ani.

Iisus și-a practicat misiunea sa în același mod de la început până la sfârșit. Pe când
în viața lui Mohamed, s-a petrecut un evenimet care a marcat o schimbare majoră.
Este vorba despre fuga sa de la Mecca la Medina, cunoscută ca hijra. În acest
capitol vom vedea ce s-a întâmplat după fuga lui Mohamed și cum a lucrat el cu cei
12 lideri ai săi pentru a răspândi Islamul. Vom vedea, în același timp, și cum a
lucrat Iisus cu cei 12 ucenici ai săi pentru a răspândi mesajul său.
Vom vedea de asemenea și intrigile care le-au urmărit viețile – opoziția pe care ei
au întâlnit-o din partea comunităților evreiești sau a liderilor religioși ai vremii.

Armata lui Mohamed Răspândește Islamul.

În capitolul de dinainte, am văzut cum Mohamed a încheiat tratatul său cu cele mai
puternice două triburi din Medina. Din acest moment el a început să-i trimită pe
adepții săi în grupuri mici de la Mecca ca, să trăiască în Medina. Lucrul acesta a
durat câteva luni.

Mohamed jelește Mecca.

În Mecca, Mohamed își petrecuse 13 ani, din viață, fiind copperant și tolerant,
neconducând către violență. Adeseori el îi ierta pe aceia care îl răneau și nu căuta să
se răzbune. După ce a fugit la Medina, acest miel blând s-a transformat într-un leu
care rage.
Înainte de sfârșitul primului său an la Medina, Mohamed a anunțat că Allah i-a
acordat permisiunea de a duce războaie.
Istoria islamică comnsemnează:
”Atunci profetul s-a pregătit de război în conformitate cu porunca lui Allah de a
lupta cu inamicii săi și cu toți acei politeiști pe care Allah i-a dat în mâna sa pentru
a lupta cu ei. Asta se întâmpla la 13 ani de zile după chemarea sa.” 3)
În timpul primilor doi ani din Medina, Mohamed a condus, personal, câteva raiduri,
dar și-a trimis și rudele și adepții loaili în raiduri personale ale acestora. Acestea au
inclus și raidul condus de unchiul său Hamza, care cu 30 de soldați a organizat o
ambuscadă a unei caravane din Mecca precum și trimiterea unui văr într-un raid de
atac a câtorva membri ai tribului Quraysh, pe când aceștia călătoreau în afara
Meccăi. 4)
Însă când Mohamed părăsise Mecca, oamenii de aici nu organizaseră niciun atac de
anvergură asupra lui Mohamed. Cu toate acestea Mohamed a ordonat un atac
împotriva unei caravane mari din Mecca, care se întorcea acasă din Siria. Acesta
este un punct de cotitură majoră, în istoria Islamului.
Acest atac a fost mai mult decât doar economic; el a fost un atac împotriva
supraviețuitorilor din Mecca. Caravanele plecau din oraș doar de două ori pe an.
Ele se întorceau cu hrană, zahăr, sare și îmbrăcăminte de care oamenii aveau nevoie
pentru supraviețuire. Mecca era situată în deșert, unde oamenii nu puteau să cultive
sau producă multă hrană, așa că ei depindeau întru-totul de comerț. Dacă pentru
Mohamed atacul asupra caravanei ar fi fost un succes, pentru Mecca ar fi însemnat
un șir întreg de suferințe.
Dar întrucât liderul caravanei, care era Abu Sufyan, a auzit de complotul pus la cale
de Mohamed, el a evitat locul unde îl aștepta Mohamed pentru ambuscadă.
(Rețineți acest nume, întrucât el va face parte, mai târziu, dintr-o poveste a lui
Mohamed.)
Oricum, oamenii din Mecca deciseseră că Mohamed trebuia să fie pedepsit pentru
intențiile sale. Ei au ieșit să se lupte și cele două părți s-au întâlnit în Valea lui
Badr. Mohamed avea doar 300 de oameni, dar ei au repurtat o victorie
surprinzătoare și au ucis și capturat mulți dintre meccani (Bătălia de la Badr, A.D.
624, A.H.2) 5) Aceasta l-a transformat în cel mai puternic lider din Arabia. (Chiar
dacă el le învinsese armata, orașul Mecca a rămas sub controlul Quraysh, la acel
moment.)
Bătălia de la Badr a împins războiul sfânt către un nou nivel.
Mohamed a spus că îngerul Gabriel i s-a arătat cu o nouă revelație despre cum să
gestioneze succesul lor. Acesta este Surah 8 din Quran, intitulat ”Prăzi de război.”
Acest capitol vorbește despre luptă și dă și câteva instrucțiuni practice. Haide să
privim la patru directive principale.

1. Această revelație le spune musulmanilor cum să împartă bunurile pe care ei le-au

capturat de la armata învinsă.
”Și să se știe că din toată prada pe care ei o pot dobândi (în război), a cincea parte îi
revine lui Allah și Mesagerului său, și rudelor apropiate, orfanilor și nevoiașilor și
drumeților.” (Surah 8:41 – Ali Traducere)
Cu alte cuvinte, Mohamed lua 20% (parte din aceasta el o putea distribui acelora în
nevoie), iar restul de 80% era împărțit între oamenii care luptaseră împreună cu el.
Asta suna destul de bine atunci când armata lui număra 300 de oameni, dar mai
târziu armata avea să depășească 10.000 de oameni. La o armată de un asemenea
număr, fiecare luptător avea să câștige doar 0.008 procente comparativ cu cele 20
de procente ale lui Mohamed. Lucrul acesta a dus la plângeri printre
soldați.2. Revelația poruncește musulmanilor să continue lupta împotriva tuturor
celor care resping Islamul.
”Luptă împotriva lor până nu va mai rămînea niciun Fitnah (necredincios sau
politeist, adică închinători la altcineva decât Allah) și religia (închinarea) va fi doar
pentru Allah (în întreaga lume).” (Surah 8:39)

”O, Profetule (Mohamed)! Îndeamnă-i pe credincioși la luptă. Dacă există 20 de

oameni de neclintit printre voi, ei se vor transforma în 200… pentru că ei
(necredincioșii) sunt oameni care nu pot să priceapă.” (Surah 8:65)

Singura cale în care cineva putea fi la adăpost de armata lui Mohamed era aceea de
a accepta Islamul.
”Spune-le acelora care nu au crezut, că dacă ei încetează (cu necredința lor),
trecutul lor va fi iertat.
Dar dacă ei se reîntorc (la aceasta), pedeapsa celor dinaintea lor va fi un
avertisment.” (Surah 8:38)

3. Revelația le spune musulmanilor să se pregătească pentru misiuni viitoare.

”Și fi pregătit împotriva lor cu toate forțele tale, și cu armăsarii de război… pentru
a-l trata pe inamicul lui Allah ca pe propriul tău inamic.” (Surah 8:60)

4. Revelația le poruncește lor să ”lupte din răsputeri”.

”O, tu cel care crezi! Când vei întâlni o putere (dușmană), stai drept împotriva ei și
adu-ți aminte
de numele lui Allah deseori (deopotrivă cu limba și cu mintea), așa încât tu vei avea
reușită.” (Surah 8:45)

Mohamed propovăduia că misiunea sa era de a răspândi a Islamul cu ajutorul

războiului sfânt. El le-a dat adepților săi autoritatea de a ataca necredincioșii și de a
profita de bunurile ce le aparțineau.

Mecca Încearcă să-l Oprească pe Mohamed.

Toată Arabia se simțea amenințată de Mohamed. În A.H. 5, câțiva închinători la
idoli din Mecca s-au alăturat unor evrei din Medina pentru a-l ataca pe Mohamed.
Musulmanii săpaseră șanțuri împrejurul cetății Medina și efectiv îi descurajaseră pe
meccani, care s-au retras. Aproape că nu a avut loc nicio luptă. Cunoscut ca Bătălia
Tranșeelor, acest eveniment este foarte important pentru istoria islamică pentru că
dacă Mohamed ar fi suferit o înfrîngere decisivă, viitorul Islamului ar fi fost
compromis.
Așa cum s-a întâmplat, Mohamed a continuat să răspândească Islamul prin forța
armelor. El, personal, i-a însoțit pe luptătorii săi în 27 de raiduri, și în nouă dintre
acestea el s-a aflat pe câmpul de luptă împreună cu ei. Musulmanii au susținut un
total de 38 de raiduri și expediții, în timpul în care Mohamed locuia în Medina. 6)
În tot acest timp Mohamed a continuat să relateze despre revelațiile primite de la
îngerul Gabriel. Aceste mesaje au fost consemnate șia dăugate în Quran, ca și până
atunci. Noile revelații cheamă la răspândirea Islamului prin forță.

Acum, să ne întoarcem la Iisus, aproape de sfârșitul vieții sale și să vedem cum i-a
instruit el pe discipolii săi să răspândească mesajul său.

Iisus îi Trimite pe Ucenicii săi să Răspândească Evanghelia.

Spre deosebire de Mohamed, care s-a schimbat foarte mult după ce a fugit la
Medina, Iisus nu și-a schimbat nici mesajul și nici metoda de răspândire a acestuia.
Pe când intrase în cel de-al treilea an al său de misiune, el a continuat să
călătorească, să vorbească în sinagogi sau în locurile publice, să vindece bolnavii,
să scoată demonii, și să înfăptuiască alte miracole. Oamenii de rând se simțeau
atrași de el, și cei mai mulți dintre liderii religioși se simțeau amenințați de el. În
acest context, el le-a dat instrucțiuni ucenicilor săi pentru a merge în lume, fără el,
și pentru a răspândi mesajul Evangheliei. Mai târziu el a chemat un grup mai larg,
de 72 de oameni, ca să facă același lucru. Haide să privim în detaliu la ceea ce le-a
spus el.

Instrucțiuni de călătorie.
Deoarce vă voi prezenta instrucțiunile lui Iisus pentru discipolii săi, le voi și pune
în balanță cu instrucțiunile pe care Mohamed le-a dat oamenilor săi.

1. Mohamed i-a autorizat pe oamenii săi să poarte războaie, dar Iisus le-a dat
ucenicilor săi un alt fel de autoritate. Evanghelia după Matei spune:
”şi le-a dat putere să scoată afară duhurile necurate şi să tămăduiască orice fel de
boală şi orice fel de neputinţă.” – Matei 10:1
După ce le-a dat o astfel de autoritate (putere), Iisus le-a poruncit adepților săi să:
”Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe morţi, curăţaţi pe leproşi, scoateţi afară dracii.” –
Matei 10:8

2. Mohamed le-a dat oamenilor săi instrucțiuni despre cum să împartă bunurile pe
care ei și le-au însușit de la necredincioși.
Iisus le-a interzis discipolilor săi să ceară bani de la oameni sau să ducă bani cu ei.
”Fără plată aţi primit, fără plată să daţi.
Să nu luaţi nici aur, nici argint, nici aramă în brâiele voastre,” – Matei 10:8,9

Dar Iisus le-a permis ucenicilor săi să rămână în casele oamenilor și să mănânce
împreună cu ei.
”Să rămâneţi în casa aceea şi să mâncaţi şi să beţi ce vi se va da; căci vrednic este
lucrătorul de plata sa.” – Luca 10:7

3. Dacă o cetate respingea Islamul, Mohamed poruncea ca musulmanii să o atace.

Iisus spunea:
”Dacă nu vă va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, să ieşiţi din casa
sau din cetatea aceea şi să scuturaţi praful de pe picioarele voastre.”
Adevărat vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei şi
Gomorei, decât pentru cetatea aceea.” – Matei 10:14-15

Cu alte cuvinte, Iisus a spus că orașele care au respins mesajul său vor fi pedespite
de Dumnezeu în Ziua Judecății, și nu de către discipolii săi din viața prezentă.
Și așa cum a procedat și el în viața sa, Iisus le-a spus discipolilor săi să plece
departe de aceia care erau împotriva lui.

”Când vă vor prigoni într-o cetate, să fugiţi într-alta.” – Matei 10:23

4. Mohamed le-a spus adepților săi să lupte din răsputeri împotriva

necredincioșilor.
Iisus le-a spus ucenicilor săi să se aștepte la împotrivirea necredincioșilor. El le-a
spus că vor fi biciuiți, arestați și trimiși în judecată. (Matei 10:16-19)
Ucenicii au urmat instrucțiunile lui Iisus.
”Ucenicii au plecat şi au propovăduit pocăinţa.
Scoteau mulţi draci şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau.” –
Marcu 6:12-13

Conflictul cu Poporul Evreu.

Există o întreagă intrigă (lit.) în istoriile lui Iisus și Mohamed – conflictul lor cu
evreii sau cu liderii religioși evrei. Cele mai multe interacțiuni ale lui Mohamed cu
evreii s-au desfășurat în Medina, deoarece în Mecca erau foarte puțini evrei.
Iisus, care el însuși era evreu, a interacționat cu poporul evreu toată viața. Dar cel
mai mult el a experimentat conflictul cu liderii religioși evrei. Să vedem, mai întâi,
ce s-a întâmplat în viața lui Mohamed.

Conflictul lui Mohamed cu Evreii.

Cea mai mare comunitate de evrei din Arabia era în Medina. După ce Mohamed s-a
mutat acolo, el interacționa cu evrei în fiecare zi. El făcea afaceri cu ei, le vizita
locuințele, și mânca împreună cu ei.
Mohamed se aștepta ca evreii să accepte Islamul din cauză că el predica că există
un singur Dumnezeu, la fel cum credeau și evreii. Totuși, evreii nu au fost
impresionați de învățăturile lui Mohamed. Ei doreau ca el să le arate un semn că el
era într-adevăr un adevărat profet. Quranul consemnează:
”Și ei au spus: ”De ce nu este trimis niciun semn către el de la Domnul lui?” –
Surah 29:50
Răspunsul lui Mohamed a fost acela că el era doar un om, unul care avertizează, și
că de aceea Quranul însuși era singurul semn de care poporul avea nevoie.
”Ascultă: ”Semnele sunt doar cu Allah, și eu sunt numai un simplu om care
avertizează.” Nu le este asta de ajuns că ți-am trimis Cartea (Quranul) ca să le fie
citită?” – Surah 29:50-51
Mohamed a dezbătut cu evreii vreme de trei ani. Apoi spre stupefacția tuturor, el a
ordonat uciderea unui binecunoscut bărbat evreu care fusese critic cu versurile sale
(A.H. 3)
Iată cum s-a produs evenimentul.
La o întâlnire cu câțiva dintre adepții săi Mohamed a întrebat, ”Cine îl va ucide
pe acest bărbat pentru mine?”. Câțiva musulmani s-au oferit voluntari.
Într-o seară, ei au mers la casa omului și l-au invitat să facă o plimbare cu ei. După
ce ei s-au plimbat și au discutat o vreme, un musulman a dat semnalul, și ei l-au
atacat pe evreu cu săbii și pumnale, înjunghiindu-l până l-au ucis. 7)
Atitudinea lui Mohamed față de poporul evreu s-a schimbat. El a ordonat o altă
ucidere și, pentru că ei refuzau să accepte Islamul și reprezentau o amenințare
pentru el, el i-a împins sistematic pe aceștia afară din Arabia.
Mai întâi, el a atacat Beni Nadir (tribul lui Nadir, A.H. 4). El le-a distrus curmalii și
a forțat oamenii să părăsească satul. Doi ani mai târziu el a declanșat un atac asupra
satului Beni Qurayzah (tribul Kor-Ay-zuh). El i-a pus sub asediu. După ce aceștia
s-au predat, el i-a ucis toți bărbații (aproape șase sute) și a luat copiii și femeile ca
sclavi. (A.H. 5) 8)
În cele din urmă el i-a dat afară pe evreii din Khaybar (A.H. 7), un sat evreiesc
lângă Medina.
Mohamed și-a însușit împreună cu familia sa toate averile pe care le jefuiseră de la
evreii din Khaybar.
”Iată cum s-a relatat prin autoritatea lui Umar, care a spus: ”Proprietățile părăsite
de Beni Nadir au fost revărsate de Allah numai asupra Apostolului său deoarece
nicio expediție fie cu caravane sau cavalerie nu a fost întreprinsă. Aceste proprietăți
erau destinate în mod particular Sfântului Profet. El va răspunde de cheltuielile
anuale ale familiei sale din venituri, și va cheltui ceea ce a rămas pentru achiziția
cailor și armelor necesare pentru pregătirea Jihadului.” 9)

Mohamed nu tolera critica din partea evreilor, și nu le permitea să trăiască în pace,

de frică ca nu cumva ei să se unească și să-i devină dușmani și să lupte împotriva
lui.

Întâlnirile lui Iisus cu Liderii Religioși Evrei.

Cu 600 de ani înaintea lui Mohamed, evreii din zilele lui Iisus erau la fel de critici
cu mesajul lui Iisus. ”cărturarii şi fariseii au început să-L pună la strâmtorare şi să-
L facă să vorbească despre multe lucruri” (Luca 11:53)
La fel cum mai târziu ei aveau să procedeze și cu Mohamed, evreii i-au cerut lui
Iisus un semn.
”Atunci unii din cărturari şi din farisei au luat cuvântul şi I-au zis: „Învăţătorule,
am vrea să vedem un semn de la Tine!”
Drept răspuns, El le-a zis: „Un neam viclean şi preacurvar cere un semn; dar nu i se
va da alt semn, decât semnul prorocului Iona.
Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul
omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului.” – Matei 12:38-40
Iisus a folosit ”semnul prorocului Iona” pentru a spune că el va muri și va rămâne
în mormânt vreme de trei zile după care el se va reîntoarce la viață.
Iisus a mai oferit și puterea sa de vindecare și miracolele ca semn că el avea putere
de la Dumnezeu. Când Iisus îi învăța pe ucenicii săi el spunea, ”Credeţi-Mă că Eu
sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine; credeţi cel puţin pentru lucrările acestea.” (Ioan
14:11; vezi și Matei 9:2-7).
Iisus a arătat frustrare și mânie în legătură cu liderii religioși. Cuvintele Evangheliei
redau câteva momente în care el a vorbit cu putere împotriva liderilor religioși
(Matei 23; Marcu 7:1-23; Ioan 8:42-59).
El a folosit de asemenea și parabolele pentru a protesta față de practicile lor (Matei
21:28-46; 22:1-14). Totuși, el nu a încercat să le cauzeze vătămări fizice niciunuia
dintre aceștia.

Acum, pentru că am văzut ce au făcut Iisus și Mohamed în viețile lor publice de-a
lungul celei de-a doua jumătăți a vieții lor de slujire, haidem să aruncăm o privire și
asupra vieților lor personale.

Viețile Personale.
După ce Mohamed s-a mutat la Medina, viața sa personală s-a schimbat
semnificativ. Cât locuise la Mecca, el rămăsese căsătorit cu o singură femeie,
Khadija, care a murit după 25 de ani de mariaj. În timpul primului său an în
Medina, Mohamed a semnat un contract de căsătorie cu fata unuia dintre cei mai
loiali adepți ai săi, Abu Bakr. Acest lucru nu ar avea de ce să pară neobișnuit, cu
excepția faptului că fata avea doar șase ani. 10)
Istoria islamică spune că Mohamed nu a consumat mariajul cu fata, pe nume Aisha
(Ak-EE-sha), până ce ea nu a împlinit nouă ani, dar acest aranjament era extrem de
neobișnuit, chiar și în societățile din Arabia. Ea a rămas căsătorită cu Mohamed
până la moartea sa, când ea avea vârsta de 18 ani. Chiar și așa, ea nu a fost singura
sa soție. Mohamed s-a căsătorit de 11 ori în anii petrecuți în Medina. Mohamed a
cheltuit multă energie pentru a-și conduce nevestele. (Vă voi explica impactul
soțiilor lui cu multe detalii la capitolul 16.)
În contrast, noi nu avem nicio consemnare care să evidențieze că Iisus a fost
căsătorit vreodată. El și-a petrecut timpul cu ucenicii săi și era în mod special
apropiat de unii dintre ei – Petru, Iacov, și Ioan (Matei 17:1; Marcu 5:37; 14:33). El
a întreținut relațiile de familie cu mama sa și cu frații lui, și de asemenea a avut o
relație apropiată cu Maria, Marta și cu fratele lor Lazăr. Un mic grup de femei a
călătorit împreună cu Iisus și l-au ajutat (Vezi capitolul 16 pentru mai multe
informații).

Concluzii
Ne apropiem de sfârșitul vieților lui Iisus și Mohamed. Următorul capitol din
această carte va trata ultimii trei ani din viața lui Mohamed (de la 61 până la 63) și
ultimele luni din viața lui Iisus (în jurul vârstei de 35 sau 36 de ani).
Capitolul 8. Ultimele Zile
Mohamed: Ultimii trei ani din viața sa.

Vârsta: 60 până la 63 de ani.

Iisus: Ultimele luni din viața sa.

Vârsta: 35 până la 36 de ani.

Pe măsură ce se apropia sfârșitul vieților lor, atât Iisus cât și Mohamed ajunseseră
la apogeul influenței lor. În acest capitol veți urmări:

• Întoarcerile lor triumfale în cetățile care i-au respins.

• Ultimele instrucțiuni către discipolii lor.

• Cum a murit fiecare.

Mohamed se reîntoarce la Mecca.

La opt ani după ce imigrase la Medina, Mohamed dobândise o semeție nouă, a

puterii. El avea zece mii de soldați, la acea vreme, în armata sa, comandați de patru
lideri și de către el însuși.1) Cu ani înainte, când oamenii îl hărțuiau în piața din
Mecca, Mohamed îi avertizase, ”O, poporule din Mecca, jur în numele lui Allah că
mă voi întoarce ca un secerător.”2) Acum el era gata să pună în practică acele
cuvinte. La înaintarea armatei lui Mohamed, deșertul se înegrise de cai și de
oameni. Cetatea din Mecca a trimis spioni, inclusiv pe Abu Sufyan, liderul acelei
caravane pe care Mohamed încercase să o atace după ce fugise din Mecca. Acest
bărbat a fost capturat și când stătea înaintea lui Mohamed a ales să se convertească
pentru a nu fi ucis. Pentru a salva demintatea acestui lider, Mohamed a spus că în
timpul atacului, musulmanii vor proteja pe oricine se va refugia în casa acestui
bărbat. El l-a trimis pe acest om înapoi la Mecca cu acest mesaj: ”Cine va intra în
casa lui Abu Sufyan va fi în siguranță. Și cel ce va închide ușa lui după el va fi în
siguranță și cine va intra în moschee va fi în siguranță.” Când oamenii din Mecca
au auzit asta, ei s-au risipit către casele lor și către moschee.3)

Când era aproape de intrarea în oraș, Mohamed i-a chemat la el pe luptătorii Ansar.
Ansar erau toți acei din Medina care se convertiseră la Islam, și nu din aceia din
Mecca care se conevrtiseră la Islam.

Când ei s-au adunat în jurul lui, Mohamed a spus, ”Îi vedeți pe soldații Quraysh
(din Mecca)?” El a făcut un semn cu mâna și a poruncit, ”Duceți-vă și secerați-i.”
Cu alte cuvinte, Mohamed le-a spus, ”Tăiați-le gâtul la fel cum ați tăia fructul de pe
ramura unui copac.”4)
Motivul pentru care Mohamed i-a ales pe Ansar pentru această sarcină s-a datorat
probabil faptului că musulmanii care proveneau din Mecca ar fi putut fi tulburați de
uciderea propriului trib și a foștilor vecini.

Pe când soldații intrau călări în oraș, niște femei au alergat înaintea lor lovind
isteric, cu pumnii lor, caii peste cap, rugându-i pe soldați să nu le ucidă pe ele și pe
copiii lor. Plângând, ele încercau să împingă caii înapoi. Imaginați-vă scena!
Oamenii erau îngroziți și disperați.5) Mecca a opus o slabă rezistență armată, și
Mohamed a preluat cu ușurință controlul.

Armatele lui Mohamed duceau un steag special. Acesta era de culoare neagră și
avea scris pe el, în arabă, un singur cuvânt: pedeapsă.6)

Mohamed preia controlul Al-Ka’ba. 

Mohamed și-a mânat calul pe străzile din Mecca în timp ce oamenii stăteau în
casele lor. El a intrat la Al-Ka’ba, a sărutat Piatra Neagră, și a început să pășească
în cer împrejurul acesteia.

Când a ajuns lângă un idol de lângă Piatra Neagră, el i-a străpuns ochii cu arcul pe
care-l ținea în mână. După rugăciunile de la amiază din acea zi, Mohamed a
poruncit ca toți idolii din împrejurimile Al-Ka’ba să fie strânși, aruncați în foc și
sfărâmați.7) Musulmanii administrau de acum Al-Ka’ba (Surah 9:18).

Acum, să vedem ce s-a întâmplat când Iisus s-a reîntors la Ierusalim, reședința
marilor preoți și a învățătorilor legii care încercaseră să-l ucidă.

Iisus se reîntoarce la Ierusalim.

În timpul ultimelor lunii ale celui de-al treilea an al său de misiune, Iisus se afla de
asemenea la un maxim de influență și popularitate. În același timp el i-a avertizat
pe ucenicii săi că, el va fi ucis când va veni în Ierusalim.

”De atunci încolo, Isus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la
Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoţilor celor mai de
seamă şi din partea cărturarilor; că are să fie omorât şi că a treia zi are să învie.”
Matei 16:21; Vezi și Luca 13:31-35

Și ”Ucenicii s-au întristat foarte mult.” – Matei 17:23

În ciuda protestelor ucenicilor săi, Iisus a continuat să-și urmeze drumul către
Ierusalim pentru a se afla acolo de sărbătoarea Paștelui.

Când el a ajuns la oraș, el și-a făcut intrarea într-un mod surprinzător.

El le-a cerut ucenicilor să găsească un măgăruș pentru el, și Iisus a intrat în oraș
călare pe el. Cât a mers pe drum, mulțimile au înțesat strada. Unii oameni își
aruncau hainele pe jos înaintea lui, în timp ce alții tăiau ramuri din copaci și le
presărau pe drum. Ei se rugau cu glas tare la Dumnezeu, și întreaga cetate a
Ierusalimului se trezise. (Luca 19:28-44; Matei 21:1-11) 

Iisus plânge pentru Ierusalim.

”Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea

şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi
dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.

Vor veni peste tine zile, când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor
împresura şi te vor strânge din toate părţile:

te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în
tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.” Luca
19:41-44; vezi și Matei 23:37-39; Luca 13:34-35

Cuvintele profetice ale lui Iisus s-au împlinit în mai puțin de 40 de ani. În anul
70 A.D. generalul roman Titus a cucerit și a distrus Ierusalimul și a ars
templul din temelii.

Așadar, îi avem acum pe ambii, Isus și Mohamed, la sfârșitul vieții lor și

întorcându-se în cetățile care găzduiau centrul vieții spirituale a popoarelor lor.
Mohamed s-a întors ca, cuceritor. După cum vom vedea, Iisus s-a întors ca un
sacrificiu. În ultima secțiune a acestui capitol, îi vom putea vedea pe acești doi
lideri murind și ce anume instrucțiuni finale le-au dat ei discipolilor lor.

Supunerea Arabiei.

După cucerirea Meccăi, popoarele din toată Arabia care nu fuseseră încă atacate i-
au trimis solii lui Mohamed spunând, ”Noi ne supunem ție.” Istoria islamică
consemnează patruzecișiopt de diferite grupuri care i s-au supus lui Mohamed în
acest an (A.H. 9). Nu au existat decât câteva mici centre de rezistență, pe care
Mohamed le-a supus cu succes. 8) Popoarele cucerite plăteau zakat, o taxă care era
de 2.5 procente din veniturile unei persoane.

Mohamed trimite scrisori conducătorilor străini.

Acum că Mohamed cucerise Arabia, el i-a contactat pe guvernatorii regatelor din

afara Arabiei și le-a cerut să accepte Islamul și guvernarea islamică. El a trimis
scrisori oficiale, cu pecetea sa personală, 1. imperatorului Romei, 2. regelui
Iranului, 3. regelui Etiopiei, 4. guvernatorului roman al Egiptului, 5. regelui
Omanului, 6. regelui Bahrainului, 7. regelui Siriei, 8. regelui Yemenului. 9. Aceste
scrisori avertizau guvernatorii să se supună Islamului ori să suporte consecințele.
Un bun exemplu este scrisoarea către imperatorul Romei, care spune:
”De la Mohamed, apostolul lui Allah,

către Herocles, cel mare al Romei,

Convertește-te la Islam și tu vei fi salvat. Și

dacă tu respingi cererea mea, tu vei fi responsabil

pentru ceea ce se va întâmpla cu tine și cu poporul tău.” 10)

Mohamed a folosit cuvântul ”salvat” legat de salvarea de armatele sale, și nu cu

referire la a fi cruțat de pedeapsa lui Dumnezeu, din Ziua Judecății.

Vă aduceți aminte de cei 12 lideri pe care Mohamed i-a ales mai demult?
Majoritatea acestora conduceau acum atacuri împotriva acelora care refuzau să se
supună autorității Islamului.

Noi revelații despre Jihad.

În acest context, Mohamed a relatat primirea de noi revelații cu referire la

tratamentul de aplicat necredincioșilor. Acestea sunt consemnate în Surah 9. Să
aruncăm o privire asupra acestor versete:

Cu referire la Mushrikun, sau închinătorii la idoli, revelația spunea:

”Ucide-i pe Mushrikun oriunde îi vei afla, și capturați-i și asediați-i, și pândiți-i pe

fiecare în ambuscade. Dar dacă ei se pocăiesc și spun Al-Salat (rugăciuni) și plătesc
Zakat (taxa de caritate),

atunci cruță-le viața.” – Surah 9:5

Așadar, această revelație le spune musulmanilor să lupte cu închinătorii la idoli

până când ei vor accepta Islamul. O revelație similară a fost dată și cu privire la
evrei și creștini, cu o deosebire importantă.

”Luptă împotriva acelora 1) care nu cred în Allah, 2) nici în Ziua Finală, 3) și nici

nu interzic ce a fost interzis de Allah și de Mesagerul Său (Mohamed) 4) și acelora
care nu cunosc religia adevărului (adică Islamul) dintre popoarele Scripturii (Evreii
și Creștinii), până când ei vor plăti jizyah (taxa) în bună supunere, și-i vei simți
îngenuncheați.” – Surah 9:29

Musulmanii le puteau oferi evreilor și creștinilor trei opțiuni:

1. Să accepte mesajul Islamului.

2. Să rămână evrei sau creștini dar să plătească o taxă specială (jizyah), care era
percepută, de obicei, odată pe an.
3. Să se pregătească să fie atacați.

Mohamed a numit guvernatori (numiți emiri) să conducă peste tot poporul, peste
triburi, și peste regiunile care acceptaseră autoritatea Islamului (A.H. 9).

Ultima predică a lui Mohamed de pe Muntele Arafat

Acum, pentru că el avea controlul în Mecca, Mohamed i-a chemat pe toți

musulmanii să participe la un mare haji, care era un pelerinaj anual la Al-Ka’ba de
închinare la Allah (Surah 3:97). El a petrecut un an de zile pentru a face pregătirile
unui astfel de uriaș eveniment, trimițându-și solii în toate părțile Arabiei și
spunându-le oamenilor să vină. Punctul culminant al acestei masive adunări a fost
când, Mohamed s-a urcat pe muntele Arafat și a rostit ultima sa predică,
consemnată, înconjurat de mai mult de o sută de mii de musulmani. 11)

Aceasta este binecunoscută sub numele de Predica de pe Muntele Arafat.

Iată textul înregistrat de istoria islamică, despre ceea ce a spus Mohamed.

”Astăzi religia voastră este desăvârșită, și harul lui Dumnezeu este împlinit în
viețile voastre. Și eu dau mărturie că Islamul este religia voastră. O, popor
musulman, vă este interzis să vă vărsați sângele între voi sau să furați unul de la
celălalt sau să profitați de pe urma altuia sau să furați femeile sau nevestele unui alt
musulman. După ziua de azi nu vor mai fi două religii în Arabia. Eu am coborât de
la Allah cu sabia în mână, și averea îmi vine din umbra sabiei mele. Și acela care
nu va fi de acord cu

mine, va fi umilit și persecutat. 12)

Această predică are două părți: Prima parte îi învață pe musulmani cum să
procedeze unul față de celălalt, de exemplu, să nu ucidă sau să nu-și fure unul
celuilalt nevestele. A doua parte învață cum trebuie procedat cu non-musulmanii.
Mohamed a declarat că Allah l-a trimis cu o sabie și că averea sa va veni din
aceasta. El promite umilirea și persecutarea tuturor acelora care nu sunt de acord cu
el. (Această predică este într-un adânc contrast cu Predica lui Iisus de pe Munte,
unde Iisus a spus: ”iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă,
faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc,”
Matei 5:44)

Moartea lui Mohamed.

În al unsprezecelea după imigrarea sa de la Mecca către Medina, Mohamed s-a

îmbolnăvit de friguri care, pe care le contacta anual. În vremurile acelea, boala sa
era una serioasă.

Potrivit istoriei islamice, Mohamed a învinuit pentru frigurile sale o încercare de

otrăvire, care a avut loc imediat după ce el cucerise sătucul evreiesc din Khaybar cu
patru ani înainte. El a fost de acord să cruțe viețile locuitorilor care rămăseseră în
el, dacă ei îi dădeau lui toate averile lor. În acest cadru, o femeie evreică pe nume
Zainab a pregătit o masă pentru Mohamed. (Aduceți-vă aminte, evreii avuseseră
relații cu Mohamed patru ani înainte ca el să decidă să-i supună.)

Zainab a preparat un miel (sau un ied) pe jar. Ea a aflat că Mohamed prefera spata
de miel, așa că a pus acolo foarte multă otravă, dar totodată ea a otrăvit și întregul
miel.

Ea a adus carnea și l-a servit pe Mohamed și pe unul dintre prietenii săi. Mohamed
a apucat o spată și a început să mănânce, dar el a simțit ceva neobișnuit la acea
carne. El a scuipat-o din gură. Dar prietenului său i-a plăcut carnea și a mâncat-o.
El a murit mai târziu otrăvit.

Mohamed a întrebat-o pe Zainab ce a făcut. Ea a răspuns, ”Tu știi ce i-ai făcut

poporului meu. Așa că eu mi-am zis, Dacă el este un rege îmi va fi ușor cu el, și
dacă el este un profet el va afla (ce am făcut).” Pentru acest răspuns, Mohamed i-a
cruțat viața.

Cu toate acestea, Mohamed credea că otrava pe care el o gustase mai înainte, l-a
urmărit toată viața. În ultimul său moment de boală, înainte de moartea sa, sora
bărbatului care murise de mielul otrăvit a venit în vizită la el. Mohamed i-a spus,
”O, Umm Bishr, ceea ce vezi tu la mine acum (boala mea) este rezultatul mielului
din care am mâncat eu și fratele tău.” 13)

În timpul ultimei sale îmbolnăviri, Mohamed a avut friguri și dureri timp de 20 de

zile și a fost îngrijit în casa soției sale Aisha, care avea acum 18 ani. Când a fost
prea bolnav ca să mai țină predici, el a poruncit ca adepții săi de încredere să
îndeplinească această sarcină. Când și-a dat ultima suflare, el și-a lăsat capul în
poala Aishei și a murit.14)

Mohamed a fost îngropat în Medina, și pelerinii încă îi mai vizitează mormântul și

astăzi.

Moartea lui Iisus.

Istoria morții lui Iisus este foarte diferită de aceea a lui Mohamed.

Să vedem ce s-a întâmplat.

Iisus s-a dus la Ierusalim ca să participe la sărbătoarea Paștelui. Mai marii preoților
și învățătorii legii căutau ceva care să-l dea pe mâna lor, dar ei se temeau de o
confruntare directă cu el fiindcă oamenii îl iubeau. Oportunitatea lor a apărut prin
persoana unuia dintre ucenicii lui Iisus, Iuda, care s-a oferit să-i ducă la Iisus contra
unei sume de bani.
După ce a luat cina Paștelui împreună cu ucenicii săi, Iisus a mers pe Muntele
Măslinilor să se roage, așa cum avea obiceiul. Iuda a adus o mulțime de oameni,
sus pe munte, pentru a-l aresta pe Iisus. Ei l-au dus la casa marelui preot, și înainte
de zorii zilei liderii religioși l-au întrebat: ”Eşti Tu, dar, Fiul lui Dumnezeu?” Şi El
le-a răspuns: „Aşa cum o spuneţi; da, sunt.” Era curată blasfemie potrivit legii
iudaice. Ei l-au dus la Pilat, guvernatorul numit de Roma. Pilat a decis că Iisus nu a
comis o crimă vrednică de pedeapsa cu moartea, dar liderii religioși au ațâțat
mulțimile să ceară moartea lui Iisus. Astfel că Pilat l-a lăsat pe Iisus în voia lor. Ei
l-au târât pe străzile către dealul Căpățânii. Apoi Iisus a fost răstignit pe cruce de
lemn. Mâinile și picioarele i-au fost țintuite cu piroane, pentru a-l fixa pe cruce.
Apoi crucea a fost ridicată și oamenii așteptau moartea lui Iisus. Multe dintre
femeile care îl urmaseră pe Iisus stăteau acolo și priveau.

Era pe la mijlocul zilei, dar cerul s-a întunecat vreme de trei ceasuri.

Apoi, ”Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!” Şi,
când a zis aceste vorbe, Şi-a dat duhul.” (Luca 23 – 24)

Piatra de temelie a credinței creștine constă în ce s-a întâmplat cu Iisus după

moartea lui. Un membru al consiliului evreiesc care se opusese crucificării lui Iisus
a primit permisiunea de a da trupul jos de pe cruce. El l-a acoperit într-o pânză și l-
a depus într-un mormânt nou. Femeile care îl urmaseră pe Iisus au văzut când
fusese depus trupul. Apoi ele au mers să pregătească arome și parfumuri pentru a
unge trupul cu ele, dar ele nu puteau să se întoarcă în ziua următoare fiindcă era o
zi de Sabat și, potrivit legii iudaice, ele s-au odihnit.

În ziua de după Sabat, dimineața devreme, femeile s-au întors la mormânt și au

găsit piatra de la intrarea în mormânt rostogolită, dar trupul nu era înăuntru. Doi
îngeri le-au apărut lor și le-au spus, ”Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este
viu? Nu este aici, ci a înviat.” (Luca 24:5-6)

Femeile au alergat înapoi să le spună ucenicilor ce au văzut ele.

Evangheliile descriu câteva arătări ale lui Iisus înaintea ucenicilor și adepților săi
după învierea sa.

Mesajul Final al Lui Isus Către Discipolii Săi.

Învățătura finală a lui Iisus se concentrează pe explicarea învierii sale și îi

încurajează pe discipolii săi să răspândească mesajul.

”Şi le-a zis: „Aşa este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos şi să învie a treia zi
dintre cei morţi.

Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea

păcatelor, începând din Ierusalim.” – Luca 24:46-47
Apoi Iisus le-a promis celor care îl urmau că le va trimite în vizită Mângâietorul.
Creștinii cred că acesta este Sfântul Duh, care este descris în Faptele Apostolilor 2.

După aceasta Iisus a fost ridicat la ceruri și nu le-a mai apărut ucenicilor săi încă
odată.

Concluzii

Cale de cinci capitole ați călătorit prin viețile lui Iisus și Mohamed, unul lângă
celălalt. Ați simțit felul în care ei și-au petrecut timpul și cum și-au îndeplinit
scopul. Aceasta vă oferă cadrul de care aveți nevoie pentru ca, voi să înțelegeți ce
au predicat ei.

Învățăturile lor vor fi subiectul celei de-a doua părți a acestei cărți.

Veți avea oportunitatea să comparați între ele acțiunile lor conform următoarelor
subiecte cheie:

•  Mesajele lor către omenire

•  Învățăturile lor despre celălat

•  Vindecări și miracole

•  Înțelesul războiului sfânt

•  Dragostea

•  Rugăciunea

•  Femeile

Înaintea acestor subiecte cheie, eu am așezat cronologii ca niște liste cu

evenimentele majore din viața lui iisus și a lui Mohamed. Aceste cronologii vă vor
ajuta să revedeți biografiile pe care tocmai ce le-ați citit și să înțelegeți învățăturile
care urmează.
Capitolul 9. Cronologiile
Cronologia lui Mohamed

Anul nașterii, 570 A.D.

Mohamed s-a născut în Mecca. (Istoria islamică spune că într-o zi de Luni, ziua a
12 a din prima lună (Rabir). Conform calendarului creștin asta ar veni pe 2 August.

A.D. 576, la vârsta de 6 ani.

Mama lui Mohamed moare; va fi crescut de bunicul său, după tată.

A.D. 578, la vârsta de 8 ani.

Bunicul lui Mohamed moare; fratele tatălui său, Abu Talib, își asumă rolul îngrijirii
lui Mohamed.

A.D. 582, la vârsta de 12 ani.

Unchiul lui Mohamed, Abu Talib, îl duce pe acesta în Siria unde, Bahira, un
călugăr nestorian, face o profeție despre Mohamed.

A.D. 595, la vârsta de 25 de ani.

Se mărită cu prima sa soție, Khadija, cu o ceremonie condusă de vărul ei Waraqa,

un preot Ebionit.

A.D. 610, la vârsta de 40 de ani.

Este consemnată prima revelație de la îngerul Gabriel.

A.D. 613, la vârsta de 43 de ani.

Începe să predice, fățiș, în Mecca despre revelațiile sale.

A.D. 615, la vârsta de 45 de ani.

Mohamed trimite 11 musulmani în Abisinia (Etiopia de azi) pentru a solicita

refugiu din partea persecuțiilor pe care ei le experimentaseră la Mecca. Aceasta este
cunoscută ca prima Hijra (sau pelerinaj).

Liderii tribului Quraysh îi boicotează pe musulmani și clanul lui Mohamed,

refuzând să le vândă hrană sau să facă negoț cu ei. Ei au anulat boicotul trei ani mai
târziu.

A.D. 620, la vârsta de 50 de ani.

Este relatată povestea călătoriei de la Mecca la Ierusalim. În timpul unui singur an,
au murit prima sa soție, Khadija, și unchiul și protectorul său, Abu Talib.

A.D. 623, A.H. 1, la vârsta de 53 de ani.

Încheie un contract cu cele mai puternice două triburi din Medina, pentru ca ele să
devină protectorii săi.

Emigrează din Mecca la Medina (A doua hijra). Aceasta marchează primul an în

calendarul islamic. A.H. (se traduce prin ”after hijra”).

Se căsătorește cu a doua sa soție, Aisha. (În următorii zece ani el și-a mai luat 11
femei ca neveste).

El primește o revelație care cheamă la Jihad, sau războiul sfânt, împotriva celor
care nu au crezut în el de la început.

Îi ordonă unchiul său Hamza să iasă cu 30 de soldați musulmani într-o ambuscadă

împotriva unei caravane Quraysh. Este prima dată când el ordonă un atac.

Îl trimite pe unul dintre verii săi să-i atace pe închinătorii la idoli din Mecca.

Trimite un alt văr (Saad ibn Abu Waqqas) să-i atace pe închinătorii la idoli din Al-
Kharrar.

A.D. 624, la vârsta de 54 de ani.

Acesta a fost un an bogat pentru Jihad.

Mai mulți pretinși evrei din Media convertiți la Islam.

Atacul de la Al-Abuwaa.

Bătălia de la Badr. Mohamed, personal, i-a condus pe musulmani în atacul

împotriva armatei din Mecca, în Valea lui Badr. Musulmanii au repurtat o victorie
surprinzătoare.

Atacul asupra Beni Salib (închinători la idoli).

Atacul asupra al-Sawiq (închinători la idoli)

O dă de nevastă, pe fiica sa Fatima, vărului său Ali ibn abi Talib.

Trimite alte șapte raiduri (suriya) în acest an. (Acestea sunt raiduri mici cu soldați
de la 30 până la 100 de soldați).

A.D. 625, A.H. 3, la vârsta de 55 de ani.

Bătălia de la Uhud. Musulmanii suferă o înfrângere în fața meccanilor. (Hamza,
unchiul lui Mohamed, este ucis).

Este asasinat un lider evreu pe nume Kaab Ibn al-Ashraf, pentru că a vorbit
împotriva lui. Acest lucru i-a șocat pe evreii din Medina și pe închinătorii la idoli
din Mecca. Este pentru prima dată când Mohamed folosește asasinatul.

Trimite trei raiduri (suriya) în acest an.

A.D. 626, A.H., la vârsta de 56 de ani.

Atacul asupra tribului evreiesc Beni-Nadir.

El trimite două raiduri (suriya) anul acesta.

A.D. 627, A.H. 5, la vârsta de 57 de ani.

Raid asupra Dumatu’l-Jandel.

Bătălia Tranșeelor [Șanțurilor]. Poporul din Mecca și câțiva evrei din Medina au
încercat să-i atace pe musulmani la Medina. Musulmanii au săpat șanțuri împrejurul
cetății și meccani au ales să se întoarcă înapoi fără luptă.

Atacul asupra evreilor din tribul Beni-Qurayzah, în care Mohamed i-a ucis pe toți
bărbații și i-a luat captivi pe femei și copii. Aceasta a fost pedeapsa pentru pretinsa
lor implicare în Bătălia Tranșeelor.

Asasinarea unui alt lider evreu, Abi-Rafa.

Atacul asupra Beni-Lihyan (trib arab).

Atacul asupra Zi-kerd.

Atacul asupra Beni al-Mustaliq (trib evreiesc).

Cea de-a doua soție a lui Mohamed, Aisha, a fost acuzată de o aventură în timpul
acestui raid.

A.D. 628, A.H. 6, la vârsta de 58 de ani.

Mohamed nu a condus nicio luptă în acest an, dar el a trimis câteva raiduri (suriya).

A.D. 629, A.H. 7, la vârsta de 59 de ani.

Trimite cinci raiduri (suriya) anul acesta.

Atacul asupra Khaybar (un sat evreiesc)

A.D. 630, A.H. 8, la vârsta de 60 de ani.

Raidul asupra Mu’ta.

Lupta de la Zat-al-Salasil.

Invazia și cucerirea Meccăi.

Lupta de la Hunan.

Raidul asupra Utas.

Raidul asupra al-Ta-if.

A.D. 631, A.H. 9, la vârsta de 61 de ani.

Acest an este numit Anul Supunerii. Oamenii din toate împrejurimile care încă nu
fuseseră atacați au trimis soli către Mohamed cu mesajul, ”Noi ne supunem ție!”.
Istoria islamică numește 48 de diferite grupuri care au trimis acest mesaj lui
Mohamed. Mohamed a început să trimită scrisori liderilor și regilor cetăților și
țărilor din jurul său, cerându-le să se convertească la Islam.

Raidul asupra Ta-buk.

A.D. 632, A.H. 9, la vârsta de 62 de ani.

El trimite guvernatori (emiri) pentru a conduce în regiunile în care populația și

triburile au căzut de acord să accepte misiunea sa profetică.

A.D. 633, A.H. 10, la vârsta de 63 de ani.

Se instituie practica haji.

Ține ultima sa predică, cunoscută ca Predica de pe Muntele Arafat.

A.D. 634, A.H. 11, la vârsta de 64 de ani.

Se îmbolnăvește de friguri.

Moare.

6/5 B.C.

Se naște în Bethlehem.

5/4 B.C.
Maria și Iosif îl duc pe Iisus în Egipt pentru a-l salva de la porunca lui Irod de a-i
ucide pe toți copiii sub vârsta de doi ani.

4/3 B.C., la vârsta de 2 ani.

Maria și Iosif se întorc la locuința lor din Nazaret.

A.D. 6/7, la vârsta de 12 ani.

A rămas la templul din Ierusalim când familia sa a pornit înapoi către casă.

A.D. 26, la vârsta de 32 de ani.

Ioan Botezătorul începe să predice în public.

Începutul misiunii

A.D. 26/27, la vârsta de 32 sau 33 de ani.

Iisus este botezat cu apă de Ioan Botezătorul și începe să predice public.

Are loc primul său miracol – transformă apa în vin.

Îi izgonește din templul din Ierusalim pe neguțători.

Vorbește cu femeia samariteancă la o fântână.

Vindecă fiul unui dregător.

Se roagă la sinagoga din orașul său, Nazaret, și este respins.

Al doilea an de misiune.

Scoate dracul dintr-un posedat care intrase în sinagoga din Capernaum.

Vindecă un lepros.

Vindecă un paralitic.

Vindecă un infirm la Scăldătoarea din Betsaida.

Vindecă un om cu o mână infirmă.

Îi alege pe cei 12 apostoli și ține Predica de pe Muntele Măslinilor.

Îl vindecă pe servitorul unui centurion(sutaș) roman.

Îl scoală din morți pe fiul unei văduve.

Potolește furtuna de pe Marea din Galileea.

Scoate demonii dintr-un posedat care locuia într-un cimitir.

Învie din morți o fată și vindecă o femeie de o scurgere.

Al treilea an de misiune.

Îi trimite în afară pe cei 12 apostoli să predice mesajul său.

hrănește cinci mii de oameni cu cinci pîini și doi pești.

O vindecă pe fiica unei neevreice. Vindecă un surdomut. Hrănește patru mii de

persoane.

Vindecă un orb.

Vindecă un băiat cu simptome de epilepsie.

Vindecă zece leproși.

O iartă pe femeia prinsă în adulter.

Vindecă un alt orb.

Îl scoală din morți pe Lazăr.

A.D. 30, la vârsta de 35 sau 36 de ani.

Ultima călătorie la Ierusalim.

Vindecă doi orbi la Ierihon.

Ia cina cu Lazăr, Maria și Marta.

Intră în Ierusalim fiind înconjurat de o mulțime bucuroasă (Duminica dinaintea

morții sale).

Ia ultima cină cu ucenicii săi.

Este arestat, închis și crucificat.

Învie din morți și se arată ucenicilor săi (Duminica de după moartea sa — prima zi
a săptămânii).
Capitolul 10. Mesajul lor pentru Omenire
Am văzut deja cum au procedat Iisus și Mohamed pentru răspândirea mesajului lor.

Acum, trebuie să vedem exact care au fost mesajele lor. În acest capitol veți învăța:

•  Ce au afirmat ei despre propria identitate și despre scopul lor

•  Cum le-au spus oamenilor să facă voia lui Dumnezeu

•  Cum puteau fi iertați de Dumnezeu oamenii, pentru păcatele lor

•  Ce le-au spus ei despre soarta de după moarte

Cine au susținut ei că sânt!Mohamed: Ultimul Profet

Identitatea

Mohamed a declarat că el este ultimul profet pe care Allah l-a trimis omenirii. El a
explicat:

”Asemănarea mea, prin comparație cu alți profeți de dinaintea mea, este ca aceea a
unui om care a construit o casă cu migală și frumusețe, exceptând un singur loc
rămas într-un colț pentru o cărămidă. Oamenii plimbându-se împrejurul ei se mirau
de cât e de frumoasă, dar ziceau:”Cărămida aceasta ar trebui pusă la locul ei!”. Așa
că eu sunt cărămida, și eu sunt ultimul dintre Profeți.” 1)

Mohamed a spus că el era împlinirea profețiilor din Vechiul și Noul Testament,

despre un profet care urma să vină. Cu alte cuvinte, el a pretins că este un profet pe
care îl așteptau atât evreii cât și creștinii.

”Unii dintre prietenii apostolului lui Allah i-au spus lui (Mohamed), ”Oh,
apostolule al lui Allah, mai spune-ne despre tine.” El a spus, ”Da, eu sunt mesajul
tatălui meu Avraam și vestea bună a fratelui meu Iisus.” 2)

Mohamed a susținut de asemenea că evreii și creștinii au corupt Scriptura astfel

încât referințele cu privire la venirea lui Mohamed au fost înlăturate. Studenții
Islamului modern pretind că ei au găsit referiri la Mohamed, care încă au rămas în
Biblie. Puteți citi mai multe despre aceasta în Appendixul B.

Deși el a spus că a fost ultimul dar și cel mai mare dintre profeți, Mohamed a
declarat de asemenea, limpede, că el era doar un om, și nu era de natură divină.

Mohamed le-a spus oamenilor, ”Eu sunt doar un om, ca și voi.” (Surah 18:110). El
avea să moară ca oricare altă ființă omenească. Quranul spune, ”O Mohamed, tu vei
muri într-adevăr, și la fel și ei vor muri.” (Surah 39:30)
În ceea ce privește relația sa cu Allah, Quranul îl descrie pe Mohamed ca pe un
”sclav” al lui Allah (Surah 2:23). Convertiții la Islam sunt deasemenea descriși ca
niște ”sclavi” ai lui Allah (Surah 50:8).

Scopul

La început Mohamed a spus că planul lui Allah pentru el a fost unul de ”simplu
avertizor” (Surah 71:2)

”Dar (tu ești trimis) ca milă de la Domnul tău, să dai avertizări unui popor care nu a
mai fost avertizat până la tine: pentru ca astfel ei să-și poată aduce aminte sau să
primească mustrări.” – Surah 28:46

Oricum, după ce Mohamed s-a mutat la Medina, el a devenit mai mult decât un
avertizor: el a devenit un cuceritor. El a spus în ultima sa predică, de pe Muntele
Arafat:

”După ziua de azi nu vor mai fi două religii în Arabia. Eu am coborât de la Allah cu
sabia în mână, și

averea îmi vine din umbra sabiei mele. Și acela care nu va fi de acord cu mine, va fi
umilit și persecutat.” 3)

Mohamed i-a chemat pe închinătorii la idoli să renunțe la idolii lor iar pe evrei și
creștini să părăsească credința lor ”contrafăcută” și să accepte Islamul.

Iisus: Fiul lui Dumnezeu

Identitatea

Conform consemnărilor Evangheliei, Iisus a afirmat de multe ori că el este Fiul lui
Dumnezeu sau că Dumnezeu este Tatăl său. De exemplu:

Dar voi”, le-a zis El, „cine ziceţi că sunt?”

Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui
Viu!”

Isus a luat din nou cuvântul şi i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă
nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri. –
Matei 16:15-17

(Isus a zis)

”cum ziceţi voi că hulesc Eu, pe care Tatăl M-a sfinţit şi M-a trimis în lume? Şi
aceasta, pentru că am zis: „Sunt Fiul lui Dumnezeu!” Dacă nu fac lucrările Tatălui
Meu, să nu Mă credeţi. Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi
măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să ştiţi că Tatăl este în Mine,
şi Eu sunt în Tatăl.” – Ioan 10:36-38

Isus tăcea. Şi marele preot a luat cuvântul şi I-a zis: „Te jur, pe Dumnezeul cel Viu,
să ne spui dacă eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.”

„Da”, i-a răspuns Isus, „sunt! Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veţi vedea pe
Fiul omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu şi venind pe norii cerului.” –
Matei 26:63-64

Alte versete la care Iisus se referă la sine însuși ca la Fiul lui Dumnezeu mai sunt:
Matei 4:6; 8:29; 10:32; 11:27; 16:15-17,27; 27:43; 28:19; Marcu 1:11; Luca 2:49;
10:22; Ioan 3:16-18; 5:17-18; 25; 10:36; 11:4)

Iisus a spus că el era împlinirea profețiilor evreilor despre venirea lui Mesia.

”Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să

împlinesc.”

– Matei 5:17

Apoi le-a zis: „Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se
împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci şi în
Psalmi.” – Luca 24:44

Cuvintele lui Iisus sunt susținute de multe dintre profețiile Vechiului Testament și
care s-au împlinit în viața sa, cum ar fi nașterea sa în Betleem, că a trăit în Nazaret,
că a petrecut un timp în Egipt, și detalii despre ultimele sale zile. Vă rog să cercetați
Appendix-ul C pentru o listă mai completă, incluzând și referințe.

Scopul

Scriptura Vechiului Testament învață că pentru iertarea păcatelor Dumnezeu a cerut

sacrificarea unui animal. Iisus a spus că scopul său este de a se oferi pe sine însuși
ca sacrificiu final pentru păcatele oricărui om.

”Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa
răscumpărare pentru mulţi!” – Marcu 10:45 (vezi și Ioan 3:14)

Iisus le-a cerut oamenilor să creadă mesajul său, astfel încât ei să poată avea viața
veșnică.

”Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru
ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca

lumea să fie mântuită prin El.” – Ioan 3:16-17
Cum să faci voia lui Dumnezeu

Esența oricărei religii este că oamenii pot avea o relație cu Dumnezeu. Învățăturile
lui Iisus și Mohamed sunt foarte diferite în ceea ce privește acest lucru.

Condițiile pentru a fi musulman

Mesajul lui Mohamed a fost dezvoltat și a devenit mai limpede pe de-a lungul vieții
sale. Cu alte cuvinte, obligațiile unui musulman nu au fost aceleași cu acelea de la
începutul revelațiilor, așa cum aveau să se prezinte ele douăzeci și trei de ani mai
încolo și până la sfârșit. De exemplu, în timpul primilor ani la Mecca,
musulmanilor nu li se cerea să se roage de un anumit număr de ori pe zi. După fuga
sa noaptea, care avea să se întâmple zece ani mai târziu de la prima sa revelație, s-a
stabilit la cinci numărul rugăciunilor zilnice. Un alt exemplu este acela al
pelerinajului la Mecca (Haji), care nu a fost obligatoriu până în cel de-al nouălea an
de ședere al lui Mohamed la Medina.

Vom privi la mesajul său potrivit ultimei sale revelații. Condițiile pentru a fi
musulman erau:

1. Să te închini doar lui Allah, să-l accepți pe Mohamed ca profet al lui Allah, și să
crezi în Quran.

2. Să te rogi conform ritualului islamic de rugăciune de cinci ori pe zi. (În capitolul
15, voi descrie rugăciunile Islamului în detaliu).

3. Să plătești ”zakat”ul (taxa de milostenie) la ”Casa Banilor”, pe care o administra

Mohamed. Fiecare persoană trebuia să dea 2 procente din orice fel de venit pe care
îl obținea. Zakatul nu era o donație opțională. Mohamed folosea acești bani în parte
pentru a finanța armata musulmană, pentru a-i susține pe săraci, și pentru a plăti
proiectele unor construcții. Nu exista cuvântul ”taxă” în vremea aceea, dar chiar în
acest fel erau folosiți banii aceia. Nu exista un guvern laic, așa că statul islamic
colecta taxele. În momentul prezent, musulmanii trăiesc sub un guvern laic și
trebuie să plătească taxele către acesta. Iar zakatul se adaugă în plus la taxele
datorate guvernului laic. Deoarece nu există un centru al statului islamic, fiecare
persoană trebuie să aleagă unde plătește banii săi.

4. Să postești în intervalul dintre prima și a patra rugăciune din timpul lunii de
Ramadan.

5. Să faci un pelerinaj la Al-Ka’ba din Mecca (Surah 22:27).

Și în plus față de aceste lucruri, Mohamed, în Medina, i-a învățat pe oameni că

Allah îi ”iubește” pe aceia care vor lupta din greu pentru el în raidurile și luptele pe
care musulmaii le duc împotriva necredincioșilor din Arabia (Surah 8 și 9).

Cerințele pentru a face voia lui Dumnezeu

Mesajul lui Iisus a rămas același, de la început până la sfârșit. El a spus că el este
calea prin care cineva să aibă o relație cu Dumnezeu.

” Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin
Mine.” (Ioan 14:6)

Iisus nu a avut o listă de condiții pe care să le urmeze ucenicii săi. În loc de asta, el
i-a invitat pur și simplu:

„Veniţi după Mine” – Marcu 1:17

Și ei l-au urmat.

”O mare gloată mergea după El” – Ioan 6:2

Cu toate acestea, Iisus nu le-a spus discipolilor săi că le va fi ușor. Dimpotrivă, el i-

a aevrtizat că viețile lor vor fi în pericol.

”Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi şi le-a zis: „Dacă voieşte
cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea şi să Mă
urmeze.

Căci oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa din
pricina Mea şi din pricina Evangheliei, o va mântui.” – Marcu 8:34-35

Dar Iisus le-a mai promis de asemenea că el nu-i va împovăra pe discipolii săi.

”Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.

Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit
cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.

Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” – Matei 11:28-30

El le-a cerut lor să se supună celor mai ”mari” două porunci:

”Un învăţător al Legii s-a sculat să ispitească pe Isus şi I-a zis: „Învăţătorule, ce să
fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”

Isus i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea?”

El a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot
sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine
însuţi.”

„Bine ai răspuns”, i-a zis Isus, „fă aşa, şi vei avea viaţa veşnică.” – Luca 10:25-28
Pe scurt, cerințele pentru a fi creștin erau de a-l urma pe Iisus, de a-l iubi pe
Dumnezeu, și de a-i iubi pe ceilalți oameni. În contrast cu Mohamed, Iisus nu le-a
cerut discipolilor să urmeze anumite legi când se roagă, câți bani să dea, cât de des,
sau unde să facă vreun pelerinaj.

Iertarea Păcatelor

Dacă îi înveți pe oameni cum să facă voia lui Dumnezeu, atunci trebuie să și explici
ce se întâmplă când sunt făcute greșeli inevitabile.

Cu alte cuvinte, care sunt cerințele lui Dumnezeu pentru iertare?

Haide să vedem ce spun Iisus și Mohamed.

Alah decide ale cui păcate sunt iertate

Există o binecunoscută poveste în istoria islamică legată de moartea unchiului lui

Mohamed, Abu Talib, care îl protejase pe Mohamed de inamicii săi din Mecca
pentru mulți ani. Și pe când Abu Talib era pe moarte, Mohamed l-a implorat să
accepte Islamul, dar unchiul său nu a făcut-o. După aceea, Mohamed a vorbit
despre o revelație primită de la Allah, care spune:

”Chiar și dacă tu (Oh, Mohamed) vei cere iertarea lor (a ipocriților) sau dacă nu vei
cere iertarea

pentru ei – (și atunci) când vei cere de șaptezeci de ori iertarea pentru ei – Allah nu
îi va ierta, pentru că ei nu au crezut în Allah și în Mesagerul Său (Mohamed). Și
Allah nu îi îndrumă pe acei oameni care sunt Fdsiqun (rebeli, nesupuși lui Allah).”
– Surah 9:80

Cu alte cuvinte, Mohamed spune că el nu avea puterea să ierte pe cineva care

păcătuise sau să-l convingă pe Allah să-l ierte pe acel cineva.

Mohamed spune că el doar poate să reducă pedeapsa unchiului să după cum

urmează:

”Dintre locuitorii Focului, Abu Talib va avea cel mai puțin de suferit, și el va fi
încălțat cu doi pantofi (de foc) care îi vor fierbe creierul.” 4)

Cu o altă ocazie, Mohamed i-a cerut lui Allah să o ierte pe mama sa, care murise
când Mohamed era în vârstă de numai șase ani. Unul dintre servitorii lui Mohamed
povestește istoria în felul următor:

Abu Hariara relatează: ”Profetul Mohamed a vizitat mormântul mamei lui, și a

plâns și a strigat și ne-a făcut pe noi toți din jurul lui să strigăm. Mohamed a spus,
”L-am întrebat pe Allah dacă îi pot cere să o ierte pe mama mea, și el a spus că nu,
dar că el îmi dă voie să vizitez mormântul ei.” 5)
Încă odată Mohamed a declarat că el nu-l putea influența pe Allah să ierte păcatele.
În întreg Quranul și în hadith-uri, Mohamed învață că doar Allah are autoritatea de
a ierta păcatele.

În teologia islamică păcatele nu sunt toate egale între ele. Există păcate mari și
păcate mici. Exemplele unor păcate mari sunt îmchinarea înaintea unui alt
dumnezeu decât Allah; respingerea oricărei credințe de bază a Islamului, mai cu
seamă cei cinci stâlpi (vezi condițiile de mai sus pentru a fi musulman); să-l insulți
pe Mohamed; să ucizi oameni în afara situațiilor cerute de Quran; să defăimezi un
alt musulman atunci când acesta nu este de față. Cel care a greșit astfel trebuie să se
pocăiască înaintea lui Allah, însă oricum Allah decide dacă îl va ierta pe acesta sau
nu. La Ziua Judecății el va descoperi dacă a fost iertat de Allah sau nu a fost iertat.

De cealaltă parte, păcatele mici vor putea fi iertate prin săvârșirea de fapte bune,
prin rugăciuni suplimentare, prin post negru, sau printr-o taxă mai mare decât
zakatul. Exemple de mici păcate sunt: absența de la rugăciunea zilnică, să mănânci
în timpul postului Ramadanului, sau să refuzi a ajuta un vecin în nevoie.

Pe scurt, doar Allah singur decide dacă o persoană va fi iertată. Dacă aceasta a
comis un păcat mare, ea va fi la mila lui Allah. Dacă ea a comis un păcat mic,
atunci ea poate obține iertare făcând lucruri bune sau mergând în haji (pelerinaj la
Mecca).

Iertarea lui Allah peste toți aceia care luptă

După ce Mohamed a început să trimită expedițiile militare din Medina, el a primit

niște revelații speciale cu privire la o cale specială prin care musulmanii pot obține
iertarea lui Allah – luptând și murind pentru cauza Islamului. Una dintre revelații
descrie lupta pentru Allah ca pe o ”afacere”. Dacă îi oferi lui Allah ”averea ta și
viața ta” el îți va ierta păcatele, te va primi în paradis, și te va ajuta să fi învingător
în lupta ta. Iată pasajul din Quran:

”O voi cei care credeți! Să vă îndrum către o afacere care vă va salva de la un chin
dureros? Dacă ați ști doar, că voi care credeți în Allah și în Mesagerul Său
(Mohamed), și dacă vă străduiți din răsputeri și dacă luptați pentru Cauza lui Allah
împreună cu averile și cu viețile voastre: asta va fi cel mai bine pentru voi! (Dacă
veți face așa) El va ierta păcatele voastre, și vă va primi în Grădinile pe sub care
curg râuri, și unde sunt locuințele plăcute din ‘Adn (Eden), Paradisul; acesta este cu
adevărat marele succes. Și de asemenea (El vă va oferi) alte (binecuvântări) care vă
plac vouă, – ajutor de la Allah (împotriva dușmanilor voștri) și o victorie
apropiată.” – Surah 61:10-13 (emfaze adăugate)

Musulmanii vor intepreta prin aceasta că o persoană care moare în jihad merge
direct în paradis și nu mai are nevoie să aștepte în mormântul său până la Ziua
Judecății.
Ce a predicat Iisus despre iertare

În timp ce Mohamed spunea că el nu avea autoritatea să ierte păcatele, Iisus

proclamă deschis că el are autoritatea completă de a ierta păcatele.

”Şi iată că I-au adus un slăbănog care zăcea într-un pat. Isus le-a văzut credinţa şi a
zis slăbănogului: „Îndrăzneşte, fiule! Păcatele îţi sunt iertate!”

Şi iată că unii din cărturari au zis în ei înşişi: „Omul acesta huleşte!”

Isus, care le cunoştea gândurile, a zis: „Pentru ce aveţi gânduri rele în inimile
voastre?

Căci ce este mai lesne? A zice: „Iertate îţi sunt păcatele”, sau a zice: „Scoală-te şi
umblă”?

Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele, „Scoală-te”, a
zis El slăbănogului, „ridică-ţi patul şi du-te acasă.”

Slăbănogul s-a sculat şi s-a dus acasă.” – Matei 9:2-7; vezi de asemenea și Luca
7:36-50

Când Ioan Botezătorul l-a văzut pe Iisus venind către el, el a exclamat, „Iată Mielul
lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1:29). Când Iisus a vorbit despre
moarte sa prin răstignire, el a spus, ”căci acesta este sângele Meu, sângele
legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor.” (Matei
26:28)

Cu alte cuvinte, Iisus nu numai că a susținut că are autoritatea de a ierta păcatele în

numele lui Dumnezeu, atunci când el era pe pământ, dar de asemenea a susținut că
moartea sa va înlocui oricare alt sacrificiu, și va garanta iertarea pentru toți oamenii
din toate timpurile. Una dintre ultimele sale declarații către ucenicii săi a fost
aceasta:

„Aşa este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos şi să învie a treia zi dintre cei
morţi.

Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea

păcatelor, începând din Ierusalim.” – Luca 24:46-47, (emfaze adăugate)

Ce se întâmplă după moarte

Acum știm, ce au predicat Iisus și Mohamed despre ei înșiși și ce le-au cerut ei

adepților să facă. Haidem acum să comparăm învățăturile lor despre cum felul în
care îi tratează Dumnezeu sau Allah pe oameni, după moartea lor.

Ce se întâmplă cu un musulman după moartea acestuia

Mohamed a predicat că după moartea unei persoane, ea rămâne în mormântul său
până la Ziua Judecății. Dacă persoana respectivă a fost bună, atunci mormântul său
va fi un mic paradis. Și dacă ea va fi fost rea, mormântul îi va fi un loc al chinurilor
(Surah 55:46-60). Chiar și așa, Mohamed nu a spus nicăieri cum ar putea să fie
sigură o persoană dacă ea va avea parte de plăcere sau de chinuri, în mormântul ei.

Pe când eram musulman, am fost personal frustrat de lipsa unei astfel de informații.
Eu mă întrebam, ”De ce dumnezeul Quranului ar dezvălui atât de multe cu privire
la problemele pământești, ca de exemplu ce trebuie să facă o femeie la ciclu, dar
omite să dezvăluie cum aș putea ști eu dacă voi fi torturat sau mă voi simți
confortabil după moartea mea?”

Mohamed însuși și-a exprimat îngrijorarea cu privire la ce se va întâmpla cu el în

mormântul său. Soția sa Aisha spune următoarele:

”Două femei evreice bătrâne mi-au făcut o vizită la locuința mea și mi-au spus,
”Morții sunt pedepsiți în mormintele lor.” Eu nu le-am crezut. După ce au plecat
ele, eu am mers la profetul Mohamed și i-am spus ce ziseseră și el a zis, ”Da, ele au
spus adevărul; că unii oameni morți sunt pedepsiți și până și animalele pot auzi
vaierele lor din morminte.” Din ziua aceea, de fiecare dată când l-am văzut pe
profet el se ruga la Allah să îl salveze de pedeapsa din mormânt.” 6)

Mohamed a predicat că Ziua Judecății va fi anunțată prin sunetul unei trâmbițe.

Atât morții cât și viii vor veni împreună, conduși de îngeri, la masa de judecată
pentru a fi jduecați de Allah însuși.

Allah va cântări faptele lor bune și rele și va decide cine va merge în paradis și va
merge în iad. Până la ziua judecății, nicio persoană nu poate cunoaște dacă l-a
mulțumit pe Allah. (Vezi Surah 6:73ff, 18:99ff, 20:102ff, 23:101ff, 27:87ff,
36:48ff, 39:68ff, 50:20ff, 78:18ff.)

Mohamed însuși a spus că nu știe ce se va întâmpla cu el în Ziua Judecății. Haidem

să privim la momentul în care el a făcut această declarație. Mohamed a vizitat o
locuință în care murise un bărbat musulman, și trupul lui era încă acolo. O femeie a
spus către cadavru, ”Fie ca Allah să aibă milă de tine. Mărturisesc că Allah te-a
onorat.”

Mohamed i-a spus femeii, ”De unde știi tu că Allah l-a onorat pe acest bărbat?”

Ea a răspuns, ” Nu știu, pe Allah.”

Mohamed a răspuns: ”Cât despre el, moartea a venit la el și eu îi doresc toate cele
bune de la Allah. Pe Allah, deși eu sunt apostolul lui Allah, nici măcar eu nu știu ce
se va întâmpla cu mine, și nici tu nu știi.” 7)
Unul dintre adepții loiali ai lui Mohamed, Abu Bakr, a vorbit de asemenea despre
teama sa cu privire la judecata lui Allah. El a spus, ” Dacă aș fi cu un picior în
paradis, și cu celălalt picior în afară, nu aș avea încredere în viclenia lui Allah.”8).
Bakr voia să spună că soarta sa veșnică rămânea un mister până când ar fi avut
ambele picioare în paradis.

Abu Bakr a fost poreclit ca ”omul care plânge” din cauză că el ar fi plâns în
continuu atunci când se ruga. 9) Odată, când a fost întrebat despre acest lucru,
răspunsul lui a fost, ”Ori de câte ori încep să mă rog, mi-l imaginez pe Allah stând
înaintea mea iar pe regele morții stând înapoia mea, paradisul la dreapta-mi iar
iadul de partea-mi stângă, și nu pot ști ce are de gând să facă Dumnezeul meu cu
mine.” 10)

Învățăturile lui Mohamed le oferă foarte puțin comfort musulmanilor,atunci când le

moare cineva iubit.

Odată Mohamed a văzut o femeie care plângea la mormântul fiului ei. El a spus,
”Fi o bună credincioasă și fi răbdătoare.” Femeia i-a spus, ”Pleacă de aici, tu nu ai
pierdut ca mine pe singurul iubit.” El nu-l recunoscuse. 11)

Să privim la cuvintele de alinare, ale lui Mohamed, pentru această femeie. El i-a
spus ei să fie o bună musulmancă și să fie răbdătoare. În învățătura islamică, fiul
femeii se află la dispoziția lui Allah. Și nimeni nu știe dacă el va ajunge în paradis
sau în iad; Allah e cel care decide. Așadar Mohamed i-a spus femeii să accepte
decizia lui Allah, oricare ar fi aceasta. Iar astfel de cuvinte nu erau deloc o alinare
pentru ea.

Destinul

Învățăturile lui Mohamed despre Ziua Judecății se împletesc cu învățătura sa despre

destin. Rezultatul este o mare incertitudine în mintea musulmanilor cu privire la
soarta lor de după moarte:

”Apostolul lui Allah, adevăratul și cu adevărat inspirat spune, ” (Cu privire la

creerea voastră), fiecare dintre voi este adunat în pântecele maicii sale din primele
patruzeci de zile, apoi el devine un cheag de sânge pentru următoarele patruzeci de
zile, apoi o bucată de carne pentru alte patruzeci de zile. Apoi Allah trimite un
înger să scrie patru cuvinte: El scrie faptele pe care le va face, timpul morții sale,
mijloacele sale de trai, și dacă el va fi damnat sau binecuântat (în religie). Apoi
sufletul este insuflat în trupul său. Așa că un om poate face fapte caracteristice
poporului (Iadului) Focului, până când el se va afla la o distanță de un cot de acesta,
și atunci când el depășește ce este scris (de către înger), și astfel el începe a săvârși
faptele caracteristice poporului Paradisului, va ajunge în Paradis. În același fel o
persoană poate săvârși faptele caracteristice poporului Paradisului, până când să
ajungă la un cot distanță de el, și atunci când depășește ce a fost scris de înger, și
începe a face faptele specifice poporului (Iadului) Focului și intră în (Iad) Foc.” 12)
Să recapitulăm ce spune acest hadith ca voi să puteți înțelege mai ușor. Mohamed
predica că o persoană, când se află încă în pântecele maicii sale, Allah trimite un
înger să scrie patru fapte despre viața acelei persoane: 1. faptele sale, 2. timpul
morții sale, 3. mijloacele sale de trai, și 4. dacă el va fi damnat sau binecuvântat
(adică dacă el va merge în iad sau în paradis).

Prin urmare, o persoană poate face fapte rele toată viața sa. Dar dacă în timp ce se
afla în pântecele maicii sale îngerul i-a sortit că el va fi ”binecuvântat”, atunci, la
sfârșitul vieții sale el va împlini acest destin și va face fapte bune și va ajunge în
paradis. Reversul este de asemenea adevărat: o persoană poate face fapte bune toată
viața sa, dar dacă îngerul i-a sortit că el va fi ”ticălos”, atunci, la sfârșitul vieții sale
el va împlini acest destin și va face fapte rele și va ajunge în iad.

Cum se poate aplica asta la viața de zi cu zi? Dacă tu ești musulman, atunci speri că
Allah va accepta faptele tale bune și te va primi în paradis. Dar din cauză că tu ai
învățat că destinul tău final se bazează pe un cuvânt scris de un înger înainte de a te
naște, speranța ta va fi întotdeauna umbrită de îndoială. Dacă chiar tu vei fi unul
dintre aceia destinați să facă fapte bune toată viața și apoi să ajungă totuși în Iad?

Învățăturile lui Iisus despre soarta de după moarte

Ziua Judecății a fost inclusă de asemenea în predicile lui Iisus (Matei 10:15, 11:22-
24, 12:36,41-42, 24:31; Luca 10:14, 11:31-32)

Cu privire la Ziua Judecății, Iisus spune:

”Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri,
nici Fiul, ci numai Tatăl.” – Matei 24:36

”El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţa răsunătoare, şi vor aduna pe aleşii Lui din
cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă.”

”Fiul omului va trimite pe îngerii Săi, şi ei vor smulge din Împărăţia Lui toate
lucrurile care sunt pricină de păcătuire şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea” – Matei
13:41

După cum ați citit deja, Mohamed vorbește despre aceleași detalii șasesute de ani
mai târziu. (Vezi Surah 6:73ff, 18:99ff, 20:102ff, 23:101ff, 27:87ff, 36:48ff,
39:68ff, 50:20ff, 78:18ff.)

Cu toate acestea, învățătura lui Iisus despre Ziua Judecății diferă în cele mai
importante aspecte față de aceea a lui Mohamed. De exemplu, Iisus spune că el se
va întoarce și că el fi judecătorul. (Matei 13:24-30, 36-41, 47-50; 25:31-33; Ioan
5:22). Mohamed spune că Allah va fi judecătorul.

Iisus spune patru parabole în Matei 24 și 25 despre Ziua Judecății, descriind

criteriile după care oamenii vor fi judecați.
Fiecare pildă cheamă oamenii să-l iubească pe Dumnezeu și să-și iubească
aproapele pentru a primi viața veșnică.

Să însemne asta că Iisus cere fapte bune pentru ca o persoană să intre în rai?
Aceasta este o întrebare importantă la care se poate răspunde doar prin învățăturile
lui Iisus însuși. Iisus a spus că, credința în el este necesară pentru viașa veșnică.
”Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru
ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (Ioan 3:16).

Și Iisus mai spune de asemenea, ”Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele.” (Ioan
14:15).

Aceasta înseamnă că dacă tu crezi cu adevărat că Iisus este fiul lui Dumnezeu,
atunci vei asculta de poruncile sale. Dacă nu te supui poruncilor sale, atunci tu nu
crezi în el.

Acest înțeles este susținut de către scrierile ucenicilor lui Iisus. Iacov, unul dintre
ucenicii lui Iisus, scrie, ”credinţa fără fapte este moartă.” (Iacov 2:26). El spune că
faptele bune sunt o dovadă a credinței. ”îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.”
(Iacov 2:18). Epistola lui Pavel către Efeseni susține limpede: ” Căci prin har aţi
fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui
Dumnezeu.” (Efeseni 2:8-9)

Prin urmare, la Ziua Judecății, Iisus va privi la faptele bune ca o evidență a

credinței în el.

Cu privire la ce se întâmplă cu cei morți, în timpul până la Ziua Judecății, Iisus a

dat foarte puțină învățătură. Însă el a descris o scenă în care un om bogat după ce
murise a ajuns în Iad și un biet om sărman după ce murise a ajuns în ”sânul lui
Avraam”, care era un loc de alinare (Luca 16:19-31). Aceasta ne dă un indiciu
despre locul în care morții vor aștepta Ziua Judecății. Alte detalii despre judecata
credincioșilor și necredincioșilor sunt descrise în alte secțiuni ale Noului
Testament, mai cu seamă în cartea Apocalipsa.

Concluzii

Iisus și Mohamed au avut idei profund diferite despre cum se face voia lui
Dumnezeu, despre iertare, despre Ziua Judecății și de asemenea rolurile lor ca
mesageri ai lui Dumnezeu diferă în multe căi totodată. În următorul capitol vom
vedea ce a spus Mohamed despre Iisus și ce ar fi putut spune Iisus despre
Mohamed.
Capitolul 11. Mărturia fiecăruia despre celălalt
Posted on March 17, 2015 by proscrit

Majoritatea occidentalilor ar putea fi surprinși să afle că Mohamed și Quranul și-au

exprimat un mare respect pentru Iisus. În prima parte a acestui capitol vom privi la
învățăturile pe care le-a dat Mohamed despre Iisus. Iisus, de cealaltă parte, nu a
vorbit niciodată direct despre Mohamed pentru faptul că Iisus a trăit cu aproape
șase sute de ani înainte ca Mohamed să se fi născut. Chiar și așa însă, eu cred că
putem deduce un răspuns logic cu privire la ce ar fi spus Iisus despre Mohamed, pe
baza învățăturilor lui Iisus pe care deja le cunoaștem. A doua jumătate a acestui
capitol va prezenta aceste idei.

Respectul lui Mohamed pentru Iisus

Mohamed se descrie pe sine însuși și pe Iisus ca pe niște ”frați de credință”.

”Mesagerul lui Allah a spus: Eu sunt cel mai aproape

de Iisus, fiul Mariei, din toții oamenii acestei lumi, din

viața de azi și din viața viitoare. Și ei au spus: și cum

este Mesagerul lui Allah? Pentru care el a zis: Profeții

sunt frați de credință, care au mame diferite. Totuși, religia

lor este una, și nu există niciun Apostol între noi (între

mine și Iisus Hristos). 1)”

Așadar Mohamed a declarat că el și Iisus au practicat aceeași religie. Cum se poate

una ca asta? Pentru ca să înțelegem asta și celelalte învățături ale lui Mohamed
despre Iisus, trebuie să fiți conștienți de felul în care Mohamed a descris relația
dintre Islam, Creștinism și Iudaism.

Islam, Iudaism și Creștinism

Aduceți-vă aminte că Mohamed a trăit într-o societate care includea evrei, creștini,
și închinători la idoli. Din cauză că Mohamed a proclamat existența unui singur
Dumnezeu, la fel cum spuneau și evreii și creștinii, el a simțit nevoia să explice
dacă acest unic Dumnezeu era același cu Dumnezeul evreilor și al creștinilor.

Explicația sa a fost că Islamul a fost mai întâi, și că Avraam a practicat Islamul

înaintea apariției Iudaismului sau Creștinismului.
”Ibrahim (Avraam) nu a fost nici evreu și nici creștin, ci el a fost un adevărat
musulman… Într-adevăr, dintre toți oamenii care au cea mai bună îndreptățire la
Ibrahim (Avraam) sunt aceia care l-au urmat, și acest Profet (Mohamed) și aceia
care au crezut (musulmanii).” (Surah 3:67-68)

Conform lui Mohamed, întrucât Avraam a practicat Islamul și i s-a închinat lui
Allah, toți profeții care au descins din el au practicat deasemenea Islamul. Quranul
înșiră mulți dintre acești prooroci biblici după nume incluzându-i pe Issac, Ișmael,
Iacov, Noe, David, Solomon și Moise. Ba mai mult, Quranul spune chiar că Ioan
(Botezătorul) și Iisus au fost și ei, la fel de bine, profeți ai lui Allah (Surah 4:163;
6:84-86; vezi deasemenea și 2:130, 135; 3:95; 4:125; 6:161). Mohamed se referă la
toți proorocii ca la ”frații” săi, exceptându-l doar pe Avraam la care se referă ca la
un tată.

Întrebarea este: dacă toți acești profeți au urmat Islamul, atunci de unde provin
Iudaismul și Creștinismul? Quranul învață că evreii și creștinii au deformat mesajul
profeților, și rezultatul acestei distorsionări a fost Iudaismul și Creștinismul (Surah
2:75; cf. verses 76-79; Surah 5:13). De aceea, Scripturile Iudaice și Creștine sunt
invalide.

Mohamed a spus că revelațiile sale anulează Creștinismul și Iudaismul și readuce

oamenii către singura religie adevărată pe care Avraam a înțeles-o și a practicat-o
(Islamul).

Prin urmare, când Mohamed vorbea despre Iisus, el se referea la el ca la un profet

al lui Allah care predica Islamul.

Haide să ne uităm la câteva dintre învățăturile tipice ale lui Mohamed despre Iisus.
Vom vedea că el este de acord cu unele dintre evenimentele din viața lui Iisus,
redate de Biblie. Dar deasemenea tot Mohamed contrazice cele mai importante
învățături ale Bibliei.

Mărturia lui Mohamed despre Iisus

Mohamed a făcut mai multe declarații pozitive despre Iisus, mai cu seamă prin
revelațiile Quranului. Am pregătit o listă completă de versete din Quran care
descriu atribute ale lui Iisus și care sunt menționate în Biblie. Citiți vă rog lista
aceasta în Apendixul D.

Unul dintre cele pasaje este Surah 3:33-63.

Elevii Islamului spun că Mohamed a expus aceste versete atunci când el a fost
vizitat, în A.H. 9, de 10 episcopi creștini din Najrari, o zonă din apropierea graniței
de nord a Yemenului modern. Episcopii au venit la Mohamed ca să vorbească cu el
despre Islam.
Mohamed le-a spus acestora, ”Fiți musulmani.”

Ei au spus, ”Noi suntem musulmani.”, explicând, ”Încă înainte de a te întâlni, noi

ne-am închinat singurului Dumnezeu.” Atunci Mohamed a început să le explice lor
diferențele dintre Islam și Creștinism. Mai întâi el a prezentat niște istorii despre
nașterea Mariei, mama lui Iisus, și despre nașterea lui Ioan Botezătorul. (Aceste
istorii includ detalii biblice dar prezintă de asemenea și multe detalii care nu se
regăsesc în Biblie.) Apoi el l-a descris pe Iisus în felul acesta:

Iisus s-a născut dintr-o fecioară.

(Amintiți-vă) când îngerii au spus: ”Oh, Miriam (Maria)! Într-adevăr, Allah îți dă
Vestea bună a Cuvântului… despre El, numele său va fi Mesia Isa (Iisus), fiul lui
Miriam (Maria), onorat în lumea aceasta și în cea de apoi, și va fi unul dintre aceia
care sunt lângă Allah… Ea a spus: ”Oh, Domnul meu! Cum aș putea să am un fiu
când niciun bărbat nu m-a atins?” El a spus: ”Așa (să fie) pentru că Allah creează
ceea ce voiește El. Când El a decretat ceva, El spune doar atât: ”Să fie!” – și este.”
– Surah 3:45,47; vezi și 4:171

Mohamed nu numai că a afirmat înaintea creștinilor din Najran că Maria a rămas

însărcinată, virgină fiind, dar el a mai spus că Iisus era Mesia. Mohamed a
continuat să afirme că Iisus a înfăptuit miracole.

Iisus a făcut minuni

”Și voi face din Isa (Iisus) un Mesager pentru copiii lui Israel (care spune): ”Am
venit la voi cu un semn de la Domnul vostru, pe care l-am făcut din lut pentru voi,
chipul unei păsări, și am suflat în ea, și ea a devenit o pasăre cu viață de la Allah; și
am vindecat pe aceia care s-au născut orbi, și pe leproși, și am înviat morții cu Voia
lui Allah.” – Surah 3:49

Deși povestea păsări de lut nu este în Evanghelii, sfârșitul versetului seamănă

surprinzător cu cuvintele lui Iisus din Evanghelia după Matei:

”Isus le-a zis: „Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce auziţi şi ce vedeţi:

orbii îşi capătă vederea, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţaţi, surzii aud, morţii
învie şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia.” Matei 11:4-5

Cu alte cuvinte, Mohamed este de acord cu creștinii că Iisus a făcut mari minuni,
chiar și că a înviat morții. (Aceasta este doar o mică parte din multele referiri
pozitive din Quran la adresa lui Iisus. Vezi te rog Apendixul D pentru o listă
completă.) Chiar și aici, Mohamed are păreri diferite de scrierile biblice în multe
căi. De exemplu, el a spus grupului de episcopi creștini că Iisus se închina la Allah.

Iisus s-a închinat lui Allah

”Cu adevărat! Allah este Domnul meu și Domnul vostru, așa că închinați-vă
(numai) Lui. Aceasta este Calea cea Dreaptă.” 2) – Surah 3:51

Mohamed a spus că ucenicii lui Iisus au declarat: ”Noi suntem musulmani (v. 52) și
că au refuzat să se închine altcuiva în afară de Allah (v. 53). Cu alte cuvinte,
Mohamed a spus că ucenicii au refuzat să i se închine lui Iisus ca Dumnezeu. Și
totuși, Evangheliile menționează mai multe exemple în care ucenicii i se închină lui
Iisus. (Matei 14:33; 28:9; Luca 24:51-52).

Mohamed a concluzionat spunându-le musafirilor creștini , ”Aceasta este adevărata

istorisire…” (Surah 3:62). Chiar și așa, delegația a respins mesajul lui Mohamed.

În timp ce discursul lui Mohamed le oferă episcopilor o imagine de ansamblu bună,

haide să vedem mai multe alte declarații din Quran care arată perspectiva lui
Mohamed despre Iisus.

Mohamed a spus că Iisus a profețit despre venirea sa.

” Și (amintiți-vă) când Isa (Iisus), fiul lui Miriam (Maria), a spus: ”O copii ai lui
Israel! Eu sunt Mesagerul lui Allah către voi care adeverește Tauratul (Tora) care a
venit înaintea mea, și a dăruit vestea bună a unui Mesager care va veni după mine,
și al cărui nume va fi Ahmad.” – Surah 61:6

Ahmad este unul dintre numele lui Mohamed, deci Mohamed spune că Iisus a
profețit despre venirea sa. Cu toate acestea, Mohamed spune de asemenea că
creștinii au scos cele mai multe dintre referirile la el din Scripturi. Învățații moderni
musulmani au susținut că unele dintre spusele lui Iisus, din Evanghelia după Ioan,
vorbesc despre Mohamed, chiar dacă creștinii interpretează aceste versete ca fiind
referiri la Sfântul Duh. (Ioan 14:16-17, 24; 16:7; vezi și Apendixul D).

Dumnezeu nu are niciun fiu

Un creștin care citește din Quran ar fi surprins să vadă cât de des și semnificativ
Quranul neagă că Dumnezeu ar putea avea un fiu. De exemplu:

”Niciun fiu (sau urmaș) nu a zămislit Allah, și nici nu există vreun ilah (dumnezeu)
împreună cu El.” – Surah 23:91

”Ascultă (Oh, Mohamed): ”Dacă (Allah) Milostivul a avut un fiu, eu aș fi primul

care să i se închine.” – Surah 43:81, Ali Traducere

”Nu mai zice: ”Trei (trinitate)!” Renunță! (este) mai bine pentru tine. Pentru că
Allah este (singurul) Unul Ilah (Dumnezeu), Slăvit fie El (mult prea Înalt) pentru a
avea un fiu.”3) – Surah 4:171

Nu ar trebui să i se aducă închinare lui Iisus

Potrivit Quranului, Allah îl va întreba pe Iisus în Ziua Învierii, ”Le-ai spus tu
oamenilor, ”Închinați-vă mie și mamei mele ca unor doi dumnezei alături de
Allah?””

Iisus va răspunde, ”Niciodată nu le-am spus așa ceva cu excepția a ceea ce mi-ai
sporuncit Tu (Allah) să spun, ”Închinați-vă lui Allah, Domnul meu și Domnul
vostru.”” (Surah 5:116-117; vezi și v.72)

Mohamed a spus că creștinii greșesc că se închină lui Iisus.

”L-am auzit pe Profet spunând, ”Nu exagerați în rugăciuni către mine la fel cum
creștinii se roagă la fiul Mariei, pentru că eu sunt doar un Sclav. Așa că, numiți-mă
Sclavul lui Allah și Apostolul Său.” 4)

Iisus nu a înviat din morți

Vorbind despre aceia care l-au crucificat pe Iisus, Mohamed a declarat:

”Ei nu l-au ucis, nici nu l-au răstignit, dar așa li s-a părut lor… Căci cu siguranță, ei
nu l-au

ucis… Dar Allah l-a ridicat la El.” – Surah 4:157-158

Cu alte cuvinte, Mohamed spune că în loc să fie răstignit, Iisus a fost ridicat direct
la Allah.

Concluzii

Învățăturile lui Mohamed despre Iisus, mai ales acelea din Quran, erau constant
pozitive și afirmau și ceva relatări biblice. Totuși, revelațiile Quranului deasemenea
resping repetat una dintre cele mai importante afirmații pe care le-a făcut Iisus: și
anume că el este fiul lui Dumnezeu. Cultele nestorienilor și ebioniților din Arabia,
din vremea lui Mohamed, deasemenea afirmă că a fost un profet dar neagă
divinitatea sa. Islamul susține că Iisus este doar unul dintre profeți, și că Mohamed
declară că Iisus a profețit despre venirea sa.

Acum, haide să vedem și ce ar fi spus Iisus despre Mohamed.

Mărturia lui Iisus despre Mohamed

Dați-mi voie să precizez încă de la început că această secțiune despre Iisus poate fi
scrisă ca o opinie. Iisus nu a predicat în mod direct despre Mohamed pentru că el a
trăit cu șase sute de ani înaintea lui Mohamed. Prin urmare, noi trebuie să apelăm la
ceea ce știm din învățăturile lui Iisus din care am putea ști despre Mohamed. Este
părerea mea că Iisus ar fi contestat profeția lui Mohamed în trei arii: 1. Felul în care
Mohamed îi trata pe alți oameni, 2. Cerințele descrise de Mohamed pentru a-l
mulțumi pe Dumnezeu, 3/ Descrierea pe care o face Mohamed firii lui Dumnezeu.
Tratamentul aplicat celorlalți oameni

Iisus a învățat mulțimile: ”Păziţi-vă de prorocii mincinoşi… Îi veţi cunoaşte după

roadele lor…

orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele.” (Matei 7:15-17)

Fructele din viața unei persoane sunt acțiunile sale, așa că să privim la fructele lui
Mohamed. Prin război priceput, polemici și intimidare, Mohamed a supus toată
Arabia sub autoritatea islamică. În acest proces, soldații săi au ucis zeci de mii de
oameni. Mohamed și armata sa le-au luat averile și le-au vândut femeile și copiii ca
sclavi.

Puteți argumenta că Mohamed lupta pentru supraviețuirea sa și pentru

supraviețuirea Islamului. Totuși, acest argument ar ține doar pentru o scurtă
perioadă de timp. După ce a câștigat puterea, Mohamed a început o hăituire
agresivă a oamenilor care nu reprezentau deloc nicio amenințare pentru el.

Ca unul care am studiat istoria Islamului în profunzime, eu nu pot ocoli acțiunile

din viața lui Mohamed. Viața lui Mohamed îmi aduce aminte de descrierea pe care
a făcut-o Iisus hoțului care vine la stână.

” Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să prăpădească.” (Ioan 10:10). Acesta

este fructul din viața lui Mohamed.

Judecând după standardele sale, eu cred că dacă Iisus l-ar fi întâlnit pe Mohamed, el
l-ar fi numit pe acesta un fals prooroc.

Cerințele pentru a-l mulțumi pe Dumnezeu

Ambele evanghelii, ale lui Matei și Luca, consemnează cuvintele dure de mustrare
pentru învățătorii legii și pentru șefii preoților.

Una dintre reclamațiile lui Iisus a fost că ei împovărau poporul cu legea fără a-i
aduce mai aproape de Dumnezeu.

Iisus i-a numit pe aceștia ”călăuze oarbe”. De ce erau ei niște călăuze oarbe?

„Vai şi de voi, învăţători ai Legii”, a răspuns Isus. „Pentru că voi puneţi pe spinarea
oamenilor sarcini grele de purtat, iar voi nici măcar cu unul din degetele voastre nu
vă atingeţi de ele.” – Luca 11:46

Experții legii le cereau oamenilor să urmeze reguli dificile în viața de zi cu zi și în

închinare. În același fel Mohamed a cerut oamenilor să urmeze legile islamice
stringente (postul, plata taxelor, să se roage de cinci ori pe zi, să facă un pelerinaj la
Mecca, să țină alte legi islamice) pentru a-l mulțumi pe Allah.
Legile au pus o grea povară asupra oamenilor și erau axate pe acțiunile exterioare.
Iisus i-a contestat pe toți aceia care erau axați asupra legilor.

”Voi… curăţaţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar lăuntrul vostru este plin
de jefuire şi de răutate.” (Luca 11:39) Iisus a strigat împotriva pioșilor lideri evrei
care făceau un spectacol din lungile lor rugăciuni în timp ce ei mâncau casele
văduvelor.

Eu cred că Iisus ar fi lansat aceeași contestație și lui Mohamed, care îi învăța pe

musulmani să se spele de cinci ori pe zi înainte de rugăciuni, dar în același timp el
chema să lupte pentru el tot poporul Arabiei și s-a folosit de lăcomia lor pentru
prăzi de război pentru a motiva astfel riscul de a-și pierde viețile. (Vezi și Matei 15)

Iisus a spus că mila lui Dumnezeu era mai puternică decât legea.

El i-a mustrat pe liderii religioși pentru că urmăreau doar legea și uitau de mila lui
Dumnezeu. De exemplu, Iisus a făcut o breșă printr-o lucrare într-o zi de Sabat,
când a vindecat o femeie gârbovă. (Luca 13:10-17)

Eu cred că Iisus l-ar fi mustrat pe Mohamed pentru axarea pe niște false cerințe de
mulțumire a lui Dumnezeu.

Firea lui Dumnezeu

Eu cred că Iisus i-ar fi spus lui Mohamed, ”Cine este acest Allah al tău? dumnezeul
pe care tu îl descrii este total diferit de acela pe care eu îl cunosc.” Quranul spune
spune că dumnezeul Islamului lucrează împreună cu Satana și demonii pentru a
conduce oamenii pe căi greșite (Surah 6:39, 126; 43:36-37). Biblia spune că
Dumnezeu iubește lumea și nu vrea ca nimeni să fie condus pe căi greșite (Ioan
3:16-17).

Iisus descrie un Dumnezeu al iubirii. Mohamed (prin revelațiile quranice) descrie

un Dumnezeu al pedepsei. Dacă veți căuta în Noul Testament cuvintele
”pedeapsă/a pedepsi/pedepsit” veți afla până la 15 exemple referitoare la cei care
nu au crezut și pedeapsa lor din iad. (Vechiul Testament are 159 de exemple cu
aceste cuvinte).

Oricum, dacă veți căuta în Quran (care este puțin mai scurt decât Noul Testament)
cuvintele pedeapsă/a pedepsi/pedepsit, veți găsi 379 de exemple. 5)Aceste versete
descriu cum pedepsește Allah diferitele tipuri de oameni și de păcate.

Puteți de asemenea să căutați și cuvântul ”iubire” în Quran și veți găsi 82 de

exemple. Acesta este cu adevărat un număr prețios. Dar dacă vei citi aceste cuvinte
în context vei găsi repetat descrierile a ceea ce Allah NU iubește. (Capitolul 14
explică mai mult despre învățăturile Quranului cu privire la iubire.)
Dacă vei face o căutare computerizată a cuvântului ”dragoste(iubire)” în Noul
Testament, vei afla 260 de versete. Cam o treime din aceste versete vorbește despre
dragostea lui Dumnezeu pentru fiul său sau pentru oameni. Aproape jumătate dintre
ele descriu dragostea oamenilor pentru Dumnezeu sau pentru semeni. Iar ceea ce
mai rămâne din aceste versete folosește cuvântul iubire în contextul învățăturilor,
de exemplu, ”Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor” (1 Timotei 6:10)

Doar un singur verset vorbește despre când nu iubește Dumnezeu ceva sau pe
cineva. (Romani 9:13)

Bineînțeles că se poate concluziona că, noțiunea de iubire a fost mai mult folosită
în societatea lui Iisus decât în societatea lui Mohamed.

Eu cred că Iisus ar fi contestat descrierea pe care a făcut-o Mohamed lui

Dumnezeu.

Răspunsul lui Iisus către demoni

În fine, să aruncăm o privire la o poveste mai puțin cunoscută din viața lui
Mohamed și care demonstrează umanitatea sa. În Creștinism este o imensă insultă
să spui că o persoană credincioasă a experimentat influențe demonice. Dar punctul
de vedere al Islamului este diferit. Și anume că pentru un musulman nu se
consideră o pierdere a credinței experimentarea unor influențe demonice. De fapt,
potrivit unei istorii din Hadith, Mohamed i-a spus Aishei că el a fost tulburat de o
”vrajă”.

”Aisha a relatat că un evreu dintre acei evrei ai tribului Banu Zuraiq care se numea
Labib bin al-Asam a aruncat o vrajă asupra Mesagerului lui Allah cu rezultatul că el
(sub influența vrăjii) simțea că ar fi făcut ceva când de fapt el nu făcuse acel lucru.
(Această stare de lucruri a durat) aproape o zi sau o noapte în care Mesagerul lui
Allah a implorat (să dispară efectele acesteia). El a mai făcut o implorare din nou și
din nou.” 6)

Acest fapt a dus la revelația din Surah 7:200

” Și dacă vine la tine o șoaptă de la Șeitan (Satana), atunci caută scăparea la Allah.”

Dacă Mohamed era într-adevăr posedat de demoni și ar fi venit la Iisus pentru

ajutor, noi putem ghici ce ar fi făcut Iisus. Iisus ar fi scos afară demonii din el, așa
cum a făcut-o cu mulți alții.

Concluzii

Iisus a avertizat că vor veni prooroci mincinoși, și el le-a spus ucenicilor săi cum
să-i identifice pe aceștia, dacă acțiunile lor au fost bune sau rele. Când Iisus s-a
întâlnit cu liderii religioși care oprimau poporul, el i-a mustrat. Eu cred că această
informație ne oferă o idee despre cum i-ar fi răspuns direct lui Mohamed.
Acum am văzut ce au predicat Iisus și Mohamed, cine a susținut fiecare că este, și
ce ar fi spus unul despre celălalt. Să ne întoarcem către un subiect specific de
predică, vindecări și miracole.
Capitolul 12. Vindecări şi Miracole
Ca adolescent, m-am bucurat de un mare respect în comunitatea mea pe când
memoram Quranul şi participam la liceul Al-Azhar. Din această cauză, oamenii mă
chemau adeseori să mă rog pentru prietenii sau rudele lor care erau bolnave.

Când vizitam pe cineva care era bolnav, primul lucru pe care îl făceam era să mă
aşez lângă el şi să recit din Quran. Întotdeauna eu recitam cel mai cunoscut verset
cu privire la vindecare:

“Şi dacă Allah îţi face vreun rău, nu este nimeni care să poată să înlăture asta în
afară de El,şi dacă El doreşte să-ţi facă vreun bine,nu este nimeni care să respingă
Favoarea Sape care el o trimite oricărui dintre sclavii Săi o doreşte.” – Surah
10:107

Recitând din Quran eu nădăjduiam că voi atrage atenţia lui Allah. Apoi mă rugam:
“Oh Allah, sclavul tău este bolnav. Boala a vine de la tine, dar şi însănătoşirea tot
de la tine vine. Ai milă de noi.”

Întotdeauna, când făceam asta, nu mă simţeam confortabil. Simţeam că Allah era

foarte departe, şi nu ştiam dacă el îmi acorda atenţie sau ba. La urma urmelor,
Quranul spune că nimeni nu poate interveni pentru a schimba intenţiile lui Allah:

“Spune, Oh Mohamed: “Cine altcineva are vreo putere să mijlocească pentru tine la
Allah, dacă El doreşte să te rănească sau să-ţi facă un bine?” – Surah 48:11

Mohamed însuşi a spus despre sine că era incapabil să influenţeze voia lui Allah:

“Şi spune (Oh, Mohamed): Eu nu am nicio putere asupra vreunui bine sau rău ci
doar voia lui Allah are.” – Surah 10:49 (vezi şi Surah 7:188)

Aşa că eu, de fiecare dată, părăseam orice suferind fără să ştiu dacă Allah va ţine
cont de rugăciunea mea. Dar făceam ceea ce Allah îmi permitea să fac.

Vindecările şi minunile sunt o zonă în care diferenţele dintre Iisus şi Mohamed sunt
evidente. Înainte de a începe comparaţia dintre Iisus şi Mohamed, eu aş dori să
explic de ce acest subiect este larg dezbătut printre musulmani.

Dezbaterea despre Mohamed şi despre Miracole

Chestiunea dacă Mohamed a înfăptuit vindecări şi miracole este un subiect de

controversă printre musulmani. Musulmanii acceptă că Iisus a săvârşit minuni (în
felul susţinut de Quran), dar nu toţi agreează ideea potrivit căreia Mohamed ar fi
înfăptuit şi el minuni. Şi aceasta se datorează contradicţiilor dintre Quran şi Hadith
(cronologia învăţăturilor şi faptelor lui Mohamed). Amintiţi-vă că Mohamed a avut
cunoştinţă directă de ceea ce s-a scris în Quran pentru că Quranul este întocmit
strict conform revelaţiilor pe care el le-a avut cu îngerul Gabriel. Oricum ar fi însă,
Mohamed nu a avut control asupra scrierilor Hadith. Ucenicii săi puteau spune
orice poveste doreau, fie că era reală sau nu, iar Mohamed nu a avut niciun control
asupra acestor scrieri (Hadith).

Quranul spune că Mohamed nu avea nicio obligaţie să facă un semn care să

probeze că el era un profet. Şi în loc de asta Quranul este prezentat ca cel mai mare
semn al profeţiei. Mohamed a avut să le spună oamenilor:

”Semnele sunt doar cu Allah, și eu sunt numai un simplu om care avertizează.” Nu

le este asta de ajuns că ți-am 1) trimis Cartea (Quranul) ca să le fie citită? – Surah
29:50-51

Cu alte cuvinte Mohamed avea de spus doar atât, “Eu sunt profetul. Nu-mi cereţi
semne. Semnele le face doar Allah.” Iar revelaţiile conchid, “Quranul este un semn
suficient pentru voi!” Toţi musulmanii sunt de acord cu faptul că Quranul este cel
mai mare miracol oferit umanităţii. Quranul declară că niciun alt om sau spirit nu a
creat o carte egală cu el.

Spune: “Dacă omenirea şi ginii se adunau laolaltă să creeze o asemănare a acestui

Quran, ei nu ar fi putut face nimic pentru aceasta, chiar dacă ei s-ar fi ajutat între
ei.” – Surah 17:88

“Dacă am fi trimis Noi Quranul acesta unui munte, atunci tu l-ai fi văzut umilindu-
se smerit şi despicându-se de frica lui Allah.” – Surah 59:21

Iată de ce consemnarea unor miracole în scrierile Hadith ridică suspiciuni cu privire

la autenticitatea respectivului hadith. Unii învăţăcei musulmani cred că majoritatea
acestor miracole au fost scornite de către adepţii lui Mohamed, după moartea
acestuia, cu scopul de a-i convinge pe oameni că Mohamed a fost cu adevărat un
profet. Alţi musulmani, dimpotrivă, cred că istorisirile acelor miracole sunt
adevărate. Pe când eram un copil, credeam toate poveştile pe care le-am învăţat.
Dar noi nu eram lămuriţi prea mult dacă Mohamed făcea miracole. Asupra acestui
subiect nu se pune deloc accent în învăţăturile islamice.

Pornind de la această lămurire, haide să facem o comparaţie cu privire la miracolele

consemnate a fi fost făcute de Iisus şi de Mohamed. Pentru ca totul să fie clar noi
vom împărţi miracolele în trei categorii: vindecarea unor boli trupeşti, scoaterea
afară a demonilor, şi miracole din lumea naturală. Şi în final, vom vedea dacă Iisus
sau Mohamed i-au împuternicit pe ucenicii lor să înfăptuiască vindecări sau
miracole.

! Utilizarea pronumelui “Noi” din Quran se referă la Allah. Spre deosebire de limba
engleză, unde “Noi” indică pluralul, în limba arabică “Noi” indică măreţia.

Vindecarea bolilor trupeşti

Mohamed
Chiar şi în hadith, aproape că nu există istorii despre Mohamed că s-ar fi rugat
pentru ca oamenii să fie vindecaţi.

Mohamed şi Abu Bakr s-au ascuns într-o peşteră în timpul fugii lor de la Mecca la
Medina (a doua hijra). Un istoric spune că Abu Bakr a fost muşcat de un şarpe
veninos şi el a început să sufere din cauza aceasta. Mohamed i-a spus, “Nu fi trist,
Abu Bakr, pentru că Allah e cu noi.” Apoi Abu Bakr s-a însănătoşit. 2)Aceasta este
o povestire foarte populară printre musulmani şi este adesea invocată în predici,
mai cu seamă la celebrarea anuală de Hijra. Istoria aceasta se spune că a fost narată
de către Umar ibn al-Khattib pe baza a ceea ce el a auzit de la Abu Bakr. Chiar şi
istoricul, Ibn Kathir, a spus că acest hadit nu-i era familiar şi că el era suspicios cu
privire la autenticitatea acestuia.

Ibn Kathir a menţionat de asemenea o variantă diferită a acestei istorii. În această

povestire, Abu Bakr se afla cu apostolul lui Allah în peşteră, şi Abu Bakr s-a rănit
la mână într-o stâncă. Mohamed nu a încercat să se roage pentru el or să-i atingă
mâna spre a o vindeca, dar Abu Bakr a închinat un poem arabic degetului său. “Tu
eşti doar un deget, tu eşti doar un deget sângerând, şi sângerarea aceasta se
datorează lui Allah.” Ibn Kathir a respins istoria cu şarpele, dar a spus că istoria cu
degetul rănit al lui Abu Bakr era susceptibilă de a fi adevărată. În ciuda cuvintelor
istoricului majoritatea musulmanilor încă cred în istoria cu şarpele.

Al doilea exemplu de vindecare vine de la un hadith narat de Aişa, care era a doua
soţie a lui Mohamed. Ea a spus că Mohamed obişnuia să se roage pentru vindecarea
soţiilor sale şi a altor musulmani bolnavi, atingându-i cu mâna sa dreaptă pe când
se ruga. 3) Oricum, Aişa este singura persoană care a spus aceasta despre
Mohamed. Dacă Mohamed se ruga frecvent pentru musulmanii bolnavi, atunci şi
alţi adepţi ar fi vorbit despre asta la fel de bine. Nu există consemnări despre
oameni vindecaţi ca urmare a rugăciunilor lui Mohamed.

Şi chiar dacă am găsi o poveste despre o vindecare într-un hadith, aceasta ar fi

contrară direct învăţăturilor Quranului, care spune că Mohamed nu putea face
minuni. Dacă un hadith contrazice Quranul, atunci acel hadith trebuie respins.

Aceste comentarii ale Aişei nu sunt de obicei amintite în predici din cauză că,
vindecările nu sunt un subiect despre care imamii să discute prea mult. Acest
subiect nu reprezintă o parte însemnată a Islamului.

Şi mai degrabă decât exemplul de vindecare prezentat a fi fost înfăptuit de Allah,

istoria islamică prezintă de câteva ori exemple când a fost nevoie de o vindecare şi
lucrul acesta nu s-a întâmplat.

Când musulmanii au venit pentru prima dată la Medina, mulţi dintre ei s-au
îmbolnăvit şi delirau cuprinşi de o febră mare, însă Mohamed nu s-a îmbolnăvit.
Nu există înregistrări că el s-a rugat pentru vindecarea acelor oameni, dar atunci
când el i-a văzut pe unii musulmani că se rugau în timp ce şedeau jos, el le-a spus,
“Să ştiţi că rugăciunea aceluia care şade jos este doar pe jumătate la fel de
valoroasă ca rugăciunea unuia care stă în picioare.” Istoricul concluzionează: “Din
cauza aceasta musulmanii, luptându-se din greu cu bolile lor şi în ciuda
suferinţelor, stăteau în picioare căutând o binecuvântare.” 4)

Mohamed a avut doar doi fii (Al-Kasim şi Ibrahim), şi ambii au murit în copilărie.
O consemnare hadith povesteşte următoarele despre moartea lui Ibrahim:

”Noi am mers cu apostolul lui Allah la fierarul Abu Saif, şi el era soţul doicii lui
Ibrahim (fiul Profetului). Apostolul lui Allah l-a îmbrăţişat pe Ibrahim şi l-a sărutat
şi l-a mirosit şi apoi noi am intrat în casa lui Abu Saif și chiar atunci Ibrahim și-a
dat ultima suflare, și ochii Apostolului lui Allah s-au umplut de lacrimi. Abdur
Rahman bin Auf a spus, “Oh, Apostolule al lui Allah, chiar şi tu poşi fi rănit!” El a
răspuns, “Oh, Ibn Auf, aceasta este mila.” Apoi el a plâns mult şi a spus, “Oh,
Ibrahim, Ochii-mi sunt plini de lacrimi iar inima îmi e întristată, şi nu vom mai
spune altceva decât ceea ce îi place domnului nostru! Într-adevăr, noi suntem
îndureraţi de despărţirea de tine.” 5)

Dacă Mohamed s-ar fi putut putut ruga pentru vindecare, eu cred că el ar fi făcut
asta pentru a-l aduce pe fiul său din morţi.

Aşa că, consemnările sunt foarte clare: rugăciunea pentru vindecare nu a constituit
o parte semnificativă din viaţa lui Mohamed. Mai ales că există posibilitatea ca el
să nu se fi rugat niciodată pentru vindecarea cuiva.

Iisus
Dacă aţi citit deja oricare dintre Evanghelii, atunci aţi fi remarcat că vindecările
unor boli trupeşti au constituit o parte importantă a faptelor redate în Evanghelii.
Exemplele de vindecări includ:

• Vindecarea fiului unui slujbaş împărătesc care era pe moarte (Ioan 4:48-52)

•  Vindecarea soacrei lui Petru de friguri (Matei 8:14-15; Marcu 1:29-31; Luca
4:38-39)

•  Vindecarea unor leproşi (Această suferinţă fiind adesea fatală) (Matei 8:1-4;
Marcu 1:40-45; Luca 5:12-19; 17:11-19)

•  Vindecarea paraliticului (Matei 9:1-8; Marcu 2:1-12; Luca 5:18-26)

•  Vindecarea ologului la Bazinul din Betsaida (Ioan 5:1-15)

•  Vindecarea unui bărbat cu braţul paralizat (Matei 12:9-13; Marcu 3:1-6; Luca
6:6-11)

•  Vindecarea unui servitor al unui sutaş roman (Matei 8:5-13; Luca 7:2-10)
•  Învierea din morţi a fiului unei văduve (Luca 7:11-17)

•  Învierea din morţi a fiicei unui fruntaş al Sinagogii (Matei 9:18-26; Marcu 5:521-
43; Luca 8:40-56)

•  Vindecarea unei femei cu o problemă menstruală (Matei 9:20-22; Marcu 5:24-34;

Luca 8:43-48)

•  Vindecarea unui orb (Matei 9:32-34; 20:29-34; Marcu 8:22-25; 10:46-52; Ioan
9:1-38; 18:35-43)

•  Vindecarea unui surdomut (Marcu 7:31-37)

•  Vindecarea unei femei gârbove (Luca 13:10-17)

•  Vindecarea unui bolnav de dropică(ciroză) (Luca 14:1-6)

•  Învierea din morţi a prietenului său Lazăr (Ioan 11:1-44)

•  Punerea la loc a urechei slujitorului înaltului preot după ce Petru i-a tăiat-o cu
sabia. (Luca 22:49-51)

În ceea ce priveşte vindecările, putem observa câteva ironice comparaţii între Iisus
şi Mohamed. De exemplu, Mohamed nu i-a ajutat pe ucenicii săi care sufereau de
friguri, dar Evangheliile menţionează distinct faptul că Iisus a vindecat de friguri
doi oameni – soacra lui Petru (Marcu 1:29-31) şi fiul unui fruntaş al sinagogii (Ioan
4:48-52). De asemenea, deşi Mohamed nu i-a putut salva de la moarte pe cei doi fii
ai săi, Iisus a înviat din morţi doi copii – fiica unui judecător şi fiul unei văduve.
Iisus a vindecat deasemenea şi un băiat aflat pe moarte, în Capernaum, spunându-i
tatălui acestuia, “Fiul tău trăieşte.” (Ioan 4:50)

În acest moment am stabilit că dacă vindecările au jucat un rol important în viaţa

lui Iisus în viaţa lui Mohamed ele au avut un rol minor sau inexistent. Acum, hai să
vedem ce au spus Iisus şi Mohamed despre scopul vindecării şi despre cauzele
bolii.

Scopul Vindecărilor şi Cauzele Bolilor

Mohamed
Eu nu cunosc vreo învăţătură de la Mohamed cu privire la scopul vindecării.
Oricum însă, el a predicat despre sursa bolilor. Haide să ne uităm din nou la
versetul din care puteam cita oamenilor care erau bolnavi:

“Şi dacă Allah îţi face vreun rău, nu este nimeni care să poată să înlăture asta în
afară de El, şi dacă El doreşte să-ţi facă vreun bine, nu este nimeni care să respingă
Favoarea Sa pe care el o trimite oricărui dintre sclavii Săi o doreşte.” – Surah
10:107
Mohamed predica, că boala vine de la Allah, aşa că musulmanii cred că atunci când
o persoană este lovită de boală, există o raţiune în spatele acesteia. Poate că
persoana bolnavă a făcut ceva rău ori a păcătuit împotriva lui Allah, şi atunci Allah
i-a dat acesteia o suferinţă pentru a-l purifica de greşelile sale. Musulmanii cred că,
această purificare va aşeza pe acea persoană într-o poziţie mai favorabilă înaintea
lui Allah la Ziua Judecăţii.

Acest verset mai spune că Allah este singurul care poate înlătura boala. Această
învăţătură m-a frustrat pe mine ca musulman. Mă întrebam, “Dacă eşti bolnav şi te
rogi lui Allah să te ajute, la ce să te aştepţi? Dacă Allah este acela care trimite
boala, cum l-ai putea convinge să retragă boala înapoi?”

Iisus
Iisus a spus că vindecările şi minunile săvârşite de el erau un semn care să le arate
oamenilor că el chiar venea de la Dumnezeu.

“Ioan a auzit din temniţă despre lucrările lui Hristos şi a trimis să-L întrebe prin
ucenicii săi: „Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?” Drept
răspuns, Isus le-a zis: „Duceţi-vă de spun eţi lui Ioan ce auziţi şi ce vedeţi: orbii îşi
capătă vederea, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţaţi, surzii aud, morţii învie şi
săracilor li se propovăduieşte Evanghelia.” – Matei 11:2-5

În acelaşi fel le-a vorbit Iisus şi evreilor:

“Iudeii L-au înconjurat şi I-au zis: „Până când ne tot ţii sufletele în încordare? Dacă
eşti Hristosul, spune-ne-o desluşit.”

„V-am spus”, le-a răspuns Isus, „şi nu credeţi. Lucrările pe care le fac Eu, în
Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine.” – Ioan 10:24-25

Evangheliile mai spun că Iisus a fost motivat să vindece oamenii de compasiunea

pe care o simţea faţă de suferinţele oamenilor.

“Când a ieşit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I s-a făcut milă de ea, şi a
vindecat pe cei bolnavi.” – Matei 14:14, Vezi şi Matei 20:34, Marcu 1:41

Compasiunea lui Iisus faţă de bolile oamenilor este un element central caracterului
învăţăturii sale cu privire la sursa bolilor. Noi putem vedea care este punctul de
vedere la lui Iisus din diferitele comentarii pe care el le făcea când vindeca
oamenii.

1. Boala poate veni ca rezultat al păcatului.

“După aceea Isus l-a găsit în Templu şi i-a zis: „Iată că te-ai făcut sănătos; de acum
să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău.”” – Ioan 5:14

2. Boala poate veni fără vreo vină.

“Când trecea, Isus a văzut pe un orb din naştere.

Ucenicii Lui L-au întrebat: „Învăţătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii
lui, de s-a născut orb?”

Isus a răspuns: „N-a păcătuit nici omul acesta nici părinţii lui; ci s-a născut aşa, ca
să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.” – Ioan 9:1-3

3. Boala poate fi cauzată de demoni.

“Atunci I-au adus un îndrăcit orb şi mut; şi Isus l-a tămăduit, aşa că mutul vorbea şi
vedea.” – Matei 12:22; vezi şi Matei 9:32-34; Marcu 7:31-37

Până acum am privit la vindecările trupeşti, hai să aruncăm o privire şi la vindecări

spirituale – alungarea afară a demonilor.

Scoaterea Afară a Demonilor

Atât Mohamed cât şi Iisus au vorbit despre demoni în învăţăturile lor. Chestiunea
despre care doresc să vorbesc aici este a ceea ce a făcut fiecare atunci când cineva a
venit să le ceară ajutorul împotriva demonilor.

Mohamed
De cealaltă parte, Mohamed nu era cunoscut pentru scoaterea afară a demonilor. De
fapt, Quranul zice că ginii (sau demonii) veneau la Mohamed să-l asculte când
recita din Quran.

“Şi spune (Oh, Mohamed): “Mi s-a revelat că un grup (de la trei până la zece) gini
au ascultat (acest Quran). Ei au spus: “Într-adevăr, noi am auzit o Recitare superbă
(a acestui Quran)” – Surah 72:1

Această Surah merge chiar mai departe şi spune că unii dintre gini au acceptat
Islamul şi au devenit musulmani (Surah 72:14). Când Mohamed se ruga, ei se
adunau împrejurul lui să asculte (Surah 72:19).

Aşa că relaţia lui Mohamed cu demonii era cu mult diferită de aceea a lui Iisus.

Chiar şi aşa, noi avem un exemplu cu o femeie care a venit la Mohamed şi i-a cerut
ajutorul acestuia pentru că ea se simţea atacată de demoni.

“O femeie musulmană a venit la el şi i-a spus, “Aceşti demoni necuraţi mă posedă

şi mă chinuie şi mă torturează.” Mohamed a spus, “Dacă vei răbda prin ceea ce
treci, tu te vei înfăţişa înaintea lui Allah, la Ziua Judecăţii curată de orice păcat şi
nu va mai fi nicio judecată împotriva ta. Ea a spus, “Mă jur în numele aceluia care
te-a trimis că voi avea răbdare până când îl voi întâlni pe Allah, dar mă tem că acest
demon va veni şi mă va face să mă dezbrac în public.” (că voi păcătui). Atunci
Mohamed i-a spus ei, “Ori de câte ori vei simţi demonul peste tine, va trebui să
mergi la Al-Ka’ba şi să te acoperi cu ţesătura cu care este acoperită Piatra-Neagră.”
Apoi Mohamed s-a rugat pentru ea.” 6)

Hai să ne gândim la ceea ce i-a oferit Mohamed acestei femei. El nu a alungat

demonul din ea. În loc de asta el i-a spus să îndure hărţuirea şi i-a spus că ea ar
putea găsi alinare mergând la Piatra Neagră din Al Ka’ba.

Sfatul lui Mohamed dat acelei femei contrazice învăţătura din Quran, care spune:

” Și dacă vine la tine o șoaptă de la Șeitan (Satana), atunci caută scăparea la Allah.”
Căci într-adevăr, El este Cel ce Aude, Atoate-Cunoscătorul.” – Surah 7:200

Putem concluziona cu uşurinţă că Mohamed nu s-a prezentat pe sine însuşi că ar fi

capabil să alunge demonii afară.

Iisus
Când Iisus a întâlnit o persoană care era chinuită de demoni, el le-a poruncit
demonilor să iasă din acel trup. Un bun exemplu este istoria celor doi îndrăciţi pe
care Iisus i-a întâlnit în ţinutul Gadarenilor, şi care umblau printre mormintele unui
cimitir.

Aceştia erau atât de violenţi încât oamenii se temeau să meargă pe acel drum.
Demonii din acei oameni l-au rugat pe Iisus, „Dacă ne scoţi afară din ei, dă-ne voie
să ne ducem în turma aceea de porci.” Şi Iisus le-a zis “Duceţi-vă”, şi demonii au
ieşit din acei oameni. (Matei 8:28-34)

Alte exemple în care Iisus alungă demonii din oameni includ:

•  Bărbatul de la sinagogă (Marcu 1:23-28; Luca 4:33-37)

•  Un om orb şi mut (Matei 12:22)

•  Un mut (Matei 9:32-34)

•  Fiica unei femei canaanite (Matei 15:21-28; Marcu 7:24-30) Un om mut (Matei
17:14-21)

•  Un băiat lunatic (Matei 17:14-21; Marcu 9:14-30; Luca 9:37-43)

Şi pe lângă istoriile specifice relatate mai sus, Evangheliile menţionează adesea că,
în general, Iisus scotea demonii afară din oameni atunci când aceştia veneau la el
să-i ceară ajutor (Matei 4:24; 8:16; Marcu 1:34, 39). Iisus spunea că el scotea
demonii afară cu puterea lui Dumnezeu (Luca 11:14-28).

Acum să privim către un domeniu în care imaginea lui Mohamed este dezbătută
intens – miracolele.
Miracolele

Mohamed
Am învăţat deja că Mohamed nu era cunoscut ca rugându-se pentru suferinţe
trupeşti sau pentru alungarea demonilor. Să fi fost el cunoscut pentru săvârşirea
miracolelor?

Aşa cum am menţionat la începutul acestui capitol, acest domeniu este viu dezbătut
printre musulmani. Musulmanii privesc către Quran ca la cel mai mare miracol.
Dincolo de acesta, miracolele nu ocupă un rol important în istorisirile lui
Mohamed. Cu alte cuvinte, miracolele nu au vizat mulţimile de oameni aduntate
împrejurul lui Mohamed. Ele nu au avut vreun impact în felul în care oamenii îl
tratau sau în felul în care el a răspândit mesajul său.

Cu această înţelegere, să căutăm referiri la nişte posibile miracole înfăptuite de

Mohamed.

O binecunoscută poveste este aceea a “despicării lunii”, descrisă în felul următor în

hadith:

”Poporul din Mecca i-a cerut Profetului să le arate un semn (miracol). Astfel el le-a
arătat lor (miracolul) despicării lunii.” 7)

Quranul face referire la asta în Surah 54:1 :

“A sosit Ora, şi luna a fost despicată-n bucăţi.”

Mulţi musulmani cred că luna, s-a spart literal în două şi că a apărut pe cer ca două
bucăţi. Data la care se întâmpla asta în Mecca, este apreciată a fi cu cinci ani înainte
de hijra. Cu toate acestea, nicio referire nu este făcută la acest miracol atunci când
Mohamed este provocat să arate un semn. Aceasta rămâne o problemă nerezolvată.

Toate celelalte exemple ale unor miracole apar doar în hadith şi nu sunt menţionate
în Quran. Acestea includ:

•  Multiplicarea curmalelor pentru rambursarea unei datorii.  8)

•  Multiplicarea apei

– dintr-un vas de băut 9)

– dintr-o fântână 10)

– şi din două burdufe cu apă împrumutate de la o femeie pe o cămilă 11)

•  Producerea unei ploi după o secetă din Medina 12)

•  Doi companioni ai lui Mohamed sunt călăuziţi de nişte lumini prin întuneric 13)

•  Un curmal plânge după plecarea lui Mohamed 14)

•  Pământul a scuipat afară cadavrul unui creştin care minţise. 15)

•  Un lup vorbeşte şi-l invită pe un bărbat să urmeze Islamul. 16)

•  Călătoria de Noapte a lui Mohamed în care el spune că a zburat de la Mecca către

Ierusalim şi că a văzut Paradisul şi Iadul. 17)

Iisus
După cum Iisus devenise popular datorită vindecărilor înfăptuite de el, tot aşa s-a
întâmplat şi datorită miracolelor pe care el le-a săvârşit. Un exemplu bun este când
cinci mii de oameni îl urmează în deşert pentru a-i asculta învăţătura, şi ei au rămas
cu el atât de mult încât li s-a făcut foame. Ucenicii doreau să le spună acestora să
plece, dar când Iisus a aflat că mai erau cinci coşuri de pîine şi doi peşti, el le-a
spus ucenicilor să le servească oamenilor masa. Miracolul este acela că, cu aşa de
puţină pîine şi cu doar doi peşti s-au hrănit toţi oamenii de acolo. Mai târziu,
oamenii aceia aveau să se ţină după Iisus fiindcă ei nu puteau uita cum a înmulţit el
hrana (Ioan 6:1-27).

Alte exemple de miracole săvârşite de Iisus includ:

•  Transformarea apei în vin la o nuntă (Ioan 2:1-11)

•  Pescuirea minunată (Luca 5:1-11; Ioan 21:1-14)

•  Potolirea furtunii atunci când el şi discipolii săi au traversat lacul (Matei 8:23-27;
Marcu 4:35-41; Luca 8:22-25)

•  Hrănirea mulţimilor cu câteva fărâme de mâncare (Matei 14:13-21; 15:32-38;

Marcu 4:35-41; 8:1-9; Luca 9:12-17; Ioan 6:1-15)

•  Mergerea pe apă în timpul unei furtuni (Matei 14:22-33; Marcu 6:45-52; Ioan
6:16-21)

•  Aflarea unor bani pentru plata taxelor în gura unui peşte (Matei 17:24-28)

•  Blestemarea unui smochin să se usuce (Matei 21:18-22; Marcu 11:20-25)

Deşi unele dintre miracole au fost săvârşite în prezenţa mulţimilor (minunea de la

nuntă şi cu înmulţirea hranei), altele dintre ele au fost observate doar de către cei
mai apropiaţi ucenici ai săi.

Aşadar acestea sunt înregistările miracolelor săvârşite de Mohamed şi de Iisus.

Care a fost scopul acestor miracole?
Scopul miracolelor la Mohamed
Unii ar spune că miracolele sale erau semnul profeţiei la Mohamed, dar Quranul
declară că revelaţiile date lui Mohamed sunt singurul semn care ne-ar fi fost dat.
Este o chestiune ce necesită a fi dezbătută.

Scopul miracolelor la Iisus

Iisus a folosit miracolele sale ca pe un semn că el era Dumnezeu, în mod particular
pentru ucenicii săi. De exemplu, primul miracol al lui Iisus a fost transformarea
apei în vin la o nuntă. Aceasta a fost o demonstraţie efectivă a puterii sale pentru
noii săi adepţi.

Iisus a înfăptuit de asemenea minuni din compasiune, în mod special atunci când a
înmulţit pâinile şi peştii pentru mulţimea flămândă.

“Isus a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis: „Mi-este milă de gloata aceasta; căci iată
că de trei zile aşteaptă lângă Mine şi n-au ce mânca. Nu vreau să le dau drumul
flămânzi, ca nu cumva să leşine de foame pe drum.”” – Matei 15:32

Vindecări şi Minuni prin Ucenici

Ultima secţiune a acestui capirol va înfăţişa cum anume Iisus sau Mohamed i-au
învăţat pe adepţii lor să înfăptuiască vindecări sau miracole.

Mohamed
Mohamed nu i-a învăţat pe adepţii săi să se roage pentru vindecări sau pentru
miracole. Nu există niciun hadith în care Mohamed să spună aşa: “Dacă una dintre
rudele voastre sau copiii sunt bolnavi, rugaţi-vă şi cereţi vindecarea de la Allah.”
Nu există nicio înregistrare în istoria islamică a oricărui dintre companionii lui
Mohamed că s-ar fi făcut miracole sau vindecări. Nu aceasta a fost metoda sa de
răspândire a mesajului Islamului. În loc de aceasta, după moartea lui Mohamed, ei
au rămas o organizaţie militară şi au continuat să răspândească Islamul prin jihad.

Iisus
Iisus aştepta de la ucenicii săi să facă aceleaşi vindecări şi miracole pe care el le-a
făcut şi chiar mai multe.

“Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le

fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la
Tatăl;” – Ioan 14:12

Când Iisus i-a trimis pe discipolii săi, în lume, să predice, el le-a spus:

“Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe morţi, curăţaţi pe leproşi, scoateţi afară dracii.

Fără plată aţi primit, fără plată să daţi.” – Matei 10:8; Vezi şi Marcu 3:15; Luca
10:9
Întrebarea este: Au fost ucenicii capabili să vindece şi să scoată demonii afară din
oameni, la fel ca Iisus? Răspunsul este da.

“Ucenicii au plecat şi au propovăduit pocăinţa.

Scoteau mulţi draci şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau.” –

Marcu 6:12-13

“Cei şaptezeci s-au întors plini de bucurie şi au zis: „Doamne, chiar şi dracii ne sunt
supuşi în Numele Tău.”” – Luca 10:17

Consemnările Noului Testament după moartea lui Iisus şi învierea acestuia îi

descriu pe ucenicii acestuia ca făcând “multe minuni şi semne” (Faptele Apostolilor
2:43; vezi şi Romani 15:19). De exemplu:

•  Vindecarea ologului (Faptele Apostolilor 3:1-10; 14:8-10)

•  Soţ şi soţie loviţi de moarte pentru că au minţit (Faptele Apostolilor 5:1-11)

•  Ucenici salvaţi dintr-o temniţă de un înger (Faptele Apostolilor 5:19-20)

•  Duhuri de demoni alungate; vindecarea unor slăbănogi şi şchiopi (Faptele

Apostolilor 8:6-13)

•  Vindecarea unui olog (Faptele Apostolilor 9:32-35)

•  Învierea unei moarte (Faptele Apostolilor 9:36-41)

•  Orbirea unui fals profet (Faptele Apostolilor 13:8-11)

•  Învierea unui tânâr mort după o căzătură (Faptele Apostolilor 20:9-12)

•  Muşcătura unei vipere nu atrage niciun rău asupra apostolului Pavel (Faptele
Apostolilor 28:3-5)

Oamenii erau atraşi de discipolii lui Iisus şi de mesajul acestora datorită miracolelor
şi vindecărilor, exact la fel cum fuseseră atraşi şi de Iisus.

Concluzii

Vindecările şi miracolele ne ajută să vedem mai multe diferenţe între Iisus şi

Mohamed. Activitatea publică a lui Iisus s-a sprijinit pe vindecări, scoaterea afară a
demonilor, şi înfăptuirea de miracole. După moartea şi învierea sa, ucenicii săi i-au
atras pe oameni de asemenea prin vindecări, scoaterea afară a demonilor, şi
miracole.
În contrast, consemnările istoriei islamice conţin doar câteva istorii ale unor
miracole asociate cu Mohamed şi mai toate nu vorbesc deloc despre vindecări sau
alungări ale demonilor.

În timp ce vindecările au fost modalitatea prin care Iisus a răspândit, efectiv,

mesajul său, haidem să ne întoarcem asupra celei mai efective căi prin care
Mohamed a răspândit mesajul său – şi anume prin Jihad, sau războiul sfânt.
Capitolul 13. Semnificaţia Războiului Sfânt (Jihadul)
Deoarece aţi citit deja despre vieţile lui Iisus şi Mohamed, veţi înţelege cu uşurinţă
ce au propovăduit ei despre război şi despre folosirea sabiei. Acest capitol este
împărţit în trei părţi:

Mai întâi vom vedea ce a spus Mohamed cu privire la toleranţa faţă de alte religii şi
de ce musulmanii moderaţi cred că Jihadul nu este o bătălie fizică ci doar una
spirituală. Apoi voi explica cele două verste din Evanghelii în care Iisus vorbeşte
despre “sabie”. Musulmanii punctează aceste versete spunând că Iisus i-a învăţat pe
ucenicii săi de a lupta Jihad. Noi vom interpreta aceste versete folosind alte
consemnări din Evanghelie.

În al doilea rând, noi vom vedea dacă Mohamed a considerat jihadul ca pe o

responsabilitate permanentă sau temporară pentru musulmani. În contrast , vom
trece în revistă felul în care Iisus i-a învăţat pe discipolii săi răspundă duşmanilor
lor.

În al treilea rând, vom compara recompensele oferite de Mohamed discipolilor săi

pentru purtarea Jihadului cu recompensele promise de Iisus ucenicilor săi pentru
alegerea de a nu lupta.

Concluzia va face apel la o întrebare care este ridicată adesea de creştini şi

musulmani deopotrivă: istoria islamului este sângeroasă, dar creştinii au la rându-le
mâinile pline de sânge, la fel de bine. Aşa deci, care este diferenţa dintre războaiele
purtate de musulmani şi războaiele purtate de creştini?

Mohamed şi Sabia

Toleranţă vs. Jihad

Iată versetele din Quran care cheamă în mod clar la toleranţă:

”Să nu fie nicio silire în religie: Adevărul

se deosebeşte clar de Greşeală: oricine respinge

Răul şi crede în Allah, s-a prins de cea mai

trainică toartă, care nu se sparge niciodată.

Şi Allah aude şi cunoaşte toate

lucrurile.” – Surah 2:256

Acest verset spune că “Nu poţi obliga pe nimeni să-şi schimbe religia sa. Iar calea
cea dreaptă ar trebui să fie evidentă.” Mohamed a spus asta la începuturile sale în
Medina, înainte de Bătălia de la Badr.

Iată un alt verset despre toleranţă:

”Şi să nu vă certaţi cu oamenii

Scripturii (Evreii şi Creştinii), ci doar

într-o cale mai potrivită (cu cuvinte frumoase

și într-o manieră eficace, invitându-i pe ei

către Monoteismul Islamic cu Versetele lor.)” – Surah 29:46

Se pare că această Surah a fost revelată în Mecca la vremea când musulmanii erau
hărțuiți și persecutați. Versetul spune că musulmanii nu ar trebui să polemizeze cu
evreii și cu creștinii; în loc de asta ei ar trebui să-i invite să urmeze calea Islamului.
La acest moment, Mohamed încă era convins că majoritatea evreilor și a creștinilor
vor îmbrățișa Islamul din cauză că și ei credeau într-un singur Dumnezeu.

Chiar și așa, în același Quran voi veți afla versete care cheamă fără echivoc la lupta
împotriva necredinicioșilor în sens fizic și literal, în care oamenii să fie uciși sau
luați prizonieri.

Cum puteți așadar să reconciliați aceste două porunci aflate în conflict una față de
alta? Secretul este acesta: să acordați atenție momentului în care aceste versete au
fost revelate. De exemplu:

”Luptă împotriva lor până nu va mai rămînea niciun

Fitnah (necredincios sau politeist, adică închinători

la altcineva decât Allah) și religia (închinarea) va fi

doar pentru Allah (în întreaga lume).” – Surah 8:39

”O, Profetule (Mohamed)! Îndeamnă-i pe credincioși la luptă.

Dacă există 20 de oameni de neclintit printre voi, ei se

vor transforma în 200… pentru că ei (necredincioșii) sunt

oameni care nu pot să priceapă.” – Surah 8:65

Aceste versete au fost revelate în Medina după Bătălia de la Badr (A.H. 2), în urma
victoriei surprinzătoare împotriva armatei din Mecca. Surah 2:256, versetul despre
toleranță, a fost revelat în Medina ÎNAINTE de lupta de la Badr.

“Oricare ar fi un Versetul (revelat) să-l abrogăm

sau să-l dăm uitării, Noi vom veni cu altul mai

bun sau similar cu acesta. Oare nu știți că Allah

este capabil să facă toate lucrurile?”

Învăţaţii musulmani recunosc prin acesta prinicipiul OINASKH. Ideea este că

revelaţiile lui Mohamed au venit progresiv. O nouă revelaţie abrogă o revelaţie mai
veche. Acest principiu este aplicabil nu numai Jihadului ci şi multor alte aspecte
incluzând aici şi consumul de alcool, validitatea unei adopţii, şi direcţia înspre care
trebuie să ţină faţa o persoană când se roagă.

Mohamed nu a văzut aceste schimbări ca pe nişte contradicţii. El le-a văzut ca pe o

evoluţie a revelaţiilor. Quranul explică:

Şi când Noi schimbăm un Verset (din

Quran) cu altul – şi Allah

ştie cel mai bine ce trimite El jos – ei

(necredincioşii) spun: “Tu (Oh, Mohamed)

nu eşti decât un Muftari (falsificator, mincinos).”

Ba mai mult, cei mai mulţi dintre ei nu cunosc nimic. – Surah 16:101

Este Jihadul o bătălie spirituală?

În zilele noastre, musulmanii moderaţi spun adesea că jihadul este o luptă spirituală
dusă în sinele unei persoane pentru a urma învăţăturile Islamului. De unde au luat
ei această idee? Unii musulmani se agață de o istorie consemnată în hadith:

Mohamed se întorcea de la o luptă când

i-a spus unuia dintre prietenii săi, ”Noi ne întoarcem

de la micul jihad la marele jihad.”

Prietenul său l-a întrebat, ”Oh, profetule al lui Allah,

ce vrei să spui printr-o luptă mică și printr-o

luptă mare?”

Mohamed a răspuns, ”Lupta cea mică este

lupta de la care tocmai am venit unde noi

am luptat cu dușmanii Islamului. Marea luptă

este o luptă spirituală a vieții de musulman.” 1)

Cu alte cuvinte, pe drumul de întoarcere către casă de la o bătălie fizică, este

consemnat că Mohamed a spus că ”marele jihad” era lupta spirituală lăuntrică.
Această expresie ”marele jihad” este adesea folosită de către musulmanii liberali.

Sunt câteva provocări importante la acest hadith despre care trebuie să știți.

1. Cel mai important este că, acesta este în contradicție cu alte învățături ale lui
Mohamed și ale Quranului. Quranul le oferă musulmanilor multe principii de viață,
dar Quranul nu descrie niciodată lupta de a urma aceste principii ca pe ”jihad”.

2. Documentația care face referire la această istorie din viața lui Mohamed este
neconvingătoare. Învățații musulmani fundamentaliști cred că Mohamed nu a spus
niciodată una ca asta. Șeicul al-Ebeni, cel mai respectat învățat în haidth din
întreaga lume, prezintă acest hadith ca pe un hadith slab, chiar dacă el provine din
partea unor istorici de încredere.

Chiar dacă hadithul acesta ar fi de încredere, ce spune el cu adevărat? Le cere ele

musulmanilor să renunțe la a purta luptele fizice? Nu o face explicit. Le explică el
musulmanilor când anume ar trebui să ia parte lupta lor fizică? Nu. Haide să vedem
dacă Mohamed a oferit vreodată un punct de final pentru jihad.

Sfârșitul Jihadului Fizic

Să privim din nou către Quran pentru a vedea dacă în el se spune vreodată
musulmanilor când să oprească războiul sfânt împotriva necredincioșilor.

La nouă ani după emigrarea sa la Medina (și la mai puțin de doi ani înainte de
moartea sa), Mohamed a anunțat o importantă revelație privind atitudinea islamică
față de necredincioși.

Mohamed a făcut aranjamentele necesare pentru ca aceste instrucțiuni să fie citite

musulmanilor care plecau în pelerinaj 2) la Mecca.

”Ucideți-i pe Mushrikun (păgâni) oriunde îi

veți găsi, prindeți-i și înconjurați-i,

și pândiți-i în ambuscade ”- Surah 9:5

”Războiţi-vă cu cei care 1) nu cred în

Allah, nici 2) în Ziua de Apoi, cu cei care

nu socot oprit ceea ce Allah şi

Mesagerul Său (Mohamed) au oprit  4),

cu cei care nu ţin Legea Adevărată (Islamul)

dintre cei cărora li s-a dat Scriptura (evrei și creștini).

Războiţi-vă cu ei până vor plăti

Jizyah (taxa) cu mâna lor după ce au fost supuși,

și simțindu-se umiliți.” – Surah 9:29

După cum puteți vedea, Mohamed a continuat să cheme la un jihad fizic, literal
care are să se termine odată cu umilirea necredincioșilor.

În scrierile Hadith există și acest îndemn al lui Mohamed:

“L-am auzit pe apostolul lui Allah spunând, în numele lui Allah

voi porunci să se lupte împotriva tuturor oamenilor până când

ei vor spune că nu este alt dumnezeu afară de Allah

și că eu sunt apostolul său. Și cine va spune așa se va salva

pe sine și pe banii săi.” 3)

Musulmanii pun în practică cuvintele lui Mohamed. Ei poartă jihadul cu toate

popoarele, atacând multe ţări din Asia, Africa şi Europa.

Aşa că este greu să spui că Mohamed a oferit un punct de oprire pentru jihad. Cu
toate acestea, musulmanii moderni au dezvoltat ideea că Mohamed a dus doar
războaie justificate. Să privim către acest punct de vedere.

Războiul justificat
În timp ce vorbeam prin Statele Unite, am auzit adesea o provocare familiară:
“Mohamed a trebuit să se lupte pentru că el şi-a apărat revelaţiile sale şi poporul
său. Războaiele sale au fost justificate.”

Să vedem versetul de la care oamenii au preluat termenul de “război just” sau

“război justificat.”

“Şi nu ucide pe oricine fiindcă Allah

a interzis asta, cu excepţia unei cauze juste. Şi

dacă cineva e ucis din greşeală… Noi i-am dat

moştenitorului lui autoritatea (să ceară Qisas – Legea

Egalităţii în pedeapsă – sau să ierte, sau să

ia Diyab (preţul sângelui)).” – Surah 17:33

Acest verset nu vorbeşte despre război. El se referă la o crimă care este comisă în
societate. Versetul se încheie cu descrierea drepturilor familiei victimei. Există părţi
din Quran care oferă principii de călăuzire pentru viaţa de zi cu zi, cum ar fi
respectul pentru părinţi, dărnicia pentru sărmani, moralitatea sexuală şi tratamentul
orfanilor. Acest verset însă oferă o sursă pentru termenul de “război just”.

Acum să privim şi la alte versete care vorbesc mult mai direct despre chestiunea
războiului.

Ei spun că Mohamed autoriza războiul doar când exista o cauză justă, cu alte
cuvinte, atunci când musulmanii erau persecutaţi sau atacaţi. Iată câteva versete
invocate pentru a susţine această idee:

“Acelora împotriva cărora este pornit un război,

le este dată permisiunea (să lupte), pentru că ei

sunt nedreptăţiţi.” – Surah 22:39 (Ali Translation)

“Luptaţi în numele lui Allah împotriva acelora care

se luptă cu voi, dar nu încălcaţi limitele, căci Allah

nu-i iubeşte pe cei care pornesc luptele. Şi omorâţi-i

oriunde îi veţi prinde, şi întoarce-le orice ţi-au făcut…

Luptă împotriva lor până nu va mai fi nicio răzmeriţă

sau împilare şi va prevala justiţia şi credinţa în Allah;

dar dacă ei cedează, să înceteze orice ostilitate

împotriva lor cu excepţia acelora care practică

împilarea.” – Surah 2:190-193 (Ali Translation)

“Dar dacă ei înclină către pace, şi tu deasemenea să înclini către ea,

şi să-ţi pui încrederea în Allah. Într-adevăr, El este

Atoate-Ascultătorul, Atoate-Ştiutorul.” – Surah 8:61

Oare Mohamed a purtat războiul justificat – doar atacând când el fusese atacat mai
întâi (având astfel o “cauză justificată”)? Într-o oarecare măsură acest lucru poate fi
considerat ca adevărat atunci când, vorbim despre atacurile sale împotriva Meccăi
deoarece meccanii i-au pricinuit lui Mohamed şi musulmanilor doar necazuri atunci
când, Mohamed a locuit printre ei. Cu toate acestea meccanii nu l-au urmărit pe
Mohamed la Medina şi să-l atace acolo. Ei l-au lăsat în pace. Mohamed a fost acela
care a lovit primul, atacând caravana care se întorcea din Siria către Mecca.

Unii spun că atacurile lui Mohamed împotriva comunităţilor de evrei au fost

jsutificate întrucât evreii încercaseră ca împreună cu meccanii să-l atace pe
Mohamed în timpul Bătăliei Şanţurilor. Fie şi astfel, evreii şi meccanii au fost
complet neajutoraţi în timpul luptei, şi ei nu i-au pricinuit lui Mohamed nicio
pierdere. Evreii nu constituiau o ameninţare serioasă la adresa Islamului.

Dar după ce Mohamed i-a cucerit pe toţi acei oameni care se opuneau Islamului, el
a continuat să împingă jihadul către aceia care nu reprezentau nicio ameninţare
pentru el. El a început să trimită scrisori către regii şi guevrnatorii din afara Arabiei,
cerându-le acestora să se supună Islamului.

După moartea sa, adepţii săi au continuat să declanşeze jihadul în ţările care nu
fuseseră agresive împotriva statelor islamice. De exemplu, Egiptul nu i-a atacat
niciodată pe musulmani, dar armatele Islamului au venit şi au ucis mai mult de 4
milioane de egipteni în timpul primului secol al Islamului.

Musulmanii nu s-au oprit după Egipt: ei au mers în Sudan şi către vest pentru a
cuceri tot Nordul Africii. Ce au făcut ţările din Nordul Africii pentru a-l provoca pe
Mohamed şi pe succesorii săi? NIMIC!

Ce pericol au reprezentat Spania, Portugalia şi Sudul Europei pentru Islam şi pentru

succesorii săi? Islamul le-a atacat şi pe acestea, de asemenea.

Concluzia mea este că nici Mohamed şi nici succesorii săi nu s-au limitat “războiul
justificat.” Singura cale de a evita sabia Islamului a fost supunerea.
Acum, să vedem ce a spus Iisus despre război.

Iisus şi Sabia

De ce cred musulmanii că Iisus a chemat la jihad?

Mulţi dintre musulmani cred că însuşi Iisus a îndemnat la războiul sfânt. Ei se agaţă
de capitolul 10:34-35 din Evanghelia după Matei, în care Iisus le dădea instrucţiuni
celor 12 ucenici ai săi despre plecarea în lume pentru, pentru a predica pe cont
propriu.

“Să nu credeţi că am venit s-aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci
sabia.

Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa şi pe noră de

soacra sa.”

Musulmanii spun, “Priviţi – Iisus a spus că el a venit să aducă sabia pe pământ.”

Însă ceea ce a vrut Iisus să spună prin aceste cuvinte devine foarte limpede atunci
când privim la aceeaşi învăţătură dar consemnată într-o Evanghelie diferită. Luca
spune că Iisus a zis:

” Credeţi că am venit să aduc pace pe pământ? Eu vă spun: nu; ci mai degrabă

dezbinare.

Căci, de acum înainte, din cinci care vor fi într-o casă, trei vor fi dezbinaţi
împotriva a doi, şi doi împotriva a trei.” – Luca 12:51-52

Iisus i-a avertizat pe discipolii săi că mesajul său îi va dezbina pe oameni. În loc să-
i aducă împreună pe oameni, mesajul îi va despărţi – chiar şi pe membrii aceleiaşi
familii, care vor deveni duşmani. Iisus a explicat că unii dintre convertiţi vor muri
chiar de mâna fraţilor lor, a taţilor lor sau a copiilor lor:

“Fratele va da la moarte pe fratele său, şi tatăl pe copilul lui; copiii se vor scula
împotriva părinţilor lor şi-i vor omorî.” – Matei 10:21

Cu alte cuvinte, Iisus a declarat că mesajul său îi va determina pe oameni să ridice

sabia împotriva acelora care au ales să-l urmeze.

Ca creştin convertit dintr-o ţară musulmană, eu vă pot spune că avertizările lui Iisus
se aplică şi astăzi. Spre marea mea durere, atunci când i-am spus tatălui meu că eu
am ales să-l urmez pe Iisus, el a încercat să mă împuşte cu pistolul său. Chiar şi aşa,
eu am avut de îndurat doar puţin în comparaţie cu soarta altor musulmani care au
decis să devină creştini.
Dacă privim la alte părţi ale mesajului lui Iisus către ucenicii săi din acea vreme,
vom afla mai multe dovezi că sabia nu a stat în mâna credincioşilor, ci mai degrabă
pe gâturile lor. Şi în loc ca ei să fie înarmaţi cu vreo sabie au fost victime ale sabiei.

“Păziţi-vă de oameni; căci vă vor da în judecata soboarelor şi vă vor bate în

sinagogile lor.”

– Matei 10:17

“Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai
degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă.” – Matei 10:28

“Cine îşi va păstra viaţa o va pierde; şi cine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va
câştiga.”

– Matei 10:39

Iisus le-a spus ucenicilor săi să cumpere săbii

Alţi musulmani se agaţă de asemenea de alte cuvinte ale lui Iisus despre sabie.
Aceasta s-a întâmplat după ce Iisus a mâncat ultima sa cină cu ucenicii săi înainte
de a fi arestat şi condamnat la moarte. Iisus le-a reamintit lor de o predică
anterioară.

“Apoi le-a mai zis: „Când v-am trimis fără pungă, fără traistă şi fără încălţăminte,
aţi dus voi lipsă de ceva?” „De nimic”, I-au răspuns ei.” – Luca 22:35

Atunci Iisus le-a dat noi instrucţiuni:

“Şi El le-a zis: „Acum, dimpotrivă, cine are o pungă s-o ia; cine are o traistă, de
asemenea, s-o ia; şi cine n-are sabie să-şi vândă haina şi să-şi cumpere o sabie.

„Doamne”, I-au zis ei, „iată aici două săbii.” Şi El le-a zis: „Destul!” – Luca
22:36,38

Cuvântul sabie din acest verset se referă la un pumnal sau sabie scurtă pe care
călătorii îl foloseau pentru a se apăra de atacurile fiarelor sălbatice şi ale hoţilor.

Luca nu oferă mai multe explicaţii cu privire la aceste instrucţiuni. Însă, mai târziu
în aceeaşi noapte, Petru a folosit una dintre aceste săbii aflate în posesia
discipolilor. Haide să vedem cum a răspuns Iisus la ceea ce a făcut Petru.

Iisus a mers, ca de obicei, către Muntele Măslinilor ca să se roage, şi ucenicii săi au

mers împreună cu el. O mare mulţime de oameni înarmată cu săbii şi ciomegi l-a
împresurat. Şi pe când ei se îndreptau către Iisus pentru a-l aresta, Petru a luat unul
dintre cele două pumnale şi l-a lovit pe un slujitor al înaltului preot, tăindu-i
urechea. Atunci Iisus i-a spus lui Petru:
“Atunci Isus i-a zis: „Pune-ţi sabia la locul ei; căci toţi cei ce scot sabia de sabie vor
pieri.

Crezi că n-aş putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai
mult de douăsprezece legiuni de îngeri?

Dar cum se vor împlini Scripturile care zic că aşa trebuie să se întâmple?” – Matei
26:52-54

După ce Iisus l-a certat pe Petru, el l-a vindecat pe slujitorul marelui preot
aşezându-i urechea la loc, şi Petru a aruncat sabia departe. Grupul de oameni
înarmat l-a dus pe Iisus înaintea înaltului preot, care dacă ar fi putut l-ar fi
crucificat. Aşa că atunci când urmărim evenimentele care au avut loc în noaptea
arestării lui Iisus, putem vedea că Iisus nu a intenţionat ca ucenicii săi să folosească
săbiile lor pentru a-l apăra.

Atunci care era intenţia lui Iisus? Iată ce am priceput eu că a dorit Iisus ca, să ştie
ucenicii săi, că după moartea sa, ei nu mai aveau să fie niciodată în siguranţă. În
timpul călătoriilor lor, ei urmau să aibă nevoie de bani pentru a-şi procura hrana şi
de săbii pentru a goni hoţii.

Există totuşi vreo posibilitate că Iisus le-ar fi cerut ucenicilor săi să organizeze o
miliţie pentru a se apăra sau pentru a-i promova învăţăturile sale? Nu. Iar acesta
lucru ar fi într-o totală contradicţie cu învăţăturile lui Iisus din întreaga sa viaţă. Şi
ca o dovadă în plus, după moartea lui Iisus, nu a existat nicio evidenţă că ucenicii
săi au purces în a se înarma cu săbii. De fapt, singura sabie pomenită în
consemnările biblice ale bisericii timpurii a aparţinut unui temnicer care îi păzea pe
Pavel şi pe Sila (Faptele Apostolilor 16:27).

Răspunsul lui Iisus pentru duşmanii săi

Iisus se ferea de ameninţări.

În întreaga sa viaţă, când Iisus a fost ameninţat, el nu a răspuns pe măsură. El doar

a mers mai departe.

“După aceea Isus străbătea Galileea; nu voia să stea în Iudeea, pentru că iudeii
căutau să-L omoare.” – Ioan 7:1

“Fariseii au ieşit afară şi s-au sfătuit cum să omoare pe Isus.

Dar Isus, ca Unul care ştia lucrul acesta, a plecat de acolo.” – Matei 12:14-15

“Toţi cei din sinagogă, când au auzit aceste lucruri, s-au umplut de mânie.
Şi s-au sculat, L-au scos afară din cetate şi L-au dus până în sprânceana muntelui pe
care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce jos în prăpastie.

Dar Isus a trecut prin mijlocul lor şi a plecat de acolo.” – Luca 4:28-30

“La auzul acestor vorbe, au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S-a ascuns şi a
ieşit din Templu, trecând prin mijlocul lor. Şi aşa a plecat din Templu.” – Ioan 8:59

Şi la fel au procedat şi ucenicii săi după cum este consemnat în Cartea Faptele
Apostolilor .

“Saul se învoise la uciderea lui Ştefan. În ziua aceea, s-a pornit o mare prigonire
împotriva Bisericii din Ierusalim. Şi toţi, afară de apostoli, s-au împrăştiat prin
părţile Iudeii şi ale Samariei.

Cei ce se împrăştiaseră mergeau din loc în loc şi propovăduiau Cuvântul.”

– Faptele Apostolilor 8:1,4

“De atunci se ducea şi venea împreună cu ei în Ierusalim

şi propovăduia cu îndrăzneală în Numele Domnului. Vorbea şi se întreba şi cu

evreii care vorbeau greceşte, dar ei căutau să-l omoare.

Când au aflat fraţii de lucrul acesta, l-au dus la Cezareea şi l-au pornit la Tars.” –
Faptele Apostolilor 9:28-30

“Dar iudeii au întărâtat pe femeile cucernice cu vază şi pe fruntaşii cetăţii, au stârnit

o prigonire împotriva lui Pavel şi Barnaba şi i-au izgonit din hotarele lor.

Pavel şi Barnaba au scuturat praful de pe picioare împotriva lor şi s-au dus în

Iconia,”

– Faptele Apostolilor 13:50-51

“Neamurile şi iudeii, în învoire cu mai marii lor, s-au pus în mişcare, ca să-i
batjocorească şi să-i ucidă cu pietre.

Pavel şi Barnaba au înţeles lucrul acesta şi au fugit în cetăţile Licaoniei: Listra şi

Derbe şi în ţinutul dimprejur.

Şi au propovăduit Evanghelia acolo.” – Faptele Apostolilor 14:5-7

Iisus a refuzat ca să-i pedepsească pe aceia care îl respingeau

Întrucât ceasul morţii sale se apropia, Iisus i-a trimis afară din Ierusalim pe ucenicii
săi. Pe când se apropiau ei de un sat al samaritenilor, Iisus a trimis câţiva soli
înaintea grupului pentru a face pregătirile pentru sosirea lor. Dar samaritenii i-au
respins pe soli întrucât erau foarte mâhniţi de felul în care fuseseră trataţi de către
evrei.

Când ucenicii săi au văzut asta, ei l-au întrebat pe Iisus, „Doamne, vrei să poruncim
să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut Ilie?”

Dacă Iisus ar fi răspuns, “Aceasta este o idee grozavă, discipolii Mei. Eu îi voi cere
Tatălui Meu să trimită un foc pentru a distruge satul”, atunci noi am fi avut dovada
că Iisus le-a spus ucenicilor săi să folosească războiul sfânt împotriva celorlalţi.
Însă priviţi cum a răspuns lisus la întrebarea lor:

Dar Iisus i-a certat şi ei au plecat în alt sat. – Luca 9:55-56

Iisus a refuzat să lupte pentru eliberarea de sub jugul Romei

În zilele lui Iisus, evreii urau să trăiască sub autoritatea Romei, şi mulţi dintre ei
erau în aşteptarea uneui Messia care să înlăture stăpânirea romană şi să întemeieze
un regat pământesc. Dar Iisus s-a supus autorităţii romane:

“Atunci fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba.

Spune-ne, dar, ce crezi? Se cade să plătim bir cezarului sau nu?”

Isus, care le cunoştea vicleşugul, a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi, făţarnicilor?

Arătaţi-Mi banul birului.” Şi ei I-au adus un ban.

El i-a întrebat: „Chipul acesta şi slovele scrise pe el ale cui sunt?”

„Ale cezarului”, I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: „Daţi, dar, cezarului ce este al
cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” – Matei 22:15,17-21

El le-a refuzat oamenilor intenţia de a-l înscăuna ca rege pământesc. După ce Iisus
a hrănit cinci mii de oameni cu cinci coşuri de firimituri de pîine şi doi peşti,
oamenii au început să spună:

“Oamenii aceia, când au văzut minunea pe care o făcuse Isus, ziceau: „Cu adevărat,
Acesta este Prorocul cel aşteptat în lume.”

Isus, fiindcă ştia că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus
iarăşi la munte, numai El singur.” – Ioan 6:14-15

Aşadar în timp ce Iisus a refuzat înfiinţarea unui regat politic pe pământ, Mohamed
a făcut eforturi mari pentru a institui o împărăţie lumească a Islamului pe pământ.
El a spus că Allah ar fi foarte mulţumit de aceia care l-ar ajuta pe el, şi în mod
special de aceia care să lupte pentru cauza lui Allah.
Răsplăţile Islamului pentru Războiul Sfânt

Mohamed a descris o mulţime de recompense pentru acei care luptă – atât în lumea
de aici cât şi în viaţa de după moarte. Răsplata lor pentru viaţa de pe acest pământ
include:

Averi

“Oricât aţi cheltui pentru Cauza lui Allah

suma aceasta vă va fi returnată, şi voi nu

vă veţi afla în pierdere.” – Surah 8:60

“Mohamed păstrează a cincea parte din prada de război şi împarte restul

soldaţilor săi.” (Surah 8:41)

Dragostea lui Allah

“Într-adevăr, Allah îi iubeşte pe aceia care se înrolează

în lupta pentru Cauza Sa.” – Surah 61:4

“Allah i-a preferat pe aceia care se străduiesc

din greu şi luptă neprecupeţind averea lor şi vieţile lor,

mai mult decât pe aceia care stau (acasă).

Fiecăruia el îi promite binele (Paradisul), dar

Allah i-a preferat pe aceia care se străduiesc

din greu şi luptă, mai mult decât pe aceia

care stau (acasă), oferindu-le o recompensă

uriaşă.” – Surah 4:95

Iertarea Păcatelor

“Dacă voi vă străduiţi din răsputeri pentru Cauza lui Allah

neprecupeţind averile voastre şi vieţile voastre… El va ierta

toate păcatele voastre, şi vă va primi în Raiul plin de râuri

curgătoare.” – Surah 61:11-12

Evitarea Mâniei lui Allah

Allah nu-i iubeşte pe aceia care refuză să lupte.

“Dacă cineva întoarce spatele în luptă –

numai dacă nu este vorba de o stratagemă de război, sau

se dezertează din armata sa – el atrage asupra sa

mânia lui Allah, iar locul său de veci e Iadul – un rău

refugiu (într-adevăr)!” – Surah 8:16, Ali Translation

Răsplăta din viaţa de apoi include:

Paradisul

Mohamed i-a încurajat pe oameni să meargă la luptă pentru a intra în paradis.

“În timp ce se confrunta cu inamicul… Mesagerul lui Allah

spune: Într-adevăr, porţile Paradisului se află sub umbrele săbiilor.

Un om sărac şi ponosit s-a ridicat în picioare şi a întrebat;

Abu Musa, l-ai auzit tu pe Mesagerul lui Allah spunând asta?

El a spus: Da. (Povestitorul spune): El s-a întors către prietenii săi

şi a spus: Vă salut pe voi (cu un salut de rămas bun). Apoi el a rupt

teaca sabiei sale, a aruncat-o departe, şi a înaintat cu sabia în mână

către duşmani şi s-a luptat cu ei până când a fost ucis.” 4)

Virginele

Mohamed a spus că grădinile paradisului le vor oferi bărbaţilor fecioare frumoase

pentru ca ei să le folosească pentru plăcerile lor.

“În ele vor fi fecioarele caste, ferindu-şi privirile,

şi pe care niciun bărbat sau Gin înainte de ei

nu le-a atins.” – Surah 55:56

În ele (grădinile) vor fi ţiitoare cinstite,

bune, frumoase.” – Surah 55:70, Ali Translation

Răsplata lui Iisus pentru Pace, Milă şi Iertare

Iisus nu a vorbit niciodată despre războiul în numele lui Dumnezeu, aşa că

bineînţeles că el nu promis vreo recompensă pentru aşa ceva. Însă, Iisus a vorbit
despre răsplată pentru aceea care refuză să lupte.

Această învăţătură este cuprinsă în faimoasa Predică de pe Munte a lui Iisus. El a

început prin a-i înşirui pe acel fel de oameni care sunt “binecuvântaţi”.

Unii dintre aceştia sunt:

“Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!

Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!

Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor!

Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi
vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!” – Matei 5:7,9-
11

Apoi el le-a explicat care sunt cerinţele lui Dumnezeu pentru intrarea oamenilor în
Rai: şi anume că neprihănirea prima înaintea Legii. Era vorba de o neprihănire care
mergea dincolo de fapte, şi în loc de asta, ajungea în adâncime la atitudinea inimii.

În mărturia sa, Iisus a aplicat acest concept la multe subiecte, dar hai să vedem ce a
spus el despre război şi răzbunare.

“Aţi auzit că s-a zis: „Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte.”

Dar Eu vă spun: să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci, oricui te loveşte peste
obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.

Oricui vrea să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa.

Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două.

Celui ce-ţi cere dă-i; şi nu întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine.

Aţi auzit că s-a zis: „Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău.”

Dar Eu vă spun: iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă,

faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc,
ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său
peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.

Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi
vameşii?”

– Matei 5:38-46

“Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta este
cuprinsă Legea şi Prorocii.” – Matei 7:12

Dar cu Cruciadele cum rămâne?

În acest capitol vom privi către o zonă importantă în care Iisus şi Mohamed sunt
complet diferiţi! În aceeaşi măsură în care Iisus era cunoscut pentru vindecări şi
miracole, Mohamed a fost cunoscut pentru lupte şi jihad. Oricum, a mai rămas încă
o întrebare despre război pe care încă nu ne-am pus-o.

Fie că le vorbeam musulmanilor fie creştinilor, atunci când ajungeam la topica

războiului sfânt, întotdeauna m-am confruntat cu întrebarea: Dar cu cruciadele cum
rămâne? Oamenii doreau să precizeze faptul că chiar dacă Islamul are o istorie
plină de sânge, Creştinismul are una la fel. Iată cum am răspuns eu acestei întrebări
acum câţiva ani, în timpul unei dezbateri cu preşedintele departamentului de studii
despre Islam la RAU (Rand Afrikaans University) din Johannesburg, Africa de
Sud. Aproape 200 de studenţi erau prezenţi ca spectatori.

Când acest profesor m-a întrebat pe mine de ce am părăsit Islamul, eu i-am spus,

“Eu am studiat istoria Islamului într-o manieră foarte profundă, şi aceasta nu este
decât pur şi simplu un ocean de sânge. Când musulmanii s-au oprit să-i ucidă pe
non-musulmani ei au început a se ucide între ei.” Apoi i-am dat acestuia exemple:
Războiul Colectării de Taxe a costat viaţa a aproape 90 de mii de oameni care, după
moartea lui Mohamed, au încercat să oprească plătirea zakatului sau a taxei de
caritate; Războiul lui Sufyan, în care 10 mii de musulmani au pierit în luptele, de
după moartea lui Mohamed, duse pentru şefia statului islamic; războiul dintre Iran
şi Iraq, în care au pierit un milion de oameni şi alţi 2 milioane au fost mutilaţi în
decurs de 9 ani; războiul civil din Algeria, în care 150.000 de oameni au fost ucişi
în ultimii şapte ani.

El a răspuns: “Şi creştinii au folosit războiul sfânt. Ei împlinesc profeţia biblică a

folosirii sabiei. Iisus a spus în Matei 10:34 ” Să nu credeţi că am venit s-aduc pacea
pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia.”. El mi-a pomenit: “Priveşte la
Cruciade. Priveşte către Irlanda. Priveşte către Yugoslavia şi la ceea ce le-au făcut
sârbii creştini musulmanilor.”
Eu nu m-am oprit, atunci, la sensul real al versetului din Matei 10:34, dar i-am
spus, “Bine. Astfel de lucruri s-au întâmplat şi se vor mai întâmpla atât în Islam cât
şi în Creştinism. Dar de fapt, atunci când musulmanii folosesc sabia, ei nu fac decât
să pună în aplicare învăţăturile Quranului despre războiul sfânt, prezentate în multe
versete şi capitole şi puse în aplicare de către chiar fondatorul Islamului. Dar eu te
provoc să găseşti în orice Scriptură, unde anume Iisus le-a poruncit discipolilor săi,
să purceadă în a ucide în numele lui Iisus Hristos.

“Iar în legătură cu ceea ce îmi spui despre aceste lucruri rele săvârşite de creştini –
acei creştini erau creştini doar cu numele. Ei s-au lepădat de cuvântul lui Hristos şi
s-au lăsat conduşi pe un drum rătăcit de propriile dorinţe din inima lor. Biblia spune
că, “Inima omului este înşelătoare”. Din acest motiv nu veţi vedea nicio diferenţă
între acţiunile musulmanilor care ucid şi distrug şi acţiunile creştinilor (cu numele)
care ucid şi distrug. Diferenţa se regăseşte în aceea dacă ei urmează sau nu
exemplul liderului lor.”

Profesorul nu a mai avut nimic de spus la acest răspuns. El a trecut pur şi simplu la
un alt subiect.

Adevărul evident este că oricare persoană care a participat la Cruciade s-a aflat în
opoziţie totală cu învăţăturile lui Iisus. Or fi putut ei să care cruci, dar ei nu l-au
urmat niciodată pe Hristos. Însă, atunci când musulmanii răstoarnă prin forţă un
guvern ei urmează atât învăţăturile lui Mohamed cât şi exemplul său personal.

O comparaţie interesantă

Există două istorii interesante despre Iisus şi Mohamed care rezumă diferenţele
dintre aceştia în privinţa războiului sfânt.

”Într-o zi, după o luptă, Mohamed s-a întors

acasă şi a chemat-o pe fiica sa Fatima,

El a spus, “Spală sângele de pe această

sabie şi jur în numele lui Allah că această

sabie mi-a fost supusă tot timpul.” El a luat

apoi săbiile prietenului său Abu Talib

şi le-a spălat pentru el.” 5)

Deci, Mohamed îi cere fiicei sale să-i spele sabia, lucru pe care în mod normal ar fi
trebuit să-l facă chiar el, şi apoi pentru a-l onora pe vărul său Ali îi spală el sabia
acestuia.
Hai să vedem cum i-a onorat Iisus pe ucenicii săi.

“S-a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ştergar şi S-a încins
cu el.

Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le

şteargă cu ştergarul cu care era încins.

După ce le-a spălat picioarele, Şi-a luat hainele, S-a aşezat iarăşi la masă şi le-a zis:
„Înţelegeţi voi ce v-am făcut Eu?

Voi Mă numiţi „Învăţătorul şi Domnul” şi bine ziceţi, căci sunt.

Deci dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi
datori să vă spălaţi picioarele unii altora.

Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu.

Adevărat, adevărat vă spun că robul nu este mai mare decât domnul său, nici
apostolul mai mare decât cel ce l-a trimis.

Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceţi.” – Ioan 13:4-5,12-17

Mohamed a spălat săbiile ucenicilor săi; Iisus le-a spălat picioarele acestora. Nu
există o modalitate mai simplă de rezuma diferenţele dintre cei doi.

Diferenţe şi similarităţi

Cu cât veţi cunoaşte mai multe despre Iisus şi Mohamed, cu atât veţi descoperi
difenţe fundamentale între ei. Totuşi mulţi occidentali caută similarităţi. Unii
scriitori muncesc din greu pentru a descoperi versete din Biblie şi versete din Quran
care să sune similar şi să le pună unul lângă altul. 6) Scopul lor este de a reduce
animozităţile dintre musulmani, evrei şi creştini şi de a-i aduce pe oameni
împreună. Acesta este un scop nobil.

Însă în căutarea lor după pasajele potrivite, este uşor să se piardă imaginea de
ansamblu. In următorul capitol vom privi la un capitol care este uşor de distorsionat
– dragostea. În loc să comparăm versete izolate, mai bine am face să privim către
portretele de ansamblu ale lui Iisus şi Mohamed – şi vom descoperi mai multe
diferenţe semnificative.
Capitolul 14. Învăţăturile lor despre dragoste
Pe când trăiam ca musulman în Egipt, am fost întotdeauna nedumerit de un mic
mesaj pe care creştinii obişnuiau să-l pună pe maşinile lor sau să-l afişeze în
prăvăliile lor. Propoziţia era, Allah Mahabe sau Dumnezeu este dragoste. Ori pe
aceste două cuvinte (Allah şi dragoste) nu sunt niciodată alăturate în Quran.
Întotdeauna mă gândeam, ce anume voiau să spună aceşti oameni.

În acest capitol scopul meu este de a face o corectă caracterizare a învăţăturilor lui
Iisus şi Mohamed despre dragoste.

Dragostea întotdeauna trebuie înţeleasă în contextul unei relaţii. Şi după cum

privim către învăţăturile lor despre dragoste, vom descoperi natura relaţiilor
importante din vieţile lui Iisus şi Mohamed. Aceste relaţii gravitează în jurul a patru
puncte:

• Dumnezeu

• Mesagerul Său

• Credincioşii

• Necredincioşii

Vă rog să observaţi următoarele cuvinte care să vă ghideze; în rest, scopul acestui

capitol este de a explica aceste relaţii. O atenţie specială va fi acordată căutării
cuvântului dragoste între aceste diferite puncte.

Allah – Mohamed (rob) – credincioșii (robi) – necredincioșii (răi)

Dumnezeu – Iisus (Fiu) – credincioșii (copiii lui Dumnezeu) – necredincioșii (oile

pierdute)

Să începem aşadar prin a privi către relaţia care le ghidează pe toate celelalte –
relaţia dintre Dumnezeu şi mesagerul său.

Relaţia dintre Dumnezeu şi Mesagerul Său

Mohamed

Mohamed se descrie pe sine însuşi ca pe un sclav al lui Allah. (vezi Surah 2:23)
Quranul sau Hadithul nu spun dacă Mohamed îl iubea pe Allah sau dacă Allah îl
iubea pe Mohamed. Poziţia lui Mohamed era aceea a unui sclav împuternicit prin
autoritatea stăpânului.

“Cine se supune Mesagerului (Mohamed),

se supune într-adevăr lui Allah.” – Surah 4:80

“Şi orice vă dă Mesagerul (Mohamed), să luaţi;

şi orice vă interzice el, să vă abţineţi (de la aceea).” – Surah 59:7

“Şi oricine îl contrazice sau se opune Mesagerului (Mohamed)

după ce calea cea dreaptă i-a fost lămurită, şi o apucă

pe alte căi decât pe aceea a credincioşilor, Noi îl vom păstra

pe acela pe calea aleasă de el, şi-l vom arde în Iad –

ca o rea răsplată !” – Surah 4:115

Iisus

Iisus descrie relaţia sa cu Dumnezeu ca pe aceea dintre tată şi fiu. Aceasta este o
relaţie de dragoste reciprocă.

Când Iisus a fost botezat, scriitorii Evangheliei au consemnat că s-a auzit o voce
din ceruri spunând, “Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea
Mea: de El să ascultaţi!” (Matei 17:5; vezi şi Matei 12:18).

Iisus vorbea despre ascultarea şi iubirea de Dumnezeu, dar nu din frică.

“… Eu iubesc pe Tatăl şi că fac aşa cum Mi-a poruncit Tatăl.” – Ioan 14:31

Iisus se întorcea către Dumnezeu Tatăl după alinare. În noaptea de dinaintea

răstignirii el s-a rugat,

„Ava – adică: Tată – Ţie toate lucrurile Îţi sunt cu putinţă; depărtează de la Mine
paharul acesta! Totuşi, facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voieşti Tu.” – Marcu 14:36

Atunci când el s-a întors după Dumnezeu pentru alinare, Iisus l-a numit “Abba”,
cuvântul aramaic folosit de un copil atunci când vorbea cu părintele său.

Care astăzi s-ar traduce prin “Tăticule”. Astfel ne este înfăţişată relaţia de iubire
personală dintre Iisus şi Dumnezeu.

Relaţia dintre Mesager şi Popor

Mohamed

Deoarece Mohamed s-a numit el însuşi un sclav al lui Allah, el a spus şi că ceilalţi
musulmani erau sclavi la fel de bine (Surah 50:8).
Quranul pune un mic accent pe dragostea lui Allah, chiar dacă uneori face menţiune
la dragostea pentru el (Surah 2:165). În loc de asta, el cheamă la obedienţă înaintea
lui Allah. Şi ce se întâmplă când un sclav nu i se supune? Atunci el este pedepsit.

“Şi cu oricine îl sfidează şi nu i se supune lui Allah

şi Mesagerului Său, atunci într-adevăr, Allah va fi necruţător

în pedepsirea aceluia.” – Surah 8:13

Revelaţiile spun că aceia care nu se supun vor fi pedepsiţi, iar Mohamed ducea la
îndeplinirea sentinţa. De exemplu, revelaţiile le interzic musulmanilor consumul de
alcool. De aceea, Mohamed i-a pedepsit pe acei care nu au ascultat de această
poruncă.

“Abu Huraira a spus, “Un om care băuse vin

a fost adus înaintea Profetului. Profetul a spus,

“Loviţi-l!” Abu Huraira a adăugat, “Astfel că unii

dintre noi l-am lovit cu pumnii, unii cu încălţările,

şi alţii cu hainele lor împletite ca un bici. ” 1)

Pedeapsa pentru furt era tăierea mâinii drepte. Un grup de oameni i-au cerut lui
Mohamed să facă o excepţie pentru o anume femeie care fusese prinsă fruând. Iată
cum a răspuns Mohamed.

Usama s-a apropiat de Profet în numele femeii

(care furase). Profetul a spus, “Poporul dinaintea

ta a fost nimict din cauză că ei obişnuiau să aplice

pedepsele legale asupra săracilor şi să-i ierte

pe cei bogaţi. Pe Acela în a cărui mână îmi este sufletul!

Dacă Fatima (fiica Profetului) ar face una ca asta (să fure),

eu i-aş tăia mâna ei.” 2)

Dacă îl vei întreba pe un musulman, “Ştii tu cât de mult te iubeşte Allah?” el va

răspunde, “Eu nu ştiu cât de mult mă iubeşte el. Doar Allah ştie asta.” Musulmanii
trebuie să aştepte Ziua Judecăţii pentru a afla cât de mult îi iubeşte Allah şi dacă el
îi va invita în paradis.
Vedem deci că Allah are o relaţie rigidă cu credincioşii.

Dar ce crede Allah despre necredincioşi?

“Cu adevărat, Allah nu îi ghidează pe acei pe care El

i-a făcut să o ia pe căi rătăcite… . Şi ei nu vor avea

parte de niciun ajutor.” – Surah 16:37

Scopul lui Allah pentru unii oameni este de a fi conduşi în rătăcire pentru ca
aceştia să populeze iadul pe care el l-a creat.

“Dacă Noi am fi dorit asta, atunci Noi chiar am fi putut

aduce fiecare suflet pe calea cea dreaptă: dar Cuvântul

care vine de la Mine se va împlini, “Eu voi umple Iadul

cu Gini şi oameni laolaltă.”” – Surah 32:13, Ali Translation

Allah nu îi iubeşte pe necredincioşi.

Iisus

Relaţia plină de iubire dintre Iisus şi Dumnezeu Tatăl s-a reflectat şi în relaţia lui
Iisus cu ucenicii săi. Iisus le-a spus discipolilor săi că Dumnezeu îi iubeşte:

“Căci Tatăl însuşi vă iubeşte, pentru că M-aţi iubit şi aţi crezut că am ieşit de la
Dumnezeu.”

– Ioan 16:27

Iisus le-a mai spus deasemenea ucenicilor că şi el îi iubeşte.

“Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi.” – Ioan 15:9

Iisus a spus că el avea grijă de credincioşi la fel cum are grijă un păstor de oile sale.

“Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine,

aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl şi cum cunosc Eu pe Tatăl; şi Eu Îmi dau viaţa
pentru oile Mele.” – Ioan 10:14-15

Iisus i-a iubit pe discipolii săi, dar i-a iubit el şi pe necredincioşi?

În conformitate cu acţiunile sale, răspunsul este DA.

• El a mâncat cu vameşii şi cu păcătoşii. (Luca 15:1-2)

• El a împărtăşit mesajul său unei femei samaritence care trăia cu un bărbat care nu
îi era soţ. (Ioan 4:1-26)

• El i-a permis unei femei, cunoscută pentru că era o păcătoasă, să-i spele picioarele
în timp ce el cina cu liderii religioşi. (Luca 7:36-50)

• El a acceptat remuşcările unui “ucigaş” care atârna pe crucea de lângă el în timpul
răstignirii sale. (Luca 23:39-43)

Iisus s-a comportat ca unul care a fost trimis să-i ajute pe păcătoşi.

Iisus le-a zis:

“Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit să chem la

pocăinţă nu pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.” – Marcu 2:17

Iisus a spus că Dumnezeu l-a trimis în lume pentru că Dumnezeu iubeşte lumea –
pe toţi acei care încă nu au crezut în el. (Vezi Romani 5:8)

Iisus a spus că Cel PreaÎnalt este “bun şi cu cei nemulţumitori şi cu cei răi.” (Luca
6:35)

Relaţiile dintre credincioşi şi necredincioşi

Până acum noi am privit la relaţia principală – dintre Dumnezeu şi mesagerul său –
şi cum aceasta se reflectă în relaţiile dintre mesager şi discipolii săi. Ne-am
concentrat atenţia pe evidenţa dragostei. Acum să ne întoarcem către instrucţiunile
pe care Mohamed şi Iisus le-au dat discipolilor lor, cu privire la iubirea aproapelui
şi la iubirea necredincioşilor.

Mohamed

Similar lui Iisus, Mohamed a predicat că musulmanii trebuie să ţină un standard

înalt în ceea ce priveşte comportamentul unuia faţă de celălalt:

“Şi ţineţi-vă strâns, împreună cu toţii, de

funia lui Allah (care este Quranul), şi nu vă

dezbinaţi între voi, şi aduceţi-vă aminte că

Favoarea lui Allah e cu voi, pentru că odată

eraţi duşmani unul altuia dar El v-a adunat

împreună inimile voastre, aşa că, prin Harul Său,

voi aţi devenit fraţi (în credinţa islamică).” – Surah 3:103

“Mohamed este mesagerul lui Allah. Şi aceia

care sunt cu el sunt neînduplecaţi împotriva

necredincioşilor, şi milostivi între ei.” – Surah 48:29

“Credincioşii nu sunt altceva decât fraţi

(în credinţa islamică). Aşa că împăcaţi-vă

între voi fraţilor, şi temeţi-vă de Allah, de la care

şi voi puteţi primi milă.” – Surah 49:10

Însă Mohamed le-a cerut musulmanilor să aibă o atitudine complet diferită faţă de
necredincioşi.

Înainte ca să fie instituit Jihadul, el i-a avertizat pe musulmani să respingă prietenia

non-musulmanilor.

“O voi care credeţi! Nu vă împrieteniţi cu duşmanii Mei şi ai voştri

(adică necredincioşii şi politeiştii), nu le arătaţi afecţiune lor,

în timp ce ei nu au crezut în adevărul care a venit la voi…

şi care l-au alungat pe Mesager şi pe voi înşivă

(din patria voastră) pentru că aţi crezut în Allah,

Domnul vostru!” – Surah 60:1

După ce a început jihadul, el i-a chemat pe musulmani la războiul sfânt împotriva

necredincioşilor, ucigându-i dacă trebuia, pentru a-i face să se supună Islamului.

Iisus

Ultimele cuvinte pe care Iisus le-a adresat către ucenicii săi, înainte de moartea sa,
au fost:

“Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă
iubiţi şi voi unii pe alţii.
Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii
pentru alţii.” – Ioan 13:34-35

Oare urmează creştinii această poruncă întocmai? Uneori nu cred că au făcut asta.
Dar acesta este standardul pe care l-a instituit Iisus. Iisus a spus că pentru a
beneficia de viaţa veşnică voi trebuie să “iubeşti pe Domnul Dumnezeul… şi pe
aproapele tău ca pe tine însuţi.” (Luca 10:27). Unui lider religios care dorea să îşi
justifice atitudinea sa faţă de popor nu i-a plăcut asta şi l-a întrebat pe Iisus “Care
este aproapele meu?”.

Iisus a răspuns:

“Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între nişte tâlhari, care l-au
dezbrăcat, l-au jefuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat şi l-au lăsat aproape mort.

Din întâmplare, se cobora pe acelaşi drum un preot; şi, când a văzut pe omul acesta,
a trecut înainte pe alături.

Un levit trecea şi el prin locul acela; şi, când l-a văzut, a trecut înainte pe alături.

Dar un samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el şi, când l-a
văzut, i s-a făcut milă de el.

S-a apropiat de i-a legat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin; apoi l-a pus pe
dobitocul lui, l-a dus la un han şi a îngrijit de el.

A doua zi, când a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului şi i-a zis: „Ai grijă
de el, şi orice vei mai cheltui îţi voi da înapoi la întoarcere.”

Care dintre aceştia trei ţi se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse
între tâlhari?”

„Cel ce şi-a făcut milă cu el”, a răspuns învăţătorul Legii. „Du-te de fă şi tu la fel”,
i-a zis Isus.”

– Luca 10:30-37

Prin această parabolă Iisus a spus că: aproapele tău nu este doar cineva din ţara ta
sau cineva care să-ţi împărtăşească credinţa. Aproapele tău poate fi oricine din jurul
tău.

Şi cum anume le-a cerut Iisus ucenicilor săi să-i ubească pe necredincioşi?

El le-a spus să meargă afară să predice pentru ei vestea cea bună, să le vindece
bolile, să scoată demonii afară, şi să învie morţii.

Concluzie
Cel mai important aspect al acestui capitol este că Iisus şi Mohamed descriu natura
lui Dumnezeu în maniere foarte diferite – pentru Iisus, Dumnezeu este un Tată
Iubitor; pentru Mohamed, Allah este un Stăpân Poruncitor. Această descriere dă
tonul cu privire la dragoste în toate celelalte relaţii. Pentru a lămuri acest punct,
haide să ne imaginăm că un credincios şi-a părăsit credinţa. Cum a spus Mohamed
că ar fi procedat Allah? Dar Iisus, ce ar fi spus el că ar fi făcut Dumnezeu? Quranul
spune:

“Oh, voi cei care credeţi! Dacă unul dintre voi

îşi părăseşte religia lui (Islamul), Allah îşi va

aduce un popor pe care El îl va iubi şi ei îl

vor iubi pe El; blând cu credincioşii, necruţător cu

necredincioşii, luptând după Voia lui Allah, şi niciodată

temându-se de vreo învinuire sau acuzatori. Acesta

este Harul lui Allah pe care El îl revarsă asupra

cui doreşte El.” – Surah 5:54

Acest verset explică, că dacă o persoană părăsește Islamul, atunci Allah își va
atrage alți oameni care sunt mai buni. Allah nu jelește după aceia care îl părăsesc și
nici nu caută să îi aducă înapoi. El se alege cu oameni mai buni.

Surah 39:7 deasemenea spune: ”Dacă tu îl respingi (pe Allah), într-adevăr că Allah
nu are nevoie de tine.” (Ali Translation)

Acum, priviți la istoria povestită de Iisus despre un păstor care avea o sută de oi și a
pierdut una dintre ele.

“Care om dintre voi, dacă are o sută de oi, şi pierde pe una din ele, nu lasă pe
celelalte nouăzeci şi nouă pe izlaz şi se duce după cea pierdută până când o
găseşte?

După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri;

şi, când se întoarce acasă, cheamă pe prietenii şi vecinii săi şi le zice: „Bucuraţi-vă
împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută.”

Tot aşa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se
pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni neprihăniţi care n-au nevoie de
pocăinţă.”
– Luca 15:4-7; vezi şi versetele 8-10

Pe când Allah îşi găseşte noi credincioşi care îl vor servi mai bine pe el. În contrast
cu el, Dumnezeu Tatăl o caută pe oaia pierdută pândă când el o găseşte şi o aduce
înapoi acasă, bucurându-se. Aceasta este diferenţa între Allah şi Dumnezeu.

Iisus şi Mohamed au descris natura lui Dumnezeu foarte diferit, dar ambii i-au
instruit pe discipoli să se roage. În următorul capitol îi vom compara pe Iisus şi pe
Mohamed în ceea ce priveşte învăţăturile lor cu privire la rugăciune. Veţi putea
vedea că credinţa lor diferită cu privire la natura lui Dumnezeu i-a influenţat major
pe apropiaţii lor în felul de a se ruga şi în felul de a aştepta un răspuns de la
Dumnezeu.
Capitolul 15. Învățăturile lor despre rugăciune
Este uimitor că un singur cuvânt – rugăciune – poate avea două sensuri care sunt
atât de diferite. Atât Iisus cât și Mohamed i-au învățat pe adepții lor să se roage, dar
metoda lor de a se ruga cât și scopul rugăciunii au fost total diferite.

În acest capitol eu voi descrie pentru tine stilul de rugăciune musulman, în care eu
am trăit vreme de treizeci de ani. Dacă ești musulman, vei înțelege exact despre
ceea ce vorbesc.

În situația în care tu nu ai practicat niciodată Islamul, în mare parte aceste

informații vor fi noi pentru tine. Și voi purcede în a detalia în plus pentru ca tu să
înțelegi.  După ce se va fi înțeles exact care sunt învățăturile lui Mohamed cu
privire la rugăciune, voi descrie și învățătura lui Iisus, către ucenicii săi, cu privire
la cum să se roage și cum anume acastă învățătură a produs un impact asupra mea
prima dată, când am citit-o.

Modelul de Rugăciune

Familia mea m-a dus la moschee încă de când eram un copil mic. Când am ajuns la
vârsta de șase sau șapte ani, trebuia ca eu să merg la moschee pentru a mă ruga de
cinci ori pe zi. Să cresc mare într-o familie practicantă din Egipt, era parte din stilul
nostru de viață. Din copilărie, am amintirii vii cum mă trezeam, în jurul orelor 3:30,
dimineața pentru prima rugăciune, în diminețile reci de iarnă. Rugăciunile mi-au
impregnat viața.

După absolvirea liceului Al-Azhar, când împlinisem deja vârsta de 18 ani, eram
deja calificat să conduc rugăciunile. Astfel, ocazional, unchiul meu mi-a oferit
oportunitatea de a conduce rugăciunile de la moscheea lui.

După obținerea diplomei de absolvire a liceului Al-Azhar, am efectuat un an de

stagiu militar în armata egipteană unde am și condus rugăciunile de la moscheea
bazei noastre militare.

Iar după ce am terminat masteratul, mi s-a dat conducerea unei mici moschei și
conducerea primei rugăciuni, a celei de-a patra și a celei de-a cincea.

În fiecare zi a vieții mele – din copilărie până la momentul în care am fost închis de
către poliția egipteană – m-am rugat de cinci ori pe zi. Mai pe înțelesul tuturor, am
rostit o mulțime de rugăciuni musulmane.

In Islam, cele cinci rugăciuni zilnice sunt deopotrivă un număr de cuvinte și de

plecăciuni ale trupului, prevăzute în formă scrisă. Fiecare parte de rugăciune se
numește araka’ah [RA-kuh-ah]. Haide să parcurgem împreună modelul unei
raka’ah.
Spălarea

Imaginați-vă că ați avea permisiunea să vă aflați în campusul Universității Al-

Azhar, la chemarea pentru cea de-a treia rugăciune a zilei care începe în jurul orele
15. Dacă v-ați afla acolo, iată ce veți experimenta.

Orice activitate se oprește. Oricine care a devenit impur (prin folosirea toaletei sau
prin atingerea unei femei sau a unui câine, etc.) trebuie să se curețe înainte de
rugăciune. Oricum, el trebuie să meargă pentru spălarea rituală la băile clădirilor
aparținând Universității sau la baia din spatele moscheii universității.

Înainte ca el să se spele, el rostește aceste cuvinte: ”Îmi așez fața către adevăratul
creator, și încep spălarea mea.” Apoi el urmează acești pași.

1. El se spală pe mâini. Mai întâi el spală mâna sa dreaptă apoi pe aceea

stângă.Fiecare mână este spălată de trei ori, doar până la încheietură.

2. El își clătește gura cu apă. Și folosește arătătorul mâinii drepte pentru a-și freca
dinții, de trei ori.

3. El își curăță nasul cu apă, de trei ori.

4. El își spală fața, dela linia părului, în jurul urechii, și sub bărbie, de trei ori.

5. El își spală brațele sale, de la încheietura mâinii până la cot, mai întâi brațul
drept, de trei ori.

6. El își spală părul prin scufundarea mâinii sale drepte în apă și apoi prin netezirea
părului său, o singură dată.

7. El își spală urechile sale cu un deget umed. Există o anumită direcție și mișcare
pe care el trebuie să le facă pentru aceasta.

8. El își spală picioarele până la glezne; piciorul drept mai întâi – de trei ori fiecare.

Aceasta este spălarea pe care toții musulmanii trebuie să o facă pentru a sta în fața
lui Allah. Așa a procedat Mohamed, iar el este exemplul musulmanilor, și deci asta
trebuie să facă musulmanii.

PRIMA JUMĂTATE A RAKA’AH

După spălare, toată lumea merge în interiorul moscheii universității din centrul
campusului, și se așează în rânduri drepte cu fața către Mecca (Arabia Saudită). În
jur de 800 până la o mie de persoane se află în moschee. Liderul rugăciunii, ținând
mâinile pâlnie la ureche, declară: “Allah este mare.” Și fiecare repetă către el,
“Allah e mare.”
Apoi toți își împreunează mâinile peste abdomen, cu cea dreaptă fiind deasupra, și
recită primul capitol din Quran în arabă. Nu contează limba vorbită de orice
musulman, acest capitol trebuie să fie citat în limba arabă.

Pentru următoarele câteva secunde, liderul de rugăciune îngăduie un timp în care

fiecare persoană să citeze versete suplimentare din Quran. Depinde de fiecare
individ de cât de multe versete poate el recita în timpul permis de liderul de
rugăciune.

Apoi liderul duce mâinile pâlnie la urechi și cheamă din nou: “Allah este mare.”

La unison, ei se apleacă pînă la talie cu mîinile pe genunchi și răspund, “Îl laud pe

marele meu Domn.”

Acest lucru se face în prima jumătate a raka’ah.  A doua jumătate a raka’ah începe
imediat.

A DOUA JUMĂTATE  A  RAKA’AH

Apoi ei îngenunchează atingând solul mai întâi cu genunchii, apoi cu mâinile și în

final ating podeaua cu frunțile lor. Apoi ei rostesc, ”Îl laud pe Domnul meu, cel
Preaînalt.” de trei ori. Ei rămân cu frunțile la podea până când liderul decide ca ei
să se ridice. Apoi ei se așează peste genunchi, având picioarele încrucișate(sub ei)
la glezne și laba piciorului stâng în interior (înapoia celei drepte). Mohamed își
încrucișa astfel gleznele și, de aceea, la fel fac și musulmanii. Acest model este
repetat de trei ori.

Pe parcursul acestui ciclu este o ocazie pentru ei ca să facă cereri către Allah.
Mohamed îi învață că atunci când un om are fruntea așezată la podea, el se află cel
mai aproape de Allah. Acesta era momentul său când se ruga pentru familia sa și
pentru alții. Când aveam  de adus o mulțime de cereri înaintea lui Allah, îmi
amintesc că mă rugam cât puteam de repede în timp ce țineam fruntea la podea.

Pentru a termina  raka’ah, musulmanii stau așezați pe genunchii lor  și recită Surah
2:255 (cunoscută ca versetul scaunului deoarece musulmani stau așezați pe
genunchi pentru a-l recita) și apoi spun, ”Pacea lui Allah fie cu tine. Pacea și mila
lui Allah fie cu tine.”

TERMINAREA RUGĂCIUNII

Tocmai v-am descris o raka’ah completă. Pentru a treia rugăciune a zilei, se impun
patru raka’ah. Fiecare raka’ah urmând să fie la fel, exceptând partea din prima
jumătate în care fiecărei persoane îi este îngăduit să recite propria sa selecție de
versete din Quran.

După ce rugăciunile necesare s-au terminat, majoritatea oamenilor părăsesc

moscheea pentru a-și continua activitățile din campus. Unii însă, mai rămân pentru
a face rugăciuni suplimentare și să-și dovedească astfel devotamentul lor față de
Allah.

Vreme de treizeci de ani am făcut aceste rugăciuni – asta înseamnă de 54.750 de

ori. Mulți musulmani devotați din întreaga lume fac aceste rugăciuni pe tot
parcursul vieții lor.  În mod evident, aceasta cere disciplină și angajament. Ce
anume îl motivează pe un musulman să persevereze în aceste rugăciuni?

PORUNCILE LUI MOHAMED CU PRIVIRE LA RUGĂCIUNE

În Islam rugăciunea este o obligație – nu o opțiune. Mohamed a spus că cele cinci

rugăciuni zilnice sunt o cerință a lui Allah. Mohamed a spus că într-o noapte în vis
îngerul Gabriel l-a dus în cer pentru a-l vedea pe Allah. (Acest lucru este menționat
ca, Călătoria de Noapte).

Allah i-a spus lui Mohamed că dorea ca oamenii să i se roage de cincizeci de ori pe
zi. Mohamed a spus că el a negociat cu Allah până când cerința lui Allah a coborât
la numărul de cinci rugăciuni pe zi. 1) Și începând din acel moment, Mohamed i-a
condus pe musulmani în rugăciune de cinci ori pe zi.

Cele cinci momente ale zilei, pentru rugăciune, depind de ora la care răsare soarele
așa că ele variază în funcție de anotimp. 2) Acestea sunt:

Prima rugăciune (Sobh) – ora aproximativă:  4 a.m. – nr de Rak’ah: 2

A doua rugăciune (Dhubr) – ora aproximativă: 12 p.m. – nr de Rak’ah: 4

A treia rugăciune (Asr) – ora aproximativă: 3 p.m. – nr de Rak’ah: 4

A patra rugăciune (Maghrib) – ora aproximativă: 5 p.m. – nr de Rak’ah: 3

A cincea rugăciune (Isha) – ora aproximativă: 8:30 p.m. – nr de Rak’ah: 4

Mohamed a spus că îngerul Gabriel l-a învățat modelul corect pentru rugăciune,
astfel încât adepții săi l-au urmărit cu atenție și au consemnat fiecare detaliu.
Mohamed însuși a dat deasemenea multe indicii despre modul corect de rugăciune
în diferite circumstanțe. De exemplu, atunci când nu există apă pentru spălare, se
poate folosi nisipul sau țărâna (Surah 4:43; 5:6). Și dacă distanța până la o moschee
este prea mare pentru a ajunge acolo la timp pentru rugăciune, se poate folosi un
covoraș de rugăciune. Și dacă persoana se află în mijlocul jihadului, rugăciunile pot
fi schimbate pentru ca persoana să nu devină vulnerabilă în fața dușmanilor pe
timpul cât se roagă (Surah 4:101-103)

Mohamed era sever cu discipolii săi pentru a se asigura că ei veneau la rugăciune.

Odată Mohamed a început rugăciunea de seară, și mulți musulmani lipseau.
Mohamed a întrebat, “Unde este așa si așa, și așa și așa, și așa și așa?”
Răspunsul a fost, “Ei se află încă în casele lor.”

Mohamed a răspuns:

”Pe Acela în mâinile căruia este sufletul meu, eram pe cale să poruncesc adunarea
de lemne de foc și apoi cineva să facă chemarea la rugăciune (Adhan) și apoi să
poruncesc ca cineva să conducă rugăciunea, după aceea m-aș duce să ard casele
acelor oameni care nu s-au prezentat pentru rugăciune (adunarea obligatorie).” 3)

După cum vă dați seama, musulmanii făceau eforturi  pentru prima rugăciune a
zilei de dinainte de răsăritul soarelui. Ei doreau să doarmă. Un hadith consemnează:

Este menționat că înaintea Profetului se afla un om care dormise până dimineață

(după răsăritul soarelui). Profetul a spus, ”El este un om în ale cărui urechi s-a
urinat Satana.” 4)

Mohamed a spus că dacă cineva refuză să facă cele cinci rugăciuni atunci, atunci
acela nu mai este musulman. El a explicat, ”Legământul dintre noi și aceștia este
rugăciunea, iar acela care părăsește rugăciunea va trece la altă credință.” 5)

SCOPUL RUGĂCIUNII ÎN ISLAM

Ce speră musulmanii să obțină prin rugăciune?

1. În primul rând, musulmanii doresc să evite pedeapsa lui Allah pentru aceia care
nu se supun poruncii de a se ruga de cinci ori pe zi. Tot ce este bun vine de la
Allah, așa că dacă el este nemulțumit de tine, te poate lipsi de toate lucrurile bune
din viața ta, cum ar fi, să îndepărteze sănătatea de la tine și să te ruineze financiar
sau să aducă blesteme asupra ta. Dacă tu nu faci rugăciunile, Allah te va pedepsi
deasemenea și la Ziua Judecății.

2. În al doilea rând, musulmanii speră să-l mulțumească pe Allah așa încât la Ziua
Judecății el să le permită lor accesul în Paradis. Musulmanii cred că Allah le
urmărește îndeaproape rugăciunile, și de aceea ei sunt așa de atenți să urmeze
instrucțiunile cu privire la cum trebuie să înfăptuiască rugăciunile. Dar oricum, ei
nu pot afla dacă Allah a fost mulțumit de rugăciunile lor (precum și de alte fapte
bune) decât la Ziua Judecății.

RUGĂCIUNILE SUPLIMENTARE

Până acum am învățat, în detaliu, că rugăciunile cerute de Mohamed musulmanilor

sunt în număr de cinci (cunoscută în arabă și ca rugăciunea sarcină). Musulmanii
pot face de asemenea și rugăciuni suplimentare, voluntare, (rugăciunile nephil). Iar
acestea se pot desfășura după tiparul unei raka’ah, ele fiind permise numai în
perioade specifice ale zilei.6)
Este important de subliniat că toate rugăciunile sunt rugăciuni din scripte. Ele
trebuie făcute în acord cu instrucțiuni specifice. O raka’ah nu poate fi rostită în
mașină sau în timp ce te afli pe malul unui râu.

Rugăciunile personale sunt o chestiune diferită. O rugăciune personală este aceea

când o persoană își exprimă individual ideile sau cerințele înaintea lui Allah în
orice nevoi are ea. Rugăciunile personale nu sunt interzise în Islam, dar ele nu sunt
încurajate și nu se vorbește despre ele foarte mult. Doar o mică sectă, Sufiții, se
concentrează asupra rugăciunii personale ca o cale personală de comunicare cu
Dumnezeu. Musulmanii nu se așteaptă ca,  să poată comunica personal cu
Dumnezeu prin rugăciune.

 Potrivit învățăturii Islamului, Allah nu le vorbește direct oamenilor: îngerul

Gabriel vorbește în numele său. Îngerul Gabriel este numit Sfântul Spirit, dar el nu
este considerat ca parte a lui Dumnezeu și el nu este omniprezent, nu se poate afla
decât într-un loc în același timp. (Vezi Surah 2:97-98; 193; 16:102). Așa că atunci
când un musulman se roagă, el nu se așteaptă ca Allah să comunice cu el, și nici
măcar pe Gabriel nu-l așteaptă să vină să vorbească cu el.

Singura speranță a unui musulman de a fi auzit de Allah vine la sfârșitul nopții

Ramadanului, odată pe an. Mohamed i-a învățat că în această noapte Gabriel va
vizita o persoană care este pioasă și care îl așteaptă (Surah 97:4). În cursul acestei
nopți din fiecare an, eu și alți musulmani devotați așteptam treji toată noaptea, în
moschee, plini de dorința de a fi vizitați de Gabriel.

Însă învățătura Bibliei despre Duhul Sfânt este foarte diferită. Biblia spune că
Sfântul Duh este o parte a divinei Trinități și prin urmare are abilitatea de a se afla
în toate locurile în același timp, adică este omniprezent. Aceasta înseamnă că
Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, poate comunica cu o mulți oameni în același timp.
Acum să privim către rugăciune, așa cum ne-a învățat despre ea Iisus Hristos.

IISUS ÎI ÎNVAȚĂ PE UCENICII SĂI CUM SĂ SE ROAGE

După cum știți (de la începutul cărții), prima dată, în viața mea, când am citit dintr-
o Biblie, eu am început să citesc din Matei capitolul 5. Și nu a durat mult până să
ajung la capitolul 6 din Matei, în care Iisus îi învață pe ucenicii săi cum să se roage.
În repetate rânduri când citeam, am văzut contrastul dintre Iisus și Mohamed. Haide
să citim acest pasaj împreună:

”Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare

în sinagogi şi la colţurile uliţelor, pentru ca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă
spun că şi-au luat răsplata.

Ci tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este
în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.” (Matei 6:5-6)
Primul lucru pe care l-am subliniat în acest pasaj a fost cuvântul ”Când”. Acest
cuvânt ”când” a fost ca o tornadă în mintea mea. Mă gândeam: asta înseamnă că
depinde de mine când să mă rog. Eu mă pot ruga oricând!.

Apoi am observat că Iisus a vorbit și despre locul unde să te rogi. El a spus, ”intră
în odăiţa ta, încuie-ţi uşa”. Mă gândeam, nu trebuie să mai merg la moschee
niciodată?

Iisus a spus că Dumnezeu cu mult mai mult îl răsplătește pe acela care se roagă
singur decât pe acela care se roagă în văzul lumii, ca oamenii să-l vadă. Acest lucru
este opusul a ceea  ce spunea Mohamed. Mohamed dorea ca oamenii să iasă afară
din casele lor și să fie împreună la moschee pentru rugăciune. El spunea că
rugăciunea făcută în intimitate, de unul singur, era inferioară.

Ibn  ‘Umar a consemnat că Apostolul lui Allah a afirmat: Rugăciunea unui om în

congregație este de 27 de ori deasupra unei rugăciuni făcute de unul singur. 7)

Iisus a spus în continuare:

” Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că,

dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi.” (Matei 6:7)

Rugăciunile mele în Islam erau toate ”o mulţime de vorbe”. Trebuia să recit

anumite cuvinte și să fac anumite mișcări de mai multe ori în fiecare zi, în fiecare
săptămână, în fiecare an. Credeam că Allah are nevoie de multe cuvinte pentru a
putea fi mulțumit.

”Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca
să-I cereţi voi.” (Matei 6:8; vezi și 25-29)

Iisus spune aici că Dumnezeu cunoaște toate nevoile mele. El are grijă de mine,
personal.

În continare Iisus oferă un model de rugăciune. (Vezi Matei 6:9-13). A trebuit să

mă opresc după primele două cuvinte:

”Tatăl nostru…

Nu m-aș fi rugat niciodată în felul acesta ca musulman. Quranul învață că

Dumnezeu nu a avut niciodată un fiu. Pe când deja venise seara, totuși, eu am decis
că ”Tatăl nostru” era un lucru bun. Mă gândeam, ”Dacă Dumnezeu este tatăl meu,
atunci eu sunt fiul său, iar între tată și fiu nu există nimic din ce ar fi amenințare sau
manipulare. Când vorbești cu tatăl tău, ție nu îți e teamă, întrebându-te dacă el va fi
ofensat de felul în care te rogi.”

Apoi am continuat să citesc:

„Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău;

vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.

Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi;

şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;

şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este Împărăţia şi

puterea şi slava în veci. Amin!”

Acest mod de închinare a sunat natural pentru mine. ”Sfinţească-se Numele Tău”
era și o expresie pe care o foloseam în Islam. Dar, ”vie Împărăţia Ta” era o
propoziție nouă pentru mine. Mai târziu am putut înțelege că Iisus a înființat un
regat spiritual, și nu unul politic.

”Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi”

Când am citit această propoziție, m-am imaginat ca un copil stând înaintea tatălui
său, cerându-i ceva de mâncare. Raka’ah nu conține nicio cerere către Allah prin
care el să aibă grijă de mine. Îmi este însă permis să-i cer lui Allah să asigure
nevoile mele, dar când aș face asta eu stau cu fruntea la podea, în supunere.

”ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”

Aici m-am poticnit puțin. Mă întrebam, De ce a spus Iisus că eu trebuie să-i iert pe
alții pentru ca el să mă ierte pe mine? Îmi era teamă că acest raționament mă va
aduce înapoi la legea islamică – să trudești pentru favoruri de la Dumnezeu. Mai
târziu am înțeles că Dumnezeu le cere oamenilor să îi ierte pe alții pentru că El iartă
primul. (Vezi Matei 18:21-35, pilda robului nemilostiv.)

”şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău.”

Imaginea biblică care mi s-a arătat este că ispita vine de la Satana și că Dumnezeu
ne ajută să-i rezistăm. În învățătura islamică, ispita poate veni de la Satana dar
poate veni și de la Allah care se folosește de demoni pentru a-i duce pe oameni în
rătăcire, cu scopul ca ei să populeze Iadul. Așa că am fost foarte impresionat de
ideea că Dumnezeu este întotdeauna dispus să-i izbăvească pe oameni de ispită
dacă ei îi cer ajutorul.

Acesta este sfârșitul Rugăciunii Domnului așa cum este consemnată în Matei. De la
acest moment am fost complet absorbit de lectura Bibliei. Eram atât de prins că, am
continuat să citesc aproape întreaga noapte din Noul Testament. După câteva ore
am ajuns la Luca 11, unde de asemenea este descrisă Rugăciunea Domnului. Luca a
consemnat învățătura lui Iisus despre felul cum le răspunde Dumnezeu celor care se
roagă:
”Cine este tatăl acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său pâine, să-i dea o piatră?
Ori, dacă cere un peşte, să-i dea un şarpe în loc de peşte?

Sau, dacă cere un ou, să-i dea un scorpion?

Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai
mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!” (Luca 11:11-
13)

Din nou am văzut imaginea Dumnezeului Tată având grijă de copiii săi. Acest lucru
era atât de diferit de atitudinea lui Allah, care îi lasă pe sclavii săi(oamenii) să
aștepte până la Ziua Judecății, pentru ca ei să poată afla dacă Allah le-a acceptat
rugăciunile lor.

EXEMPLUL DE  A SE RUGA  AL  LUI  IISUS

Iisus le-a oferit ucenicilor săi un model de rugăciune, și el de asemenea s-a rugat
întreaga sa viață. În timp ce citeam din Noul Testament, am notat momentele în
care se spune că se ruga Iisus.

”A doua zi dimineaţa, pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieşit şi S-a
dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo.” (Marcu 1:35; vezi și Marcu 6:46)

” Iar El Se ducea în locuri pustii, şi Se ruga.” (Luca 5:16)

”În zilele acelea, Isus S-a dus pe munte să Se roage şi a petrecut toată noaptea în
rugăciune către Dumnezeu.” Luca 6:12

Iisus se ruga singur de obicei, dar uneori el îi lua și pe ucenicii săi cu el (Luca 9:28;
22:39). Totuși, Iisus niciodată nu le-a cerut ucenicilor săi să se roage la o anumită
oră sau într-un anume fel. El nu a vorbit niciodată despre pedeapsa lui Dumnezeu
pentru aceia care nu se roagă destul.

Scopul rugăciunii către Dumnezeu Tatăl

Conform cu ceea ce am citit în Evanghelii, Iisus folosea rugăciunea pentru a

comunica cu Dumnezeu, și nu ca o cale de a-l mulțumi pe Dumnezeu. El i-a învățat
pe ucenicii săi să i se închine lui Dumnezeu și să-i prezinte nevoile lor Lui.

Putem privi în cartea Faptele Apostolilor din Biblie și vom vedea cum au urmat
ucenicii săi aceste instrucțiuni. Cartea Faptele Apostolilor nu spune că creștinii
repetau Rugăciunea Domnului cuvânt cu cuvânt. Dar descrie rugăciunile
creștinilor, făcute cu regularitate, și cererile lor ca Dumnezeu să le dea ajutor în
timp de necaz.

Faptele Apostolilor, cap. 4, oferă un bun exemplu de rugăciune, făcută de către

creștini atunci când erau amenințați de către preoții cei mai de seamă și bătrâni.
” Când au auzit ei aceste lucruri, şi-au ridicat glasul toţi împreună către Dumnezeu
şi au zis: „Stăpâne, Doamne, care ai făcut cerul, pământul, marea şi tot ce este în
ele!

şi întinde-Ţi mâna, ca să se facă tămăduiri, minuni şi semne prin Numele Robului

Tău celui sfânt, Isus.”

După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de
Duhul Sfânt şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.” (Faptele
Apostolilor 4:24,30-31)

DIFERENȚA FUNDAMENTALĂ

Diferența la rugăciune între Iisus și Mohamed este susținută real de diferita lor
înțelegere a  lui Dumnezeu.

Mohamed îl descrie pe Allah ca pe un stăpân iar pe oameni ca pe sclavii săi; de

aceea, rugăciunea era o modalitate de a câștiga favoruri de la stăpân. Dacă
rugăciunile nu erau făcute corect, stăpânul s-ar fi înfuriat. Acesta este motivul
pentru musulmanii devotați petrec ore și ore repetând aceleași cuvinte și gesturi, zi
după zi, sperând să-l mulțumească pe Allah.

Iisus l-a înfățișat pe Dumnezeu ca pe un Tată și pe oameni ca pe copiii lui; de

aceea, rugăciunea era o modalitate de comunicare cu Acela care te iubește și căruia
îi pasă de tine. Dacă creștinii nu se roagă, ei se privează singuri de oportunitatea de
a comunica cu Dumnezeu.

CONCLUZII

Până acum, în secțiunea aceasta am văzut ce moștenire au lăsat Iisus și Mohamed

în urma lor:

• Mesajul lor pentru omenire

• Mărturia fiecăruia despre celălalt

• Vindecări și miracole

• Semnificația războiului sfânt (jihadul)

• Învățăturile lor despre dragoste

• Învățăturile lor despre rugăciune

Capitolul 16. Atitudinea lor față de femei
Încă de copil, ca unul crescut în Egipt, mă supăra modul în care societatea
musulmană trata femeile. Întrucât am studiat Quranul și Istoria Islamului, eu am
putut vedea că multe restricții impuse femeilor veneau tocmai de la Mohamed
însuși. Încă odată, lucrul acesta m-a pus în postura de a mă întreba dacă adevăratul
Dumnezeu din cer ar trata oamenii în felul acesta.

Scopul meu în acest capitol este de a vă arăta pur și simplu atitudinea lui
Mohamed 1) față de femei și relațiile sale personale cu femeile din viața sa.
Pornind de la aceasta veți fi capabili să vedeți cum s-au dezvoltat tradițiile societății
islamice.

Ne vom uita de asemenea la atitudinea lui Iisus și relațiile sale personale referitoare
la femei.

Acest capitol este împărțit în trei părți:

• Învățăturile lor cu privire la caracterul femeilor

• Învățăturile lor despre căsătorie

• Relațiile lor personale cu femei

ÎNVĂȚĂTURILE LUI MOHAMED DESPRE PERSOANA FEMININĂ

Dispunem de o cantitate imensă de informații despre femei, deopotrivă în Quran

precum și în învățăturile lui Mohamed consemnate în Hadith.

Mohamed face distincții clare între femei și bărbați. Din păcate, multe dintre
comentariile sale cu privire la femei sunt dezonorante.

Sunt femeile rele?

Când Mohamed a vizitat paradisul și iadul (în timpul Călătoriei de Noapte), el a

relatat:

Profetul a spus, ”Am privit în Paradis și am văzut că majoritatea locuitorilor săi

erau oameni săraci, și am privit către Iad și am văzut că majoritatea locuitorilor săi
erau femei.”

Pe vremea lui Mohamed, femeile trebuiau să aibă grijă să nu pășească pe lângă

oameni care se rugau.2) Și asta deoarece Mohamed a spus că dacă o femeie trece pe
lângă un bărbat care se roagă, rugăciunea sa ar putea fi anulată și el ar trebui să reia
rugăciunea din nou de la început. Cea de-a doua soție a lui Mohamed, Aisha, a
relatat despre această învățătură, într-o notă de ușor protest:
Lucrurile care duc la anularea unei rugăciuni au fost menționate înaintea mea. Ei
spuneau, ”Rugăciunea este anulată de un câine, de un măgar și de o femeie (dacă
aceștia trec prin fața unor oameni care se roagă.)” Eu am spus, ”Tu ne-ai făcut (pe
noi femeile) câini.”3)

Altă dată Mohamed le-a descris pe femei ca pe un ”semn rău” sau ghinion.

Semnul rău a fost menționat înaintea Profetului: Profetul a spus, ”Dacă există un
semn rău în ceva, el este în casă, în femeie și în cal.”4)

Femeile erau considerate impure în timpul perioadei lor(menstruația), și Mohamed

a spus că ele nu se puteau ruga și nici nu puteau ține post în acele zile. Mohamed a
mai spus și că lucrul acesta le plasa pe femei într-o poziție negativă în ochii lui
Allah.

Odată, Apostolul lui Allah a ieșit la Musalla (să se roage)… Atunci el a trecut pe
lângă niște femei și a spus, ”O, voi femeile! Faceți milostenii cu săracii, fiindcă am
văzut că majoritatea locuitorilor Iadului de foc sunteți voi (femeile).” Ele au
întrebat, ”De ce este așa, O Apostolule al lui Allah?” El a răspuns, ”Blestemați des
și nu sunteți recunoscătoare față de bărbații voștri. Nu am mai întâlnit pe altcineva
atât de sărac în inteligență și în religie ca voi.” Femeile au întrebat, ”O, Apostolule
al lui Allah! Ce este lipsă în inteligența și în religia noastră?” El a răspuns, ”Nu este
dovada că mărturia a două femei este egală cu aceea a unui bărbat?” Ele au
încuviințat. El a spus, ”Aceasta este lipsa în inteligența unei femei. Nu este adevărat
faptul că o femeie nu se poate ruga și nici nu poate posti în timpul menstruației ei?”
Femeile au răspuns afirmativ. El a spus, ”Aceasta este lipsa în religia unei
femei.”5)

Sunt femeile inferioare?

Credea Mohamed că femeile sunt inferioare bărbaților? Quranul spune că este

nevoia de mărturia a două femei pentru a egala mărturia unui bărbat:

”Luați martori dintre oamenii voștri. Și dacă nu sunt găsiți doi bărbați, atunci găsiți
un bărbat și două femei, să îi aveți ca martori, astfel încât dacă una dintre femei
greșește, cealaltă femeie să-i reamintească.” Surah 2:282

Mohamed a explicat motivul unei astfel de învățături astfel:

Profetul a spus, ”Oare nu este mărturia unei femei egală cu jumătate din aceea a
unui bărbat?” Femeile au răspuns, ”Da.” El a zis, ”Lucrul acesta este din cauza
lipsei de minte a femeii.” 6)

Deasemenea femeile primeau o parte mai mică de moștenire decât bărbații.

”Allah vă poruncește să lăsați astfel moștenire pentru copiii voștri: bărbatului, o

parte egală cu părțile a două femei.” Surah 4:11
Femeile trebuie să fie acoperite.

Mulți oameni se întreabă cu privire la felul de acoperire al femeilor musulmane. La

începutul Islamului, când Mohamed trăia în Mecca doar cu prima sa soție, el nu le-
a cerut femeilor musulmane să poarte văluri. După ce s-a mutat la Medina, s-a
întâmplat ceva care a necesitat o nouă revelație cu privire la femei.

Mohamed a purces în a se căsători cu mai multe soții, și Mohamed organiza o

petrecere după fiecare nuntă. După petrecerea dată pentru Zainab bint Jahsh (vă voi
spune mai multe despre ea mai târziu), mai multe persoane au pătruns în locuința
lui Mohamed după ce acesta plecase. 7)

A doua zi, unul dintre cei mai de încredere adepți ai lui Mohamed a făcut această
propunere:

Povestită de Umar: I-am spus, ”O, Apostolule al lui Allah! Și oameni buni dar și
oameni răi intră la tine, așa că te sfătuiesc ca tu să le poruncești mamelor
credincioșilor (adică și nevestele tale) să respecte vălul.” Atunci Allah i-a revelat
versetele din Al-Hijab 8).

”O, Profetule! Spune-le soțiilor tale și fiicelor tale și femeilor credincioșilor să se

acopere cu văluri pe tot corpul… Lucrul acesta va fi mai bun, pentru că ele să fie
cunoscute (ca femei respectabile libere) atsfel încât nimeni să nu fie deranjat.”
Surah 33:59, vezi și versetul 33, și Surah 24:31,58.

Astfel că femeile au început să se acopere. A doua nevastă a lui Mohamed, Aisha,

spunea următoarele cu privire la modul în care femeile trebuie să urmeze această
nouă revelație:

”Aisha obișnuia să spună: ”Când (Versetul): ”Ele ar trebui să-și tragă văluri peste
gâtul și peste pieptul lor”, a fost revelat, (doamnele) au tăiat marginile veștmintelor
lor pentru a-și acoperi fețele cu bucățile decupate din veștmintele lor.” ”9)

Așadar intenția lui Mohamed cu privire la hijab (vălul înfășurat pe piept, gât și cap)
era clară, și femeile musulmane din acea vreme își acopereau fețele. Musulmanii
conservatori din zilele noastre urmează Quranul ad-literam, și femeile își acoperă
deasemenea fețele. Musulmanii cu vederi mai largi aleg să se îmbrace modern, dar
modest, haine obișnuite mai degrabă decât o acoperire totală a corpului.

Femeile ca pradă de război.

Ori de câte ori un sat sau un trib opuneau rezistență lui Mohamed și armatei sale,
după ce erau cucerite, musulmanii aveau permisiunea să ia femeile și copiii ca
sclavi. Capitolul 29 din cartea 8 Hadith a musulmanilor are următorul titlu:
”Este permis a avea relații sexuale cu o femeie captivă, după ce aceasta s-a purificat
(după menstruație sau naștere). În cazul în care ea are un bărbat, mariajul ei este
anulat după ce ea a devenit captivă.”

Hadithul continuă să explice când a fost luată această hotărâre.

La bătălia de la Hanain, mesagerul lui Allah a trimis o armată către Autas, care
întâlnind inamicii s-a luptat cu aceștia. Depășindu-i numeric i-au luat captivi, iar
companionii mesagerului lui Allah păreau să se abțină în a întreține relații sexuale
cu femeile din cauză că soții acestora erau politeiști. Atunci Allah, cel preaînalt, a
trimis un mesaj cu privire la:

”femeile deja măritate, exceptând pe acelea care sunt captura voastră de război (Ma
malakat aymanukum).” , (dacă ați respectat perioada lor Idda (trei luni de
abstinență sexuală) de la început până la sfârșit). 10)

Nu numai Hadith conține aceste regului, dar chiar și Quranul se referă de asemenea
la femeile ajunse la dispoziția stăpânilor lor, chiar și dacă ele erau căsătorite. (Surah
4:24)

Vă este interzis să vă căsătoriți cu femei deja măritate, exceptând pe acelea care

sunt captura voastră de război (Ma malakat aymanukum).” , (dacă ați respectat
perioada lor Idda (trei luni de abstinență sexuală) de la început până la sfârșit). 10)

Musulmanii aveau opțiunea de a elibera femeile din sclavie și să le ia de neveste,

dacă ei alegeau acest lucru.

Grija lui Mohamed pentru femei.

În pofida comentariilor sale și a acțiunilor sale cu privire la femei, Mohamed

deasemenea se asigura ca femeile musulmane să fie îngrijite, mai cu seamă acelea
sărace și văduvele. (Comunitatea Islamică avea un număr semnificativ de văduve
datorită practicării jihadului.) El le sprijinea pe acestea din prăzile de război și din
taxa de caritate (zakat) pe care el o colecta de la toți oamenii aflați sub autoritatea
islamică.

ÎNVĂȚĂTURILE LUI IISUS DESPRE PERSOANA FEMININĂ.

Iisus nu a făcut niciun comentariu despre faptul că, caracterul femeii ar diferi de
acela al bărbatului. Însă, noi putem învăța despre atitudinea sa față de femei,
privind la felul în care el le trata. Evanghelia descrie faptul că Iisus le lăuda pe
femei pentru credința lor, că le vindeca bolile, că scotea demonii din ele, și că le
ierta păcatele – dup cum tot la fel proceda și cu bărbații.

Laudă pentru credința femeilor și vindecarea acestora.

” Şi era o femeie care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge.

Ea suferise mult de la mulţi doctori; cheltuise tot ce avea, şi nu simţise nicio
uşurare; ba încă îi era mai rău.

A auzit vorbindu-se despre Isus, a venit pe dinapoi prin mulţime şi s-a atins de
haina Lui.

Căci îşi zicea ea: „Dacă aş putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui.”

Şi îndată a secat izvorul sângelui ei. Şi a simţit în tot trupul ei că s-a tămăduit de
boală.

Isus a cunoscut îndată că o putere ieşise din El; şi, întorcându-Se spre mulţime, a
zis: „Cine s-a atins de hainele Mele?”

Ucenicii I-au zis: „Vezi că mulţimea Te îmbulzeşte şi mai zici: „Cine s-a atins de
Mine?” (Marcu 5:25-34)

Așadar, Iisus a lăudat femeia pentru credința ei. Cuvintele sale sunt în contrast cu
învățătura lui Mohamed potrivit căreia femile sunt ”slabe în credință”.

Iisus a mai lăudat și o altă femeie pentru credința ei. Aceasta era o femeie din afara
poporului evreu și care îl implora insistent să scoată demonii afară din fiica ei. Iisus
i-a zis, ”O, femeie, mare este credinţa Ta; facă-ţi-se cum voieşti.” (Matei 15:28)

Iisus a spus chiar că ofranda unei văduve ar putea fi mai valoroasă decât ofranda
adusă de un bărbat bogat.

”Isus Şi-a ridicat ochii şi a văzut pe nişte bogaţi care îşi aruncau darurile în
vistierie.

A văzut şi pe o văduvă săracă, aruncând acolo doi bănuţi.

Şi a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toţi
ceilalţi;

căci toţi aceştia au aruncat la daruri din prisosul lor; dar ea a aruncat, din sărăcia ei,
tot ce avea ca să trăiască.” (Luca 21:1-4)

Atitudinea lui Iisus contrastează puternic cu aceea a lui Mohamed. De reținut că

Mohamed a obligat femeile să își ”dea și brațele” pentru a compensa lipsa lor de
inteligență și de credință.

Scoaterea demonilor afară.

Unele dintre femeile care îl urmau pe Iisus erau dintre persoanele pe care el le
eliberase de sub puterea demonilor.
”Curând după aceea, Isus umbla din cetate în cetate şi din sat în sat şi propovăduia
şi vestea Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu El;

şi mai erau şi nişte femei care fuseseră tămăduite de duhuri rele şi de boli; Maria,
zisă Magdalena, din care ieşiseră şapte draci,

Ioana, nevasta lui Cuza, ispravnicul lui Irod, Susana şi multe altele care-L ajutau cu
ce aveau.”

Iisus a vindecat deasemenea și o femeie care fusese gârbovă vreme de 18 ani din
cauza unui demon. (Luca 13:10-13)

Iertarea pentru păcatele femeilor.

Pe când Iisus și ucenicii săi călătoreau prin Samaria, ei s-au oprit la o fântână din
afara orașului. Iisus era obosit și s-a odihnit acolo în timp ce ucenicii săi au mers în
oraș să cumpere hrană. O femeie a venit să scoată apă, și Iisus a început să
vorbească cu ea.

Faptul că Iisus a vorbit cu ea este de remarcat din două motive: (1) era vorba despre
o femeie și (2) ea era o samariteană, samaritenii fiind considerați impuri de către
evrei.

După un timp, Iisus a surprins-o cu ușurință subliniind faptul că ea locuia cu un

bărbat care nu era soțul ei. Mirată că Iisus îi cunoștea viața, femeia a alergat în oraș
și le-a spus tuturor despre el. Iisus a rămas acolo să îi învețe timp de două zile, și
mărturia acelei femei a încurajat mulți samariteni ca să creadă în el. (Ioan 4:1-42)

În loc ca el să condamne femeia pentru păcatul ei (că locuia cu un bărbat care nu îi

era soț), Iisus i-a oferit oportunitatea de a-l urma pe el.

Iisus a fost abordat de o altă femeie pe când ședea la masă în casa unui lider
religios. O femeie cunoscută pentru viața ei păcătoasă a intrat în casa aceea și s-a
aruncat la picioarele lui Iisus, plângând în hohote. În timp ce îi curgeau lacrimile,
ea i-a spălat cu ele picioarele pe care apoi i le-a șters cu părul ei. Apoi, ea a luat o
sticlă cu parfum scump și i-a uns picioarele cu el. Liderul religios a șoptit: ”Omul
acesta, dacă ar fi un proroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de
El: că este o păcătoasă.”

Iisus i-a răspuns spunând: ”păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate; căci a iubit
mult. Dar cui i se iartă puţin iubeşte puţin.” Iisus i-a spus și femeii, ”Iertate îţi sunt
păcatele!” (Luca 7:36-50)

Iisus a mai intervenit și în cazul unei femei care fusese prinsă în adulter și era pe
cale să fie ucisă cu pietre de către liderii religioși. Iisus le-a spus acuzatorilor ei:
”Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea.” După ce au
plecat toți, Iisus i-a spus ei, ”Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai
păcătuieşti.” (Ioan 8:7,11)

CĂSĂTORIA.

Învățătura lui Mohamed cu privire la femeile căsătorite.

În aceeași linie cu atitudinea sa generală față de femei, Mohamed descria relația de

căsătorie ca pe o relație în care bărbatul era superior și femeia trebuia să fie supusă.
Cu privire la bărbat, Quranul spune:

”Bărbații sunt protectorii și cei care întrețin femeile, fiindcă Allah i-a făcut pe ei să
le fie superiori lor, și pentru că ei cheltuiesc (să le întrețină) din resursele lor.
(Surah 4:34)”

În același verset, Quranul spune următoarele despre soție:

”Prin urmare, femeile cinstite sunt supuse lui Allah și soților lor, și ele își păstrează
castitatea pentru bărbații lor.”

A doua parte a acestui verset conferă soțului libertatea de a își pedespi nevasta
pentru un comportament nepotrivit:

”În ce le privește pe acele femei la care vezi un comportament rău, admonestează-le

mai întâi, apoi refuză să împarți patul cu ele, și la urmă bate-le (ușor, dacă este
cazul); și dacă ele redevin supuse, numai ține supărare pentru faptele lor.”

Femeile însă, dacă refuzau să se culce cu bărbații lor erau blestemate:

Profetul a spus, ”Dacă un bărbat o invită pe nevasta lui să doarmă cu el și ea refuză

să vină la el, atunci, îngerii vor trimite blesteme asupra ei până la dimineață.” 11)

Divorțul a fost acceptat ca parte a vieții în cultura islamică. Un bărbat poate divorța
de soția sa spunând de trei ori, ”Divorțez de tine.” 12)

Dar el poate alege să se căsătorească din nou cu ea. Însă, dacă el de asemenea
spune, ”Tu ești ca mama mea pentru mine,” atunci prin aceasta se produce un
divorț permanent și el nu se mai poate căsători din nou cu ea, decât doar atunci
când ea se va fi măritat cu un alt bărbat și apoi va fi divorțată de acela. Așadar după
săvârșirea acestui al doilea divorț, primul bărbat al femeii este liber să se mărite din
nou cu ea, dacă el dorește asta.” (Surah 2:226-232)

Dar unei neveste nu îi este permis să inițieze un divorț după cum nici nu se poate
opune dorinței soțului ei de a divorța de ea. (Practica aceasta se bazează pe Surah
4:34)
În lumea islamică de astăzi, în care se aplică legea islamică, femeilor nu li se
permite în continuare să inițieze un divorț și nici să se opună unui divorț dorit de
bărbați (vezi țări precum Arabia Saudită, Iran și Sudan). Totuși, mai multe țări
seculare, le conferă femeilor dreptul la divorț. De exemplu, Egiptul a adoptat o lege
în anul 2003 prin care femeilor li se permite să ceară divorțul în anumite condiții,
cum ar fi infidelitatea soțului.

În Hadith sunt descrise tot felul de scenarii de divorț, compensare și ale perioadei
de așteptare înainte de căsătorie. Legea islamică permite divorțul numai în anumite
circumstanțe, ținând cont și de cele mai mărunte lucruri. Aceasta depinde de
atitudinea bărbatului față de femeie. El poate divorța de ea fie și numai dacă îi este
incomod să conviețuiască cu ea.

Quranul îi permite unui bărbat să aibă până la 4 neveste dacă el este capabil să le
susțină.

”Și dacă te temi că nu te vei purta corect cu copiii orfani, (nu lua femei cu copii)
alegeți alte femei, după placul tău, două, sau trei, sau patru.” (Surah 4:3)

Cu toate acestea, Mohamed și-a permis să aibă mai mult de patru soții, după cum
veți vedea mai încolo, în acest capitol.

Învățătura lui Iisus cu privire la femeile căsătorite.

În contrast cu Mohamed, Iisus a predicat că divorțul ar trebui să fie îngrădit, limitat.

”Au venit la El fariseii; şi, ca să-L ispitească, L-au întrebat dacă este îngăduit unui
bărbat să-şi lase nevasta.

Drept răspuns, El le-a zis: „Ce v-a poruncit Moise?”

„Moise”, au zis ei, „a dat voie ca bărbatul să scrie o carte de despărţire şi s-o lase.”

Isus le-a zis: „Din pricina împietririi inimii voastre v-a scris Moise porunca aceasta.

Dar de la începutul lumii „Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască.

De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa.

Şi cei doi vor fi un singur trup.” Aşa că nu mai sunt doi, ci sunt un singur trup.

Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.”

În casă, ucenicii L-au întrebat iarăşi asupra celor de mai sus.

El le-a zis: „Oricine îşi lasă nevasta şi ia pe alta de nevastă preacurveşte faţă de ea;
şi dacă o nevastă îşi lasă bărbatul şi ia pe altul de bărbat preacurveşte.” (Marcu
10:2-12)

Iisus a dat mariajului un înalt statut spiritual. Iisus a susținut învățăturile din
Vechiul Testament când a spus că Dumnezeu hotărăște unirea dintre un bărbat și o
femeie. Această legătură este atât de strânsă încât este descrisă ca doi care devin un
singur trup.

Iisus nu a menționat nicio altă învățătură specifică cu privire la mariaj. Însă,

ucenicii săi au făcut comentarii ulterioare cu privire la mariaj și divorț, și care sunt
redate în Noul Testament.

Acum, să privim la rolul căsătoriei în viețile personale ale lui Iisus și Mohamed.

CELE MAI FAIMOASE SOȚII ALE LUI MOHAMED.

La fel cum atitudinea lui Mohamed față de necedincioși s-a schimbat după mutarea
sa la Medina, la fel s-au schimbat și obiceiurile sale cu privire la neveste. Să privim
la prima sa nevastă și apoi și la celelalte 12 femei cu el s-a căsătorit în Medina.

Khadija, prima soție.

Pe când Mohamed era un tânăr de doar 25 de ani, s-a căsătorit cu prima sa soție,
Khadija, care avea 40 de ani. Ea este descrisă ca cea care i-a oferit lui un mare
suport emoțional pe când el primea revelațiile și experimenta împotrivirea
oamenilor din Mecca. El a rămas căsătorit doar cu ea vreme de 25 de ani, până la
moartea acesteia.

Aisha, mireasa copil.

La un an după mutarea sa la Medina, Mohamed și-a ales o nevastă, surprinzând

prin alegerea sa chiar și standardele societății arabe. Ea era fiica, în vârstă de doar
șase ani, a unuia dintre adepții săi cei mai fideli, Abu Bakr.

”Profetul a semnat contractul de căsătorie cu Aisha, pe când ea avea vârsta de șase

ani și a consumat mariajul cu ea când aceasta a împlinit vârsta de 9 ani și a trăit cu
ea încă 9 ani (până la moartea lui)” 13)

Mai mult decât o poveste care te lasă perplex, Aisha a devenit o figură cheie în
istoria islamică. Ea a relatat mii de hadith care descriu viața lui Mohamed și
învățăturile sale. Deasemenea ea a fost implicată într-un incident care a amenințat
în mod serios credibilitatea Islamului.

Când Mohamed își conducea armata sa într-o bătălie, el alegea întotdeauna o soție
care să-l însoțească. În A.H. 5 el a luat-o pe Aisha cu el la un raid împotriva Beni
Mustaliq, un trib evreiesc. Ea ar fi avut aproximativ 11 ani la acea dată.
Această istorisire îi este atribuită Aishei. Aisha se călătorea într-un compartiment
special, acoperit, amenajat pe spatele unei cămile. Noaptea, raidul a fost întrerupt
iar Aisha s-a depărtat de grup pentru a-și face nevoile fiziologice în nisip. Pe
drumul de întoarcere ea și-a dat seama că își pierduse colierul și s-a întors să-l
caute. Iar când a revenit la locul unde grupul făcuse tabăra, toată lumea plecase,
crezând că ea se afla în compartimentul special amenajat din spatele cămilei. Ea a
așteptat în desert până când un soldat musulman venind pe acolo a recunoscut-o. El
a dus-o înapoi la Medina, pe cămila sa, în dimineața următoare. 14)

Unii oameni au acuzat-o pe Aisha că a avut o aventură în deșert cu tânărul soldat

musulman. Mohamed era incapabil să probeze că ea nu a făcut așa ceva. Oamenii
au început să se întrebe, ”Cum poate fi acest bărbat un profet dacă, el nu știe ce s-a
întâmplat cu nevasta lui?” Vreme de mai bine de 20 de zile această polemică a
continuat. În cele din urmă Mohamed a primit o revelație de la Gabriel care o
disculpa total pe Aisha și în care cei care o acuzaseră pe aceasta fură condamnați.
(Surah – 42:11-18)

Repercursiunile acestui incident nu s-au sfârșit aici. Unul dintre verii lui Mohamed,
cu care acesta crescuse, Ali ibn Abu Talib, l-a îndemnat pe Mohamed să divorțeze
de Aisha. Aisha a auzit despre lucrul acesta și i-a purtat ranchiună lui Ali, pentru tot
restul vieții sale. După moartea celui de-al treilea lider al Islamului (Uthman), Ali
ibn Talib a fost ales să devină următorul calif al Islamului. Dar Aisha a refuzat să-l
recunoască pe acesta ca lider, a strâns o armată de susținători ai ei, și a mărșăluit
împotriva lui. În Bătălia Cămilelor (sau Bătălia lui Jamal), au fost uciși 10.000 de
musulmani. Ali ibn Abu Taib a fost omorât, iar fiul său pînă a-i deveni succesor a
fost otrăvit de către musulmani.

Iată cum Aisha, mireasa copil, a devenit o figură majoră în istoria islamică. Acum
haide să ne uităm la alta dintre cele mai interesante soții ale lui Mohamed.

Zainab, soția fiului adoptiv al lui Mohamed.

Mohamed a mers într-o zi la casa fiului său adoptiv Zaid Bin Harithah. Când a
ajuns acolo, el a aflat că fiul său adoptiv nu era acasă și că soția acestuia, Zainab,
era singură acasă. Când ea a venit la ușă, Mohamed i-a întâlnit privirea și a spus,
”Binecuvântat să fie cel ce schimbă inimile și căutările ochilor.” El a simțit
dragoste pentru ea în inima lui. Ea și-a dat seama că el o dorea într-un fel anume.
Când soțul ei s-a întors acasă, ea i-a povestit acestuia ce s-a întamplat. Existau două
probleme legate de această situație. În primul rând, Zainab era măritată, și în al
doilea rând, soțul ei era chiar fiul adoptiv al lui Mohamed. Legea islamică interzice
unui bărbat să se însoare cu soțiile fiului său.

Oricum, din ziua aceea, Zainab a început să-l batjocorească arătându-i acestuia că
ea nu mai era interesată de el deloc. De fiecare dată când ea proceda așa, Zaid
mergea la Mohamed și se plângea la el de soția sa și-i povestea de răul tratament
primit din partea soției lui. Și de fiecare dată Mohamed i-a spus, ”Păstrază-ți
nevasta pentru tine și teme-te de Allah.” (Surah 33:37)

După ce lucrul acesta a continuat pentru o vreme, Zaid se pare că a renunțat la

căsătorie și a divorțat de soția lui.

Istoria islamică spune că, atunci, Mohamed a decis să o ceară de nevastă pe Zainab
chiar dacă acest lucru sfida legea islamică care, interzicea căsătoria dintre un bărbat
și nevestaele fiului său. În mod straniu, Mohamed l-a trimis pe Zaid să-i facă
propunerea lui Zainab. Zaid a mers la casa fostei lui soții și a găsit-o în timp ce
pregătea făina pentru a face pâine. Zaid a spus despre acel moment că, ”Atunci
când am văzut-o, nici măcar nu am putut-o privi în ochi pentru că încă o iubeam.”
Dar el și-a îndeplinit cu loialitate datoria de a transmite mesajul lui Mohamed. Ea i-
a răspuns, ”Allah însuși trebuie să-mi spună să mă mărit cu el.” Ea i-a spus lui Zaid
că mersese la moschee să se roage. Așa că Zaid s-a întors la Mohamed și i-a spus ce
se întâmplase. 15)

Pe când Zainab se afla încă la moschee, Mohamed a primit o nouă revelație de la

îngerul Gabriel:

”Când tu spui celui pe care Allah l-a copleşit cu binefaceri şi celui pe care tu l-ai
copleşit cu binefaceri: “Ţine-ţi soţia ta pentru tine şi teme-te de Allah!” Tu
tăinuieşti în inima ta, de frica oamenilor, ceea ce Allah va da în vileag. Mai drept
este înaintea lui Allah să te temi de el decât să te temi de oameni. Când Zaid a
împlinit cele de cuviinţă faţă de ea, Noi ţi-am dat-o ţie ca soţie ca să nu li se mai
facă un păcat credincioşilor care le iau pe soţiile copiilor lor de suflet, dacă au
împlinit cele de cuviinţă faţă de ele. Porunca lui Allah trebuie împlinită. Nu este un
păcat dacă profetul face ceea ce Allah i-a arătat că este o datorie.” (Surah 33:37-38)

Această revelație specifică în mod clar că Allah îi poruncește lui Zainab să se

mărite cu Mohamed. Acest verset subliniază faptul că căsătoria aceasta a lui i-ar
ajuta și pe alți musulmani arătându-le că era permis ca un bărbat să se căsătorească
cu fosta soție a fiului său adoptiv atunci când mariajul se dizolvase în mod legal.

Mohamed a mai primit o revelație care pur și simplu abolește adopția: ”Allah nu
a… făcut din fiii voștri adoptivi niște fii adevărați.” (Surah 33:4) Drept rezultat,
Zaid nu mai era considerat de acum a fi fiul lui Mohamed, ceea ce a permis ca,
căsătoria lui Mohamed cu Zainab să fie legalizată.

Până la urmă, Zainab a fost de acord să se mărite cu Mohamed devenind astfel cea
de-a cincea sa soție (A.H. 5). Fostul ei bărbat a murit trei ani mai târziu luptând în
jihad.

Zainab a fost chiar fericită pentru cum au decurs lucrurile pentru ea. Hadith-ul
spune:
”Zainab obișnuia să se fălească înaintea nevestelor profetului și obișnuia să spună:
”Voi ați fost date în căsătorie de către familiile voastre, pe când eu am fost
căsătorită cu profetul de către Allah, cel de deasupra celor șapte ceruri.” 16)

Dar haide să ne uităm la un exemplu specific despre felul în care Mohamed și-a
luat una dintre neveste – de data aceasta ca prizonieră de război.

Safiya, frumoasa evreică.

În A.H. 7, Mohamed deja îi scosese afară, din Arabia, pe majoritatea evreilor. Mai
rămăsese un sătuc – Khaybar. Mohamed și armata sa au înconjurat noaptea satul,
pe când oamenii dormeau încă. El i-a ucis pe majoritatea bărbaților tineri și pe
adulți, iar femeile și copiii au fost luați prizonieri. 17)

Mohamed a observat-o pe una dintre prizoniere, o frumoasă fată pe nume Safiya.

Tatăl ei era liderul din Khaybar, iar ea era încă mireasă. Atât mirele cât și tatăl ei au
fost uciși de către musulmani în acea zi. Mohamed i-a întrebat pe oamenii săi: ”A
cui prizonieră este această femeie?”. Ei au răspuns, ”Ea îi aparține lui Qais bin
Thabet Al-Shammas.”.

Mohamed i-a dat acelui bărbat două verișoare ale Safiyei și a luat-o pe Safiya
pentru el. Ea l-a însoțit pe Mohamed înapoi către Medina. În timpul călătoriei, după
ce ciclul ei menstrual s-a încheiat, Mohamed s-a căsătorit cu ea. 18)

În noaptea în care Mohamed a consumat mariajul său cu Safiya, unul dintre adepții
lui Mohamed a patrulat, toată noaptea, de jur împrejurul cortului cu sabia în mână.
A doua zi dimineață, Mohamed l-a întrebat de ce a făcut asta. Bărbatul i-a răspuns,
”M-am temut pentru tine, întrucât această femeie putea să te omoare deoarece tu i-
ai omorât soțul și tatăl și tribul ei iar până de curând era o infidelă așa că mi-a fost
teamă că se va răzbuna.” 19)

NEVESTELE LUI MOHAMED.

Fiecare dintre nevestele lui Mohamed are o poveste în spatele ei, iar eu vi le-am
prezentat mai sus pe cele mai interesante dintre ele. Lista completă 20) însă este
următoarea:

1. Khadija Bint Khu-Walid (El a fost căsătorit cu ea în Mecca timp de douăzeci și

cinci ani, până la moartea ei.)

2. Aisha bint Abu Bakr (Ea era tânără, geloasă, și i-a cauzat probleme dar, ea a
fost preferata lui, fiica prietenului cel mai apropiat al lui Mohamed și primul
succesor la conducerea Islamului.)

3. Hafza Bint Umar ibn Al-Khattab (Ea a fost fiica unuia dintre cei mai aprigi
luptători ai lui Mohamed).
4. Umm-Habib Rumleh bint Abi Sufyan (Ea a fost fiica liderului de trib Quraysh
din Mecca care s-a convertit la Islam, chiar înainte ca Mohamed să cucerească
orașul.)

5. Zainab Bint Jahsh (Ea a fost prima soție a fiului adoptiv al lui Mahomed. După
ei au divorțat, s-a căsătorit cu ea Mohamed.)

6. Umm Salama bint Abi Hend Ummayah.

7. Maymuna Bint El-Harith al-Hilleliah.

8. Sauda bint Zema’a el Amawiya.

9. Juwayriya Bint al-Harith (Era o fată evreică, luată prizonieră de război în

raidul asupra tribului Beni Mustaliq, care, întâmplător, a fost același raid în care
Aisha a fost acuzată de adulter.)

10. Safiya Bint Ho-yay (Era o fată evreică luată prizonieră de război în timpul

raidului asupra satului Khaybar.)

11. Ra-hana bint Shumahon.

12. Maria Bint Shumahon.

13. Umm Sharik.

După cum vă amintiți, Quran-ul permite ca musulmanii să aibă două, trei sau patru
neveste, dar Mohamed a fost o excepție. Mohamed a primit o revelație care îi arăta
femeile cu care îi era permis să se căsătorească:

”O, Profetule! Noi ţi-am îngăduit să ai ca soţii ţie pe acelea pentru care tu le-ai
plătit dota; și pe acelea cuvenite ţie din prada de război pe care ţi-a dat-o Allah; și
pe fiicele unchiului și mătușii tale din partea tatălui tău; și pe fiicele unchiului și
mătușii tale din partea mamei tale, care au venit cu tine din Meca cu tine; şi pe
orice femeie credincioasă ce își dăruieşte ea însăşi sufletul profetului, dacă profetul
dorește să se însoare cu ea. Aceasta ţi se cuvine numai ţie, nu şi credincioşilor.”
(Surah 33:50)

Când Mohamed a murit, el a lăsat nouă văduve în urma lui. Mohamed le-a interzis
acestora ca ele să se mai căsătorească după moartea sa. (Surah 33:6,52)

În afară de nevestele sale, Mohamed a mai avut la dispoziție un alt număr de femei.
Acestea erau femeile sclave pe care el le cumpărase sau pe care le dobândise ca
prizoniere de război. Toți sclavii, fie că erau femei sau bărbați, erau numiți în arabă
ca mikelimen. Sclavii de sex masculin îi puteau servi lui Mohamed la treburile
casnice, la a-l îngriji pe el și pe nevestele sale, caii săi și animalele sale. Ei găteau și
aduceau apă pentru spălarea de dinainte de rugăciune. Patruzecișitrei dintre acești
sclavi de sex masculin sunt menționați în istoria islamică. 21)

Femeile sclave serveau la fel de bine la treburile casnice, dar legea islamică îi
permitea lui Mohamed să le folosească pentru plăcerea sa sexuală fără a trebui să se
mărite cu ele. Orice copil care rezulta de pe urma acestor relații sexuale nu putea
purta numele lui Mohamed după cum nici nu putea emite vreo pretenție la
moștenire. Copilul devenea la rându-i un sclav al lui Mohamed, și nu fiu al său, iar
Mohamed avea dreptul să-l păstreze sau să-l vândă. Legea islamică îi permitea
fiecărui musulman să aibă milkelimen). Douăzecișitrei de astfel de femei sclave
sunt menționate în istoria islamică. 22)

RELAȚIILE OBIȘNUITE ALE LUI MOHAMED CU NEVESTELE LUI.

Viața socială a lui Mohamed a abundat de certurile dintre el și nevestele lui precum
și de luptele dintre nevestele sale. Istoria islamică dă multe detalii despre aceste
încăierări. Uneori nevestele lui Mohamed îi cereau cu insistență acestuia bani iar
Mohamed le spunea că nu are nimic să le dea. Adus la exasperare, el s-a separat de
ele pentru 29 de zile. Apoi i-a oferit fiecăreia dintre nevestele sale posibilitatea de a
divorța de el. El i-a spus Aishei, miresei sale copil, că ea se poate consulta cu
părinții săi în această chestiune. Toate nevestele sale au decis să rămână în
continuarea în casa sa.23)

Pentru a putea gestiona relațiile cu nevestele sale, Mohamed a decis ca fiecare

dintre ele să își petreacă o zi cu el. Dar când Aisha i-a cauzat necazuri, el a ales o
altă nevastă să-și petreacă timpul cu ea. O soție s-a plâns de această situație și
atunci Mohamed a amenințat că va divorța de ea. Pentru că ea era bătrână, ea a
decis, ”Nu divorța de mine. Voi rămâne cu tine și voi renunța la noaptea care mi se
cuvine pentru Aisha.”

IISUS ȘI FEMEILE CARE ÎL AJUTAU.

Nu există consemnări în Evanghelii sau în istoria creștină că Iisus s-ar fi căsătorit

vreodată sau că ar fi avut vreo soție. El este descris ca având o relație bună cu două
surori, Maria și Marta și că el a luat masa în casa lor. (Luca 10; Ioan 12)

Evangheliile menționează deasemenea că un mic grup de femei călătorea împreună

cu el și ucenicii spre a-i ajuta.

” Curând după aceea, Isus umbla din cetate în cetate şi din sat în sat şi propovăduia
şi vestea Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu El;

şi mai erau şi nişte femei care fuseseră tămăduite de duhuri rele şi de boli; Maria,
zisă Magdalena, din care ieşiseră şapte draci,
Ioana, nevasta lui Cuza, ispravnicul lui Irod, Susana şi multe altele care-L ajutau cu
ce aveau.” (Luca 8:1-3)

Aceste femei i-au fost ucenice loiale, și ele au rămas alături de Iisus și atunci când
El a fost crucificat.

”Acolo erau şi multe femei care priveau de departe; ele urmaseră pe Isus din
Galileea, ca să-I slujească.

Între ele era Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov şi a lui Iose, şi mama fiilor
lui Zebedei.” (Matei 27:55-56)

După ce trupul lui Iisus a fost coborât de pe cruce, două dintre femei au mers după
Iosif din Arimateea și au văzut când i-a așezat trupul în mormânt și cum a
rostogolit o piatră mare la intrarea în mormânt. (Matei 27:57-61). Apoi ele au mers
să prepare mirodeniile cu care să-i ungă trupul după ce ziua de Sabat va fi fost
trecut. Aceste femei au fost și primii oameni care l-au văzut pe Iisus după
reînvierea sa.

”La sfârşitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a
săptămânii, Maria Magdalena şi cealaltă Marie au venit să vadă mormântul.

Dar iată că le-a întâmpinat Isus şi le-a zis: „Bucuraţi-vă!” Ele s-au apropiat să-I
cuprindă picioarele şi I s-au închinat.

Atunci Isus le-a zis: „Nu vă temeţi; duceţi-vă de spuneţi fraţilor Mei să meargă în
Galileea: acolo Mă vor vedea.” (Matei 28:1,9-10)

Așadar putem vedea că femeile l-au urmat pe Iisus și l-au ajutat. Iisus le-a dat
femeilor chiar privilegiul de a fi primii dintre oameni care să-l vadă după reînvierea
sa. Nu avem niciun indiciu că Iisus a întreținut relații sexuale cu ele. Societatea
evreiască ar fi condamnat un astfel de comportament.

CONCLUZII.

Ce am învățat despre atitudinea lui iisus și a lui Mohamed față de femei?

Caracterul femeii.
Mohamed descrie femeile într-un mod negativ. Iisus le-a tratat pe femei în același
mod în care i-a tratat și pe bărbați.

Învățăturile despre căsătorie.

Mohamed descrie o relație în care femeia trebuie să-i fie supusă bărbatului și în
care se accepta ca bărbatul să divorțeze de ea în varii circumstanțe. Iisus a vorbit
despre căsătorie ca despre uniune poruncită de Dumnezeu, relațiile extraconjugale
fiind considerate preacurvie — infidelitatea bărbatului cât și a femeii fiind  singurul
motiv îngăduit pentru divorț.
Relațiile cu femeile.
Mohamed a avut multe neveste și a experimentat multe provocări din partea
acestora. Iisus nu s-a căsătorit niciodată dar, el a avut un grup de femei care a
călătorit alături de el și care l-a ajutat.

Iată cum din nou vedem diferențele dintre personalitatea și caracterul lui Iisus și ale
lui Mohamed. Este interesant de observat în ce fel s-au manifestat aceste diferențe
atunci când ei au fost confruntați cu situații similare. Capitolul următor descrie
patru evenimente surprinzător de paralele din viața lor și felul în care ei au răspuns
la acestea.
Capitolul 17. Coincidențe interesante

Pe când studiam viața lui Iisus, am avut una dintre cele mai interesante experiențe,
în sensul că am descoperit niște întâmplări unice în viața lui Iisus și la a căror
încercare Mohamed a eșuat. În acest capitol veți vedea cum au răspuns în acele
situații atât Iisus cât și Mohamed.
• Femeia prinsă în adulter
• Un orb care cere ajutor
• Ucenicii abandonându-l la vreme de necaz
• Oameni flămânzi în pustieFEMEIA VINOVATĂ DE ADULTER ESTE
JUDECATĂ

Mohamed

O femeie vinovată de adulter a venit la Mohamed și i-a spus, ”Am comis adulter,
purifică-mă.” Ea dorea ca Mohamed să o pedeapscă și prin aceasta Allah să-i ierte
păcatul și să îi permită accesul în Paradis. Mohamed i-a spus, Du-te până vei da
naștere copilului.”
După ce a născut femeia, ea s-a întors împreună cu copilul ei și a spus, ”Iată
pruncul pe care l-am născut.” Mohamed i-a răspuns, ”Du-te și hrănește-l până când
îl vei înțărca.”
După ce l-a înțărcat pe copil, femeia s-a întors la Mohamed cu copilul care, ținea în
mână o bucată de pâine. Copilul era probabil în vârstă de vreo doi ani întrucât în
Quran se spune că, copilul trebuie alăptat vreme de doi ani. Femeia a spus,
”Apostolule al lui Allah, iată copilul după ce l-am înțărcat, el mănîncă singur de
acum.”
Mohamed a luat copilul și l-a dat unuia dintre musulmani după care, a pronunțat
pedeapsa. Femeia a fost îngropată într-un șanț, până la piept, iar oamenii au ucis-o
cu pietre. 1)
Această întâmplare este povestită des în predicile islamice ca un exemplu al
milosteniei lui Mohamed.Iisus

”Atunci cărturarii şi fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în

mijlocul norodului

şi au zis lui Isus: „Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârşea
preacurvia.
Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu, dar, ce
zici?”
Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească şi să-L poată învinui. Dar Isus S-a plecat în
jos şi scria cu degetul pe pământ.
Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat în sus şi le-a zis: „Cine dintre voi
este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea.”
Apoi S-a plecat iarăşi şi scria cu degetul pe pământ.
Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simţit mustraţi de cugetul lor şi au ieşit
afară, unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până la cei din urmă. Şi Isus a
rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc.
Atunci S-a ridicat în sus; şi, când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Isus i-a
zis: „Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nimeni nu te-a osândit?”
„Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te,
şi să nu mai păcătuieşti.”) (Ioan 8:3-11)UN ORB CARE CERE AJUTOR

Mohamed

Unul dintre cei mai importanți lideri din Mecca venise la una din adunările lui
Mohamed, iar Mohamed se implicase serios în a-l convinge pe acesta să accepte
Islamul. În acele momente, un orb s-a apropiat de el și i-a cerut o explicație la
anumite chestiuni privind Islamul. Lui Mohamed nu i-a plăcut că a fost întrerupt și
l-a ignorat pe orbul acela. 2)
După acest incident, Mohamed a relatat că a fost certat de Allah pentru atitudinea
pe care o avusese față de acel orb. (Surah 80:1-5)
Profetul s-a încruntat şi a întors spatele,
pentru că orbul venise la el.
Și cum poți știi tu dacă el nu ar fi fost purificat de păcatele sale?
Sau poate că el ar fi primit mustrarea și mustrarea aceasta i-ar fi făcut un bine?
(Surah 80:1-4)
Esența acestei întâmplări este de a vedea că Mohamed l-a ignorat pe acel orb în loc
să-l ajute, așa cum el i-o ceruse.Iisus

” Pe când Se apropia Isus de Ierihon, un orb şedea lângă drum şi cerşea.

Când a auzit norodul trecând, a întrebat ce este.

I-au spus: „Trece Isus din Nazaret.”
și el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!”
Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă; dar el ţipa şi mai tare: „Fiul lui David, ai
milă de mine!”
Isus S-a oprit şi a poruncit să-l aducă la El; şi, după ce s-a apropiat, l-a întrebat:
„Ce vrei să-ţi fac?” „Doamne”, a răspuns el, „să-mi capăt vederea.”
Şi Isus i-a zis: „Capătă-ţi vederea. Credinţa ta te-a mântuit.”
Numaidecât, orbul şi-a căpătat vederea şi a mers după Isus, slăvind pe Dumnezeu.
Tot norodul, când a văzut cele întâmplate, a dat laudă lui Dumnezeu.” (Luca 18:
35-43)
Orbul acesta aflase că Iisus vindecă oamenii, și el l-a i-a cerut să-l ajute. Iisus i-a
dat acestuia ceea ce îi ceruse.ADEPȚII FUG LA VREME DE NECAZ

Mohamed

După ce Mohamed a cucerit Mecca, unele dintre triburile rămase libere s-au unit, în
încercarea de a-l învinge. Mahomed a pornit împotriva lor, călare pe catârul lui alb,
în fruntea unei armate de doisprezece mii de oameni. Însă adversarii i-au pregătit o
ambuscadă, înainte de zorii zilei; soldații lui Mohamed au rupt rândurile și au fugit
cuprinși de groază. Mohamed retrăgându-se la dreapta le-a strigat, ”Încotro vă
duceți oamenilor? Veniți la mine. Eu sunt apostolul lui Dumnezeu. Eu sunt
Mohamed, fiul lui Abdullah.” Doar câțiva au rămas cu el, dar majoritatea au luat-o
la sănătoasa. Mohamed i-a cerut unuia de lângă el, un bărbat cu o ”voce puternică”
să-i cheme pe oameni. Doar circa o sută de luptători s-au întors înapoi, pentru a-i fi
alături lui Mohamed. Dar în cele din urmă, uriașa armată musulmană, regrupată, i-a
învins pe inamicii ei în acea zi. Lupta aceasta este cunoscută ca Bătălia de la
Hunayn. 3)
Morala aici este că Mohamed le-a cerut adepților săi să-l protejeze.Iisus
”Pe când vorbea El încă, iată că vine Iuda, unul din cei doisprezece, cu o gloată
mare, cu săbii şi cu ciomege, trimişi de preoţii cei mai de seamă şi de bătrânii
norodului.
Isus i-a zis: „Prietene, ce ai venit să faci, fă!” Atunci oamenii aceia s-au apropiat,
au pus mâinile pe Isus şi L-au prins.
Şi unul din cei ce erau cu Isus a întins mâna, a scos sabia, a lovit pe robul marelui
preot şi i-a tăiat urechea.
Atunci Isus i-a zis: „Pune-ţi sabia la locul ei; căci toţi cei ce scot sabia de sabie vor
pieri.
Crezi că n-aş putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai
mult de douăsprezece legiuni de îngeri?
Dar cum se vor împlini Scripturile care zic că aşa trebuie să se întâmple?
Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească cele scrise prin
proroci.” Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.” (Matei 26:47,50-54,56)
Morala este că, Iisus nu le-a permis ucenicilor săi să lupte pentru el, și nici nu i-a
chemat înapoi pe când aceștia fugeau.ÎNFOMETAREA DIN DEȘERT

Mohamed

Poporul din Mecca semnase o înțelegere de boicotare a lui Mohamed și a

musulmanilor săi, refuzând să le vândă hrană acestora.4) Acest lucru a durat de la
doi până la trei ani. În cele din urmă, Mohamed și adepții săi au părăsit orașul și au
mers să locuiască în valea deșertică din apropierea orașului. Oamenii care-l
urmaseră au fost cuprinși de disperare. Istoria islamică spune că oamenii erau atât
de înfometați încât ajunseseră să mănânce balega animalelor și frunzele palmierilor.
Această perioadă a devenit cunoscută sub numele de Anul Foamei.

Mohamed și cei apropiați ai lui au supraviețuit cu proviziile aduse lor în secret de

către simpatizanți și prieteni. După un timp, liderii din Mecca au decis în mod
voluntar să ridice boicotul . Mohamed nu a putut să-i hrănească pe oamenii săi,
într-un mod supranatural, de-a lungul acestei perioade.

Iisus

Iisus de asemenea a înfruntat un astfel de moment, în care cei care-l urmau

flămânziseră. Până la cinci mii de oameni îl urmaseră pe Iisus în afara ținutului
pentru a asculta învățăturile sale. Ei au rămas cu el atât de mult încât după ce și-au
epuizat merindele, au flămânzit. Un băiat a adus înaintea lui Iisus ceea ce mai
rămăsese: cinci coșuri cu firimituri și doi pești. Iisus s-a rugat deasupra acelor
resturi de mâncare și le-a cerut ucenicilor săi să meargă și să împartă hrana tuturor
celor cinci mii de oameni. A fost destulă hrană pentru cinci mii de oameni. (Vezi
Ioan 6:1-14)

CONCLUZII

Aceste coincidențe probează încă o altă manieră de a vedea diferențele dintre Iisus
și Mohamed. În următorul capitol vă voi prezenta unele învățături paralele. Cu alte
cuvinte, voi veți putea compara direct cuvintele lui Iisus și Mohamed, în mod
direct, pe teme ca: judecarea altora, răzbunare, iertare și multe altele.
Capitolul 18. O comparație a învățăturilor practice
Acum, că aveți o bază aprofundată pentru a-i înțelege pe Iisus și Mohamed, simpla
comparație verset cu verset va face limpede acest lucru pentru voi. Iată de exemplu
un eșantion de opt învățături practice.

DESPRE ALIMENTE ȘI BĂUTURI INTERZISE

Mohamed

Atât vinul cât și mâncarea cărnii de porc au fost interzise pentru musulmani (printre
altele).

”O, voi cei care credeți! Vinul, jocul de noroc, pietrele ridicate [idolii] și sãgețile
[pentru prezicere] sunt numai murdãrii din lucrãtura lui Șeitan. Deci feriți-vã de ele
ca sã izbândiți.”
(Surah 5:90, ALI TRADUCERE)
Spune: “Eu nu gãsesc în ceea ce mi-a fost revelat mie ceva oprit de a fi mâncat de
cãtre cel care mãnâncã , decât dacã este mortãciune sau sânge care s-a scurs sau
carne de porc – aceasta fiind murdar.”
(Surah 6:145, ALI TRADUCERE)
Mohamed personal i-a pedepsit pe unii dintre cei care beau vin.
Anas a relatat că Apostolul lui Allah obișnuia să aplice patruzeci de lovituri cu
pantofi și ramuri de palmier (în cazul băut consumului de vin) 1)

Iisus

Oare nu a evidențiat corect Iisus problema mâncării și băuturii în viața cuiva?

”El le-a zis: „Şi voi sunteţi aşa de nepricepuţi? Nu înţelegeţi că nimic din ce intră în
om de afară nu-l poate spurca?
Fiindcă nu intră în inima lui, ci în pântece, şi apoi este dat afară în hazna.” A zis
astfel, făcând toate bucatele curate.”
El le-a mai zis: „Ce iese din om aceea spurcă pe om.
Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile,
uciderile,
furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău,
hula, trufia, nebunia.
”Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru şi spurcă pe om.” (Marcu 7:18-23)

DESPRE POST

Mohamed

Mohamed le cere musulmanilor să postească între primele rugăciuni (în jur de 4

a.m.) și rugăciunea a patra (în jur de 17 p.m.) în timpul lunii sfinte a Ramadanului.
”Ramadan  este luna în care a fost trimis Coranul, drept cãlãuzã pentru oameni, și
ca semne clare pentru călăuzire și judecată (între bine și rău) . Și oricare dintre voi
care este prezent în această lună (la el acasă) ar trebui să o petreacă postind, dar
dacă cineva este bolnav, sau într-o călătorie, perioada să fie prescrisă în zilele
următoare. Allah vrea cele mai bune condiții pentru voi; El nu vrea să vă pună în
dificultate. (El vrea ca voi) să îndepliniți perioada prescrisă, și să Îl glorificați că v-
a călăuzit, și să puteți fi recunoscători.” (Surah 2:185,)

Iisus

Iisus nu le-a cerut ucenicilor săi să postească.

” Ucenicii lui Ioan şi fariseii obişnuiau să postească. Ei au venit şi au zis lui Isus:
„Pentru ce ucenicii lui Ioan şi ai fariseilor postesc, iar ucenicii Tăi nu postesc?”
Isus le-a răspuns: „Oare pot posti nuntaşii câtă vreme este mirele cu ei? Câtă vreme
au pe mire cu ei, nu pot posti.
Vor veni zile când va fi luat mirele de la ei, şi atunci vor posti în ziua aceea.”
(Marcu 2:18-20)

Isus a menționat rareori post, cu excepția un momentului în care a spus că anumiți

demoni vor ieși  din om numai cu “rugăciune și cu post” (Matei 17:21, Marcu
9:29).

JUDECAREA ALTORA

Mohamed

Dacă musulmanii încalcă legea islamică, Mohamed le-a poruncit să facă ceva legat
de acest lucru.

”L-am auzit pe Mesagerul lui Allah spunând: ”Cel care dintre voi vede ceva
abominabil ar trebui să schimbe asta cu ajutorul mâinii lui; și dacă el nu are putere
suficientă pentru a face acest lucru, atunci el ar trebui să-l facă cu limba lui, și dacă
el are nu putere suficientă putere pentru a face asta, (chiar) atunci el trebuie să aibă
(scârbă) în inima lui, și asta este credința cea mai puțină.” 2)

Iisus

Iisus le-a cerut ucenicilor săi se examineze pe ei înșiși în loc de a privi la modul de
comportare al altor persoane.

”Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.

Căci cu ce judecată judecaţi veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi vi se va
măsura.
De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna
din ochiul tău?
Sau, cum poţi zice fratelui tău: „Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău”, şi, când colo,
tu ai o bârnă în al tău?
Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi
paiul din ochiul fratelui tău.” (Matei 7:1-5)

DESPRE RĂZBUNARE

Mohamed

”Dacă o rană (și ucidere) te-a atins, asigură-te că o rană (și ucidere) similară îi va
atinge pe ceilalți.” (Surah 3:140)

Iisus

”Aţi auzit că s-a zis: „Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte.”
Dar Eu vă spun: să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci, oricui te loveşte peste
obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.
Oricui vrea să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa.
Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două.
Celui ce-ţi cere dă-i; şi nu întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine.”
(Matei 5:38-42)

BLESTEMAREA DUȘMANILOR

Mohamed

Uneori Mohamed blestema oameni în timpul rugăciunilor sale, Unul dintre

musulmani a reltata următoarea întâmplare:
Că l-a auzit pe Profet, după ce și-a ridicat capul de la pământ, la rugăciunea de
dimineață, zicând ”O Allah, Domnul nostru! Toate laudele sunt pentru tine.” și la
ultima rugăciune el a spus, ”O, Allah! Blestemat să fie cutare și cutare și cutare.” 3)

Iisus

Comparați atitudinea lui Mohamed cu rugăciunea lui Iisus de pe cruce:

”Împreună cu El au răstignit doi tâlhari, unul la dreapta, şi altul la stânga Lui.

Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „A fost pus în numărul celor fărădelege.”
Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap şi ziceau: „Uă! Tu, care strici
Templul şi-l zideşti la loc în trei zile,
mântuieşte-Te pe Tine însuţi şi coboară-Te de pe cruce!”
Tot astfel şi preoţii cei mai de seamă, împreună cu cărturarii, îşi băteau joc de El
între ei şi ziceau: „Pe alţii i-a mântuit, şi pe Sine însuşi nu Se poate mântui!
Hristosul, Împăratul lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce, ca să vedem şi să
credem!” Cei răstigniţi împreună cu El, de asemenea, îşi băteau joc de El.” (Marcu
15:27-32)
”Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei,
trăgând la sorţi.” (Luca 23:34)

IERTAREA ACELORA CARE ȚI-AU GREȘIT

Mohamed

”Răsplata unui rău este un rău asemenea lui, însă cel care iartă şi caută împăcarea
va afla răsplata sa la Dumnezeu. El nu îi iubeşte pe cei nedrepţi.
Cel care răzbună o nedreptate, nu are nici un necaz.
Necazul nu-l au decât cei care sunt nedrepţi faţă de oameni, şi pe nedrept, se
răzvrătesc pe pământ. Aceştia vor avea o dureroasă osândă.
Dar, într-adevăr, dacă cineva arată răbdare și iertare, acela va fi un exemplu de
voință curajoasă și de dârzenie în conducerea luptelor.” (Surah 42:40-43)

Iisus

”Dacă te bate cineva peste o falcă, întoarce-i şi pe cealaltă. Dacă îţi ia cineva haina
cu sila, nu-l opri să-ţi ia şi cămaşa.
Oricui îţi cere, dă-i; şi celui ce-ţi ia cu sila ale tale, nu i le cere înapoi.
Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.
Dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii iubesc pe cei
ce-i iubesc pe ei.
Dacă faceţi bine celor ce vă fac bine, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii fac aşa.
Şi dacă daţi cu împrumut acelora de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce răsplată vi
se cuvine? Şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să ia înapoi întocmai.
Voi însă iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi
ceva în schimb. Şi răsplata voastră va fi mare şi veţi fi fiii Celui Preaînalt; căci El
este bun şi cu cei nemulţumitori şi cu cei răi.” (Luca 6:29-35)

DESPRE SABIE

Mohamed

”O, Profetule! (Mohamed) Încurajează-ţi credincioşii în luptă! Dacă printre voi sunt
douăzeci de bărbaţi răbdători, ei vor birui două sute. Dacă se află o sută, vor birui o
mie din cei care tăgăduiesc, căci ei (necredincioșii) sunt un popor ce nu înţelege.”
(Surah 8:65)

Iisus

”… Atunci oamenii aceia s-au apropiat, au pus mâinile pe Isus şi L-au prins.
Şi unul din cei ce erau cu Isus a întins mâna, a scos sabia, a lovit pe robul marelui
preot şi i-a tăiat urechea.
Atunci Isus i-a zis: „Pune-ţi sabia la locul ei; căci toţi cei ce scot sabia de sabie vor
pieri.” (Matei 26:50-52)
DESPRE PRIZONIERI

Mohamed

”Un profet nu trebuie să ia prizonieri de război (și să-i elibereze cu răscumpărare) ,

până ce el nu a făcut un mare măcel (printre dușmanii săi) în acel ținut.” (Surah
8:67)

Iisus

”„Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor
Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc
robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor
apăsaţi
şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.” (Luca 4:18, 19)

CONCLUZIE

Există mult mai multe comparații care ar putea fi făcute, dar acestea vă oferă câteva
exemple bune. Dacă veți continua studiul lui Iisus si Mohamed, veți descoperi
singuri și mai multe.
Cu acest capitol se încheie secțiunea ”Moștenirea lor în cuvinte și fapte” În ultima
secțiune a acestei cărți, voi oferi un capitol care sintetizează toate informațiile pe
care le-am citit până acum, și voi folosi capitolul final pentru a termina povestea
mea personală despre întâlnirea lui Iisus și Mohamed, unul lângă celălalt.