ÎN ELEPCIUNEA LUI IISUS, FIUL LUI SIRAH
COMENTARII
de Eugen Munteanu
Introducere
1. Autorul scrierii, traducătorul şi contextul cultural-istoric
al elaborării operei
Nu spun o noutate afirmînd c fiecare dintre c r ile
componente ale Septuagintei şi-a avut propriul destin istoric,
dobîndind un profil propriu. Cartea În elepciunii lui Iisus Sirah
este singura dintre c r ile Vechiului Testament al c rei autor
este cunoscut cu certitudine, gra ie informa iilor precise pe
care traduc torul s u în greceşte ni le ofer în prolog.
Autorul evreu îşi semneaz el însuşi opera în v. 50:27 cu
numele complet „Iisus Sirah, fiul lui Eleazar din Ierusalim”
(gr. jIhsou'" uiJoV" Sirac Eleazar oJ JIerosolumivth"). Titlul
ebraic originar al c r ii, re inut de tradi ie, este Cartea
În elepciunii lui Yeshua, fiul lui Eleazar, fiul lui Sira (ebr. hokmat
yēšûa‘ ben ’el‘azar ben sîrā’)1. Majoritatea manuscriselor
greceşti ale Septuagintei şi cele latineşti ale Vulgatei poart ca
titlu sintagma În elepciunea lui Iisus, fiul lui Sirah (gr. Sofiva
jIhsou', uiJou' Sirac, lat. Sapientia Iesu Filii Sirach).
Aluziile sau trimiterile autobiografice de pe parcursul
desf şur rii discursului ne permit s îi contur m autorului
un portret mul umitor. Sirah trebuie s fi fost un notabil
evreu care a tr it la Ierusalim în ultima jum tate a secolului
al III-lea î.Hr şi primele decenii ale celui urm tor (aprox.
250 î.Hr. – aprox. 175 î.Hr.). Era un membru al elitei
vremii sale, un c rturar, un b rbat erudit (ebr. sôpēr, gr.
grammateuv"), cunosc tor adînc al tradi iei iudaice, dar bine
orientat şi în cultura elenistic , dominant în epoc . Nu
putem şti dac a fost preot, dar putem presupune c a
îndeplinit func ii importante în cadrul comunit ii (cf. 39:4).
El men ioneaz îns explicit (51:13) c înc din tinere e a
luat decizia s cultive în elepciunea. A c l torit în afara
Palestinei de cîteva ori, probabil cu îns rcin ri oficiale (cf.
34:9-11 şi 39:4), înfruntînd şi cîteva situa ii limit , în care
încrederea în Dumnezeu i-a fost pus la încercare (cf. 34:12
                                                            
1 Numele cel mai des întrebuin at în exegeza de specialitate, ca şi în
diferitele versiuni biblice, porneşte de la formele greac sau latin
(germ., engl. Jesus Sirach). Francezii folosesc curent denumirea Siracide
(dup genitivul patronimic grecesc), mul i filologi, în special
anglo-saxoni, preferînd forma ebraic Ben Sira.
şi 51:1-7). Experien a acumulat prin studiu şi medita ie i-a
îng duit s înfiin eze o şcoal („casa în elepciunii”, cf.
51:23), permi îndu-i s -şi atribuie titlul de „în elept” (ebr.
hākām, gr. sofov").
Dup o via relativ liniştit , înconjurat de o familie cu
mul i copii, organizat potrivit prescrip iilor tradi ionale (cf.
30:7-13 şi 42:5), la b trîne e s-a hot rît s îşi compun
opera, cu scopul m rturisit de a-şi instrui cona ionalii,
ajutîndu-i s tr iasc potrivit Legii şi tradi iilor poporului ales.
Cît despre autorul versiunii greceşti a c r ii, el însuşi
afirm în Prolog c purta acelaşi nume ca autorul textului
original, care a fost bunicul s u, ad ugînd c a venit în
Egipt în al treizeci şi optulea an al domniei regelui
Evergetes. Or, doar doi regi ai Egiptului elenistic au purtat
acest nume. Primul dintre ei, Ptolemeu al III-lea Evergetes
(246-222 î.Hr.), a domnit doar 25 de ani şi nu se pune
problema s fi fost personajul amintit. Regele la care se
face referire nu putea fi decît Ptolemeu al VII-lea
Evergetes, supranumit Physkon („pîntecosul”), care a
domnit în Egipt între 170-117 î.Hr. Al 38-lea an al domniei
acestui rege, data sosirii în Egipt a lui Sirah-nepotul, ar fi,
aşadar, anul 132 î.Hr. Realizarea versiunii greceşti a
În elepciunii trebuie situat cî iva ani buni dup aceast dat ,
eventual c tre ultimii ani ai domniei lui Ptolemeu al VII-lea
sau imediat dup aceea (117-116 î.Hr.)2. Rezult deci c ,
al turi de alte importante componente ale Scripturii
(Pentateuhul, În elepciunea lui Solomon), În elepciunea lui Iisus
Sirah face parte dintre c r ile traduse în greceşte în mod
sigur la Alexandria, de un evreu palestinian. Dincolo de
literalismul transpunerii, normal în epoc , textul nostru
v deşte tipul de op iuni proprii „şcolii de traducere
alexandrine”, ai c rei reprezentan i au preluat unele
tr s turi stilistice din proza istoric greac , spre deosebire
de traduc torii din „şcoala asiatico-palestinian ”, care
practicau un literalism mult mai riguros (cf. HARL/
DORIVAL/ MUNNICH, p. 105).
Pentru a în elege mai bine semnifica iile demersurilor
                                                            
2 Dup JOBES/ SILVA, p. 34, nota 8, traducerea s-ar fi efectuat în
chiar anul sosirii traduc torului în Egipt (132 î.Hr.), ceea ce mi se pare
pu in probabil.
COMENTARII
c rtur reşti ale lui Sirah şi ale nepotului s u omonim,
traduc torul textului în limba greac , este nevoie s
amintim cîteva date istorice suplimentare despre epoca în
care aceştia au tr it.
Cucerind între anii 334-324 î.Hr. întregul Orient şi
înglobîndu-l într-un imens imperiu, Alexandru Macedon a
ini iat un proces de expansiune a culturii greceşti care va
continua şi în secolul urm tor, sfîrşind prin a impune
popoarelor cucerite modul de via elenic, cultura,
mentalit ile, valorile şi limba greceasc . La împ r irea
imperiului între diadohi („locotenen ii” lui Alexandru
Macedon), timp de mai bine de un secol, Palestina a intrat
sub autoritatea politic a Egiptului elenistic de sub dinasta
Ptolemeilor. În anul 198 î.Hr., Palestina trece sub
autoritatea dinastiei Seleucizilor, domnitoare în Siria. Doi
dintre regii Seleucizi, Antiochos al III-lea (223 - 187 î.Hr.)
şi Seleukos al IV-lea (187 - 175 d.Hr.) s-au ar tat favorabili
neamului lui Israel, acordîndu-le evreilor chiar unele
privilegii şi îng duindu-le s restaureze marele templu din
Ierusalim, odat cu restabilirea cultului mozaic în
plenitudinea sa. Datorate în mare parte talentului
diplomatic al marelui preot Simon al II-lea (196 - 174
î.Hr.), aceste succese politice şi confesionale ale Israelului
sînt men ionate cu satisfac ie şi entuziasm de Sirah însuşi,
care face un elogiu personajului men ionat (50:1 şi urm.).
Succesorul lui Seleukos al IV-lea, regele Antiochos al
IV-lea Epiphanes (175 - 164 î.Hr.), se va manifesta îns ca
un îndîrjit persecutor al evreilor. În anul 174 î.Hr. regele
elenist îl revoc din func ie pe marele preot al Israelului,
Onias al III-lea, fiul si succesorul lui Simon, înlocuindu-l
cu fratele acestuia, Iason sau Joshua (174 - 171 î.Hr.).
Ambi ios şi oportunist, lipsit de patriotismul tat lui şi al
fratelui s u, Iason sprijin politica de elenizare a regelui
Antiochos al IV-lea, acceptînd nu doar plata de c tre Israel
a unei sume considerabile (360 de talan i de argint), ci şi
construirea unui gimnaziu grecesc la Ierusalim. Aceste
m suri umilitoare pentru poporul ales inaugureaz o epoc
dramatic , de intense confrunt ri, care vor culmina cu
resurec ia armat a Macabeilor din anul 167 î.Hr. Faptul c
în textul nostru nu exist nici o referin direct la aceste
fr mînt ri majore este un indiciu c Sirah şi-a scris opera
aproximativ între anii 187 î.Hr. (începutul domniei lui
Seleukos al IV-lea, sprijinitor al marelui preot Simon al
II-lea) şi 175 î.Hr. (începutul domniei regelui persecutor
Antiochos al IV-lea Epiphanes). Aluziile la vîrsta înaintat
a autorului cuprinse în textul c r ii ne-ar permite s risc m
o datare înc şi mai precis , cu doar cî iva ani înainte de a
muri, aşadar prin 179 - 176 î.Hr.3
În aceste condi ii vitrege pentru urmaşii lui David,
asaltul culturii elenistice asupra valorilor tradi ionale
iudaice putea fi resim it ca o primejdie vital . Ceea ce
numim civiliza ia sau cultura elenistic prezint un set de
tr s turi caracteristice, între care trebuie men ionate
urm toarele: sincretismul religios (politeişti, grecii acceptau
                                                            
3 Cf. JOBES/ SILVA, p. 34, nota 8: „The original Hebrew of this book
was written by Joshua ben Sira cca 180”.
287
cu relativ uşurin în panteonul lor divinit i noi),
permi înd o relativ toleran fa de religii diferite, un
antropocentrism care favoriza gîndirea liber şi elogiul
omului şi al umanit ii şi, mai presus de toate, tendin a spre
un universalism care conducea la atenuarea diferen elor
culturale şi religioase dintre popoare diferite. Dac aceste
valori elenistice au reuşit s se impun sau s fie acceptate
de unele dintre vechile culturi ale Orientului Apropiat
(inclusiv cea egiptean ), ele intrau în contradic ie violent
cu exigen ele monoteismului mozaic. În jurul anului 200
î.Hr., societatea iudaic din diaspora, dar şi cea din
Palestina, se g seau în plin proces de „aculturalizare” în
raport cu cultura elenistic . Limba greac devenise deja
limba de comunicare curent pentru evreii din diaspora, iar
în Palestina greaca ajunsese s concureze puternic aramaica
în uzul public. Asumarea unora dintre mentalit ile,
normele comportamentale şi moravurile elenistice de c tre
mul i evrei putea p rea inacceptabil multor spirite
rigoriste, impregnate de mesianismul constitutiv al
poporului ales. La fel de periculoase pentru men inerea
identit ii na ionale şi religioase a iudeilor erau şi concesiile
f cute elenismului chiar la Ierusalim, de unii din membrii
înaltului cler şi ai aristocra iei. În acest context, opera lui
Sirah poate fi v zut ca un gest de ap rare şi de conservare
a valorilor tradi ionale.
2. Concep ia şi finalitatea căr ii
B trînul în elept iudeu ne apare din scrierea sa ca un spirit
conservator, preocupat de conservarea identit ii poporului
s u. Punînd în centrul discursului s u motivul în elepciunii
ca valoare uman suprem , autorul încearc o deschidere
c tre universul elenistic, dat fiind c şi în concep ia stoic ,
larg r spîndit în mediile elenistice cultivate, bunul suprem
al vie ii umane era în elepciunea (ebr. hokmî, gr. sofiva).
Sirah-traduc torul, nepotul autorului, este unul dintre
autorii evrei ai epocii elenistice care, adoptînd elemente
importante ale terminologiei filosofice greceşti, au
„importat” în universul conceptual-semantic iudaic valori
şi nuan e care nu îi erau proprii. Grecescul sofiva este
poate cazul cel mai expresiv. Ca şi la filosofii greci,
în elepciunea este pentru Siracid un atribut impersonal,
difuzat în întregul univers prin voin a divin ; dar ea este în
acelaşi timp şi o valoare istoric , personificat ca model de
comportament şi instan etic . La confluen a dintre cele
dou culturi, atît autorul, cît şi traduc torul se arat , pe de
alt parte, conştien i de dificultatea în care se afla neamul
lui Israel de a-şi ap ra particularismul s u de popor ales în
fa a provoc rilor universaliste ale elenismului şi,
deopotriv , de dificultatea propriului lor demers de a
realiza o sintez convenabil a tradi iei, un fel de „manual”
de comportament, la îndemîna în special a acelora dintre
cona ionali care erau mai expuşi alter rii identit ii. Scopul
ultim al c r ii este acela de a-i convinge pe cona ionali c
în elepciunea autentic nu poate fi g sit decît în Legea
revelat de Dumnezeu lui Moise. Pornind de la propria
experien de via , cei doi c rturari iudei, autorul şi
288 SAPIENTIA, ECCLESIASTICUS, SUSANNA, DE BELO SIVE DRACONE BABYLONICO
traduc torul s u, elogiaz cu înfl c rare şi convingere
valoarea patrimoniului na ional, ar tînd c principiile
mozaice, împreun cu întregul tezaur de cutume şi norme
morale al tradi iei, nu sînt cu nimic mai prejos decît
gîndirea şi cultura elenistic ; mai mult, ele sînt suficiente în
sine pentru a asigura resursele necesare ap r rii identit ii
poporului ales în fa a asaltului tenta iilor p gîne şi în fa a
sl biciunilor interne.
Nucleului concep iei elenistice, imaginii unui om v zut
ca cet ean liber al universului, Sirah îi contrapune pîn la
urm o concep ie tipic iudaic . El recomand separarea
neamului ales de lumea p gîn , a celor „necura i” (cf. 11:33;
12:14; 13:17), întrucît în elepciunea autentic , cea care vine
de la Dumnezeu, şi-a ales „locuin a” în sînul Israelului (cf.
24:1 şi urm.). Prin raportarea la în elepciune, oamenii se
împart în oameni buni, adic în elep i şi instrui i, şi oameni
r i, adic proşti şi neinstrui i (cf. 21:11 şi urm.). Cultivarea
în elepciunii şi instruc ia sînt prezentate, astfel, ca singura
cale posibil de umanizare şi de salvare.
3. Principalele teme ale doctrinei lui Iisus Sirah
Dup cum se poate observa din prezentarea sinoptic de
mai jos, con inutul c r ii este foarte bogat, b trînul în elept
tratînd cele mai diverse aspecte ale vie ii, de la educa ia
copiilor la atitudinea fa de boli, de la semnifica iile
milosteniei la regulile de comportament la ospe e. Prin
insisten a asupra lor şi prin ponderea în economia de
ansamblu a doctrinei, se desprind totuşi cîteva teme
majore, pe care voi încerca s le circumscriu sumar în cele
ce urmeaz .
Tema î n e l e p c i u n i i c a v a l o a r e s u -
prem ocup locul central deopotriv în economia
discursiv a c r ii şi în concep ia teologico-filosofic a
autorului. Glorificarea în elepciunii şi ridicarea ei la rangul
de valoare uman suprem este un topos biblic pe care îl
întîlnim şi în alte c r i sapien iale ale Vechiului Testament, de
exemplu în Proverbe, în Cartea lui Iov sau în În elepciunea lui
Solomon. O nuan original la Siracid o reprezint
identificarea în elepciunii cu îns şi Legea lui Moise şi,
implicit, a omului în elept cu omul drept, care tr ieşte
potrivit prescrip iilor divine. În acest chip, accentul este
mutat de la conceptul unei în elepciuni abstracte,
universale, c tre un în eles al în elepciunii divine implicate
decisiv în destinul poporului ales. C tre aceast interpretare
ne conduce mai ales discursul personificat al în elepciunii
din cap. 24. Omul în elept este omul care se teme de
Domnul, iar t e a m a f a d e D o m n u l (gr.
fovbo" kurivou) este principiul în elepciunii (cf. 1:14),
garan ia unei vie i fericite, certitudinea protec iei şi
r spl tirii divine (cf. 1:11 şi urm., 2:7 şi urm.).
Manifestîndu-se ca evlavie personal şi supunere
necondi ionat fa de un Dumnezeu bun şi îng duitor,
teama fa de Domnul implic r e s p e c t u l f a
d e L e g e în toate articula iile sale, c ci Legea scris re-
prezint voin a Domnului (cf. 1:26 şi 6:37). Siracidul o
spune în moduri felurite şi în repetate rînduri:
în elepciunea, teama fa de Domnul şi împlinirea Legii nu
pot fi separate una de alta, c ci alc tuiesc un întreg:
„Întreaga în elepciune înseamn frica fa de Domnul şi în
întreaga în elepciune se afl înf ptuirea legii” – Pa'sa
sofiva fovbo" kurivou, kaiV ejn pavsh/ sofiva/ poivhsi" novmou
(19:18).
Pentru a putea fi respectate întocmai, prescrip iile Legii
trebuie cunoscute ca atare, de unde datoria vital a omului
în elept de a studia în permanen Scriptura şi de a-i
împ rt şi con inutul celor care îl înconjoar . De aici
indisolubila leg tur , permanent subliniat , între
î n e l e p c i u n e şi î n v tur (ebr. mûsār, gr.
paideiva); cele dou cuvinte apar, nu întîmpl tor, de cele
mai multe ori împreun . Cultivarea în elepciunii prin
studiul permanent al Legii va deveni în tradi ia rabinic
scopul suprem al vie ii umane, Siracidul fiind probabil,
dup cum s-a observat4, primul care a afirmat necesitatea
de a- i asuma cultivarea Legii şi a în elepciunii ca regul de
via .
În privin a r a p o r t u l u i î n t r e o m ş i
D u m n e z e u, Sirah poate fi considerat un tradi ionalist,
fiindc teologia lui este nu una speculativ-teoretic , ci una
bazat pe sinceritate absolut , evlavie şi d ruire total .
Dumnezeu este pentru el Creatorul perfect al unui univers
perfect (cf. 42:21), fiin a unic şi veşnic (cf. 18:1; 36:4;
42:21), cel care are ştiin de tot ce se întîmpl în sînul
Crea iei (cf. 42:18 şi urm.), cel care cîrmuieşte lumea cu
dreptate şi cu prevedere (cf. 16:17-23). Dumnezeu este tat l
tuturor oamenilor (cf. 17:17 şi 24:12) şi al fiec ruia în parte
(cf. 31:1). Îndur tor şi iert tor, Dumnezeu reclam
supunere şi încredere total . Sirah afirm astfel o teologie
optimist , bazat pe încrederea total în Dumnezeu. În
30:21 şi urm., se recomand senin tatea şi optimismul ca
garan ie a unei „vie i îndelungate”. Tradi ional este şi
rezolvarea pe care Sirah o propune problemei
raportului între p cat şi libertatea
o m u l u i, problem intens dezb tut în epoc în spa iul
elenistic. Dac pentru stoicii greci existen a unei divinit i
bune şi persisten a în lume a r ului se prezentau ca
elemente ale unei ecua ii mai degrab paradoxale, pentru
Sirah solu ia dilemei se g seşte în îns şi persoana uman .
El afirm c omul nu are dreptul s îl învinuiasc pe
Dumnezeu pentru propriile sale r t ciri (cf. 15:11 şi urm.),
întrucît Dumnezeu l-a creat pe om dintru început ca pe o
fiin liber şi l-a l sat pe seama propriei sale judec i (cf.
15:14). Semn al Satanei, p catul se afl în inima
nelegiuitului prin propria sa decizie de a-l primi (cf. 21:27).
Libertatea de op iune a omului în raport cu p catul este
înc şi mai clar explicitat în afirma ia c fericit cu adev rat
este acela care, putînd înc lca poruncile divine, nu o face
totuşi (cf. 30:10).
Un alt element important al teodiceei mozaice
tradi ionale, asumat şi de Sirah, îl constituie
problema r spl i i d i v i n e, d ruite de
                                                            
4 Introduction au Livre de Siracide, în TOB, p. 2138.
COMENTARII
Dumnezeu omului drept şi în elept, p zitor cu stricte e al
prescrip iilor Legii. R splata destinat de Dumnezeu
omului drept este concret şi imediat . Ea const în
men inerea unui bun renume, s n tate şi bun stare, o via
îndelungat în mijlocul unei familii numeroase, cu copii
ascult tori şi tem tori de Dumnezeu. R splata divin
reprezint o certitudine pentru omul care se încrede în
Domnul (cf. 2:8), ea este acordat omului evlavios (cf.
11:22) şi este prilej de mare bucurie (cf. 2:9). R splata divin
este întotdeauna corespunz toare c ilor pe care le urmeaz
în via fiecare persoan (cf. 11:26) şi Dumnezeu r spl teşte
mai cu seam pentru binele f cut semenilor (cf. 12:2).
Pentru cei nelegiui i, r splata nu poate fi decît pedeapsa
divin (12:5), pedeaps care este „focul şi viermii” (7:17),
adic moartea. Moartea este oricum inevitabil (cf. 8:7),
asemenea unui veşmînt, orice trup uman se învecheşte şi
este sortit pieirii (cf. 14:17). Moartea este chiar o
binecuvîntare pentru omul c zut la nevoie sau ajuns la
adînci b trîne e (cf. 42:2), dar gîndul la moarte nu trebuie s
ne duc la dezn dejde ci, dimpotriv , s ne determine o
dat în plus s împlinim poruncile Domnului (cf. 28:6).
Cît priveşte acum c o m p o n e n t a m e s i a n i c
a iudaismului, atît de pregnant în Psalmi sau la marii
profe i, majoritatea interpre ilor se declar de acord c
aceasta este slab reprezentat în discursul Siracidului.
Singurele accente mesianice ar putea fi recunoscute, la
rigoare, în rug ciunea inserat în 36:1-17, unde, în
invocarea atotputerniciei divine, în afirmarea necesit ii ca
toate neamurile s recunoasc unicitatea Dumnezeului unic
şi în imaginea apoteotic a Sionului, recunoaştem note
comune cu lirismul psalmic. Fa de celelalte popoare
(„p gînii” prin raportare la neamul lui Israel), Sirah
manifest atitudinea conservatoare tradi ional ,
înscriindu-se, din acest punct de vedere, în tendin a de
consolidare a particularismului poporului ales, de afirmare
perpetu a „Leg mîntului” cu Dumnezeu prin respectarea
riguroas a prescrip iilor Legii (circumcizia, respectarea
sabatului, regulile alimentare, interdic iile ritualice etc.). Sînt
îns reperabile şi unele pasaje în care se fac sim ite semnele
unei noi sensibilit i, ale unei atitudini mai deschise fa de
cei din afara neamului ales. În 28:1 şi urm., de exemplu,
b trînul în elept îndeamn la iertare fa de aproapele care
i-a greşit, ca o prefigurare a iert rii propriilor tale p cate.
Respectarea riguroas a Leg mîntului cu Domnul nu te
poate împiedica s ier i neştiin a celuilalt. Ranchiuna şi
resentimentul sînt piedici serioase în calea cur irii de
propriile p cate. Anun at deja în Lev. 19:18, imperativul
iubirii fa de „aproapele” şi fa de „seam nul” este
reafirmat şi de în eleptul Sirah (cf. 28:4-5).
În rigorismul ei tradi ionalist, a t i t u d i n e a f a
d e f e m e i e a lui Sirah con ine puncte de vedere
inacceptabile de sensibilitatea modern . Prezentînd femeia
ca pe un principiu al p catului şi principal cauz a mor ii
(cf. 25:24) sau ca pe un r u necesar (36:21-25), Sirah insist
într-o not sumbr asupra defectelor femeii ca so ie,
mam , fiic sau prostituat . Pu inele nuan e apreciative la
289
adresa femeii le întîlnim atunci cînd b trînul în elept face
referire la obliga ia fiilor de a-şi cinsti mamele (3:2-6), la
cadrul legal al c s toriei (40:23), la faptul c , fiind foarte
rar , o femeie în eleapt nu trebuie s fie repudiat (7:19),
sau cînd se apreciaz c o femeie f r prihan este un bun
de mare pre , mai valoros chiar decît întemeierea unei
cet i sau norocul de a avea mul i fii (40:19). În rest, cel
mai adesea, autorul reitereaz prevederile şi cutumele
tradi ionale privitoare la femeia prostituat (19:2-4), la
repudierea so iei necorespunz toare (7:24-26), amintind de
soarta aspr care o aşteapt pe femeia adulter şi pe copiii
ei nelegitimi (23:22-26). Naşterea unei fiice este socotit o
pagub pentru p rintele ei (22:3-5), ea fiind pricin de mari
griji şi motiv de bîrf în cetate (42:9-14). De aceea,
p rin ilor li se recomand s se poarte cu mare asprime fa
de fetele lor (7:24-26). O femeie neobr zat îşi face de
ruşine deopotriv şi tat l, şi so ul (22:3-5). Un b rbat
trebuie s aib mare grij şi s nu permit ca femeia s aib
vreun ascendent asupra lui (33:20), c ci curiozitatea femeii
este f r margini (42:6). Un rechizitoriu radical şi o trecere
în revist a tuturor ispitelor şi a curselor pe care farmecul şi
frumuse ea femeii le pot întinde unui b rbat întîlnim în
secven a 9:1-9.
Între comentatori s-a impus, cu privire la aceast tem ,
o diferen major de interpretare. Cei mai mul i sînt de
p rere c , adresîndu-se unei societ i de tip patriarhal cum
era societatea iudaic tradi ional , mai mult, adresîndu-se
exclusiv unor cititori b rba i, Sirah nu putea dep şi cadrul
misoginismului tradi ional şi al mefien ei fa de femeie,
codificat de altfel şi în alte locuri din Vechiul Testament5.
Sînt îns şi autori care, precum W. C. Trenchard, opineaz
c „Ben Sira a scris despre femei aşa cum a f cut-o fiindc
a fost motivat de o pornire personal negativ împotriva
lor” (TRENCHARD, p. 7) şi c afirma iile sale despre femei
ar fi „printre cele mai obscene şi mai negative din întreaga
literatur veche” (ibidem, p. 172). În realitate, şi în Grecia
antic , precum şi la Roma, femeia avea un statut mult
inferior fa de cel al b rba ilor, iar literatura greco-latin
abund în aprecieri extrem de nefavorabile la adresa
femeilor6.
4. Compozi ia şi con inutul căr ii
Un concept anumit al c r ii, proiectat dinainte şi urmat cu
stricte e, este greu de perceput în structura textului. La fel
                                                            
5 Vezi, de exemplu, aprecierile lui Alexander Di Lella (în AB, p. 90):
„În societatea patriarhal în care a tr it, asemenea remarci nu puteau
declanşa o pozi ie critic serioas , c ci femeile erau privite doar în
rolurile lor validate şi legitimate social, i.e. în rela ia lor fa de b rba i, şi
niciodat ca indivizi autonomi sau ca egali ai b rba ilor. Înc şi mai mult,
Ben Sira şi-a scris cartea doar în scopul instruirii şi orient rii unui tîn r,
într-o societate orientat c tre b rba i şi dominat de b rba i; de aceea,
vocabularul şi gramatica lui prezint o orientare masculin . Nu a stat în
vederile sale s instruiasc nişte femei. Dac avem în vedere aceşti
factori, putem în elege de ce Ben Sira vorbeşte despre femei în chipul în
care o face, chiar dac ast zi am putea fi în dezacord cu multe din cele
pe care le spune şi cu felul în care o face”.
6 Vezi bogata antologie tematic realizat de LEFKOWITZ/ FANT,
passim.
290 SAPIENTIA, ECCLESIASTICUS, SUSANNA, DE BELO SIVE DRACONE BABYLONICO
ca la predecesorii s i, autori de c r i sapien iale, Siracidul
prezint un discurs purtînd o pronun at marc a oralit ii.
Succesiunea temelor, atît cît poate fi recunoscut , este
întrerupt de numeroase digresiuni, reveniri şi relu ri.
Tonalitatea didactico-apodictic este uneori brusc
întrerupt de secven e lirice sau imnice, medita ia filosofic
şi teologic se îmbin cu formul ri con inînd prescrip ii ale
Legii sau ecouri din Profe i. Se adaug , mai ales în partea
ultim a c r ii, largi pasaje narative sau encomiastice.
Exege ii moderni (de exemplu, autorii TOB şi BJ) au
încercat s identifice o anumit ordine a desf şur rii
discursului, cei mai mul i fiind de acord c ar putea fi
distinse dou mari p r i, segmentate, la rîndul lor, în cîteva
alte sec iuni relativ bine conturate. Împreun cu temele
tratate succesiv, un tablou sinoptic al Căr ii În elepciunii lui
Iisus Sirah ar putea ar ta dup cum urmeaz :
Prologul I
P r o l o g u l Î n e l e p c i u n i i l u i I i s u s,
fiul lui Sirah
Partea I
O ampl culegere de precepte sapien iale de natur
divers , organizate constant în jurul temei centrale a
în elepciunii divine (1-42:15).
S e c i u n e a A (1:1-16:23)
Despre originea divin a în elepciunii (1:1-10)
Despre teama fa de Domnul (1:11-21)
Despre r bdare şi despre st pînirea de sine (1:22-24)
Despre în elepciune şi despre dreptate (1:25-30)
Despre teama fa de Domnul cînd te afli la strîmtoare
(2:1-18)
Despre datoriile fa de p rin i (3:1-16)
Despre smerenie (3:16-25)
Despre trufie (3:26-29)
Despre milostenia fa de s raci (3:30-4:10)
Despre în elepciune şi educa ie (4:11-19)
Despre ruşine şi despre respectul fa de ceilal i (4:20-31)
Despre înfumurarea celui bogat şi p c tos (5:1-8)
Despre st pînirea de sine a omului în elept (5:9- 6:5)
Despre prietenie (6:5-17)
Despre dobîndirea în elepciunii (6:18-37)
Diferite sfaturi (7:1-17)
Despre prieteni, slugi şi copii (7:18-26)
Despre p rin i (7:27-28)
Despre preo i (7:29-31)
Despre s raci şi despre cei afla i în nevoie (7:32-36)
Despre chibzuin şi re inere (8:1-7)
Despre tradi ie şi respectul fa de înaintaşi (8:8-9)
Despre pruden în raporturile cu oamenii agresivi sau
nechibzui i (8:10-19)
Despre femei (9:1-10)
Despre rela iile între oameni (9:10-18)
Despre cîrmuire şi despre cîrmuitori (10:1-5)
Despre primejdiile trufiei (10:6-18)
Despre neamurile demne de cinstire (10:19-25)
Despre smerenie şi despre adev r (10:26-31)
S nu ne încredem în aparen e (11:1-6)
S cuget m temeinic înainte de a acuza pe cineva (11:7-11)
Doar în Dumnezeu se cuvine s avem încredere (11:12-22)
Despre însemn tatea mor ii (11:23-28)
S ne ferim de omul viclean (11:29-34)
Despre binefaceri (12:1-7)
Despre prietenii adev ra i şi despre cei falşi (12:8-18)
Despre primejdiile omului trufaş (13:1-8)
Despre re inere în raporturile cu cei boga i şi puternici
(13:9-13)
Despre contrastele dintre boga i şi s raci (13:15-26)
Despre adev rata fericire (14:1-2)
Despre invidie şi despre avari ie (14:3-10)
Despre buna întrebuin are a bog iei (14:11-19)
Despre fericirea omului în elept (14:20-27)
Despre r splata omului drept (15:1-10)
Despre libertatea omului (15:11-20)
Despre pedepsirea celor nelegiui i (16:1-16)
R splata divin este sigur (16:17-23)
S e c i u n e a B (16:24-23:27)
Despre în elepciunea divin din sînul crea iei (16:25-17:10)
Despre Leg mînt şi despre Lege (17:11-14)
Despre atotputernicia lui Dumnezeu (17:15-24)
Chemare la poc in (17:25-32)
Despre m re ia lui Dumnezeu (18:1-7)
Despre nimicnicia omului (18:8-14)
Despre cum s facem daruri (18:15-18)
Despre virtu ile chibzuin ei şi ale prevederii (18:19-29)
Despre st pînirea de sine (18:30-19:3)
Despre primejdiile uşur t ii şi ale p l vr gelii (19:4-12)
Despre nevoia de a-i corecta pe prieteni verificînd ceea
ce se spune (19:13-17)
Despre în elepciunea adev rat şi despre cea fals
(19:18-30)
Despre mustrarea îndrept it (20:1-4)
Despre ştiin a de a vorbi sau t cea cînd se cuvine (20:5-8)
Despre cîteva împrejur ri paradoxale (20:9-17)
Despre necuviin a în vorbire (20:18-23)
Despre minciun (20:24-26)
Despre avantajele şi datoriile omului în elept (20:27-31)
Despre datoria de a nu c dea în p cat (21:1-10)
Despre deosebirile dintre omul în elept şi omul prost
(21:11-28)
Despre omul leneş (22:1-2)
Despre copiii prost crescu i (22:3-8)
Despre neajunsurile prostiei (22:9-18)
Despre fidelitatea fa de prieteni (22:19-26)
S îl rug m pe Dumnezeu s ne fereasc de p cate
(22:27-23:6)
Despre jur minte (23:7-11)
Despre vorbirea grosolan (23:12-15)
Despre oamenii desfrîna i (23:16-21)
Despre femeia adulter (23:22-27)
COMENTARII 291

S e c i u n e a C (24:1-32:13) Cîntare de slav c tre Dumnezeu (39:12-35)

Despre soarta nefericit a oamenilor (40:1-11)
Elogiul în elepciunii (24:1-22)
Despre bunurile adev rate şi despre cele false (40:12-17)
Despre în elepciune şi despre Lege (24:23-34)
Despre teama fa de Domnul ca bun suprem (40:18-27)
Despre so ul bun şi despre cel r u (25:1-2)
Despre cerşetorie (40:28-30)
Despre b trîni (25:3-6)
Despre moarte (41:1-4)
Despre nou lucruri bune în familie (25:7-12)
Despre pedepsirea celor nelegiui i (40:5-10)
Despre femeia rea (25:13-26)
Despre un bun renume (41:11-13)
Despre fericirea b rbatului c s torit (26:1-4)
Despre ruşine (41:14-42: 8)
Din nou despre femeia rea (26:5-12)
Despre grijile unui p rinte pentru fiica sa (42:9-11)
Despre femeia care este o bun so ie (26:13-27)
Despre r utatea femeilor (42:12-14)
Despre trei lucruri triste şi nedrepte (26:28)
Despre primejdiile şi ispitele negustoriei (26:29-27:3)
Partea a II-a
Despre cum se oglindeşte omul în vorbirea sa (27:4-7)
Despre dreptate (27:8-15) O medita ie asupra prezen ei lui Dumnezeu în sînul
Despre lucrurile secrete (27:16-21) crea iei şi în via a oamenilor (42:15-50:29).
Despre ipocrizie (27:22-29)
S e c i u n e a E (42:15-50:24)
Despre resentiment şi despre iertarea aproapelui
(27:30-28:7) Despre slava lui Dumnezeu în sînul crea iei (42:15-25)
Despre certuri (28:8-11) Despre soare (43:1-5)
Despre bîrf şi calomnie (28:13-26) Despre lun (43:6-8)
Despre împrumut (29:1-8) Despre stele (43:9-10)
Despre milostenie (29:8-13) Despre curcubeu (43:11-12)
Despre garan iile b neşti (29:14-20) Despre minunile naturii (44:13-33)
Despre ospitalitate (29:21-28) Laud înaintaşilor (44:1-15)
Despre educa ie (30:1-13) Despre Enoh (44:16)
Despre s n tate (30:14-20) Despre Noe (44:17-18)
Despre bucurie (30:21-25) Despre Avraam (44:19-21)
Despre bog ii (31:1-11) Despre Isaac (44:22)
Despre ospe e (31:12-24) Despre Iacov (44:23)
Despre vin (31:25-31) Despre Moise (44:23-45:5)
Despre cum s ne comport m la ospe e (32:1-13) Despre Aaron (45:6-22)
Despre Phinees (45:23-26)
S e c i u n e a D (32:14-42:14)
Despre Iisus Navi (46:1-6)
Despre teama fa de Domnul (32:14-33:6) Despre Chaleb (46:6-10)
Despre inegalitatea dintre oameni (33:7-18) Despre judec tori (46:11-12)
Despre buna gospod rire a casei şi a bunurilor proprii Despre Samuel (46:13-20)
(33:19-24) Despre Natan (47:1)
Despre robi şi slujitori (33:25-33) Despre David (47:2-11)
Despre deşert ciunea viselor (34:1-8) Despre Solomon (47:12-22)
Despre folosul c l toriilor (34:9-13) Despre Roboam (47:23)
Din nou despre teama fa de Domnul (34:14-20) Despre Ieroboam (47:23-25)
Despre credin a adev rat (34:21-31) Despre Ilie (48:1-11)
Despre Lege şi despre jertfe (35:1-13) Despre Elisei (48:12-16)
Despre dreptatea lui Dumnezeu (35:14-26) Despre Ezechia (48:17-21)
Rug ciune pentru dezrobirea neamului lui Israel (36:1-17) Despre Isaia (48:22-25)
Despre discern mînt (36:18-20) Despre Iosia (49:1-3)
Despre alegerea unei so ii (36:21-26) Despre ultimii regi din Iuda (49:4-6)
Despre falşii prieteni (37:1-6) Despre Ieremia (49:6-7)
Despre bunii sf tuitori şi despre cei r i (37:7-15) Despre Ezechiel (49:8-9)
Despre în elepciunea adev rat şi despre falsa în elepciune Despre cei doisprezece proroci minori (49:10)
(37:16-26) Despre Zorobabel şi despre Iosua (49:11-12)
Despre cump tare (37:27-31) Despre Neemia (49:13)
Despre boli şi despre medici (38:1-15) Despre Enoh (49:14)
Despre doliu (38:16-24) Despre Iosif (49:15)
Despre meseriile manuale (38:25-34) Despre Sem şi Set (49:16)
Despre cel care cuget la lucrurile divine (38:34-39:11) Despre marele preot Simon (50:1-21)
292 SAPIENTIA, ECCLESIASTICUS, SUSANNA, DE BELO SIVE DRACONE BABYLONICO
Îndemn c tre sl virea lui Dumnezeu (50:22-24)
Despre cele dou neamuri urîte (50:25-26)
Concluzia autorului Iisus Sirah (50:27-29)
A p e n d i c i (51:1-51:30)
Cîntare de slav c tre Dumnezeu (51:1-12)
Despre c utarea în elepciunii (51:13-30)
5. Con inutul şi semnifica ia Prologurilor
Prolog adăugat pe furiş, nesigur
SEPT.ZIEGLER, p. 66 şi urm. ne informeaz c unele vechi
manuscrise ale Septuagintei (care au ca prototip ms. 248)
cuprind un al doilea prolog, care începe cu cuvintele
Ij hsou'" ou|to" Siravc. SEPT.ZIEGLER tip reşte acest prolog
secund, la p. 127 a edi iei sale. Întrucît în versiunea noastr
urm m îndeaproape sursa primar a vechilor traduc tori
români din secolul al XVII-lea, edi ia de la Frankfurt din
1597 (SEPT.FRANKF.), am procedat la fel ca alc tuitorii
textelor din MS.45 şi BIBL.1688, re inînd şi acest prolog, pe
care l-am aşezat, ca şi înaintaşii noştri, pe primul loc. Titlul
tip rit în SEPT.FRANKF. este urm torul: Provlogo"
pareivsakto" a*dhvlou.
Prologul în elepciunii lui Iisus, fiul lui Sirah
În edi ia modern de referin (SEPT.RAHLFS) apare exclusiv
acest prolog, care începe cu cuvintele Pollw'n kaiV
megavlwn. Considerat apocrif, acest text introductiv a fost
inclus totuşi în unele edi ii moderne, între care şi Complutensa
(Alcala, 1514). Cele mai multe manuscrise greceşti ale
În elepciunii lui Iisus Sirah, ca şi transpunerile în alte limbi
care au la baz Septuaginta (latin , etiopian , armean ,
slavon etc.), sînt precedate de acest prolog, scris, la
persoana I, de autorul versiunii greceşti, Iisus Sirah (ebr.
Ben Sira), nepotul autorului omonim al originalului ebraic.
Autenticitatea acestui text nu poate fi pus la îndoial , el
prezentînd structura şi aspectul stilistic obişnuite în epoca
elenistic . Autorul se dovedeşte un foarte bun cunosc tor
al variantei aulice a limbii greceşti comune, c ci textul
corespunde regulilor stricte ale genului: o sintax elaborat
şi arborescent (originalul prezint trei perioade,
corespunz toare celor trei paragrafe din edi iile moderne),
ritmicitate în succesiunea secven elor, proprietate şi
precizie a termenilor. Forma acestui prolog este mult mai
„greceasc ” decît textul propriu-zis al traducerii, care se
prezint foarte adesea strict îndatorat originalului.
Literalismul practicat de nepot în transpunerea în greceşte
a operei înaintaşului s u pare s fie totuşi responsabil
pentru unele turnúri de fraz ebraice şi pentru semitismele
frazeologice şi lexicale. Cele trei perioade ale textului au,
fiecare, un con inut foarte clar conturat: a) expunerea
motivelor care l-au determinat pe Iisus Sirah-bunicul s
elaboreze aceast culegere de în elepciune, b) un apel al
traduc torului c tre cititor, rugat s priveasc cu indulgen
eventualele erori sau neîmpliniri ale traducerii din ebraic
în greac şi c) cîteva date autobiografice ale traduc torului,
Iisus Sirah-nepotul, împreun cu formularea scopului
ini iativei sale.
Informa iile cele mai pre ioase furnizate în Prolog
privesc raporturile (confesionale şi politice) dintre evreii
din diaspora egiptean , c rora li se adreseaz traducerea în
greceşte, şi cei r maşi în Palestina (în sînul c rora fusese
produs textul original). Venind din Palestina la Alexandria,
Iisus Sirah constat c evreii de aici ar avea nevoie de
aceast carte în limba curent (greaca), pentru a putea
în elege mesajul scriptural şi a tr i în conformitate cu
cerin ele tradi iei şi ale Legii. El se adreseaz direct
coreligionarilor s i eleniza i din Alexandria şi din celelalte
cet i egiptene, cu dorin a de a-i înt ri în convingerea c
tradi ia cultural iudaic nu este în nici o privin inferioar
culturii elenistice dominante. Elogiul la adresa bunicului
Ben Sira, portretizat ca un în elept tr ind dup preceptele
tradi ionale ale neamului lui Israel, are el însuşi o
semnifica ie educativ , evreii eleniza i fiind implicit
îndemna i s constate c principiile în elepciunii greceşti nu
le contrazic pe cele ale tradi iei iudaice.
Deosebit de interesante sînt observa iile pe care
traduc torul le face cu privire la dificult ile şi riscurile
traducerii, în special insisten a asupra ideii c , transpuse în
alt limb decît ebraica original , preceptele şi normele
în elepciunii ebraice îşi pot modifica în elesurile. Traducerea
este, astfel, v zut ca un r u necesar, dat fiind necesitatea
urgent pentru iudeii egipteni de a se racorda la tradi ia
str moşilor lor. Destinatarii versiunii greceşti nu sînt
c rturarii, oricum capabili s în eleag textul original („cei
care sînt în stare s citeasc ” — touV" ajnaginwvskonta"), ci
membrii obişnui i ai comunit ii, eleniza i pîn la limita
uit rii limbii str moşeşti. Aceştia din urm sînt desemna i
prin expresia „celor din afar ” (toi'" ejktov")7.
Revizorul Bibliei de la Bucureşti, Samuil Micu, în
monumentala sa edi ie din 1795, a renun at la ambele
prologuri originare, pe care le-a înlocuit cu un Cuvînt înainte
sintetic, care are urm torul con inut8:
„Carte aceasta s zice «În lepciunea lui Iisus, fiiul lui
Sirah», carea nepotul scriitoriului de pre limba jidoveasc o
au t lm cit pre limba greceasc , numele lui în cap 8, stih
29, aşa s spune: «Înv tura în lepciunei şi a ştiin ii am
scris întru aceast carte Iisus, fiul lui Sirah,
Ierusalimneanul». Pre ce vreame s-au scris aceast carte de
aici putem s mui, c întru acelaşi cap pre Simon, mai
aproape de vreamea sa, într b rba ii cei lumina i îl laud .
Acesta era feciorul lui Onie al doilea şi arhiereu mare, şi în
multe locuri pomeneaşte greale n cazuri, care au r bdat
jidovii de la p gîni şi de la împ ra i. Iar doi arhierei au
fost, carii cu numele Simon s-au chemat, unul carele au
fost feciorul lui Onie, a celui dintîiu, şi a lui Oniia, al doilea
tat . Altul, fiiul lui Onie al doilea, şi al lui Oniia, al treilea
tat , pre vreamea Macaveilor vestit. În vreamea lui Oniia,
                                                            
7Aceasta este interpretarea cea mai probabil a expresiei citate. „Cei
din afar ” ar mai putea fi evreii din diaspora în general, în opozi ie cu cei
r maşi în Palestina (viza i c tre final şi prin cuvintele „celor care tr iesc
în str in tate” — toi'" ejn th/' paroikiva/), sau chiar str inii, cei care nu
apar in neamului lui Israel.
8 Preluat întocmai şi de episcopul Filotei, în Biblia de la Buz u, 1854.
COMENTARII
celui dintîiu, jidovii în linişte au fost şi ceale ce s cuprind
în capul 36 a c r ii aceştiia nu s pot aduce la vreamea
aceaea, şi ceale ce le pomeneaşte scriitoriul despre sine în
capul 34 s cuvin vremii lui Oniia al treilea, supt Antioh
Epifan, c tr începutul goanei, c precum s pare înc nu
era omorît Oniia al treilea, cînd s-au scris aceastea, c şi
pomenirea lui într b rba ii cei lumina i o ar fi pus.
T lm cirea c r ii în Eghipt s-au f cut în anul 38 al lui
Ptolomeiu Everghet, adec în anul 38 a vîrstei celui ce au
t lm cit aceast carte. Doi au fost Ptolomei, cel de pre
urm , carele s-au zis şi Fiscon şi carele şi-au adaos şie
poricl Everghet, care lucru din scrisorile banilor s culeage.
Scriitoriul c r ii aceştiia, în vremile goanei, în multe eri
au umblat şi mai pre urm în Eghipt s-au aşezat, unde mai
blînzi domni avea jidovii. Acolo, aceast carte jidoveaşte o
au scris, carea limb jidovilor nu era destul cunoscut ,
pentru c atunci jidovii greceaşte vorbiia. Pentru aceaea,
nepotul lui o au t lm cit pre limba greceasc , scrisoarea cea
jidoveasc , dup aceaea s-au pierdut. Îns Ieronim, în
epistola 115, m rturiseaşte c o au v zut.
Toat înv tura obiceaiurilor o împarte şi o cuprinde în
capete şi s nevoiaşte s se roage pentru n cazul neamului
s u. eremoniile ceale legiuite şi drepturile preo iei le
laud . Orighen, cartea 6 împrotiva lui Chels., Augustin, în
multe locuri, Casian aduc m rturii din cartea aceasta, cu
care s înt reasc dogmele credin ii. Înc şi însuşi Sirah, ca
un însuflat cu duh prorocesc, aşea gr iaşte în capul 39 şi
airea, în mai multe locuri, ca şi cei ce în sine sim esc pre
Dumnezeu”9.
6. Despre canonicitatea căr ii
În ciuda pre uirii de care s-a bucurat în comentariile
rabinice, Cartea În elepciunii lui Iisus Sirah nu apar ine
canonului ebraic al c r ilor sfinte şi, în consecin , nici celui
acceptat de protestan i care, începînd cu Luther, au luat
drept baz a tradi iei lor scripturale Biblia evreiasc . Dup
cum atest îns prezen a constant a acestei c r i în cele
mai vechi manuscrise ale Septuagintei, ca şi în Vulgata, textul
face parte din lista restrîns a c r ilor biblice moştenite de
creştini de la evreii epocii elenistice. Calificînd-o (al turi de
alte importante texte precum Căr ile Macabeilor sau
În elepciunea lui Solomon) drept d e u t e r o c a n o n i c
(„apar inînd unei canonicit i mai recente”) şi incluzînd-o
în versiunile şi edi iile lor, catolicii şi ortodocşii o scot astfel
din rîndul mul imii de texte „apocrife”.
Textul de care ne ocup m este de o importan capital ,
întrucît cuvintele introductive ale Siracidului ne spun foarte
multe despre constituirea îns şi a canonului biblic în
tradi ia iudaic . În Prolog avem prima referire clar la cele
trei componente distincte ale tradi iei sacre a iudaismului:
Legea (ebr. tôrâ, gr. novmo"), Profe ii (ebr. nĕbî’îm, gr.
profh'tai) şi „aceia care i-au urmat” (cf. gr. tw'n a[llwn tw'n
kat’aujtouV" hjkolouqhkovtwn), „celelalte c r i ale str mo-
şilor” (cf. tw'n a[llwn patrivwn biblivwn) sau „celelalte c r i”
                                                            
9 Transcriere a colectivului de filologi coordonat de Ioan Chindriş,
în edi ia jubiliar (Roma, 2000) a Bibliei lui Samuil Micu.
293
(cf. taV loipaV tw'n biblivwn). Dac primele dou denumiri
trimit f r echivoc la Pentateuh şi la c r ile profetice, a treia
categorie de texte este denumit prin perifrazele ocazionale
men ionate, care anticip termenul care va deveni ulterior
standard, şi anume Căr ile (ebr. kĕtûbîm, gr. bibliva); aceasta
înseamn c , la data scrierii Prologului, canonul ebraic nu era
definitivat. Siracidul putea spera astfel ca şi opera bunicului
s u s fie inclus în canon, al turi de alte „c r i” aflate în
circula ie. Aceast speran atest realitatea c lista textelor
susceptibile de a fi incluse printre „c r i” nu era înc
încheiat ; dar ea nu s-a împlinit, c ci textul s u, în ciuda
dimensiunilor, a calit ii intrinseci şi a conformit ii stricte
cu tradi ia mozaic , nu a fost re inut de tradi ia rabinic . În
HARL/ DORIVAL/ MUNNICH, p. 112, sînt sintetizate
cercet rile mai recente privitoare la aceast tem ,
ar tîndu-se c evreii din Alexandria şi-au constituit înc de
timpuriu o list canonic a c r ilor Vechiului Testament mai
ampl decît cona ionalii lor de la Ierusalim; în aceast list ,
opera Siracidului era acceptat al turi de alte texte
„deuterocanonice”, precum 1 Esdra, Macabei, Tobit, Iudit,
În elepciunea lui Solomon şi Psalmii lui Solomon. Tocmai acest
c a n o n a l e x a n d r i n a fost moştenit de c tre creştini.
Începînd de la o dat ulterioar şi pîn ast zi, evreii
denumesc întregul Vechi Testament, v zut ca un întreg, prin
expresia tanak, rezultat ca un acronim, prin îmbinarea
vocalizat a consoanelor cu care începe numele fiec reia din
cele trei diviziuni tradi ionale ale canonului; or, acest canon
nu include opera Siracidului.10
Mult mai fericit a fost soarta acestei c r i în tradi ia
creştin . Cel pu in din vremea Sfîntului Ciprian (secolul al
III-lea d.Hr.), cartea a fost denumit Ecleziasticul (gr.
ejkklhsiastikov" ‘cartea Bisericii’), ceea ce indic
importan a care era acordat textului în comunit ile
creştinismului primar, nu numai în calitate de carte „bun
de citit”, dar şi ca un fel de manual de moral pentru
instruirea neofi ilor.
7. Transmiterea textului
C varianta primar a textului este cea ebraic este un fapt
mai presus de orice îndoial . În primele secole d.Hr., la o
dat neprecizat 11, textul ebraic a disp rut, probabil şi din
cauza neincluderii sale în canonul iudaic. Pîn în epoca
modern , din versiunea original se cunoşteau doar
fragmentele citate în Talmud şi în alte texte de literatur
rabinic . Versiunea greceasc a Septuagintei şi cea siriac
erau singurele versiuni integrale, servind de-a lungul
secolelor ca baz pentru comentarii şi pentru traducerea în
alte limbi. În anul 1896, S. Schlechter, ebraist la
Universitatea din Cambridge, a descoperit într-un
10 De la HARL/ DORIVAL/ MUNNICH, p. 88, mai afl m c în sînul
iudaismului antic au fost manifestate multe dubii cu privire la caracterul
inspirat al c r ii Siracidului, ea fiind în cele din urm exclus dintre
c r ile sfinte de c tre rabinii întruni i la Jamnia între anii 90 – 110 d.Hr.
Totuşi, în tradi ia rabinic medieval se constat obiceiul de a cita din
Cartea în elepciunii lui Sirah ca şi cum ar fi apar inut Scripturii.
11 Sfîntul Ieronim declar , în secolul al IV-lea, c a avut în mîn un
exemplar al În elepciunii lui Iisus Sirah.
294 SAPIENTIA, ECCLESIASTICUS, SUSANNA, DE BELO SIVE DRACONE BABYLONICO
manuscris provenind din depozitul unei sinagogi din Cairo
ample pasaje de text ebraic, pe care le-a recunoscut imediat
ca apar inînd lui Ben Sira (aproximativ dou treimi din
ansamblul atestat de versiunea greceasc ). Ceea ce s-a
p strat din versiunea ebraic a textului nostru a fost editat
de cîteva ori, cele mai importante edi ii fiind cele realizate
de LÉVI, SMEND şi SEGAL12.
Ulterior, al i înv a i au descoperit şi publicat diferite
alte fragmente ale textului ebraic, cele mai semnificative
fiind g site în grotele de la Qumran şi în ruinele fort re ei
Masada. Ca urmare, textul ebraic originar a putut fi
reconstituit aproape în întregime, cu unele lacune, şi se
prezint , cu notabile diferen e de succesiune a capitolelor
fa de Septuaginta, astfel: 1:19-20; 3:6 – 16:26; 18:31 – 19:2;
20:5 – 7 şi 13; 25:8 şi 13 şi 17-24; 26:1-3 şi 13-17; 27:5-6 şi
16; 30:11 – 34:1; 35:11 – 38:27; 39:15 – 51:30.
O particularitate a Căr ii În elepciunii lui Iisus Sirah const
în aceea c , dup cum au dovedit cercet ri mai recente,
forma final a textului ebraic „nu era gata în momentul în
care a ap rut versiunea sa greceasc ; ambele texte s-au
dezvoltat în continuare” (SIEGERT, p. 71). Acest fapt a
f cut ca sarcina editorilor s fie enorm de grea. Examinarea
atent a ansamblului acestor manuscrise a permis
înv a ilor (C. Kearns, J. Ziegler ş.a.) s disting dou
redac iuni diferite, separate între ele de cîteva secole. Este
vorba: a) de varianta primar , care a servit lui Sirah-nepotul
ca baz a traducerii sale în greceşte pe la 117 î.Hr.
(denumit conven ional GrecI) şi b) de o variant ulterioar ,
provenind din mediile rabinatului fariseu şi redactat între
anii 50-150 d.Hr., care a fost întrebuin at , între anii
130-215 d.Hr., ca baz pentru revizuirea vechii versiuni
greceşti a Septuagintei (conven ional: GrecII).
Cele dou prototipuri greceşti sensibil diferite (GrecI şi
GrecII) ne-au fost transmise, separat sau cu diverse
contamin ri, de majoritatea manuscriselor medievale ale
Septuagintei. A fost sarcina filologiei moderne s duc la bun
sfîrşit dificila opera iune a compar rii şi cola ion rii
manuscriselor, a elimin rii erorilor, în scopul restaur rii
unui text cît mai convenabil. Se apreciaz c cel mai bun
text grecesc de care dispunem la ora actual este cel
cuprins în edi ia publicat de J. Ziegler cu titlul Sapientia
Iesu Filii Sirach (Göttingen, 1965). Reputatul înv at german
este de p rere c bogata terminologie întrebuin at în carte
arat c traduc torul (sau traduc torii!) în greceşte al (ai)
textului era(u) foarte bun(i) cunosc tor(i) al/ai canonului
biblic iudaic, de care s-a(u) servit ca de un dic ionar
(ZIEGLER, SYLL., p. 455).
Versiunea latineasc din Vulgata a Căr ii În elepciunii lui
Sirah are şi ea o istorie interesant . Textul Siracidului nu a
fost tradus din nou din ebraic de Sfîntul Ieronim, ci a fost
preluat ca atare din tradi ia textual anterioar . De aceea,
aceast carte se prezint ca cea mai plin de interpola ii,
dublete, variante şi glose dintre c r ile Vechiului Testament
latin. Traducerea în latin a fost realizat probabil prin
                                                            
12 Accesibil ne-a fost edi ia din 1968, realizat de F. Vattioni (sigla
noastr : HEBR.).
secolul al II-lea d.Hr., pornindu-se de la versiunea
greceasc revizuit (GrecII). Aceeaşi baz textual
(GrecII), la care se adaug , suplimentar, probabil şi o veche
variant latin , a avut-o şi traducerea în limba siriac a
c r ii, realizat pe la începutul secolului al IV-lea d.Hr. de
c tre ebioni i (creştini iudaizan i) şi revizuit la sfîrşitul
aceluiaşi secol de creştini, care i-au dat forma actual 13.
8. Cartea În elepciunii lui Sirah în tradi ia românească
Cuprins în prima versiune româneasc integral a Bibliei cu
titlul În elepciunea lui Iisus, fiiul lui Sirah (BIBL.1688, p.
663-690), textul nostru a fost consecvent inclus în sumarul
majorit ii edi iilor succesive în limba român (BIBL.MICU,
BIBL.1819, BIBL.FILOTEI, BIBL.ŞAGUNA, BIBL.1914, BIBL.
1936, BIBL.RADU-GAL., BIBL.1968, BIBL.ANANIA etc.), cu
excep ia edi iilor de orientare neoprotestant (BIBL.1874,
BIBL.1921, BIBL.CORN.). Numele şi preceptele Siracidului
erau îns cunoscute c rturarilor români şi anterior datei
primei tip riri integrale a c r ii. În vechile texte româneşti
de literatur sapien ial , omiletic , teologic sau chiar
istoric , în traduceri sau în opere originale, cuvintele
Siracidului sînt frecvent men ionate, citate sau comentate.
Oferim în cele ce urmeaz un succint florilegiu din
literatura româneasc veche, aşa încît cititorul interesat s
poat urm ri, comparînd eventual cu versiunea noastr ,
dinamica „stiliz rii citatului biblic”14 la cî iva dintre autorii
mai reprezentativi.
Începem cu cea mai veche versiune româneasc , din
secolul al XVI-lea, a Florii darurilor 15:
„Isus Sirah dzise: «Viia a omului iaste bucuriia inemiei.
Şi cine se bucur f r m sur de lucru ce nu se cade, aceaia
nu iaste bucurie, ce iaste p cat»” (p. 483v, ed. cit., p. 205).
„Isus Sirah dzise: «P ntru nemila: Nu fii ca leul ce n-are
niciodat mil , nici spre o gadin ce sînt suptu el»” (p. 499r,
ed. cit., p. 212).
„Iisus Sirah dzise: «Un lucru ce verî s d ruieşte s fie
cu bucurie obrazului t u şi cu cuvînt dulce, c mai bunu
este cuvîntu cela bunu decît mare dar»” (p. 503v, ed. cit.,
p. 214).
„Iisus Sirah dzise: «Ado- i amente de s r cie în vremea
cînd eşti eftin şi r m şi ele- i las s - i fie în vremea de
s r cie, c vreamea se schimb de dem nea a pînî seara»”
(p. 506r, ed. cit., p. 214).
„Isus Sirah dzise: «Nu-l lua întru necredin cuvîntul
adeverit oare derep ce lucru»” (p. 555v, ed. cit., p. 234).
Din Învă ăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie16:
                                                            
13 Am preluat aceste date din amplul studiu introductiv al lui
Alexander Di Lella la edi ia AB, p. 56-57.
14 Cf. Dragoş Moldovanu, Stilizarea citatului biblic în «Divanul» lui
Dimitrie Cantemir, în „Anuar de lingvistic şi istorie literar ”, Iaşi, XX
(1969), p. 49-68.
15 Dup edi ia: Pandele Olteanu, Floarea darurilor sau Fiore di virtù,
Studiu, edi ie critic pe versiuni, dup manuscrise, traducere şi glosar în
context comparat, Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1992.
16 Dup edi ia Învă ăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie.
Text ales şi stabilit de Florica Moisil şi Dan Zamfirescu. Cu o nou
traducere a originalului slavon de G. Mih il . Studiu introductiv de Dan
Zamfirescu şi G. Mih il , Minerva, Bucureşti, 1970.
COMENTARII
Sirah 19:1: „Cum nu s va îmbog i lucr toriul be iv,
aşa şi sufletele care iubescu be iia nu vor înmul i bun t ile,
ce şi cele ce vor avea le vor piiarde” (ed. cit., p. 261).
Sirah 31:29: „F tul mieu, «deaca bei vin, nu te l uda nici
te face b rbat, c pre mul i au pierdut vinul» şi multe
r ut i au f cut” (ed. cit., p. 272).
Sirah 33:24: „C şi Sfînta Scriptur m rturiseşte şi zice:
«Niciodat cinstea şi venitul s nu-l dai altuia»” (ibidem).
Din Varlaam, Cartea care să cheamă Răspunsul împotriva
catihismusului calvinesc, făcută de părintele Varlaam, mitropolitul
Sucevei şi Arhiepiscopul ărîi Moldovei. Tipărită v leato bytia mira
7153, sp(s)eniaže mira 1645 17:
„S cerc m şi foarte cu deadins s socotim,
aducîndu-ne amente şi de cuvîntul în eleptului ce gr iaşte:
«Înnaintea omului iaste şi via a şi moartea» (Sirah 15), deci
pentru s nu aleagem moarte în loc de via ” (1v, ed. cit., p.
190-191).
Din Cantemir, Divanul 18:
„Eclisiasticul, gl. 10, sh. 11: «Tot putérnicul, scurt»”
(47 , ed. cit., p. 201).
r „Muiarea bun , parte bun , parte se va da celor ce se
mirurile scumpe»” (p. 48r, ed. cit., p. 201).
„Ecli. gl. 7, sh. 2 (=1): «Mai bine-i numele bun decît
„«Cine s va atinge de p cur , ima-s -va de ea»
Eclisiiasticul, gl. 13, sh. 1” (60v, ed. cit., p. 225).
„Precum Ecclisiasticul au cunoscut, împotriva binelui,
r u iaste şi împotriva vie ii, moarte (gl. 33, sh. 15)” (65r, ed.
cit., p. 233).
„Pentru carea adeveréşte Eclisiiasticul: «Pu intel
osteniiu şi mult odihn aflaiu» (gl. 51, sh. 35)” (79v, ed.
cit., p. 257).
„Dup aceasta: «Împotriva binelui, r ul, iar împotriva
vie ii, moartea iaste», dzice Eclisiiasticul, gl. 33, sh. 15. (…)
Şi iar şi acela dzice «În minte s - i fie c moartea nu va
z b vi» (Eclisiiasticul, gl. 14, sh. 12)” (85v, ed. cit., p. 271).
„Nice s dzici: mila lui Dumn dz u iaste mare şi toate
p catele méle nu va pomeni, c ci: «Mila şi mîniia de la
dînsul de sirg s apropie» (Eclisiasticul, gl. 13, sh. 13)” (86r,
ed. cit., p. 271).
Din Antim Ivireanul, Didahii 19:
„«S rac trufaş au urît sufletul mieu» zice Domnul la 25
capete ale lui Sirah” (147r, ed. cit., p. 160).
„«Cu tot sufletul t u téme-te de Domnul (poruncéşte
Sfîntul Duh la al 7 cap a lui Sirah) şi pe preo ii laud ». Şi
iar ş: «Teme-te de Domnul şi preo ii laud »” (155r, ed. cit.,
p. 169).
La cronicarul Ion Neculce20, într-una dintre formul rile
sale moralizatoare, g sim urm toarea parafraz :
                                                            
17 Dup edi ia: Varlaam, Opere. Răspuns împotriva catihismusului
calvinesc. Edi ie critic , studiu filologic şi studiu lingvistic de Mirela
Teodorescu, Minerva, Bucureşti, 1984.
18 Dimitrie Cantemir, Divanul. Edi ie îngrijit , studiu introductiv şi
comentarii de Virgil Cîndea. Text grecesc de Maria Marinescu-Himu,
Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1974.
19 În edi ia: Antim Ivireanul, Opere. Edi ie critic şi studiu
introductiv de Gabriel Ştrempel, Editura Minerva, Bucureşti, 1972.
20 Ion Neculce, Letopise ul ării Moldovei şi O samă de cuvinte. Edi ie
îngrijit , cu glosar, indice şi o introducere de Iorgu Iordan, Editura de
Stat pentru Literatur şi Art , Bucureşti, 1955.
295
„C lacrîmile s racilor nice soareli, nice vîntul nu le
poate usca. Dup cum dzice şi Isus Sirah, c ruga
smeritului nuori în cer p trunde” (ed. cit., p. 194).
Marele predicator care a fost Petru Maior21 pare s fi
avut o predilec ie special pentru Siracid; cîteva exemple:
Din Propovedanii:
„«O, moarte, bun iaste judecata ta». Iisus Sirah, cap 41,
stih 3” (ed. cit., p. 45).
Din Didahii:
„Feciori ai, zice Sirah, cap 7, stih 24, înva -i pre ei. Nu
zice: îmbog eşte-i pre ei, înal -i pre ei, ci înva -i pre ei.
(…) Pentru c aceasta tr bue s fie toat nevoin a voastr :
ca s face i pre fiii voştri oameni buni, cet eni buni,
creştini buni” (ed. cit., p. 71).
„Cui va fi bine de descînt toriul muşcat de şarpe? Sirah,
cap 12 stih 17” (ed. cit., p. 73).
„Spre fata cea neruşinoas înt reşte paza, ca nu cumva
s te faci bucurie vr jmaşilor. Sirah, cap 42, stih 5” (ed. cit.,
p. 79).
tem de Domnul. Sirah, cap 26, stih 3” (ed. cit., p. 85).
„La Sirah, cap 26, stih 8, zice Dumnezeu c acela ce ia
de mîn vro muiare, iaste asemenea celui ce ia scorpie în
mîn : «Cel ce o ine pre ia, ca şi cel ce prinde scorpie.» Şi
vrea cu un graiu ca acesta s ne arate cît primejdie iaste în
glumele acestea, de a r mînea omul înveninat la suflet de
otrava p catului. În capul 9, stih 10, p şeşte mai înainte şi
opreşte Dumnezeu nu numai s nu prind în mîn tin rul
vro muiare, şi nici s şead lîng ia, şi aşa zice: «Cu muiarea
m ritat nicidecum s nu şezi». (…) Ce e mai mult? Nu
vrea nici s te ui i la ia. «Întoarce- i ochiul t u de la muiarea
frumoas şi nu te uita la frumse a strin ». Sirah, cap 9, stih
8. Şi spune pricina pentru ce, c cu frumse a muierii mul i
s-au înşelat. Şi pentru c «de la iubirea, ca şi focul se
aprinde». Şi pentru ca s nu socoteasc oarecarele c aici se
gr iaşte numai de muierile sau cele m ritate sau cele rele,
asculta i cum arat Dumnezeu la acelaşi, cap 9, stih 5: «La
fat nu te uita, ca s nu te sminteşti întru podoaba ei»” (ed.
cit., p. 87).
„Deci eu vreau s sfîrşesc cu deadins dojenind pre
p rin i cu acele cuvinte ale Duhului Sfînt: «Nu b ga pre tot
omul în casa ta, c multe sînt meşteşugurile celui viclean».
Sirah, cap 11, stih 31” (ed. cit., p. 91).
9. Explica ii privitoare la versiunea de fa ă
Potrivit deciziei primare privitoare la versiunea modern
din prezenta edi ie, care trebuie s serveasc drept ghid
pentru în elegerea adecvat a vechilor versiuni româneşti,
în traducere am urm rit îndeaproape textul grecesc al
Septuagintei, din edi ia SEPT.FRANKF. Întrucît, pentru Cartea
În elepciunii lui Iisus Sirah, multe din vechile manuscrise ale
Septuagintei şi unele edi ii tip rite (cum ar fi Complutensa) au
inclus în text glosele traduc torului în greceşte ori ale altor
                                                            
21 Petru Maior, Scrieri, I, Procanon, Propovedanii, Didahii, Istoria pentru
începutul românilor în Dachia. Edi ie critic alc tuit de Florea Fugariu,
prefa şi tabel cronologic de Maria Protase, Minerva, Bucureşti, 1976.
296 SAPIENTIA, ECCLESIASTICUS, SUSANNA, DE BELO SIVE DRACONE BABYLONICO
copişti sau comentatori ulteriori, unii dintre editorii
moderni au socotit c aceste glose sînt parte integrant din
tradi ia textului. Vechimea şi conformitatea cu ansamblul
discursului le confer acestor glose suficient legitimitate.
Aceste pasaje, pe care SEPT.RAHLFS şi al i editori le dau de
regul în aparatul critic de subsol, sînt introduse de
SEPT.ZIEGLER (care le noteaz cu un corp de liter mai
mic) în fluxul principal. Din ra iuni de ordin tehnic, noi am
inclus traducerea acestor glose, preluate dup
SEPT.ZIEGLER, în sec iunea de Comentarii. La numerotarea
capitolelor şi a versetelor am procedat urmînd op iunea
vechilor traduc tori români, care au preluat-o pe cea din
SEPT.FRANKF. Am procedat astfel din dorin a de a facilita
cititorului compara ia cu textele originare, MS.45, MS.4389
şi BIBL.1688.
În traducere am urm rit îndeaproape textul grecesc,
preluînd ca atare inclusiv aproxima iile sau formul rile
nefericite în raport cu originalul ebraic. În unele cazuri, pe
care le-am semnalat şi explicat în note, a trebuit s
amend m totuşi textul grecesc mult prea obscur cu ajutorul
corespondentului ebraic, siriac sau latinesc22.
Citatele din literatura antic , din patristic sau al i
scriitori bisericeşti, precum şi cele din literatura de
specialitate modern , dac nu poart o alt indica ie
expres , au fost traduse de noi.
10. Concluzii
Prin con inutul şi prin orientarea sa teologic şi religioas ,
ca şi prin calit ile sale literare, Cartea În elepciunii lui Iisus
Sirah reprezint o m rturie de prim rang asupra unei epoci
de o importan crucial pentru configurarea profilului
cultural şi confesional al spa iului mediteranean la sfîrşitul
Antichit ii. Din confruntarea cu elenismul, iudaismul s-a
v zut nevoit s încerce s -şi reformuleze exigen ele,
acceptînd în interiorul s u un anumit grad de diversitate
polimorfic , impus , între altele, şi de creşterea treptat a
ponderii diasporei fa de comunitatea palestinian . Pe
acest teren fertil, la impactul cu evenimentele istorice
tragice care se vor succeda între secolele I î.Hr. şi I d.Hr.,
vor r s ri deopotriv creştinismul şi iudaismul rabinic al
Evului Mediu. Opera lui Sirah a fost unul dintre ultimele
texte acceptate de c tre to i cei care se revendicau de la
tradi ia lui Moise.
Componenta tradi ionalist-conservatoare a discursului
lui Sirah va asigura textului un loc privilegiat în preferin ele
de lectur ale evreilor, dup cum atest frecventa sa citare
în Talmud şi în marea culegere de texte sapien iale Zicerile
părin ilor. Chiar dac nu a fost re inut în cele din urm între
textele canonului iudaic (probabil din cauza
ultra-rigorismului de sorginte fariseean care s-a impus
dup anul 70 d.Hr.), pre uirea de care opera lui Ben Sira s-a
bucurat în mod constant printre evrei este dovedit de
22 Pentru compara ia textului Septuagintei cu fragmentele în ebraic
descoperite la Cairo, Qumran şi Massada din Cartea În elepciunii lui Iisus
Sirah am întrebuin at edi ia din 1968 a lui Vattioni (= HEBR.); tot de aici
am preluat şi referin ele la Peshitta siriac .
ecourile clare pe care le-a l sat în texte liturgice importante
precum cele de la Yom Kippur sau în cunoscuta rug ciune
a celor Optsprezece Binecuvînt ri. Cît despre tradi ia
creştin , chiar dac în privin a canonicit ii s-a men inut o
ezitare datorat redact rii sale tardive, opera Siracidului s-a
bucurat constant de pre uire, dac ar fi s men ion m doar,
pe lîng subtitlul Ecleziasticul, includerea sa constant în
manuscrisele Septuagintei şi dup ce colec ia alexandrin îşi
pierduse creditul printre evrei.
Inclus , ca text „deuterocanonic”, în aproape toate edi iile
moderne ale Bibliei, indiferent de orientarea confesional a
editorilor (mai pu in de c tre neoprotestan i), Cartea
În elepciunii lui Iisus Sirah ocup un loc proeminent în
literatura sapien ial universal .
Prolog adăugat pe furiş, nesigur
Pentru am nunte de ordin istoric şi pentru semnifica iile
acestui prolog, vezi supra, Introducere.
[1]
Dup un obicei larg r spîndit la popoarele antice, nepotul
purta adesea numele bunicului s u. Gr. oJmwvnumo", literal
‘care poart acelaşi nume’, nu mai apare în alt loc în
Septuaginta; prin tizul său am men inut op iunea din BIBL.1688.
[2]
Gr. aijcmalwsiva este termenul frecvent întrebuin at în
Septuaginta pentru a desemna no iunea de ‘sclavie’ (cf., de
referire clar la robia babilonian . ♦ Gr. ajnavklhsi",
exemplu, Deut. 21:13; 28:41 etc.). În context se face
derivatul postverbal de la ajnakalevw ‘a chema’ (întrebuin at
în primul verset din Levitic pentru a desemna „chemarea”
lui Moise de c tre Dumnezeu), nu mai apare în alt loc din
Septuaginta. Unul dintre sensurile cuvîntului este cel de
‘chemare spre retragere a unei trupe’, ceea ce ar justifica
op iunea noastr . C ci „chemarea” la care se face trimitere
este, dup cum reiese de altfel şi din context, ieşirea din
robia babilonian şi întoarcerea poporului ales în Palestina.
[3]
Gr. filovpono" înseamn literal ‘care iubeşte efortul’ şi
desemneaz calitatea de a fi activ, harnic, laborios a unei
persoane; faptul c acest cuvînt, ca şi alte cîteva cuvinte din
din acest prolog, nu mai apare în alt loc din Septuaginta
acestui text. ♦ Gr. frovnimo", termen pe care l-am
poate fi interpretat ca o dovad a redact rii mult mai tîrzii a
echivalat, în func ie de context, prin rom. chibzuit, priceput
sau cuminte, este un cuvînt-cheie din seria terminologic
sapien ial , ap rînd frecvent în Septuaginta, mai ales în
Parim.; sinonim par ial al lui sofov", desemneaz o serie de
calit i fundamentale ale omului în elept: pruden a,
şi de celelalte precepte religioase etc. ♦ Gr. ajpovfqegma
st pînirea de sine, sim ul r spunderii, respectul fa de Lege
şi mai apare în Septuaginta în Deut. 32:2 şi Iez. 13:19. ♦
‘precept, senten ’ este un termen curent în greaca comun
COMENTARII
Pentru termenii sapien iali suvnesi" şi sofiva, echivala i aici
prin în eles şi în elepciune, vezi mai jos, notele de la 1:15 şi
3:28.
[4]
Prin expresia operă bine întocmită am redat sintetic gr.
ejnarmovnion suvntagma, literal: „alc tuire armonioas ”.
Expresia orînduială cu bună tocmeală, forjat de autorii
este obscur prin literalismul ei excesiv. ♦ Pentru gr.
BIBL.1688 dup cea din MS.45 (cu bună tocmală rînduială),
melevth ‘cercetare’ ca termen sapien ial, vezi mai jos.
[5]
Expresia cuvinte de în elepciune (gr. lovgoi fronhvsew")
denumeşte generic toate formele de enun apodictic,
„alegoria” şi „parabola”. ♦ Am tradus prin alegorie gr.
sapien ial, între care în text sînt men ionate imediat dou ,
aijnivgma, cuvînt care mai apare în Septuaginta la Num. 12:8
(echivalat neologistic de Mihai Moraru, în SEPT.NEC, prin
enigmă) şi în Deut. 28:37 (loc în care Ioana Costa a preferat,
în tradi ie, cf. MS.45: cimilituri, BIBL.1688: gîcitori). ♦ Pentru
în edi ia men ionat , prin op iunea cimilitură, s se men in
gr. parabolhv, care apare în Septuaginta mult mai frecvent
(cf. Num. 23:7 şi 18; 24:3 şi 15; Deut. 28:37; Parim. 1:6;
Ecles. 1:17 etc.) şi echivalat în mod tradi ional prin pildă (cf.
care are avantajul preciziunii. ♦ Tot de dragul preciziunii
BIBL.1688), am preferat transpunerea direct prin parabolă,
am transpus gr. iJstoriva ‘relatare verbal sau scris ’ prin
povestire, c ci echivalentul istorie din BIBL.1688 a dobîndit în
timp, în limba român , o denota ie principal care îl face
ambiguu în contextul nostru.
[6]
Prin urmaş al lui Solomon am redat în context con inutul
sintagmei gr. ojpadoV" tou' Solomw'nto", c ci formula ucenic
lui Solomon din BIBL.1688 ar sugera o neadecvat
contemporaneitate a celor dou personaje. Variant a lui
ojphdov", cuvîntul nu mai apare în Septuaginta şi înseamn în
greaca comun ‘înso itor, companion’. Se în elege de la
sine c , tr itor în secolul al II-lea î.Hr., Iisus Sirah nu putea
sens larg. ♦ Gr. polumaqhv", adjectiv curent în greaca
fi un „înso itor” al regelui Solomon, ci doar un urmaş în
clasic , a fost transpus literal în BIBL.1688 prin sintagma
mult învă at; solu ia erudit, pentru care am optat, este, ast zi,
mai precis .
Prologul În elepciunii lui Iisus, fiul lui Sirah
Redactat, probabil, direct în limba greac de traduc torul
textului, acest prolog prezint o importan capital pentru
l murirea a numeroase probleme, nu doar ale Căr ii
În elepciunii lui Iisus Sirah, ci ale Septuagintei înseşi. Despre
toate implica iile privitoare la istoria textului, persoana
autorului şi a traduc torului, locul s u în configurarea
canonului biblic etc., am tratat mai pe larg mai sus, în
Introducere, paragraful 5.
297
[4]
Sintagma cei ce sînt în stare să citească (gr. touV"
ajnaginwvskonta") se refer la oamenii înv a i, c rturari sau
scribi, care pot în elege textele sacre în limbile originare şi
le pot împ rt şi con inutul şi celorlal i. Unul dintre aceşti
înv a i este Ben Sira însuşi.
[6]
Pentru în elesul expresiei celor din afară (gr. toi'" ejktoi'"),
vezi supra, Introducere, § 5. Expresia mai poate fi în eleas şi
în sensul generic de ‘neînv at, incult’, cf. SEPT.GERM.: die
Illiteraten.
[15]
Destinatarii traducerii sînt evreii din diaspora egiptean ,
care deja nu mai erau în stare s citeasc textele sacre în
limba ebraic .
[20-26]
Aprecierile sceptice cu privire la exactitatea textului
transpus în greceşte în compara ie cu originalul ebraic
atest faptul c nici versiunile realizate anterior (Pentateuhul)
nu se bucurau de o reputa ie ferm . Abia ulterior colec ia
Septuagintei va dobîndi un prestigiu propriu, intrinsec,
începînd s fie considerat la fel de „inspirat ” ca şi
originalul ebraic. Actul traducerii (gr. eJrmhneiva în v. 20,
meqermhneu'sai în v. 30) este privit ca o opera ie riscant ,
de aceea apelul la îng duin a cititorului nu este o simpl
figur retoric .
[29]
Secven obscur în BIBL.1688, datorat transpunerii
literale: aflaiu nu de mică învă ătură asămănare. Cuvîntul
grecesc ajfovmoion a pus serioase probleme de echivalare
traduc torilor, c ci în greaca comun este atestat doar ca
adjectiv (ajfovmoio"), cu în elesul de baz ‘neasem n tor’.
Pornind de la aceast valoare adjectival a cuvîntului, unii
interpre i au presupus c am avea în context o referire la
tipul de via , nivelul de instruc ie sau de cunoaştere a Legii
etc. al evreilor din Alexandria, în compara ie cu cei din
Palestina. De aici echival ri contradictorii precum: j’ai
décuvris une vie conforme à une haute sagesse (BJ), am găsit o mare
scădere de învă ătură fa ă de cea din Iudeea (BIBL.RADU-GAL.),
am aflat o via ă întru nimic mai prejos decît a noastră
(BIBL.ANANIA). Trecînd peste o serioas dificultate de
ordin gramatical (absen a în manuscrise a articolului tov,
care ar fi fost marca sigur a substantiviz rii), cei mai mul i
specialişti sînt de p rere c ajfovmoion trebuie totuşi socotit
un substantiv, sinonim cu gr. ajfomoivwma, atestat la Platon
cu sensul de ‘copie’ (vezi, în special, AUVRAY). Sensul de
‘copie (a unei c r i); exemplar’ este înregistrat, s.v.
ajfovmoio", şi de AB, cu trimitere precis la pasajul nostru.
De aceea, op iunea noastr merge în aceast direc ie,
înt rit şi de al i interpre i: j’ai trouvé un exemplaire de cette
importante instruction (TOB), I came across the reproduction of a
good deal that is instructive (AB), j’ai découvert un démarquage
298 SAPIENTIA, ECCLESIASTICUS, SUSANNA, DE BELO SIVE DRACONE BABYLONICO
d’instruction qui n’est pas médiocre (HARL/ DORIVAL/
MUNNICH, p. 87).
Capitolul 1
1:1
Prima parte a c r ii poate fi socotit un veritabil poem
închinat în elepciunii. Imagine central în discursul
Siracidului, în elepciunea (ebr. hokmî, gr. sofiva) este un
atribut al lui Dumnezeu cel transcendent şi un dar f cut de
acesta oamenilor. Adesea personificat , în elepciunea este
rev rsat de Dumnezeu cu d rnicie asupra întregii crea ii.
Ocupînd un loc de prim rang în sînul crea iei, în elepciunea
nu se identific niciodat în discursul Siracidului cu
Dumnezeu însuşi. În corela ie cu pasajul similar din Parim.
8:22-31, con inutul vv. 4-5 a fost în repetate rînduri
interpretat ca o referin cristologic major în c r ile VT.
Înc din primele secole creştine, p rin i ai Bisericii precum
Origene sau Tertulian au asociat imaginea În elepciunii
divine cu persoana lui Iisus Hristos, în contextul efortului
de limpezire a naturii Fiului în raport cu Tat l în cadrul
Treimii. Identificarea În elepciunii cu Logosul despre care
se vorbeşte în Ioan 1:1 a permis s se stabileac dogma
despre caracterul increat şi consubstan ial al Fiului (=
În elepciunea/ Cuvîntul) în raport cu Tat l. Aceast
interpretare s-a impus la Conciliul de la Niceea (325 d.Hr.),
împotriva interpret rii ariene, potrivit c reia pasajul în
cauz ar fi un argument în favoarea naturii create a Fiului.
Pentru detalii privind semnifica iile teologice ale
în elepciunii la Ben Sira, vezi MARBÖCK, p. 17-34;
asemenea, supra, Introducere, § 3. ♦ Teonimul cel mai des
PELIKAN I, p. 191-210; JOBES/ SILVA, p. 25. Vezi, de
folosit de Siracid este Domnul (gr. kuvrio"), şi mai rar
Dumnezeu (gr. qeov"). Am p strat constant în traducere
aceast diferen iere.
1:2
47:5. ♦ Expresiva metafor picăturile ploii (gr. stagovnai
Acest verset este preluat ca atare în Cartea secretelor lui Enoh,
uJetou' ), sugerînd o mul ime nesfîrşit , este parafrazat de
Sfîntul Chiril al Alexandriei în Închinare în duh şi adevăr astfel:
„A poruncit s numere poporul şi s fac alegerea exact
din mul imea de rînd, nu pentru c nu i-ar fi cunoscut
F c torul (c ci «îi sînt num rate şi pic turile de ploaie»,
dup cum s-a scris), ci ca s ştie l murit cei ce citesc
Sfintele Scripturi c cei ce sînt închina i lui Dumnezeu şi se
numesc poporul Lui sînt înscrişi în listele lui Dumnezeu şi
în cartea vie ii” (CHIRIL ALEX., S. I, p. 449). Aceeaşi
metafor implicit pentru sugerarea unei mul imi nesfîrşite
este folosit şi de Simeon Noul Teolog (Cateheze, V, 142):
„Şi ceilal i [oameni], cine ar putea s îi socoteasc , mai
numeroşi decît pic turile de ploaie şi decît stelele cerului,
regi, principi, st pînitori, ca s nu mai vorbim de s raci sau
de cei care tr iesc de sine st t tori” (SIMEON, CATECH. I,
p. 388-389). Acest verset (împreun cu v. 16:21) este
parafrazat şi înglobat şi de Origene într-una dintre omiliile
sale la Ezechia (IV, 2): „De unde mi-ar putea veni puterea
de a explica de ce vin pe p mînt foametea, rodnicia,
belşugul, seceta? (...) Oare din pricina oamenilor şi a
r ut ii sufletelor ne este trimis foametea, sau lucrurile pe
care le vedem întîmplîndu-se se petrec din pricina îngerilor
c rora le sînt încredin ate lucrurile p mânteşti? Dar, dac
exist anumi i slujitori ai economiei cereşti, c rora le sînt
încredin ate roadele, oare nu cumva din pricina lor apare
pe p mînt nerodnicia? «Cea mai mare parte din faptele sale
sînt, într-adev r, ascunse.» Nu putem exprima m re ia
în elepciunii sale. «Nisipul m rii, pic turile de ploaie, zilele
veşniciei, cine le va num ra? În l imea cerului, întinderea
p mântului, abisul în elepciunii, cine la va cerceta?» Aşadar,
foametea este trimis pe p mîntul plin de p cate din
diferite motive” (ORIGENE, EZEC., p. 166-168).
1:3
Con inutul acestui verset este parafrazat de Sfîntul Chiril al
Alexandriei (Glafire la Ieşire), într-un context polemic la
adresa ereticilor: „Ereticii... iscodind modul naşterii
dumnezeieşti şi negr ite, se îmboln vesc de o nepricepere
f r asem nare şi nu primesc în minte ceea ce s-a scris:
«Cine a m surat cerul cu palma?»” (CHIRIL ALEX., S. II, p.
293).
1:4
Tema primordialit ii în elepciunii în universul creat este
un topos al textelor biblice sapien iale, cf. Parim. 8:22 şi
urm., Iov 28:2 şi urm. ♦ Prin expresia chibzuin a în elegătoare
am încercat s dezambiguiz m nota uşor tautologic a gr.
suvnesi" fronhvsew", cf. în elêgerea min ii (BIBL.1688,
BIBL.MICU), sintagm combinînd doi termeni importan i
din repertoriul sapien ial, care apar frecvent singuri. Alte
solu ii de traducere: intellectus prudentiae (VULG.), intelligence
prudente (TOB, BJ), prudent understanding (AB). În
BIBL.LUTHER se prefer reprezentarea separat a celor
dou elemente: sein Verstand und seine Einsicht.
1:5
Acest verset lipseşte din SEPT.RAHLFS, dar este prezent în
SEPT.FRANKF.
1:6
Este exprimat aici ideea c natura profund a în elepciunii
nu poate fi p truns de mintea omeneasc , doar
Dumnezeu st pînind-o pe deplin. Prin stratageme am redat
sensul central al gr. taV panourgeuvmata, care corespunde
ebr. ma‘ărûmêhā ‘viclenie’, cf. AB: subtleties. Alte op iuni:
astutias illius (VULG.), ses accomplissements (TOB), ses ressources
(BIBL.JER.), ihre geheimen Gedanken (BIBL.LUTHER). Dup
AB, s.v., gr. panouvrgeuma are la forma de plural conota ii
pozitive. Solu ia meşterşugurile (BIBL.1688, p strat la
BIBL.MICU şi BIBL.1914) este exact , dat fiind
semnifica ia în epoc a cuvîntului ales. Acceptabil şi
explicit apare formularea tainicile ei puneri la cale
(BIBL.RADU-GAL.), dar izvoarele ei (BIBL.ANANIA) este o
op iune nefericit atît din punct de vedere semantic, cît şi
COMENTARII
stilistic-contextual, întrucît repet un con inut deja
exprimat în versetul anterior (gr. phghv ‘izvor’). Cf. şi
SEPT.GERM: ihre Rafinesse, iar în nota de subsol solu iile
alternative: grosse Taten ‘fapte mari’, Gewandheit ‘îndemînare,
abilitate’, Geschichtlichkeit ‘dib cie, iscusin , îndemînare’.
Vezi, de asemenea, şi SEPT.ENGL.: wondrous feats ‘fapte
miraculoase’. Cuvîntul mai apare înc o dat , la 42:18.
1:7
Imaginea Dumnezeului atotputernic, aşezat pe tronul de
slav , reapare mai jos (43:29), ca şi în alte locuri din VT (Is.
6:1; Ps. 9:5 şi 47:9). ♦ În SEPT.ZIEGLER apare în plus, în
acest verset, secven a urm toare: „Cui i s-a dezv luit ştiin a
în elepciunii şi cine a cunoscut marea ei experien ?” ♦
Expresia ştiin a în elepciunii, dup gr. ejpisthvmh sofiva", cf.
disciplina sapientiae (VULG.), la science de la sagesse (TOB, BJ),
sapien ial. ♦ Gr. polupeiriva ‘experien bogat ’ (cf. AB,
reprezint o alt îmbinare de termeni-cheie ai repertoriului
s.v.) este un compus care mai apare în 25:6. Cf. bogă ia
mijloacelor ei (BIBL.RADU-GAL.), la richesse de ses voies (BJ),
grande expérience (TOB), resourcefulness (AB), ihre umfassende
Erfahrung (SEPT.GERM.), her great experience (SEPT.ENGL.).
1:8
Prin orice fiin ă am echivalat în mod explicit ebraismul
grecesc pavsh" sarkov" (cf. şi AB: every living thing), tradus de
unii interpre i în mod literal: toute chair (TOB, BJ). Aceast
expresie se refer la to i oamenii, ideea fiind c Dumnezeu
a „rev rsat” (ejxevceen) în elepciunea peste to i oamenii (cf.
BIBL.LUTHER: über alle Menschen), dar „a rezervat-o” sau „a
împ r it-o” (ejcorhvghsen) în special „celor care îl iubesc”
Israel, care tr iesc potrivit Legii. ♦ Am interpretat secven a
(toi'" ajgapw'sin aujtovn), adic membrilor neamului lui
gr. kataV thVn dovsin aujtou' în sensul, impus de context,
potrivit dărniciei lui (Dumnezeu), cf. şi după măsura dărniciei sale
(BIBL.RADU-GAL.), selon sa largesse (TOB, BJ), according to his
bounty (AB), nach seinem Gefallen (BIBL.LUTHER). Gr. dovsi"
mai apare în Fac. 47:22, unde actualizeaz sensul ‘por iune’.
1:9-10
Teama fa ă de Domnul (gr. fovbo" kurivou) reprezint , al turi
de în elepciune, cu care este indisolubil legat , nucleul
teologiei lui Ben Sira, care este în fond punctul central al
atitudinii veterotestamentare fa de Dumnezeu (cf. Deut.
4:9-10; 8:5-6; Parim. 1:7; 9:10; Iov 28:28 etc.). Aceasta
înseamn supunere total şi iubire fa de Creator, iar
con inutul complex al conceptului este nuan at, într-o
succesiune imnic , în cele ce urmeaz , unde teama fa de
Domnul este descris drept „m rire, mîndrie, bucurie şi
cunun a veseliei” (v. 11), „început al în elepciunii” (v. 14),
„sa ietate a în elepciunii” (v. 16), „cunun a în elepciunii”
(v. 18), „r d cin a în elepciunii” (v. 20) sau pur şi simplu
„în elepciune şi înv tur ” (v. 27). ♦ În MS.45 apare
verbul a ghizdăví, cu sensul ‘a înfrumuse a’. Recuren a de
aici este unic : Frica Domnului ghizdăvi-va inima şi va da veselie
şi bucurie şi îndălungare vie ii. Este un derivat de la adj. ghizdav
299
♦ Seria de atribute metaforice se va reg si mai jos, 6:18 şi
(slavon. gizdavß ‘idem’), cuvînt atestat de DA la Cantemir.
urm., în cadrul unei exorta ii c tre c utarea în elepciunii.
„M rirea” sau „slava” (ebr. kābôd, gr. dovxa) şi „cunun de
trimit la natura divin a în elepciunii. ♦ Desemnînd în
veselie” (ebr. ‘teret tip’eret, gr. stevfano" ajggaliavmato")
greaca homeric no iunea de ‘banchet’ şi fiind deopotriv
numele uneia dintre gra ii, gr. eujfrosuvnh este foarte
frecvent întrebuin at în Septuaginta (dup CONCORD., peste
100 de recuren e doar în c r ile canonice), unde a ajuns s
semnifice un complex moral-sapien ial con inînd notele
semantice de confort spiritual, senin tate şi fericire
rezultînd dintr-o via moral şi din supunere fa de
Dumnezeu. ♦ Via ă îndelungată red compusul gr.
makrohmevreusi", atestat de AB doar în acest loc din Sirah.
Con inutul cuvîntului este redat perifrastic de interpre i:
longue vie (TOB, BJ), langes Leben (BIBL.LUTHER),
longitudinem dierum (VULG.). Vechii interpre i români au
creat prin calchiere sintagma îndelungare de via ă (BIBL.1688),
modificat de BIBL.MICU în lungime de zile; aceast ultim
formul s-a perpetuat neîntrerupt, pîn ast zi, în
BIBL.1819, BIBL.ŞAGUNA, BIBL.1936, BIBL.RADU-GAL.,
BIBL.1968, BIBL.ANANIA. Mai frecvent apare în Septuaginta
verbul corespondent, gr. makrohmereuvw, ca de exemplu
aici, în v. 20, sau mai jos, 3:6. Autorii versiunii siriace au în
acest loc expresia „via veşnic ”, ceea ce reprezint o
interpretare creştin improprie Siracidului. Ideea c teama
fa de Domnul este indisolubil legat de în elepciune este
unul din motivele centrale ale doctrinei sapien iale a
Siracidului (vezi şi Introducerea, § 3).
1:12
Corespunzînd ebr. r ’š sau ebr. tĕhillî, termenul gr. ajrchv, cu
sensul literal ‘început’, are în Septuaginta urm toarele trei
valori semantice principale (existente, de altfel, şi în greaca
comun ): 1. ‘punct de pornire; origine’ (cf. mai jos, 15:14
sau 39:25); 2. ‘partea cea mai important a unui lucru;
temei’ (cf. mai jos, 29:21); 3. ‘esen sau principiu al unui
lucru’ (cf. mai jos, 10:21 şi 11:3). În versetul de fa , cele trei
sensuri apar toate simultan şi indistinct, cea mai bun
sagesse). ♦ Con inutul acestui pasaj este parafrazat de
echivalare fiind prin subst. principiu (cf. BJ: le principe de la
Sfîntul Ambrozie al Milanului astfel: „Teama de lege este
dragostea de Evanghelie. S-a spus: «Teama de Dumnezeu
este începutul în elepciunii»” (Scrisoarea a LXXVII-a, în
AMBROZIE, S. II, p. 307). De asemenea, şi Sfîntul Augustin
îşi aminteşte de aceste cuvinte ale Siracidului în urm torul
context: „Ascult Scriptura: «Teama de Domnul este
începutul în elepciunii.» Aşadar, el începe prin a se teme de
ziua judec ii; temîndu-se, el se îndrepteaz , începe s
retr iasc l untric şi s -şi ucid m dularele cele p mânteşti,
dup cum spune şi Apostolul [Col. 3:5]” (AUGUSTIN,
COMM. IOAN, p. 379).
1:11-13
Secven a cuprins între versetele 11-13 pune în tem dou
300 SAPIENTIA, ECCLESIASTICUS, SUSANNA, DE BELO SIVE DRACONE BABYLONICO
componente esen iale ale iudaismului: a) strînsa leg tur
între religie şi comportamentul moral, în m sura în care
virtutea este v zut ca fruct al temerii fa de Domnul, şi b)
motiva ia utilitarist a comportamentului moral, în m sura
în care traiul virtuos aduce cu sine o recompens imediat
(vezi SPICQ, p. 565). Trimiterea la binecuvîntarea pe care
omul virtuos şi cu team de Dumnezeu o va primi la
sfîrşitul vie ii este o conota ie din Septuaginta care lipseşte
din originalul ebraic; ea poate fi interpretat ca o
prefigurare a doctrinei creştine.
1:13
Gr. plhsmonhv, dup cum indic dic ionarele, desemneaz
aici, ca şi în Lev. 25:19; 26:5, starea de sa ietate alimentar ,
cf. sa iu (BIBL.1688, BIBL.MICU, BIBL.1914). Cuvîntul poate
fi în eles şi în sensul de ‘belşug’ (ca în Fac. 41:30). Unii
interpre i renun la conota iile alimentare şi opteaz
TOB şi BJ: plénitude, BIBL.LUTHER: Fühle). ♦ Imaginea
pentru sensul ‘deplin tate’ (cf. BIBL.RADU-GAL.: deplinătate,
unui Dumnezeu care „îi îmbat ” (gr. mequvskei) pe oamenii
contextul metaforic. ♦ Pentru metafora „roadele
credincioşi cu fructele în elepciunii se încadreaz firesc în
în elepciunii”, cf. Parim. 8:19 şi 11:30.
1:14
Întregul verset pare o parafraz dup Parim. 9:1-6.
1:15-16
Imaginea cununei (gr. stevfano") ca reprezentare simbolic a
ideii de ‘superlativ’ sau ‘excelen ’ este un topos formal în
25:8, dar şi Parim. 17:6; 12:4; 16:31. ♦ Teama fa ă de Domnul
c r ile sapien iale ale Septuagintei, cf., de exemplu, mai jos,
(SEPT.FRANKF.: fovbo" kurivou) este unul din reperele
centrale ale viziunii etice a Siracidului şi apare ca atare şi în
celelalte c r i sapien iale. Referiri la acest principiu g sim
din abunden la Sfin ii P rin i; un exemplu avem la Sfîntul
Grigorie din Nazianz: „S cercet m deci, începînd cu ceea
ce este bine s începem, şi anume cu înv tura pe care
ne-a dat-o Solomon: «Iat începutul în elepciunii:
Dobîndeşte în elepciunea!» [Parim. 4:7]. Ce în elege el prin
aceasta? «Teama [de Dumnezeu]». Nu trebuie s începem
prin contemplare şi s sfîrşim prin team – c ci
contemplarea neîngr dit ne-ar putea împinge în pr p stii
–; luînd îns teama [de Dumnezeu] ca punct de plecare,
cur indu-ne şi, ca s spunem aşa, rafinîndu-ne, ne vom
în l a spre culmi. C ci acolo unde exist teama [de
Dumnezeu] exist şi împlinirea poruncilor; acolo unde
exist împlinirea poruncilor, exist cur irea trupului, norul
acesta care se aşeaz înaintea sufletului şi nu-i îng duie s
vad în puritatea sa raza dumnezeiasc ; acolo unde exist
purificare, exist şi iluminare, iar iluminarea înseamn
îndeplinirea dorin ei la cei ce rîvnesc la realit ile cele mai
m re e, sau la cea mai m rea realitate, sau la cea care
dep şeşte orice m re ie” (GRIGORIE NAZ., DISC.
XXXVIII-LXI, p. 164-165). ♦ Echivalarea tradi ional prin
pace a ebr. šālôm, gr. eijrhvnh, corespunde unui complex
conceptual care conoteaz ideile de bun stare, prosperitate,
mul umire, siguran , senin tate, împ care cu Dumnezeu şi
cu semenii. Unii interpre i încearc s expliciteze cîte ceva
♦ Prin sănătate am echivalat (asemenea majorit ii
din aceste nuan e: fericirea (BIBL.RADU-GAL.), bien-être (BJ).
interpre ilor, cf. BIBL.LUTHER: Heil, BJ: santé, TOB: bonne
santé) expresia greceasc (pu in tautologic ) uJgiveian
ijavsew", literal: sănătatea vindecării (BIBL.1688), dar,
♦ Ca şi sofiva, termenii ejpisthvmh ‘ştiin ’, gnw'si"
tautologic: vindecare de însănătoşare (BIBL.MICU, BIBL.1914).
‘cunoaştere’ şi suvnesi" ‘în elegere’, ‘inteligen ’ sau
‘intelect’ au fost moşteni i în repertoriul terminologic
sapien ial al Septuagintei din lexicul filosofic grecesc clasic.
Frecvent, aceşti termeni-cheie apar împreun , uneori, ca
aici, în combina ii sintagmatice precum gnw'si" sunevsew",
literal: ‘cunoaşterea în elegerii’, cf. BJ: connaissance intelligente.
Leute verständig und klug. ♦ În SEPT.ZIEGLER apare în plus
O dezambiguizare a expresiei în BIBL.LUTHER: macht die
secven a: „Amîndou sînt daruri de la Domnul întru pace,
iar mîndria celor care îl iubesc pe el sporeşte”.
1:17
Imaginea în elepciunii ca arbore reapare în 24:13-14 şi 16-17,
unde arborii sînt identifica i cu cedrul, palmierul sau vi a de vie.
1:19
Primejdiile majore cauzate de iritare, de furia nedreaptă (gr.
qumoV" a[diko") sau de pornirea spre furie (rJophV tou' qumou' )
sînt amintite şi mai jos, 27:30, ca şi în alte texte sapien iale
(Parim. 10:18; 12:16; 14:29 etc.).
1:20-21
Compusul gr. makrovqumo" (literal: ‘care îndur multe’)
apare relativ frecvent în Septuaginta (cf. Ieş. 34:6; Ps. 7:12;
Parim. 14:29 etc.) şi este calchiat în BIBL.1688: cel îndelung
răbdătoriu, expresie tradi ional în Bibliile româneşti.
Corespondentul ebr. este secven a ’erek ’appaym, literal:
‘care are nara lung ’; nasul era în imaginarul iudaic sediul
mîniei. Echilibrul, cump tul, re inerea şi t cerea omului
în elept sînt frecvent men ionate ca valori
comportamentale nu doar în VT, ci şi în literatura
sapien ial a egiptenilor (cf. DUESBERG, I, p. 113-119). ♦
Versetele sînt citate de Maxim M rturisitorul (FILOCALIA
II, p. 44) în urm torul context: „R spunse b trânul: A sta
neclintit în împrejur ri aspre şi a r bda relele; a aştepta
sfârşitul încerc rii şi a nu da drumul iu imii la întâmplare; a
nu vorbi cuvânt neîn elept, nici a gândi ceva din cele ce nu
se cuvin unui închin tor al lui Dumnezeu. C ci zice
Scriptura: «Pân la o vreme va r bda cel cu îndelung
r bdare şi pe urm i se va r spl ti lui cu bucurie; pân la o
vreme va ascunde cuvintele lui, şi buzele multora vor
spune în elepciunea lui»”.
1:22-24
În context apare gr. qeosevbeia, termen rar în Septuaginta,
un compus interpretat de lexicografi fie ca ‘slujire a lui
Dumnezeu’, fie ca ‘team fa de Dumnezeu; religiozitate’
(AB) sau ‘cult al divinit ii, pietate’ (BAILLY), cf. piété (BJ,
COMENTARII
TOB), fear of the Lord (AB). Am optat în context pentru
solu ia teama fa ă de Dumnezeu, aceeaşi ca în Fac. 20:11
(unde qeosevbeia corespunde ebr. yir‘at ’ĕl hîm ‘teama fa
28:28, unde corespunde ebr. yir‘at ’ad nay. ♦ Avem aici
de Dumnezeu’). Termenul mai apare înc o dat în Iov
unul din locurile în care ecua ia „în elepciunea – împlinirea
formulat cu cea mai mare claritate. ♦ Am tradus prin
Legii – înv tura – teama fa de Domnul” apare
încîntare gr. eujdokiva, cuvînt care înseamn în greac
‘(referitor la Dumnezeu) bun voin ’ (ca mai jos, 2:16), dar
şi ‘mul umire; încîntare’ şi chiar ‘împlinire, satisfac ie’ (ca
son bon plaisir (TOB), delight (AB). ♦ Credin a şi blînde ea (ebr.
mai jos, 18:31). Alte op iuni de traducere: ce qu’il aime (BJ),
’ĕmûnî şi ‘ănāwî, gr. pivsti" şi praovth", cf. la fidélité et la
douceur – BJ şi TOB, trust and humility) mai apar împreun , ca
atribute ale omului în elept, la 45:5.
1:25
Expresia cu o inimă prefăcută corespunde gr. ejn kardiva/
dissh',/ literal: ‘cu inima în dou p r i’, cf. avec un coeur double
(BJ, TOB), with duplicity of heart (AB), mit falschem Herzen
(BIBL.LUTHER). Ca desemnare metaforic a ipocriziei şi
minciunii, imaginea inimii scindate apare în Ps. 12:3, fiind
lexicalizat prin ebr. lēb wālēb, literal: ‘inim şi inim ’. Ideea
dedubl rii ca surs a ipocriziei este exprimat şi prin gr.
divglwsso", literal: ‘cu limba în dou p r i’ (dup ebr. ba‘al
štāyim), care apare ca epitet al omului ipocrit mai jos (5:9;
6:1; 12:3). S-a ar tat c , în imaginarul veterotestamentar,
inima apare ca sediu al interiorit ii: al inteligen ei şi voin ei
libere a omului, iar limba este v zut ca simbol al omului
exterior, al deciziilor şi ac iunilor acestuia. În consecin ,
ipocrizia, dedublarea, fie a inimii, fie a limbii, reprezint o
grav alterare a personalit ii umane, un p cat major (cf.
HADOT, p. 177-192).
1:26
Rom. fă arnic este echivalarea tradi ional a gr. uJpokrithv".
1:28
Pedeapsa divin pentru trufie este dezv luirea în fa a
„adun rii” (gr. sunagwghv) a „tainelor”, a gîndurilor ascunse
şi inavuabile pe care le are omul r u (gr. taV kruptav sou).
Ideea din acest dicton reapare frecvent în VT, ca şi NT, cf.
Iez. 17:24; Iov 22:29; Parim. 11:2; 16:18; Matei 18:4; 23:12;
Luca 1:52; 14:11.
Capitolul al 2-lea
Îndemnurile fierbin i pe care, în acest capitol, Siracidul le
adreseaz cona ionalilor s i pentru a-i înt ri în credin a fa
de Dumnezeul lui Israel pot fi privite şi ca încuraj ri şi
referiri concrete la vitregia epocii (despre persecu iile
regilor elenistici la adresa evreilor vezi supra, Introducere, §
1). Prezentîndu-se ca un poem despre m rinimia divin ,
capitolul poart în unele manuscrise titlul Despre răbdare.
2:1-2
Apelativul fiule (gr. tevknon), adesea la plural, fiilor (gr.
301
tevkna), este un topos formal al literaturii sapien iale (cf. mai
jos, 3:1; 4:1; 6:34 etc., dar şi Parim. 2:1; 3:1 etc.), reluînd
formula ebraic uzual de adresare a înv torului c tre
marca raportul între preot şi mirean. ♦ Ideea c , pentru a
discipolii s i; expresia a fost moştenit de creştini pentru a
r spunde bun voin ei divine, omul evlavios şi virtuos
trebuie s înfrunte diferite „ispite” sau „încerc ri” (gr.
peirasmovn), preg tindu-şi sufletul pentru clipa de restrişte
(gr. ejpagwghv), este un element central al doctrinei
deuteronomice despre r splat (cf. RANKIN, p. 77 şi urm.);
sublinierea necesit ii de a accepta încerc rile vie ii şi de a
vedea în ele un semn al bun voin ei divine apare formulat
şi mai jos, 4:17; 6:7; 44:20; vezi şi Matei 6:13 şi Luca 11:14.
♦ Verbul gr. karterevw ‘a fi tare, neclintit’ şi ‘a îndura cu
r bdare’, întrebuin at aici la imperativ, defineşte starea de
fermitate moral , cf. sois résolu (TOB), arme-toi de courage (BJ),
mai jos, 12:15. ♦ Ca suport scripturistic pentru reliefarea
be... steadfast (AB). Apare rar în Septuaginta, dar înc o dat
r bd rii, versetul este frecvent invocat sau parafrazat în
literatura creştin a primelor veacuri şi în cea patristic . De
exemplu, într-una din Omiliile la Statui (I) ale Sfîntului Ioan
Gur de Aur, citim: „Când urmeaz s faci ceva din
lucrurile lui Dumnezeu, priveşte înainte [la] multele
primejdii, multele pagube, multele [feluri] de moarte; şi s
nu fii surprins, nici s te tulburi, dac aceste lucruri se
întâmpl . C ci zice [Scriptura]: «Copile, de ieşi în fa s -L
încercare.»” (IOAN HRIS., OM. STAT., I, p. 115). ♦ Într-una
slujeşti pe Dumnezeu, preg teşte- i sufleul pentru
din omiliile sale la Iosua (XI, 2), Origene identific aici un
pasaj vizionar, cu referire la persecu iile viitorilor creştini:
„Oricine caut prietenia lui Iisus trebuie s ştie c va trebui
s îndure duşm nia multora. Apostolul Pavel confirm
aceast afirma ie spunînd: «To i cei care doresc s tr iasc
cu evlavie întru Hristos, vor suferi prigoniri» (2Tim. 3:12).
Aceeaşi înv tur o reg sim la Solomon: «Fiule, dac
n zuieşti s îi slujeşti Domnului, preg teşte- i sufletul
pentru ispit »” (ORIGENE, IOS., p. 284-285). Confuzia
dintre Sirah şi regele Solomon era frecvent în scrierile
creştine din primele veacuri. ♦ Vorbind, într-una dintre
Glafirele sale la căr ile lui Moise, despre Iacov, ca prototip al
oamenilor sfin i, Sfîntul Chiril al Alexandriei citeaz acest
verset în urm torul context: „Sfin ii... trebuiau s se arate
mai degrab proba i şi vrednici în fa a lui Dumnezeu prin
înseşi faptele lor. Şi s fie şi celor de dup ei pild şi chip
clar al trebuin ei de-a voi s fie foarte iubitori de fapte şi
riguroşi în ele, spre a în elege c celor ce tr iesc o via f r
greut i şi vrednic de dispre nu li se cuvinte nici o
r splat , ci darurile cele mai deosebite le vin celor foarte
iubitori de osteneal , care au pre uit mai mult dobîndirea
bun t ilor, decît dulce ile vie ii. Aşa a spus careva dintre
în elep i: «Fiule, de te apropii s slujeşti Domnului,
preg teşte- i sufletul de încercare, îndreapt - i inima ta şi
rabd »” (CHIRIL ALEX., S. II, p. 168). Citatul este reluat
mai jos, p. 291, într-un context schimbat: „Cei ce s-au f cut
p rtaşi lui Hristos trebuie s -şi hr neasc sufletul cu nişte
azime, cu dorin e preacurate, obişnuindu-se cu o vie uire
302 SAPIENTIA, ECCLESIASTICUS, SUSANNA, DE BELO SIVE DRACONE BABYLONICO
lipsit de viclenie, neamestecat cu r utatea; şi pentru aceea
s nu ocoleasc am r ciunile ispitelor, dup cum a spus
sufletul t u pentru ispit ; îndrepteaz inima ta şi rabd »”. ♦
cineva: «Fiule, dac vii s slujeşti lui Dumnezeu, preg teşte
În Institu iile cenobitice (IV, 38), Ioan Cassian g seşte şi el
potrivit s parafrazeze cuvintele de aici ale Siracidului: „De
aceea, potrivit cuvintelor Scripturii, atunci cînd intri în
slujba Domnului, s ai team de Dumnezeu şi s - i
preg teşti sufletul nu pentru odihn , ci pentru ispit , nu
pentru pl cere, ci pentru ispite şi pentru greut i” (IOAN
CASSIAN, INST. CEN., p. 178-179). ♦ Con inutul acestui
verset a fost socotit memorabil şi de un scriitor bisericesc
precum Sfîntul Macarie Egipteanul, care îl comenteaz
astfel: „Este un semn distinctiv faptul de a trece prin uşa
cea strîmt a încerc rilor şi necazurilor; pentru c patriarhii,
profe ii, apostolii şi martirii de totdeauna, prin acestea se
fac binepl cu i lui Dumnezeu. Pentru c zice Scriptura:
«Fiule, dac vrei s slujeşti Domnului, preg teşte- i sufletul
(s îndure ispita); prinde curaj şi arat -te st ruitor»”
(MACARIE EGIPTEANUL, p. 341). ♦ Simeon Metafrastul
reia ideea în Parafraza la Macarie Egipteanul în urm torii
termeni: „Iar semnul care a deosebit în tot veacul pe
Patriarhi, Prooroci, Apostoli şi Mucenici nu a fost altul,
decît trecerea prin calea cea strîmt a încerc rilor şi
necazurilor, pentru a bine-pl cea astfel lui Dumnezeu.
«Fiule, zice Scriptura, cînd te apropii s slujeşti Domnului,
g teşte- i sufletul spre ispit , îndreapt - i inima şi rabd »”
(FILOCALIA V, p. 341). ♦ Şi sfin ii Varsanufie şi Ioan
parafrazeaz con inutul acesta într-una din apoftegmele lor:
„Frate, de vrea cineva s intre la Iisus şi s umble pe calea
mîntuirii, trebuie s aştepte ispite şi necazuri în fiecare ceas.
C ci zice: «Fiule, de vii s slujeşti Domnului, preg teşte- i
sufletul de ispite»” (FILOCALIA XI, p. 366; vezi, de
asemenea, şi ibidem, p. 477).
2:3
Gr. kollavw are în greac sensul primar ‘(despre metale) a
lipi, a suda’; ca şi aici, este întrebuin at în alte locuri din
Septuaginta pentru a sugera indisolubila leg tur între om şi
Dumnezeu (cf. Deut. 6:13; 10:20 etc.; Ps. 21:16; 24:21 etc.).
attache-toi à lui, AB: kling to him. ♦ Secven a gr. i{na aujxhqh/"'
Cf. BIBL.RADU-GAL.: lipeşte-te de Domnul, TOB, BJ:
ejp ’ejscavtwn sou din Septuaginta este pasibil de interpret ri,
dup cum verbului gr. aujxavnw ‘a creşte, a m ri’ i se confer
o conota ie concret-material sau una spiritual . Am optat
pentru o solu ie neutr , dar vezi şi alte solu ii: ca să creşti
întru cele de apoi ale tale (BIBL.1914), ca să creşti mereu pînă la
sfîrşitul tău (BIBL.RADU-GAL.), tu finiras tes jours dans la
prospérité (TOB), afin d’être exalté à ton dernier jour (BJ), thus
will your future be great (AB).
2:4
Prin sintagma în necazurile umilirii tale am încercat o
reproducere cît mai exact a gr. ejn ajllavgmasin
tapeinwvsewv" sou. Dac , în genere, gr. a[llagma înseamn
în Septuaginta ‘pre ’ (cf. Lev. 27:10 şi 33), aici are sensul de
‘vicisitudine, necaz’, cf. les vicissitudes (BJ), les revers (TOB). ♦
‘A fi r bd tor’ este semnifica ia exac a gr. makroqumei'n, cf.
montre-toi patient (BJ), sois patient (TOB), be patient (AB).
2:5
Complexul metaforic cu con inut „metalurgic” este un
topos biblic; vezi şi Is. 48:10; Parim. 17:3; 27:21; Ps. 66:10;
Sol. 3:6. ♦ Ioan Gur de Aur socoteşte con inutul
versetului potrivit pentru a sugera virtu ile formative ale
suferin ei: „Nu f r motiv am spus c aceste suferin e ne
traseaz n dejdi de înviere şi îi fac mai buni pe cei care sunt
încerca i. C ci, se zice, precum «aurul este l murit în foc,
tot astfel şi omul primit [de Dumnezeu] în cuptorul
smereniei»” (IOAN HRIS., OM. STAT., I, p. 105). ♦ În plus,
în SEPT.ZIEGLER: „În boli şi la nevoie s î i p strezi
încrederea în el”.
2:7
Vb. gr. ajnamevnw apare în Septuaginta cu sensul original ‘a
eius (VULG.), comptez sur sa miséricorde (TOB, BJ). ♦ Prin
aştepta cu r bdare; a se bizui pe...’, cf. sustinete misericordiam
îndurare am echivalat gr. e[leo", lat. misericordia, încercînd o
„actualizare” terminologic în raport cu tradi ionalul milă
(BIBL.1688, BIBL.MICU etc.).
2:8
Gr. ptaivsh/ prezint dificult i de echivalare; am optat
pentru a lipsi, dar cf. şi votre récompense ne saurait faillir (BJ),
votre récompense ne vous fera pas défaut (TOB), your reward will
not be lost (AB).
2:9
Pluralul din formula eij" ajgaqav trimite la bunurile terestre,
cf. bune (BIBL.1688), good things (AB), prospérité (TOB). O
interpretare mai nuan at : ses bienfaits (BJ). Sintagma gr. eij"
eujfrosuvnhn aijw'no", literal: spre veseliia veacului (BIBL.1688),
spre o component spiritual-escatologic . ♦ Ultima parte a
cf. la joie pérpétuelle (TOB), la joie éternelle (BJ), trimite îns
versetului, existent doar în unele manuscrise, pare o glos
tîrzie, prin care se expliciteaz şi se subliniaz con inutul
creştin al r spl ii divine, via a veşnic : „c ci r splata lui
este un dar veşnic şi plin de bucurie” (SEPT.ZIEGLER).
2:11-12
Versetele 11 şi 12 sînt citate integral de Sfîntul Ioan Gur
de Aur în opusculul s u Către o tînără văduvă (I, 431-434), cu
urm torul comentariu: „Cel care a luat asupra sa povara
atît de grea a nefericirii tale, cel c ruia îi datorezi liniştea ta
actual , acela va îndep rta tot ceea ce te amenin . (...)
Caut spre cer şi spre tot ceea ce ne conduce spre via a
cereasc , iar atunci nici unul dintre lucrurile din aceast
lume nu va putea s î i d uneze, nici m car prin ul acestei
noi înşine” (IOAN HRIS., V D., p. 152-153). ♦ Pentru
lumi a tenebrelor, cu singura condi ie s nu ne facem r u
Dumnezeu, atributele „compasiunii” (gr. oijktivrmwn) şi
„îndur rii” (gr. ejlehvmwn) sînt centrale, cf. Ieş. 34:6; Ps. 86:5;
103:8; Iov 4:6-7 etc.
COMENTARII
2:13
Pentru conota iile negative ale duplicit ii (aici: pe două
cărări, cf. gr. ejpiV duvo trivvbou"), cf. supra, nota 1:25. „A
umbla pe dou c r ri” poate semnifica şi lips de fermitate
în credin a fa de Domnul. ♦ Într-una din scrisorile sale
„festale” (XIV, 2, 57-59), Sfîntul Chiril al Alexandriei
încorporeaz aceste profunde cuvinte ale Siracidului despre
laşitate şi duplicitate într-o ampl referire la nocivitatea
falsei convertiri sau a convertirii nesincere: „Convertirea
vrednic de admira ia noastr , s inem minte, este tocmai
aceea care va permite unora s se îndrepte, hot rîndu-se s
tr iasc cît se poate de corect şi s fie sinceri în credin a
lor. Da, aş fi oricînd gata s o afirm, a p rea c te apropii
de credin , îndreptîndu- i privirile spre un cu totul alt
lucru şi evitînd s te ataşezi de ea cu t rie, înseamn s
atingi culmea r ului. Oricum, împotriva acelora care şi-au
pîng rit în felul acesta inteligen a, care au hot rît s
gîndeasc şi s ac ioneze în felul acesta, cuvîntul
dumnezeiesc va rosti el însuşi aceste amenin ri: «Vai de
inimile fricoase şi de mîinile neputincioase, vai de p c tosul
p. 136-138). ♦ Şi Sfîntul Grigorie cel Mare (Moralia in Iob,
care urc pe dou c r ri!»” (CHIRIL ALEX., SCRIS. FEST. III,
I, XXVI, 36) face referire scripturistic la cuvintele de aici
ale în eleptului Sirah: „Oricine n zuieşte c tre patria etern
tr ieşte, f r îndoial , în dreptate şi în modestie, modest în
faptele sale, drept în credin a sa; modest prin binele pe care
îl face în lumea aceasta, drept în în l imea tr irilor lui
l untrice. Exist , într-adev r, oameni care sînt lipsi i de
modestie în faptele lor bune, ei caut nu o r splat
l untric , ci avantaje lumeşti. Despre aceştia a vorbit un
în elept: «Vai de p c tosul care merge pe p mînt pe dou
c r ri!» P c tosul merge pe p mînt pe dou c r ri cînd
faptele sale par s fie de la Dumnezeu, dar inten iile sale
sînt lumeşti” (GRIGORIE, IOV, p. 163-164).
2:15
Redat de noi prin răbdare (cf. BIBL.LUTHER: Geduld), gr.
ujpomonhv are şi conota iile de ‘rezisten , persisten ,
(TOB), şi chiar ‘speran ’, cf. hope (AB). ♦ Grigorie cel
îndr zneal , perseveren ’, cf. l’endurance (BJ), persévérence
Mare (Moralia in Iob, I, XXXVII, 55) citeaz cuvintele de
aici ale lui Sirah ca argument scripturistic: „În zadar
ac ion m corect, dac nu vom proceda aşa pîn la moarte;
în zadar alerg m repede, dac ne oprim înainte de a ajunge
la cap t. Astfel, s-a spus despre cei care eşueaz : «Vai de
cei care şi-au pierdut r bdarea!»” (GRIGORIE, IOV, p. 178).
♦ Redat în mod tradi ional în român prin a cerceta
(BIBL.ANANIA) sau a cerca (BIBL.1688), vb. gr.
ejpiskevptomai a c p tat în Septuaginta un sens relativ precis,
desemnînd cel mai adesea „vizita” pe care Dumnezeu o
face poporului ales, pentru a constata respectarea
prescrip iilor Legii (cf., de exemplu, Fac. 21:1; 50:24; Ieş.
30:16 etc.).
2:16-17
Iubirea fa de Domnul ca act de credin este un element
303
comun iudaismului şi creştinismului. ♦ Pentru valorile
semantice ale gr. eujdokiva, tradus aici prin bunăvoin ă, vezi
supra, nota 1:22-24. Pentru sensul în context, cf. şi cherchent à
lui plaire (BJ), recherchent son bon plaisir (TOB), seek to please
him (AB).
2:18
„Umilin a” sau „smerenia” (subst. gr. tapeivnwsi", adj.
tapeinov" sau vb. tapeinovw apar de zeci de ori în
Septuaginta) este una din componentele imperative ale
atitudinii omului fa de Dumnezeu, valoare comun
iudaismului şi creştinismului.
2:20
Gr. megalwsuvnh apare pentru prima dat în Septuaginta şi
desemneaz ideea de ‘majestate, grandoare, m re ie’, fiind
folosit mai ales cu referire la gloria divin (cf. Deut. 32:2;
2Reg. 7:21 etc.). Alte op iuni: magnitudinem eius (VULG.), sa
majesté (BJ), sa grandeur (TOB), his majesty (AB).
Capitolul al 3-lea
3:1
SEPT.ZIEGLER propune, în loc de gr. ejmou' ‘pe mine’ din
SEPT.RAHLFS, lectura ejlegmovn ‘îndrumare, porunc ’, astfel
încît, reconstituit, începutul versetului apare astfel: ejlegmoVn
patroV" ajkouvsate, tevkna („îndrumarea p rintelui s o
asculta i, fiilor”), ceea ce se potriveşte şi interpret rii din
VULG.: iudicium patris audite, filii, ca şi celei din Hexapla,
unde, în loc de gr. ejlegmovn ‘îndrumare’, apare gr. kri'ma
acceptat în AB: children, pay heed to a father’s right. ♦
‘judecat ’, dup ebr. mišpāt ‘idem’. Conjectura a fost
Respectul şi supunerea total fa de p rin i reprezint unul
Lev. 20:9; Deut. 5:16 etc. ♦ Prezen a în context a gr.
dintre fundamentele eticii veterotestamentare, cf. Ieş. 21:17;
swqh'te (‘s fi i mîntui i’), este considerat de unii
comentatori drept rezultat al unei interpol ri creştine, c ci
în versiunea siriac (Peshitta) apare aici verbul „a tr i”. De
regul îns , vb. gr. swqh'nai ‘a fi salvat, mîntuit’ din
Septuaginta corespunde ebr. lihy t ‘a tr i’ din TM.
3:3
Verbul gr. ajpoqhsaurivzw ‘a strînge comori’ apare doar aici
în Septuaginta şi reapare în NT la 1Tim. 6:19.
3:5
Pentru con inutul expresiei „a avea via îndelungat ” (gr.
makrohmereuvw) cf. supra, nota 1:10. O via îndelungat era
privit de un evreu pios ca semn al bun voin ei divine.
3:6
Cuvintele stăpîn (gr. despovth") şi a sluji (gr. douleuvein),
întrebuin ate de regul cu privire la raporturile dintre st pîn
şi sclav sau dintre Dumnezeu şi oameni, i-au f cut pe unii
interpre i s dea o interpretare juridic secven ei, ca referire
la dreptul absolut al p rin ilor asupra copiilor.
304 SAPIENTIA, ECCLESIASTICUS, SUSANNA, DE BELO SIVE DRACONE BABYLONICO
3:7
Începînd din acest punct şi pîn la 16:24, se desf şoar
unul dintre cele mai ample pasaje din manuscrisele
noastr , § 7). ♦ Supravalorizarea binecuvînt rii p rin ilor
originalului ebraic, g site la Cairo în 1896 (vezi Introducerea
(gr. eujlogiva) este înc una dintre pietrele unghiulare ale
eticii veterotestamentare, cf. Fac. 9:27; 28:1 etc.
3:8
Metafora arhitectural-urban din acest verset reprezint o
adaptare a traduc torului în greceşte al textului, c ci în
originalul ebraic avem o metafor de tip botanic-agricol, cf.
uproots the growing plant (AB). ♦ Citînd acest pasaj, Sfîntul
For a father’s blessing gives a family firm roots, but a mother’s curse
Grigorie din Nazianz (Discursuri, II, 116) opereaz o trecere
analogic de la p rintele trupesc, avut în vedere de Siracid
în context, c tre p rintele spiritual, care este preotul:
„Sîntem în mîinile voastre, p stori şi confra i; sîntem în
mîinile voastre, turm sfînt şi vrednic a lui Hristos,
«c petenia p storilor»; sîntem în mîinile tale, p rinte, (...)
supuşi autorit ii tale prin legile lui Hristos şi prin legile
profane. Supunerea mea se afl în mîinile tale, d -mi în
schimb binecuvîntarea ta. Îndrum -m prin rug ciunile
tale, orienteaz -m prin cuvîntul t u, înt reşte-m prin
duhul t u: «Binecuvîntarea unui p rinte înt reşte casa
copiilor»” (GRIGORIE NAZ., DISC., II, p. 238-239).
3:9-10
Pasajul con ine ideea, profund etic , a solidarit ii între tat
şi fiu în privin a reputa iei, idee pe care o reg sim şi în
tragedia clasic , de exemplu în Antigona lui Sofocle (703-4).
3:13
„Milostenia” sau darul cu virtu i expiatorii (gr. ejlehmosuvnh)
corespunde în HEBR. subst. sĕdāqî, literal: „dreptate”. Dup
cum se atest şi în Tobit 1:3; 2:10 etc., pentru evreii epocii
elenistice milostenia fa de s raci ajunsese a fi considerat
un act de dreptate şi semn al promisiunii unei r spl i cuvenite
din partea lui Dumnezeu. Semnifica ia deopotriv etic şi
justi iar a milosteniei a fost moştenit de c tre creştini, dup
‘dreptate’ şi ejlehmosuvnh ‘milostenie’ apar împreun . ♦
cum reiese din Matei 6:1-4, context în care gr. dikaiosuvnh
Ultima parte a versetului (BIBL.1688, literal: în locul păcatelor
să va zidi lîngă tine) este obscur , în special din cauza vb. gr.
prosanoikodomevomai, un hapax legomenon în Septuaginta, glosat
de lexicografi prin defini ii precum: ‘rebâtir auprès, édifier à
côté’ (BAILLY, s.v.) sau ‘to be added for edification’ (LSJ, s.v.).
Corespondentul ebraic este mai explicit: „ea va fi pentru
tine o jertf de isp şire” (cf. AB: it will serve as a sin offering).
Alte solu ii: în locul păcatelor se va zidi casa ta (BIBL.1914), în
pofida păcatelor, casei tale îi va merge bine (BIBL.RADU-GAL.), à
la place de tes péchés, elle sera pour toi une maison nouvelle (TOB),
et, pour tes péchés, elle te vaudra réparation (BJ).
3:16
Interpretarea drept o blasfemie şi un mare p cat a
neglijen ei fa de p rin i este puternic subliniat în
creştinism, cf. Matei 15:4-6; Marcu 7:10-13.
3:17
Gr. prau?th" ‘blînde e, îng duin ’ corespunde ebr. ‘ănāwî,
care înseamn , pe lîng ‘re inere, blînde e’, şi ‘modestie,
smerenie’. Desemnat de regul în Septuaginta prin gr.
tapeivnwsi", smerenia este în tradi ia veterotestamentar
un concept etic central. La Sirah smerenia presupune în
primul rînd supunere total fa de Dumnezeu şi respectul
scrupulos fa de prescrip iile Legii, dar implic şi
dimensiuni precum respectul fa de sine şi fa de ceilal i
nevoiaşi, r bdare, modestie, toleran . ♦ În HEBR.
(mai ales fa de p rin i), îng duin a pentru cei slabi sau
formularea este diferit : „Fiule, s te por i cu smerenie în
zilele tale de bun stare, şi vei fi mai iubit decît cel care face
daruri” (cf. AB: and you will be loved more than a giver of gifts). ♦
În Confesiuni (XIII, XXI, 31), Sfîntul Augustin integreaz
acest verset al Siracidului într-un context în care
extrapoleaz şi asupra lumii animale blînde ea uman :
„Astfel, într-un suflet viu vor fi doar dobitoace bune prin
blînde ea purt rilor, dup cum spune una din poruncile
tale: «S vîrşeşte cu blînde e faptele tale şi vei fi iubit de to i
oamenii!» Şi turmele domestice vor fi bune, c ci nici dac
m nînc nu vor fi prea pline, nici dac nu m nînc nu vor
suferi de foame” (AUGUSTIN, CONFES., p. 324).
3:18
Ideea c cei puternici şi boga i sînt cu atît mai datori s se
umileasc în fa a lui Dumnezeu şi a oamenilor a fost
asumat şi de creştini, cf., între altele, Matei 23:12 şi 1Petr.
5:5-6. ♦ Un mare scriitor ecleziastic, Chiril al Alexandriei,
socoteşte acest verset demn de a fi citat ca argument
scripturistic în urm torul context: „Nimic nu ne împiedic
s ne folosim şi de bunele meşteşuguri omeneşti în vederea
binelui, ba socotesc c e chiar un lucru dintre cele de laud .
Dar e necesar s cerem (chiar dac le folosim şi pe acelea)
şi grija lui Dumnezeu şi ajutorul de sus (…) gîndindu-ne mai
degrab la ceea ce s-a scris: «Cu cît eşti mai mare, cu atîta
mai mult te smereşte şi vei afla har înaintea Domnului»”
♦ Într-una din omiliile sale la Iosua (XXIV, 2), Origene
(Glafire la căr ile lui Moise, V, în CHIRIL ALEX., S. II, p. 170).
apeleaz din plin la textele Siracidului pentru a ilustra
destinul de excep ie al eroului s u: „Nu şi-a însuşit partea
sa de moştenire prin el însuşi, ci a primit-o de la popor, iar
poporul d moştenirea aceluia de la care a primit-o. C ci
este scris: «Iar fiii lui Israel îi deter partea sa de moştenire
lui Iisus, fiul lui Navi.» Dar «aceste lucruri li s-au întîmplat
ca prefigur ri ale viitorului» [1Cor. 10:11], iar acum ne sînt
date ca nişte forme, pentru ca şi noi s respect m
înv tura pe care o îndeplineşte prin faptele sale acela care
spune: «Cu cît eşti mai mare, cu atît mai mult s te smereşti
tu însu i şi vei g si har înaintea Domnului» şi înc : «Dac te
pun în fruntea lor, s nu te f leşti, ci s te compor i între
ceilal i asemenea unuia dintre ei». Iat deci în ce fel [Iisus
Navi] a fost c petenia poporului, el care l-a condus pe
acesta în ara sfînt , în ara f g duit ” (ORIGENE, IOS.,
COMENTARII
p. 474-478). ♦ În SEPT.ZIEGLER apare în plus secven a
urm toare: „Mul i sînt oamenii seme i şi pream ri i, dar
tainele sale el le dezv luie celor smeri i”.
3:20
În Omiliile sale la Samuel (I, 3), Origene preia con inutul
acestui verset în urm toarea parafraz : „Nu este îng duit
firii omeneşti s rosteasc multe cuvinte elevate, nici s
în eleag multe lucruri elevate, c ci s-a spus: «S nu
cercetezi lucrurile mai elevate decît tine şi s nu scrutezi
ceea ce te dep şeşte, s în elegi doar poruncile care i-au
fost date»” (ORIGENE, SAM., p. 142-143). ♦ Semnifica ia
explicit a acestui verset, şi anume recomandarea de a nu
cerceta lipsit de pruden lucruri care î i dep şesc puterea
de în elegere, a fost preluat şi de Teodoret din Cir,
într-un context din Istoria bisericească, în care reputatul
scriitor bisericesc condamn pe cei care îndr znesc s se
pronun e f r discern mînt asupra unor taine precum
„ipostasa inexprimabil a Unuia-N scut, Dumnezeu”, care
dep şesc chiar puterea de în elegere a îngerilor: „Eu nu
cred c trebuie socoti i printre cei credincioşi aceia care
îndr znesc s discute ceva dintre acestea, pentru faptul c
nu ascult de cuvintele «Nu c uta cele mai sus decît tine şi
nu cerceta cele ce te dep şesc»” (TEODORET, p. 26). ♦ În
HEBR. formularea este diferit : „C ci mare este îndurarea
lui Dumnezeu, dar taina sa el o dezv luie celor smeri i” (cf.
AB: but it is to the humble he reveals his plan).
3:21-24
Pasaj extrem de important pentru în elegerea nuan at a
raporturilor între valorile iudaice tradi ionale şi
mentalit ile şi comportamentul intelectual elenistic. SPICQ
(p. 581) ne atrage aten ia c avertismentul formulat de
Sirah cu privire la primejdiile ogoliului intelectual şi ale
curiozit ii excesive nu este gratuit. În epoc , specula iile
cosmogonice şi teologice erau larg r spîndite printre grecii
p gîni, exercitînd o redutabil for de atrac ie asupra
multor evrei. Sirah se arat îngrijorat de riscul alter rii
purit ii doctrinare la impactul cu universul conceptual al
filosofiei şi ştiin ei greceşti. De aceea, în context, este înc
o dat subliniat suprema ia valorilor tradi ionale:
în elepciunea, smerenia, credin a, respectul fa de Lege şi
teama fa de Domnul. ♦ Întregul pasaj este topit de Ioan
Gur de Aur într-una din omiliile sale la statui (a XII-a),
astfel: „Dumnezeu (...) n-a îng duit, pe de alt parte, nici ca
toate s - i fie cunoscute, ca nu cumva m rimea cunoaşterii
s te a â e spre r t cirea min ii. Aşa l-a r sturnat acel
demon r u şi pe primul om, printr-o n dejde a unei
cunoaşteri mai mari, lipsindu-l şi de cea pe care o avea. De
aceea şi un în elept, îndemnând, zice: «Nu c uta cele ce- i
sunt peste puteri, nici nu cerceta cele mai adânci decât tine.
Cuget la cele ce i-au fost poruncite.» C ci cele mai multe
dintre lucr rile Lui se petrec în ascuns” (IOAN HRIS., OM.
STAT., II, p. 55).
3:21
Expresia lucruri ascunse (gr. taV krupta v ) trimite fie la
305
structura aporetic a unora dintre ra ionamentele filosofiei
greceşti, fie la componenta ini iatic a unora dintre
curentele gnostice din gîndirea elenistic .
3:22
Pentru Sfîntul Ioan Gur de Aur, Dumnezeu este sursa
unic a oric rei cunoaşteri, pe care o d ruieşte în mod
absolut liber cui doreşte. Cuvintele de aici ale Siracidului,
împreun cu cele de mai jos (39:21), sînt citate de marele
orator într-un context din tratatul s u Despre providen ă (III,
10-11) în sprijinul acestei idei: „Dumnezeu (...) a exclus de
la aceast cunoaştere precis nu doar pe oameni, ci şi toate
celelalte f pturi superioare. De aici vin aceste în elepte
sfaturi: «Nu î i bate capul cu lucruri care te dep şesc,
oricum i s-a ar tat mai mult decît poate cuprinde
în elegerea oamenilor.» Iat sensul acestor cuvinte: Ceea ce
în elegi nu st pîneşti pentru c ai înv at tu însu i, iar firea
ta nu i-ar fi de ajuns pentru a cunoaşte toate lucrurile.
Cunoaşterea celor mai multe lucruri ai primit-o de sus, c ci
ea a fost mult prea vast pentru a o putea cuprinde prin
în elegerea ta. De ce cau i atunci s cunoşti prin tine însu i
lucruri prea profunde, de vreme ce cea mai mare parte a
lucrurilor pe care le cunoşti dep şesc capacitatea ta de
reflec ie şi le-ai primit de la altcineva (...)? Renun deci la
pofta de a p l vr gi şi accept sfatul acesta foarte în elept:
«Nu trebuie s spunem: ‘Ce este aceasta?’ sau ‘Pentru ce
este aceasta?’ C ci orice fapt va fi cercetat la vremea lui»”
(IOAN HRIS., PROV., p. 79-81).
3:23
În HEBR. conota iile polemice la adresa helenismului sînt
oamenilor”. ♦ Prin părere greşită am tradus gr. uJpovlhyi" (cf.
mai pu in intense: „c ci numeroase sînt p rerile fiilor
TOB: spéculations, AB: speculations), iar prin presupunere rea am
încercat s reproducem con inutul gr. u&povnoia ponhrav (cf.
TOB: imagination perverse, AB: misleading fancies), ambele
ipostaze perverse ale gîndirii speculative. ♦ În unele
expresii greceşti, puternic conotate negativ, desemnînd
versiuni ale Septuagintei apare, în plus, urm toarea secven :
„Cine nu are pupile este lipsit de lumin , iar cel care nu are
parte de cunoaştere s nu sus in (c ar avea-o)”
(SEPT.ZIEGLER).
3:24
Reluat şi în versetul urm tor, expresia inimă împietrită,
dup gr. kardiva sklhrav (cf. BJ: un coeur obstiné, TOB: le coeur
endurci), corespunde ebr. lēb kābēd, literal: „inim grea”, care
apare şi în Ieş. 7:14 şi 8:28, unde desemneaz starea psihic
a Faraonului, insensibil la cererea poporului ales de a fi
eliberat; aici semnific prezum iozitatea şi autosuficin a
orgoliului intelectual, în opozi ie cu smerenia şi supunerea
fa de Dumnezeu, denumit prin expresia „inim
ascult toare” (ebr. lēb šômēa‘).
3:25
Într-un pasaj din Confesiuni (VI, XII, 22), Sfîntul Augustin
se refer pe larg la tribula iile propriei experien e familiale,
306 SAPIENTIA, ECCLESIASTICUS, SUSANNA, DE BELO SIVE DRACONE BABYLONICO
într-un context în care comenteaz dorin a prietenului s u
Alypius de a se c s tori: „Spunea c doreşte s afle ce este
acel lucru f r de care via a mea, care lui îi pl cea atît de
mult, îmi pare mie nu via , ci un adev rat chin.
Neînc tuşat de aceste lan uri, spiritul lui era fascinat de
starea de robie în care m aflam, iar aceast fascina ie îi
trezea dorin a s fac el însuşi acea încercare. Pornit pe
drumul unei asemenea încerc ri, el risca poate s cad
tocmai în robia care îl fascina, c ci dorea s fac «un
leg mînt cu moartea» şi «cine iubeşte primejdia, în
primejdie va c dea»” (AUGUSTIN, CONFES., p. 131).
3:26-27
Potrivit teologiei deuteronomice, p c tosul îşi primeşte
pedeapsa în aceast via . Omul orgolios sau obraznic (gr.
uJperhfanov", ebr. lēs ‘batjocoritor; arogant, trufaş’) este
grav afectat în integritatea persoanei sale, ca şi cum ar fi un
bolnav incurabil; cf. şi mai jos, 8:14 şi 13:1. Componenta
maladiv a orgoliului este mai clar exprimat în HEBR.: „S
nu încerci s vindeci boala celui obraznic, pentru el nu
exist vindecare, c ci suferin a lui este pricinuit de o
plant rea”.
3:28
În Septuaginta, no iunea de ‘minte, ra iune’ este redat prin
semitic inima era sediul ra ionalit ii. ♦ Adj. gr. sunetov"
gr. kardiva ‘inim ’, dup ebr. lēb ‘inim ’, c ci în imaginarul
‘inteligent’ sau ‘chibzuit’, termen important al repertoriului
sapien ial, în corela ie cu subst. suvnesi" ‘chibzuin ;
în elegător, respectiv în elegere. ♦ Gr. dianohqhvsetai (pe care
inteligen ’, este redat în tradi ia textual româneasc prin
l-am echivalat prin cugetă) reflect cu aproxima ie
con inutul vb. ebr. yābîn ‘apreciaz ’: omul inteligent ştie s
pre uiasc o „pild ” subtil (gr. parabolhv). ♦ Un auz ager
(gr. ou\" ajkroatou', literal: urêchea ascultătoriului, în
BIBL.1688) se refer la un auditoriu avizat.
3:29
Într-una dintre catehezele sale (XXXI, 59), Simeon Noul
Teolog încorporeaz materia acestui verset în propriul
discurs, astfel: „Asemenea apei peste flac ra dinr-o vatr ,
tot aşa nenorocirea şi lacrimile sting mînia din suflet, pîn
într-acolo încît omul care s-a l sat tîrît de ele mult vreme
poate vedea cum sufletul s u irascibil se transform şi
44-45). ♦ Pentru în elesurile milosteniei, cf. mai sus, nota la
ajunge la o linişte netulburat ” (SIMEON, CATECH. III, p.
v. 13.
3:30
îl va reg si în calea sa”. ♦ Am optat pentru binefacere pentru
În HEBR. formularea este mai direct : „cel care face binele,
a echivala gr. cavri", orientîndu-ne dup context (cf. şi BJ şi
TOB: bienfaits), cu toate c acest concept complex are şi
conota iile de ‘blînde e, bun tate; farmec’, mai potrivite de
altfel şi cu echivalentul ebr. tôb. În alte locuri, cavri" poate
‘plec ciune, compliment‘ (ca în 20:13). ♦ În capitolul al
însemna chiar ‘recunoştin ’ (ca în 8:19; 12:1) sau
doilea al micului s u tratat despre binefaceri şi milostenii
(De opere et eleemosynis), Ciprian din Cartagina sus ine c
milostenia reprezint a doua cale spre mîntuire, dup
botez. În demonstra ia respectiv , cuvintele Siracidului sînt
inserate ca argument scripturistic al turi de o parafraz din
Pildele regelui Solomon: „Sfîntul Duh vorbeşte în Scripturi
şi spune: «Pomenile şi credin a şterg p catele.» Nu este
vorba, desigur, de p cate pe care le-am s vîrşit anterior,
c ci acestea sînt şterse prin sîngele lui Hristos şi prin
sfin irea prin apa Botezului. Alt dat , spune la fel: «Focul
înte it îl stinge apa, iar milostenia şterge p catele»”
(CIPRIAN, ELEEM.).
Capitolul al 4-lea
4:1
Gr. zwhv ‘via ’ are în context sensul de ‘mijloace de trai’, cf.
BJ, TOB: subsistence.
4:2
Sintagma gr. yuchV peinw'sa ‘suflet fl mînd’ echivaleaz
con inutul ebr. nepeš hăsêrî ‘suflet aflat în nevoie’. Despre
sensul ‘persoan , cineva’ al ebr. nepeš ‘suflet’, cf. nota
noastr la Lev. 2:1, în SEPT.NEC (I, p. 314-315).
Transpunerea mecanic a ebr. nepeš prin gr. yuchv este unul
dintre cele mai expresive exemple de transfer semantic din
ebraic în greaca Septuagintei. C ci ebr. nepeš, pe lîng sensul
generic ‘suflet’ şi cel, foarte frecvent, de ‘cineva; persoan ’,
mai apare în VT şi cu alte valori semantice lexicale precum
‘vie uitoare’ (cf. Fac. 2:7), ‘via ’ (Ieş. 21:23), ‘conştiin a
interioar a unei persoane’ (Ps. 42:5), ‘sediu al pasiunilor’
(Isaia 58:10), ‘patim ; dorin ’ (ca mai jos, 6:4) sau
pronominale: ‘eu’ (Fac. 49:6), ‘tu’ (Isaia 43:14), ‘el’ (Ps.
(mai jos, 10:28). ♦ Pasajul este parafrazat de un mare
25:13), ‘noi’ (Ps. 124:7), ‘ei’ (Isaia 46:2) sau chiar ‘tu însu i’
predicator al Bisericii Universale: „Aşa cum cei ce tr iesc în
virtute şi sunt asupri i primesc de la Dumnezeu câştig
îndoit, tot astfel şi cel ce tr ieşte în r utate şi huzureşte va
avea o dubl pedeaps . Iar şi, vorbesc nu acuzându-i pe cei
care fug (c ci zice [Scriptura]: «S nu tulburi un suflet
umilit.»), nici voind s -i mustru (c ci cel bolnav are nevoie
de mîngâiere), ci str duindu-m s -i îndrept” (IOAN HRIS.,
OM. STAT., I, p. 326-327). Ioan Gur de Aur face înc o
dat referire la con inutul acestui verset, vorbind despre
echivalen a dintre „necaz” şi „p cat”: „Se ştie c Scriptura
numeşte «necaz» şi p catul, ca atunci când spune: «Sub
limba lui necaz şi durere»” (IOAN HRIS., IOV, p. 84).
4:4
Formul ri asem n toare g sim în Parim. 19:17, dar şi la
Matei 5:42, c ci datoria de solidaritate fa de cei s raci este
o component central atît a eticii iudaice, cît şi a celei
creştine. Subliniind în mod repetat datoria celor înst ri i de
a-i ajuta şi proteja pe cei s raci, Sirah nu condamn bog ia
în sine, ci doar avari ia, insensibilitatea şi nep sarea. În
compara ie cu aceast codificare a solidarit ii comunitare
COMENTARII
la evrei, SPICQ (p. 588) constat c grecii considerau s r cia
ca o pedeaps divin , mentalitatea lor fiind atît de diferit
de cea iudaic , încît, dup cum men ioneaz Platon în
Legile, II, un atenian a propus la un moment dat aprobarea
unei legi prin care s racii s fie condamna i la exil.
4:6
blasfemie la adresa Creatorului. ♦ Pentru desemnarea
În Parim. 14:31 oprimarea celui s rac este prezentat ca o
teonimului „Creatorul” (aici, gr. oJ poihvsa" ‘cel care l-a
creat’), termenul tradi ional românesc este Ziditor.
4:7
membrilor comunit ii. ♦ Expresia gr. prosfilh'...
Adunarea (gr. sunagwghv, ebr. ‘ēdî) reprezint totalitatea
în 20:13. ♦ Termenul „mai-marele” (gr. megista'ni, ebr.
seautoVn poivei, ‘s te faci iubit’ (ebr. ha’ăhēb lĕnapšô), reapare
šiltôn) este întrebuin at generic pentru no iunea de ‘şef,
c petenie’. În HEBR. şi în cele mai multe manuscrise ale
Septuagintei, cuvîntul apare aici la singular, fapt care ar
trimite c tre membrii aristocra iei evreieşti, v zu i ca
indivizi. Unele manuscrise greceşti, ca şi Peshitta siriac , au
îns pluralul (megista'si), aşa încît a fost formulat p rerea
c „la Ierusalim nu exista un singur conduc tor, ci o gerousia
sau adunarea notabilit ilor, care va deveni cunoscut mai
tîrziu cu numele Sanhedrin” (BOX/ OESTERLY, p. 328).
4:8-10
Aici, ca şi mai jos, 35:15-22, sînt men iona i împreun
membrii vitregi i de soart ai comunit ii (s racii, oprima ii,
v duvele, orfanii), care se bucurau de protec ia special a
Legii (cf. Deut. 24:17-22; Lev. 19:9-10; 23:22 etc.).
4:8
Cu semnifica ia ‘a fi sensibil la...’, expresia să î i apleci
urechea, gr. kli'non toV ou\" sou, este un ebraism biblic, dup
pleacă la sărac urêchea ta (BIBL.1688). ♦ Prin ajpokrivqhti
ebr. hat ’oznĕkā, preluat ca atare în tradi ia româneasc :
aujtw'/ eijrhnikaV ejn prau?thti, traduc torul grec a redat
literal HEBR.: hăšîbēhû šālôm, ca şi cum ar fi ignorat faptul c
šālôm ‘pace’ era în ebraic formula uzual de salut.
Literalismul greveaz cele mai vechi versiuni româneşti:
răspunde lui de pace cu linişte (BIBL.1688).
4:9
Prin a fi lipsit de curaj am reprodus compusul gr. ojligoyucevw
‘a fi laş’, calchiat în BIBL.1688: să nu fii slab de inimă.
4:10-11
În etica veterotestamentar , v duva şi orfanul se aflau sub
protec ia direct şi nemijlocit a lui Dumnezeu (cf. Ieş.
22:21-23; Deut. 24:17). ♦ Prezentarea lui Dumnezeu ca
P rinte este un topos biblic central (cf. şi 23:1 şi 4; 51:10,
dar şi Deut. 32:6; Parim. 3:12 etc.). ♦ Expresia „tat al
orfanilor” o reg sim în Ps. 67:6, la Iov 29:16, precum şi în
CATECH. II, p. 76-77). ♦ Teonimul gr. u{yisto", un
Cateheza a VII-a a lui Simeon Noul Teolog (v. SIMEON,
307
superlativ (cf. VULG.: Altissimus), redat în mod tradi ional în
româneşte prin Cel Preaînalt (cf. BIBL.1688: Cel Preaînăl at),
apare foarte frecvent în Septuaginta (Fac. 14:18; Num.
24:16; Deut. 32:8 etc.).
4:12
În cartea a VII-a a Stromatelor sale (XVII, 105, 1), Clement
din Alexandria (confundînd ca şi al ii, adesea, pe Siracid cu
Solomon) comenteaz con inutul acestui verset astfel:
„În elepciunea, spune Solomon, «i-a în l at pe propriii s i
fii». Nu, Domnul nu a produs la tineri (tineri la înv tur )
îngîmfare, ci încredere în adev r. Domnul ne preg teşte
pentru elevarea spiritului prin cunoaşterea transmis de
c tre Scripturi şi pentru dispre ul fa de ispitele care ne
tîr sc spre p cat. Acesta este sensul cuvintelor: «îi înal »;
în elepciunea a s dit în copiii s i elevarea spiritului, potrivit
înv turii ei. La fel spune şi Apostolul [2Cor. 4:19]: «Voi
cunoaşte nu cuvîntul celor ce s-au seme it, ci puterea lor»,
dac în elege i Scripturile cu elevare spiritual (adic întru
adev r, c ci nimic nu este mai elevat decît adev rul). În
adev r se afl puterea copiilor În elepciunii, care sînt
«în l a i». Este ca şi cum ar fi spus: aş şti dac ve i dobîndi
(CLEMENT, STROM. VII, p. 315). ♦  În Septuaginta, vb.
pe bun dreptate mult mîndrie din cunoaşterea voastr ”
ajnuvyosen ‘înal ’ are conota ia de ‘elevare spiritual ,
înnobilare’, şi nu pe cea de ‘instruc ie’ din HEBR. (pentru
care cf. AB: Wisdom teaches her children). Pentru desemnarea
conceptului-cheie, acela de ‘a în l a, a eleva’, în fragmentul
citat mai sus, Clement din Alexandria întrebuin eaz un
sinonim, şi anume vb. gr. ejnefusivwsen (vezi J. Ziegler, în
Boulluec, în CLEMENT, STROM. VII, p. 315, nota 3). ♦
„Biblische Zeitschrift”, 8 (1964), p. 277-280, apud Alain le
Definirea metaforic a oamenilor în elep i drept „fii” (ebr.
bānêhā, gr. ui&oiv ) ai în elepciunii reapare la Luca 7:35;
expresia pare s fie un ecou din limba egiptean (cf.
COUROYER 1975, passim).
4:15
şi teama de Domnul (cf. supra, 1:10). ♦ În Septuaginta, sînt
Avem aici o nou formulare a identit ii între în elepciune
folosite dou verbe, latreuvw ‘a adora’ şi leitourgevw ‘a
sluji’, pentru a reda în context sensul vb. šrt ‘a servi’, verb
cu accentuate conota ii ritualice (cf. Deut. 10:8; 17:12; 21:5).
4:16
În HEBR., în elepciunea personificat vorbeşte de aici şi
pîn în v. 19 la persoana I. ♦ În loc de „va judeca
popoarele” ca în Septuaginta, în HEBR. avem „va judeca cu
dreptate”. Imaginea omului în elept şi drept ca judec tor al
popoarelor se reg seşte în Sol. 3:8, dar şi în NT, de ex. la
1Cor. 6:2 şi Apoc. 3:21; 20:4.
4:17
Acest verset lipseşte din HEBR.
4:18
Formularea din HEBR. este mai simpl şi mai precis : „C ci
308 SAPIENTIA, ECCLESIASTICUS, SUSANNA, DE BELO SIVE DRACONE BABYLONICO
voi merge al turi de el ca o str in , şi mai întîi îl voi supune
la încerc ri, pîn cînd mintea lui va fi plin de mine”. Ideea
c Dumnezeu îi pune la încercare pe cei aleşi apare
frecvent în VT, cf., de ex., Fac. 22:1; Ieş. 15:25; Deut. 8:2
etc. Este îns straniu c sînt folosite aici, cu referire la
raporturile între în elepciune şi omul ales de ea pentru a fi
pus la încercare, aceleaşi dou cuvinte întrebuin ate în Ieş.
15:16 pentru a sugera sentimentul de teroare pe care
trebuiau s îl aib canaani ii la apari ia poporului ales:
„spaim şi cutremur” (gr. fovbon kaiV deilivan, cf. BJ: crainte
et tremblement, BJ: la crainte et l’effroi).
4:21
Ideea c în elepciunea de ine „taine” (ebr. mistārîm, gr. taV
kruptav ) pe care le dezv luie doar celor aleşi este un topos
al literaturii sapien iale (cf. mai jos, 39:2-3, dar şi Iov 11:6;
Dan. 2:20-22).
4:22
În HEBR. formularea este diferit : „dac se dep rteaz de
mine, îl voi p r si, şi îl voi l sa pe seama tîlharilor”. Pasajul
originar se l mureşte printr-o secven din Ier. 49:7-11,
unde cei care şi-au pierdut în elepciunea sînt pedepsi i de
Domnul prin trimiterea unor jefuitori.
4:23
Prin expresia să veghezi asupra momentului potrivit am redat gr.
sunthvrhson kairovn, literal: ‘s respec i termenul’, dup
ebr. ‘ēt šĕm r ‘idem’, cf. BIBL.ANANIA: urmăreşte prilejul cel bun.
compte des circonstances, TOB: observe les circonstances. ♦ Paza de
Al i interpre i prefer o explicitare a sensului, cf. BJ: tiens
„ceea ce este r u” (ebr. ra‘, gr. ajpoV ponhrou ' ) este o
trimitere transparent la r ul moral reprezentat de
elenismului (vezi Introducerea, § 1). ♦ „Ruşinea de sine”
compromisurile pe care mul i evrei le f ceau în epoc
reprezint o aluzie probabil la tenta ia unor evrei cultiva i
de a-şi ascunde sau disimula specificitatea iudaic în
mediile helenistice unde tr iau ca minoritari.
4:24
„Ruşinea care duce în p cat” este ruşinea de propria
identitate iudaic , iar ruşinea care aduce „m rire şi har”
este poc in a, recunoaşterea p catelor proprii. În 41:16-22,
Sirah ofer o lung list cu lucrurile de care un evreu
credincios ar trebui s se ruşineze: desfrîul, minciuna,
infamia, nedreptatea, furtul, grosol nia, indiscre ia etc.
4:25
În Septuaginta, versetul este obscur, transpus literal prin Să
nu iêi obraz asupra sufletului tău şi să nu te ruşinezi la cădêrea ta
(BIBL.1688). De aici diversitatea interpret rilor: BJ: Ne sois
pas trop sévère pour toi même et ne rougis pas pour ta perte; TOB:
Ne fais pas mauvais visage à toi-même; n’aie pas honte au point de
tomber; AB: Show no favoritism to your own discredit; let no one
intimidate you to your own downfall. Cauza neîn elegerii este
confuzia între sensul literal ‘a lua fa a’ al ebr. nś’pānîm şi
sensul real contextual al acestei expresii, acela de ‘a fi
p rtinitor’. Aceast expresie calchiat de Septuaginta dup
HEBR. o reg sim în Lev. 19:15, dar şi mai jos, 35:13 şi 42:1.
♦ Prăbuşirea (gr. ptw'si") la care se face trimitere în ultima
parte a versetului este p catul de a- i ascunde identitatea
iudaic în mediul elenistic ostil.
4:26-28
Îndemn tranşant spre afirmarea cu curaj a credin ei iudaice
în fa a str inilor. „În elepciunea” şi „înv tura” cuprind
elementele Legii şi ale tradi iei, care trebuie ap rate public
„atunci cînd trebuie” (gr. ejn kairw'/ creiva"), adic atunci
cînd aceste valori sînt contestate, depreciate sau chiar
regilor Seleucizi. ♦ Unele versiuni ale Septuagintei au în plus
amenin ate, cum se întîmpla în epoc , prin persecu iile
fa de SEPT.FRANKF., în versetul 26, urm toarea secven :
„şi s nu î i ascunzi în elepciunea” (SEPT.ZIEGLER).
4:28
„A vorbi împotriva adev rului“ (cf. gr. mhV ajntivlege th'/
ajlhqeiva/) înseamn a contrazice prescrip iile Legii.
Adev rul (ebr. hā’ēl, gr. ajlhvqeia) este în tradi ia iudaic
sinonim cu Dumnezeu (BOX/ OESTERLY, p. 330, citeaz
un pasaj din Talmud, în care se spune c „Adev rul este
numele lui Dumnezeu”). Vezi şi spusele Mîntuitorului la
Ioan 14:6: „Eu sînt calea, adev rul şi via a”.
4:30
În HEBR. formularea difer : „s nu stai al turi de un
bunul lui plac”. ♦ „Omul nebun” (ebr. nābal, gr. mwrov")
judec tor nedrept, c ci vei judeca împreun cu el dup
este aici apostatul de la legea lui Moise.
4:31
şi s nu cleveteşti cu limba ta”. ♦ În apologia în care se
În HEBR. fraza continu cu secven a: „nu te ar ta f arnic
justific pentru fuga sa în vremea persecu iei (14, 17),
Atanasie cel Mare, arhiepiscop al Alexandriei, evoc aceste
cuvinte ale Siracidului în contextul urm tor: „Fiecare va fi
preg tit pentru chemarea clipei sale, iar cînd aceasta va
sosi, pentru «a lupta pentru adev r pîn la moarte». Aceasta
a fost regula pe care au respectat-o preaferici ii martiri în
timpul persecu iilor vremii lor: cînd erau urm ri i, ei
fugeau, cînd se ascundeau r mîneau neîndupleca i, dar cînd
erau prinşi depuneau m rturie pentru adev r. Şi chiar dac
unii dintre ei ieşeau în întîmpinarea prigonitorilor lor, nu
f ceau aceasta din uşur tate, ci pentru c doreau s depun
m rturie f r întîrziere şi toat lumea recunoştea c graba
lor şi un fapt atît de grav veneau de la Sfîntul Duh”
(ATANASIE ALEX., APOL., p. 230-231).
4:33
Verset obscur atît în HEBR., cît şi în Septuaginta. Gr.
fantasiokopw'n, pe care l-am tradus prin temător, este un
participiu al vb. fantasiokopevw, un hapax legomenon atestat
doar în acest loc din Sirah şi aproximat semantic de
lexicografi prin ‘a se l sa prad fanteziilor, himerelor’ (cf.
„se frapper d’imagination, se tourmenter de chimères, se
COMENTARII
repaître d’illusions” la BAILLY, s.v., sau „indulge vain
fancies” la AB, s.v.). Alte interpret ri: Ne sois pas un lion dans
ta maison et un poltron parmi tes serviteurs (TOB); Ne sois pas un
lion à la maison et un poltron avec tes serviteurs (BJ); Be not a lion
at home, nor sly and suspicious with your servants (AB).
4:34
În Constitu iile apostolice (VII, 12) pasajul este parafrazat
într-un context în care se formuleaz prescrip ii despre
„pomeni”: „S nu întinzi mîna pentru a primi şi nici s nu
o închizi pentru a d rui” (CONST. AP. III, p. 38-39).
Capitolul al 5-lea
5:1
Nocivitatea orgoliului bazat pe avere este denun at şi în
Deut. 8:17-18, ca şi în Ps. 62:11-12; de asemenea, la Luca
12:15 şi urm. şi la 1Tim. 6:17. ♦ Vb. ebr. š‘n ‘a se bizui’ a
BIBL.1688: nu te aşăza pre averile tale. ♦ No iunea de
fost interpretat literal în Septuaginta prin mhV ei[ph/", de unde
‘suficien ’ este redat în Septuaginta prin adj. gr. au!tarkh,
literal: ‘care îşi este suficient sieşi’; este deci vorba nu de
faptul de a te mul umi cu bunurile pe care le ai, ci de a face
din avere un scop în sine.
5:2
În Septuaginta, literal: mhV ejxakoluvqei th'/ yuch'/ sou, dup
care BIBL.1688: nu urma sufletului tău; sufletul sau inima
reprezenta, în imaginarul iudaic, sediul pasiunilor şi al
afectelor.
5:3
Orgoliul suprem al celui care se crede mai presus de voin a
lui Dumnezeu este aspru sanc ionat în VT (cf., de exemplu,
Ps. 11). Un exemplu dramatic al sanc iunii divine avem în
Dan. 4:25-30, unde se relateaz despre pr buşirea regelui
Nabucodonosor ca efect al nem suratului s u orgoliu.
5:4
Ideea este c judecata divin va veni în chip implacabil,
prezum ios. ♦ Pentru gr. makrovqumo" ‘îndelung r bd tor’
oricît de îng duitor poate p rea Dumnezeu p c tosului
cf. supra, nota 1:20.
5:5
Prin iertare am tradus gr. ejxilasmov", cuvînt care
desemneaz în Ieş. 30:10 şi în Lev. 23:27-28 jertfa de
împ care. Aici corespunde ebr. sĕlîhî, literal: ‘iertare’, şi
desemneaz iertarea divin , consecin a isp şirii omului. ♦
Secven a gr. aJmartivan ejf’aJmartivai" reproduce literal ebr.
‘āwôn ‘al ‘āwôn ‘p cat peste p cat’.
5:7
Punct central al teologiei veterotestamentare: Dumnezeu
este deopotriv „Domn al îndur rilor” şi „Domn al
mîniei”; p c tosul poc it poate spera compasiunea divin ,
309
pe cînd cel care persist în p cat poate fi sigur c , mai
devreme sau mai tîrziu, pedeapsa divin va veni. A te baza
pe generozitatea divin pentru a p c tui în continuare nu
este doar un calcul greşit, ci şi un p cat major. Pasajul este
teodicee” (PRATO, p. 367). ♦ „Îng duin a” (gr. oijktirmov")
considerat de unii exege i drept un veritabil „compendiu de
şi „îndurarea” (gr. e[leo") sînt atribute divine opuse
„urgiei” (gr. ojrghv) şi „mîniei” (gr. qumov").
5:8-9
„A te întoarce c tre Domnul” (ebr. lāšûb ’ēlāyw, gr.
ejpistrevyai proV" kuvrion) reprezint actul poc in ei şi al
peniten ei. ♦ „Urgia Domnului” (gr. ojrghV kurivou)
corespunde ebr. za‘am, literal: ‘indignare; sup rare’. ♦
Caracterul imprevizibil al pedepsei divine (pe neaşteptate, gr.
4:20; Marc. 9:8. ♦ Expresia „în clipa r zbun rii” (gr. ejn
ejxavpina) este evocat, cu acelaşi cuvînt, în Lev. 2:14; Num.
kairw'/ ejkdikhvsew") reapare în Isaia 34:8; 61:2; 63:4 şi
Parim. 6:34, desemnînd peste tot momentul judec ii
divine.
5:10
Expresia gr. ejpiV crhvmasin ajdivkoi", literal: ‘pe averi
nedrepte’, poate fi în eleas în chipuri diferite: fie în sensul
de ‘averi înşel toare’, cum ne sugereaz HEBR. (unde avem
formula „averi ale minciunii”), fie în sensul de ‘averi
dobîndite în chip fraudulos’ (cf. BJ: richesses mal acquises,
TOB: richesses injustement acquises).
5:11
De aici şi pîn la sfîrşitul capitolului avem o succesiune de
prescrip ii referitoare la buna întrebuin are a limbajului,
între capitolele 20-28, tema este reluat ♦ Dubla imagine a
tem recurent în literatura sapien ial oriental . Mai jos,
„vînturatului în orice vînt” şi a indiferen ei în alegerea unei
c i exprim lipsa de fermitate în propriile convingeri şi
credin şi în cele morale. ♦ Pentru limba în două păr i, cf.
înclina ia spre compromisuri inacceptabile în chestiunile de
supra, 1:25.
5:12
Subliniere a fermit ii în convingeri a b rbatului în elept;
de ‘convingere’. ♦ „A avea un singur cuvînt” (ebr. dābār,
gr. suvnesi" ‘în elegere; cuget’ trebuie aici în eles în sensul
gr. lovgo"), în sensul ‘a sus ine un singur adev r’; din nou
condamnare a duplicit ii şi a relei credin e.
5:13
Con inutul acestui precept apare şi în Parim. 18:13 şi este
reluat, aproape cuvînt cu cuvînt, în Iacov 1:19. Exege ii au
identificat formule paralele în literatura sapien ial
egiptean : „A fi liniştit (...) este ceva mai frumos decît
floarea Teftef; s vorbeşti doar dac ştii cum s rezolvi
dilema” (apud DUESBERG/ FRANSEN, p. 113). „Fiule, s - i
ii c rarea şi cuvîntul cum se cuvine; s ascul i şi s nu te
gr beşti cînd dai r spunsul” (apud SPICQ, p. 595). ♦ Prin
sintagma cu multă îngăduin ă am reprodus aproximativ
310 SAPIENTIA, ECCLESIASTICUS, SUSANNA, DE BELO SIVE DRACONE BABYLONICO
con inutul gr. ejn makrotumiva/, care apare în toate
manuscrisele Septuagintei, de unde, corect, întru dălungarea
mîniei (MS.45), întru îndelungarea mîniei (BIBL.1688), cf. in
Langmut (SEPT.GERM.), with long suffering  (SEPT.ENGL.).  11) şi mai jos (v. 6:2), prin gr. divglwsso" ‘cu limba în
Formula  cu apesteală din MS.4389 este şi ea adecvat
contextului, deoarece derivatul apesteală (atestat frecvent în
textele vechi cu varianta pesteală) înseamn tocmai ‘z bav ,
întîrziere; r bdare’. Verbului de baz a pesti, frecvent
întrebuin at şi el în limba veche, nu i-a putut fi identificat
etimologia. ♦ Într-unul dintre tratatele sale teologice şi
etice (V), Simeon Noul Teolog parafrazeaz îndemnul
formulat aici de Siracid, dar în loc de expresia ejn
makrotumiva/ din Septuaginta, prefer sintagma metaV
sunevsew" ‘cu în elegere’. Iat respectivul context: „Acum,
te rog s fii atent! Dac te întreb, s -mi r spunzi cu
în elegere. Dac cei boteza i se înveşmînteaz în Hristos, în
ce const veşmîntul pe care îl primesc? În Dumnezeu.
Aşadar, cel care se înveşmînteaz în Dumnezeu nu va
recunoaşte în elegerea şi nu va vedea în ce s-a îmbr cat?”
(SIMEON, TRAT. II, p. 84-85).
5:14
Aici, gr. suvnesi" ‘în elegere; cuget’ (cf. BIBL.1688: de iaste la
tine în elêgerea) are sensul contextual ‘p rere’; omul în elept
ceea ce se vorbeşte. ♦ Expresia „a-şi pune mîna la gur ”
se exprim doar atunci cînd este competent cu privire la
este un ebraism şi semnific t cerea în multiple ipostaze: ca
semn al pruden ei şi re inerii, precum aici, ca semn al
regretului de a fi rostit o prostie (cf. Parim. 30:32) sau ca
semn al respectului pentru cel care vorbeşte (cf. Iov 21:5;
1960, passim. ♦ Virtu ile „t cerii în elepte” erau pre uite şi
29:9; Sol. 8:12 etc.). Pentru am nunte, vezi COUROYER
de marii scriitori ai Patristicii, unul dintre ei, Grigorie din
Nazianz (Discursuri, XXXII, 20), invocînd chiar acest pasaj
din Siracid: „«Dac ai un cuvînt în elept, r spunde, spune
Scriptura, şi nimeni nu te va opri; dac nu ai, atunci pune
lac t buzelor tale.» Cît de mult se aplic aceast afirma ie
celor care sînt gata s fie dasc li! Dac i-a venit clipa, fii
dasc l! Dac nu, încuie- i limba şi deschide- i urechile.
Ocup -te de lucrurile dumnezeieşti, dar p strînd limitele
cuvenite!” (GRIGORIE NAZ., DISC. XXXII-XXXVII, p.
128-129).
5:15
Statutul social al unui om, buna sau reaua sa reputa ie
depind de discursul s u. În consecin , am echivalat aici gr.
dovxa prin reputa ie, actualizînd un sens secundar, referitor la
oameni, al acestui termen, întrebuin at de regul în
Septuaginta şi NT cu sensul ‘(despre Dumnezeu) m rire,
slav , glorie’, iar prin dezonoare am tradus gr. ajtimiva, literal:
‘ne-cinstire’. Asupra posibilelor abuzuri ale vorbirii (gr.
laliva) sau ale limbii (gr. glw'ssa) Sirah revine mai jos, în
14:1; 19:6-17; 20:16-20; 22:27 şi urm.; 25:9; 28:12-26. Cf. şi
Parim. 12:18; Mat. 12:37; Iacov 3:3-10.
5:16
Gr. yivquro", literal ‘care şuşoteşte’, desemneaz , figurat,
pe omul bîrfitor (cf. BJ, TOB: médisant), cf. şi în HEBR.
expresia ba‘al štāyim, literal ‘de in tor a dou limbi’,
echivalat , de regul , chiar în acest verset, ca şi mai sus (v.
dou p r i’. Pentru evitarea monotoniei, am tradus uneori
gr. divglwsso" prin om fă arnic. În compara ie cu simplitatea
formul rii din HEBR. („S nu fii denumit f arnic şi s nu
î i foloseşti limba la calomnii; c ci ruşinea a fost creat
pentru ho , iar dispre ul aproapelui pentru f arnic”),
traduc torul în greceşte s-a exprimat încîlcit şi redundant.
Cf. şi supra, 1:25.
Capitolul al 6-lea
6:2
Pentru cu limba în două păr i, cf. supra, 1:25 şi 5:16.
6:3
În Septuaginta se condamn aici orgoliul, pe cînd formularea
din HEBR. trimite mai degrab c tre lipsa de cump t: „S
nu cazi în puterea dorin ei tale”. Cf. TOB: Ne t’exalte pas
passion; AB: Fall not into the grip of desire. ♦ Pentru
toi-même dans le dessein de ton âme; BJ: Ne t’exalte pas dans ta
semnifica iile complexe ale „sufletului”, cf. supra, 4:2 şi 5:2.
♦ Compara ia cu taurul (absent din HEBR.) obscurizeaz
enun ul din Septuaginta; este probabil c traduc torul a vrut
s spun c sufletul celui care se las purtat de impulsuri
pasionale va fi sfîşiat asemenea taurului tranşat la
sacrificare. Sfîntul Ieronim pare s fi contaminat versiunea
greceasc cu cea ebraic , ajungînd la formula: Non te extollas
in cogitatione animae tuae velut taurus, ne forte elidatur virtus tua
per stultitiam (VULG.). În secven a final a versetului (wJ"
tau'ro" hJ yuchv sou), SEPT.ZIEGLER înlocuieşte hJ yuchv
‘sufletul’ prin hJ ijscuv" ‘putere’, inspirat probabil de VULG.
virtus.
6:4
Topos stilistic în VT: definirea metaforic a omului mistuit
de patimi drept un lemn uscat (ebr. ‘ēs yābēš, gr. xuvlon
xhrovn) reapare la Isaia 56:3; Amos 2:9. În Dan. 4:7-14,
visul premonitor al lui Nabucodonosor are în centru
imaginea unui arbore falnic, doborît în cele din urm de
c tre un înger.
6:5
O patimă rea red gr. yuchV ponerav, literal ‘suflet r u’, dup
HEBR. nepeš ‘azzî, literal ‘suflet r u, violent’; este vorba
despre pasiunile carnale. Despre multiplele semnifica ii ale
conceptului de „suflet”, cf. supra, 4:2.
6:6
Pentru vorbire plăcută avem în original lavrugx glukuv",
(BIBL.1688: gîtlejul dulce). ♦ Adjectivul gr. eu[lalo" ‘care
transpunere literal dup ebr. hêk ‘ārēb ‘gîtlej dulce’
tradus şi prin amabil, afabil. ♦ Prin salutările binevoitoare am
rosteşte lucruri bune’, ca atribut pentru „limb ”, poate fi
COMENTARII
tradus compusul gr. eujproshvgora (BIBL.1688: bunele
închinăciuni), transpunere a ebr. š‘l šālôm, expresie curent de
interpelare ceremonioas .
6:7
Gr. oiJ eijrhneuvontev" soi (transpus literal prin cei ce au pace
cu tine în BIBL.1688) reprezint la rîndul s u un calc dup
ebr. ‘anšê šělôměkā, literal ‘oamenii p cii tale’, prin care se
desemneaz persoanele cu care te salu i, simplele
Ierem. 20:10; 38:22. ♦ Sfetnicii tăi (denumire tradi ional ,
cunoştin e (vezi nota anterioar ). Expresia mai reapare în
dup BIBL.1688) corespunde gr. suvmbouloiv sou; ebr. ba‘al
sôděkā, literal: ‘cel care de ine sfatul t u’, şi desemneaz pe
prietenul intim, confidentul sau omul de încredere al cuiva.
Ideea pruden ei şi a discre iei în p strarea secretelor
personale reapare în 8:17-19. ♦ Versetul este citat de
Sfîntul Grigorie Sinaitul în urm torul context: „Fiecare are
cunoştin a şi puterea sa de deosebire, fie de la fire, fie prin
cercare, fie din înv tur . Dar nu o au to i pe cea a
Duhului. De aceea a zis în eleptul Isus al lui Sirah: «Cei ce
sînt în pace cu tine s fie mul i, dar sf tuitorii t i, unul
dintr-o mie»” (FILOCALIA VII, p. 197).
6:8
Cf. supra, 4:17, contextul în care în elepciunea pune la încercare
pe în elept spre a se convinge de sinceritatea tr irilor lui.
6:9
Avem în acest adagiu un prototip probabil al proverbelor
de tipul rom. „prietenul la nevoie se cunoaşte” sau engl. „a
friend in need is a friend indeed”, existente în mai toate
limbile moderne.
6:9-13
Gr. koinwnoV" trapezw'n înseamn literal: obştitoriu de mêse
(BIBL.1688). Reluat mai jos (12:8 şi urm.; 13:21; 22:25) şi
întîlnit şi în alte locuri din VT (cf. Iov 19:19-22; Parim.
14:20; 19:4 etc.), ideea c prietenii care roiesc în jurul
nostru cît sîntem boga i ne p r sesc cînd ne afl m la
nevoie constituie nucleul unui motiv literar larg r spîndit în
literatura universal , dac ar fi s men ionam doar scenariul
dramatic din Timon din Atena de Shakespeare, cunoscutul
distih ovidian: Donec eris felix, multos numerabis amicos./
Tempora si fuerint nubila solus eris – „Cît timp vei fi fericit vei
num ra mul i prieteni./ Dac vremurile vor fi înnorate,
singur vei fi” (Tristia, 1, 9, 5) sau cunoscutul dicton latin,
– „Prietenul sigur se vede într-o împrejurare nesigur ”. ♦
atribuit lui Quintus Ennius: Amicus certus in re incerta cernitur
Verbul a buiecí (v. 6:12) are sensul ‘a-i merge bine, a
prospera’ şi este un derivat de la adj. buiac ‘exuberant, fertil’
(< v. sl. bujakŭ ‘nebun’.)
6:14-15
Cel de-al XI-lea din Discursurile (lovgoi) sale este dedicat de
Sfîntul Grigorie din Nazianz prietenului s u Grigorie din
Nyssa. Primul capitol al acestui discurs con ine un elogiu
adus prieteniei, în care, ca argumente scripturistice, servesc
311
cuvintele Siracidului, al turi de pasaje din Psalmi, Pilde sau
Cîntarea cîntărilor: „Nimic în lume «nu poate înlocui un
prieten credincios», c ci nimic în lume nu îi este
asem n tor în frumuse e. «Un prieten credincios este un
ad post sigur» şi un palat înt rit [Parim. 18:19]. Un prieten
credincios este o comoar vie. Un prieten credincios este
«mai pre ios decît aurul şi pietrele pre ioase» [Ps. 18:11].
Un prieten credincios este «o gr din închis , un izvor
pecetluit» [Cînt. 4:12], pe care le putem deschide atunci
cînd dorim. Un prieten credincios este un «liman de
înt rire». Iar dac , mai mult, se distinge prin inteligen , cît
este acesta de m re ! Dac se impune şi prin ştiin , şi chiar
prin întreaga ştiin – vreau s spun ştiin a noastr şi a cea
care a fost cîndva a noastr –, el este cu atît mai
str lucitor” (GRIGORIE NAZ., DISC. VI-XII, p. 328-329).
6:16
Prin transpunere literal , sensul este obscur în BIBL.1688:
Priêtenul credincios nu iaste schimbare şi nu iaste cumpănitură
bunătă ilor lui. Desemnarea metaforic a prietenului drept o
comoar (ebr. hôn, gr. qhsaurovn) este un topos stilistic în
c r ile sapien iale (cf. Parim. 1:13; 3:9; 6:31; 10:15 etc.). De aici
elementele simbolice legate de schimb: „obiect oferit ca
marf ” (gr. ajntavllagma) şi „balan ” (gr. staqmov").
6:17
Doar cei care se tem de Domnul vor putea g si un prieten
adev rat, descris de aceea drept leac al vie ii (gr. favrmakon
zwh'"). În literatura patristic siriac , Iisus Hristos este
deseori prezentat drept „leac al vie ii” (cf. DI LELLA, p.
189).
6:20
Echivalen a metaforic între cultivarea în elepciunii şi
r splata roadelor muncii plugarului apare şi în Iacov 5:7.
Imagistica agricol este de altfel abundent în VT, cf. Is.
5:2-7; 45:8; Iov 4:8; Parim. 22:8; Ioan 15:1; Mat. 16:7;
Marc. 4:26-29 etc.
6:22
Prin fără minte am tradus gr. ajkavrdio", literal ‘f r inim ’,
care echivaleaz literal ebr. hăsar lēb ‘care nu are inim ’;
expresia reapare în Parim. 6:32; 7:7; 10:13 etc. Despre
sensurile speciale în ebraic ale „inimii”, cf. supra, 1:25; 3:28;
5:2.
6:23
„Bolovanul de încercare” (ebr. massā’, gr. livqo"
dokimasiva") reprezint o piatr grea întrebuin at la
concursuri, men ionat şi în Zah. 12:3. Ideea este c
prostul consider în elepciunea nu un privilegiu, ci un chin
şi o încercare imposibil de trecut. Imaginea reapare la Mat.
11:30.
6:24
În elepciunea este distant , dep rtat , inaccesibil . În
HEBR. în loc de „în elepciune” apare „înv tur ”, aşa încît
312 SAPIENTIA, ECCLESIASTICUS, SUSANNA, DE BELO SIVE DRACONE BABYLONICO
semnifica ia se l mureşte prin aceea c versetul originar
con ine un joc de cuvinte între subst. ebr. mûsār ‘înv tur ;
disciplin ’ şi mûsār, participiu al verbului sûr ‘a ine
deoparte; a îndep rta’.
6:25-26
Aceste versete lipsesc din HEBR. Indica ia con inut aici
este identic cu cea din Parim. 19:20 şi d glas convingerii
c rturarului c doar instruc ia asigur omului o bun
situare în via .
6:26-29
Avem aici o succesiune de imagini din domeniile vîn torii
şi al înjug rii animalelor, menite s sugereze angajamentul
total presupus de asumarea în elepciunii şi instruc iei.
Acumularea de cuvinte şi sintagme precum obezile (gr. taV"
pevda"), lan ul (gr. toVn kloiovn), să î i apleci umărul (gr. uJpovqe"
toVn w\movn sou), legăturile (devsmoi"), urmăreşte-o (gr.
ejxivcneuson), cînd o vei prinde să nu o mai laşi să- i scape (gr.
ejgkrathV" genovmeno" mhV ajfh'/" aujthvn) fac apel la
imaginarul tradi ional al unui popor nomad, chemat s
accead la valorile supreme ale în elepciunii. Elemente
metaforice similare (jugul, povara) g sim în discursul
11:28-30). ♦ Versetul 28 lipseşte din HEBR.
Mîntuitorului, în descrierea apostolatului creştin (cf. Mat.
6:30
Concluzie a „vîn torii” imaginare prezentate anterior:
r splata succesului în asumarea în elepciunii sînt odihna
(gr. ajnavpausi") şi bucuria (gr. eujfrosuvnh); pentru
în elesurile gr. eujfrosuvnh, cf. supra, 1:10.
6:31
Departe de a implica servitute, dobîndirea în elepciunii
înseamn libertate personal ; de aici tranformarea
simbolurilor înl n uirii (obezi, lan uri) în semne ale
securit ii personale (adăpost trainic, gr. eij" skevphn ijscuvo",
veşmînt de slavă, gr. eij" stolhVn dovxh"). Imagistica
înveşmînt rii ca metafor a asum rii valorilor morale este
recurent atît în VT (cf. Ps. 131:9; Iov 19:9; 29:14), cît şi în
NT (cf. 1Petr. 5:5; Apoc. 7:9; 19:8).
6:32
În SEPT.FRANKF. avem o greşeal de interpretare: în loc de
„jug” (gr. zugovn) apare „pe ea” (gr. ejp’aujth'"), aşa încît,
literal, secven a sun : Pentru că podoabă de aur iaste pre ea şi
legăturile ei — răsucitură de iachinth (BIBL.1688). VULG. se
inspir dup Septuaginta, formulînd secven a astfel: decor
enim vitae est in illa. Interpre ii moderni corecteaz dup
HEBR.: son joug sera un ornement d’or (HEBR.), son joug est une
parure d’or (BJ), jugul ei, o găteală de aur (BIBL.ANANIA); her
yoke will be your gold adornment (AB). În elepciunea este un
„jug” nu în sensul de povar şi munc înrobitoare, ci în cel
al certitudinii îndrum rii pe drumul cel drept. De aceea
jugul este „podoab de aur” (gr. kovsmo" cruvseo"), iar
leg turile ei „panglici purpurii” (gr. klw'sma uJakivnqinon,
literal ‘fir de iacint’, dup ebr. pĕtîl tĕkēlet). Panglicile
purpurii sînt men ionate în Num. 15:38-40 ca elemente
ritual-decorative, care trebuie s aminteasc neamului lui
Israel datoriile sale fa de Domnul. Evocînd acest element
în contextul de aici, Siracidul îşi îndeamn o dat în plus
cona ionalii s reziste ispitelor elenistice şi s r mîn fideli
tradi iei mozaice.
6:33
În elepciunea este prezentat în continuare ca un „veşmînt
de glorie” (sau „de mari ceremonii”) (gr. stolhV dovxh") şi
ca o „coroan de mare bucurie” (gr. stevfano"
ajgalliavmato", cf. ebr. ‘ăteret tip’eret, literal: ‘coroan de
onoare’). Aurul şi purpura, coroana ca simboluri ale
demnit ii preo eşti şi regale, toate sînt reprezent ri
simbolice ale splendorii şi gloriei, sugerînd c în eleptul se
bucur de privilegii similare preotului şi regelui.
6:34
De aici pîn la sfîrşitul capitolului sînt descrise c ile
concrete de dobîndire a în elepciunii şi înv turii, cu
indica ii pre ioase privitoare la „sistemul de înv mînt”
iudaic: audierea atent a discursurilor oamenilor b trîni şi
în elep i, concentrarea aten iei, g sirea unui mentor etc. ♦
Restric ia condi ional „dac vrei” (gr. ejaVn qevlh/")
corespunde ebr. tāsîm libběkā, literal ‘dac î i pui inima‘ (ca
sediu al voin ei şi ra iunii), prin care se subliniaz ideea c
individului. ♦ Prin dacă î i vei da silin a (cf. BJ şi TOB: si tu le
premisa asum rii în elepciunii este voin a personal a
veux) am echivalat contextual gr. ejaVn ejpidw/'" thVn yuchvn
sou, ebraism frazeologic în Septuaginta, transpus literal în
şi 4:2; 5:2; 6:5. ♦ Redat tradi ional prin rom. iscusit, gr.
BIBL.1688: de vei da sufletul tău. Pentru polisemia lui suflet, cf.
mult de abilitate, ingeniozitate, dexteritate. ♦ Gr.
panou'rgo" desemneaz un complex de calit i care in mai
paideuqhvsh/ ‘vei deveni înv at’ corespunde vb. ebr.
tiwwāsēr, apar inînd aceluiaşi radical cu subst. mûsār
‘înv tur , disciplin ’, redat de regul în Septuaginta prin
paideiva.
6:35
Î i vei pleca urechea (gr. klivnh/" toV ou\" sou) subliniaz func ia
aten iei încordate a discipolului ca premis a succesului
instruc iei; cf. Parim. 8:32-33.
6:36
Referin a la bătrîni (gr. presbuvteroi) ca depozitari ai
în elepciunii revine mai jos, 8:9; 25:6 şi 32:4. Ideea reapare
în Iov 25:4. ♦ Prin întrunire am redat gr. plh'qo", literal
mul ime (BIBL.1688); referire la întrunirile informale ale
oamenilor b trîni ai comunit ii, dedicate unor dezbateri
doctrinare sau pe teme de interes colectiv.
6:37
Sintagma istorisire dumnezeiscă (cf. BIBL.1688: povêstea
dumnezăiască), dup gr. dihvghsin qeivan, desemneaz textele
sacre, cu con inut revelat, cf. discours divin (TOB), toute parole
qui vient de Dieu (BJ); corespondentul ebr. sîhî înseamn aici
COMENTARII
‘discurs’ şi reapare cu acelaşi în eles în 8:9. ♦ Prin pildele
în elepte am echivalat expresia gr. paroimivai sunevsew",
literal pildele în elêgerii (BIBL.1688), un ebraism frazeologic
reproducînd ebr. mĕšal bînî, literal ‘zicere a inteligen ei’, cf.
sage proverbe (TOB), les proverbes subtils (BJ); este vorba
despre unitatea discursiv tipic a literaturii sapien iale,
enun ul apodictic, prin care, în cuvinte pu ine, adesea prin
mijloace metaforice sau simbolice, se afirm un adev r de
ordin general sau un precept moral, aşa cum sînt chiar
versetele scrierii Siracidului. Forma apodictic şi
concentrat a celor mai multe dintre enun urile literaturii
sapien iale se explic prin faptul c şi la evrei, ca la
majoritatea marilor culturi antice, experien a de via a
fost scris . ♦ Într-un pasaj din comentariile sale la Cartea
comunit ii a fost transmis pe cale oral , înainte de a fi
lui Iov, Ioan Gur de Aur citeaz acest verset ca argument
scripturistic pentru a sublinia însemn tatea suprem a
transmiterii verbale, de la o genera ie la alta, a experien ei
de via şi a în elepciunii: „Ceea ce au dobândit b trânii din
experien a faptelor, aceasta şi tu, tân r fiind, ai dobândit
din belşug din istorisirea faptelor. Multe au p timit aceia,
multe au v zut. Şi tu vei vedea, dac vei vrea s parcurgi
Scripturile cu mult aten ie. De aceea cineva zicea: «Orice
istorisire sfânt s o ascul i»” (IOAN HRIS., IOV, p. 135).
6:38
Avem aici o succesiune de imagini puternice, sugerînd
hot rîrea care trebuie s caracterizeze pe cel aflat în
c utarea în elepciunii. Dac ai norocul s cunoşti un om
inteligent (gr. sunetov", ebr. yābîn), nu trebuie s ezi i s te
scoli foarte devreme (gr. o[rqrize proV" aujtovn, BIBL.1688:
mîinecă cătră el) pentru a-l putea asculta, aşa încît piciorul tău
să tocească treptele por ii lui (gr. baqmouV" qurw'n aujtou'
baqmouV" trivbwn aujtou'...). ♦ Pasajul acesta este folosit de
ejktribevtw oJ pouv" sou în SEPT.RAHLFS; în SEPT.FRANKF.:
Sfîntul Ioan Gur de Aur într-una din omiliile sale (Omilii
la Facere, XXXV, II), în care se relateaz despre acel eunuc,
mare dreg tor al împ r tesei Etiopiei, care citea cu
asiduitate din Sfînta Scriptur , f r s o în eleag , pîn l-a
întîlnit pe apostolul Filip, de la care a acceptat s
primeasc , cu respect şi smerenie, l muririle necesare: „A
chemat el, dreg torul, barbarul, cel ce era purtat în car, a
chemat pe omul de rînd ce se ivise în calea lui, a chemat pe
omul îmbr cat în haine proaste şi l-a poftit s se urce în
tr sur şi s stea al turea de el. Ai v zut ce rîvn
sufleteasc ? Ai v zut ce evlavie? Ai v zut ce suflet iubitor
de Dumnezeu avea barbarul? Ai v zut c a împlinit acele
cuvinte spuse de un în elept: «De vei vedea un în elept,
mînec la el şi piciorul t u s road pragul uşilor lui»?”
(IOAN HRIS., OM. FAC. II, p. 18).
6:39-40
Ultimele versete ale capitolului con in o revenire la esen a
în elepciunii: teama de Domnul (în HEBR. formularea
difer tocmai în acest sens: „ai grij s cunoşti teama fa
de Cel Preaînalt”) şi respectarea cu stricte e a Legii; hotărîre
(gr. provstagma sau prostavgmasi") şi poruncă (gr. ejntolhv)
313
desemneaz frecvent, ca termini technici, comandamentele
divine.
Capitolul al 7-lea
7:1
Pluralul grecesc kakav, literal ‘lucruri rele’, corespunde ebr.
ra‘, la singular.
7:2
Reprodus ambiguu prin adj. gr. a[diko", literal ‘ceea ce este
nedrept’, subst. ebr. ‘āwôn apare în fraz de dou ori, cu
cele dou sensuri ale sale: ‘nedreptate; tic loşie’ şi
‘vinov ie; pedeaps pentru o nedreptate’.
7:3
injusti iei (ebr. ‘āwel, gr. ajdikiva). ♦ Ideea „înşeptirii”
Siracidul este conştient de efectele sociale dezastruoase ale
efectelor unei ac iuni sau a intensit ii unei calit i este un
topos formal frecvent atît în VT (cf. mai jos 20:12; 35:10;
40:8, dar şi Fac. 4:15; Parim. 6:31 etc.), cît şi în NT (cf. Mat.
18:22; Luc. 17:4 etc.).
7:4
Reticen a în eleptului fa de puterea politic , fie ea
acordat de Domnul (ebr. memšālet, gr. hJgemoniva), fie
acordat de rege (ebr. môšab, gr. kaqevdra dovxh"), era
justificat în societatea elenistic , în care, precum la cur ile
Seleucizilor şi ale Ptolemeilor, corup ia func ionarilor era
recunoscut (cf. 2Mac. 3:4-13; 4:7-16).
7:5
Ideea c nimeni nu poate s se pretind nevinovat în fa a
Domnului este un reper ferm al teologiei
veterotestamentare (cf. Iov 9:2; 3Reg. 8:46), dar şi al celei
neotestamentare (cf. Luc. 18:9 şi urm.; 1Cor. 4:4). ♦ A trezi
invidia celor puternici prin calit ile tale este un act riscant,
dup cum ni se atrage aten ia şi în Parim. 25:6-7. Acest
precept poate fi pus în leg tur cu paragraful
neotestamentar (Luc. 14:7 şi urm.) încheiat cu misterioasele
smereşte pe sine se va în l a”. ♦ Ioan Gur de Aur
cuvinte „oricine se înal pe sine se va smeri, iar cel ce se
parafrazeaz , în Omilii la Osea, I, 6, 7, acest verset al
Siracidului în felul urm tor: „Tu ai spus, prieten al
oamenilor, c fiecare moare în propriul s u p cat, c nu
suntem pedepsi i în locul altuia” (IOAN HRIS., OS., p. 77).
Acelaşi mare predicator şi p rinte al Bisericii Universale
citeaz prima parte a versetului de fa , ca argument
scripturistic spre a combate pozi ia exprimat în fa a lui
Iov de Elius, unul dintre prietenii acestuia: „A se îndrept i
pe sine nu este nimic deosebit. Dar a se îndrept i pe sine
ca şi cum s-ar judeca cu Dumnezeu, acest lucru era
Dumnezeu»” (IOAN HRIS., IOV, p. 200). ♦ Şi în Filocalie, în
nepotrivit. «Nu te face pe tine drept înaintea lui
apoftegmele sfin ilor Varsanufie şi Ioan, g sim o parafraz
a acestui verset: „Îns e bine s nu rup pecetea lui Hristos
314 SAPIENTIA, ECCLESIASTICUS, SUSANNA, DE BELO SIVE DRACONE BABYLONICO
şi s flec resc prea mult. C ci m îndeamn cel ce zice:
«Unde sînt cei în elep i, nu face pe în eleptul»” (FILOCALIA
IX, p. 106).
7:6-7
În BIBL.1688 pasajul este marcat de literalism: Nu cêre a te
face judecătoriu, ca nu cumva nu vei putea a rădica strîmbătă ile, ca
nu cîndai te vei sfii în fa a silnicului şi vei pune piêdecă întru
direptatea ta. ♦ Profunda sa experien de via îi permite lui
Sirah s recunoasc riscurile enorme la care se expunea un
judec tor. Rectitudinea şi integritatea moral (gr. eujquvth")
a unui judec tor (gr. krithv") erau periclitate deopotriv de
ipoteza de a l sa nepedepsite nedrept ile (gr. ajdikivai), dar
şi de p rtinirea indus de presiunile celui puternic (gr.
dunavsth"). Ambele cazuri reprezint o „daun ” major (cf.
AB: mar), un „risc” cau o „compromitere” (cf. TOB:
compromettre, BJ: risque). Cuvîntul întrebuin at de Septuaginta
este gr. skavndalon, al c rui în eles primar este cel de
‘capcan , curs (întins cuiva); piedic , impediment’ (cf. Iov
23:13; 3Reg. 18:21 etc. şi Rom. 11:9; 1Petr. 2:8 etc.). O
interpretare antropologic a acestui important termen
biblic g sim la GIRARD (cap. Le scandale du christianisme, în
special p. 138 şi urm.), pentru care, între altele, skandalon şi
r ul absolut (Satan) sînt unul şi acelaşi lucru. Deciziile
greşite ale judec torilor sînt frecvent şi aspru condamnate
♦ În omiliile la Ezechia (V, 4), Origene parafrazeaz ,
în VT, cf. Ieş. 20:16; Lev. 19:15; Deut. 1:17; Parim. 18:5 etc.
într-un context înc rcat de semnifica ii majore, cuvintele
Siracidului (de aici şi de mai jos, v. 13:2), astfel:
„Temîndu-m de judecata lui Dumnezeu, avînd în fa
aceast porunc cuprins în Scripturi, iau aminte la aceast
propozi ie: «Nu lua asupra ta o povar prea grea!» şi, mai
departe, «Nu c uta s te faci judec tor, ca nu cumva s nu
po i s zmulgi nedrept ile!» La ce îmi foloseşte s m aşez
pe tronul cel mai înalt, dac nu pot s vîrşi fapte pe m sura
m ririi mele? Nu voi îndura cumva o osînd mai mare,
fiindc to i îmi arat cinstirea cuvenit unui om drept, mie,
care sînt un p c tos?” (ORIGENE, EZEC., p. 203).
7:8
Distingînd între „adunarea cet ii” (gr. plh'qo" povlew") şi
„mul ime, gloat ” (gr. o[clo"), textul din Septuaginta pare s
se refere, pe de o parte, la consiliul notabilit ilor, numit
mai jos, v. 14, „adunarea b trînilor”, şi, pe de alt parte, la
HEBR. este vorba exclusiv de adunarea b trînilor. ♦
poporul în ansamblul s u, adunat în pia a public . În
„Greşelile” compromi toare la care se face trimitere sînt
de natur juridic : acuza ii nedrepte, m rturii false,
r st lm cirea probelor etc.
7:9
În BIBL.1688: să nu legi de doao ori păcatul, literal dup
Septuaginta: mhV katadesmeuvsh/" diV" aJmartivan. Ideea este c
o infrac iune repetat este dublu pedepsit .
7:10
Condamnarea formalismului în îndeplinirea datoriilor
ritualice şi a credin ei multor israeli i c vor împ ca pe
Dumnezeu prin multiplicarea jertfelor este foarte adesea
formulat de profe i, cf. Is. 1:10-16; Am. 5:21-24; Mih.
6:6-8; Ier. 6:19-20. Cf., de asemenea, Parim. 21:27 etc.
Jertfele sînt legitime şi pl cute Domnului doar atunci cînd
vin din ne rmurita dragoste pentru Dumnezeu (Deut. 6:5)
şi pentru aproapele (Lev. 19:18). Mai jos, în cap. 51:1 şi
ritualului de prezentare a jertfei. ♦ Pentru preaînalt, cf. supra,
urm., sînt prezentate pe larg semnifica iile autentice ale
4:10.
7:11
Compusul gr. ojligoyucevw ‘a fi laş’, care mai apare şi supra,
4:9, este din nou calchiat în BIBL.1688, de data aceasta prin
avem în TOB pussilanime. ♦ Pentru „milostenie”, cf. supra,
formula să nu fii cu pu in suflet. Dup VULG. pussilanimis
3:13. ♦ Ideea este c , pentru a fi credibil şi bine primit de
Domnul, rug ciunea nu trebuie f cut în grab şi trebuie
înso it întotdeauna de milostenii; cf. supra, 3:30 şi urm.
7:12
Turnura din Septuaginta este literal reprodus în BIBL.1688:
nu batjocori pe om fiind în amărăciunea sufletului lui; aluzie
probabil la nefericirea celui care, potrivit doctrinei
r scump r rii din Deuteronom, este pedepsit pentru un p cat
verifica fidelitatea. ♦ Pentru a doua parte a versetului, cf.
comis sau este pus la încercare de Dumnezeu pentru a-i
Luca 1:52: doar Dumnezeu decide cînd şi pe cine s
umileasc şi pe cine s înal e, iar hot rîrile sale nu pot fi
cuprinse cu mintea omeneasc . Versetul poate fi privit şi ca
un avertisment privitor la futilitatea şi fragilitatea destinului
uman.
7:13
Luat în în elesul ‘minciun ’ şi echivalat prin gr. yeu'do" (cf.
şi VULG.: mendacium), ebr. hāmās înseamn deopotriv şi
‘tic loşie’, şi ‘violen ’. ♦ Ambiguu formulat în Septuaginta,
ultima parte a versetului (mhdeV fivlw/ toV o{moion poivei) poate
fi în eleas şi altfel: „s nu faci prietenului acelaşi (lucru r u
pe care i l-a f cut el)”.
7:14
Minciuna şi falsa m rturie sînt viguros şi explicit
condamnate atît în VT (cf. Ieş. 20:16; Lev. 19:11-12; Ier. 9:3
şi urm. etc.), cît şi în NT (Iac. 3:14; Col. 3:9).
7:15
mai condamnabil în prezen a b trînilor (cf. şi 32:8). ♦
Dispre uit în sine, p l vr geala (gr. ajdolesciva) era cu atît
Pentru „adunarea b trînilor” (numit aici explicit plh'qo"
presbutevrwn), cf. supra, 4:7 şi 7:8. ♦ Prescrip ia de a evita
repetarea în rug ciuni a aceloraşi formule este contrazis de
multe ori în VT, de exemplu în Ps. 148 şi 150, unde
imperativul „l uda i” (ebr. hallĕlû, gr. aijnei'te) este repetat
de nenum rate ori.
7:16
Pre uirea muncii grele (gr. ejpivpono" ejrgasiva) şi în special
COMENTARII
a muncilor agrare (gr. gewrgiva) are un temei doctrinar, c ci
ele au fost date de Dumnezeu lui Adam de la început,
pentru cultivarea Edenului (Fac. 2:15), iar apoi, dup
c dere, pentru a-şi cîştiga pîinea zilnic (Fac. 3:17-19).
Aprecierea muncilor manuale poate avea la Sirah şi un
subtext conjunctural-istoric, dac inem seama c , în epoca
elenistic , tot mai mul i evrei renun au la activit ile
agrar-pastorale tradi ionale, pentru a îngroşa rîndurile
mai jos, 26:29 şi urm.). ♦ Pentru Cel Preaînalt, cf. 4:10.
plebei urbane, mult mai expus p catelor de tot felul (cf.
7:17
soco i mai presus decît semenii t i”. ♦ Pentru urgie, cf.
În HEBR. prima parte a versetului este diferit : „S nu te
supra, 5:7.
7:18
Focul (gr. pu'r) şi viermii (gr. skwvlhx) apar ca reprezent ri
simbolice ale pedepsei divine şi la Is. 66:24 şi Idt. 16:17.
Întrucît în HEBR. nu se men ioneaz decît „viermii” (ebr.
rimmî), DI LELLA, p. 201-202, deduce c „în perioada
dintre compunerea c r ii în aprox. 180 î.Hr. şi traducerea ei
de c tre nepotul lui Ben Sira cîndva dup 117 î.Hr. (...) s-a
dezvoltat credin a despre r splata şi pedeapsa de dup moarte”,
credin care nu apar inea repertoriului iudaic tradi ional.
7:19
În BIBL.1688, literal: să nu schimbi priêtenul pentru nedobînda;
gr. diavforon, al c rui sens primar este cel de ‘diferen ’,
‘sum de bani; pre ’; cf. şi supra, 6:15. ♦ Ofirul (dup ebr.
înseamn în context ‘diferen a pe care o ai de pl tit’, adic
’ phīrāh), în Septuaginta cu forma Sufir (gr. Soufeivr), este
numele unei regiuni mitice, renumit în antichitate pentru
bog ia z c mintelor sale de aur. Localizat cu aproxima ie
pe coasta sudic a Arabiei sau pe cea estic a Africii, este
men ionat în 3Reg. 9:28; Is. 13:12; Iov 22:24.
7:20
Sintagma sofhV kaiV ajgaqhv ‘în eleapt şi bun ’, ca atribut al
unei bune so ii, red ebr. tôbat hēn, literal ‘cu un bun
farmec; încînt toare’. Referitor la concep ia lui Sirah despre
femeie, v. Introducerea, § 3.
7:21
Atît sclavul sau servitorul care apar inea unui st pîn (gr.
oijkevth", cf. BIBL.1688: sluga), cît şi cel angajat contra unui
salariu (gr. mivsqio", dup ebr. sākîr ‘lucr tor închiriat’, cf.
BIBL.1688: năimit) erau prin lege proteja i contra abuzurilor
♦ În BIBL.1688: lucrează cu adevărul, literal dup Septuaginta:
st pînului (cf. Deut. 15:12-18; 23:16; Lev. 19:13; 25:6 etc.).
ejrgazovmenon ejn ajlhqeiva./
7:22
Legea prevedea c sclavul din neamul lui Israel trebuia
eliberat dup şase ani de serviciu (cf. Ieş. 21:2; Lev. 25:39 şi
urm; Deut. 15:12 şi urm.). De aceea, în HEBR. formularea
este diferit : „S iubeşti o slug inteligent ca pe tine
315
însu i” (cf. Lev. 19:18).
7:23
Ebr. bĕhēmî, gr. kthvnh desemneaz generic întreaga „avere
mişc toare” a unui b rbat (BIBL.1688: dobitoace). Enun ul
reprezint o condensat legitimare a propriet ii.
7:24
Prin să îi creşti cu asprime am redat gr. paivdeuson aujtav, dup
ebr. yassēr ‘a pedepsi; a disciplina’. Imaginea grumazului
încovoiat (gr. kavmyon ... toVn travchlon aujtw'n) subliniaz o
dat în plus convingerea Siracidului c fundamentul
educa iei copiilor îl constituie rigoarea.
7:25-26
Expresie clar a statutului de inferioritate al fiicei în raport
cu fra ii s i. Tat l era cel care decidea care va fi b rbatul
fiicei sale, cel care va prelua grija şi datoria de a o
supraveghea. Detalii despre povara de a avea o fiic
primim mai jos, 42:9-14.
7:27
Prin a izgoni am reprodus con inutul vb. gr. ejkbavllw
‘(despre o so ie) a repudia’, specializat în Septuaginta pentru a
Deut. 7:26; Iov 19:19). ♦ Ideea este c o bun so ie este ceva
echivala vb. ebr. t‘b ‘a avea sil ; a privi ceva drept necurat’ (cf.
atît de rar, încît b rbatul trebuie s o p streze cu orice pre .
7:28
Datoria de a- i onora şi proteja p rin ii este înscris în
decalog (cf. Ieş. 20:12; Deut. 5:16), dar constituie,
deopotriv , una dintre pietrele unghiulare ale eticii creştine
Cf. şi supra, 3:1. ♦ Versetele 28 şi 29 lipsesc din HEBR. ♦
(cf. Mat. 15:4-5; Marc. 7:10-13; Luc. 18:20; Efes. 6:2 etc.).
Expresia din toată inima (ebr. libběkā, gr. ejn o{lh/ kardiva/), ca
şi cele similare din versetele urm toare: cu tot sufletul (ebr.
napšěkā, gr. ejn o{lh/ yuch'/), cu toată puterea (ebr. mě’ôděkā, gr.
ejn o{lh/ dunavmei), reprezint ebraisme frazeologice intrate
în majoritatea limbilor moderne.
7:30-32
F r s fi fost preot el însuşi, Sirah arat în mod constant o
mare pre uire pentru func ia sacerdotal , cum de altfel
recomandau cu insisten Legea şi tradi ia. În epoca
elenistic , în absen a unei ierarhii politice propriu-zise,
preo imea exercita în Iudeea şi func iile politice şi
ales în fa a autorit ii supreme, regele elenistic. ♦ Pentru
administrative cele mai importante, reprezentînd poporul
detalii despre prescrip iile privitoare la întrebuin area
jertfelor de c tre preo i, cf. Ieş. 29:27-28; Lev. 2:1-10;
7:31-36; Deut. 14:28-29.
7:34
thVn cei'rav sou) este o definire metaforic a generozit ii. ♦
„A întinde mîna c tre cel s rac” (cf. gr. ptwcw'/ e[kteinon
Pentru datoria fa de s raci, cf. supra, 4:4. Datoria de
compasiune cu cei afla i în suferin avea un caracter
316 SAPIENTIA, ECCLESIASTICUS, SUSANNA, DE BELO SIVE DRACONE BABYLONICO
aproape sacru. Cuvinte asem n toare reg sim în Iov. 30:35;
Rom. 12:15; 2Cor. 11:29.
7:35
Aici gr. cavri", pe care l-am tradus prin har, corespunde
ebr. hesed ‘bun tate; mil ’. Este vorba despre o subliniere a
faptului c d rnicia celui care are trebuie s se reverse
deopotriv asupra tuturor celor afla i în nevoie (s raci,
b trîni, v duve, orfani etc.). Asocierea celor mor i în
aceast list este surprinz toare. În acest caz, „harul”
pentru cei mor i ar putea fi „prinosul de hran ” ritual,
men ionat mai jos, 30:18, sau, poate, „pîinea de consolare”
frînt şi împ r it între cei apropia i în memoria mortului,
despre care se face men iune în Ier. 16:7. În ciuda unor
interdic ii mai vechi (cf. Deut. 26:14), practica praznicului
de pomenire a celui mort s-a r spîndit ulterior printre
evrei. Cunoscute şi de c tre greci şi romani, ritualurile
funerare de acest tip erau practicate de creştini în primele
secole, de vreme ce au ajuns s fie comb tute de P rin i
importan i ai Bisericii precum Sfîntul Ambrozie (De Elia,
17) şi Sfîntul Augustin (Epist. 20, 10). Alte datorii fa de
persoanele decedate sînt men ionate mai jos, 22:11-12 şi
38:16-23.
7:37
Grija fa de cei bolnavi este înscris în codul etic iudaic (cf.
Iov 2:11-13), dar şi creştin (cf. Mat. 25:39), ca form a
iubirii fa de aproapele prescris în Lev. 19:18.
7:38
În toate cuvintele tale (gr. ejn pa'si toi'" lovgoi" sou) semnific
TOB: quoi que tu fasses; AB: in whatever you do). ♦ Sfîrşitul
‘în tot ceea ce faci sau gîndeşti’ (cf. BJ: dans tout ce que tu fais;
zilelor tale corespunde gr. taV e[scatav sou (tradus literal prin
cêle de apoi ale tale în BIBL.1688) şi desemneaz momentul
exitus-ului final al fiec rei persoane; conota ia
solemn-mistic din Septuaginta lipseşte în HEBR., c ci ebr.
♦ Nu vei mai păcătui, dup gr. oujc aJmarthvsei", corespunde
’ahărît înseamn ‘sfîrşit’ sau ‘scop’ al unei ac iuni oarecare.
ebr. tiššāhēt ‘nu vei fi corupt, stricat’.
Capitolul al 8-lea
8:2
Aluzie la inechit ile judiciare existente în societatea iudaic
a epocii elenistice; legea pedepsea totuşi abuzurile
judec torilor, inclusiv mita, cf. Ieş. 23:8; Deut. 16:19; 27:25;
Am. 5:12; o condamnare a mitei şi mai jos, 20:29.
8:4
Tradus în BIBL.1688 prin limbut, gr. a[nqrwpo" glwsswvdh"
corespunde ebr. ’îš lāšôn, literal: ‘om cu limb ’. Alte
interpret ri: un beau parleur (BJ), un homme bavard (TOB), a
person of railing speech (AB); sintagma reapare mai jos, 9:23 şi
palavragii, socoti i o veritabil primejdie public . ♦
20:20, exprimînd dispre ul total al Siracidului pentru
disputele revine în 28:10. ♦ Evitarea discu iilor sterile cu
Metafora cuvintelor ca lemne puse pe un foc alimentînd
proştii sau cu nebunii sînt insistent recomandate omului
în elept, cf. 21:26; 22:13.
8:5
Potrivit sensului s u etimologic, adj. nepedepsit echivaleaz
mal élevé (BJ, TOB). ♦ Str moşii (gr. oiJ provgonoi) sînt
corect gr. ajpaideutov" ‘lipsit de educa ie; prost crescut’, cf.
insulta i în persoana celui umilit de un prost. În HEBR.
ideea este mai explicit : „pentru ca acesta s nu
dispre uiasc pe oamenii nobili”.
8:6
Supuşi pedepsei, dup Septuaginta: ejn ejpitivmoi", literal: ‘în
pedepse’, BIBL.1688: întru vini; în HEBR. avem aici „to i
sîntem vinova i”. Ideea c to i oamenii sînt p c toşi este
comun VT şi NT, cf. 3Reg. 8:46; Iov 25:4; Rom. 3:9; 5:12.
Cf. mai ales episodul relatat în Ioan 8:7. ♦ În Constitu iile
apostolice (VIII, 9), versetul acesta este parafrazat atunci
cînd ni se recomand s le iert m peniten ilor toate
greşelile lor „cele de voie şi cele f r de voie”, deoarece
„to i sîntem supuşi greşelii” (CONST. AP. III, p. 162-163).
8:7
Despre respectul datorat b trînilor, cf. supra, 6:36. În
3:11-12 se spune explicit c b trînii trebuie respecta i chiar
şi dac sînt senili.
8:9
Despre istorisiri şi pilde, cf. supra, 6:37.
8:10-12
Am tradus prin istorisire, ca şi mai sus, gr. dihvghma ; în
HEBR. apare îns aici o alt nuan semantic , cea a ebr.
tradi ie apare şi în Deut. 4:9; 11:19; Iov 8:8-10. ♦ Echivalat
šĕmû‘a ‘tradi ie’ (literal: ‘ceea ce a fost auzit’). Ideea de
de obicei prin gr. suvnesi" ‘în elegere; inteligen ’, ebr. śēkel
este un termen-cheie din seria terminologic sapien ial ,
‘intui ie’, ‘bun sim ’, ‘în elegere’. ♦ A fi în stare s
însemnînd, în func ie de context, ‘cunoaştere’, ‘pruden ’,
formulezi r spunsul potrivit unei circumstan e (gr. dou'nai
ajpovkrisin, ebr. lĕhāšîb pitgām, literal: ‘a întoarce un cuvînt’)
educat şi în elept; cf. şi supra 5:13, ca şi infra, 11:8. ♦
reprezint una dintre abilit ile importante ale omului
Versetele 11 şi 12 sînt citate de Ioan Gur de Aur într-un
pasaj din comentariile sale la Cartea lui Iov, unde vorbeşte
despre virtu ile tradi iei: „Ceea ce au dobândit b trânii din
experien a faptelor, aceasta şi tu, tân r fiind, ai dobândit
din belşug din istorisirea faptelor. Multe au p timit aceia,
multe au v zut. Şi tu vei vedea, dac vei vrea s parcurgi
Scripturile cu mult aten ie. De aceea cineva zicea: «Orice
istorisire sfânt s o ascul i». «Povestirea b trânilor nu o
trece cu vederea; c şi aceştia au înv at de la p rin i lor»”
(IOAN HRIS., IOV, p. 135).
8:13
Metafora focului ca pasiune nimicitoare reapare mai jos,
COMENTARII
9:9, ca şi în Iov 31:12. Ideea este aici c în eleptul trebuie s
evite s intre în disput cu „p c tosul” (ebr. lēs, gr.
aJmartwlov"), pentru a nu se compromite.
8:15-16
Sirah constat cu realism c , în ciuda reglement rilor legale
destul de precise şi de minu ioase privitoare la împrumuturi
şi cau iuni (cf. infra, 29:1-7), abuzurile celor boga i şi
puternici erau frecvente (cf. infra, 29:14-20, dar şi Parim.
6:1-5; 11:15; 17:18 etc.). ♦ Verbul gr. ejgguavw ‘a se institui
garant’, ca şi substantivul ejgguvh ‘garan ie’ sînt tradi ional
redate în român prin a (se) chezăşui, respectiv chezaş (aici,
formularea prohibitiv mhV ejgguhvsh/ este tradus astfel:
BIBL.1688: să nu te chizăşuieşti, BIBL.ANANIA: nu te pune
chezaş).
8:17
În Septuaginta, ultima parte a versetului este kataV gaVr thVn
dovxan aujtou' krinsu'sin aujtw',/ literal: după mărirea lui vor
judeca lui (BIBL.1688), în sensul c judec torii vor fi
p rtinitori cu colegii lor.
8:18-19
Con inutul acestui aforism pare s se bazeze pe experien a
de c l tor a lui Sirah, transparent de asemenea în 37:9 şi
urm. Pentru desemnarea unui tovar ş de c l torie
nepotrivit, în HEBR. apare adj. ‘zārî ‘violent; neîndur tor;
ira ional’, redat prin gr. tolmhrov" ‘temerar’, cf. îndrăzne
(BIBL.1688), ne’nfricat (BIBL.ANANIA), Waghals ‘cutez tor,
ruthless ‘neîndur tor’ (AB). ♦ Gr. ajfrosuvnh, pe care l-am
temerar’ (BIBL.LUTHER), aventurier (BJ), audacieux (TOB),
tradus de regul prin nechibzuin ă, semnific un complex de
tr s turi morale negative opuse con inutului gr. eujfrosuvnh
(pentru care cf. supra, 1:12).
8:20
Omul impulsiv şi agresiv (aici ebr. ba‘al ’ap, literal: ‘st pînul
mîniei’, gr. qumwvdh"), cf. mînios (BIBL.1688, BIBL.ANANIA),
coléreux (BJ), violent (TOB), quick-tempered (AB), este privit
frecvent în VT ca o veritabil catastrof , cf. Parim. 22:24;
Is. 48:4 etc.
8:22
foarte frecvent în c r ile sapien iale. ♦ Am explicitat ideea
Adj. gr. mwrov", reprodus de regul de rom. nebun, apare
lipsei de discre ie, formulat neclar în Septuaginta: ouj gaVr
dunhvsetai lovgon stevrxai, literal: nu va putea să priimească
cuvînt (BIBL.1688).
8:23
Secven a din Septuaginta: ejnwvpion ajllotrivou mhV poihvsh/"
kruptovn, redat literal în BIBL.1688 prin înaintea striinului să
nu faci ascunsu, reproduce literal turnura frastic din HEBR.,
unde, în plus, mai exist şi un joc de cuvinte între ebr. zār
‘str in’ şi rāz ‘secret’. ♦ Prin s-ar putea ivi ne-am inut
aproape de gr. tevxetai, literal: să va naşte (BIBL.1688);
sensul activ explicit este ‘(str inul) va n scoci’, cf. inventer
317
(BJ). ♦ În loc de să nu te aştep i la recunoştin ă (dup
Septuaginta: mhV ajnaferevtw soi cavrin), în HEBR. avem „s
nu îndep rtezi de la tine fericirea”, ceea ce face înc şi mai
clar ideea c discre ia este cea mai sigur garan ie a
securit ii personale.
Capitolul 9
9:1
Prima parte a versetului este în Septuaginta minat de
literalism: mhV zhvlou gunai'ka tou' kovlpou sou (literal: nu
rîvni muiêrea sînului tău, în BIBL.1688). Verbul românesc a
rîvni s-a „acomodat” din punct de vedere semantic,
preluînd în vechile traduceri biblice româneşti ambele
grupuri de sensuri ale corespondentului s u din Septuaginta,
vb. gr. zhlovw, şi anume: 1. ‘a dori cu ardoare’ şi 2. ‘a
invidia’ sau ‘a gelozi’. Împreun cu derivatele sale rîvnă şi
rîvnitor, vb. a rîvni (împrumut dup slavonul r´v´nováti)
apare foarte frecvent în vechile psaltiri din secolul al
XVI-lea, ca şi în BIBL.1688, ca echivalent al gr. zhlovw (cf.,
de ex., Num. 5:14; Deut. 32:21). Înregistrînd relativ corect
pasajele corespunz toare celor dou locuri men ionate mai
sus, autorii dic ionarului academic al limbii române (DLR)
determinant pentru respectiva configura ie semantic . ♦
nu au f cut îns nici o referire la contextul biblic,
legitime apare în Deut. 13:7 şi 28:54. ♦ Potrivit
Ebraismul „femeia sînului t u” ca desemnare a so iei
ponerav, literal: învă ătură rea (BIBL.1688). ♦ Despre
contextului, am tradus aici prin deprindere rea gr. paideiva
implica iile ritualice şi juridice ale geloziei, cf. Num. 5:14.
9:2
În Septuaginta, literal: mhV dw/'" gunaikiV thVn yuchvn sou = să
semantice speciale ale „sufletului”, cf. supra, 4:2 şi 5:2. ♦
nu dai muierii sufletul tău (BIBL.1688). Despre valorile
Avertismentul are în vedere atît femeia virtuoas ,
men ionat în versetul 1, cît şi femeia în ipostazele
degradant-imorale men ionate în versetele urm toare.
9:3
Verbul gr. uJpantavw ‘a merge în întîmpinarea cuiva; a
întîlni’ (cf. BIBL.1688: nu te timpina cu muiêrea ce să face
talani ă) este uneori întrebuin at în Septuaginta ca exprimare
eufemistic pentru ‘a avea rela ii sexuale’, dup vb. ebr. qrb
‘a se apropia’, dar şi ‘a între ine raporturi sexuale’ (cf. Lev.
18:6; 14 şi 19; Deut. 22:14; Is. 8:3; Iez. 18:6). ♦ No iunea
de „femeie prostituat ” este lexicalizat în acest loc în
Septuaginta prin participiul verbului eJtairivzw ‘a practica
meseria de curtezan ’, în sintagma gunhV eJtairizomevnh, cf.
courtisane (BJ, TOB). Echivalentul talani ă (cuvînt cu origine
necunoscut , atestat prima dat în anul 1633 în DRHA
XXI, p. 502) mai apare înc o dat în BIBL.1688, în
secven a de fămêie tălani ă fecior eşti tu, dup Septuaginta: gunhV
eJtaivra (Jud. 11:2); un verset mai sus (Jud. 11:1), diferen a
sinonimic este realizat prin op iunea femeie curvă, dup gr.
gunhV pornhv. De altfel, adj./subst. curvă, împreun cu vb. a
318 SAPIENTIA, ECCLESIASTICUS, SUSANNA, DE BELO SIVE DRACONE BABYLONICO
(prea)curvi, sînt termenii tradi ionali pentru „prostituat ” în
tradi ia textual româneasc . În contextul nostru, Sirah 9:3,
6, BIBL.1990 şi BIBL.ANANIA renun la diferen iere
sinonimic şi prefer peste tot desfrînată. Interesant de
men ionat c în HEBR., în contextele amintite femeia
prostituat este denumit prin expresia „femeie str in ” (cf.
AB: strange woman), ca şi în Parim. 2:16; 5:3; 7:5; 22:14;
23:27 (peste tot, în BIBL.1990: femeia străină). ♦ Dup
DUESBERG/ FRANSEN, p. 131, întrebuin înd cu referire la
stratagemele femeii sintagme precum în la urile (gr. eij" taV"
pagivda") sau în mrejele (gr. ejn toi'" ejpiceirhvmasin),
Siracidul are în minte un paralelism metaforic contrastiv cu
„obezile” şi „lan urile” în elepciunii, men ionate în 6:24-27.
♦ În a XIV-a omilie la statui a Sfîntului Ioan Gur de Aur
g sim un amplu discurs de condamnare a prostitu iei
feminine, care porneşte de la o parafraz a versetelor 3 şi 8
ale prezentului capitol din Siracid: „De aceea îndeamn
cineva zicând: «Nu privi cu prea mult luare-aminte o
frumuse e str in , nici nu te întâlni cu o femeie desfrânat !»
(...) Desfrânata nu ştie s iubeasc , ea doar unelteşte;
s rutul ei are venin, iar gura sa, otrav . Şi chiar dac acest
lucru nu apare imediat, chiar de aceea trebuie s fugim şi
mai mult de ea, fiindc t inuieşte pieirea, ine moartea
ascuns şi nu îng duie s se vad de la început. Încât, dac
cineva caut pl cerea şi o via plin de bun -dispozi ie, s
fug de tov r şia femeilor dedate prostitu iei, c ci ele umplu
sufletele celor iubi i de nenum rate r zboaie şi tulbur ri,
a â ându-i, prin toate cuvintele şi faptele lor, spre
neîntrerupte lupte şi certuri” (IOAN HRIS., OM. STAT., II, p.
121).
9:4
ca prostituat avem în Is. 15:16. ♦ Tradus de noi prin mreje
Un episod în care cînt rea a cu harpa (gr. yallouvsh) apare
(cf. BJ, TOB: artifices), gr. ejpiceirhvmata apare doar aici în
Septuaginta, sensul curent în greaca comun fiind cel de
‘tertip, stratagem (militar )’; normal este (dat fiind
spectrul semantic al termenului românesc vechi), în
BIBL.1688, echivalarea prin meşterşuguri; for at este îns
preluarea meşteşuguri în BIBL.ANANIA.
9:5
Legea prevedea c , dac un b rbat defloreaz o virgin (gr.
parqevno"), este obligat s pl teasc tat lui 50 de sicli de
argint şi s o ia de so ie (Deut. 22:28-29); dac fata
respectiv era logodit , atît ea, cît şi b rbatul trebuiau ucişi
cu pietre (Deut. 22:23-24). ♦ Verbul a blăzni din MS.45 are
sensul ‘a înşela, a am gi; a seduce’, este un împrumut dup
slavon. blazniti ‘idem’ şi apare frecvent în textele
româneşti vechi.
9:6
În original, se repet expresia din versetul 2.
9:7
În c utarea unei prostituate! HEBR. continu : „privindu-te tu
însu i ca pe un nebun şi tîrguindu-te la pre în spatele casei ei”.
9:8
unei femei m ritate. ♦ Despre metafora focului, cf. supra,
Frumuse ea străină (gr. kavllo" ajllovtrion) este frumuse ea
8:13. ♦ În omiliile sale la cartea profetului Osea, Sfîntul
Ioan Gur de Aur comenteaz acest pasaj astfel: „Iat de
ce un în elept ne d un sfat în termenii urm tori: «S nu
rîvneşti o frumuse e str in !» Nu a spus: S nu priveşti.
Asta ar însemna c totul se petrece la întîmplare. El spune
îns : «S nu rîvneşti», îndep rtînd astfel observarea
inten ionat , privirile îndoielnice, contemplarea prelungit
care se nasc dintr-un suflet depravat şi desfrînat. Dar ce
pagub s-ar ivi? aş putea fi întrebat. «Dragostea se aprinde
ca focul!» s-a spus” (IOAN HRIS., OS., II, 4, 57).
9:9
Versetul este citat de Efrem Sirul într-un context virulent
misogin: „Ce este femeia? Curs împodobit , care
am geşte pe oameni întru dezmierd ri, care cu fa a adic
luminat şi cu ochii îmbie şi cu obrajii zâmbeşte, iar cu
limba viersuieşte şi cu glasul îndulceşte şi cu cuvintele
ademeneşte şi haina şi-o tîr şte şi cu picioarele joac şi cu
chipul place şi cu trupul curveşte şi cu lucrurile ucide. C
pe mul i, zice, r nindu-i i-a surpat şi nenum ra i sînt aceia
pe care i-a ucis. Pentru aceea şi zice: «Cu frumuse ea femeii
mul i s-au r t cit, c din aceasta iubirea se aprinde ca un
foc»” (EFREM SIRUL, CUV., p. 95).
9:10-11
Op iunea din BIBL.1688 este foarte apropiat de
SEPT.FRANKF.: Cu muiêrea măritată să nu şăzi nice într-un chip
şi să nu pilduieşti cu dînsa în casă, ca nu cîndai să va pleca sufletul
tău asupra ei şi cu duhul tău vei luneca la pieire — metaV
uJpavndrou gunaikov" mhV kavqou toV suvnolon kaiV mhV
sumbolokophvsh/" met’aujth'" ejn oi[nw/, mhvpote ejkklivnh/ hJ
yuchv sou ejp’aujthVn kaiV tw/' pneuvmativ sou ojlivsqh/" eij"
ajpwvleian. Acest pasaj pune probleme interesante de
interpretare, între altele şi deoarece con ine o crea ie
lexical care apare doar în Septuaginta, vb. gr.
sumbolokopevw, pe care am decis s îl echival m global prin
a chefui, orientîndu-ne dup indica iile lexicografilor care îl
gloseaz prin ‘rechercher les pique-niques’ (BAILLY, s.v.)
sau ‘to be given to feasting’ (LSJ, s.v.). Din LSJ şi din
CONCORD. (Appendix, s.v.) mai afl m c , sub forma
adjectival sumbolokovpo", no iunea aceasta mai apare de
dou ori în Parim. în versiunile greceşti mai tîrzii ale lui
Aquila, Symmachus şi Theodotion. Verbul nostru este un
compus din substantivul gr. sumbolhv, termen polisemantic
însemnînd, între altele, ‘contribu ie în bani la organizarea
unei petreceri; petrecere campestr ’, şi verbul gr. kovptw, de
la al c rui sens de baz ‘a lovi’ s-a dezvoltat şi sensul ‘a
obosi, a uza prin exces’. Acest verb mai apare la Septuaginta
înc o dat , mai jos, Sir. 18:33, precum şi în Deut. 21:20;
vechii interpre i români dovedesc de data aceasta mult
imagina ie interpretativ , procedînd la analiza semantic a
elementelor compusului şi traducînd prin sintagmele făcînd
sfat de osteneală şi, respectiv, făcînd zăloage be ivêşte (BIBL.1688).
COMENTARII
♦ Cît priveşte verbul a pildui, selectat aici de autorii
BIBL.1688, atest rile din DLR ne arat c era întrebuin at
în secolul al XVII-lea (de D. Cantemir) cu sensul ‘a spune
ceva pe ocolite, folosind anumite simboluri sau alegorii’,
sens care putea servi inten iei traduc torilor de a sugera
imaginea unui chef degradant şi dezonorant. BIBL.MICU
p streaz interpretarea înaintaşilor dar opereaz o
actualizare a sensului: Cu muiare măritată nicidecum să nu şezi
şi în pilde să nu vorbeşti cu ea în vin (identic în BIBL.1819; în
BIBL.ŞAGUNA şi BIBL.1914: bînd vin). O formulare radical
nou în BIBL.RADU-GAL.: Nu te aşeza niciodată lîngă o femeie
măritată şi nu te apuca cu ea să te întreci la băute. De men ionat
c BIBL.1688 prezint lec iunea în casă, dup
SEPT.FRANKF. ejn oi[kw/, în timp ce celelalte versiuni ale
Septuagintei au lec iunea ejn oi[nw/ ‘cu vin’. Corectînd prin în
vin, BIBL.MICU remarc în nota de subsol: „în cea vechie:
în casă”. Alte interpret ri: non alterceris cum illa in vino, ne forte
declinet cor tuum in illam et sanguine tuo labaris in perditionem
(VULG., v. 13); sitze nicht bei der Frau eines andern und schmause
nicht mit ihr und scherze nicht mit iht beim Wein (BIBL.LUTHER);
ne festoie pas avec elle en buvant du vin (TOB); pique-niquer du vin
avec elle (BJ); with a married women recline not at table nor drink
(BIBL.ANANIA). ♦ Expresia gr. ejn pneuvmativ sou ‘cu duhul
intoxicants with her (AB); nu petrece cu ea bînd la masă
t u’ mai poate fi interpretat şi în sensul ‘datorit pasiunii
sanguine tuo – VULG. şi in blood – AB). ♦ Adulterul era
tale’ (cf. passion – BJ, TOB); în HEBR. avem „sînge” (cf.
pedepsit cu moartea, cf. Lev. 20:10; Deut. 22:22. Dup
BOX/ OESTERLY, p. 436-437, Sirah îşi exprim aici
dezacordul cu obiceiul, care c p tase r spîndire în vremea
sa, ca femeile s fie admise la petrecerile b rba ilor al turi
de so ii lor, ceea ce constituia un factor perturbator în
raport cu rigoarea prescrip iilor tradi ionale.
9:13
În Luc. 5:38-39 reg sim, în alt context metaforic, imagistica
„vin vechi/ vin nou”.
9:15
Optînd pentru formula să nu te bucuri de bucuria nelegiui ilor,
ne-am p strat aproape de Septuaginta: mhV eujdokhvsh/" ejn
eujdokiva/ ajsebw'n, acolo unde BIBL.1688 este foarte vag : să
nu voieşti întru bunăvrêrea celor necredincioşi; cf. BIBL.ANANIA:
nu- i face plăcere din plăcerea nelegiui ilor; foarte explicit în
BIBL.LUTHER: hab kein Gefallen an dem, was den Gottlosen
gefällt; SEPT.ZIEGLER propune o lec iune mai bun , cu
eujodiva ‘izbînd , reuşit , succes’ în loc de eujdokiva ca în
SEPT.RAHLFS (dup majoritatea manuscriselor), lec iune
acceptat de interpre i mai recen i: opt not for the success of
n’approuve pas la réussite des impies (TOB). ♦ Iudeii erau
pride (AB), ne te félicite pas de la réussite des impies (BJ),
convinşi c pedeapsa pentru p cate va fi primit de fiecare
în timpul vie ii.
9:16-18
Dreptul de via şi de moarte asupra supuşilor (în text: gr.
ejxousiva tou' foneuvein) îl aveau în epoca elenistic atît
319
regele, cît şi func ionarii şi comandan ii militari.
Avertismentul Siracidului corespunde aşadar unei
amenin ri cît se poate de reale. De aici compararea vie ii
cu umbletul printre curse (gr. ejn mevsw/ pagivdwn) sau cu
expunerea pe meterezele unei cet i (ejpiV ejpavlxewn
povlew").
9:19
Omul în elept are datoria de a-şi sf tui semenii (gr.
stovcasai touV" plhsivon), neputînd, la rîndul s u, intra în
dialog decît cu oamenii în elep i (gr. metaV sofw'n
sumbouleuvou), cf. Parim. 13:14; 15: 31.
9:20-21
Singura tem legitim într-o discu ie (gr. dialogismov") între
Legea lui Dumnezeu. ♦ Pentru Cel Preaînalt, cf. supra, 4:10.
oameni inteligen i sau într-un discurs (gr. dihvghsi") este
♦ Prin comeseni am redat con inutul gr. suvndeipnoi
(compus calchiat în BIBL.1688: împreună- inători), cf. convivae
compagnons (AB). ♦ Bărba ii drep i (gr. a[ndre" divkaioi, ebr.
(VULG.), commensaux (BJ), compagnons de table (TOB), table
’anšê sedeq, literal: ‘oameni ai drept ii’) sînt în elep ii,
deoarece, potrivit concep iei Siracidului, esen a
în elepciunii const în cunoaşterea şi respectarea Legii şi în
teama fa de Dumnezeu.
9:22
Secven obscur în Septuaginta: ejn ceiriV tecnitw'n e[rgon
ejpainestqhvsetai, kaiV oJ hJgouvmeno" laouV sofov" ejn lovgw/
aujtou', literal: În mîna meşterilor lucrul să va lăuda şi povă uitoriul
nărodului — în elept în cuvîntul lui (BIBL.1688). Am optat
pentru explicitarea unei paralele metaforice între
dexteritatea manual a artizanului (gr. tecnivth") şi
ingeniozitatea verbal (gr. lovgo") de care trebuie s dea
dovad un conduc tor (gr. hJgouvmeno").
9:23
Pentru guraliv, cf. supra, 8:4. ♦ Expresia gr. oJ propethV" ejn
lovgw/ aujtou', pe care am tradus-o prin cel nestăpînit la vorbă
(cf. cel dîrzu la cuvîntul lui, BIBL.1688) reprezint o alt
desemnare a omului flecar şi palavragiu şi reapare în
Septuaginta în Parim. 10:14; 13:3; cf. l’homme emporté (TOB), le
bavard (BJ), whoever talks rashly (AB).
Capitolul al 10-lea
10:1
În acest context, ca şi în alte locuri, cuvintele judecător (gr.
krivth") şi cîrmuitor (gr. hJgouvmeno") se refer la aceeaşi
realitate istoric , desemnînd ideea de ‘magistrat, c petenie,
conduc tor’, cf. governant (BJ), magistrate (AB).
Corespondentul ebr. šôpēt ‘judec tor’ era numele tradi ional
al c peteniei unei comunit i israelite, între atribu iile c reia
se înscriau organizarea cet ii, asigurarea ordinii publice şi a
ap r rii, administrarea resurselor financiare şi materiale, şi
mai pu in exercitarea func iilor juridice propriu-zise, care
320 SAPIENTIA, ECCLESIASTICUS, SUSANNA, DE BELO SIVE DRACONE BABYLONICO
c deau în sarcina preo ilor. Dup cum indic rela ia
etimologic şi o atest şi documentele, aceast func ie era
cunoscut şi altor neamuri semitice, fiind similar , de
exemplu, cu cea a „sufi ilor” cartaginezi. ♦ Gr. hJgemoniva,
pe care l-am tradus prin cîrmuire, poate fi în eles şi ca
‘autoritate’ (l’autorité, în BJ, TOB). ♦ Exprimat în fel şi
chip în paremiologia tuturor popoarelor, ideea c orice
comunitate îşi are c peteniile pe care le merit (cf. dictonul
lat. qualis pastor talis grex) reapare în Iez. 16:44.
10:2-3
În HEBR. exist un subtil joc de cuvinte între doi termeni
cu acelaşi radical (yšb ‘a se înmul i’), şi anume ebr. yôšĕbāyw
‘cei care locuiesc în ea’ din v. 2 şi ebr. nôšebet ‘se înmul esc,
sporesc’ din v. 3. Autorul versiunii greceşti a încercat o
transpunere a acestei figuri etimologice prin oiJ
katoikou'nte" – oijkisqhvsetai, cuvinte cu acelaşi radical
(gr. oi[ko" ‘locuin ’). Rezultatul este îndoielnic, întrucît,
dac oij katoikou'nte" este transparent din punct de vedere
semantic (‘cei care locuiesc’), verbul oijkisqhvsetai se
preteaz la interpret ri diverse, cf. grows ‘sporeşte’ (AB), doit
sa prospérité (BJ), est fondée (TOB), propăşeşte (BIBL.ANANIA);
este p strat în BIBL.1688: ceia ce lăcuiesc... să va lăcui. ♦ Gr.
solu ia noastr : dăinuie. Paralelismul sintactico-semantic
împărat. ♦ Am tradus aici gr. suvnesi" prin chibzuin ă (cf.
basileuv" este echivalat în tradi ia biblic româneasc prin
supra, 1:16 şi 3:28). ♦ Prin principe am echivalat gr.
dunavsth", cu sensul generic ‘persoan care are autoritate
asupra altora’ (cf. TOB, AB: princes, BJ: chefs); în BIBL.1688:
celor sîlnici (‘puternici’), termen curent în epoc .
10:4
Gr. ejxousiva ‘putere de decizie; atribu iile guvern rii’ (cf.
BIBL.1688: stăpînirea; AB: sovereignity) este un sinonim
pentru hJgemoniva, întrebuin at mai sus. În acest loc este
formulat temeiul vetero- şi neotestamentar al regalit ii:
Dumnezeu este de in torul unic al suveranit ii şi puterii
depline, pe care o deleg la momentul potrivit (gr. eij"
kairovn), celui de care este nevoie (toVn crhvsimon). Cf. Dan.
2:21; 4:14; Sol. 6:3 şi urm.; Luc. 1:52. Dedus cu necesitate
din monoteismul iudaic (respectiv creştin), acest principiu
se afla în contradic ie ireductibil cu doctrina oficial a statului
elenistic, întrucît, asemenea marilor regi ai Babilonului, atît
st pînii Seleucizi ai Palestinei, cît şi faraonii Egiptului
ptolemaic (precum şi, de asemenea, mai tîrziu, împ ra ii
romani), pretindeau s fie considera i ei înşişi zei.
10:5
Gr. eujodiva, calchiat în BIBL.1688 prin compusul
cf. TOB, BJ: le succès, BIBL.ANANIA: izbînda. ♦ Mărirea,
bună-călătoriia, se refer la succesul social al unei persoane,
dup gr. dovxa, corespunde aici ebr. hôd ‘splendoare;
majestate’; pentru sensurile complexe şi multiple ale gr.
dovxa, cf. şi supra, 1:10 şi 5:15. ♦ Dup TOB (p. 2159, nota),
echivalînd termenul ebraic pentru „legislator” prin gr.
grammateuv" (în român , tradi ional: cărturar), traduc torul a
adaptat referin a la realit ile Egiptului, unde scribii erau
asimila i înal ilor func ionari. ♦ Un pasaj din Origene
(Omilii la Ezechia, IX, 5) pare un ecou al acestor disocieri
ale Siracidului: „Voi relata povestea lui David, acolo unde
scrie c a s vîrşit un p cat fa de Urie. Înainte de Urie,
David nu f cuse nici o greşeal , era un b rbat fericit şi f r
pat înaintea Domnului” (ORIGENE, EZEC., p. 320-321).
10:6
ca pe tine însu i, formulat în Lev. 19:18. ♦ Să nu faci nimic
Trimitere foarte probabil la îndemnul de a- i iubi aproapele
dintr-un avînt pripit este în elesul contextual exact al gr. mhV
pra'sse mhdeVn ejn e[rgoi" u{brew", literal: nu face nemică cu
lucrurile seme iei (BIBL.1688); cuvînt complex, gr. u{bri"
(hybris-ul tragicilor greci!) mai poate fi interpretat, pe lîng
sensul de ‘ardoare excesiv , impetuozitate’, şi în sensul de ‘lips
de m sur ; orgoliu, insolen ’ (cf. AB, TOB, BJ: arrogance).
10:7
Orgoliul (gr. uJperhfaniva, ebr. zādon, în tradi ia
româneasc : trufia) era considerat de evrei un p cat capital,
cauz a dec derii şi surs a p catului primar (cf. Fac. 3:4-6)
şi a „amestecului limbilor” din episodul turnului Babel (cf.
Fac. 11:1-9). VT abund în evenimente care ilustreaz
pedepsirea de c tre Dumnezeu a orgoliului uman:
pr buşirea regelui din Tir (Iez. 28:1 şi urm.), alungarea de la
domnie a lui Nabucodonosor (cf. Dan. 4:27 şi urm.) etc.
Aceast atitudine fa de p catul trufiei este moştenit şi în
NT, cf. Mat. 23:12; Iac. 4:6; 1Petr. 5:5. ♦ Un p cat major
era socotit şi nedreptatea (gr. ajdikiva, ebr. ‘ šeq
‘opresiune’).
10:8
„Puterea regal ” este semnificat de gr. basileiva
(TOB), dominion (AB). ♦ Prin violen e am tradus aici gr.
(BIBL.1688: împără iia), cf. la souveraineté (BJ), la royauté
♦ Dup DI LELLA, p. 224, acest pasaj con ine o referin
u{brei", cuvînt pentru ale c rui în elesuri cf. nota anterioar .
direct la evenimente politico-militare cu care Sirah a fost
contemporan. În anul 217 î.Hr., Antioh al III-lea cel Mare,
regele seleucid al Siriei, a încercat s smulg de la egipteni
controlul asupra Palestinei, dar a fost înfrînt în b t lia de la
Raphia de c tre Ptolemeu al IV-lea Philopator. Dou
decenii mai tîrziu, în lupta de la Panium (198 î.Hr.), Antioh
Epiphanes, înglobînd Palestina în regatul seleucid. ♦ În
al III-lea l-a învins pe tîn rul Ptolemeu al IV-lea
plus, în SEPT.ZIEGLER apare secven a: „Nimic nu este mai
nelegiuit decît acela care iubeşte banii; un astfel de om îşi
scoate chiar şi sufletul la vînzare”.
10:9
Pasaj obscur în Septuaginta: tiV uJperhfaneuvetai gh' kaiV
spodov"; o{ti ejn zwh'/ e[rriya taV ejndovsqia aujtou', literal: Ce
să seme êşte pămîntul şi cenuşa? Căci în via ă am lepădat droburile
lui (BIBL.1688); vb. am aruncat (gr. e[rriya) nu are nici o
justificare în context; în HEBR. apare verbul rmm ‘a deveni
vierme; a putrezi’, sugerîndu-se astfel futilitatea destinului
uman prin imaginea derizorie a intestinelor aflate în
COMENTARII
(BJ), de son vivant ses intestines sont pourriture (TOB). ♦
putrefac ie, cf. un être qui, vivant, a déjà les tripes dégoûtantes
Expresia pămînt şi cenuşă (ebr. ‘āpār wā’ēper, gr. gh' kaiV
spodov", lat. terra et cinis) reapare mai jos, 17:32 şi 40:30;
a se autodefini ca om în fa a lui Dumnezeu. ♦ Prin
cuvintele sînt întrebuin ate de Avraam (Fac. 18:27), pentru
măruntaie (BIBL.1688: droburile) am redat con inutul ebr.
giwyô ‘ceea ce se afl în interiorul lui’, calchiat de gr. taV
ejndovsqia, literal: ‘cele se se afl în interior’, crea ie lexical
(cf. Ieş. 12:9; 29:17; Lev. 4:8; 8:16). ♦ Origene (Omilii la
întrebuin at în Septuaginta pentru desemnarea intestinelor
Ezechia, IX, 2) întrebuin eaz cuvintele de aici ale
Siracidului într-un context în care orgoliul este definit ca
p catul suprem: „Îngîmfarea, orgoliul, arogan a sînt p cate
ale diavolului şi din cauza acestor greşeli acesta a p r sit
cerul spre a coborî pe p mînt. (...) Într-adev r, ce spune
Scriptura? «De ce se arat plin de trufie cel care nu este
decît p mînt şi cenuş ?» Şi: «Fiind înc în via şi-a aruncat
m runtaiele!» Trufia este p catul cel mai mare dintre toate
p catele şi principalul p cat al diavolului. P catele
diavolului (...) izvor sc din trufie” (ORIGENE, EZEC., p.
304-305). Pasajul pare s -l fi impresionat şi pe Sfîntul
Augustin, care îl parafrazeaz în urm torul context: „Cînd
m-am întrebat ce este aceast s n tate, nu am descoperit
deloc o substan , ci perversitatea unei voin e care se
întoarce cu spatele c tre tine, spre lucrurile cele mai de jos,
«lep dîndu-şi m runtaiele» şi umflîndu-se trufaş în afar ”
(AUGUSTIN, CONFES., p. 152).
10:10
Am reprodus întocmai textul din Septuaginta: makroVn
ajrrwvsthma, skwvptei ijatrov", literal: boala îndelungată taie-o
doctorul (BIBL.1688), cu în eles obscur. În HEBR. rela ia
semantico-sintactic agent/ obiect direct este cu totul alta:
„o boal neînsemnat îşi bate joc de doctor”, cf. a slight
illness – the doctor jests (AB), eine leichte Krankheit – der Arzt
scherzt (BIBL.LUTHER); al i interpre i combin izvorul
grecesc cu cel ebraic, încercînd s dea un sens coerent
secven ei: une longue maladie défie le médecin (TOB), une longue
maladie se moque du médecin (BJ), boala lungă îşi bate joc de doctor
(BIBL.ANANIA). DI LELLA, p. 225, g seşte c semnifica ia
versetului este clar : „ceea ce la un moment dat este o
simpl înştiin are despre boala regelui, de care doctorul nu
se îngrijoreaz , se termin a doua zi prin moartea
pacientului”. Acelaşi autor interpreteaz corela ia f cut de
Sirah în context între ideea de regalitate şi cea de
coruptibilitate şi instabilitate a destinului uman ca o
diatrib voalat la regii helenistici, care se proclamau „zei
pe p mînt” şi „st pîni ai lumii”.
10:11
„Tîrîtoarele” (gr. eJrpeta v ), „fiarele” (gr. qhriva) şi „viermii”
(gr. skwvlhka") sînt reprezent ri simbolice ale mor ii şi
putrefac iei.
10:12-14
De aici şi pîn la versetul 18, Siracidul detaliaz tema
321
incompatibilit ii dintre orgoliul uman şi teama fa de
1:11-14) drept „început al în elepciunii”. ♦ Gr. ajrchv
Domnul, definit înc de la primele versete (cf. supra,
înseamn ‘început’ (cf. AB: the beginning of pride; TOB: le
comencement de l’orgueil), dar şi ‘principiu, temei’ (cf. BJ: le
principe de l’orgueil). ♦ Pentru trufie, cf. supra, 10:7. ♦ Expresia
împotriva celui care l-a creat corespunde gr. tou' poihvsanto",
crea’. ♦ În loc de cel care stăruie într-însa, dup Septuaginta: oJ
participiu prezent al vb. gr. poiei'n ‘a face, a pl smui, a
cf. AB: a source. ♦ Prin dezlăn uie un noian de spurcăciune am
kratw'n auth'", în HEBR. avem subst. māqôr ‘izvor, surs ’,
explicitat ce se spune în Septuaginta: ejxombrhvsei bdevlugma,
(BIBL.ANANIA). ♦ Gr. bdevlugma (ebr. zimmî), redat de
literal: ploa-va scîrbă (BIBL.1688), cf. revarsă urîciune
ceea ce este impur şi nociv. ♦ Nenorociri (gr. taV" ejpagwgav")
obicei prin rom. spurcăciune, desemneaz în Septuaginta tot
corespunde ebr. nega‘, care înseamn şi ‘plag ; semn de
mizerie şi boal ’, cuvînt întrebuin at şi în Fac. 12:17
(Septuaginta: ejtavsmo" ‘încercare’) şi Ieş. 11:1 (Septuaginta:
plhghv ‘plag ’). ♦ Versetul 10:12 este citat de Ioan
Hrisostomul (Omilii la Osea) în urm torul context: „Exist
oare o fiin mai slab decît cel orgolios? Cel care şi-a
pierdut vederea este în primejdie de a fi batjocorit de toat
lumea, la fel şi cel care nu îl cunoaşte pe Domnul –
«Începutul trufiei, s-a spus, înseamn a nu-l cunoaşte pe
Domnul» – nu scap de loviturile oamenilor. Chiar dac
este puternic, Dumnezeu nu are nevoie de o linie de b taie
împotriva lui, c ci dac voin a divin a fost de ajuns ca s
pentru a le distruge?” (IOAN HRIS., OS., III, 4, 20). ♦ Ca
produc toate lucrurile, cum ar putea ea s nu fie de ajuns
un p cat capital este în eles orgoliul şi de Sfîntul Augustin
în comentariul s u la prima epistol a lui Ioan (VIII, 6),
unde orgoliul şi avari ia sînt prezentate ca p cate
complementare: „De aceea sufletul trufaş a dep şit m sura
şi, într-un anumit fel, a devenit zgîrcit. (...) S-a spus: «Trufia
p. 351). ♦ Şi pentru Sfîntul Grigorie cel Mare trufia este
este începutul oric rui p cat»” (AUGUSTIN, COMM. IOAN,
sursa tuturor nenorocirilor, c ci într-una din omiliile sale la
Ezechiel (II, VI, 7), citim: „Atîta timp cît tr im via a
aceasta, nu ne afl m oare în stare de r zboi împotriva
duhurilor r ului? (...) Se poate întîmpla ca un doctor s
simt în inima lui un imbold de glorie deşart . Cu grij ,
pentru ca s nu piar el însuşi şi s nu îi duc şi pe al ii la
pierzanie prin exemplul lui, îşi face un examen de
conştiin , se ceart pentru asemenea gînduri; aducîndu-şi
aminte de via a celor care îl ascult , el se smereşte şi face
tot ce este cu putin ca s împiedice gloria deşart s
ajung st pîn în sufletul s u, îndrum tor al faptelor sale.
C ci este scris: «Începutul oric rui p cat este trufia.» Care
va fi deci, în ochii lui Dumnezeu, fructul unei fapte bune,
dac aceasta este putrezit la r d cin datorit golirii
deşarte?” (GRIGORIE, OM. EZEC. II, p. 282-283).
10:15
Ideea c Domnul este unica surs de legitimare a puterii
politice, pe care o atribuie şi o ia oamenilor potrivit
322 SAPIENTIA, ECCLESIASTICUS, SUSANNA, DE BELO SIVE DRACONE BABYLONICO
propriei sale voin e, este un topos biblic (cf. Iov 5:11; Dan.
4:14; Tov. 4:19 etc.); versetul Luca 1:52 pare o parafraz a
secven ei de aici.
10:16
Acest verset fiind lips în HEBR., con inutul s u va fi
reformulat în versetul urm tor.
10:17
În HEBR. formularea este diferit , trimi înd la imagistica
vîn torii: „Dumnezeu a şters de tot urmele neamurilor şi
le-a smuls r d cinile din p mînt”.
10:18
Ştergerea de pe fa a p mîntului a amintirii (ebr. zikrām, gr.
toV mnemovsunon, BIBL.1688: pomenirea) neamurilor p gîne
(ebr. gôyīm, gr. tw'n ejqnw'n) era v zut de evrei ca o
pedeaps suprem , cf. Deut. 32:26; Iov 18:17.
10:19
zādôn ‘sfruntare, insolen ’, cf. supra, 10:7. ♦ Prin pornirea
Pentru gr. uJperhfaniva ‘orgoliu, trufie’, în HEBR. avem aici
mîniei am echivalat sintagma gr. ojrghV qumou' , literal: urgiia
mîniei (BIBL.1688), cf. la violente colère (BJ), l’emportement de la
’ap, literal: ‘violen a mîniei’. ♦ Expresia greceasc
colère (TOB), mînia cea iute (BIBL.ANANIA), în HEBR.: ‘azzût
gennhvmasin gunaikw'n (literal: la naşterile muierilor,
BIBL.1688), construc ie defectuoas imitat dup ebr. yělûd
’iššî, literal: ‘cei n scu i din femei’ (desemnare generic a
oamenilor, interpretat ca atare de cei mai mul i specialişti),
poate în eleas şi ca ‘specia sau neamul femeiesc’, cf. nationi
mulierum (VULG.), la race de la femme (BJ).
10:20-23
Avem aici una dintre formul rile cele mai expresive ale
principiului central al teologiei Siracidului, echivalen a între
teama fa de Domnul şi în elepciune, cf. supra 1:11;
1:15-16; 1:22-24; 4:14; 9:15-16. Omul nu este prin natura sa
m sura în care se teme sau nu de Domnul. ♦ Gr. spevrma,
demn de dispre sau, dimpotriv , onorabil, ci doar în
literal redat prin sămîn ă în BIBL.1688, era întrebuin at înc
de tragicii greci şi de Platon cu sensul de ‘descenden ,
TOB: race). ♦ Prin sintagmele vrednic de cinstire/ nevrednic de
urmaşi’, de unde sensul de ‘semin ie, neam, ras ’ (cf. BJ,
cinstire am p strat paralelismul antitetic din textele originale;
cf. Septuaginta: e[ntimon/ a[timon, HEBR.: nikbād/ niqlieh, cu
sensul ‘demn de stim ’/ ‘nedemn de stim ’. În BIBL.1688
reconstruc ia sensului este deficitar : cinstit/ necinstit; cf. digne
d’honneur/ digne de mépris (BJ), digne d’honneur/ indigne
d’honneur (TOB), in honor/ in disgrace (AB).
10:24
Pentru cîrmuitor, cf. supra, 10:1. ♦ „Fra ii” (gr. ajdelfoiv ) sînt
’akîm ‘rude, neamuri’, dar şi ‘fra i’). ♦ Ideea este aici c cei
membrii comunit ii primare a neamului lui Israel (ebr.
care tr iesc potrivit comandamentelor Legii (se tem de
Domnul, versiunea noastr ) sînt demni de tot atîta stim ca
şi membrii clasei st pînitoare şi ai preo imii. ♦ În unele
manuscrise ale Septuagintei apare în plus secven a: „Teama
fa de Domnul este un început al accept rii (de c tre
Dumnezeu), iar în sprirea inimii şi trufia sînt începutul
respingerii” (SEPT.ZIEGLER). Aceasta con ine cuplul
terminologic provsleyi" ‘acceptare’/ ejkbolhv ‘respingere’,
întrebuin at, cu referire la Dumnezeu, şi în NT, la Rom.
11:15. ♦ Pentru sensul ‘principiu’ al gr. ajrchv ‘început’, cf.
supra, 1:14. ♦ Prin înăsprirea inimii am tradus gr.
sklhrusmov" ‘insensibilitate’, literal: ‘înt rire, învîrtoşare’.
10:25
În loc de referirea din Septuaginta la omul bogat (gr.
plouvsio") şi la cel care se bucur de faim (gr. e[ndoxo"),
SEPT.ZIEGLER propune lectura proshvluto" kaiV xevno" kaiV
ptwcov", acceptat în BJ: prosélite, étranger ou pauvre şi în
TOB: le prosélite, l’étranger, le pauvre. Textul HEBR. justific
aceast op iune, c ci aici se indic în mod explicit patru
categorii defavorizate din sînul comunit ii, denumite prin
termeni distinc i: ebr. gēr ‘nou venit, rezident temporar’,
ebr. zār ‘c l tor; str in’, ebr. nokrî ‘str in’ şi ebr. rāš ’s rac’;
cf. AB: soujourner, wayferer, alien or pauper. Dac respectau
Legea şi ar tau „team fa de Domnul”, şi aceştia se
bucurau de oarecare protec ie din partea legii (cf. Ieş. 22:20;
Lev. 19:33; Deut. 24:14).
10:26
Expresiilor săracul cel inteligent (gr. ptwcoV" sunetov") şi
bărbatul păcătos (gr. ajnhVr aJmartwlov") din Septuaginta le
corespund în HEBR. ebr. dal maskîl ‘s rac în elept’ şi kol‘îš
‘om violent; asupritor’. În perspectiva a ceea ce s-a spus
mai sus, subtextul acestui dicton este destul de transparent:
cel care tr ieşte potrivit prescrip iilor Legii este protejat
prin chiar acest fapt, chiar dac este s rac, pe cînd
opresorul se condamn el însuşi, averea nefiind un scut
împotriva p catului.
10:27
ales la plural) megistavn ‘mai-marele, primul (în stat)’. ♦ Ca
În sens generic, căpetenie corespunde gr. (întrebuin at mai
şi mai sus, la 7:7 şi 10:3, am tradus aici prin principe gr.
dunavsth". ♦ Pentru judecător, cf. supra, 10:1.
10:28
Este exprimat aici una dintre cele mai profunde idei ale
Siracidului: nu averea sau pozi ia social a unei persoane îi
defineşte superioritatea, ci în elepciunea, cu toate valorile
morale implicate de acest concept (modestie, discre ie,
respectul fa de Lege şi tradi ie etc.). Remarc m în aceast
pozi ie unele analogii cu etica creştin a eliber rii universale
Apostolul Pavel în Gal. 3:28 şi Col. 3:11. ♦ Prin a cîrti am
prin persoana Mîntuitorului Iisus Hristos, proclamat de
transpus gr. gogguvzw, literal: ‘a murmura’; pentru acest
verb avem în BIBL.1688 a răpşti, vechi împrumut românesc
dup slavon. rßpßwõ ‘a murmura, a cîrti, a protesta’, larg
întrebuin at în textele bisericeşti româneşti din secolele al
XVI-lea – al XVII-lea (vezi DLR, s.v.).
COMENTARII
10:29
Ideea de aici reapare, în termeni aproape identici, în Parim.
12:9: îndeplinirea datoriei (gr. toV e[rgon, literal: ‘lucrul’) nu
poate fi pretext de afirmare a mîndriei, la fel cum şi în
momentele de strîmtorare (gr. stenocwriva) trebuie
p strat decen a, munca onest fiind unica surs de
bun stare.
10:31
În Septuaginta: tevknon, ejn prau?thti dovxason thVn yuchvn
sou kaiV doV" aujth'/ timhVn kataV thVn ajxivan aujth'", literal:
Fătule, în blîndê e mărêşte sufletul tău şi dă lui cinste după
„sufletului”, cf. supra, 4:2. ♦ Prin modestie am redat gr.
vredniciia lui (BIBL.1688); pentru semnifica iile speciale ale
praovth", literal ‘blînde e’, cuvînt care apare şi mai sus, la
3:17. Ideea este c stima de propria persoan nu se poate
dobîndi prin afirmare orgolioas , ci doar prin aprecierea
realist a propriei valori.
10:32
În strîns leg tur cu ideea din versetul anterior, Sirah
afirm aici c cel care se depreciaz pe sine nu poate
pretinde respectul celorlal i.
10:34
În Septuaginta interoga ia retoric este formulat cu mare
parcimonie de mijloace: oJ dedoxasmevno" ejn ptwceiva/, kaiV
ejn plouvtw/ posacw'" kaiV oJ a[doxo" ejn plouvtw/, kaiV ejn
ptwceiva/ posacw'"; literal: cel ce să slăvêşte întru sărăcie, dară în
avu ie cu cît? Şi cel neslăvit întru avu ie, dară în sărăcie cu cît?
(BIBL.1688). Se subliniaz înc o dat c , în bog ie sau
s r cie, singura valoare stabil este în elepciunea.
Capitolul al 11-lea
11:1
Pentru smerit (gr. tapeinov"), cf. supra, 2:18 şi 3:17. Pornind
de la HEBR., unii interpre i opteaz aici nu pentru ‘cel
smerit’, ci pentru ‘cel s rac’, men ionat în versetul imediat
anterior, cf. le pauvre (BJ), the poor person (AB). În elepciunea
„înal capul” (gr. ajnuywvsei kefalhVn aujtou' ) celui smerit
sau s rac în sensul c „îl face liber”, c ci acesta este
con inutul autentic, calchiat în Septuaginta, al expresiei ebr.
puşc rie; a elibera’. ♦ Pentru „c petenii” (gr. megistavne"),
ns’ r ’š, literal ‘a-şi în l a capul’, în context: ‘a scoate din
cf. supra, 10:24. Ideea c în eleptul îşi are locul al turi de
c petenii chiar dac este s rac reapare, în termeni foarte
asem n tori, în 1Reg. 2:8.
11:3
În Septuaginta, literal: ‘esen a lucrurilor dulci’ (gr. ajrchV
glukasmavtwn); cf. supra, nota 1:14.
11:4
Prima parte a versetului este diferit în HEBR.: „S nu î i
ba i joc de cel care poart doar un şor şi nu glumi pe
323
seama celui aflat în am r ciune”.
11:5
Paragraful este parafrazat de Grigorie de Nazianz
(Discursuri, IV, XV) în cadrul unui elogiu al în elepciunii
divine: „Ea este aceea care îi doboar pe cei puternici de pe
tronurile lor şi împodobeşte cu o coroan pe cel care nu se
aştepta la aceasta” (GRIGORIE NAZ., DISC. IV-V, p.
104-105). În Către o tînără văduvă (I, 486-487), Ioan Gur de
Aur men ioneaz şi el acest verset: „Ca exemplu de
nesiguran a lucrurilor, acest în elept ne mai spune: «Mul i
tirani s-au pr buşit în rîn , iar cel la care nu se aştepta
♦ Formularea din SEPT.FRANKF.: polloiV tuvrannoi
nimeni a purtat coroana»” (IOAN HRIS., V D., p. 156-157).
ejkavqisan ejpiV ejdavfou", oJ deV ajnuponovhto" ejfovresen
diavdhma, literal: mul i tírani au şezut pre ărnă, iar cel negîndit a
purtat stemă (MS.45), mul i tirani au şăzut pre ărînă, iară cel
nepriceput au purtat stema (BIBL.1688), difer de cea din
HEBR., unde se spune c „cei umili adesea s-au urcat pe un
tron şi cel neluat în seam a purtat o coroan ”. Sfîntul
Ieronim combin în VULG. cele dou variante, pentru el
„tiranul” şi „cel la care nu te aşteptai” fiind una şi aceeaşi
persoan : Multi tyranni sederunt in throno, et insuspicabilis
portavit diadema. Formularea Mul i muncitori au şăzut pre
pămînt, iar cel neştiut au purtat stema din MS.4389 reflect cu
fidelitate BIBL.OSTROG: Mnóqi m¨çi’teli s™do‚a na
zemli‘, nezna’em¥nß uv™zeså v™ncem≥. În context, subst.
muncitor actualizeaz sensul primar, larg r spîndit în vechile
texte româneşti, acela de ‘care chinuieşte, care tortureaz ’
(vezi DLR, s.v.). Corespondentul slavon, subst. mõçitel´,
are şi el acelaşi sens, echivalînd, dup cum se poate vedea
la MIKLOSICH, s.v., nu doar lat. excrucians, ci şi lat. tyrranus.
În BIBL.MICU se opereaz o oarecare clarificare a
con inutului (Mul i tirani au şezut pre pămînt, iară cel de carele
nu să gîndea au purtat stema.), aceast formulare
men inîndu-se intact în versiunile ulterioare (BIBL.1819,
BIBL.FILOTEI, BIBL.ŞAGUNA) pîn la BIBL.1914 (reluat în
BIBL.RADU-GAL. şi BIBL.1990), cînd pasajul dobîndeşte un
nu se gîndea nimeni a purtat stema). ♦ Op iunea nepriceput este
plus de claritate (Mul i tirani au stătut pe pămînt, iar cel de care
nefericit în BIBL.1688 pentru gr. ajnuponovhto" ‘care nu
poate fi b nuit’ (cf. echivalen a perfect prin lat.
insuspicabilis). Cf. şi der Unvermutete (SEPT.GERM.),  one not
expected to (SEPT.ENGL.), un inconnu (BJ), celui que l’on
n’attendait pas (TOB), some that none would consider (AB), dem...
an den man nicht gedacht hätte (BIBL.LUTHER). Sintagma
nenea-din-lume, creat în BIBL.ANANIA pentru a desemna
irepresibil surîs. ♦ Stemă este cuvîntul unanim întrebuin at
ideea de persoan la care nu se gîndea nimeni, produce un
în vechea tradi ie româneasc (BIBL.1688, BIBL.MICU,
BIBL.1819, BIBL.ŞAGUNA, BIBL.1914) pentru a desemna
„coroana (regal )”; men inerea sa în acest context în
BIBL.1990 este surprinz toare şi anacronic .
11:6
„pe mîinile str inilor”. ♦ Adjectivul gr. e[ndoxo" ‘celebru,
În loc de „pe mîinile altora” din Septuaginta, în HEBR. avem
324 SAPIENTIA, ECCLESIASTICUS, SUSANNA, DE BELO SIVE DRACONE BABYLONICO
vestit’ poate fi interpretat şi în sensul ‘onorat, cinstit’
(BIBL.1688: slăvi i).
11:8
şi supra, 8:10. ♦ Ultima secven în Septuaginta: ejn mevsw/
Despre regulile bunei-cuviin e în dialog, cf. Parim. 18:13; cf.
lovgwn mhV parembavllou, literal: în mijlocul cuvintelor nu te
învălui (BIBL.1688).
11:9
Sintagma gr. ejn krivsei aJmartwlw'n, pe care am tradus-o în
disputa dintre nişte păcătoşi, este defectuos interpretat în
unele versiuni: în judecata păcătoşilor (BIBL.1688), în sfezile
păcătoşilor (BIBL.ANANIA). „P c toşii” (gr. aJmavrtwloi) sînt
aici oamenii arogan i (ebr. zēdîm), condamna i frecvent în
VT, cf. Parim. 23-24; Is. 13:11 etc.
11:10-11
Pasajul urm tor con ine referiri la activit ile lucrative (în
Septuaginta, generic: pravxei" ‘activit i’, în HEBR.: ‘isqekā,
literal: ‘grija ta’, adic ‘afacerile tale’). Ideea c omul
angrenat în dobîndirea de averi este expus greşelii şi
p catului apare şi în Parim. 28:20. O veritabil „tipologie” a
p catelor oamenilor de afaceri g sim mai jos, 26:29 şi urm.
♦ Versetul 11 este neclar în Septuaginta: kaiV ejaVn diwvkh/", ouj
mhV katalavbh/" kaiV ouj mhV ejkfuvgh/" diadrav", literal: şi de vei
goni, nu vei prinde şi nu vei scăpa fugind (BIBL.1688). Ideea pare
s fie aceea c , o dat pornit , extenuanta goan dup avere
nu mai poate fi oprit ; avertismente similare întîlnim în
Parim. 11:18; 13:11; 20:21; 21:6; 28:22 etc.
11:12-13
În HEBR. se exprim ideea mai concret c Domnul decide
cine dobîndeşte bunuri şi cine nu, dincolo de eforturile sau
c tre valorile mai generale, de ordin spiritual. ♦ Din
de sl biciunea oamenilor; Septuaginta orienteaz discursul
umilin a lui (gr. ejk tapeinwvsew" aujtou' ) corespunde în
HEBR. unei expresive imagini: „din rîna putreziciunii”.
11:14
Pentru „a-şi în l a capul”, cf. supra, 11:1.
11:15
Prezentarea antinomic de mare expresivitate ini iat aici
subliniaz înc o dat cheia de bolt a teologiei Siracidului,
ideea atotputerniciei divine, c ci binele şi r ul (gr. ajgaqav/
kakav ), via a şi moartea (gr. zwhv/ qavnato"), s r cia şi
Dumnezeu. ♦ Unele versiuni ale Septuagintei con in în plus
averea (gr. ptwceiva/ plou'to") vin exclusiv de la
secven a: „În elepciunea şi ştiin a şi cunoaşterea legii vin de
la Domnul, iubirea şi c ile c tre fapte bune vin de la el.
R t cirea şi întunericul au fost create pentru p c toşi, cei
care se mîndresc cu faptele rele îmb trînesc în rele”
(SEPT.ZIEGLER). Întrucît lipseşte din textul ebraic
conservat, acest pasaj a fost considerat de cei mai mul i
exege i (SMEND, p. 106-107; SPICQ, p. 626) un adaos
ulterior. În orice caz, pasajul se încadeaz perfect în
context, reiterînd valorile etice supreme (în elepciunea – gr.
sofiva, ştiin a – gr. ejpisthvmh, cunoaşterea Legii – gr.
gnw'si" novmou şi iubirea – ajgavphsi"), în antinomie cu
r t cirea (gr. plavnh) şi întunericul (gr. skovto").
11:16
Darul Domnului (gr. dovsi" kurivou) şi bunăvoin a lui (gr.
♦ Gr. eujsebhv" (BIBL.1688: binecredincios), pe care îl
eujdokiva aujtou' ) sînt expresii metaforice ale harului divin.
traducem consecvent prin evlavios, desemneaz un complex
de calit i morale şi comportamentale care include pioşenia
fa de cele sfinte, dar şi spiritul de justi ie şi dragostea fa
de semeni. ♦ Prin va călăuzi am reprodus con inutul gr.
eujodwqhvsetai, calchiat în BIBL.1688: va binecălători.
11:17
Prin sintagma ajpoV prosoch'" kaiV sfiggiva" aujtou' (literal:
den grija şi strînsoarea lui – BIBL.1688), în Septuaginta se face
mult mai explicit ideea din HEBR.: „îşi va produce singur
necazuri” (ebr. mēhit‘annôt).
11:18
Despre nocivitatea acumul rii cu orice pre a averilor Sirah
vorbeşte pe larg mai jos, 14:3 şi urm. Pentru interpretarea
evanghelic a acestui motiv, vezi parabola bogatului care îşi
îngroap averile, la Luca 12:16 şi urm.
11:19
În HEBR. se vorbeşte aici despre „datoria ta” (ebr. hoqĕkā);
or, datoria primordial a unui israelit era respectul
scrupulos al Legii, de aici interpretarea explicit din
Septuaginta: diaqhvkh şi VULG.: testamentum, adic
„leg mîntul” între Dumnezeu şi neamul ales (BIBL.1688 şi
BIBL.ANANIA: făgăduin a).
11:20-21
Imperativul încrederii necondi ionate în Domnul (gr.
pivsteue) apare formulat de zeci de ori atît în VT (cf. Fac.
15:6; Ieş. 14:31; Num. 14:11 etc.), cît şi în NT (cf. Rom.
1:17; Gal. 3:11; Evr. 10:38 etc.). ♦ Acumul rile adverbiale
fără veste şi dintr-o dată (gr. diaV tavcou" ejxavpina) şi într-o clipă,
fără întîrziere (gr. ejn w{ra/ tacinh'/) din versetul urm tor
subliniaz atotputernicia divin .
11:22
‘partea rezervat ’. ♦ În loc de repetarea gr. eujlogiva
Răsplata, dup gr. mistov", corespunde ebr. g rāl, literal:
‘binecuvîntarea’ (BIBL.1688: blagosloveniia), SEPT.ZIEGLER
emendeaz eujodiva, dup VULG.: processus; aşadar,
formularea din finalul versetului ar fi: „face Domnul s
înfloreasc bun starea (sau succesul) acestuia (al omului
evlavios)”.
11:23-24
Am p strat formularea interogativ a frazelor, care se
preteaz la o dubl interpretare. Dac interoga ia este pur
retoric , în elesul discursului este negativ, autorul punînd în
COMENTARII
eviden , pentru a dezaproba, prezum iozitatea bogatului
sigur de soliditatea pozi iei sale. Dac interoga ia este real ,
dezaprobarea lui Sirah este orientat spre sentimentul de
permanent insatisfac ie a celui care pretinde c bunurile
p mînteşti îi pot conferi securitate.
11:25
Simetria cele bune (gr. ajgaqa v )/ cele rele (gr. kakav ) reproduce
în Septuaginta o structur de chiasm din HEBR. (ebr. rā‘î
‘r u’/ ebr. ta‘ănûg ‘bun tate’).
11:26
În Septuaginta, ultima secven este foarte eliptic : kataV
taV" oJdouV" aujtou', literal: după căile lui (BIBL.1688).
11:27
Expresie concentrat în Septuaginta, prin acumulare de
substantive: kavkwsi" w@ra" ejpilhsmonhVn poiei' trufh'",
kaiV ejn sunteleiva/ ajnqrwvpou ajpokavluyi" e[rgwn aujtou',
literal: răutatea ceasului uitare face hranii şi la săvîrşirea omului —
descoperirea lucrurilor lui (BIBL.1688).
11:28
Ideea c un b rbat se face cunoscut prin fiii s i (gr. ejn
tevknoi" aujtou' gnwsqhvsetai ajnhvr) rezult în Septuaginta
prin interpretarea (preluat în VULG.: in filiis suis) în sensul
de ‘urmaşi, posteritate’ a ebr. ‘āhărît, care, în context, ar
trebui interpretat de fapt, mult mai firesc, prin ‘sfîrşit;
moarte’; cf. in seiner Todesstunde (BIBL.LUTHER), dans sa fin
(BJ), à sa mort (TOB), by how he ends (AB), în sfîrşitul său
(BIBL.ANANIA). Formul ri similare reg sim în tradi ia
greceasc , de exemplu memorabilul aforism al lui Solon
(men ionat de Herodot, Istorii, I, 32): „Pîn în clipa mor ii,
s nu îl numeşti pe un b rbat fericit, ci doar norocos”;
pentru alte exemple de acest fel la Eschil şi Sofocle, cf. DI
LELLA, p. 241. ♦ Într-una dintre omiliile sale despre
Naştere şi Adormire (I, 12), Ioan Damaschinul speculeaz
pe marginea acestor cuvinte ale Siracidului: „Pentru to i
robii lui Dumnezeu a c ror moarte este socotit fericit ,
sfîrşitul vie ii lor le d siguran a c sînt binepl cu i lui
Dumnezeu şi de aceea moartea lor este preasl vit . C ci
moartea pune o pecete des vîrşirii lor şi scoate la lumin
sfin enia lor, dîndu-le statornicia virtu ii, potrivit
avertismentului din profe ie: «Nu l uda fericirea unui om
înainte de moartea lui!» Dar ie acest cuvînt nu i se
potriveşte. C ci fericirea nu vine din partea mor ii, iar
pogorîrea ta în mormînt nu a nimicit des vîrşirea ta”
(IOAN DAMASCHINUL, NAŞT., p. 113).
11:29
Şiretlicurile, dup gr. taV e[nedra (BIBL.1688: meşteşugurile),
corespund în HEBR. în elesului ‘r ni’ (AB: wounds).
11:30
P s rile captive erau folosite de vîn tori pentru a le atrage
pe cele libere; semnifica ia dublei imagini este deci
urm toarea: comportamentul omului orgolios atrage şi pe
325
al ii şi st la pînd asemenea unui spion. ♦ În locul
potîrnichii captive (Septuaginta: pevrdrix qhreuthV" ejn
care vîneaz ” (ebr. kĕnēs sayyad). ♦ Vorbind aici şi în
kartavllw/, VULG: perdix... in caveam), în HEBR. avem „şoim
versetele urm toare despre colivii (gr. kartavllo"), iscoade
(gr. katavskopo") sau curse (gr. ejnedreuvei ‘întinde curse’),
Sirah apeleaz din nou la imagistica vîn torii (cf. supra,
6:24-27 şi 28; 10:17).
11:31
Aici şi mai jos, ocară (BIBL.1688: hulă) traduce gr. mw'mo"
‘reproş; jignire’, substantiv corespunz tor ebr. mûm care
înseamn nu doar ‘ocar ’, ci şi ‘defect trupesc; meteahn ’
(cf. Lev. 21:17-18). Asem narea formal şi semantic ,
precum şi personificarea ca desemnare a zeului tic loşiei în
mitologia greceasc (Mw'mo") indic un probabil vechi
semitism în greac .
11:29-31
Întregul pasaj pare parafrazat într-una dintre Catehezele lui
Simeon Noul Teolog (XXVI, 214): „S nu primeşti s stai
la mas cu nimeni, nici s bei sau s m nînci seara cu
cineva, c ci acestea sînt viclenii ale diavolului şi curse”
(SIMEON, CATECH., III, p. 86-97).
11:32
În loc de genericul „omul p c tos” (gr. a[nqrwpo" aJmartwlov",
lat. homo peccator) din Septuaginta şi, respectiv, VULG., în
HEBR., „un om de nimic; un om josnic” (ebr. ’îš bĕlîya‘al).
11:33
Viclean este echivalarea tradi ional româneasc a gr.
kakou'rgo" din Septuaginta.
11:34
Referin a la „str in” (gr. ajllovtrio") şi „înstr inare” (gr.
ajllotriwvsei) trebuie interpretat , în contextul elenistic în
care se desf şoar discursul Siracidului, ca o trimitere la
factorul perturbator pe care îl induceau fie str inii
propriu-zişi, fie evreii eleniza i, în raport cu legea şi
246). ♦ Ale tale (gr. taV i!dia sou) sînt tocmai valorile
cutumele poporului ales (cf. SPICQ, p. 629; DI LELLA, p.
tradi ionale amenin ate de acultura ia elenistic .
Capitolul al 12-lea
Ideile formulate în paragraful care urmeaz reprezint o
tem important preluat de la Sirah de c tre tradi ia
rabinic .
12:1
Gr. cavri" înseamn aici ‘mul umire, recunoştin ’; pentru
alte nuan e semantice, cf. supra, 3:30.
12:2
Pentru evlavios, cf. supra, 11:16. ♦ Pentru Cel Preaînalt, cf.
supra, 4:10.
326 SAPIENTIA, ECCLESIASTICUS, SUSANNA, DE BELO SIVE DRACONE BABYLONICO
12:3
Pentru milostenie, cf. supra, 3:13.
12:4
Pentru smerit, cf. supra, 3:17. ♦ „Nelegiuitul”, gr. ajsebov",
literal: necredincios (BIBL.1688), este opusul omului evlavios,
cf. 11:17.
12:5
Împiedică-l să-şi dobîndească mijloacele de trai (traducerea
noastr ), literal: contenêşte pîinile lui (BIBL.1688), Septuaginta:
ine pîinile lui şi nu-i da. ♦ Invita ia la pruden şi re inere
ejmpovdison touV" a[rtou" aujtou'. Anacronic în BIBL.1990:
fa de omul r u, formulat aici cu claritate, este contrar
recomand rii din Parim. 25:21-22, reluat de Sfîntul Pavel
în Rom. 12:20, de a d rui hran şi ap duşmanului t u,
„pentru a îngr m di c rbuni aprinşi pe capul lui”.
12:7
În unele versiuni ale Septuagintei apare în plus, în acest
verset, secven a: „El vegheaz asupra lor pîn în ziua
pedepsirii lor” (SEPT.ZIEGLER).
12:8
În Septuaginta formularea este defectuoas şi obscur : oujk
ejkdikhqhvsetai ejn ajgaqoi'" oJ fivlo", kaiV ouj krubhvsetai ejn
kakoi'" oJ ejcqrov", redat literal în BIBL.1688: Nu se va
izbîndi întru bunătă i priêtinul şi nu se va ascunde întru răută i
vrăjmaşul, dup MS.45: Nu să va izbîndi întru bunătă i priêtenul
şi nu să va ascunde întru răotă i vrăjmaşul, cf. şi MS.4389: Nu va
fi izbîndit priêtenul întru bine şi vrăjmaşul nu se va ascunde întru
răotă i. Verbul a izbîndi, cu sensul lui arhaic ‘a pedepsi; a
r zbuna’, acoper convenabil con inutul vb. gr. ejkdikevw.
Interpretarea este confirmat de exege i actuali ai textului
septuagintal: Nicht wird im Guten der Freund bestraft werden,
und nicht wird im Bösen der Feind verborgen bleiben
(SEPT.GERM.); The friend will not be punished in good things, and
the enemy will not be hidden in evil things (SEPT.ENGL.). În
BIBL.MICU, urmat întocmai de BIBL.1819, BIBL.FILOTEI
şi BIBL.ŞAGUNA, se va da o interpretare mai aproximativ
secven ei oujk ejkdikhqhvsetai: din Septuaginta: Nu să arată în
fericire, carele easte priiaten, nici în ceale reale nu să ascunde
vrăjmaşul. Versiunile biblice româneşti ulterioare vor
men ine aceast op iune a lui Samuil Micu, cu mici adapt ri
morfologice: BIBL.1914: Nu se arată în fericire, care este prieten,
nici în cele rele nu se ascunde vrăjmaşul; BIBL.1936: Nu se arată în
fericire, cel ce este prieten, nici în cele rele nu se ascunde vrăjmaşul;
BIBL.1990: Nu se arată în fericire cel care este prieten, nici în cele
rele nu se ascunde vrăjmaşul. Consecven i în op iunea lor
pentru versiunea ebraic şi inspira i probabil şi de VULG.:
non agnoscetur in bonis amicus, et non abscondetur in malis inimicus,
autorii versiunii BIBL.RADU-GAL. au explicitat contextul
potrivit acestei filiere textuale: Prietenul nu po i să-l cunoşti
atunci când eşti fericit, iar duşmanul nu rămâne ascuns atunci când
eşti nenorocit. BIBL.ANANIA (Prietenul nu se cunoaşte cînd î i este
bine, şi nu în duşmănie se ascunde duşmanul) s-a inspirat,
probabil, în partea a doua a distihului, dup AB: in adversity
an enemy will not remain concealed sau dup BJ: dans l’adversité
l’ennemi ne peut se cacher, dar a p strat cîte ceva şi din tradi ie,
rezultatul fiind nesatisf c tor. În aceeaşi direc ie se merge
la BIBL.LUTHER: wenn’s einem gut geht, so macht das den Feind
verdrossen; wenn’s einem aber schlecht geht, so ziehen auch die
Freunde sich zurück.
12:9
Despre autentica prietenie, cf. supra, 6:10-12.
12:11
Metafora oxid rii metalului (gr. ijou'tai) reapare mai jos,
29:10, şi se reg seşte, cu conota ii diverse, la Mat. 6:19 şi
Iac. 5:3. Sînt posibile dou interpret ri: a) r utatea (gr.
ponhriva) duşmanilor ne macin la fel cum rugina macin
metalul; b) la fel ca metalul ascuns sub stratul de rugin ,
nici r utatea şi invidia duşmanilor nu sînt evidente (cf.
versetul urm tor). Din literatura clasic greac cit m (dup
DI LELLA, p. 247) un pasaj cu con inut similar cu gîndul
Siracidului: „Este în firea foarte pu inor oameni s
cinsteasc f r s fie invidioşi un prieten care a avut
succes” (Eschil, Agamemnon, I, 832).
12:13
Pentru a se sugera necesitatea de a fi foarte prudent fa de
duşman, chiar cînd acesta se poart cu umilin , în
Septuaginta se construieşte imaginea metaforic a cuiva care,
lustruind o oglind (chipul duşmanului), ştie c pîn la
urm rugina va fi îndep rtat şi adev rata fa a
duşmanului va deveni evident , cf. sache que sa rouille ne
tiendra pas jusque’à la fin (BJ), sache qu’il ne restera toujour taché
de rouille (TOB). Aceast ultim secven este în Septuaginta
obscur , transpunerea literal producînd un contrasens: vei
cunoaşte că n-au ruginit desăvîrşit (BIBL.1688), cf. gr. gnwvsh/ o{ti
oujk eij" tevlo" kativwsen.
12:16
Prezent în MS.45 şi în BIBL.1688, unde a fost preluat dup
SEPT.FRANKF. (MhV desmeuvsei" diV" aJmartivan, ejn gaVr mia'/
Septuagintei. ♦ Prin forma negativ a nevinui, vechii
oujk ajqw/wqhvsh/), versetul lipseşte din alte edi ii ale
traduc tori români au aproximat în elesul gr. ajqw/ow v , verb
care, cu sensul ‘laiser impuni, d’où absoudre’ (BAILLY, s.v.),
nu este atestat decît în cîteva locuri din Septuaginta.
12:17
Despre necroman ie şi despre „vr jitor” (aici ebr. hôbēr, gr.
ejpaoidov", BIBL.1688: descîntătoriu) vezi nota nostr la Lev.
19:31, în SEPT.NEC, I, p. 386. Asocierea metaforic între
figura dispre uit şi temut a vr jitorului şi cea a falsului
prieten şi a duşmanului are menirea de a îndemna o dat în
plus la pruden maxim în rela iile cu aceştia.
12:19
Pentru „a r mîne neclintit”, cf. supra, 2:2.
COMENTARII
12:21
1:25; 3:28; 5:2. ♦ Idei şi imagini asem n toare în Parim.
Despre sensurile speciale în ebraic ale „inimii”, cf. supra,
6:12-14 şi 26:24.
12:23
În sensul c se va asigura c pr buşirea ta este total .
12:24
Siracidul descrie diferite gesturi ale ipocriziei şi ale
tale. ♦ Expresia va clătina din cap (ebr. r ’š yānîa‘, gr. thVn
satisfac iei r ut cioase ale falsului prieten în fa a nenorocirii
reapare mai jos, 13:7, cf. şi Ps. 108:24; Mat. 27:39. ♦ Semn,
kefalhVn... kinhvsei) ca semn de dezaprobare f arnic
de asemenea, al dispre ului şi dezaprob rii, gestul de a bate
din palme (gr. ejpikrothvsei tai'" cersivn) este descris şi în
Iez. 25:6. Prin va spune vrute şi nevrute am redat gr. pollaV
diayiqurivsei, literal: multe va şopti (BIBL.1688), în sensul c
„va bîrfi şi va spune cuvinte de dezaprobare ipocrit ”, cf. il
déblatérera (TOB), murmurer (BJ), hiss repeatedly (AB). ♦
Schimbarea înf iş rii (Septuaginta: ajlloiwvsei toV
provswpon) exprim trecerea de la comp timirea pref cut
la satisfac ia fa de nefericirea altuia.
Capitolul al 13-lea
13:1
Versetul este citat de Sfîntul Chiril al Alexandriei în amplul
dialog Închinare întru duh şi adevăr, într-un context în care
mînjirea cu smoal este v zut ca un analogon al
impurific rii morale prin contactul cu „faptele moarte”:
„Se cuvinte sfin ilor s se despart de faptele moarte şi s
se dep rteze cît mai mult de ele şi e bine s nu se adune la
un loc cu cei bolnavi de ele. C ci este scris: «Cel ce se
426). ♦ Un alt posibil ecou intertextual al ideii c cel care
atinge de smoal se va murd ri»” (CHIRIL ALEX., S. I, p.
umbl cu smoala se va murd ri el însuşi (gr. oJ aJptovmeno"
pivssh" molunqhvsetai) g sim la Shakespeare, în Mult
zgomot pentru nimic, III, 3:61 şi în Henric al IV-lea, I, II, 4,
460 (cf. DI LELLA, p. 252). ♦ Pentru trufaş (gr.
uJperhfanov", ebr. lēs), cf. supra, 3:27.
13:2
Incompatibilitatea dintre cel bogat şi cel s rac este mai întîi
afirmat în mod expres, iar apoi sugerat prin splendida
metafor a ciocnirii dintre umila oal de lut (gr. cuvtra) şi
recipientul metalic (gr. levvbh"). ♦ Vezi supra, nota de la
7:6-7, pentru un comentariu al lui Origene la acest verset.
13:4
observa ia este formulat şi în Parim. 18:23. ♦ În loc de se
Ieşit dintr-o profund cunoaştere a naturii umane,
supără (gr. prosenebrimhvsato), în HEBR. avem „se laud ”,
iar în loc de trebuie să îşi ceară iertare (gr. prosdehqhvsetai)
avem „geme”.
327
13:6
Se va sluji de tine, dup gr. ejrgavzetai ejn soiv, literal: lucrează
în tine (BIBL.1688), o redare defectuoas în Septuaginta a ebr.
ya’ăb d bĕkā ‘te va înrobi’. Este vorba despre ideea c
bogatul se serveşte de cel s rac doar atîta timp cît acesta îi
este util, f r s se simt dator s îl ajute în caz de nevoie.
13:9
Îşi va bate joc de tine corespunde gr. katamwkhvsetaiv sou
(Septuaginta), verb al c rui con inut autorii BIBL.1688 au
încercat s îl aproximeze printr-un derivat ad hoc, va
preaîmputa ie.
13:10
Pentru „a cl tina din cap”, cf. supra, 12:24.
13:11
Pentru nechibzuin ă (gr. ajfrosuvnh), cf. supra, 8:18-19.
Versetul este formulat în HEBR. în mod diferit: „Fereşte-te
s te tulburi şi s nu fii asemenea celor lipsi i de minte”.
Gr. ajfrosuvnh din Septuaginta îi corespunde sintagma ebr.
hăsêrê madda‘, literal: ‘cei lipsi i de inteligen ’.
13:12
Prin om puternic am redat aici sensul generic al gr.
dunavsth", pe care l-am tradus uneori şi prin principe (cf.
supra, 10:3); aici, corespondentul ebr. nādîb desemneaz
generic un conduc tor, o persoan influent (literal:
‘nobil’).
13:13
Pruden a şi re inerea fa de cei puternici este din nou
recomandat mai jos, 32:9.
13:14
Avem aici un avertisment privitor la abilitatea celor
expresiei lor verbale. ♦ Vb. gr. ijshgoreuvomai este un
puternici de a-i înşela pe cei creduli prin rafinamentul
hapax legomenon; citînd acest pasaj din Sirah, lexicografii îl
gloseaz prin ‘parler avec une égale liberté’ (BAILLY, s.v.)
sau ‘to speek as an equal’ (LSJ, s.v.); op iunea noastr , să nu
vorbeşti cu el de la egal la egal, este confirmat şi de al i
interpre i: ne t’avise pas à parler d’égal à égal avec lui (TOB), ne
t’avise pas d’être familier avec lui (BJ), do not suppose you can be free
with him (AB). Cîteva aproxim ri româneşti: nu îndelunga a
(BIBL.ANANIA). ♦ Sintagmele gr. toi'" pleivosin lovgoi"
vorovi cu el (BIBL.1688), nu vorbi cu el bătîndu-l pe umăr
(BIBL.1688: multe cuvintele; BIBL.ANANIA: noianul vorblor) şi
ejk pollh'" lalia'" (BIBL.1688: multa voroavă; BIBL.ANANIA:
vorbind mult) exprim sugestiv verbozitatea celor puternici.
13:15
Trimitere la nocivitatea încrederii pe care evreii o puteau
ar ta superiorilor lor p gîni în mediul elenistic ostil;
încredin area secretelor unei persoane situate în afara eticii
iudaice nu poate aduce decît r utate (gr. kavkwsi", lat.
328 SAPIENTIA, ECCLESIASTICUS, SUSANNA, DE BELO SIVE DRACONE BABYLONICO
malitia) şi imprevizibile servitu i (gr. desmoiv ‘lan uri’, literal:
‘leg turi’, lat. vincula).
13:16
Ultima parte a versetului este neclar în Septuaginta: metaV
th'" ptwvsewv" sou peripatei'", literal: cu cădêrea ta umbli
(BIBL.1688), mergi la drum cu propria cădere (BIBL.ANANIA), cf.
VULG.: cum subversione tua ambulas. Prin prăpastie am
încerc m s explicit m semnifica ia acestei secven e (cf.
nu te înso eşti la drum cu un om violent”. ♦ Prezent în
TOB, BJ: ruine). În HEBR. îndemnul este mult mai clar: „s
unele manuscrise ale Septuagintei, fragmentul urm tor apare
şi în VULG.: „Auzind aceste lucruri în somnul t u, s te
trezeşti şi s -l iubeşti pe Domnul toat via a ta şi s îl
chemi întru mîntuirea ta” (SEPT.ZIEGLER). ♦ Gr.
swthriva, lat. Salus, este tradus în textele româneşti din
secolul al XVI-lea, de regul , prin spăsenie, dar, începînd cu
sfîrşitul secolului al XVII-lea, corespondentul românesc al
acestui important termen bisericesc este mîntuire.
13:17
Sentin a de aici îşi are corespondent în numeroase limbi şi
adună. ♦ Pentru aproapele cf. nota noastr la Lev. 19:18, în
culturi, cf. lat. similis simili gaudet sau rom. cine se aseamănă se
SEPT.NEC, I, p. 383-384.
13:18
Am tradus prin fiin ă gr. savrx (literal: ‘carne’, cf. BIBL.1688:
VT no iunea de ‘fiin ; vie uitoare’. ♦ Potrivit speciei sale este
trupul), cuvînt care (dup ebr. bāsār) desemneaz frecvent în
(BIBL.1688). ♦ Substantivul împieli áre (MS.45) înseamn
sensul exact al gr. kataV gevno", literal: după neam
‘întrupare; f ptur ’ şi este un derivat de la verbul a împieli a
‘a întrupa’.
13:19
Incompatibilitatea dintre omul virtuos şi cel p c tos este
pus aici în tem prin cuplul terminologic gr. eujsebhv"/
rāšā‘ ‘persoan rea’. ♦ Duşm nia atavic dintre miel (gr.
aJmartwlov" (Septuaginta), respectiv ebr. saddîq ‘drept, just’/
ajmnov") şi lup (gr. luvko") este un topos în diferite literaturi
ale antichit ii. Concilierea dintre ei este prezentat în Is.
11:6 ca un semn al apropierii venirii lui Mesia.
13:20
Cîinele (gr. kuvwn) era întrebuin at de p stori pentru a
proteja turmele împotriva numeroaseler hiene (gr. uJaivnh,
în BIBL.1688: leoaie) care bîntuiau Palestina, aşa încît cele
dou canine erau socotite inamici ireconciliabili.
13:21
M garul s lbatic (gr. o[nagro", ebr. pir’ê) este o specie de
Mijlociu. ♦ Optînd pentru păşune, ne-am p strat în cadrul
cabaline (Equus onager) r spîndit în antichitate în Orientul
imagistic vîn toresc-pastoral al originalului: gr. nomaiV
plousivwn ptwcoiv, literal: păşunile boga ilor — săracii
(BIBL.1688).
13:22
O observa ie similar în Parim. 29:27. ♦ Pentru smerenie, cf.
supra, 3:17. ♦ Pentru trufaş, cf. supra, 3:28. ♦ Gr. bdevlugma
(pentru care cf. supra, 10:13) corespunde aici ebr. tô‘ăbat
‘lucru dezgust tor’.
13:23
Ieşite dintr-o atent observare a comportamentului social
al indivizilor, observa iile care urmeaz , referitoare la
diferen ele de statut social dintre boga i şi s raci, trebuie
corelate cu cele spuse mai sus, 6:10-12.
13:24
Prin nerozii am tradus gr. ajpovrrhta, cuvînt care în greaca
comun avea sensul primar ‘ceea ce este interzis’, dar
ajunsese s însemne frecvent şi ‘ceea ce nu trebuie rostit’,
cf. negrăite (BIBL.1688). În HEBR. avem měkô‘ārîm ‘întunecat;
resping tor; hidos’, cf. AB: what he says is repugnant. Alte
op iuni: des sotisses (BJ, TOB), prostii (BIBL.ANANIA).
13:25
Prin nu este băgat în seamă am explicitat gr. oujk ejdovqh aujtw'/
tovpo", literal: nu i s-au dat lui loc (BIBL.1688).
13:27
Prima parte a versetului este citat de Ioan Gur de Aur
spre a ilustra ideea c nu averea în sine este un p cat, ci
întrebuin area greşit sau pervers a acesteia: „Nu vreau s
spun c numai averile-s de vin , ci c de vin sînt cei care
moştenesc averile şi nu ştiu s se foloseasc cum trebuie de
ele. De aceea un în elept spunea: «Bun este bog ia la cel
ce nu are p cat». Avram a fost bogat, Iov a fost tot bogat;
şi nu numai c bog ia nu le-a adus vreo pagub , ci
dimpotriv , i-a f cut şi mai str luci i” (Omilii la Facere,
LXVI, IV, în IOAN HRIS., OM. FAC. II, p. 329). ♦
Întrebarea dispre uitoare „Cine e acesta?” (gr. tiv" ou|to",
ebr. mî zeh) la adresa s racului desconsiderat atunci cînd
vrea s spun ceva are conota ii similare cu întrebarea
retoric formulat de mul imea din Nazaret la adresa lui
Iisus Hristos: „Oare nu este acesta fiul dulgherului?” – oujc
ou|tov" ejstin oJ tou' tevktono" uiJov"; (Mat. 13:55).
13:28
Ultima parte a versetului con ine în Septuaginta o
transpunere literal a originalului ebraic: ponhraV hJ ptwceiva
ejn stovmasin ajsebou'", literal: rea e sărăciia în gurile
necredincioşilor (BIBL.1688), sărăcia e rea în gura nelegiuitului
(BIBL.ANANIA). Sînt posibile dou interpret ri: a) avem o
modalitate ironic de a spune c , de fapt, nu exist bog ie
lipsit de p cat (cf. Mat. 19:23-24); b) bogatul nu este
întotdeauna p c tos şi vinovat, la fel cum nici s racul nu
este în mod necesar şi întotdeauna bun şi f r p cat, el
putînd fi leneş (cf. Parim. 6:6 şi urm.), be iv şi risipitor (cf.
Parim. 21:17) sau palavragiu (cf. Parim. 14:23).
13:29
Despre semnifica iile multiple ale „inimii”, cf. supra, 1:25;
COMENTARII
3:28; 5:2. Ideea, explicitat în versetul urm tor, este c
dispozi ia interioar a unei persoane se poate citi pe chipul
s u (cf. Parim. 15:13; Mat. 6:16 şi urm.).
13:30
Secven a gr. eu{resi" parabolw'n dialogismoiV metaV kovpou,
literal: aflarea de pilde — gîndurile cu osteneală (BIBL.1688), este
obscur atît în Septuaginta, cît şi în HEBR. Alte interpret ri:
izvodirea proverbelor este cugetare trudnică (BIBL.ANANIA),
l’invention des proverbes exige une réflexion pénible (TOB),
l’invention de proverbes suppose de pénibles réflexions (BJ),
withdrawn and perplexed is the toiling schemer (AB).
Capitolul al 14-lea
14:1
Cu gura lui (Septuaginta: ejn tw'/ stovmati aujtou' ) reproduce o
expresie din HEBR. semnificînd exprimarea verbal , c ci
gura reprezenta, în mentalitatea ebraic , instrumentul de
exteriorizare a „inimii” (adic a conştiin ei).
14:2
Ideea de auto-acuzare este exprimat în Septuaginta prin
sintagma ou| ouj katevgnw hJ yuchV aujtou', literal: căruia n-au
polisemia lui suflet, cf. şi 4:2; 5:2; 6:3. ♦ Pierderea
clevetit sufletul lui (BIBL.1688), calchiat dup HEBR. Pentru
„speran ei” (ebr. tôhelet, gr. ejlpiv", BIBL.1688: nădêjdea) este
sentimentul celui care, avînd conştiin a înc rcat de p cate,
este conştient de faptul c nu va avea parte de un viitor
bincuvîntat. Cf. Parim. 10:28 şi 11:7.
14:3
Prin zgîrcit am redat sensul contextul al adjectivului
mikrovlogo", cuvînt care mai înseamn în greac ‘minu ios’
(cf. BIBL.1688: ticăit) şi ‘josnic, meschin, lipsit de caracter’
(cf. TOB, BJ: mesquin, AB: mean). ♦ Prin pizmaş traducem
gr. baskavno" ‘invidios’, care corespunde ebr. ‘îš ra‘ ‘ayin,
literal: ‘om cu ochi r i’; cf. zavisnic (BIBL.1688), cupide (BJ),
envieux (TOB); cf. Parim. 23:6.
14:4
Referin a pronominal pe sine este calchiat în Septuaginta
dup HEBR. prin formula ajpoV th'" yuch'" aujtou', literal: den
sufletul lui (BIBL.1688). Pentru polisemia lui suflet, cf. supra,
4:2; 5:2; 6:3.
14:7-8
Aceste versete lipsesc în HEBR. ♦ Prin omul care priveşte cu
invidie am redat con inutul gr. oJ baskaivnwn ojfqalmw'/,
literal: cela ce zavistuiêşte [cu] ochiul (BIBL.1688); referire la
dar nu permite nici altora s beneficieze de ea. ♦
omul meschin care nu se bucur nici el însuşi de averea sa,
Pronumele ceilal i corespunde în Septuaginta conceptului de
„suflet”, pentru care cf. supra 4:2; 5:2; 6:3.
14:9
Nedreptatea rea, dup Septuaginta: ajdikiva ponerav, este un
329
concept generic explicitat de unii interpre i: avidité mauvaise
(TOB), la cupidité (BJ), his stinginess (AB).
14:10
Pentru ochiul zgîrcit în Septuaginta avem ebraismul ojfqalmoV"
ponerov", literal: ochiul rău (BIBL.1688). În HEBR. se
continu : „Omul generos înmul eşte pîinea şi dintr-un
izvor secat face s curg ap la mas ”.
14:11
Prin perifraza atît cît î i este cu putin ă am reprodus gr. kaqwV"
ejaVn e[ch/", literal: în ce chip vei putea (BIBL.1688), la rîndul ei o
reproducere literal dup ebr. l’ lĕyādĕkā; contextul este
mor ii, evocat în versetul urm tor. ♦ Gr. eu\ poivei
interpretat de DI LELLA, p. 259, ca o anticipare a imaginii
seautovn, secven pe care am interpretat-o în sensul
poartă-te bine cu tine însu i (cf. BJ şi TOB: traite-toi bien),
corespunde vb. ebr. šn ‘a se bizui’, întrebuin at şi supra, 5:1.
♦ Formularea din HEBR. este total diferit : „Fiule,
foloseşte cu îng duin tot ceea ce ai şi bucur -te de averea
ta cît po i de bine”.
14:12
Prin sintagma legămîntul cu iadul (gr. diaqhvkh a/{dou), cf.
făgăduin a iadului (BIBL.1688), se în elege hot rîrea divin
care determin momentul mor ii fiec ruia şi care ne r mîne
ascuns .
14:13
Înalta pre uire pentru generozitatea fa de prieteni este
formulat şi în Parim. 3:27-28.
14:14
Reformulare a con inutului din 14:11. În HEBR.: „S nu te
îndep rtezi atunci cînd se împarte hrana din oal şi s nu ai
dorin e rele”.
14:15
Împ r irea bunurilor unei persoane decedate între fra ii s i
prin tragere la sor i (ei!" diaivresin klhvrou – spre împăr eală
de sor u, BIBL.1688) era un obicei str vechi (cf. Ioil 4:3), care
s-a men inut în neamul lui Israel pîn în secolul al II-lea
î.Hr. (BOX/ OESTERLY, p. 358).
14:16
Ca şi mai sus, în 7:17, avem aici formulat credin a
tradi ional c atît pedeapsa pentru faptele rele, cît şi
r splata pentru cele bune sînt administrate pe lumea
aceasta, iar nu dup moarte; în împ r ia mor ilor (ebr.
Šeol) sufletul nu simte nici durere, nici bucurie.
14:17
Imaginea trupului uman (gr. pa'sa savrx, ebr. kol habbāsār)
ebr. kabbeged) reapare în Is. 50:9 şi Iov 13:28. ♦ Prin
care se învecheşte asemenea unei haine (gr. wJ" iJmavtion,
legămînt din veac am redat cu fidelitate gr. diaqhvkh ajp’
aijw'no", expresie corespunz toare ebr. wĕhôq ‘ôlām, literal:
330 SAPIENTIA, ECCLESIASTICUS, SUSANNA, DE BELO SIVE DRACONE BABYLONICO
‘porunc str veche’, cf. loi éternelle (BJ, TOB).
14:18-19
Analogia metaforic între caracterul derizoriu şi trec tor al
vie ii omului şi iarba cîmpului sau frunzişul arborilor este
un topos imagistic atît în VT (cf. Is. 34:4 şi 40: 6-8; Iov
8:11-13), cît şi în NT (cf. Iac. 1:7; 1Petr. 1:24). La Homer
g sim un complex imagistic similar: „Cum e cu frunzele,
aşa-i şi cu neamul s rmanilor oameni;/ Unele toamna le
scutur vîntul şi cad ofilite,/ Altele codrul le
naşte-nverzind, dac d -n prim var :/ Astfel pe lume şi
valul de oameni se naşte şi moare” (Iliada, VI, 146-149;
trad.: George Murnu). ♦ Sintagma gr. geneaV sarkoV" kaiV
ai{mato" (BIBL.1688: rodul trupului şi al sîngelui) desemneaz
genera iile succesive ale umanit ii. Ca desemnare
metonimic a fiin ei umane, expresia ca atare (gr. savrx kaiV
ai{ma, ebr. bāsār wĕdām), care nu mai apare deloc în VT, este
în schimb relativ frecvent întrebuin at în NT (cf. Mat.
16:17; 1Cor. 15:50; Gal. 1:16 etc.), ca şi în literatura
rabinic medieval (cf. DI LELLA, p. 261).
14:20
În HEBR. formularea este mai clar : „Toate faptele omului
sînt condamnate la stric ciune, iar ceea ce iese din mîna lui
îl va urma”.
14:21-22
Prin suita de verbe a se gîndi – a discuta – a cugeta – a medita
am încercat s reproducem opozi iile lexicale dintre verbe
greceşti din sfera semantic a „gîndirii” şi „dezbaterii”, al
meletavw – dialevgw – dianoevomai – ejnnoevw. ♦ Pentru gr.
c ror con inut interfereaz într-un mod inextricabil:
suvnesi", echivalat aici prin chibzuin ă, cf. supra, 1:16 şi 8:6.
14:23-24
în elepciunii, cf. supra, 6:25-29. ♦ Ideea de „traseu al
Pentru imagistica vîn torii în prezentarea asum rii
în elepciunii” este exprimat în Septuaginta prin acelaşi
cuvînt, gr. o&dov", pe care l-am tradus generic prin cale; în
HEBR. avem o nuan are sinonimic între ebr. děrākêhā ‘c ile
ei’ şi ebr. nĕtîbôtêhā ‘c r rile ei’; împreun , cele dou cuvinte
apar, într-un context similar, în Parim. 3:17. ♦ În contrast
violent cu comportamentul unui nebun (cf. mai jos,
21:22-24), în eleptul se apropie de în elepciune cu decen a
şi discre ia unui îndr gostit, privind prin fereastra iubitei (cf.
Cînt. 2:9) şi ascultînd la por ile ei, avid s afle mereu lucruri
noi.
14:25-26
Am încercat s facem cît mai transparente semnifica iile
secven ei, c ci, minate de literalism, formul rile din
Septuaginta sînt neclare: oJ kataluvwn suvneggu" tou' oi[kou
aujth'" kaiV ejpiv tw'n quromavtwn aujtou' kaiV phvxei pavssalon
ejn toi'" toivcoi" aujth'", sthvsei thVn skhnhVn aujtou' kataV
cei'ra" aujth'" kaiV kataluvsei ejn kataluvmati ajgaqw'n,
reproduse literal în BIBL.1688: cel ce sălăşluiêşte aproape de casa
ei şi va înfige păruş în păre ii ei, întinde-va cortul ei după mînile ei şi
va sălăşlui în răpaosul bunătă ilor ei. ♦ „ ruşul” (gr.
pavssalon) apar ine cortului (gr. skhnhv); elementele locuirii
sînt întrebuin ate în context pentru a sugera în mod
metaforic ideea c în elepciunea este un spa iu al ocrotirii şi
al certitudinilor etice. O imagine asem n toare g sim în Is.
4:6.
14:26-27
Schimbare de registru metaforic: omul aflat în c utarea
în elepciunii este asemenea unei p s ri care îşi face cuibul
arbore. Imagini asem n toare sînt în Is. 25:4-5. ♦ Verbul
(gr. aujlistqhvsetai) pe ramurile ocrotitoare ale unui
gr. kataluvw, pe care l-am tradus prin a-şi face sălaş, apare de
trei ori în context şi are puternice conota ii etice
(‘stabilitate’, ‘ocrotire’, ‘afec iune’ etc.). ♦ „Slava” (gr.
dovxa) despre care se vorbeşte aici poate fi interpretat ca o
aluzie la norul sacru care marcheaz prezen a lui
Dumnezeu (Ieş. 16:10; Iez. 1:28), dat fiind c în elepciunea
este un atribut al divinit ii.
Capitolul al 15-lea
15:1
supra, 1:10, 22; 4:15. ♦ „Cel care pricepe (sau st pîneşte)
Despre teama fa de Domnul ca tem central a c r ii, cf.
legea” (gr. oJ ejgkrathV" tou' novmou) este preotul sau,
începînd cu epoca elenistic , scribul sau c rturarul (pentru
care vezi supra, al doilea Prolog 4 şi 10:5).
15:2
Pentru a prezenta în elepciunea drept simbol al ocrotirii şi
al afec iunii necondi ionate, ca şi al receptivit ii şi
entuziasmului afectiv, Sirah evoc imaginea mamei (ca în
Is. 49:15 şi 66:13) sau pe cea a tinerei mirese (ca în Parim.
5:18; 7:4; Cînt. 4:9 et passim).
15:3
Prezentarea con inutului Legii ca „pîine” (gr. a[rto") şi
„ap ” (u{dwr) apare frecvent în VT (cf. Parim. 9:5; Is. 55:1),
ca şi în NT (cf. Ioan 4:10 şi urm). BOX/ OESTERLEY, p. 369,
ne informeaz c aceast asociere conceptual-imagistic
apare frecvent în Talmud şi în alte importante texte ale
tradi iei rabinice. ♦ Expresia de aici, pîinea în elegerii (gr.
a[rto" sunevsew"), este întrebuin at (în varianta a[rto" th'"
gnwvsew") de Simeon Noul Teolog (Cateheze, X, 157), într-o
enumerare a bunurilor spirituale pe care le-am putea oferi
ca jertf Mîntuitorului: „Am putea, dimpotriv , oferi lui
Hristos (...) fructele cultivate în noi de Sfîntul Duh, care
sînt iubirea, bucuria, pacea, blînde ea, bun tatea,
m rinimia, credin a, milostenia, înfrînarea, iar apoi a ne
hr ni cu «pîinea cunoaşterii», a crede în virtu i (...), pe
m sura des vârşirii lui Hristos” (SIMEON, CATECH. II, p.
150-151). Cîteva pagini mai încolo (Catecheze, XI, p. 177;
ibidem, p. 166-167), Simeon Noul Teolog vorbeşte despre
„pîinea cuvîntului” (a[rto" tou' lovgou).
COMENTARII
15:5
În VT se face deosebirea între adunarea întregii comunit i
(gr. sunagoghv, ebr. ‘ēdî) şi consiliul b trînilor sau al
notabilit ilor (gr. ejkklhsiva, ebr. qāhāl, ca aici). În eleptul
avea datoria „s deschid gura” şi s afirme în adunare
preceptele Legii, pe cînd „nebunul” era obligat s tac (cf.
Parim. 24:7).
15:6
Pentru „cununa veseliei”, cf. supra, 1:15-16. ♦ Despre „un nume
veşnic” (gr. o[noma aijw'no"), v zut ca o r splat a virtu ii şi
a supunerii fa de Lege, se vorbeşte şi în Is. 56:5.
15:7-8
Oamenii nechibzui i, dup Septuaginta: a[nqrwpoi ajsuvnetoi (cf.
ebr. mĕtê šāw’, literal: ‘oameni ai deşert ciunii’), bărba ii
păcătoşi, dup Septuaginta: a[ndre" aJmavrtwloi (cf. ebr. ’anšê
zādôn, literal: ‘trufaşii’), şi bărba ii mincinoşi, dup Septuaginta;
a[ndre" yeu'stai (cf. ebr. ’anšê kāzāb, literal: ‘oameni ai
umane radical opuse celui al în eleptului. ♦ Pentru trufie, cf.
înşel ciunii’), reprezint toate desemn ri ale unor tipuri
supra, 10:7.
15:9-10
Lauda (dup gr. ai[no", ebr. tĕhillî) se refer la în elepciune;
ideea este c doar în eleptul poate formula aprecieri juste
privitoare la în elepciune. În HEBR. aceast idee este mai
clar , deoarece acolo se vorbeşte despre faptul c „doar cel
care st pîneşte în elepciunea o poate transmite altora”.
Potrivit unei alte ipoteze (DI LELLA, p. 266), „lauda” s-ar
putea referi şi la cînt rile de slav pentru Dumnul (ebr.
hôdāyôt), pe care doar în elep ii le pot compune, rosti şi
transmite celorlal i.
15:11
Aici începe una dintre secven ele de importan
primordial ale c r ii, în care Sirah expune cu mare precizie
doctrina sa referitoare la liberul arbitru al omului în raport
cu p catul şi cu voin a divin . Omul p c tos nu poate
invoca voin a divin ca scuz pentru p catul s u, deoarece
Domnul nu poate face lucruri pe care le detest (gr. a}
ejmivshsen). Aceeaşi idee la Iac. 1:13 şi urm.
15:13
Prin expresia globalizatoare pa'n bdevlugma (echivalat de
noi prin tot ceea ce este dezgustător), autorii Septuagintei au redat
ebr. rā‘î wĕtô‘ēbî, literal: ‘r u şi spurc ciune’; pentru valorile
semantice ale gr. bdevlugma, cf. supra 10:12-14 şi 13:22.
15:14
Avem aici enun ul-cheie al c r ii. Omul a fost creat de
Domnul ca fiin liber s aleag între bine şi r u (între
„foc” şi „ap ”, între „via ” şi „moarte”), o solu ie
intermediar nefiind cu putin . Elemente ale acestei
doctrine se g sesc deja în Deut. 11:26-28 şi 30:19, unde
Moise îşi cheam semenii s aleag între via şi moarte,
331
binecuvîntare şi blestem. Trecînd prin teologia creştin
primar , în care binele („lumina”) este identificat cu
persoana hristic (Ioan 1:5; 3:19; 8:12; 12:46 etc.), acest
enun veterotestamentar va constitui nucleul teodiceilor
ulterioare, de la Sfîntul Augustin şi pîn la Erasmus sau
Leibniz. Un cunoscut scriitor post-bizantin, foarte popular
în mediile monastice româneşti, Ilie Miniat (1669-1714),
citeaz acest pasaj în cadrul unei discu ii pe tema libert ii
umane: „Dintru început Dumnezeu a f cut pe om liber.
Duhul cel Sfânt, prin gura în eleptului Sirah, spune:
«Dintru început l-am f cut pe om şi l-am l sat pe el în
mîna sfatului lui.» Dumnezeu l-a l sat pe seama voin ei sale
proprii. Chiar Dumnezeu nu vrea s aib vreo st pânire
asupra libert ii omului. L-a l sat în mâna sfatului lui.
Atotputernic este Dumnezeu în ceea ce priveşte puterea
lui; atotputernic este omul în privin a libert ii lui. Este îns
o singur deosebire: Dumnezeu face ceea ce voieşte şi nu
exist nici o putere care s -l sileasc . Este cu neputin ca
Dumnezeu s nu fac ce voieşte şi tot atât de cu neputin
ca omul s fac ce nu vrea. Pentru aceea, dup cum omul
nu poate s se mântuie f r harul lui Dumnezeu, tot astfel
omului” (MINIAT, DID., p. 160-161). ♦ Din bogata
Dumnezeu nu poate s mântuie pe om f r voia liber a
literatur secundar dezvoltat de acest pasaj din Sirah
men ion m HADOT, p. 91-103; PRATO, p. 237-246;
p. 81-83. ♦ Secven a l-a creat pe om dintru început (gr. ejx
PISANI, p. 94; MAIER, passim; DI LELLA, Introduction la AB,
ajrch'" ejpoivhsen a[nqrwpon) evoc primele cuvinte ale
Genezei: „La început a f cut Dumnezeu...” (ebr. ’ĕl hîm
semnifica iile gr. ajrchv, cf. supra, 1:12. ♦ Ideea liberului
mibbĕrē’šît, gr. ejn ajrch'/ ejpoivhsen oJ qeov"); despre
arbitru este exprimat în Septuaginta printr-o turnur
ebraizant : ajfh'ken aujtoVn ejn ceiriV diaboulivou aujtou',
literal: l-au lăsat pre el în mîna sfatului său (BIBL.1688). Gr.
diabouvlion ‘sfat; gînd; judecat ’ corespunde ebr. yēser,
cuvînt polisemantic, interpretat aici ca ‘voin liber ’ (cf.
BAUER, p. 243-244); cf. şi mai jos, 17:6 şi 27:6.
15:15
Exprimare defectuoas în Septuaginta: sunthrhvsei"
ejntolav" kaiV pivstin poih'sai eujdokiva", literal: vei păzi
poruncile şi credin a a face bune-plăcute (BIBL.1688). Alte
interpret ri: tu gardera les commandements pour rester fidèle à son
bon plaisir (BJ), tu peux observer les commandements, rester fidèle
dépend de ton bon vouloir (TOB), îi vei păzi poruncile şi cu
credincioşie vei săvîrşi ceea ce-i place (BIBL.ANANIA). În HEBR.,
mai clar: „vei respecta porunca şi în elegerea de a-i
îndeplini voin a”. Ideea lui Sirah este aceea c liberul
arbitru al omului afecteaz şi decizia sa de a respecta sau nu
voin a Domnului, aşa cum se exprim ea în Lege.
15:16-17
Pasajul este parafrazat de Ilie Miniat într-una dintre
cazaniile sale: „Dumnezeu vrea s mântuie pe fiecare om,
dar vrea ca şi fiecare om s conlucreze la mântuirea lui.
Fiecare om este liber, are înaintea ochilor lui apa şi focul,
332 SAPIENTIA, ECCLESIASTICUS, SUSANNA, DE BELO SIVE DRACONE BABYLONICO

via a şi moartea. Fiecare om este ra ional, are de 16:4

conduc toare mintea şi poate s deosebeasc binele de r u,
În Omiliile sale la Facere (XXXIX, II), Sfîntul Ioan Gur de
lumina de întuneric. Fiecare om are scris în mintea lui
Aur g seşte în con inutul acestui verset prilej pentru a
legea natural , care-i adev rata cale a mântuirii. De ce altceva
reliefa urm toarele semnifica ii: „Profe ii nu m rginesc
deci este nevoie pentru predestina ie decât de harul lui
numai la ei st pînirea lui Dumnezeu, ci vor s -şi arate cu
Dumnezeu dat în dar şi de libera voin a omului?
asta dorul lor nest vilit de Dumnezeu. Ca s fac oamenii
Dumnezeu vrea; dac vrea şi omul, omul este predestinat”
lucrul acesta nu este deloc de mirare; dar ca Dumnezeu s
(MINIAT, DID., p. 161).
spun lucrul acesta despre un om, acesta e lucru nou şi
15:18-19 str in. Dar s nu ne minun m de asta, iubi ilor, ci s auzim
pe profetul care spune: «Mai bun este unul care face voia
Atributele omnipoten ei (aici gr. ijscuroV" ejn dunasteiva/,
Domnului decît mii de nelegiui i»” (IOAN HRIS., OM. FAC.
literal: vîrtos întru putêre, în BIBL.1688) şi omniscien ei (aici
II, p. 65).
gr. blevpwn taV pavnta, literal: văzînd toate, în BIBL.1688)
divine sînt puncte ferme ale teologiei veterotestamentare 16:5
(cf. Parim. 15:3; Iov 34:21-22 etc.), dar şi ale celei
Aluzie destul de clar , pe de o parte, la Avraam, devenit
neotestamentare (cf. Evr. 4:13).
„p rintele popoarelor” prin unicul s u fiu Isaac (Fac. 21:2),
15:20 şi, pe de alt parte, la nimicirea tuturor locuitorilor
Sodomei din cauza nelegiuirii lor (Fac. 18:16 şi urm.).
Subliniere a responsabilit ii umane: decizia de „a fi
nelegiuit” (a nu respecta comandamentele Legii, gr. 16:6
ajsebei'n) revine fiec rei persoane în parte, c ci Dumnezeu
Trimitere explicit la experien a personal a Siracidului, dar
nu acord nim nui „îng duin a de a p c tui” (gr. a[nesi"
şi (date fiind exemplele evocate în continuare) la
aJmartavnein).
cunoaşterea de c tre autor a tradi iei scrise.
16:7
Capitolul al 16-lea
Adunarea păcătoşilor (gr. sunagwghV aJmartwlw'n) reprezint o
16:1-4 trimitere la banda de r zvr ti i condus de Core, Dathan şi
Abiron, pedepsit de Dumnezeu prin foc şi cutremur
(Num. 16:1-35). ♦ „Neamul r zvr tit” (gr. e[qno" ajpeivqo",
Ca în toate culturile tradi ionale, în neamul lui Israel copiii
erau dori i, iar num rul lor era socotit un semn de
ebr. gôy hānēp) este o desemnare generic pentru momentele
bun voin divin , de prosperitate şi continuitate a
comunit ii (cf. Fac. 12:2; 15:5; 22:17; 24:60; Deut. 28:4; de apostazie ale poporului ales, cum este cel men ionat în
Num. 1 şi urm.
Parim. 17:16 etc.). Tocmai de aceea, neşansa de a avea
copii nefolositori (gr. a!crhstoi) sau nelegiui i (gr. a[seboi) era 16:8
resim it ca o catastrof ; cf. Iov 27:14-15; Sol. 3:11-12. Cu
Uriaşii de altădată (gr. oiJ ajrcai'oi givgante") sînt gigan ii
toate c absen a copiilor era privit ca o „ocar ” (cf. Luc.
men iona i în Fac. 6:1-4 (cf. şi Sol. 14:6) ca agen i ai
1:25), b trînul în elept apreciaz c este preferabil s mori
degrad rii neamului omenesc înaintea Potopului. Sintagma
f r copii (ajpoqanei'n a[teknon) decît s ai copii lipsi i de
mai poate fi în eleas şi ca o trimitere metaforic la
evlavie (gr. e[cein tevkna ajsebh' ).
preaputernici ai p mîntului, cum au fost împ ratul
16:2-3 Babilonului (cf. Is. 14:11 şi urm.) sau Nabucodonosor (Dan.
Simion Noul Teolog parafrazeaz şi aprofundeaz 4:7 şi urm.), pr buşi i în rîn şi nimici i de Domnul.
afirma iile de aici ale Siracidului, cu mare rafinament şi 16:9
for de convingere, într-unul dintre tratatele sale teologice
Cf. 19:1 şi urm., unde se relateaz despre nimicirea cet ii
Sodoma. ♦ Gr. paroikiva, pe care l-am tradus perifrastic
şi etice (VI): „Cel care nu este l udat cu orice chip şi
oricum de c tre mul ime nu merit , dup p rerea acestora,
prin cetatea în care locuia Lot, desemneaz un oraş str in în
nici o pre uire, deoarece ei ignor , ca de la sine, faptul c
care locuia, provizoriu, poporul ales. În BIBL.1688, acest
un singur om cunoscîndu-l pe Dumnezeu şi cunoscut de
concept a fost redat prin subst. nemernicie, cuvînt care,
c tre el este mai pre ios decît mii de necredincioşi care nu-l
ideea de ‘pribegie’ (cf. DLR, s.v.). ♦ Interesant de observat
împreun cu altele din aceeaşi familie lexical , semnifica
cunosc pe Dumnezeu, chiar dac întreaga lume îi laud şi îi
felicit , la fel cum un singur clarv z tor este preferabil unor
c p catul atribuit de Sirah sodomitenilor era orgoliul, ca şi
(SIMEON, TRAT. II, p. 122). ♦ În SEPT.ZIEGLER, în
mul imi nenum rate de oameni cu vederea slab ”
în Iez. 16:49 (pentru trufie, cf. supra, 10:7).
versetul 16:3 apare în plus urm toarea secven : „vei geme 16:10
din pricina unei triste i prea timpurii şi sfîrşitul lor îl vei
Neamul pierzaniei (gr. e[qno" ajpoleiva", BIBL.1688: limba
cunoaşte pe neaşteptate”. pierzării) sînt canaanenii, dipre ui i şi temu i de c tre israeli i
COMENTARII
pentru practicile lor religioase, abominabile din punctul de
33:51-56; Sol. 12:3 şi urm.). ♦ În plus, în unele versiuni ale
vedere al poporului ales (cf. Ieş. 23:33; Deut. 7:1-2; Num.
Septuagintei apare secven a urmatoare: „Toate acestea el le-a
f cut neamurilor cu inima împietrit şi nu a fost mîngîiat de
mul imea sfin ilor s i” (SEPT.ZIEGLER).
16:11
Cei şase sute de mii de pedestraşi (gr. eJxakosiva" ciliavsa"
pezw'n) men iona i şi mai jos, 46:11, reprezint num rul
b rba ilor din neamul lui Israel scoşi de Moise din robia
egiptean (cf. Ieş. 12:37; Num. 12:11). Întrucît au cîrtit
împotriva Domnului, to i (cu excep ia lui Iosua şi a lui
Caleb) au fost pedepsi i s r t ceasc pîn la moarte prin
deşert şi s nu mai ajung în P mîntul F g duin ei (cf.
Num. 14:1 şi urm.; 26:65; Deut. 1:35 şi urm.). ♦ Despre
sklhrokardiva)/ , cf. supra, 3:24. ♦ În plus, în SEPT.ZIEGLER
în elesul expresiei cu inimă împietrită (aici, gr. ejn
apare pasajul: „Biciuindu-i, ar tîndu-le îndurare, r nindu-i
şi vindecîndu-i, i-a inut în mil şi disciplin ”.
16:12
Expresia cu grumazul întărit (gr. eij" sklhrotravchlo", cf. tare
în cerbice în BIBL.1688, vîrtos la cerbice în BIBL.1990,
BIBL.ANANIA) înseamn ‘înd r tnic, înc p înat; nesupus’
şi apare rostit de Domnul cînd se adreseaz poporului ales
aflat în r t cire (Ieş. 32:9; 33:3).
16:13
Pentru îndurare şi urgie, cf. supra, 2:7 şi 5:8-9. ♦ O referire la
con inutul versetului g sim la Ioan Gur de Aur: „Numai
aceasta, zice, te poate tulbura, cum ştie Dumnezeu s o
fac , şi s nu te miri. Dar acestea toate le spune ca s arate
c «la el este urgia»” (IOAN HRIS., IOV, p. 89).
16:14-16
Reiterare a punctului central al eticii iudaice: fiecare individ
va fi judecat de Domnul şi r spl tit în aceast via potrivit
faptelor sale (gr. kataV taV e[rga aujtou' ); cf. şi 11:26; 15:19;
17:22-23; 29:11-12. Pentru milostenie, cf. supra, 3:16. ♦ În
plus, în unele versiuni apare secven a: „Domnul i-a în sprit
cugetul lui faraon ca s nu îl recunoasc , pentru ca
înf ptuirile lui s fie cunoscute sub cer. Îndurarea lui se
arat întregii f pturi, lumina şi întunericul lui le-a împ r it
lui Adam.” Socotite de SEPT.RAHLFS şi de al i editori
adaosuri mai tîrzii, aceste pasaje sînt totuşi considerate de
se afl şi în HEBR. ♦ „În sprirea cugetului” Faraonului în
unii exege i (PETERS, p. 137) ca fiind originale; oricum, ele
scopul de a se împlini proiectul divin privitor la poporul
ales este în repetate rînduri men ionat în Ieş. 7:3; 9:12;
10:27; 11:10; 14:4 etc.
16:17-18
Pentru lumină şi întuneric, cf. supra, 15:14. ♦ În întrebarea
retoric privitoare la insignifian a omului în imensitatea
universului creat unii interpre i au putut vedea un ecou al
gîndirii elenistice (TOB, p. 2171).
333
16:19-21
Imaginile prezente aici înso esc de obicei teofaniile din VT
(cf. Jud. 5:4-5; Iona 2:7; Mih. 1:2-4 etc.). Cele patru
elemente evocate sînt componentele universului iudaic.
Cerul (gr. oujranov") reprezint bolta cereasc vizibil ,
„cerul cerului” (gr. oJ oujranoV" tou' oujranou' ) este locuin a
lui Iahve (cf. şi Deut. 10:14; 1Reg. 8:27), numit de Sfîntul
Pavel (2Cor. 12:2) şi „al treilea cer” (gr. trivto" oujranov"),
„genunea” (gr. a[busso") reprezint apele subterane, iar
„p mîntul” (gr. gh ' ) suprafa a terestr rezervat omului şi
celorlalte vie uitoare. ♦ „Cercetarea” sau „supravegherea”
Domnului (gr. ejpiskoph v ) semnific frecvent în VT
ac iunea punitiv a divinit ii. ♦ Temeliile pămîntului (gr. taV
5:4-5; Mih. 1:3-4; Iona 2:7 etc. ♦ În unele versiuni ale
qemevlia th'" gh'") este o imagine care se reg seşte în Jud.
Septuagintei apare în plus, în versetul 16:19, secven a
urm toare: „Lumea întreag a fost creat şi fiin eaz prin
voin a lui” (SEPT.ZIEGLER).
16:20-23
Sirah respinge explicit ipoteza sceptic a celui care se
întreab dac , în m sura în care faptele Domnului (gr. taV
e[rga tou' kurivou) r mîn ascunse (gr. ejn ajpokruvfoi"), iar
c ile sale (gr. aiJ oJdoiV aujtou' ) insondabile, efortul de
cunoaştere mai merit s fie f cut. Scepticul este calificat
drept „b rbat necugetat şi r t cit” (gr. ajnhvr a[frwn kaiV
♦ Cuvîntul gr. diaqhvkh desemneaz în VT leg mîntul
planwvmeno"), iar gîndurile lui drept „nebuneşti” (gr. mwrav).
sacru al lui Iahve cu poporul ales. În contextul de aici,
în elesul este cel explicitat mai sus, în 14:12. Este vorba de
momentul final al vie ii fiec ruia, aşa cum interpreteaz şi
autorul glosei care urmeaz . Gîndul scepticului ar fi aşadar
acela c promisiunea unei r spl i în lumea aceasta (e[rga
dikaiosuvnh" ‘faptele drept ii’) nu este suficient de
motivant , întrucît nu cunoaştem momentul în care vom
♦ Pentru parafrazarea versetului 22 de c tre Origene, vezi
primi aceast r splat , iar clipa mor ii este oricum departe.
supra, nota la 1:2. ♦ În plus, în unele versiuni ale Septuagintei
apare secven a: „iar la sfîrşit va fi cercetarea tuturor
(lucrurilor)” (SEPT.ZIEGLER).
16:25
R spunzînd afirmativ la îndoiala sceptic formulat în
paragraful anterior, Sirah subliniaz c ştiin a (gr. ejpisthvmh)
este posibil . Ea se refer la cunoaşterea am nun it a lumii
create, include cunoaşterea Legii şi a tradi iei şi se
dobîndeşte prin „înv tur ” (gr. paideiva), adic prin
contactul direct dintre înv tor şi discipol (fiule, cf. supra,
2:1); acesta din urm este chemat „s asculte” (gr. ajkouvein,
ebr. šm‘) şi „s ia aminte” (gr. prosevcein). Aici,
„înv torul” care vorbeşte este în elepciunea îns şi. ♦
Pentru inimă, cf. supra, 1:25 şi 3:28.
16:26
Formulare intuitiv a unuia din principiile bunei pedagogii
dintotdeauna: însuşirea treptat (cu măsură în traducerea
334 SAPIENTIA, ECCLESIASTICUS, SUSANNA, DE BELO SIVE DRACONE BABYLONICO
noastr , dup gr. ejn staqmw/', literal: în cumpănă –
BIBL.1688) şi cu precizie (gr. ejn ajkribeiva/, literal: cu amăruntul
– BIBL.1688) a cunoştin elor.
16:27
În loc de gr. ejn krivsei, ‘întru judecata’, aşa cum apare în
majoritatea manuscriselor Septuagintei, SEPT.ZIEGLER
emendeaz (dup HEBR.) ejn ktivsei, literal: ‘în crea ie’,
adic „în momentul crea iei”, secven a trebuind citit în
oeuvres (BJ, TOB). ♦ Pentru sensurile gr. ajrchv ‘început’, cf.
acest caz diferit: lorsque’au commencement le Seigneur créa ses
supra, 1:12.
16:28
Prin a întocmit am redat sensul primar al gr. kosmevw ‘a
sensul derivat, prin traducerea: au împodobit. ♦ Prin lucrare
aranja, a pune în ordine’; autorii BIBL.1688 opteaz pentru
transpunem în mod sistematic şi consecvent gr. e[rgon,
Domnul)”. ♦ Secven a gr. kaiV taV" ajrcaV" aujtw'n eij"
atunci cînd este vorba despre ideea de „lucru creat (de
geneaV" aujtw'n (obscur transpus în literalitatea ei în
BIBL.1688: şi începăturile lor la neamurile lor) poate fi
interpretat în sensul „de la principiile lor şi pîn la speciile
lor”. Ar fi vorba, în acest caz, de ideea c Dumnezeu este
prezent nu doar în actul crea iei primare, ci în existen a sau
devenirea fiec rei specii şi a fiec rui individ. Alte
interpret ri: depuis leur origine jusqu’à leur avenir lointain
(TOB), depuis leurs origines jusqu’à leurs générations lointaines
(BJ), de la’nceputul lor şi-n curgerile lor (BIBL.ANANIA). În
hotărît pentru vecie rostul lor. ♦ În plus, în unele versiuni ale
BIBL.1990 se opteaz pentru o transpunere foarte liber : a
Septuagintei apare în acest verset pasajul: „acestea nu cunosc
foamea, nu obosesc şi nu se abat de la drumul lor”
(SEPT.ZIEGLER). ♦ În secven a nu se abat de la drumul lor,
dup gr. oujk ejxevlipon ajpoV tw'n e[rgwn aujtw'n, am
interpretat potrivit contextului gr. e[rgon în sensul de
‘traiect’ (cf. AB: nor ever desist from their rounds); op iunea
nostr este jusificat de con inutul versetului urm tor. Alte
op iuni: BJ şi TOB: leur tache, BIBL.ANANIA: datorie. Ideea
este c fiecare element al Crea iunii îşi are rostul s u bine
definit în cadrul unui întreg armonios, urmînd un traseu
prestabilit.
16:29
Întrebuin area vb. gr. oujk ejxevqliyen ‘nu se ciocneşte’
(SEPT.RAHLFS), oujk e[qliyen (SEPT.FRANKF.)
dezambiguizeaz întregul context, ar tînd c , prin genericul
tav e[rga ‘lucr rile’, autorul are în vedere astrele cereşti.
16:30
Contemplarea de c tre Dumnezeu a propriei crea ii este
similar cu cea din Fac. 1:21.
16:31
Secven a (defectuoas în literalismul ei!) yuchVn pantoV"
zw/vou ejkavluyen toV provswpon aujth'" (Septuaginta) a fost
obscur transpus literal în MS.45: Sufletul a toată vita au
acoperit fa a ei. Expresia toate felurile de vie uitoare este similar
cu cea din Fac. 1:21 şi 24, dar în Septuaginta este
întrebuin at formula, mai transparent , kataV gevno"
„suflet”, cf. supra, 4:2. ♦ Despre întoarcerea în p mînt (gr.
‘potrivit speciei (sale)’. Pentru în elesurile multiple ale lui
ajpostrofhv) a oric rei fiin e vii, cf. mai jos, 40:13, precum şi
Fac. 3:19; Iov 34:15 etc.
Capitolul al 17-lea
17:1
Acest capitol se prezint ca un poem dedicat crea iei
omului, probabil cel mai complex text din VT pe aceast
tem . Fundamentul îl constituie pasajele-cheie din Fac. 2:7
şi 3:19, dar detaliile alc tuiesc un discurs relativ original al
Siracidului. Dup DUESBERG/ FRANSEN, p. 165, insisten a
lui Sirah asupra ideii c omul a fost creat din p mînt arat
convingerea acestuia c acest fapt explic sl biciunea şi
inconstan a speciei umane, dificultatea omului de a
îndeplini comandamentele divine.
17:2-3
Despre autoritatea (st pînirea sau cîrmuirea) omului asupra
tuturor creaturilor (aici: gr. ejxousiva) se vorbeşte şi în Fac.
1:28; 9:2; Sol. 17:30-32. ♦ Prin asemenea lui însuşi am
transpus gr. kat’eJautovn, urmînd lectura tradi ional ,
confirmat de SEPT.RAHLFS, acceptat de SEPT.ZIEGLER
şi preluat ca atare de marea majoritate a interpre ilor: după
sineşi (BIBL.1688), comme lui même (TOB, BJ), pe potriva lui
(BIBL.ANANIA), wie er selber sie hat (BIBL.LUTHER). Este
vorba în acest caz de faptul c Dumnezeu a conferit
omului o autoritate similar cu a lui însuşi (cf. şi BOX/
OESTERLEY, p. 375; DUESBERG/ FRANSEN, p. 164;
SMEND, p. 155). A mai fost emis o opinie diferit ,
pornindu-se de la lectura (existent în cele mai multe
manuscrise ale Septuagintei) kaq ’eJautou', literal: ‘pentru ei’,
aşa încît versetul s-ar traduce „i-a îmbr cat cu o putere care
le este de folos” (AB: he endows them with a strength that
benefits them). În elesul real ar fi deci altul, şi anume c
„Dumnezeu a dat fiin elor umane întreaga putere de care
au nevoie pentru a îndeplini scopul pentru care au fost
p mînt” (DI LELLA, p. 282). ♦ După chipul său, gr.
create, adic acela de a avea autoritate asupra întregului
kat’eijkovna aujtou', este expresia originar din Fac. 1:27.
17:4-6
Ideea generic de „vie uitoare” este exprimat aici, dup
(BIBL.1688), à toute chair (BJ); cf. şi supra, 13:18. ♦ Dup
HEBR., prin gr. savrx, literal ‘carne’, cf. preste tot trupul
SMEND, p. 156, avem aici o glos redactat de un cititor
influen at de concep ia stoic , întrucît stoicii ad ugau celor
cinci opera ii senzoriale primare (vederea, pip itul, mirosul,
auzul, gustul) înc altele trei: gîndirea (aici: nou'"), cuvîntul
sau ra iunea (aici: lovgo") şi percep ia extra-senzorial ,
nemen ionat aici de glosator. ♦ În unele versiuni ale
Septuagintei, la versetul 17:4 apare în plus urm toarea
COMENTARII
secven : „Au primit folosin a celor cinci opera ii ale
Domnului, la a şasea, gîndirea, i-a f cut p rtaşi, iar pe a
şaptea, cuvîntul, le-a dat-o spre a t lm ci opera iile
Domnului” (SEPT.ZIEGLER). ♦ Prin opera ie am transpus
gr. ejnevrghma, cuvînt inexistent în alt loc din Septuaginta, dar
larg întrebuin at ca termen tehnic în filosofia greac
(Chrysippos, Polybios, Iamblichos, Proklos ş.a.) pentru
desemnarea opera iilor senzoriale. Capacit ile senzoriale şi
abilit ile moral-intelectuale sînt prezentate nu ca atribute
♦ Ordinea celor cinci „opera ii” nu pare întîmpl toare:
intrinseci ale fiin ei umane, ci ca daruri ale lui Dumnezeu.
prima (gr. diabouvlion) şi ultima (gr. kardiva) sînt de natur
w\ta) sînt sim urile concret-fizice. ♦ Pentru inimă ca sediu
moral-intelectual , celelalte trei (gr. glw'ssa, ojftqalmoiv,
al ra iunii, cf. supra, 1:25 şi 3:28. ♦ Pentru ştiin ă şi în elegere,
cf. supra, 1:15-16.
17:7
În loc de ochiul (gr. ojfqalmov"), prezent în majoritatea
‘teama (fa de Domnul)’, cf. sa crainte (TOB, BJ). ♦ În plus,
manuscriselor, unii interpre i prefer s citeasc fovbo"
în SEPT.ZIEGLER: „şi le-a d ruit putin a de a se l uda de-a
lungul veacurilor cu minunile sale, iar ei vor prosl vi
sale”. ♦ Semnal m aici o interpretare defectuoas în
numele s u cel sfînt, pentru a povesti m re ia faptelor
BIBL.ANANIA: traducîndu-se secven a gr. kauvcasqai ejn
toi'" qaumasivoi" aujtou' prin le-a dat ca de-a pururi să-i laude
gr. kauvxomai. ♦ Rug ciunea, al turi de prosl virea
minunile, s-a ignorat valoarea reflexiv (medio-pasiv ) a vb.
„numelui lui Dumnezeu” şi a „m re iei faptelor sale” (gr.
taV megalei'a tw'n e[rgwn aujtou' ), reprezint datoria
fundamental a omului şi piatra unghiular a teologiei
veterotestamentare (cf. RAD, I, p. 369-370).
17:8
Sintagma ştiin a şi legea vie ii (gr. ejpisthvmh kaiV novmo" zwh'")
reapare mai jos, 45:6, şi desemneaz Legea lui Moise,
descris în Deut. 30:11 şi urm. drept valoarea suprem a
poporului ales. ♦ În plus, în SEPT.ZIEGLER: „pentru ca s
în eleag c sînt muritori, ei care ast zi fiin eaz ”.
17:9
„Leg mîntul veşnic” (gr. diaqhvkh aijw'no", făgăduin a veacului
în BIBL.1688) este contractul încheiat între Iahve şi Moise
pe Muntele Sinai (cf. Ieş. 19:2 şi urm.), prin care poporul
ales a primit „poruncile” (aici: judecă ile, gr. krivmata) Legii.
17:10
Semnele vizibile şi audibile ale prezen ei lui Iahve,
denumite aici metonimic, sînt descrise explicit în Ieş. 19:6
şi urm., 24:15 şi urm.; cf., de asemenea, Is. 30:30.
17:11
Prin „tot ceea ce este nedrept” (gr. ajpoV pantoV" ajdivkou) se
în elege orice fapt socotit un p cat, începînd cu cele zece
porunci (Ieş. 20:1 şi urm.; Deut. 5:6 şi urm.) şi pîn la
prescrip iile şi interdic iile privitoare la idolatrie,
335
respectarea sabatului, tipul de jertfe etc. ♦ „Poruncile
privitoare la aproapele” (gr. periV tou' plhsivon) se refer la
iubirea fa de semeni, legiferat în Lev. 19:18.
17:12
Cei mai mul i exege i (BOX/ OESTERLEY, p. 376; SPICQ, p.
653; DUESBERG/ FRANSEN, p. 166) sînt de p rere c
versetele 12-23 alc tuiesc o unitate compozi ional
distinct , orientat spre temele omniscien ei divine şi a
r spl tirii fiec rei persoane potrivit faptelor sale. ♦ În
unele versiuni ale Septuagintei, în versetul 17:12 apare în plus
urm toarea secven : „Înc din tinere e drumurile lor i-au
dus spre rele şi nu sînt în stare ca din inimile lor de piatr
pe întregul p mînt” (SEPT.ZIEGLER). ♦ „C ile” sau
s -şi fac inimi de carne, c ci la împ r irea popoarelor de
„drumurile” (gr. aiJ oJdoiv ) omului sînt cunoscute Domnului
fiindc au fost precis trasate prin Lege (cf. Deut. 5:33 şi
urm.; 8:6; 10:12 etc.). Interesant este c glosatorul textului
constat c drumurile omului sînt orientate mai degrab
c tre r u (gr. ejpiV taV ponerav) decît c tre Domnul.
17:13
Sînt dou interpret ri posibile: a) fiecare neam p gîn îşi are
un conduc tor p mîntean (gr. hJgouvmeno"), pe cînd poporul
ales este „partea Domnului” (gr. mevri" kurivou), fiind
aşadar cîrmuit de Dumnezeu însuşi (cf. Deut. 32:8-9); b)
fiecare neam p gîn îşi are un „înger p zitor” (cf. Dan. 10:13
şi urm.), pe cînd poporul lui Israel nu are nevoie de un
intermediar în rela ia sa direct cu Iahve. ♦ În plus, în
SEPT.ZIEGLER: „întîiul s u n scut, pe care îl hr neşte cu
înv tur şi asupra c ruia revars lumina iubirii, f r s -l
p r seasc ”. ♦ Glosa de aici con ine ecouri din Ieş. 4:22,
unde se vorbeşte despre poporul ales ca despre „primul
n scut” (aici: gr. prwtovgono"), din Deut. 30:6-8, unde
Domnul promite s nu îşi p r seasc fiul ales (aici: gr. oujk
ajnivhesin aujtovn), şi din Parim. 3:12, unde se subliniaz
rela ia filial-pedagogic dintre Domnul şi Israel (aici:
paideiva). ♦ Ecouri ale ideilor formulate de Siracid în acest
verset recunoaştem în cartea a VII-a a Stromatelor (II, 6, 4)
lui Clement din Alexandria: „[Dumnezeu] însuşi este de
asemenea acela care d ruieşte grecilor filosofia, cu ajutorul
îngerilor inferiori; c ci îngerii au fost împ r i i între
popoare printr-o hot rîre divin şi veche. Dar «partea lui
Dumnezeu» este slava celor credincioşi” (CLEMENT,
STROM. VII, p. 53).
17:14-15
Despre omniscien a divin , cf. supra, 15:18-19. ♦ În
SEPT.ZIEGLER apare în plus, în versetul 17:15, urm toarea
secven : „Domnul este îns darnic şi cunoaşte pl smuirea
sa, nu-i nesocoteşte, nu-i p r seşte, ci îi cru ”. ♦ Glosa
este construit pe reminiscen e din Deut. 31:6-8. ♦
„Pl smuirea” Domnului (gr. toV plavsma aujtou' ) este aici
însuşi poporul ales.
17:16
Pentru milostenie, cf. supra, 3:13. ♦ Pecete (gr. sfragiv")
336 SAPIENTIA, ECCLESIASTICUS, SUSANNA, DE BELO SIVE DRACONE BABYLONICO
corespunde ebr. h tām, care desemna o pecete purtat ca
inel (cf. Fac. 38:18; Ier. 22:24) sau ca amulet (cf. Cînt. 8:6)
şi întrebuin at pentru sigilarea unor înscrisuri regale (cf.
3Reg. 21:8) sau, în genere, a unor lucruri socotite secrete
foarte pre ios. ♦ Pupila ochiului (gr. kovrh) ca simbol al
(cf. Tov. 7:14; 9:5); în context, cuvîntul semnific ceva
Deut. 32:10; Parim. 7:2; Zah. 2:12 etc.). ♦ Binefacere
unei valori nepre uite este un topos imagistic în VT (cf.
echivaleaz aici sensul contextual al gr. cavri". ♦ Glosa de
la sfîrşitul versetului, pe care o con in în plus unele versiuni
ale Septuagintei: „împ r indu-le fiilor şi fiicelor sale poc in a”
(SEPT.ZIEGLER), anticipeaz con inutul versetului 18.
17:17
Turnura ebraizant „va pune pe capul lor r splata lor“
(Septuaginta: toV ajntapovdoma aujtw'n eij" kefalhVn aujtw'n
ajpodwvsei) se reg seşte în Ier. 23:19; Iez. 22:31; Ioil 4:4 etc.
17:18
Pocăin a, adic „schimbarea gîndului” (gr. metavnoia),
înseamn o întrerupere a parcursului p catului şi o
„întoarcere” (gr. ejpistrevfein, ebr. šûb) a p c tosului c tre
îndurarea Domnului. Mesajul metanoetic reprezint centrul
discursului profe ilor (cf. Is. 31:6; Ier. 3:12; Iez. 14:6; Iosia
14:2 etc.), dar şi al celui hristic (Luc. 5:32; 15:17; Apoc. 2:5;
3:3 etc.).
17:19
Prin putin a de a greşi am redat perifrastic con inutul gr.
provskomma, literal: ‘obstacol’ (BIBL.1688: poticneala), în
sensul de ‘prilej de a p c tui’.
17:20
Pentru Preaînalt, cf. supra, 4:10-11. ♦ Foarte frecvent, gr.
aJmartiva). ♦ Pentru „lucru dezgust tor”(gr. bdevlugma), cf.
ajdikiva ‘nedreptate’ desemneaz p catul de orice fel (gr.
supra, 10:12-14. ♦ În unele versiuni ale Septuagintei, în
mijlocul versetului este intercalat o glos : „c ci el te va
îndruma de la întuneric c tre lumina mîntuirii”
(SEPT.ZIEGLER); ea evoc facerea lumii (Fac. 1:3 şi urm.),
iar sugestia renun rii la p cat prin imaginea trecerii de la
lumin la întuneric reapare în Luca 1:79 şi 1Petr. 2:9.
17:21-22
Înc o formulare clar a doctrinei iudaice clasice despre
întreruperea total a rela iei dintre om şi Dumnezeu dup
moarte (în Şeol, gr. a{/dh"). Doar în timpul vie ii terestre
omul poate aduce Domnului mul umire (gr.
ajnqomolovghsi") sau îi poate m rturisi slava (gr.
ejxomolovghsi"), iar acesta este înc un motiv pentru o
urgent renun are la p cat şi total întoarcere spre
Domnul. Întrucît ideea aceasta este în contradic ie cu
credin a creştin în resurec ia sufletelor şi în judecata de
apoi, Peschitta siriac (versiune produs în medii creştine)
nu con ine aceste dou versete (cf. DI LELLA, p. 284).
17:23
Prin milostivire am redat aici gr. ejlehmosuvnh (pentru care cf.
supra, 3:13), pentru a indica unul dintre atributele centrale
ale divinit ii, al turi de cel al „îng duin ei” (gr. ejxilasmov",
cf. şi 5:5).
17:25
muritor de Dumnezeu, cf. şi Is. 55:8-9; Idt. 8:16. ♦ Ideea
Pentru ideea distan ei enorme care îl separ pe omul
este c natura coruptibil a omului („carne şi sînge”, cf.
14:19) îl face pe acesta vulnerabil la r u; metafore cosmice
asem n toare reg sim în Iov 15:14-16; 25:4-6.
17:26
Prima propozi ie nu are în Septuaginta subiectul exprimat,
„el” putînd fi soarele (ca o prelungire a enun ului anterior)
♦ Sintagma „puterea din în l imea cerului” (gr. duvnami"
sau Dumnezeu însuşi; mai verosimil este a doua ipotez .
u{you" oujranou' ) poate fi interpretat fie în sensul de
célestes (TOB), fie în cel de „îngeri”, cf. DI LELLA, p. 285. ♦
„corpuri cereşti (lun , stele, soare etc.)”, cf. l’armée des corps
Pentru pămînt şi cenuşă, cf. 10:9. Ideea ar fi: dac astrele (sau
s o fac omul, fiin slab şi perisabil . ♦ Acest pasaj din
îngerii) se supun autorit ii divine, cu atît mai mult trebuie
Siracid este citat şi amplu glosat în Omilia a X-a de Sfîntul
Ioan Gur de Aur: „Ca un mire ce se arat dintr-o c mar
de nunt , tot aşa soarele îşi trimite razele sale în zori. (…)
Vezi, dar, frumuse ea lui, vezi m rimea acestuia? Priveşte şi
dovada sl biciunii sale. Un oarecare în elept, f când l murit
chiar acest lucru, a spus «Ce este mai str lucitor decât
soarele? Şi, totuşi, şi el intr în eclips .» Dar nu numai din
aceasta se poate vedea sl biciunea lui, ci şi în alergarea
împreun a norilor” (IOAN HRIS., OM. STAT., I, p.
438-439).
Capitolul al 18-lea
18:1
Expresia cel care trăieşte în veşnicie (gr. oJ zw'n eij" toVn aijw'na)
mai apare ca atribut al divinit ii în Dan. 4:31; 6:27; 12:7.
18:2
În plus, unele versiuni ale Septuagintei con in secven a: „şi
nu exist altcineva în afar de el! El cîrmuieşte lumea cu
palma mîinii sale, totul se supune voin ei sale, c ci prin
puterea sa el este regele tuturor lucrurilor, el desparte între
acestea pe cele sfinte de cele profane” (SEPT.ZIEGLER).
Aceasta prezint ecouri din diferite alte c r i biblice, în
special din 1Reg. 2:2; Is. 40:12; Lev. 10:10; Iez. 42:20.
18:3-4
Similare cu cele formulate la început (1:3), întreb rile
retorice de aici nu atest scepticism filosofic, ci sentimentul
mistic al uimirii fa de grandoarea Crea iei (gr. taV
megalei'a) şi a m re iei divine (gr. megalwsuvnh), r spunsul
implicit fiind invita ia de a- i asuma în elepciunea. ♦
Pentru „îndur ri”, cf. supra 2:7.
COMENTARII
18:5
Idee reformulat mai jos, 42:28-29. ♦ Tradus de noi prin a
scruta, gr. ejxicniavsai (BIBL.1688: a iscodi) desemneaz
cu puternice conota ii vîn toreşti. ♦ Minuni este termenul
ac iunea de intens implicare în actul examin rii unui lucru,
tradi ional românesc pentru taV qaumavsia din Septuaginta. ♦
Imagini similare în Ps. 76:11-12; 77:14-15.
18:6
Expresia hiperbolic a marii dificult i de în elegere a
„minunilor Domnului” a fost deficitar perceput în tradi ia
textual româneasc . În special secven a ultim o{tan
pauvshtai, tovte ajporhqhvsetai r mîne obscur în
literalismul ei: cînd va înceta, atuncea să va lipsi (BIBL.1688),
cînd va înceta, atunci nu va fi (BIBL.1968). Confuzia vine din
actualizarea inadecvat a sensului ‘a lipsi’ al gr. ajporeuvw, în
locul sensului, justificat de context, ‘a se afla în
încurc tur ’; cf. lorsqu’il s’arrête, sa perplexité demeure (TOB),
quand il s’arrête il est tout déconcerté (BJ), when he stops he is still
(BIBL.LUTHER). ♦ Despre caracterul limitat al cunoaşterii
bewildered (AB), wenn er aufhört, merkt er erst, wieviel noch fehlt
de c tre om a divinit ii, cf. Rom. 1:19 şi urm.
18:7
Întrebarea retoric privitoare la insignifian a fiin ei umane
(gr. tiv a[nqrwpo") reapare în Iov 7:17, ca şi în Ps. 8:4.
literatura sapien ial universal . ♦ Prin rost am echivalat gr.
Aceast întrebare se încadreaz într-o serie infinit din
crh'si", literal folosin a (BIBL.1688). ♦ Secven a tiv toV
ajgaqoVn aujtou', kaiV tiv toV kakoVn aujtou', literal ce e răul lui şi
ce e binele lui (BIBL.1688), mai poate fi interpretat şi, în sens
activ, que signifie le bien et le mal qu’il fait (TOB). Mai explicit
în Iov 35:5 şi urm., ideea este c Dumnezeu nu poate fi
atins în nici un fel, în transcenden a şi atotputernicia sa, de
r utatea sau de bun tatea omului, care îi afecteaz doar pe
semenii s i.
18:8
70-80 de ani. ♦ În plus, în SEPT.ZIEGLER apare secven a:
În Ps. 89:10-11, vîrsta maxim a unui om este apreciat la
„Clipa odihnei veşnice nu poate fi prev zut de nimeni”.
18:9
Sugestia metaforic a insignifian ei umane prin metafore
cum ar fi imaginea pic turii de ap în imensitatea m rii (gr.
a[mmou) îşi are coresponden i în Ps. 89:3-6. ♦ Prin durata
stagwVn u{dato") sau a gr untelui de nisip (gr. yh'fo"
veşniciei am explicitat semnifica ia sintagmei gr. hJmevra
aijw'no", literal: ziua veacului (BIBL.1688).
18:10-11
Splendid formulare a nesfîrşitei în elegeri şi r bd ri a
Domnului fa de sl biciunile omului ca fiin muritoare;
pasajul poate fi interpretat ca o configurare a în elesului
11:28). ♦ Pentru „îndurare”, cf. supra, 2:7 şi 5:7, iar pentru
evanghelic al iubirii Domnului pentru oameni (cf. Mat.
„iertare”, cf. 5:5.
337
18:12-13
Ideea c mizericordia divin se revars nu doar asupra
gîndirii iudaice. ♦ Vie uitoare corespunde aici gr. savrx,
omului, ci asupra întregii creaturi este o achizi ie tîrzie a
literal: ‘carne’, cf. supra, 13:18 şi 17:4. ♦ Suita de patru verbe
desemnînd grijile principale ale unui p stor (gr. ejlevgcwn kaiV
paideuvwn kaiV didavskwn kaiV ejpistrevfwn) particularizeaz un
topos veterotestamentar, metafora Domnului ca p stor, a
c rui realizare plenar este Ps. 22 (23); cf. şi Is. 40:11; Iez.
34:11-16. În NT şi în tradi ia creştin , „bunul P stor”
devine o efigie central , cf. Ioan 10:11 şi urm; 1Petr. 2:25;
Evr. 13:20; Apoc. 7:17.
18:14
Pentru „îndurare”, cf. supra, 2:7 şi 5:7. ♦ Pentru
„înv tur ”, cf. supra, 6:24 şi 34.
18:15
De aici şi pîn la 19:18, tradi ia manuscris a conservat o
suit de constat ri şi sfaturi privitoare la felurite împrejur ri
din via a de zi cu zi a neamului lui Israel, grupate în cîteva
sec iuni relativ bine delimitate prin con inut: despre
însemn tatea darurilor (v. 15-18), despre comportamentul
cel mai potrivit la caz de nevoie şi de boal (v. 19-21),
despre obliga ia îndeplinirii f g duin elor (v. 22-25), despre
atitudinea omului în elept fa de obliga iile men ionate
carnale (v. 30-36). ♦ Pentru „cuvinte jignitoare” (gr.
anterior (v. 26-29), despre obliga ia înfrîn rii fa de poftele
mw'mo"), cf. supra, 11:31.
18:16
Imaginea arşi ei (gr. kauvswma) ca semn al disconfortului
provocat de sup rarea Domnului reapare în Iosia 13:15 şi
Iona 4:8.
18:17
Într-un context în care elogiaz comportamentul generos şi
altruist al lui Avraam fa de str ini (Omilii la Facere, LXI,
VII), Ioan Gur de Aur citeaz aceast judecat etic a
Siracidului, în urm torul context: „S nu dispre uim, dar,
cîştigul acesta atît de mare al iubirii de str ini, ci în fiecare
zi s ne str duim s facem aceast bun negu torie, ştiind
c St pînul nostru caut inima noastr larg , nu mul imea
de bucate, fa vesel , nu mas luxoas şi îmbelşugat ; nu
numai cuvinte bune, ci şi dragoste din inim şi din suflet
curat. De aceea şi un în elept spune: «Mai bun este
cuvîntul, decît datul.» Da, de multe ori l-a ajutat pe un
nevoiaş mai mult un cuvînt bun decît datul” (IOAN HRIS.,
OM. FAC. II, p. 90).
18:18
Avem aici una dintre cele mai rafinate observa ii de natur
psihologic ale c r ii: polite ea, generozitatea şi bun voin a
sînt atribute ale în elepciunii, pe cînd grosol nia
caracterizeaz prostia. De altfel, la generozitatea
1:5: „cel ce d tuturor f r deosebire şi f r reproş”). ♦
necondi onat ne îndeamn însuşi modelul divin (cf. Iac.
338 SAPIENTIA, ECCLESIASTICUS, SUSANNA, DE BELO SIVE DRACONE BABYLONICO
Am f cut explicit con inutul frazei gr. mwroV" ajcarivstw"
ojneidiei', kaiV dovsi" baskavvnou ejkthvkei ojfqalmouv", literal:
nebunul cu nemul ămire va împuta, şi darea soarbe ochii
zavistnicului (BIBL.1688). ♦ Pîrjoleşte privirile (gr. ejkthvkei
ojfqalmouv"), în sensul c produce suferin şi lacrimi
persoanei jignite.
18:19
Unii interpre i (BOX/ OESTERLEY, p. 390; DUESBERG/
FRANSEN, p. 170) consider c semnifica ia originar a
acestui verset este cea conservat în Peschitta siriac :
„Înainte s porneşti la lupt caut - i un ajutor şi înainte de
a te îmboln vi caut - i un doctor”. În formularea din
Septuaginta, trimiterile la via a practic sînt doar analogii
pentru sugestia comportamentului adecvat fa de p cat.
18:20
„Judecata” (gr. krivsi") şi faptul de a da socoteal (gr.
ejpiskophv) reprezint judecata divin , iar a te cerceta pe
proces de cunoştin al omului p c tos. ♦ Pentru „iertare”
tine însu i (gr. ejxetavze seautovn) desemneaz necesarul
(gr. ejxilasmov"), cf. supra, 5:5.
18:21
Boala era privit de contemporanii lui Sirah ca un semn al
bolii era obligatorie. ♦ Ideea de „poc in ” (cf. şi supra,
pedepsei divine pentru p cat, aşa încît smerenia în fa a
17:24-25) este exprimat aici prin gr. ejpistrofhv, literal:
întoarcere (BIBL.1688). Poc in a este un element doctrinar
central, pe care iudaismul şi creştinismul îl au în comun. În
Talmudul babilonian g sim urm toarea definire a
importan ei primordiale a poc in ei: „Acela care se
poc ieşte în mod sincer s vîrşeşte tot atît de mult ca cel
care construieşte un templu şi un altar şi aduce toate
jertfele” (apud BOX/ OESTEREY, p. 380).
18:22
Obliga ia de a te achita integral şi f r amînare de o
f g duin f cut Domnului (gr. eujchv) este explicit
formulat şi în Num. 30:3; Deut. 23:21-23.
18:23
A pune la încercare pe Domnul sau „a-l ispiti” (gr.
peiravzein toVn kuvrion) înseamn a nu te ine de
promisiunea f cut . Aceast prescrip ie se reg seşte în
Deut. 6:16; Parim. 20:25; Mal. 1:14.
18:24
Gr. ejkdivkhsi", pe care l-am tradus aici prin pedeapsă, mai
poate însemna şi ‘r zbunare’ (cf. TOB: vengeance), cf. izbîndire
(BIBL.1688). Despre semnifica iile complexe ale pedepsei
în teologia iudaic , vezi supra, 3:26-27; 5:7; 7:18; 9:16-18;
14:16.
18:25
Foametea (gr. livmo"), s r cia şi lipsa (gr. ptwceiva kaiV
e[ndeia) sînt forme ale pedepsei divine; în Deut. 8:10-20 şi
ca urmare a pedepsei divine. ♦ În cea de-a XII-a omilie la
28:31-34 sînt descrise în detaliu asemenea pl gi care survin
statui, Ioan Gur de Aur foloseşte acest pasaj ca argument
scripturistic: „Zice [Scriptura]: «Adu- i aminte de vremea
foametei în ziua belşugului!» S ne aducem şi noi aminte,
aşadar, în zi de tihn , de vremea în care am fost încerca i; şi
s facem acelaşi lucru şi cu p catele! Dac ai p c tuit şi
Dumnezeu i-a iertat p catul, primeşte iertarea şi
mul umeşte, îns nu uita p catul, nu ca s te macini prin
acest gând, ci ca s - i educi sufletul s nu zburde şi s cad
din nou în aceleaşi p cate” (IOAN HRIS., OM. STAT., II, p.
40).
18:26
Sugestia fragilit ii condi iei umane prin metafore ale
vremii o reg sim în Iov 4:20 sau Ps. 89 (90) 5-6. De
asemenea, în Luca 12:16-21, Iisus Hristos relateaz
parabola bogatului îngrijorat de conservarea recoltei,
întrebuin înd metafore de acelaşi tip.
18:27
şi în sensul ‘este precaut, circumspect’. ♦ Sintagma în zilele
Verbul gr. eujlabhqhvsetai ‘se p zeşte’ mai poate fi în eles
păcatelor (gr. ejn hJmevrai" aJmartiw'n) desemneaz împrejur rile
cînd în eleptul este în primejdie de a p c tui.
18:28
Prin recunoaşte meritul am transpus con inutul gr. dwvsei
ejxomolovghsin, literal: va da mărturisire (BIBL.1688), cf. il rend
hommage (TOB), il fait son compliment (BJ).
18:29
Datoria în eleptului de a-şi împ rt şi cunoştin ele celorla i
(ceea ce face Sirah însuşi!) este o idee reluat şi mai jos,
20:30-31. ♦ O sugestie similar a abunden ei prin imaginea
rev rs rii ploii (aici, gr. ajnwvmbrhsan, literal: au ploat, în
BIBL.1688) reg sim mai jos, 39:6; 50:27, ca şi în Parim.
18:4. ♦ Astfel de „proverbe iscusite” (gr. paroimiva"
ajkribei'") sînt chiar enun urile Siracidului. ♦ În unele
versiuni ale Septuagintei apare, în plus, secven a: „Încrederea
într-un singur st pîn este mai bun decît s alipeşti de un
mort o inim moart ” (SEPT.ZIEGLER). F r o bun
inser ie semantic şi stilistic în context, interpolarea tîrzie
reafirm obliga ia ataşamentului pentru Dumnezeul unic şi
a refuzului ador rii idolatre; cf. Better is the confidence in the one
Lord than clinging with dead heart to a dead idol (AB).
18:30
Sinonime par iale, gr. ejpitumiva şi o[rexi" desemneaz o
pasiune inavuabil , de natur senzual ; în BIBL.1688 g sim,
pentru amîndou , echivalarea prin pofte, dar majoritatea
désirs/ convoitises (TOB), lusts/ desirs (AB). ♦ Discutînd la un
interpre ilor nuan eaz prin sinonime: passions/ désirs (BJ),
moment dat în Confesiuni (X, XXXI, 45) despre riscurile pe
care le implic mîncarea şi b utura excesive, Sfîntul
Augustin parafrazeaz prezentul verset în urm torul
context: „Am auzit şi alt cuvînt al t u: «Nu te l sa purtat de
COMENTARII
poftele tale şi întoarce spatele pl cerii tale!» (...) Aceasta
înseamn c nici mîncarea nu m face bogat, dar nici
cump tarea nu m face mai nec jit” (AUGUSTIN, CONFES.,
p. 232).
18:31
Secven a este relativ obscur în literalitatea ei: ejaVn
corhghvsh/" th'/ yuch'/ sou eujdokivan ejpitumiva", poihvsei se
poftei, face-te-va bucurie vrăjmaşilor (BIBL.1688). ♦ Despre
ejpivcarma tw'n ejcqrw'n sou – de vei da sufletului tău bunăvrêrea
sensurile speciale ale „sufletului”, cf. supra, 4:2; 5:2. ♦
Pentru „împlinire” (gr. eujdokiva), cf. supra, 1:22-24. ♦ Prin
bucurie răutăcioasă echival m cel mai bine con inutul gr.
ejpivcarma ; alte aproxim ri: in gaudium inimicis tuis (VULG.),
la risée de tes ennemies (TOB, BJ), the sport of your ennemies (AB).
18:32
Verset obscur: mhV eujfraivnou ejpiV pollh/' trufh'/, mhV
prosdeqh/'" sumbolh'/ aujth'", literal: nu te veseli spre multă
desfătăciune, nici să te legi cu împreunarea ei (BIBL.1688). De aici
diferen e sensibile între interpre i: Ne mets pas ta joie dans une
vie de plaisir, et ne t’oblige pas à en faire les frais (TOB); Ne te
complais pas dans une existence volupteuse, ne t’oblige pas à en faire
les frais (BJ). Orientîndu-se dup fragmente ale originalului
ebraic, AB formuleaz : Have no joy in the pleasures of a moment
which bring on poverty redubled. Sfîntul Ieronim pare s fi
combinat con inutul din ebraic cu cel din Septuaginta: Ne
oblecteris in turbis nec in modicis; adsidua enim est commissio illorum
(VULG.).
18:33
În HEBR., începutul frazei este formulat diferit: „s nu fii
winebibber). ♦ Pentru gr. sumbolokopevw, echivalat aici prin
lacom la mîncare sau be iv” (cf. AB: become not a gluton and a
a face ospe e, vezi explica ia de mai sus, 9:0-11. ♦ În plus, în
unele versiuni ale Septuagintei apare secven a: „ar fi ca şi
cum i-ai întinde singur o curs ” (SEPT.ZIEGLER).
Capitolul al 19-lea
19:1
Secven a gr. ejrgavth" mevquso", pe care am reprodus-o ca
atare prin lucrătorul be iv, reprezint o interpretare
acestea (de mai sus)”, cf. AB: whoever does so. ♦ Ideea c
defectuoas a HEBR., unde este vorba despre „cel care face
ospe ele prea frecvente produc s r cie este exprimat şi în
Parim. 21:17 şi 23:20-21. ♦ În capitolele al VIII-lea – al
XIII-lea ale c r ii a IX-a a Confesiunilor, Sfîntul Augustin
prezint pe larg via a mamei sale, Monica. Într-un episod
din copil ria acesteia, afl m cum, trimis frecvent de p rin i
s scoat vin din butoi, copila pare s fi sim it la un
moment dat gustul b utului excesiv! Prezentul pasaj din
Siracid este parafrazat de autorul Cofesiunilor, în context,
astfel: „Numai c , ad ugînd în fiecare zi cîteva pic turi în
plus la mica ei înghi itur – fiindc «cine dispre uieşte ceea
ce-i pu in se pr buşeşte repede» – a alunecat într-o
339
asemenea obişnuin , încît a ajuns s soarb cu nesa cupe
întregi de vin” (AUGUSTIN, CONFES., p. 192).
19:2
Asocierea vinului (gr. oi\no") şi a femeii în general, dar mai
ales a prostituatei (gr. gunhv sau povrnh), cu r ul este un
4:10-11. ♦ Îndrăzne în sensul de ‘sfruntat, neruşinat’ (gr.
topos veterotestamentar, cf. Parim. 20:1; 31:3-5 sau Iosia
tolmhrov"). Secven a este parafrazat de Sfîntul Vasile cel
Mare (Asceticele), într-un context în care monahul este
îndemnat s p streze distan a fa de femei: „Înainte de
toate se cuvine ca monahul s se înfrîneze de la întîlniri cu
femei şi de la b utur , pentru c vinul şi femeile înşal pe
cei în elep i” (VASILE CEL MARE, p. 73).
19:3
Pentru sugestia mor ii prin imaginea sumbr a putregaiului
(gr. shvph) şi a viermilor (gr. skwvlhke"), cf. şi supra, 10:11.
♦ Gr. shvph mai poate fi interpretat şi ca ‘larv (care
BIBL.ANANIA), cf. des larves (BJ). ♦ Am explicitat ultima
produce putrefac ia’, de unde op iunea molie (BIBLIA 1688,
parte a versetului: kaiV yuchV tolmhraV ejxarqhvsetai, literal:
sufletul îndrăzne să va rîdica (BIBL.1688); pentru sensurile
speciale ale lui „suflet”, cf. supra, 4:2.
19:4
Pentru valorile semantice ale „inimii” în sintagma inimă
uşuratică (gr. kou'fo" kardiva/, literal: uşor la inimă –
BIBL.1688), cf. supra, 1:25; 3:24; 3:28; 5:2. ♦ Prin îşi face rău
sieşi am redat gr. eij" yuchVn aujtou' plhmmelhvsei, literal: la
♦ În Confessiones (VI, V, 8), Sfîntul Augustin preia expresia
sufletul lui va greşi (BIBL.1688); pentru „suflet”, cf. supra, 4:2.
Siracidului, într-un context în care vorbeşte despre virtu ile
adînci ale textului Sfintei Scripturi: „Prin cuvinte limpezi şi
printr-un stil umil, ea se d ruia tuturor, dar trezea aten ia şi
acelora care sînt «uşuratici la minte», aşa încît ea îi primea
pe to i oamenii la sînul s u generos” (AUGUSTIN,
CONFES., p. 120).
19:5
Am reprodus întocmai Septuaginta dup SEPT.FRANKF.: oJ
eujfrainovmeno" kardiva/ katagnwsqhvsetai, formul în care
lipseşte determinantul obiect-direct necesar al vb.
eujfraivnw. Orientîndu-se dup HEBR. (cf. he who gloats over
evil will meet with evil), mul i interpre i adaug substantivul
(BIBL.ANANIA). ♦ Interpretarea noastr
„r ul”: prend plaisir au mal (TOB, BJ), se desfată cu răul
urmeaz
îndeaproape SEPT.FRANKF.: kaiV oJ misw'n laliaVn
ejlattonou'tai kakiva/, literal: cel ce uraşte voroava împu inează-se
cu răutatea (BIBL.1688). În elesul originar al secven ei este
obscurizat în Septuaginta, c ci ebr. š nēh ‘repet ’ este
confundat cu ebr. ś nē’ ‘ur şte’; în HEBR. (confirmat de
Peschitta siriac ) avem „Cel care repet cuvintele şi-a pierdut
sufletul”, cf. AB: he who repeats an evil report has no sense. ♦ În
plus, în unele versiuni ale Septuagintei apare urm torul pasaj:
„cel care se împotriveşte pl cerilor îşi va încununa via a, cel
care îşi înfrîneaz limba va tr i f r confrunt ri”
340 SAPIENTIA, ECCLESIASTICUS, SUSANNA, DE BELO SIVE DRACONE BABYLONICO
(SEPT.ZIEGLER).
19:6
Bîrfirea aproapelui este privit ca un p cat major, de unde
şi pre uirea maxim de care se bucur , în ochii Siracidului,
discre ia şi re inerea, evaluate ca atare mai jos, 22:27 şi urm.
19:7
Datoria de a fi discret cu privire la secretele altuia pare s fi
exemplu, în Parim. 17:9 şi 25:9-10. ♦ Obliga ia de a fi
fost un principiu ferm al moralei iudaice, reformulat, de
discret înceteaz în împrejur rile în care eşti dator s spui
adev rul, ca de exemplu în fa a unui judec tor.
19:9
Ioan Gur de Aur porneşte de la aceast reflec ie a
Siracidului într-un pasaj din Omilia I la statui, în care
condamn calomnia: „«Ai auzit cuvânt? zice Scriptura. S
moar în tine! Ai încredere, c nu se va sparge!» Ce
înseamn «s moar în tine»? În buşe-l, îngroap -l, nu îi
îng dui s ias , nici s se mişte câtuşi de pu in. Dar, înainte
de toate, str duieşte-te s nu-i rabzi pe cei care-i vorbesc de
r u pe al ii. Şi dac , poate, ai şi primit cândva [vreo
calomnie], îngroap-o, ucide ceea ce a fost spus, pred -o
uit rii, ca s te faci asemenea cu cei ce n-au auzit-o şi s î i
duci via a în mult pace şi siguran ” (IOAN HRIS., OM.
STAT., I, p. 203).
19:10-11
Într-un complex imagistic mai explicit, ideea de aici apare
şi în Iov 32:18-19: Ascuns în sufletul meu, secretul cuiva
m poate face s explodez (gr. rJhvzein), asemenea unui
butoi aflat sub presiune.
19:12
Repetat simetric în versetele urm toare, vb. gr. e[legxon
(tradus de noi prin a întreba cu de-amănuntul) se refer la
recomandarea de a clarifica orice problem prin dialog,
înainte de a condamna pe cineva; un alt sens curent în
greac al acestui verb este cel de ‘a reproşa’ (cf. BIBL.1688:
mustră). Alte solu ii: interroge (TOB), va trouver (BJ),
lămureşte-te (BIBL.ANANIA).
19:14
Falsa acuza ie sau calomnia (gr. diabolhv, cf. BIBL.1688:
pîră, BIBL.ANANIA: vorba de rău) era socotit un p cat grav,
în textele juridice fiind în repetate rînduri formulat
obliga ia judec torilor de a cerceta cu mare aten ie
acuza iile aduse înainte de a lua o decizie (cf. Deut. 13:13 şi
urm.; 17:4; 19:8).
19:15
„A p c tui cu cuvîntul” (literal: „cu limba sa”, cf. gr. ejn th'/
glwvssh/ aujtou' ), adic a r ni pe cineva prin cuvinte, pare s
fie pentru Sirah un p cat grav, de vreme ce aceast idee
este reluat ulterior de mai multe ori (20:18; 21:7; 25:8;
28:26). Acesta este un tip de p cat care îndrept eşte
pericopele evanghelice unde se spune c nici un om nu este
lipsit de p cate (cf. Mat. 7:1 şi urm.; Ioan 8:7).
19:16
Am reprodus prin a amenin a con inutul gr. ajpeilh'sai;
corespondentul ebr. mitnahēm semnific ‘a rupe rela iile’,
him). ♦ „Legea Celui Preaînalt” este formulat în Lev.
în eles mai potrivit contextului (cf. AB: before you break with
19:17-18: s nu por i ranchiun aproapelui t u şi s îl
iubeşti ca pe tine însu i. ♦ Pentru Preaînalt, cf. supra, 4:10. ♦
Unele versiuni ale Septuagintei con in, în plus, urm torul
pasaj: „Frica fa de Domnul este începutul unei bune
primiri, dar în elepciunea ne cîştig iubirea lui. Cunoaşterea
poruncilor Domnului este înv tura vie ii, aceia care fac
cele ce îi sînt pe plac vor culege roade din pomul
nemuririi” (SEPT.ZIEGLER). Referirea la „pomul
nemuririi” (gr. ajqanasiva" devndron) reprezint un adaos
ulterior, probabil creştin (cf. „pomul vie ii” din Apoc.
22:19), str in de concep ia Siracidului; pasajul este o glos
ulterioar .
19:17
Reformulare a ideii-pivot a teologiei Siracidului: adev rata
şi unica în elepciune se întemeiaz pe frica fa de Domnul
şi pe împlinirea scrupuloas a Legii, cf. supra, 1:1; 1:15-16;
1:22-24; 3:21; 6:39-40; 10:12-14; 10:20. ♦ În plus, în unele
versiuni ale Septuagintei apare secven a: „şi recunoaşterea
atotputerniciei ei. Slujitorul care spune st pînului s u: «Nu
voi face ceea ce î i place!», chiar şi dac o va face dup
aceea, îl sup r pe acela care îl hr neşte” (SEPT.ZIEGLER).
Con inutul interpol rii, mai mult decît probabil creştin ,
trimite cu gîndul la un pasaj din Mat. 30:28-31.
19:18-21
Aici şi în versetele urm toare Siracidul opereaz o serie de
distinc ii clare între în elepciunea autentic , cea iudaic ,
delimitat de respectul Legii, şi cea elenic , lipsit de
suportul moral. ♦ „Ştiin a r ului” (gr. ponhriva" ejpisthvmh)
şi simpla „chibzuin ” (gr. frovnhsi") sînt atribute ale
în elepciunii p gîne, elenistice, ca şi acea „iscusin ”
minu ioas şi steril (gr. panourgiva ajkribhv", literal:
măiestrie chiară, în BIBL.1688) care caracterizeaz argu ia
filosofic greceasc . Pentru etica iudaic iscusin a, adic
gîndirea pur speculativ , argu ia şi viclenia sînt contrare
comportamentului decent prescris de Lege, cf. şi infra,
21:12, preferabil fiind, în ochii Domnului, cel „cu
în elegere pu in ” (gr. hJttwvmeno" ejn sunevsei), dar care
respect prescrip iile Legii, celui „plin de pricepere” (gr.
perisseuvwn ejn fronhvsei), dar imoral. Gr. panourgiva este
unde echivaleaz ebr. ‘ormî ‘inteligen ’. ♦ „A ac iona cu
totuşi întrebuin at cu conota ii apreciative în Parim. 1:4,
viclenie” (gr. diastrevfwn cavrin, literal: întoarce harul, în
BIBL.1688) este un fapt abominabil chiar şi dac obiectivul
ar fi realizarea justi iei (cf. Ieş. 23:6-8). ♦ Substantivul hîtríe
din MS.45 (Iaste hîtríe chiară, şi aceasta-i nedreaptă) are sensul
‘viclenie’ şi este un derivat spontan din hîtru + sufixul -ie. ♦
Unele versiuni ale Septuagintei con in în plus, în versetul
COMENTARII 341

19:21, urm toarea secven : „dar în elept este acela care Capitolul al 20-lea
judec cu dreptate” (SEPT.ZIEGLER).
20:2
19:22-23
Fără a fi păgubit reprezint semnifica ia explicit a gr. ajpoV
Avem aici o precis descriere a ipocriziei. Imagini
ejlattwvsew", literal: de cătră scădêre (BIBL.1688, BIBL.MICU,
asem n toare pentru descrierea ipocritului întîlnim supra,
BIBL.1968).
12:11, dar şi în Mal. 3:14.
20:3
19:24
Eunucul (gr. eujnou'co", slavon. skop´c´, lat. eunuchus, MS.45
Remarc m aici o observa ie de mare adîncime psihologic
şi MS.4389: hadîm(b), BIBL.1688: hadîm, BIBL.MICU şi
privitoare la comportamentul ipocritului.
BIBL.1914: famen) era dispre uit şi detestat în neamul lui
19:25-26 Israel. În Constitu iile sale ascetice (I, III, 2), Sfîntul Vasile cel
Con inutul pasajului contrazice doar în aparen vechiul Mare face referire la acest pasaj pentru a trasa cîteva dintre
liniile de for ale atitudinii monahale fa de problematica
adagiu potrivit c ruia „nu haina face pe om”! Nu este
sexual : „Dac cineva ar spune c nu este p gubit de
vorba aici despre arogan a veşmintelor ci, dimpotriv , de
decen a, discre ia şi bunul sim care caracterizeaz aspectul întîlnirile şi de rela ia cu femeile, acesta sau nu are natur
b rb teasc , şi acesta este lucru foarte curios (cu totul rar),
exterior şi comportamentul b rbatului veritabil. Am
fiindc se g seşte între natura b rb teasc şi cea femeiasc
încercat, în traducere, s facem explicite în elesurile
sintagmelor greceşti, transpuse mult prea literal de (aşa cum sînt eunucii), cei care din naştere sînt incapabili
pentru unirea cu femeia, dac , desigur, accept m c şi aceia
predecesorii noştri: după înfă işare, dup gr. ajpoV oJravsew", cf.
sînt impasibili şi f r vreo zvîcnire c tre femei, pentru c –
după vedêre (BIBL.1688); după felul cum te întîmpină, dup gr.
ajpoV ajpanthvsew" proswvpou, cf. după întimpinarea fê ii
aşa cum spune În eleptul – «dorin a eunucului, inapt

(VASILE CEL MARE, p. 481). ♦ Gr. ajpoparqenw'sai ‘a

pentru unirea cu femeia, este s defloreze fecioara»”
(BIBL.1688); îmbrăcămintea, dup gr. stolismov", cf. podoaba
(BIBL.1688); felul cum rîde, dup gr. gevlw" ojdovntwn, cf. rîsul
din ilor (BIBL.1688), din ii cînd rîde (BIBL.ANANIA); felul cum dezvirgina’ este redat perifrastic în tradi ia româneasc : a

(BIBL.MICU, preluat de BIBL.1914). ♦ Traducînd gr. ou@tw"

strica fetiia fecioarei (BIBL.1688), a strica fecioria featei
(BIBL.ANANIA). ♦ Vorbind despre personajul central al
umblă, dup gr. bhvmata, cf. călcarea (BIBL.1688), călcătura
poiw'n ejn bivw/ krivmata prin cel ce face întru via ă judê e şi,
discursului s u, Sfîntul Babylas, patriarh al Antiohiei (m.
respectiv, cel ce face în via ă judecă i, autorii MS.45 şi ai
253), Sfîntul Ioan Gur de Aur îi admir felul s u liber şi
BIBL.1688 au confundat în context în elesul gr. biva ‘for ’
sincer de a se adresa semenilor (gr. parrhsiva),
men ionînd, în context, şi cuvintele de aici ale Siracidului: (s. f.) şi al gr. bivo" ‘via ’, sau mai bine spus, au echivalat
automat genul gramatical din SEPT.FRANKF. Apelînd
„C ci dac «înf işarea unui om, felul cum rîde, felul cum
probabil şi la versiuni ulterioare, corectate, ale Septuagintei,
merge ne arat ce fel de om este», cu atît mai mult astfel de
fapte bune sînt în stare s ne arate calitatea vie ii sale! Nu urmaşii au corectat eroarea, redînd gr. ejn biva/, corect, prin
cu sila (BIBL.MICU, BIBL.1914); cf. şi mit Gewalt
trebuie deci s îl admir m pentru felul liber de a vorbi, ci
(SEPT.GERM.), by force (SEPT.ENGL.). În MS.4389,
de asemenea şi pentru c a dus acest fel de a vorbi doar
pîn la un punct şi pentru c nu a mai ad ugat nimic” formularea cela ce face de nevoie judecă i nedirêpte reflect
îndeaproape BIBL.OSTROG: tvorå@ n¨Ωde∆ü s¨dßb¥@, cf. şi
(IOAN HRIS., DISC. BAB., p. 137). Într-una dintre
VULG.: qui facit per vim iudicium iniquum. O alt solu ie la
catehezele sale baptismale (IV, 26), marele orator revine la
cuvintele Siracidului în contextul urm tor: „Oricare dintre BIBL.RADU-GAL.: orbit de patimă. 
faptele noastre trebuie s fie plin de modestie. Scriptura 20:4
spune: «Îmbr c mintea unui b rbat, felul cum rîde şi felul
Prima parte a versetului pare un ecou din Parim. 17:28.
cum umbl ne arat ce fel de om este». Da, înf işarea
exterioar este imaginea exact a st rii sufleteşti; iar 20:5
atitudinile corpului nostru arat cel mai bine frumuse ea Aici şi în versetele urm toare se exprim ideea c t cerea
sufletului nostru” (IOAN HRIS., CATEH. BAPTISM., p. 195).
nu este în sine o virtute. A vorbi la momentul potrivit (gr.
19:27 kairov"), atunci cînd ai de spus, este pentru un în elept o
datorie.
aproapelui, detaliat şi mai sus, 19:13 şi urm. ♦Prin mustrare
Primele versete reiau tema admonest rii responsabile a
20:6
grăbită red m explicit con inutul gr. e[legco" o}" oujk e[stin
Gr. lapisthv" desemneaz o tr s tur uman negativ
modificat în cuvioasă în BIBL.MICU şi BIBL.1914). ♦ Pentru
wJrai'o", literal: mustrare care nu iaste înfrumusă ată (BIBL.1688,
aproximat de noi prin lăudăros, iar de înaintaşii noştri prin
bălmăjîtoriu (BIBL.1688), cel spurcat (BIBL.MICU), cel îngîmfat
chibzuit, cf. supra, nota 3 la primul Prolog.
(BIBL.1914). Adjectivul flear , care apare în MS.45, are
sensul ‘fanfaron, l ud ros; arogant’ şi nu este cunoscut
342 SAPIENTIA, ECCLESIASTICUS, SUSANNA, DE BELO SIVE DRACONE BABYLONICO
decît din contextul de aici: Omul în elept tăcea-va pînă la o
vrême, iar cel flear u şi nebun va petrêce vrême. Sensul îl deducem
din gr. lapisthv" ‘l ud ros, fanfaron’, care apare în
SEPT.FRANKF., cf. şi germ. der Prahler (SEPT.GERM.), engl.
swaggerer (SEPT.ENGL.), swaggerer, arrogant person
(GR.ENGL.). Cuvîntul nu este înregistrat în dic ionarele
limbii române. Poate fi pus în rela ie cu alte forma ii
lexicale onomatopeice de tipul fleoar ă, fleoancă, fleaură sau
fleros (vezi DLR, s.v.).
20:7
Redat literal prin cel ce să volnicêşte (BIBL.1688), cel ce-şi ia şie
puteare (BIBL.MICU) sau cel ce-şi ia luiş putere (BIBL.1914),
participiul gr. oJ ejnexousiazovmeno" desemneaz în
sau în virtutea autorit ii sale (cf. şi infra, 32:9). ♦ În plus, în
Septuaginta persoana care vrea s -şi impun p rerea cu for a
SEPT.ZIEGLER: „Cît de frumos este s ar t m c ne
poc im atunci cînd sîntem mustra i! C ci vom sc pa astfel
de un p cat s vîrşit cu ştiin ”.
20:8
Paragraful circumscris între versetele 8-16 con ine o suit
de reflec ii, formulate ca paradoxuri, privitoare la futilitatea
lucrurilor omeneşti şi la dificultatea de a distinge între
esen a şi aparen a lucrurilor. ♦ Prin succes echival m gr.
(BIBL.RADU-GAL.). ♦ În finalul versetului, transpunere
eujodiva, cf. sporiu (BIBL.1688, BIBL.MICU, BIBL.1914), cîştig
dificultoas a secven ei gr. e[stin eu{rema eij" ejlavttwsin în
vechile versiuni româneşti: iaste aflare spre cădêre (BIBL.1688),
easte aflare spre scădeare (BIBL.MICU, BIBL.1914), cîştig spre
scădere (BIBL.1936).
20:10
Topos important al poeziei psaltice (cf. Ps. 75; Ps. 113 etc.),
ideea c Dumnezeu îi pr buşeşte pe cei trufaşi în culmea
gloriei şi îi înal pe cei umili reapare în 1Reg. 2:4 şi urm.,
ca şi în Luc. 1:52 şi urm.
20:11
Pentru simbolistica cifrei şapte, cf. supra, 7:3.
20:12
Prin cel în elept în privin a cuvintelor ne-am p strat aici aproape
de Septuaginta: oJ sofoV" ejn lovgoi", cf. şi cel în elept la cuvînt
(BIBL.1688), întru cuvinte (BIBL.MICU), în cuvinte (BIBL.1914,
În eleptul se face plăcut prin cuvinte (cf. BIBL.RADU-GAL.). ♦
BIBL.1990). Formularea ebraic originar era mai fireasc :
Prin plecăciunile proştilor am încercat s red m mai exact
sensul contextual al gr. cavrite" ... mwrw'n, cf. drăgălăşiile unui
nerod (BIBL.RADU-GAL.), les amabilités des sots (TOB), fools’
blandishments (AB), sintagm transpus de traduc torii mai
vechi literal prin harurile nebunilor (BIBL.1688) sau darurile
celor nebuni (BIBL.MICU, BIBL.1914, BIBL.1936, BIBL.1990).
20:13
Într-o transpunere literal , secven a final a versetului (gr.
oiJ gaVr ojfqalmoiV aujtou' ajnq ’ eJnoV" polloiv ) ar fi
ininteligibil : pentru că ochii lui sînt pentru unul mul i
BIBL.1914, BIBL.1936, BIBL.1990). ♦ În unele versiuni ale
(BIBL.1688), că ochii lui în loc de unul sînt mul i (BIBL.MICU,
Septuagintei apare în plus, la mijlocul versetului, secven a:
„ca şi cel al invidiosului care d ruieşte de nevoie”
(SEPT.ZIEGLER).
20:14
Pentru sensul ‘a reproşa; a ofensa’ (gr. ojneidivsei) recenz m
urm toarele op iuni de traducere: va ponoslui (BIBL.1688), va
împuta (BIBL.MICU, BIBL.1914), scoate ochii
(BIBL.RADU-GAL.) şi (reduc ionist!) va cere înapoi
(BIBL.1936, BIBL.1990). Ideea este c omul necugetat îşi
mereu pe cel d ruit prin clamarea generozit ii sale. ♦
anuleaz generozitatea gestului de a d rui ceva, umilindu-l
„Crainicul” sau vestitorul public (gr. kh'rux ) era în lumea
elenistic func ionarul public îns rcinat cu anun area, în
pia a public , a unor decizii sau informa ii oficiale;
sinonime româneşti: pristav (BIBL.1688, BIBL.1914,
BIBL.1936, BIBL.RADU-GAL., BIBL.ANANIA), strigătoriu
(BIBL.MICU), ispravnic (BIBL.1990, inadecvat!).
20:15
Subtil formulare a ideii c darul f cut cu suspiciune şi în
speran a unei r spl i multiplicate este nul. ‘Recunoştin ’
este sensul potrivit în context al gr. cavri" (cf.
BIBL.RADU-GAL., BIBL.1990), şi nu har (BIBL.1688,
BIBL.MICU, BIBL.1914, BIBL.1936).
20:16-17
În termeni asem n tori este denun at ingratitudinea în Ps.
40 (41):9. Limbă răutăcioasă este o metafor pentru
ingratitudinea cîrtitoare (cf. BIBL.RADU-GAL: limbă vicleană);
în Septuaginta: fau'loi glwvssh/, literal: răi cu limba
formulare problematic în BIBL.ANANIA: limbă uitucă! ♦
(BIBL.1688, BIBL.MICU, BIBL.1914, BIBL.1936, BIBL.1990);
Unele versiuni ale Septuagintei con in în plus, în versetul
20:17, urm torul pasaj: „C ci ceea ce are nu a dobîndit cu
dreptate şi, de asemenea, îi este tot una dac nu ar avea
nimic” (SEPT.ZIEGLER).
20:18
În literalitatea lui (gr. ojlivsqhma ajpoV ejdavrou" ma'llon h] ajpoV
glw'ssh=", în BIBL.1688: lunecarea de la pămînt – mai mult decît
de la limbă), enun ul pare ecoul unui cunoscut adagiu
atribuit filosofului stoic Zenon din Citium (335-263 î.Hr.):
„Mai bine s aluneci cu piciorul decît cu limba”.
originea cunoscutei sintagme moderne. ♦ Un întreg capitol
Formularea din VULG. lapsus falsae linguae pare s stea la
din cele trei „cateheze baptismale” pe care le-a scris (I, 17)
a fost dedicat de Ioan Gur de Aur luptei care trebuie
purtat în primele treizeci de zile dup botez, pentru
salvarea proasp tului botezat de asalturile „demonului
r ului” (tou' ponhrou' daivmwn). Sînt preluate, prelucrate şi
parafrazate, în discursul ardent al marelui orator şi
înv tor al Bisericii Universale, largi pasaje din cuvintele
Siracidului (20:18; 22:27; 28:18; 28:25). Iat acest capitol in
COMENTARII
extenso: „Desigur, demonul încearc prin toate mijloacele
ca, potrivit obişnuin ei sale, s ne fac r u, dar mai ales în
felul cum ne întrebuin m limba şi gura. Nici o parte a
corpului nostru nu-i convine mai mult pentru a ne înşela şi
pentru a ne duce la pierzanie decît o limb nest pînit şi o
gur care nu poate r mîne închis . De aici vine mul imea
c derilor noastre, de aici povara greşelilor noastre. Un
autor explica faptul c limba favorizeaz paşii greşi i în
urm toarele cuvinte: «Mul i au c zut prin sabie, şi totuşi
mai pu ini decît datorit limbii.» Cît priveşte acum
greutatea acestei c deri, acelaşi autor a ar tat-o, afirmînd în
continuare: «Alunecarea pe caldarîm este mai bun decît
alunecarea prin limb .» Iat ce vrea s spun . Mai degrab
s ai o c dere care î i zdrobeşte corpul, decît s rosteşti un
cuvînt care ne duce sufletul spre moarte. Şi nu se
mul umeşte s ne arate aceste c deri, ci ne şi îndeamn s
avem mare grij s nu ne poticnim, cu aceste cuvinte:
«Pune gurii tale o poart şi un z vor.» Aceasta nu înseamn
c trebuie s ne punem por i şi z voare, ci c , pentru a
putea avea o mai mare siguran , trebuie s ne inem limba
înc tuşat . În alt loc, ar tînd c , dincolo de efortul nostru şi
înainte de acest efort, avem nevoie de un imbold din ceruri
ca s putem st pîni aceast fiar din l untrul nostru,
profetul şi-a în l at mîinile c tre Dumnezeu şi a spus: «Fie
ca în l area mîinilor mele s fie asemenea jertfei de sear !
Pune, Doamne o straj gurii mele şi un c luş buzelor
mele!» Cel care a scris îndemnurile de mai înainte mai
spune înc : «Cine va pune o straj gurii mele şi o pecete de
în elepciune pe buzele mele?» În elegi deci c aceşti autori
se temeau amîndoi de c derile de acest fel şi de aici izvorau
plîngerile şi sfaturile lor, ca şi rugile lor ca limba s li se
bucure de o bun straj ” (IOAN HRIS., CATECH., p.
146-149).
20:19
Dup Septuaginta, literal: Omul fără har – basnu fără vrême; în
gura celui neînvă at să va îndeşi (BIBL.1688), reformulat în
BIBL.MICU şi BIBL.1914: Omul nemul ămitoriu easte poveaste
fără de vreame, pururea va fi în gura celor neînvă a i.
20:20
Cf. supra, 15:7-8; ideea c un lucru inteligent şi just (aici:
parabolh v ), dar rostit de un nerod (aici: mwrov", literal
‘nebun’) la momentul nepotrivit, este întotdeauna neavenit
reapare în Parim. 26:7-9.
20:21-23
Cf. şi supra, 4:23, ca şi infra 41:16 şi urm. S r cia (e!ndeiva)
reduce riscul p catului, dar nu îl înl tur cu totul, c ci, din
exces de sfial (aijscuvnh), s racul nu îndr zneşte s se
opun unui nebun trufaş sau s refuze un prieten,
f cîndu-şi-l duşman în cele din urm în m sura în care nu
reuşeşte s -şi in promisiunea. Unii interpre i v d aici o
„referire la activitatea acelor evrei care, pentru a ob ine
avantaje sociale şi economice, ajungeau s îşi compromit
credin a l sîndu-se eleniza i” (AB, p. 302).
343
20:24-26
Minciuna ca atare şi omul mincinos erau intens detestate în
cultura iudaic tradi ional (cf. şi Ps. 5:5; Parim. 6:18-19, ca
şi supra, 7:13 şi infra, 25:2). Minciuna era privit cu oroare
drept o „pat grea” (gr. mw'mo" ponerov", BIBL.1688: hulă
rea), „necinstire“ (gr. ajtumiva, BIBL.1688: necinste) şi „ruşine”
(gr. aijscuvnh, BIBL.1688: ruşine). ♦ Verbul a adesi din MS.45
are sensurile ‘a îndesi; a persevera, a continua’; cf.
SEPT.FRANKF.: ejndelecivzw ‘to persevere, to continue’
(GR.ENG., s.v.). Cuvîntul nu este înregistrat în DLR.
20:29-31
Despre rolul degradant şi corup tor al banilor, cf. şi supra,
8:2. ♦ În plus la versetul 20:31, în SEPT.ZIEGLER: „Mai
pre ioas este o st ruin nestr mutat în c utarea
Domnului decît zbuciumul unei vie i f r st pîn”.
Capitolul al 21-lea
21:13
Despre „iste ia” pervers (gr. panourgiva), cf. supra,
19:18-21.
21:23-26
Condamnarea rîsului ca semn al prostiei este un loc comun
în literatura monahal . Versetul de aici este citat într-un
astfel de context într-una dintre apoftegmele sfin ilor
Varsanufie şi Ioan: „Drept aceea, de ne înarm m înainte de
orice întîlnire cu frica lui Dumnezeu şi lu m aminte la noi
înşine cu mult trezvie, de ce ne vom mai tulbura şi pentru
ce vom mai rîde? C ci în frica de Dumnezeu nu este rîs.
lor»” (FILOCALIA XI, p. 440). ♦ Prin imagini similare este
De aceea se spune de cei nebuni c «în rîs îşi înal glasul
sugerat decen a şi supra, 14:24.
21:27
Tipul palavragiului este evocat şi supra, 8:3.
21:28
În savanta sa alc tuire retoric-simetric , preceptul exprim
ideea c omul prost sau nebun (gr. mwrov") vorbeşte înainte
decît dup o matur reflec ie. ♦ Pentru „inim ” ca sediu al
de a reflecta, pe cînd în eleptul (gr. sofov") nu se pronun
ra iunii, cf. supra, 1:25 şi 3:28.
21:29
Cuvîntul Satana apare aici în toate versiunile româneşti,
începînd de la BIBL.1688, pentru a echivala gr. toVn
satana'n din Septuaginta, cf. diabolus din VULG. În epoca
Siracidului, Satana începuse deja s fie privit ca
personalizare a r ului absolut, cum va ap rea în NT, în
momentul „sataniz rii” lui Iuda (Ioan 13:27). În elesul
frazei ar fi aşadar urm torul: „Omul care p c tuieşte
trebuie s îşi asume el însuşi responsabilitatea p catului, şi
nu s dea vina pe Satana”. Corespondentul ebr. haśśātān
desemna la origine no iunea de ‘adversar; vr jmaş’. De aici
344 SAPIENTIA, ECCLESIASTICUS, SUSANNA, DE BELO SIVE DRACONE BABYLONICO
op iunea interpre ilor care pleac de la HEBR., ca, de
exemplu, BIBL.RADU-GAL.: Cînd cel nelegiuit blestemă pe
duşmanul său, el se blestemă pe sine însuşi.
21:30
Despre bîrfitor (aici, denumit prin participiul prezent: gr. oJ
yuqirivzwn), cf. supra, 5:14-6:1; cf. şi infra, 28:13.
Capitolul al 22-lea
22:1-2
Gr. livqo" hjrdalwmevno" (literal: piatră întinată, în
BIBL.1688, BIBL.MICU) desemneaz ciobul sau piatra
neted întrebuin at de multe popoare ale deşertului pentru
unele opera ii de igien intim ; cf. Iov 2:8. Dezgustul fa
de leneş (gr. oJ ojknhrov") se exprim sugestiv şi prin a doua
compara ie, gr. bovlbito" koprivwn, literal: balega scîrnelor
(BIBL.1688). Pentru dispre ul fa de leneş, cf. şi Parim. 6:9;
10:4; 20:4 etc.
22:3-6
Siracidul împ rt şea misoginismul larg r spîndit în lumea
antic . În Tamud întîlnim recomandarea, în mod straniu
coincident cu un cunoscut dicton grecesc, prin care i se
cerea b rbatului s mul measc lui Dumnezeu c s-a n scut
b rbat şi nu femeie, liber şi nu sclav. Necazurile şi grijile
42:9-14. ♦ Pedepsele corporale (aici: mavstige", literal:
celui care are fiice sînt din nou men ionate mai jos,
‘nuiele; biciuri’) aplicate copiilor erau unanim acceptate în
literatura sapien ial , cf. şi Parim. 13:14; 19:18; 22:15; 23:13
etc. ♦ În unele versiuni ale Septuagintei, în versetul 22:6
apare, în plus, urm toarea secven : „Copiii care duc o
via cinstit şi care au ce mînca fac uitat obîrşia umil a
p rin ilor lor. Copiii trufaşi, plini de dispre şi prost
crescu i, întineaz bunul renume al neamului lor”
(SEPT.ZIEGLER).
22:9-12
Avem aici una dintre cele mai profunde şi originale
cuget ri ale Siracidului: prostia şi moartea sînt cele mai
mari nenorociri cu care se poate întîlni un în elept! ♦
Potrivit cutumelor tradi ionale (cf. Fac. 50:10), înc valabile
şi ast zi la evrei, perioada de doliu dura şapte zile, cu toate
c mai jos, la 38:17, c rturarul nostru recomand doar 2-3
men ionate şi mai sus, 7:35. ♦ În plus în versetul 22:12, în
zile de doliu. Unele elemente ale ritualului funebru sînt
unele versiuni ale Septuagintei: „c ci, f r s -şi dea seama, te
va umple de ruşine” (SEPT.ZIEGLER).
22:14-15
Men ionarea plumbului (gr. movlibon), a nisipului (gr.
a[mmon), a s rii (gr. a{l") şi a fierului (gr. sivdhro") creeaz
imagini care s sugereze înc o dat cît de grea este pentru
un în elept povara (gr. toV fotivon) reprezentat de un prost,
men ionat ca atare mai sus, 21:18. Imagini asem n toare
întîlnim în Deut. 28:48; Iov 6:3; Parim. 27:2; Ier. 28:14.
22:17-19
Pentru „inim ” ca sediu al ra iunii, cf. supra, 1:25 şi 3:28. ♦
Seria de imagini menite s sugereze soliditatea şi stabilitatea
gîndirii în eleptului se refer la elemente concrete, familiare
cititorului palestinian contemporan. „Îmbinarea de lemn”
(gr. iJmavntwsi" xulivnh, închietura de lemnu în BIBL.1688,
BIBL.MICU) reprezint infrastructura de lemn (de cedru)
care consolideaz un zid de piatr sau de c r mid , aşa
7:12). ♦ „Ornamentul de tencuial ” (gr. kovsmo" yammwtov",
cum se men ioneaz la construirea templului (3Reg. 6:36;
literal: podoabă năsipoasă, în BIBL.1688, BIBL.MICU,
BIBL.1914) este stucatura ataşat pe pere ii interiori ai
construc iilor monumentale. Ideea este c , dup cum
fragilele basoreliefuri ornamentale erau protejate de
soliditatea zidurilor, la fel şi gîndurile în eleptului se sprijin
pe for a ra iunii şi a voin ei exersate. ♦ Parii înfip i pe
coama unui deal pot reprezenta fie o palisad protejînd o
cultur de vi de vie, fie, mai degrab , micii ruşi pe care
şi ast zi agricultorii din ara Sfînt îi înfig superficial în
p mînt pentru ca, o dat doborî i de animale s lbatice, s
atrag aten ia st pînului. Interesant de semnalat c primii
traduc tori ai textului (BIBL.1688) au ales pentru a echivala
gr. cavrake" din Septuaginta exact echivalentul românesc
(ast zi regional şi popular) al etimonului grecesc: haraci,
cuvînt înlocuit ulterior în BIBL.MICU prin pari.
22:20-27
O suit de observa ii de mare rafinament şi veridicitate
asupra tipurilor de comportament care pot ap rea într-o
rela ie de prietenie. Conflictele armate (v. 22) sau
confrunt rile verbale dure (v. 23) între prieteni nu pot
conduce la ruptur definitiv , în aceste cazuri existînd
întotdeauna o cale de întoarcere (gr. ejpavnodo", literal: întoarcere
– BIBL.1688, BIBL.MICU) sau „putin de împ care” (gr.
diallaghv, literal: împăcăciune – BIBL.1688, BIBL.MICU). În
versetul 24 sînt enumerate, prin opozi ie, patru dintre
atitudinile inacceptabile între prieteni: insulta (gr.
ojneidismov", literal: ocară – BIBL.1688, BIBL.MICU),
îngîmfarea (gr. uJperhfaniva – BIBL.1688, BIBL.MICU:
trufia), deconspirarea unui secret (gr. musthrivou
ajpokaluvyi", în BIBL.1688, BIBL.MICU: descoperirea tainii) şi
BIBL.1688, BIBL.MICU: rană vicleană). ♦ Indiscre ia era
loviturile lipsite de loialitate (gr. plhghV doliva, în
detestat de în elep i, cf. supra, 8:22, şi infra, 27:16; cf., de
asemenea, Parim. 11:13; 20:19; 25:9. ♦ Expresia plhghV
doliva reapare mai jos, 27:26. ♦ În TOB se observ , pe
bun dreptate, c versetul 27 întrerupe cumva firul
discursului şi c locul s u ar fi mai degrab mai sus, dup
versetul 22. Putem vedea aici un fel de prefigurare a
proverbului românesc „unde nu faci foc nu iese fum”:
înjur turile (gr. loidorivai, în BIBL.1688, BIBL.MICU:
BIBL.1688, BIBL.MICU, BIBL.1914, literal: sîngiuri). ♦
sudălmile) semnalizeaz crime mai grave (gr. ai{mata, în
Concep ia Siracidului despre prietenie este una de tip
contractual-pragmatic, pe principiul do ut des. Sîntem
obliga i s constat m aici o deosebire radical fa de
COMENTARII
expus de Mîntuitor în Luca 6:27-38. ♦ În unele vsrsiuni
înv tura creştin a iubirii necondi ionate a aproapelui,
ale Septuagintei, în versetul 22:26 apare, în plus, secven a:
„C ci nu trebuie s dispre uim întotdeauna aparen ele, nici
s admir m un bogat lipsit de minte” (SEPT.ZIEGLER).
22:30
Formularea interogativ din Septuaginta este aici (ca şi mai
jos, 23:2-3) un ecou al retoricii ebraice, unde adesea
intens deziderativ . ♦ Pentru prelucrarea substan ei din
semnifica ia paratextual a unei astfel de formul ri era una
versetul 22:30 de c tre Sfîntul Ioan Gur de Aur, vezi
supra, comentariul de la 20:18.
Capitolul al 23-lea
23:1
Despre Dumnezeu ca P rinte, cf. supra, 4:10.
23:3
un topos al poeziei psaltice (cf. Ps. 12:5; 37:17 etc.). ♦ În
Bucuria vr jmaşilor în clipa de restrişte a psalmistului este
plus în SEPT.ZIEGLER: „Departe de toate acestea este
speran a în îndurarea ta”.
23:4-6
Privire sfruntată (gr. metewrismoVn ojfqalmw'n, literal: înăl area
ochilor, în BIBL.1688, BIBL.MICU, BIBL.1914) înseamn , în
context, expresia facial care tr deaz luxurie, adic „poft
nem surat ” (gr. ejpiqumivan) şi „pornirea pîntecelui” (gr.
koiliva" o[rexi", literal: a pîntecelui pohtă – BIBL.1688). ♦ Gr.
sunousiasmov", literal: ‘uniune; împreunare’, a devenit
eufemismul curent pentru desemnarea actului sexual:
BIBL.1936, BIBL.RADU-GAL., BIBL.1990 etc.). ♦ Unele
împreunarea trupului (BIBL.1688, BIBL.MICU, BIBL.1914,
versiuni ale Septuagintei con in în plus, la mijlocul versetului
23:4, secven a: „nu m l sa la cheremul lor”
(SEPT.ZIEGLER).
23:6
Expresia gr. paideiva stovmato", eviden iat în unele
manuscrise ale Septuagintei ca subtitlu (cf. BIBL.1688,
BIBL.MICU, BIBL.1914: Învă ătura gurii), reprezint o
trimitere generic pentru con inutul stan elor 6-11 şi 12-15,
unde se prezint o tipologie a abera iilor şi p catelor de
natur verbal .
23:7-8
Despre smintirea prin cuvinte a p c tosului (aici: gr.
aJmartwlov"), a celui care înjur (gr. loivdoro", în BIBL.1688,
BIBL.MICU, BIBL.1914: suduitorul), a trufaşului (aici: gr.
uJperhvfano") şi a celui care rosteşte numele Domnului în
deşert, cf. şi 20:18, ca şi Parim. 6:2.
23:9
Invocarea într-o formul de jur mînt a numelui Domnului,
345
ba chiar şi simpla sa rostire (în text: ojnomasiva, v. 8, sau
p cate majore, cf. Ieş. 20:7; Lev. 19:12; Deut. 5:11. ♦
simplu, f r determinant: ojnomavzwn, v. 10), erau socotite
Despre tratamentul sclavilor, cf. infra, 33:30 şi urm. ♦ În
structura lui semantic , vb. plhmmelevw include conota ia
sinonim mai „slab” al lui aJmartavnw ‘a p c tui’. ♦ Despre
‘involuntar; f r inten ie’, cf. Lev. 5:18; Ps. 118:67, fiind un
gravitatea p catului de a jura fals, cf. şi Parim. 19:5; 21:28;
25:18. ♦ Vorbind despre urî enia sufleteasc a celor care
jur frecvent şi, adesea, strîmb, Sfîntul Ioan Gur de Aur
întrebuin eaz ca argument scripturistic acest verset al
Siracidului: „Nu am mai avea nevoie de alt îndemn sau sfat,
spectacolul r nilor folosind mai mult decât orice cuvânt
pentru a-i îndep rta de la r utate pe cei ap sa i cu putere de
acest obicei r u. Totuşi, dac nu este cu putin s le expun
privirilor, este cu putin s expun cuget rii urâ enia
sufletului lor, şi s ar t cât de putred şi de stricat este.
«Dup cum sluga casnic mereu b tut , zice, nu va fi
cur it de vân t i, tot aşa şi cel ce jur şi-L numeşte pe
Dumnezeu întotdeauna nu va fi cur it de p cat.» C ci este
imposibil, imposibil ca o gur obişnuit s jure s nu-şi
calce mereu jur mântul” (IOAN HRIS., OM. STAT., II, p. 135).
23:10
Trimitere la blasfemie, p cat capital pedepsit cu moartea; cf.
Lev. 24:11 şi urm.; 3Reg. 21:10, dar şi Mat. 26:65; 10:33;
p catul este atît de grav, încît este numit eufemistic prin
levxi" ‘fel de a vorbi’.
23:14
Prin grosolănii nelalocul lor am f cut explicit sensul gr.
ajpaideusivan ajsurh' (literal: întru neînvă ătura cea neobicinuită,
în BIBL.1688); avem aici o trimitere generic la diferite acte
de indecen verbal sau comportamental , cum sînt cele
men ionate la Gal. 5:19.
23:17
A dori s nu te fi n scut şi a blestema ziua în care te-ai
n scut (aici: hJmevran tou' toketou' sou kataravsh/) este în
VT una din cele mai puternice expresii ale disper rii în fa a
unor catastrofe morale, familiale sau sociale; cf. şi Iov 3:3;
Ier. 20:14.
23:19-23
Formula numeric este un topos formal întrebuin at adesea
în c r ile sapien iale (cf. şi mai jos, 25:1-2; 26:21; 50:27, dar
şi Iov 5:19; 13:20; Parim. 6:16; 30:15 etc.), de regul pentru
a scoate în relief unul dintre elementele unei serii, de obicei
ultimul. Cele trei p cate grave de natur sexual avute aici
în vedere, definite în chip eufemistic, sînt: 1. dorin a
sexual excesiv (patimă fierbinte, cf. gr. yuchV qermhv, literal:
sufletul fierbinte, în BIBL.1688, BIBL.MICU, BIBL.1914); 2.
incestul (omul desfrînat în carnea trupului său, cf. gr. a[nqrwpo"
povrno" ejn swvmati sarkoV" aujtou' ); 3. adulterul (omul care
păcătuieşte în propriul său pat, cf. gr. a[nqrwpo" parabaivnwn
ajpoV th'" klivnh" aujtou', literal: omul care păşaşte den patul lui,
în BIBL.1688).
346 SAPIENTIA, ECCLESIASTICUS, SUSANNA, DE BELO SIVE DRACONE BABYLONICO
23:26-27
Despre omniscien a divin , element central al teologiei
iudaice primare, cf. şi Ps. 138:16 şi infra, 42:27.
23:28
Pentru adulter, legile lui Moise prevedeau moartea prin
lapidare (cf. Lev. 20:10; Deut. 22:22); ulterior, cutuma
primar va fi îmblînzit , moartea fiind substituit prin
flagelare în pia a public . Se pare c în vremea lui Sirah
duritatea primar a cutumei fusese deja abolit (cf. AB, p.
325; TOB, p. 2186).
23:29-30
Femeia adulterin era mult mai sever pedepsit decît
b rbatul. Se considera c ea a p c tuit de trei ori: o dat
fa de Legea Domnului, a doua oar fa de b rbatul ei şi
a treia oar fa de copiii n scu i în p cat. Un exemplu de
lapidare a femeii adulterine avem în Iez. 16:36 şi urm. În
Ioan 8:5, ucenicii invoc legea lui Moise pentru
sanc ionarea imediat a femeii adulterine; r spunsul dat de
Mîntuitor este cunoscut de orice creştin.
23:31-32
Copiii rezulta i din adulter nu erau socoti i în num rul
neamului lui Israel, cf. Deut. 23:2-3; Iosia 2:6. Aceeaşi idee,
37:31; Sol. 3:16; Mal. 3:19. ♦ Pentru imaginea r d cinii ca
figurat în imagini „botanice” similare, o reîntîlnim în Is.
sugestie a persisten ei şi solidarit ii comunitare, cf. supra,
1:20.
23:34
suprem, cf. supra, 1:11. ♦ În plus în SEPT.ZIEGLER: „Este o
Despre „teama fa de Domnul” ca principiu moral
mare cinste s îl urmezi pe Domnul, s fii primit de el
înseamn pentru tine o via îndelungat ”.
Capitolul al 24-lea
De aici şi pîn la 32:13 avem una dintre cele mai
importante sec iuni din economia c r ii. Repertorierea unor
teme diverse (ipocrizie, calomnie, ospitalitate, educa ie etc.)
este inserat de Siracid într-un lung discurs autoreferen ial
al În elepciunii, marcat în multe manuscrise ale Septuagintei
prin subtitlul a[nesi" sofiva" ‘elogiul în elepciunii’. Din
punct de vedere simbolic, discursul la persoana I al
În elepciunii reprezint nucleul doctrinei Siracidului, în
care sînt formulate unele elemente de originalitate absente
din tradi ia mozaic . Personificînd În elepciunea divin ,
prezentînd-o ca pe un atribut divin şi subliniind rolul ei în
sînul crea iei şi în destinul oamenilor, el prefigureaz într-o
m sur oarecare defini ia creştin a Logosului divin de la
începutul Evangheliei lui Ioan. Exege ii subliniaz c aceast
parte a În elepciunii lui Iisus Sirah este cea mai original atît în
privin a con inutului, cît şi a formei.
24:2
Adunarea Celui Preaînalt (gr. ejkklhsiva uJyivstou) este una
dintre denumirile frecvente ale poporului ales. ♦ Pentru
Cel Preaînalt, cf. supra, 4:10.
24:3
Ieşind din îns şi gura (gr. stovma) lui Dumnezeu,
În elepciunea poate fi în eleas ca Verbul divin care,
precum la începuturile Crea iei, „pluteşte” pretutindeni „ca
un abur” (gr. wJ" oJmivclh ; BIBL.1688, BIBL.MICU,
BIBL.1914: ca negura).
24:4
Pentru am locuit, în Septuaginta se foloseşte vb.
(BIBL.1688, BIBL.1914), dar am lăcuit (BIBL.MICU). ♦
kateskhvnwsa, literal: „mi-am în l at cortul”, cf. am sălăşluit
Imaginea „stîlpului de nori” (gr. ejn stuvlw/ nefevlh") trimite
la semnul care îi apare lui Moise în Ieş. 13:21-22; 33:9-10.
24:3-4
Lactan iu (Institutiones divinae, VIII, 15) pune pe seama
regelui Solomon aceste cuvinte ale Siracidului. Mai mult,
formularea citat de el în latin , probabil dup versiunile
aflate în circula ie în epoc , alc tuind ceea ce filologii au
numit mai tîrziu Vetus Itala (Lucius Caecilius Firmianus
Lactantius a tr it între aprox. 240 – aprox. 320, aşadar cu
mai mult de un secol înainte ca Sfîntul Ieronim s fi
compus Vulgata), difer fa de textul din Septuaginta. Iat
întregul context original în latin , împreun cu traducerea
noastr : „Item Salomon ipsum verbum Dei esse
demonstrat, cuius manibus opera ista mundi fabricata sint:
«Ego, inquit, ex ore altissimi prodivi ante omnem
creaturam. Ego in caelis feci ut oreretur lumen indeficiens,
et nebula texi omnem terram. Ego in altis habitavi et
thronus meus in columna nubis».” — „Solomon arat la fel
c este vorba despre Cuvîntul lui Dumnezeu, ale c rui
mîini au meşterit toate lucrurile acestei lumi: «Eu am ieşit,
spune acesta, din gura Celui Preaînalt înainte de orice
f ptur . Am f cut ca în cer s se iveasc o lumin f r
sfîrşit şi am acoperit cu un nor întregul p mînt. Am locuit
pe în l imi şi tronul meu st pe o coloan de nouri»”
(LACTAN IU, INST. DIV. IV, p. 80-81).
24:5
„Roara cerului” (gr. gu'ro" oujranou' ) este o figurare
Iov 22:14; Parim. 8:27-28 etc. ♦ Combinarea în sintagm a
circular a universului, pe care o reg sim frecvent în VT, cf.
dou sinonime relative creeaz o imagine sugestiv a
abisului: ejn bavqei ajbuvsswn, în adîncul fără-fundurilor
(BIBL.1688), modificat de BIBL.MICU: în fundul adîncurilor.
Pentru „genune”, cf. şi supra, 16:19-21.
24:8
Pentru sintagma Creatorul tuturor lucrurilor (gr. ktivsth"
aJpavntwn), echivalente tradi ionale româneşti sînt: Ziditoriul
tuturor (BIBL.1688), Făcătoriul tuturor (BIBL.MICU, BIBL.1914,
BIBL.1936) sau Făcătorul-a-toate (BIBL.RADU-GAL.,
BIBL.ANANIA).
COMENTARII
24:11-12
Asocierea În elepciunii cu func ia sacerdotal este o idee
pe care Siracidul o formuleaz şi mai jos (45:6-25; 50:1-21).
24:14
Mun ii Hermonului se situeaz în partea de nord-est a
Palestinei, în prelungirea Mun ilor Anti-Liban.
24:15
Toponimul En-Gadi (BIBL.RADU-GAL.: Enghedi,
BIBL.ANANIA: En-Gaddi), în SEPT.RAHLFS la plural: ejn
Aijggadoi', a fost interpretat de vechii traduc tori români ca
un apelativ şi tradus ca atare: în ărmuri (BIBL.1688,
BIBL.1688), în ermuri (BIBL.MICU), la ărmuri (BIBL.1936);
este vorba despre o cetate de pe rmul vestic al M rii
reputat pentru abunden a produc ie de curmale. ♦
Moarte, într-o oaz de la marginea deşertului Iudeii,
„Palmierul” este desemnat în tradi ia textual româneasc
BIBL.RADU-GAL., BIBL.ANANIA). ♦ În Septuaginta, prin
prin finic (BIBL.1688, BIBL.MICU, BIBL.1914., BIBL.1936,
rJovdon ‘trandafir’ se desemneaz arbustul ornamental pe
care creştea din abunden în Ierihon. ♦ „Cîmpia” este
care ast zi îl denumim oleandru sau leandru (Nerium oleander),
numele generic al zonei dintre Mun ii Iudeii şi mare.
24:17-20
Ca peste tot în VT, identificarea cu precizie a substan elor
aromatice (de regul r şini), foarte pre uite de orientali
pentru valoarea simbolic pe care o dobîndeau prin
dificult i. ♦ Galbanul este o r şin extras dintr-o plant
întrebuin area lor în diferite acte liturgice, întîmpin
greu de identificat. ♦ Onixul este considerat de cei mai
mul i specialişti o substan aromat ob inut din
m cinarea operculului unor anumite specii de moluşte.
4:7, în SEPT.NEC, I, p. 321. ♦ Terebintul, în Septuaginta:
Pentru explica ii suplimentare, cf. comentariile de la Lev.
terevbinqo" (BIBL.1688: un terevinth, BIBL.MICU: terevintul,
BIBL.1914: terevint), este arborele r şinos (Pistacia terebinthus)
din care se extrag terebentina şi alte substan e aromatice. ♦
Cuvîntul aspaláth din MS.45, neînregistrat în DLR, este un
împrumut contextual dup gr. ajspavlaqo" şi desemneaz o
♦ În SEPT.ZIEGLER apare în plus, la versetul 24:20,
specie de plant aromatic (de exemplu: Aspalathus linearis).
urm torul pasaj: „Eu sînt mama iubirii curate, a temerii (de
Domnul), a cunoaşterii şi a speran ei sfinte. De aceea sînt
d ruit tuturor fiilor mei, din veşnicie, celor aleşi de el”.
24:23-25
Sfîntul Macarie Egipteanul foloseşte aceste cuvinte ale
Siracidului ca argument scripturistic pentru a convige c
„sufletele care iubesc adev rul şi pe Dumnezeu (...) cu cît
mai mult se îmbog esc duhovniceşte, cu atît mai mult se
consider s race, dup cum şi dumnezeiasca Scriptur
spune: «Cei ce M m nînc pe mine vor fl mînzi iar şi; iar
cei ce M beau pe Mine, iar şi vor înseta»” (MACARIE
EGIPTEANUL, p. 333). Aceeaşi idee este exprimat , în
347
aproape aceiaşi termeni, şi supra, ibidem, p. 133. ♦ Unele
versiuni ale Septuagintei con in în plus, în versetul 24:25,
urm torul pasaj: „Nu înceta i s v înt ri i întru Domnul,
alipi i-v de el pentru ca s v fac puternici. Domnul
atotputernic este singurul Dumnezeu şi în afar de el nu
exist alt mîntuitor” (SEPT.ZIEGLER).
24:26-28
Fisonul (gr. Feiswvn), Ghinonul (gr. Gunw'n), Tigrul (gr.
Tivgri") şi Eufratul (gr. Eufravth") sînt cele patru rîuri
2:11-14). ♦ Expresii precum în zilele secerişului (gr. ejn
principale care se desprind din fluviul Edenului (cf. Fac.
hJmevrai" qerismou' ) sau în zilele culesului (gr. ejn hJmevrai"
sugerînd opulen a paradisiac . ♦ În versetul 28,
trughvtou) fac parte din repertoriul metaforic tradi ional
traduc torul grec pare s fi confundat ebr. ’ôr ‘lumin ’ cu
ebr. yě ’ôr ‘Nil’. În originalul ebraic invocarea imaginii
Nilului ca simbol al fertilit ii este mult mai fireasc : Ea
revarsă învă ătura ca Nilul revărsat (BIBL.RADU-GAL., dup
HEBR.).
24:29
Construc ia simetric din punct de vedere lexical-sintactic
cel dintîi... cel de la sfîrşit (gr. oJ prw'to"... oJ e[scato") imit o
turnur ebraic cu valoare intensificativ , sugerînd aici
caracterul inepuizabil al în elepciunii.
24:30
Pentru genune, cf. şi supra, 16:18.
24:31-36
Pasajul care începe aici cu formula iar eu (gr. kajgwv, ebr.
wa’ănî) reprezint o schimbare a protagonistului
discursului. Substituindu-se În elepciunii, dar folosind
acelaşi registru imagistic, Siracidul se prezint el însuşi ca
pe un „bra al unui rîu” (gr. diw'rux ajpoV potamou',
BIBL.1688: ca un iaz den rîu; BIBL.MICU: ca o albie de rîu), ca
un „canal (într-o gr din )” (gr. uJdragwgov", BIBL.1688: ca
un urloiu de apă; BIBL.MICU: ca un şipot de apă) şi ca „un rîu”
(gr. oJ potamov") care, asemenea profe ilor, r spîndeşte în
jurul s u În elepciune.
Capitolul al 25-lea
25:1-2
În HEBR. formularea este diferit , cf. BIBL.RADU-GAL.:
Trei lucruri iubeşte sufletul meu, şi ele sunt plăcute şi înaintea
Domnului şi înaintea oamenilor. ♦ Formulate ca „proverb
numeric” (cf. supra, 23:19-23), cele trei valori etice supreme
sînt revelatoare pentru pronun ata orientare moral-social a
Siracidului: uniunea fratern (gr. oJmovnoia ajdelfw'n), iubirea
pentru aproapele (gr. filiva tw'n plhsivon) şi armonia
conjugal (gr. gunhV kaiV ajnhVr eJautoi'" sumperiferovmenoi,
literal: muiêrea şi bărbatul carii să tocmesc bine întru ei, în
BIBL.1688).
348 SAPIENTIA, ECCLESIASTICUS, SUSANNA, DE BELO SIVE DRACONE BABYLONICO
25:3-4
Simetric, din nou în formul numeric , sînt men ionate trei
tipuri fundamentale de oameni vicioşi: s racul trufaş (gr.
yeuvsthn) şi b trînul desfrînat (gr. gevronta moicovn). ♦
ptwcoVn uJperhvfanon), bogatul mincinos (gr. plouvsion
Expresia gr. ejlattouvmenon sunevsei, care înseamn literal
scăzîndu-se cu în elêgerea (BIBL.1688) sau, mai simplu, lipsit de
în elepciune (BIBL.MICU, BIBL.1914), ca atribut al b trînului
desfrînat, este echivalat în BIBL.ANANIA, pu in amuzant,
prin cu mintea zburată; pentru op iunea noastr , vezi mai sus
(1:4; 3:28) discu ia despre valorile lexical-terminologice
speciale ale gr. suvnesi".
25:8
supra, 1:15-16. ♦ Pre uirea experien ei oamenilor în elep i
Pentru cunună (gr. stevfano") ca sugestie a superlativului, cf.
(gr. polupeiriva) este o constant a discursului Siracidului,
cf. supra, 1:7.
25:9-14
Din nou un proverb numeric, de data aceasta pentru
eviden ierea celor nou „fericiri” (în fapt... opt:
binecuvîntarea de a avea copii, pr buşirea duşmanilor, o
so ie inteligent – gr. gunhV sunethv", a nu „greşi cu limba”
– ejn glwvssh/ oujk wjlivsqhsen, a nu sluji unui st pîn nedemn
– gr. oujk ejdouvleusen ajnaxivw/, a g si chibzuin a – gr.
frovnhsi" şi a putea vorbi despre ea, a g si în elepciunea).
A zecea „fericire”, cea suprem , este „teama fa de
Domnul” (pentru care cf. supra, 1:10). Pentru în elesurile
neotestamentare ale „fericirilor”, cf. Mat. 5:3-11 şi Luca
6:20-22. ♦ În plus în SEPT.ZIEGLER, la versetul 25:14:
el, credin a îns este începutul contopirii cu el”. ♦ Într-una
„Teama fa de Domnul înseamn începutul iubirii fa de
dintre omiliile sale, Ioan Gur de Aur încearc s îşi
conving auditorii de nocivitatea frecvent rii hipodromului
şi a teatrului. În context, marele predicator se întreab dac
înv turile sale duhovniceşti şi tîlcuirile sale din Sfînta
Scriptur mai pot avea un ecou în auzul pervertit al unor
asemenea persoane. Îndemnîndu-şi auditorii c tre gîndurile
mîntuirii, pentru ei şi pentru semenii lor, Ioan insereaz în
discursul s u pasajul acesta din Sirah: „Dac ve i face asta
m ve i face şi pe mine fericit – c spune Scriptura: «Fericit
cel ce gr ieşte la urechile celor ce ascult .» – şi ve i face şi
mai îmbelşugat masa aceasta pe care v-o întind. S nu
neglija i, dar, pe fra ii voştri, nici s urm ri i numai
mîntuirea voastr , ci fiecare s se str duiasc s smulg pe
semenul s u din gîtlejul diavolului şi de la acele spectacole
nelegiuite şi s -l duc la biseric ” (Omilii la Facere, XLI, III,
în IOAN HRIS., OM. FAC. II, p. 82). ♦ Acelaşi pasaj este
parafrazat de Grigorie din Nazianz (Discursuri, II, 50), care
constat c exist unele persoane atît de opace, încît a le
vorbi despre în elepciune este „ca şi cînd ai sem na pe
pietre sau «ai vorbi în urechile unui surd»” (GRIGORIE
NAZ., DISC., p. 158-159).
25:17
În HEBR., mai firesc, cf. BIBL.RADU-GAL: Nici un venin nu
este mai rău ca veninul şarpelui. În actul transpunerii, traduc torul
în greac a confundat cele dou sensuri ale ebr. r ’š aşa c ,
literal, a ieşit: oujk e[stin kefalhV uJpeVr kefalhVn o[few",
literal şi în BIBL.1688: nu iaste cap decît capul şarpelui, formul
veninat decît capul şarpelui. ♦ Pasajul este parafrazat şi inclus
obscur clarificat cumva în BIBL.MICU: nu iaste cap mai
într-un discurs violent misogin la un cunoscut apologet
creştin din secolul al IV-lea: „Vai mie, Prorocul s-a temut
de femeie. Cela ce toat ploaia lumii în limb o purta, cel ce
foc din cer prin cuvânt a pogorât şi prin rug ciune mort a
înviat, de femeie s-a temut. C nici o r utate nu se
potriveşte cu femeia rea. M rturiseşte cuvântului meu şi
în eleptul, zicând: «Nu este cap mai înveninat decât capul
şarpelui şi nu este r utate mai mult decât r utatea femeii».
(...) C prin femeie din început pe Adam în rai l-a r zvr tit.
Prin femeie pe Iosif în temni l-a închis. Prin femeie pe
David c tre uciderea cu vicleşug a lui Urie l-a înnebunit.
Prin femeie pe Solomon cel preaîn elept c tre c lcarea de
porunc l-a r sturnat. Prin femeie pe Ilie l-au gonit. Prin
femeie pe Samson l-a orbit, pe înaintemerg toriul lui
Hristos l-au t iat” (EFREM SIRUL, CUV., p. 93).
25:19
Ca al unui urs, dup SEPT.RAHLFS: gr. wJ" a[rko"; alte
manuscrise ale Septuagintei şi SEPT.FRANKF. au aici gr. wJ"
savkkon, de unde: ca un sac (BIBL.1688, BIBL.MICU,
BIBL.1914, BIBL.1936).
25:21
Amplul discurs misogin al lui Efrem Sirul, citat mai sus,
continu şi prin inserarea prezentului verset: „Ce este
femeia? Cuget p mântesc, trând vie a b rbatului,
desfrânare împreun dormitoare, grij împreun scul toare,
viper îmbr cat , sfad de sine aleas , pagub din fiecare zi,
furtun a casei, înecare a b rbatului, fiar nedomesticit ,
s laş al preadesfrâna ilor, arnici al diavolului, turbare
poftit , moarte a toat lumea. Deci dup cuviin a zis
în eleptul, c «mic este r utatea pe lâng r utatea femeii»”
(EFREM SIRUL, CUV., p. 96).
25:22
Dispre ul pentru palavragii este la Siracid o constant , cf.
supra, 8:4, 9:23 şi 20:20.
25:27
Începutul păcatului, cf. gr. ajrchV aJmartiva"; pentru sensul de
‘origine; principiu’ al gr. ajrchv, cf. supra, 1:12.
25:26-28
Accentele net şi explicit misogine din acest pasaj, ca şi din
altele, nu trebuie s ne mire. Oricît de tolerant şi de flexibil
se dovedeşte în alte privin e, atitudinea lui fa de femei
este cea comun , larg r spîndit în lumea veche nu doar la
orientali, ci şi la greci şi romani. Ample referin e în aceast
privin la DI LELLA, p. 90-92, cap. Attitude toward Women.
25:28
Sfîntul Ambrozie, Despre peniten ă (I, XIV, 70), face referire
COMENTARII
la acest context, scriind: „Avem un Domn în eleg tor şi
indulgent. Profetul a spus: «Nolo intendas formam mulieris
fornicariae.» (…) Bun este acea ruşine care s-a obişnuit s
controleze ochii corpului, chiar dac adesea nu vedem
chiar ceea ce vedem. Ruşinea s-a obişnuit s priveasc
aparen a a tot ce întîlneşte, dar dac nu se adaug aten ia
sufletului, privirea care rezult din func iunea trupului
nostru nu are nici un rost” (AMBROZIE, PEN., p. 111).
Capitolul al 26-lea
26:2
Expresia „femeie b rb toas ” (gr. gunhV ajndreiva) apare
înc o dat mai jos, 28:16. Interesant de constatat c
înaintaşii noştri cei mai vechi (BIBL.1688, BIBL.MICU,
BIBL.1819) au forjat, pentru ambele locuri, sintagma literal
muiarea bărbată, înlocuit ulterior prin muierea (sau femeia)
vrednică (BIBL.1914, BIBL.1936, BIBL.RADU-GAL.,
BIBL.1990, BIBL.ANANIA). Nu putem p stra ca atare, în
literalitatea sa, formula femeie bărbată, din cauza conota iilor
derizorii, ironic-umoristice din arhicunoscuta propozi ie
din Caragiale: „Zoe, fii b rbat !”.
26:5
Pentru „toposul numeric”, cf. supra, 23:19-23.
26:7
În seria de imagini sugerînd multiplele defecte ale femeii,
secven a gr. kaiV mavstix glwvssh" pa'sin ejpikoinwnou'sa
este cu totul obscur în Septuaginta, de unde dificult ile de
transpunere literal : şi bătaia limbii la toate împreunîndu-se
(BIBL.1688), şi biciul limbii ceea ce cu to i să împreună
(BIBL.MICU, preluat ca atare în BIBL.1914). Alte solu ii: şi
biciul limbii, ceea ce în toate se amestecă (BIBL.1936); care-i
împărtăşeşte pe to i de harapnicul limbii ei (BIBL.RADU-GAL.);
şi-n toate acestea se amestecă pleasna limbii ei (BIBL.ANANIA).
26:8
Pentru a echivala gr. skovrpio" din Septuaginta, absolut to i
înaintaşii noştri, de la BIBL.1688, trecînd prin BIBL.MICU şi
BIBL.RADU-GAL. şi pîn la BIBL.ANANIA, întrebuin eaz
tradi ionalul scorpie, atestat înc din cele mai vechi texte
româneşti din secolul al XVI-lea, ca împrumut din slavon.
sko’rpiæ. Dac în secolele anterioare substantivul scorpie
putea fi în eles ca denumire generic pentru orice arahnide
veninoase, ast zi sensurile secundare ale acestui vechi
cuvînt sînt atît de pregnante, încît un principiu implicit al
exactit ii ne oblig s prefer m în context echivalentul mai
recent scorpion (împrumut dup fr. scorpion, dup cum indic
atest rile din DLR, s.v.).
26:13
furiş, cf. Parim. 9:17. ♦ Conota iile sexuale ale „ ruşului”
Pentru desemnarea metaforic a adulterului ca ap b ut pe
(gr. pavssalo"), „s ge ii” (gr. bevlo") şi „tolbei” (gr.
farevtra) sînt evidente şi expresive.
349
26:15
În Septuaginta formularea reproduce o turnur ebraic (taV
ojsta' aujtou' pianei' hJ ejpisthvmh aujth'", literal: oasele lui va
îngrăşa ştin a ei, BIBL.1688), al c rei în eles real l-am
formulat explicit în text.
26:20
Verset obscur în SEPT.FRANKF., cf. BIBL.1688, nemodificat
în BIBL.MICU şi BIBL.1914: Stîlpi de aur preste temeiu de argint,
şi picioarele frumoase preste piepturile celui bine întărit.
26:20
Unele versiuni ale Septuagintei con in în plus urm torul
pasaj: „Fiule, p zeşte- i s n tatea cînd eşti în floarea vîrstei
şi nu da str inilor t ria ta. Dup ce ai c utat pe întreaga
cîmpie bucata ta de p mînt roditor, s î i semeni propria ta
s mîn , avînd încredere în noble ea neamului t u. Şi astfel
urmaşii care vin dup tine vor fi mîndri s îşi arate noble ea
neamului lor. O femeie cump rat nu pre uieşte mai mult
decît un scuipat, o femeie m ritat pre uieşte cît un turn
care ucide pe cel care o atinge. O femeie lipsit de evlavie
va fi dat la împ r ire unui nelegiuit, iar o femeie evlavioas
va fi dat celui care se teme de Domnul. O femeie
neruşinat îşi duce via a în necinste, dar o fiic cuviincioas
se arat cuminte şi în fa a so ului ei. O femeie îndr znea
va fi socotit ca un cîine, iar femeia cu bun sim se va teme
de Domnul. Femeia care face cinste b rbatului ei va ap rea
tuturor drept în eleapt , iar aceea care îi face necinste va fi
recunoscut de to i drept îngîmfat şi nelegiuit . Fericit
este b rbatul unei femei bune, c ci num rul zilelor sale va
fi de dou ori mai mare. Femeia ar goas şi guraliv va fi
privit ca o trompet de r zboi care îndeamn la fug .
Orice suflet de om va fi asemenea celor care îşi duc via a în
înv lm şeala r zboiului” (SEPT.ZIEGLER). Lunga glos ,
mai tîrzie, este redat de SEPT.RAHLFS în aparatul critic, iar
de SEPT.ZIEGLER în text, cu litere mai mici.
26:24
Deja supra, 11:10, Siracidul atr gea aten ia asupra
primejdiilor implicate de orice activitate lucrativ .
Capitolul al 27-lea
27:1
„A- i întoarce privirea”, expresie absolut în ebraic ,
semnific ideea de a deveni opac la valorile morale (aici,
compasiunea fa de cei s raci, sim ul decen ei şi al
modestiei etc.).
27:3
Despre „teama fa de Domnul” ca principiu suprem al
moralei Siracidului, cf. supra, 1:11.
27:4
Am redat aici prin ra iune gr. logismov", cf. gîndul (BIBL.1688,
BIBL.1914), cugetul (BIBL.MICU).
350 SAPIENTIA, ECCLESIASTICUS, SUSANNA, DE BELO SIVE DRACONE BABYLONICO
27:5
‘Convorbire’ este sensul exact în context al gr.
dialogismov".
27:6
În original, o aglomerare de termeni sapien iali în sintagma
lovgo" ejnqumhvmato" kardiva" ajnqrwvpou, literal: cuvîntul
gîndirii inemii omului (BIBL.1688), l murit cumva de
BIBL.MICU: cuvîntul, gîndul cel din inima omului.
27:8
Pentru simbolistica „veşmîntului de m rire” (gr. podhvrh
dovxh"), cf. şi Is. 61:10; Iov 29:14; Apoc. 1:13.
27:9
„Adev rul” (gr. ajlhvqeia) în sens moral, adic justi ia, în
opozi ie cu minciuna, adic injusti ia.
27:11-13
Prin fel de a vorbi am dat aici un sens mai larg gr. dihvghsi",
pe care-l traducem de regul prin istorisire sau povestire.
27:15
Gr. dialoidovrhsi" ‘înjur tur ’ (BIBL.1688, BIBL.MICU:
sudalmă) este în greac un hapax legomenon, atestat de
dic ionare doar în acest loc din În elepciunea lui Sirah.
27:16
Despre tr darea secretului unui prieten, cf. supra, 22:24.
27:20
Imaginea c prioarei prinse în la a fost preluat şi
contextualizat şi de Simeon Noul Teolog, în Cateheze
(XXVII, 20): „S ne gîndim la gazel sau la c prioar sau la
oricare dintre asemenea viet i. Cînd scap de vreun
vîn tor sau de cîinele acestuia, cînd a sc pat de vreunul
dintre la uri dar se aga într-altul şi le cade în mîn , atunci
nu spunem c a fugit şi s-a salvat, ci spunem asta doar la
urm de tot, dac nu a fost prins şi nu s-a ag at în nici o
curs ” (SIMEON, CATECH., p. 102-103).
27:22  cini în limba ebraic , obscur pentru cititorul de azi: glw'ssa
Verbul a climpí din MS.45 este probabil o variant fonetic
a lui a clipi. Recuren a de aici (Climpind cu ochiul meşterşuguiêşte
rêle, şi nime pre el va depărta de la însul) pare s fie unic în
vechile texte româneşti.
27:26
În capitolul al III-lea din tratatul s u despre neputin a de
a-l în elege pe Dumnezeu, Sfîntul Ioan Gur de Aur citeaz
versetul de aici în urm torul context: „Cuvîntul «Cel care
arunc în sus o piatr o arunc asupra capului s u.» se
potriveşte celor care hulesc, c ci cel care arunc o piatr în
aer nu poate, desigur, s str pung bolta cereasc , ci el
primeşte lovitura în capul s u, cînd piatra recade asupra
celui care a aruncat-o. La fel şi cel care huleşte Fiin a
preafericit nu poate s -i d uneze acesteia în nici un fel,
pentru c El este mult prea mare şi mult prea înalt ca s
poat fi r nit în vreun fel, iar sabia pe care omul o ascute în
acest chip îi va str punge propriul suflet, ca o pedeaps
(IOAN HRIS., INCOMPREHENS., p. 166-167). ♦ Despre
pentru nerecunoştin a sa fa de un asemenea binef c tor”
loviturile neloiale (gr. plhghV doliva), cf. supra, 22:24.
27:31
Prin resentiment am tradus gr. mh'ni", care desemneaz
sentimentul de ur durabil şi neîmp cat , cf. pomenire de rău
(BIBL.1688).
Capitolul al 28-lea
28:6
Evocarea ultimelor clipe ale vie ii umane (aici: gr. taV
e[scata) ca îndemn la modera ie apare şi în alte locuri, de
exemplu supra, 7:38.
28:10
O imagine similar avem supra, 8:4.
28:14
Omul bîrfitor şi calomniator este desemnat în pasajele de
aici printr-o serie de unit i lexicale şi expresii sinonime. Prin
bîrfitor am echivalat în context gr. yivquro", literal: şoptitoriu
(BIBL.1688, BIBL.MICU, BIBL.1914). ♦ Prin prefăcut, aici, ca
şi supra, 1:25, am redat explicit con inutul unei expresii idio-
matice ebraice, formulat literal în Septuaginta prin adjectivul
gr. divglwsson, cf. cel îndoit la limbă (BIBL.1688), cel cu două
limbi (BIBL.MICU, BIBL.1914); cf. şi supra, 5:14-6:2 şi 22:30.
♦ În transpunerea lui Dumitru St niloae, Marcu Ascetul
(FILOCALIA I, p. 268) parafrazeaz con inutul acestui pasaj
astfel: „Nu vorbi cu dou limbi, într-un fel ar tându-te cu
cuvântul şi într’alt fel aflându-te cu conştiin a. C ci pe unul
ca acesta Scriptura îl pune sub osând ”.
28:15-16
Am decis s denumim explicit, prin substantivul calomniator,
ceea ce în Septuaginta se desemneaz printr-o metafor cu r d -
trivth, redat literal de cei mai vechi dintre înaintaşii noştri:
limba a treia (BIBL.1688, BIBL.MICU, BIBL.1819, BIBL.ŞAGUNA,
BIBL.MICU, BIBL.1914). O prim încercare de clarificare
avem în BIBL.1936 (urmat de BIBL.RADU-GAL şi
BIBL.1990): limba clevetitoare. BIBL.ANANIA forjeaz
expresia bârfa unui al treilea, probabil inspirat de TOB: les
racontars d’un tiers. În literatura ebraic posterioar „a treia
limb ” desemna în mod expres pe calomniator. O
explica ie a în elesului expresiei o g sim la BOX/
OESTERLEY, p. 409: „Limba a treia ucide trei persoane,
adic pe cel care calomniaz , pe cel calomniat şi pe cel care
crede calomnia”. ♦ Pentru femeia bărbătoasă, cf. supra, 26:2.
28:18
Pentru prelucrarea substan ei din acest verset de c tre Sfîntul
COMENTARII
Ioan Gur de Aur, vezi supra, comentariul de la 20:18.
28:19
În prima dintre cele opt cateheze baptismale (I, 32), Sfîntul
Ioan Gur de Aur integreaz în discursul s u aceste cuvinte
ale Siracidului, astfel: „Trebuie aşadar s punem o bun
paz la pragul privirilor noastre, pentru ca moartea s nu
intre prin aceast poart . Iar aceast asprime trebuie s o
ar t m nu doar pentru ochi, ci şi pentru gur . C ci este
scris: «Mul i au c zut în t işul s biei, dar nu atît de mul i ca
cei care s-au pr buşit din pricina limbii». Trebuie de
asemenea s ne înfrîn m celelalte patimi care pot s se
iveasc , s ne înt rim spiritul în senin tate, s izgonim
mînia, pizma, duşm nia, violen a, dorin ele aberante,
neruşin rile de tot felul şi toate faptele trupului, care sînt
adulterul, preacurvia, necur enia, libertinajul, idolatria,
vr jitoriile, ura, dezbin rile, geloziile, be iile, orgiile” (IOAN
HRIS., CATEH. BAPTISM., p. 125).
28:26
Pantera sau leopardul (Felis pardus), în Septuaginta:
pavrdali", este desemnat de to i înaintaşii noştri (cu
excep ia BIBL.ANANIA) prin tradi ionalul pardos, un
împrumut vechi din slavon : pardosß, probabil şi prin
influen a neogr. pavrdo".
Capitolul al 29-lea
29:1
Pentru „milostenie”, cf. supra, 3:13.
29:11
Con inutul versetului a fost parafrazat de Ciprian din
Cartagina: „Leacurile pentru a redobîndi bun voin a lui
Dumnezeu ne-au fost d ruite chiar prin cuvintele lui
Dumnezeu; înv turile dumnezeieşti ne-au ar tat ce
trebuie s fac cei ce p c tuiesc: actele de binefacere drepte
îl vor mul umi pe Dumnezeu, r splata milosteniei şterge
p catele. Între cuvintele lui Solomon citim: «Închide milos-
tenia ta în inima s racului, iar ea se va ruga pentru ca s te
mînuieşti de orice r utate». Şi înc : «Cine-şi închide urechile
ca s nu îl aud pe cel slab, la rîndul s u, cînd îl va striga pe
Dumnezeu, nu va g si pe nimeni s îl aud !»” (CHIPRIAN,
ELEEM., p. 87). Asemenea multor scriitori din epoca
patristic , Ciprian din Cartagina atribuia regelui Solomon
toate c r ile sapien iale ale Vechiului Testament, inclusiv Cartea
În elepciunii lui Solomon şi Cartea În elepciunii lui Iisus Sirah.
29:12
Într-una din Catehezele sale (XXXIV, 65), Simeon Noul
Teolog parafrazeaz acest pasaj din Siracid, pe care îl pune
în rela ie cu pilda evanghelic a îngrop rii talantului:
„Dumnezeu ac ioneaz altfel. Într-adev r, dac El face
cuiva un dar spiritual – cum ar fi un talant –, iar cel care îl
primeşte, în loc de a-l afirma şi de a-l împ rt şi tuturor
oamenilor, spunînd «Apropia i-v de St pînul care
351
d ruieşte pur şi simplu şi nu las pe nimeni s plece cu
mîinile goale!», face o groap pentru a-l ascunde, tocmai
atunci Dumnezeu se mînie împotriva celui care a primit
darul, ca împotriva unui invidios, care nu vrea ca fra ii s i
s primeasc şi ei ceea ce şi el a primit” (SIMEON, CATECH.
III, p. 276-277).
29:14
Pentru Cel Preaînalt, cf. supra, 4:10.
29:17
Pentru chezaş, cf. supra, 8:15-16.
29:19
Prin cel lipsit de recunoştin ă în cugetul său echival m
îndeaproape gr. ajcavristo" ejn dianoiva/, cf. cel nemul imitoriu
în cuget (BIBL.1688, BIBL.MICU, BIBL.1914).
29:24-26
♦ Termenul intimitatea pe care l-am utilizat aici este un
Pentru ideea de „principiu, temei” (gr. ajrchv), cf. supra, 1:12.
eufemism, în Septuaginta apare subst. ajschmosuvnh, literal:
BIBL.RADU-GAL: goliciunea. ♦ În unele versiuni ale
‘ruşinea’, cf. BIBL.1688: grozăviia, BIBL.MICU: urîciunea,
Septuagintei, versetul 29:26 con ine, în plus, urm toarea
secven : „şi nu vei auzi reproşîndu- i-se c eşti un str in”
(SEPT.ZIEGLER).
29:31
Insulta (gr. ojneidismov", cf. BIBL.1688: ponosul, BIBL.MICU,
BIBL.1914: împutarea) reprezint aici reproşurile şi umi-
lin ele îndurate de un datornic din partea creditorului s u.
Capitolul al 30-lea
30:1-7
Con inutul acestui vers şi al urm toarelor este condensat şi
parafrazat de EUSEBIU, IST. III, p. 92, care transfer rela ia
dintre un p rinte obişnuit şi fiul s u asupra rela iei dintre
Mîntuitor şi fiii s i, muritorii, aduna i într-o biseric r t cit
la un moment dat de la calea cea dreapt : „Acum, prin
uimitoarea putere a lui Hristos, atunci cînd el a dorit acest
lucru, ea a devenit «ca un crin». C ci prin voin a lui ea
fusese pedepsit , ca de un p rinte vigilent, «c ci cel care îl
iubeşte pe Domnul pedepseşte şi biciuieşte pe to i fiii s i»”.
30:4
Curent în literatura sapien ial antic deopotriv în Orient
ca şi în lumea greco-latin , ideea c p rin ii supravie uiesc
în fiin a copiilor lor binecrescu i trebuie în eleas în
contextul în care credin a în imortalitatea sufletului
individual înc nu se impusese.
30:11
În unele versiuni ale Septuagintei, con inutul acestui verset
este urm torul: „S nu-i dai libertate deplin în tinere ea lui
352 SAPIENTIA, ECCLESIASTICUS, SUSANNA, DE BELO SIVE DRACONE BABYLONICO
şi s nu-i treci cu vederea greşelile. S -l faci s -şi plece
grumazul la tinere e şi s -i frîngi coastele cît este copil,
pentru ca nu cumva, devenind înd r tnic, s nu te mai
asculte şi s - i fac necazuri” (SEPT.ZIEGLER).
30:17
Despre semnifica ia ritualic a prinoaselor de hrană (aici: gr.
qevmata brwmavtwn, literal: puneri de bucate, BIBL.1688), cf.
supra, 7:35.
30:24
În plus, în SEPT.ZIEGLER: „O inim senin este bun şi
pentru hran , ea priveşte cu mult interes bucatele”.
Capitolul al 31-lea
31:29
Despre nocivitatea b uturii, cf. şi supra, 19:1-2.
Capitolul al 32-lea
32:1
Versetul acesta este citat de Origene, vezi supra, nota de la
3:18.
32:4
Despre în elepciunea b trînilor, cf. şi supra, 6:36.
32:9
formulat şi supra, 25:27. ♦ Verbul a căputa din MS.45 are
Dispre ul pentru faptul p l vr gelii (gr. ajdolescei'n) este
sensul de ‘a rezuma’; este o crea ie lexical , un derivat de la
cap, pentru a corespunde corespondentului grecesc
kefalaiovw ‘to sum up’ cu o unic recuren în Septuaginta,
în acest context (cf. GR.ENGL., s.v.); cf. şi engl. summerize
your speech din SEPT.ENGL.
Capitolul al 33-lea
33:32-33
Lenea a continuat s fie un p cat şi în creştinism. Simeon
Metafrastul (Parafrază la Macarie Egipteanul) citeaz chiar
acest pasaj din Sirah ca argument scripturistic: „Cel ce e
trîndav la rug ciune şi moale şi nep s tor în slujirea fra ilor
şi în orice alt lucru ce se face pentru Dumnezeu e numit de
Apostol pe fa «leneş» şi hot rît c e nevrednic chiar şi de
plîns, c ci (...) În elepciunea zice: «Lenea a înv at pe om
mult r utate» (FILOCALIA V, p. 309).
Capitolul al 34-lea
34:9-10
Chiril al Ierusalimului (Cateheze mistagogice, V, 17)
parafrazeaz copios substan a acestor considera ii ale
Siracidului, într-un dens pasaj în care comenteaz
cunoscuta secven din „rug ciunea domneasc ”:
„Înseamn aceasta c Domnul ne înva s cerem s nu
fim ispiti i în nici un fel? Atunci cum se face c în alt parte
s-a spus: «Omul care nu a fost ispitit nu a fost pus la
încercare.» (...) Dar poate c «a c dea în ispit » înseamn a
se scufunda în ispit . Ispita seam n , într-adev r, cu un rîu
vijelios greu de trecut. Unii nu se scufund în ispite, trec
prin ele, ca s spunem aşa, ca nişte buni înot tori, şi f r s
fie tîrî i de c tre şuvoi. Al ii, care nu au aceleaşi calit i,
cînd intr în şuvoi, se scufund ” (CHIRIL IERUS., CATEH.
MIST., p. 164-165).
34:25
La Sfîntul Grigorie Sinaitul g sim o parafraz a
con inutului acestui pasaj: „Dac se roag cineva numai cu
gura, iar mintea îi r t ceşte, ce-a folosit? Dac unul zideşte
şi altul d rîm , nu r mîne nimic, f r numai osteneala”
(FILOCALIA VII, p. 177).
Capitolul al 35-lea
35:10
Pentru semnifica iile num rului şapte, cf. şi supra, 7:3 şi
20:11.
35:14
Despre regimul special al orfanului şi al v duvei, cf. şi supra,
4:10-11.
35:16
Imaginea rug ciunii care str bate norii este interpretat în
mod literal de Clement din Alexandria, într-un interesant
pasaj de „fizic transcendental ” din cartea a VII-a a
Stromatelor (VII, 37, 3-4): „Exist îns un fel de maleabilitate
a aerului şi o capacitate senzorial foarte ascu it , comun
îngerilor, şi, de asemenea, o putere a conştiin ei care,
printr-o uşoar atingere cu sufletul, cunoaşte totul cu
ajutorul unei puteri inefabile şi f r ajutorul auzului
senzorial, prin în elegere imediat . S-ar putea obiecta pe
bun dreptate c glasul uman nu ajunge pîn la Dumnezeu,
pentru c se propag prin aerul din regiunile inferioare, pe
cînd gîndurile sfin ilor «str bat nu doar aerul», ci şi lumea
întreag . Iar puterea dumnezeiasc , asemenea luminii,
str bate imediat întregul suflet” (CLEMENT, STROM. VII, p.
136-137).
Capitolul al 36-lea
36:12
Forma negativ , absolut nejustificat , a enun ului din acest
verset (Nu te îndura de cetatea sfin eniei tale, de Ierusalim) pare
s fie în BIBL.1688 o neaten ie a editorilor de la Bucureşti,
c ci în SEPT.FRANKF. enun ul este afirmativ: oijkteivrhson
COMENTARII
povlin aJgiavsmatov" sou, dup cum au în eles, corect,
traduc torii şi revizorii anteriori: Îndură cetatea sfin eniei tale,
Ierusalim (MS.45) şi Miluieşte, Doamne, Ierusalimul (MS.4389,
versetul 15). BIBL.MICU opereaz cuvenita corectur :
Milostivêşte-te spre Ierusalim, cetatea sfin eniei tale (versetul 15).
Capitolul al 37-lea
37:8
Despre sfetnicii r uvoitori, cf. şi supra, 8:15.
Capitolul al 38-lea
38:1
Medicul (gr. ijatrov") a fost onorat în neamul lui Israel,
dup cum atest în mod explicit acest verset al Siracidului.
Îndemnul este reluat mai jos, în versetul 12. Medicii erau
de asemenea respecta i şi în epoca patristic , o dovad fiind
şi parafrazarea cuvintelor Siracidului în Via a Sfintei Macrina
(XXXI, 20) de Grigorie din Nazianz: „Mama ei îi cerea adesea
şi o ruga s primeasc îngrijirile medicului, c ci şi meşteşugul
acestuia a fost d ruit de Dumnezeu pentru mîntuirea
oamenilor” (GRIGORIE NYSS., MACR., p. 244-245).
38:10
Ecouri ale con inutului acestui verset g sim la Simeon
Noul Teolog (Tratate teologice şi etice, XI): „Dar, Doamne,
îndrum tor al celor r t ci i, cale care nu-i înşeal niciodat
pe cei care vin spre tine, întoarce-ne pe to i şi ne aşeaz în
fa a sc rii tale; şi pentru ca mîinile noastre s priceap ,
îndrum -le cu mîna ta şi d -ne puterea de a ne ridica de la
p mînt şi de a pune piciorul pe prima treapt , aşa încît s
ştim m car c am priceput ceva şi c ne-am ridicat pu in de
la p mînt” (SIMEON, TRAT. II, p. 336-337).
38:11
Am încercat s explicit m potrivit contextului un verset
obscur din Septuaginta: do'" eujwdivan kaiV mnhmovsunon
semidavlew" kaiV livpanon prosforaVn wJ" mhV uJpavrcwn,
transpus literal în BIBL.1688: Dă bun-miros şi pomenire de făină
de grîu şi unge aducerea, ca cum n-ai fi.
38:16
În discursul al VII-lea, care este o cuvîntare funebr la
moartea fratelui s u Kesarion, Sfîntul Grigorie din Nazianz
citeaz la un moment dat cuvintele de aici ale Siracidului:
„Ne facem îndeajuns datoria fa de regulile obişnuite prin
lacrimile şi prin dovezile noastre de admira ie [fa de cel
decedat] – ceea ce nu este str in de filosofia noastr : (...)
«S verşi lacrimi pentru cineva care a murit şi, ca şi cum ai
fi p timit o mare suferin , s porneşti un bocet» –
inîndu-ne la distan şi de lipsa de sensibilitate şi de lipsa
de m sur . Vom evoca dup aceea sl biciunea naturii
umane, vom aminti de demnitatea sufletului, vom ad uga
mîngîierea pe care o dator m celor care sufer şi ne vom
353
ostoi triste ea, dep rtîndu-ne de trup şi de ceea ce este
trec tor şi îndreptîndu-ne spre ceea ce este spiritual şi
veşnic” (GRIGORIE NAZ., DISC. VI-XII, p. 182-183).
38:19
Cuvintele clevétă din BIBL.1688 şi clívăt din MS.45 sînt
variante ale unui cuvînt cu sensul ‘calomnie, def imare;
clevetire’, împrumutat dup slavon. kleveta ‘idem’.
Echivaleaz gr. diabolhv din SEPT.FRANKF., cf. Verleumdung
(SEPT.GERM.), slender (SEPT.ENGL.).
38:27
Paragraful începînd cu acest verset con ine o aparent
contradic ie cu secven a din 7:15, unde munca fizic grea
este pre uit . Minu ioasa enumerare a celor mai importante
meşteşuguri antice reprezint în sine un semn de pre uire.
Totuşi, ca membru al clasei instruite a scribilor, Siracidul
traseaz inevitabila grani dintre muncile manuale, oricît
de indispensabile ar fi acestea cet ii, şi preocup rile
intelectuale ale c rturarului, în eleptului sau judec torului.
38:43
În unele versiuni ale Septuagintei, versetul de fa are
urm torul con inut: „La sfatul poporului nu li se va cere
îns p rerea şi în adunare nu vor primi ranguri de frunte;
pe scaunul judec torului nu se vor aşeza şi rînduiala
judec ii nu o vor în elege. Ei nu vor pune în lumin nici
înv tura, nici judecata” (SEPT.ZIEGLER).
Capitolul al 39-lea
39:2
Despre toposul „tainelor” în elepciunii, cf. supra, 4:21.
39:21
Vorbind despre atotputernicia lui Dumnezeu, Sfîntul
Augustin (Confesiuni, I, VI, 10) înglobeaz întrebarea
retoric gnoseologic relevant a Siracidului într-un mesaj
de aceeaşi natur a propriului discurs: „Dac cineva nu
în elege aceste lucruri, ce pot eu face? S se bucure totuşi şi
acesta şi s zic : «Ce este aceasta?» S se bucure chiar dac
nu în elege aceast tain şi s doreasc mai degrab s
g seasc un r spuns neg sindu-l decît ca, g sind r spuns,
s nu te g seasc pe tine” (AUGUSTIN, CONFES., p. 32).
Citatul este reluat de Augustin (ibidem, VII, VII, 10) într-un
context asem n tor: „C ci tu, Doamne, preadreptule
Diriguitor al întregului univers, eşti acela care, printr-o
suflare tainic şi f r ştirea atît a astrologilor consulta i, cît
şi a celor care îi consult , faci ca «din adîncul de nep truns»
al dreptei tale judec i, cel care se intereseaz de destinul
s u s primeasc r spunsul pe care se cuvine s -l aud ,
potrivit meritelor neştiute ale sufletului s u. Fie ca nici un
om s nu te întrebe pe tine: «De ce se întîmpl acest
lucru?» sau «Pentru ce se întîmpl acest lucru?» S nu te
întrebe, nu, s nu te întrebe, c ci nu este decît un biet om”
(AUGUSTN, CONFES., p. 144). Pentru prelucrarea acestui
354 SAPIENTIA, ECCLESIASTICUS, SUSANNA, DE BELO SIVE DRACONE BABYLONICO
pasaj de Sfîntul Ioan Gur de Aur, vezi supra, notele la 3:22.
Capitolul al 40-lea
40:1-2
Comentînd nefericita soart a lui Iov, care şi-a pierdut
toate bunurile p mînteşti, Sfîntul Grigorie cel Mare
(Moralia in Iob, II, XVIII, 30) îşi aduce aminte de cuvintele
de aici ale Siracidului: „Cînd ne pierdem toate bunurile,
este pentru noi o mare mîngîiere s ne amintim c a fost o
vreme cînd nu aveam bunurile de care am fost lipsi i.
Deoarece p mîntul ne-a n scut pe to i, putem s îl numim
pe bun dreptate mama noastr . A fost scris: «Un jug
împov r tor apas asupra fiilor lui Adam, din ziua în care
ies din pîntecele mamei lor şi pîn în ziua cînd vor fi
înmormînta i la sînul mamei tuturora»” (GRIGORIE, IOV,
p. 204).
40:13
Despre întoarecerea în p mînt a oric rei fiin e vii, cf. supra,
16:31, ca şi infra, 40:11.
Capitolul al 41-lea
41:1
Versetul este parafrazat într-un context în care, schimbînd
radical sensul cuvintelor Siracidului, Sfîntul Ioan Gur de
Aur explic senin tatea lui Iov în fa a mor ii: „Şi iar şi: «O,
moarte, cât de dulce este amintirea ta!» Acestea Iov le
spune pentru ca, atunci când o vei auzi pe femeia lui
sf tuindu-l «spune un cuvânt împotriva lui Dumnezeu şi
mori», s nu socoteşti c din dragoste de via Iov nu a
spus nici un cuvânt, ci din evlavie. Cel ce socotea moartea
atât de dorit şi o considera un mare bine, fiindu-i cu
putin s o afle astfel, nu a îndr znit s spun vreun
cuvânt hulitor” (IOAN HRIS., IOV, p. 80).
41:8-9
Despre raporturile dintre tat şi fii, cf. şi supra, 16:1-5.
Capitolul al 42-lea
42:12-17
Despre povara pe care o reprezint o fiic pentru p rintele
ei, cf. şi supra, 22:3-5.
42:21
Unele versiuni ale Septuagintei con in, la finalul acestui
verset, urm torul adaos: „şi judecata lui se împlineşte
potrivit voin ei sale” (SEPT.ZIEGLER).
42:23
Aici, ca şi în numeroase alte locuri (cf. Ieş. 15:11; Iov 15:15;
Zah. 14:5 etc.), în Septuaginta gr. a@gioi ‘cei sfin i’ îi
desemneaz pe îngeri.
42:24-25
Despre omniscien a divin , cf. supra, 23:19-20. ♦ Pentru
„n scociri, stratageme” (gr. taV panourgeuvmata), cf. supra,
1:6.
Capitolul al 43-lea
43:20
În omiliile sale la Ezechia (I, 15), Origene se refer la vîntul
dinspre nord (gr. boreva", lat. Aquilon) ca la un simbol al
s lb ticiei şi vitregiei naturii: „Într-adev r, Aquilonul
înseamn , în sens figurat, puterea contrar , adic Zabulon,
care este, într-adev r, «un vînt foarte aspru». Aşadar, de la
Aquilon vine acest vînt care ne poart ” (ORIGENE, EZEC.,
p. 90).
43:23
Expresia gr. skolovpwn a[kra, menit s sugereze aspectul
cristalelor de sare, poate fi interpretat în mod diferit:
margine ăpuşilor (BIBL.1688), vîrvurile de epuşi (BIBL.MICU),
vîrfurile de epuşi (BIBL.1968), vîrfurile de epuşă (BIBL.1936),
vîrfuri de bold (BIBL.RADU-GAL.), ace mici de spin
(BIBL.ANANIA).
Capitolul al 44-lea
În multe manuscrise ale Septuagintei, ca şi ale TM, aici este
inserat titlul „Imn c tre p rin i” (gr. patevrwn u{mno").
Aceast prezentare a celor mai importan i str moşi, în
succesiunea lor, este conceput de Iisus Sirah ca o succint
istorie a În elepciunii în sînul neamului lui Israel.
Pomenirea şi glorificarea lor se justific , dup cum o spune
explicit autorul, mai ales prin calit ile lor morale personale
în privin a în elepciunii şi a respect rii Tradi iei şi Legii.
44:15
Enoh (gr. *Enwvc), BIBL.1688: Enóh, BIBL.MICU: Énoh, fiu al
lui Set şi nepot al lui Adam (cf. Fac. 4:26; 5:6).
44:16
Noe (gr. Nw`e) este marele patriarh care, pentru marea lui
smerenie şi temere de Domnul, a fost ales s salveze
neamul omenesc în vremea marelui Potop (Fac. 6:5-9:29).
În Fac. 9:20 şi urm. Noe este prezentat ca cel dintîi
viticultor.
44:19
Avraam (gr. &Abraavm), BIBL.1688, BIBL.MICU: Avraám,
primul dintre patriarhi, a c rui via de „p rinte al
poporului ales” este prezentat pe larg în Fac. 11:10-25:10.
44:25
Isaac (gr. *Isaavk), BIBL.1688, BIBL.MICU: Isaác, unul dintre
patriarhi, fiu al lui Avraam şi al Sarei şi p rinte al lui Iacov
COMENTARII
(cf. Fac. 18 –35, passim).
44:26
Iacov (gr. *Iakwvb), BIBL.1688. BIBL.MICU: Iácov, unul dintre
patriarhi, fiu al lui Isaac şi al Rebec i şi p rinte al celor
doisprezece patriarhi care au dat numele lor celor
dou sprezece triburi ale lui Israel (cf. Fac. 25-35, passim).
Capitolul al 45-lea
45:1
Moise (gr. Mwush' ), BIBL.1688: Móisi, dar BIBL.MICU:
Moysí (forma cea mai r spîndit a acestui antroponim în
textele româneşti vechi), autorul prezumat de tradi ie al
Pentateuhului şi figura central a mozaismului.
45:5
Despre credin şi blînde e (gr. pivsti" şi praovth") ca
atribute cardinale ale omului în elept, cf. şi supra, 1:22-24.
45:6
Cf. şi supra, 17:11.
45:7
Aaron (gr. *Aarwvn), BIBL.1688: Aarón, dar BIBL.MICU:
Aáron, potrivit relat rilor din Pentateuh, frate şi
mare preot (Ieş. 28). ♦ Levi (gr. Leuiv, cf. BIBL.1688,
colaborator al lui Moise, învestit de acesta drept cel dintîi
BIBL.MICU: Lévi), unul dintre cei doisprezece fii ai lui
Iacov-Israel (al doilea, dup Ruben, cf. Fac. 29:32-33). Din
tribul Levi ilor au f cut Moise şi Aaron, ai c ror urmaşi au
moştenit func ia de mare preot.
45:11
Despre efod, cf. Lev. 8:7.
45:12
Despre veşmîntul preo esc în general şi în special despre
semnifica iile ritualice ale principalei piese, „pieptarul
judec ii” (gr. logei'on krivsew"), pe care se afl Dezvăluirea
şi Adevărul (gr. dhvlwsi" şi ajlhvqeia), cf. comentariile
noastre la Lev. 8:8 din tomul al III-lea, Leviticus, al
prezentei edi ii.
45:22
Contextul întru lêgea lui a săglăsi Israil din MS.45 este unicul
în care apare vb. săglăsí, al c rui sens ‘a fi în armonie cu
ceva’ îl deducem din compararea cu textul grecesc din
SEPT.FRANKF., unde g sim cuvîntul gr. sumfwnei'n ‘idem’.
Cuvîntul este neînregistrat în DLR şi este un evident
împrumut livresc dup slavon. sßglasiti ‘idem’.
45:24
Datan (gr. Daqavn) şi Abiron (gr. *Abirwvn) au fost doi fra i
din tribul lui Ruben care, împreun cu levitul Core (gr.
Korev), s-au r zvr tit împotriva lui Moise; pentru
355
nelegiuirea lor, p mîntul s-a deschis şi i-a înghi it
(Num. 16).
45:31
Finees (gr. Fineev", BIBL.1688: Fineés, BIBL.MICU: Fínees),
nepot al lui Aaron ca fiu al lui Eleazar (Ieş. 6:25), preot din
neamul Levi ilor, s-a remarcat ca sus in tor al lui Moise şi
apoi al lui Iosua în lupta împotriva idolatriei (Num.
26:6-15; Ios. 22:9-34).
Capitolul al 46-lea
46:1
Iisus Navi (gr. jIhsou'" Navuh, BIBL.1688: Iisús al lui Návi,
BIBL.MICU: Iisús Návi), colaborator apropiat al lui Moise,
desemnat de acesta drept succesor (Num. 27:15-23);
protagonist al c r ii biblice Iosua Navi.
46:9
Semnal m aici un curios caz de eroare editorial perpetuat
mult vreme în edi ii româneşti succesive ale Sfintei
Scripturi. Gr. panopliva, tradus de noi prin toate armele,
etimonul modernului panoplie, a fost echivalat în BIBL.1688,
corect, prin înarmarea. Probabil din neaten ia culeg torilor
tipografi, în BIBL.MICU apare să cunoască neamurile urmarea
(sic, în loc de înarmarea!), greşeal perpetuat în BIBL.1819,
la BIBL.MICU şi BIBL.ŞAGUNA şi pîn la BIBL.1914.
46:10
Caleb (gr. Calevb, BIBL.1688: Halév, BIBL.MICU: Hálev),
men ionat drept c petenie a semin iei lui Iuda în momentul
în care Moise indic celor dou sprezece semin ii ale lui
Israel regiunea ce i se cuvine fiec reia din P mîntul
F g duin ei (Num. 34:19).
46:16
Samuel (gr. Samouhvl, BIBL.1688, BIBL.MICU: Samuíl),
figur proeminent a istoriei neamului lui Israel,
protagonist al c r ii biblice 1Reg. A instituit regalitatea (gr.
basileiva, BIBL.MICU, BIBL.1914: împără ia).
Capitolul al 47-lea
47:1
Natan (gr. Naqavn, BIBL.1688, BIBL.MICU: Nathán),
personaj influent la curtea regelui David, men ionat în 1 şi
2Reg. ca educator al lui Solomon şi sus in tor al acestuia la
tron. L-a acuzat pe David de uciderea lui Urie şi r pirea
poc in a marelui rege. ♦ Numele regelui David apare f r
Betşebei, so ia acestuia (2Reg. 12:1-15), determinînd
accent marcat în cele mai multe edi ii moderne ale
Septuagintei: Dauid. În BIBL.1688 apare notat cu prescurtare,
aşa c nu ne putem da seama de accentuare, dar la
BIBL.MICU avem forma Dávid, cu accentul cel mai
r spîndit ast zi printre români. În latin şi în limbile
356 SAPIENTIA, ECCLESIASTICUS, SUSANNA, DE BELO SIVE DRACONE BABYLONICO
occidentale numele psalmistului se accentueaz pe ultima
silab .
47:4
Numele gr. Goliavq este accentuat în BIBL.1688 şi la
BIBL.MICU: Goliáth.
47:14
Numele regelui Solomon (gr. Salwmwvn) se accentueaz tradi-
ional pe ultima silab : Solomón (BIBL.1688, BIBL.MICU).
47:26
Roboam (gr. Roboavm, BIBL.1688 şi BIBL.MICU: Rovoám), fiu
şi urmaş al lui Solomon, rege în Iudeea (926-910 î.Hr.),
partea sudic a regatului unitar al lui Solomon. Partea
nordic a regatului s-a separat, deoarece Roboam a refuzat
s uşureze sarcinile fiscale ale israeli ilor (3Reg. 12:1-19).
S-a aflat în defensiv fa de faraonul egiptean Şişac, fiind
nevoit s îi pl teasc tribut (3Reg. 14:21-31).
47:27
Ieroboam (gr. &Ieroboavm, BIBL.1688, BIBL.MICU: Ierovoám),
rebel împotriva lui Solomon (3Reg. 11:26-40), fuge în
Egipt, dar revine dup moartea lui Solomon şi este ales
rege în Israel, partea nordic a regatului odinioar unitar
(3Reg. 12:20-14:20), unde a domnit între 926-907 î.Hr.
„P catul” major la care se face referire în context este
decizia lui Ieroboam de a în l a pe muntele Bethel o statuie
idolatr în chipul unui taur de aur.
Capitolul al 48-lea
48:1
Numele marelui profet Ilie (gr. *Hliva") s-a consolidat în
aceast form , în limba român , înc de timpuriu: Ilíe
(BIBL.1688, BIBL.MICU).
48:12
Elisei (gr. *Elisaive, BIBL.1688: Elisée, BIBL.MICU,
BIBL.1914: Eliséiu), profet din secolul al IX-lea î.Hr.,
desemnat de Ilie ca succesor al s u (4Reg. 2).
48:19
Ezechia (gr. *Ezekiva", cf. BIBL.1688, BIBL.MICU: Ezéchia),
în 4Reg. 18:20. ♦ A adus apă în mijlocul ei, dup Septuaginta:
rege în Iudeea (725-697 î.Hr.), a c rui domnie este relatat
eijshvgagen eij" mevson aujth'" u{dwr. Formulînd corect au
băgat în mijlocul ei apă, BIBL.MICU remarc în not
traducerea din BIBL.1688, care urmeaz îndeaproape
versiune din SEPT.FRANKF.: au băgat în mijlocul lor pre gog.
Este vorba despre tunelul de aproximativ 600-700 de metri
s pat, din porunca regelui Ezechia, de la izvorul de la
Ghihon pîn la rezervorul de la Siloam (cf. 4Reg. 20:20).
48:21
Senaherim (gr. Sennachrivm, cf. BIBL.1688, BIBL.MICU:
Senahirím), rege al Asiriei (705-681î.Hr.). În anul 701 î.Hr.,
dup ce a distrus o mare parte a Iudeii, a asediat f r succes
4Reg. 18-19 şi Isaia 36-27. ♦ Rapsakes (gr. Rayavke", cf.
Ierusalimul. Salvarea miraculoas a oraşului este relatat în
BIBL.1688: Rapsáchi, BIBL.MICU: Razakí) a fost un general
Senaherim, men ionat şi în 4Reg. 18:17-39.
Capitolul al 49-lea
49:1-3
Iosia (gr. jIwvsia", cf. BIBL.1688, BIBL.MICU: Iósie), rege în
Iudeea (639-609 î.Hr.), ale c rui fapte sînt relatate în 4Reg.
22:1-23:30. A fost la mare cinste în tradi ia iudaic mai ales
pentru faptul c , eliberîndu-şi poporul de sub ocupa ia
asirian , a restaurat puritatea cultului în Templu, înl turînd
toate simbolurile idolatre introduse de înaintaşi sub
presiunea ocupan ilor.
49:7
Ieremia (gr. &Ieremiva", cf. BIBL.1688, BIBL.MICU: Ieremíe)
este unul din marii profe i ai neamului lui Israel, ale c rui fapte
şi profe ii sînt înf işate în cartea biblic cu acelaşi nume.
49:9
Iezechiel (gr. *Iezekihvl, cf. BIBL.1688. BIBL.MICU: Iezechiíl),
mare profet al neamului lui Israel, aflat în grupul evreilor
deporta i la Babilon în anul 597 î.Hr. Faptele şi profe iile
sale sînt înf işate în cartea biblic cu acelaşi nume.
49:13
Zorobabel (gr. Zorobabevl, cf. BIBL.1688: Zorovavél),
c petenie a iudeilor în exilul babilonic, desemnat pe la 520
ales în patrie (cf. Ezd. 2:1; Neem. 7:7). ♦ Pentru pecete (gr.
de regele persan Cirus s conduc întoarecerea poporului
sfragiv"), cf. supra, 17:22.
49:14
Iisus, fiul lui Iosedec (gr. jIhsou'" uiJoV" Iwsedevk), a fost un
preot din neamul lui Levi care l-a înso it pe Zorobabel pe
drumul de întoarcere din exilul babilonic. Devenind primul
mare preot în Ierusalim în perioada postexilic , a condus
lucr rile de refacere a Templului (cf. Ezd. 2:2; 3:2; 10:18;
Neem. 12:1; Ag. 1:12; Zah. 3:1-10).
49:15
Neemia (gr. Neevmia", cf. BIBL.1688: Neémia, BIBL.MICU:
Neemía), una din c peteniile neamului lui Israel pe drumul
de reîntoarcere din exilul babilonic (cf. Ezd. 2:2), ale c rui
fapte sînt înf işate în cartea biblic cu acelaşi nume.
49:16
Despre Enoh, cf. supra, 44:6.
49:17
Iosif (gr. *Iwvshf, cf. BIBL.1688, BIBL.MICU: Iósif), fiu al lui
Iacov şi al Rahelei, al c rui zbuciumat destin este relatat în
COMENTARII 357

cap. 37:39-47 şi 50 ale c r ii Facerii. cîntat fiecare din trîmbi ele preo eşti. Petru d şi el glas
celor dou trompete ale epistolelor sale, la fel Iacob şi
49:18
Iuda” (ORIGENE, JOS., p. 194-197). 
Sem (gr. Shvm) a fost fiul întîi n scut al lui Noe (Fac. 10:1 şi
50:29-31
21-31), p rintele mitic al „popoarelor semitice”, denumire

noastr . ♦ Despre „ploaie” ca sugestie a abunden ei, cf.

prin care, începînd cu sfîrşitul secolului al XVIII-lea, Despre Iisus Sirah, autorul scrierii, vezi pe larg Introducerea

supra, 18:29. ♦ Unele versiuni ale Septuagintei con in, la

înv a ii desemneaz vastul conglomerat etnico-lingvistic
ce îi include pe evrei şi arabi. Set (gr. Shv q) a fost primul
n scut al lui Adam şi p rinte al lui Enoh (cf. Fac. 5:3-6). finalul versetului 50:31, urm torul adaos: „Şi oamenilor
Tradi ia este contradictorie, c ci în Fac. 4:17 şi 25, Set
apare ca al treilea fiu al lui Adam, dup Cain şi Abel. ♦
evlavioşi el le d ruieşte în elepciunea. Binecuvîntat fie
Domnul de-a pururi. Amin, amin!” (SEPT.ZIEGLER).
Aici îndr znim s ne abatem de la tradi ia textual
româneasc , care, de la BIBL.1688 şi pîn la BIBL.ANANIA, Capitolul al 51-lea
ne propune zidire pentru gr. ktivsi", echivalînd prin crea ie.
Pentru mul i exege i, capitolul ultim al c r ii pare un adaos
Capitolul al 50-lea la textul original scris de Iisus Sirah. Dar, întrucît el se afl
inclus în cele mai vechi manuscrise ale TM, ca şi ale
50:1 Septuagintei, al i înv a i se întreab , pe bun dreptate, dac
nu cumva Sirah însuşi a ad ugat scrierii sale aceşti doi
Despre marele preot Simon al II-lea (196-174 î.Hr.), cf.
psalmi (51:1-17 şi 51:18-38) care alc tuiesc con inutul
supra, Introducerea noastr .
capitolului.
50:18
51:26
În Omiliile la Iosua (VII, 1), Origene d o interpretare
În Via a sfintei Melania (45) g sim un pasaj în care
simbolic trîmbi elor men ionate aici de Sirah, v zînd în ele
recunoaştem ecouri ale acestui verset din opera Siracidului:
prefigur ri ale apostolilor lui Iisus Hristos: „Atunci cînd
„Recomand aşadar s ne lupt m cu îndîrjire şi mult
Domnul nostru Iisus Hristos – a c rui venire o simboliza
r bdare. C ci, într-adev r, printr-o poart îngust intr
chiar fiul lui Navi – va veni, va trimite pe preo ii s i,
sfin ii în via a veşnic . «Truda este, fireşte, mic , dar
apostolii, purtînd «trîmbi ele din metal b tut», adic
odihna este mare şi veşnic .» Îndura i pu in, pentru ca s
înv tura m rea şi cereasc a cuvînt rii sale. Prin
primi i pe frunte cununa drept ii” (MELANIA, p. 215).
Evanghelia sa, Matei a f cut primul s r sune trompeta
preo easc . Marcu, de asemenea, ca şi Luca şi Ioan, au