Dr.

C 0 S T I C A V 0 I C U
Profesor universitar

TEORIA GENERALA A DREPTULUI

 Teorill genera/ii
ll dreptului

c) Functia de conducere a societatii nu trebuie 'inteleasa in dimensiunea sa

absoluta; dreptul are un rol important in conducerea societatii, alaturi de componenta
economica, politica, culturala etc.
Prin actele normative pe care le elaboreaza Dreptul conduce practic, domeniile
pentru care a emis actele normative respective. De exemplu: Legea privind regimul
juridic al proprietatii, Legea privind privatizarea, Legea bancara, Legea de organizare
judecatoreasca etc.
Activitatea de legiferare, de elaborare a actelor normative este indisolubil legata
de nevoile reale ale societatii, de practica raporturilor ce se creeaza intre indivizi. Dreptul
indepline~te un rol important in conducerea societatii prin faptul ca impune reguli de
conduita, de comportament pentru cele mai importante domenii ale societatii. Dreptul nu
este un simplu executant al comenzilor primite din partea statului sau a fortelor politice.
El decide in legatura cu modalitatea de reglementare a nevoilor societatii, a cerintelor
esentiale ale vietii in comun.
Dreptul i~i manifesta rolul important pe care 'ii are In conducerea societatii romane~ti
prin vasta opera de legiferare realizata, incepand cu Constitutia ~i continuand cu actele
normative ce reglementeazii domeniile proprietiitii, privatizarii, protectiei sociale, organizarea
sistemului bancar, organizarea administratiei publice, invatamantul, sanatatea etc.
Trebuie sa subliniem ~i faptul ca in unele perioade istorice, Dreptul a acompaniat ~i
a slujit ambitiile statelor contrare drepturilor ~i libertatilor fundamentale ale cetatenilor,
contrare normelor democratice.
In perioadele de dominatie a statelor fasciste, naziste ~i totalitare, Dreptul a
legiferat politici antiumaniste, dictatoriale ~i antidemocratice. In aceste situatii Dreptul nu
numai ca a abandonat rolul sau important in procesul de conducere a societatii, dar a
devenit un instrument in serviciul Statului, executand comenzile ~i ordinele acestuia.
d) Functia normativa a dreptului este considerata o adevarata functie de sintezii, In
sensul ca le implica pe toate celelalte functii descrise mai sus.
Rostul dreptului este de a norma, de a programa libertatea de actiune a omului.
Dreptul, prin normele ~i institutiile sale juridice, obliga oamenii sa se adapteze ~i
integreze In societate, opunandu-se astfel manifestarilor ~i comportamentelor anarhice, de
nesocotire a legilor, a ordinii de drept.
Functia normativa a dreptului exprima pozitia dominanta a dreptului in viata
societatii, scopul sau primordial de a organiza ~i conduce mecanismele sociale potrivit
vointei generale.
in evolutia sa istorica, dreptul a abuzat in unele perioade de aceasta functie
normativa, in sensul ca printr-o excesiva activitate normativa au fast 'ingaduite sau
suprimate drepturi ~i libertati ale oamenilor, unor institutii ale statului le-au fost conferite
drepturi nelimitate fiind scoase de sub controlul social.
Functia normativa a dreptului modern presupune capacitatea acestuia de a interveni
activ pentru reglementarea prin norme juridice a unor noi domenii din viata societatii sau
a unora insufic!ent reglementate. Astfel, dreptul intervine cu norme specifice pentru
protectia mediului i'i::!:onjurator, pentru protectia copilulu~ ~~ a persoane~or handicapate,
pentru protectia drepturilor rle autor, combaterea traficulm ~1 consumulm de stupefiante,

113
Costica Voicu

protectia unor categorii de martori in timpul procesului penal, prevenirea criminalitatii

informatice etc.
e) Funcfia preventiva a dreptului dezvaluie capacitatea acestuia de a opera nu
numai In sensul normarii concrete a domeniilor vietii sociale, ci ~i de a exercita, prin metode
~i mijloace specifice, influenta asupra comportamentelor generale ale indivizilor, de a preveni
incalcarea normelor juridice ~i a promova conduite in deplin acord cu interesele majore ale
societatii.
Dreptul i~i exercita functia preventiva prin sanctionarea ferma a oricaror abateri de
la normele juridice, prin explicarea continutului legilor, prin popularizarea acestora in
mediile sociale carora Ii se adreseaza.
Dreptul are latitudinea de a elabora norme juridice pentru organizarea unor structuri
specializate in domeniul prevenirii criminalitatii, care dezvolta mecanisme adecvate pentru a
bloca intentiile unor persoane de a !ncalca legea.
Sunt de rerfiarcat preocuparile dreptului modern de a atrage la activitatea de
prevenire structuri ale societatii civile: ~coala, familia, biserica, organizatii
neguvernamentale etc., lmpreuna cu care des:fa~oarii educatia juridicii a populatiei.

*
* *
In legatura cu functiile dreptului, literatura juridica lnregistreaza o multitudine de
opinii ~i puncte de vedere.
Astfel, Tom Parson (SUA) considerii ca dreptul, ca mecanism de control care
functioneazii in aproape toate sectoarele vietii sociale, actioneaza diferentiat In functie de
diferitele tipuri de societati, avand ca rol fundamental legitimarea sistemului de norme,
interpretarea normelor juridice ~i aplicarea sanctiunilor.
in opinia profesorului V. Ferrari (Italia) dreptul realizeaza trei functii importante:
a) functia de reglementare sociala; b) functia de tratare a conflictelor declarate; c) functia
de legitimare a puterii.
Cercetatorul englez W. Evans distinge doua functii fundamentale ale dreptului:
a) functia pasiva, de codificare a obiceiurilor, regulilor morale ~i cutumelor
existente in societate;
b) functia activa, de instrument de influentare a comportamentelor $i valorilor
existente, care presupune: un proces de institutionalizare a normelor juridice; un proces
de asimilare a normelor de catre indivizi prin rolul educativ al dreptului.
Profesorul Ion Craiovan face referire la urmatoarele functii ale dreptului:
asigurarea coerentei, functionalitatii ~i autoreglarii sistemului social; solutionarea
conflictelor ~i realizarea justitiei; reprimarea ~i prevenirea faptelor antisociale; apiirarea
demnitatii umane, a drepturilor ~i libertarilor fundamentale ale omului; apararea ~i
promovarea valorilor sociale; realizarea progresului contemporan (Teoria Generala a
Dreptului, Bucure~ti, 1998, pag. 64-65).

114
 MOTO

,,Viata sociala presupune ordine. Este o prejudecata aceea de a

considera ca omul resimte ordinea, precizia, claritatea ca o incalcare a
individualitatii sale sacre, ca un corset ce-i limiteaza libertatea de
mi~care. Dimpotriva, omului ii repugna dezordinea, lipsa de claritate ~i
precizie, instabilitatea ~i fluctuatia normelor legale".

Academician MIRCEA MALIT A

Dr. C 0 S T I C A V 0 I C U
Profes or universitar

TEORIA GE E LA
A DREPTULUI
Curs universitar

Editie revazuta ~i actualizata

Universul Juridic
Bucure~ti
-2009-
Copyright© 2005, 2006, 2008, 2009, S.C. Universal Juridic S.R.L.

Toate drepturile asupra prezentei editii apaqin

S.C. Universal Juridic S.R.L.
Nici o parte din acest volum nu poate fi copiata rara acordul scris al
S.C. Universul Juridic S.R.L.

NICI UN EXEMPLAR DIN PREZENTUL TIRAJ NU VA Fl

COMERCIALIZA T DECAT iNSOTIT DE SEMNATURA SI STAMP/LA
EDITORULUI, APL/CA TE PE INTERIORUL UL TIME/ COPERTE.

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei

VOICU, COSTICA
Teoria generala a dreptului : curs universitar I dr.
Costicii Voicu. - Ed. rev. ~i adaug. - Bucure~ti : Universul
Juridic, 2009
Bibliogr.
ISBN 978-973-127-213-9

34(075.8)

REDAC'flA: tel./fax: 021.314.93.13

tel.: 0732.320.665
e-mail: redactie@universuljuridic.ro

DEPARTAMENTUL telefon: 021.314.93.15; 07 33.6 7 3.555

DISTRIBUflE: tel./fax: 021.314.93.16
e-mail: distributie@universuljuridic.ro

www.universuljuridic.ro
COMENZI ON-LI.NB,
CU RBDUCERI DE PANA LA 15°/o
 Teoria generald
a dreptului

CUVANT INTRODUCTIV

Pentru acest Cuvant Introductiv am considerat nimerit sa reproduc un pasaj din

studiul ,,Observatii metodologice asupra fenomenului Juridic publicat in anul 1939 de
Mircea Djuvara (1886-1944), eel care a lasat o impresionanta opera In domeniul Teoriei
generale a dreptului. ~
Distinsul profesor scria: ~\
,,Fiecare ~tiinta poseda o individualitate proprie. Fiecare are un anumit domeniu pe
care-I studiaza. Dreptul studiaza fenomenul juridic. '
Sa luam un exemplu. Un particular intra intr-o librarie pentru a cumpara o carte .. Ne
aflam in fata unui fenomen juridic intrucat intervine un contract de vanzare-cumparare a
unui obiect. Dar realitatea aceasta este de o extraordinara complexitate. In ea aflam o
serie de fenomene psihologice, intrucat in con~tiinta ambelor paqi se perinda munca ·~nei
lungi serii de generatii. Juristul este interesat, in acest caz, de contractul cares-a nascut cu
toate clauzele ~i consecintele sale, de drepturile ~i obligatiile ce se nasc intre persoanele
partilor. fntreg dreptul este astfel interesat In fiecare act al vietii noastre de toate zi le le.
Activitatea noastra intreaga, se scurge in cadrul unui complex extraordinar de
prescriptii juridice, din care, juristul, izoleaza prin abstractizare numai ceea ce-1
intereseaza la un moment <lat.
Dar, in activitatea zilnica, noi nu simtim toate elementele acestui mecanism
nebanuit de complicat, fntocmai cum nu simtim direct functionarea marelui numar de
organe interne din trupul nostru. Nu simtim aceste organe decat atunci cand un caz
special se intiimpla: spunem atunci ca ne doare ace! organ, ca el este bolnav. Tot
asemenea elemente juridice apar 'in con~tiinta pi:irtilor indata cc un conflict se ive~te, un
interes lezat ne doare ~i atunci se na~te de multe ori, daca nu ajungem la o intelegere, un
proces in fata instantei".
Exemple de acest gen sunt, practic, infinite. Multi dintre noi nu avem timp sa ne
gandim la cat de complexe sunt raporturile in care ne aflam, practic, In fiecare ceas al
existentei.
Rostul Teoriei Generate a Dreptului este acela de a studia in chip ~tiintific,
aprofundat ~i riguros, realitatea sociala, raporturile in care intram fiecare dintre noi cu
semenii no~tri, cu statul ~i institutiile acestuia.
Teoria Generala a Dreptului ne face sa intelegem de ce DREPTUL este prezent in
fiecare act al vietii noastre, dinainte de a ne na~te ~i dupa ce s-a terminat biologic
existenta noastra.
Dreptul ne a~eaza pe fiecare in centrul atentiei ~i preocuparilor sale. El da sens ~i
substanta existentei noastre.
intr-un admirabil eseu, intitulat ,,Elogiul dreptului" publicat in Revista ,,Palatul de
Justitie" nr. 5/2006, prof. univ. dr. Gheorghe Mihai consemna:
,,Fire~te, dreptul nu contine in limbajul sau normativ termeni precum iubirea sau
ura, prietenia sau du~mania, ami:igirea sau dezamagirea, speranta sau deznadejdea,

5
Costica Voicu

frumosul sau uratul, fericirea sau suferinta. Chiar daca vom cauta indaratul cuvintelor din
acte juridice normative sau nonnormative, tot nu le vom gasi. Dar, a~a cum admir
geometria pentru rigoarea sa de o limpezime rece rara egal, la fel admir dreptul pentru
luciditatea sa practica inegalabila. Despre geometrie nu vom spune ca i~i trage resursele
din realitatile sociale ale vremurilor pentru care este, a~a cum spunem despre drept.
Numai ca, tocmai de aceea reglementarea juridica face dovada luciditatii sale superioare,
a unei luciditati care aspira la un umanism deplin. El nu consacra iubirea, ~a cum ne-am
gandit noi, dar o ocrote~te: ocrote~te familia, pe copii, femeia, creatia lucratorului ~i a
savantului, rezultatele muncii oneste, bunul. El incrimineaza minciuna, ticalo~ia de varia
feluri, reaua-credinta, neonorarea cuvantului dat, la~itatea, tradarea, indecenta, a~eaza
stavili urii ~i du~maniei. Dreptul modem intemeiaza in formele sale normative cele mai
lnalte valori omene~ti: libertatea ~i demnitatea noastra; o face cu luciditate practica, ~tiind
masura concreta in care o poate face. Aceasta luciditate practica se nume~te prudenta, iar
prudenta e o fateta a intelepciunii. Fiind astfel, el constituie act de cultura, angajat in
practica sociala este fapt de civilizatie; act rodnic de cultura, cu diferente stilistice proprii,
fapt semnificativ de civilizatie, cu antecedente ~i continuari. Acuza de imperfectiune e
inutila, critica imperfectiunilor sale e izvor de perfectibilitate, ca ~i critica
imperfectiunilor tuturor creatiilor omene~ti. Nu trebuie sa uitam ca, in fondul sau, dreptul
modem lntemeiaza cele mai lnalte aspiratii ale noastre: libertatea ~i demnitatea ".

AUTORUL

6
 Teoria generalll
a dreptului

CAPITOLUL I

NO'flUNI INTRODUCTIVE IN TEORIA GENERALA

ADREPTULUI

1. Despre ~tiinta
Cele mai prestigioase dictionare definesc ~tiinta astfel:
,,ansamblu sistematic de cuno~tinte despre natura, societate ~i gandire; ansamblu de
cuno~tinte dintr-un anumit domeniu al cuno~terii" (Dictionarul Explicativ al Limbii Romane
elaborat de Academia Romana, 1996);
,,o ramura de cuno~tinte sau studii care se ocupa de un ansamblu de fapte sau
adevaruri, ordonat sistematic ~i care demonstreaza functionarea legilor generate;
cuno~tinte sistematice despre lumea fizica sau materiala" (Webster's Dictionary of the
english language - 1997);
,,totalitatea ordonata a cuno~tintelor ~i experientelor umane; activitatea de cunoa~tere
prin cercetare intr-un anumit domeniu" (Dictionarnl limbii gennane - 1997);
,,totalitatea cuno~tintelor, studiilor cu valoare universala caracterizate de un obiect
~i o metoda proprii, bazate pe relatii obiective confirmate in practica" (Dictionarul limbii
franceze - 1991 ).
A~adar, ~tiinta reprezintii sistemul de cuno~tinte ~i experienfe despre naturii,
societate ~i gandire, rezultate prin utilizarea unor metode de cercetare proprii ~i
materializate in nofiuni, concepte, categorii, principii confirmate in practica.
Stiinta este o activitate umana de o mare diversitate ~i complexitate. Ea pune in
evidenta ~i demonstreaza, intr-o maniera ordonata, adevaruri ~i fapte din lumea
inconjuratoare.
Stiinta reprezinta un sistem de idei, teorii, legitati ~i reprezentari (latura staticii a
acesteia), dar ~i un sistem care declan~eaza $i intretine procesul de cercetare ~i investigare
continua din care rezulta noi cuno~tinte, noi valori, noi teorii (latura dinamicii a
acesteia). /-----~
Pentru ca un ansamblu de cuno~tinte sa dobandeaie statutul ~e ~tiinta, acesta
trebuie: '----~-···'
a) sa aibii un do:n:rnniu foarte bine delimitat de cercetare, denun1it $i obiectul de
cunoa$tere; .-··
b) sa aibii format ~i perfectionat un limbaj propriu, bine conturat ~i definit;
c) sa opereze cu un sistem specifi~- de nofiuni, concepte, categorii, principii ~i
legi; ~--·········

d) sa aiba o metodologie proprie de cercetare;

e) sa aiba formulate ipoteze~J bine fundamentate care permit sa explice
aspectele specifice domeniului cercetat;
f) sa dispuna de intregul arsenal de mijloace ~i metode care sa permita elaborarea
de predictii, precum ~i de configurarea unei retrospective asupra domeniului
specific;

7
 g) sa aiba disponibilitatea (capacitatea) de a integra noile descoperiri in propriul
.~ sistem explicativ;
/~ h) ~pri~e limpede enunturi adevarate cu privire la ceea ce descopera in
/ domeniul propriu de cercetare.
/ Sistemul ~tiinj\elor cuprinde: $tiinfe ale naturii, $tiinfe despre societate # $fiinfe
de~pre glindire. Exi~ta ~i alta structurare a ~tiintelor In: ~tiinte fundamentale, ~tiinte
particulare ~i ~tiinte iehnico-aplicative, care formeaza, In opinia UNESCO, sistemul celor
1150 de ~tiinte actuale.
Stiintele despre societate sau ~tiintele sociale, In care sunt incluse ~i ~tiintele
juridice (~tiinta dreptului), studiaza legile generale ale existentei ~i dezvoltarii societatii,
formele lstorice de organizare sociala, modalitatile specifice de manifestare a diverselor
componente ale realitatii social-umane (etice,juridice, politice etc.).

2. ~tiinta dreptului in sistemul ~tiinfelor sociale

Sistemul ~tiintelor sociale cuprinde in alcatuirea sa urmatoarele domenii:
a) ~tiintele care au ca obiect de studiu activitatile umane ~i ca finalitate stabilirea
legilor ~i relatiilor functionale ale acestora. Exemple: economia, politologia, sociologia,
psihologia, demografia, lingvistica etc.;
b) ~tiintele care reconstituie ~i interpreteaza trecutul societatii umane: ~tiintele
istorice;
c) ~tiintele care studiaza aspectele normative ale activitatii umane: ~tiintele juridice.
Observam faptul ca ~tiinta dreptului (~tiintele juridice) ocupa un loc bine
determinat in vastul tablou al ~tiintelor sociale, datorita specificitatii (particularitatii)
obiectului sau de cercetare care este realitatea juridica ca parte componenta a
realitatii sociale.
Stiinta dreptului este o ~tiinta social-umana pentru ca studiaza realitatea juridica,
adica acea dimensiune inalienabila a existentei umane In conditii particulare social-
istorice.
, Anali~tii sunt de acord ca ultima jumatate a secolului XX a fost cea mai
r2marcabila perioada din istoria omenirii. S-au produs §i se produc sub ochii no§tri
v~ritabile revolutii in plan politic, economic, in toara complexitatea lor.
Lumea de astazi, din debutul mileniului trei, se atla !ntr-o puternicii
irtterdependenta, interconditionare, triiie~te epoca globalizarii cu toate efectele, bune ~i
mai putin bune, ce decurg din aceasta.
Societatea in ansamblul sau este confruntara cu o infinitate de fenomene, de mutatii
e~entiale pe toate planurile: economic, politic, social, spiritual.
Componenta juridica a realitatii sociale capata in acest context o importanta aparte.
Fiecare stat este pus sa giiseasca solutii problemelor noi care se manifesra in societate; el
trebuie sa organizeze viata oamenilor ~i a societatii in general pe toate coordonatele vietii:
politice, economice, sociale, culturale, spirituale. Totul trebuie introdus in tiparul
normelor juridice, astfel !neat societatea sii functioneze prin reala articulare a tuturor
componentelor sale. Aceasta functie de reglementare revine DREPTULUI.

8
 Teoria generalii
adreptului

Dreptul se apleacii asupra realitiitii spre a-i cerceta legitii!ile, regularitatile, geneza
~i modalitiitile in care comportamentul uman trebuie sii riispundii la comenzile societatii.
~tiinta dreptului (~tiintele juridice) este chematii sii studieze, sii cerceteze legile
existentei ~i evolutiei statului ~i dreptului, viata institutiilor politice ~i juridice (aparitia ~i
evolutia istoricii a acestora), modalitiitile concrete in care aceste institutii influenteazii
societatea in globalitatea ei ~i suportii, la randul lor, influenta acesteia.
Pretutindeni in lume, in orice societate, ~tiinta dreptului este confruntatii astiizi cu o
vastii problematicii. Domeniul de cercetare ~i de analizii care se ofera ~tiintei dreptului
este in permanentii extensie.
Ca fenomen normativ DREPTUL se lnrati~eazii ca o tentativii de disciplinare, de
coordonare ~i articulare a relatiilor sociale care 1i oferii posibilitatea de a promova ~i
reglementa corespunzator valorile cele mai importante: viata omului, libertiitile
individuale, proprietatea, familia, educatia, siguranta juridicii, ordinea publicii etc.
Ca orice ~tiinta, ~tiinta dreptului are o func(ie descriptivii, constand in stabilirea ~i
fixarea In chip metodic a faptelor, situatiilor, imprejurarilon:ohcrete pe care le studiazii ~i
cerceteazii.
Cealalta functie, funcfia teoreticii, constii In elaborarea ipotezelor, teoriilor,
principiilor ~i conceptel©rS{)ecifleepriii-care explica domeniul pe care il cerceteaza,
fiicandu-1 accesibil oamenilor.
Prin cele douii functii, ~tiinta dreptului, realizeazii o generalizare a experientei
umane in domeniul siiu de cercetare, oferind date verificate, riguros sistematizate, un
complex de notiuni, categorii, concepte, principii ~i metode specifice, pe baza ciirora
fenomenele din societate pot fi investigate ~i studiate.
In esenta, ~tiinta dreptului analizeaza ~i cerceteaza domeniul extrem de vast $i
diversificat al participarii oamenilor la circuitul juridic, oamenii priviti ca purtiitori de
drepturi ~i obligatii juridice, cu lntregul cortegiu de efecte ce decurg de aici.
Pe vasta scenii a societatii, a realitatii sociale, oamenii sunt actorii cei mai pretio~i.
Ei coopereazii, se interfereaza, se raporteaza la semenii lor ~i la valorile sociale sub
autoritatea dreptului care conduce ~i dirijeazii comportamentele lor, impunand oamenilor
reguli normative ~i modele, programandu-le intr-un sens, actiunile ~i limitandu-le atunci
~i acolo, cand ~i unde ratiunea dicteaza. -
Pentru a realiza acest obiectiv, dreptul ca ~tiintii depa~e~te statutul de ,,predicator",
adica acela de a studia norma juridicii, jurisprudenta, contractul etc. Dreptul trece In
teritoriul concretului, adica realizeazii un amplu proces de explicare a contextului social
In care apar ~i traiesc normele ~i institutiile juridice.
in acest proces complex, de un extraordinar dinamism, dreptul colaboreazii cu
celelalte ~tiinte sociale: economia politicii, istoria, sociologia, statistica, criminologia,
politolQ_g!~.,Yjc. ·····-~-"'
~1iint6f dreptului este pusii in evidenta cu deosebire in perioadele de
profunde transformari care au avut loc In istoria societatii. Este suficient sa amintim rolul
fundamental al dreptului in viata societatii romane~ti, de dupa anu,1.1990,ci@.RQ.JBclnia a
parcurs perioada trecerii de la un regim de dictaturii comunista la un regim democratic.
Dreptu~Jost eel care, analizand ~i c_~rc.etand-n-0ile·realitftt:-i--sociale din Romania, a giisit
solutiile petrtruareglemenfa-}uridic, intr-o..
fQrma.noua,. radical deosebita de perioada
_,,,. ~··"'"'"~~·-

9
 Costica Voicu

/imterioarii, cele mai importante relatii sociale ~i valori fundamentale: proprietatea,

; libertatea oamenilor, educatia, societatea civila etc.
Tntr-o asemenea perioada dreptul $i-a demonstrat statutul de $tiinta. 0 $1iintii
moderna, dinamica $i respectata care, departe de a disparea, cunoa$te astazi o dezvoltare
~i afirmare crescanda in domenii de o mare varietate ale societatii.
· Simpla observare a realitatilor din societatea romaneascii ne conduce la concluzia
ca, $tiinta dreptului este pusii sa giiseasca rezolviiri, sii reglementeze o mare diversitate de
probleme noi apiirute: privatizarea, protectia sociala, partidele politice, crima organizata,
criminalitatea informatica, protectia mediului, protectia drepturilor de autor, contrabanda,
spalarea banilor, procedura falimentului, regimul strainilor, regimul vamal, combaterea
coruptiei etc.
Dreptul i~i large$te campul de actiune: realitatea juridica obliga $1iinta dreptului
sa-~i dezvolte functia explicativa $i normativa, aceea de cercetare $i analizii, dublate de
. functia de prospectare, de prognozii.
Dinamismul dreptului $i capacitatea lui de a identifica domeniile ce i$i revendica
• propria reglementare ~i normare juridica sunt puse in evidentii de aparitia $i consolidarea
unor ramuri noi de drept: dreptul fiscal, dreptul vamal, dreptul comunitar, dreptul spatial,
dreptul nuclear, dreptul contabil, dreptul populatiei, dreptul proprietiitii intelectuale,
. dreptul maritim, dreptul informatic, dreptul bancar, dreptul ecologic, dreptul executional
penal etc.

3. Sistemul ~tiintei dreptului (~tiintelor juridice)

Data fiind complexitatea fenomenului social-juridic, $1iinta dreptului i~i
repartizeazii eforturile de analiza ~i cercetare pe toate secventele (laturile) acestuia, pentru
a le pune in valoare particularitatile $i a realiza corelarea (lnchegarea) lor lntr-un sistem
articulat.
Din aceastii perspectivii dreptul este o $tiinta a valorilor, o $tiintii a normelor $i o
$tiintii a realitiitii. Dreptul nu este un ambalaj exterior pentru deciziile autoritatii, ci un
limbaj cu efecte de structurii, un rezultat al confruntiirii intre interese $i valori.
Dreptul este in esenta sa produsul faptelor sociale $i ale vointei omului, un
fenomen material complex, un ansamblu care include valori morale dublate de o ordine
normativii, o sumii de acte de vointii $i de acte de autoritate, de libertate ~i constrangere
(Bergel- Teoria generalii a dreptului- Paris 1985).
Dreptul este studiat din perspectiva globata, ca un sistem articulat, cu regulile
caracteristice; din perspectiva istorica, ca fenomen ce-$i piistreazii anumite permanente
de-a lungul timpului, dar care se transformii permanent; din perf)pectiva structurala, ca
fenomen ce se compune din elemente ~i secvente bine determinate $i care se aflii, la
randul lor, in stare de interferentii.
Ca ~i celelalte ~tiinte, dreptul a cunoscut, de-a lungul evolutiei sale, un constant ~i
evident proces de specializare. ·
Simpla comparare ~·ti.Hor date dreptului in diferite etape ale evolutiei sale, 1
incepand cu cea formulae de Uip1~: ,,Stiinta dreptului este cunoa$terea lucrurilor divine /
$i umane, ~tiinta de a deo LctY e drept ~i ceea ce e nedrept" ~i terminand cu cele ·
1

10
 Teoria genera/ii
a dreptului

formulate astazi in literatura de specialitate (,,Stiinta dreptului are ca obiect de studiu

forma juridica a societatii, uniformitatea necesara, genetica, functionala, structurala,
organizationala a formei juridice pe care o imbraca componentele societatii, explicandu-le
~i descoperind legile lor de distributie in spatiul ~i timpul social" - Gh. Mihai ~i R.
Motica- Fundamentele dreptului - Editura ALL - 1997, pag. 3), evidentiaza acumularile
realizate in planul cunoa~terii realitatii juridice.
SistemuJ~ti~nteidreptului($tiifitelor juridice) este alcatuit din urmatoarele parti:
/"'':./··· Teoria generala a dreptulqi;
(- Stiintele juridice de ramur~;
':....,,., Stiintele juridice istorice;
·Stiintel.e. juridice ajutatoare.

4. Teoria generaHi a drepfuJUi;Locul ~LrolulsanJn.sistemuL~tiinfei dreptului

Prima incercare de analiza enciclopedica a dreptului este atribuita lui Wilhem
Durantis care a publicat in anul 1275 lucrarea ,,Specullum juris", remarcabila la vremea ei
prin curajul de a aborda dreptul ca ~tiinta de sine statatoare.
Ca parte a ~tiintei dreptului, Teoria generala--a·-dreptului, ·Capata contur ~i
fundamentare abia in secolul xrx·consfifiiinou=se ·in eel mai documentat argument
impotriva filozofiei dreptului ~i dreptului natural care orientasera gandirea juridica intr-o
directie pur speculativa.
Denumita vreme lndelungataENCICLQPEDTA DREPTULUI, disciplina ~tiintifica
care-~i propunea sa studieze ~i cerceteze considerenfole.genefale ~i fundamentale asupra
dreptului, Teoria generala s-a desprins ca parte a ~tiintei dreptului abia la inceputul
secolului XX. . ....
~~~cea mai importanta ~i evident cea mai discutata a vizat directiile sau
domeniile caracteristice, particulare, de studiu ale noii discipline. Cu alte cuvinte se
a~teapta formulat raspunsul la lntrebarile:
Care este obiectul de cercetare al acestei discipline ~tiintifice? Ce studiaza ea? Ce
principii, concepte, categorii ~i notiuni juridice contine aceasta disciplina?
Evident ca, de-a lungul timpului, s-au formulat numeroase raspunsuri la aceste
intrebari.
in 1899, belgianul Edmond Picard in lucrarea intitulata ,,Le droit pur" (Dreptul
pur) identifica ~ase directii caracteristice studiului enciclopedic al dreptului:
Enciclopedia universalii a Dreptului;
Enciclopedia ,, Vulgara", care inseamna initierea in tainele dreptului, pentru
omul de rand;
Enciclopedia preliminarii, conceputa ca o introducere in studiul dreptului;
Enciclopedia complimentarii, construita ca o completare a studiului particular
al dreptului cu notiuni generale;
Enciclopedia nafionalii, conceputa ca o radiografie a dreptului national, cu
elementele, notiunile, conceptele ~i categoriile juridice specifice fiecarui drept;

11
Costica Voicu

Enciclopedia formalii sau ,,Dreptul Pur", care trebuia sa studieze

permanentele juridice, adica domeniul statistic al dreptului, acela pe care 11
regasim In substanta dreptului in intreaga sa evolutie.
in dreptul roman, Micea Djuvara (1889-1944) a exprimat, In maniera moderna,
argumentele pentru o ,,Teorie generala a dreptului". Tnteresul sau s-a concentrat asupra
surprinderii particularitatilor dreptului, analizei componentelor acestuia ~i constantelor
comune tuturor ramurilor dreptului. Tmaginea pe care o obtine autorul asupra dreptului
este rezultanta generalizarii cuno~tintelor puse la dispozitie de disciplinele care studiaza
diferitele ramuri ale dreptului.
Mircea Dj uvara semnaleaza necesitatea analizei dintr-o perspectiva interioara
Quridica) aratata mai sus, dar ~i dintr-o perspectiva exterioara, cea realizata de filozofia
dreptului, care, in conceptia sa, imbrati~eaza toate problemele mari ale dreptului, toate
problemele de legislatie, sociologice, psihologice ~i istorice.
Meritul eminentului jurist consta In faptul ca a pus problema posibilitatii cuno~terii
juridice, incercand sa evidentieze conditiile realiziirii acesteia.
in articolul intitulat ,,Observatii metodologice asupra fenomenului juridic" publicat
in anul 1939, Mircea Djuvara consemna foarte riguros:
,,fiecare ~tiinta poseda individualitate proprie";
,,fiecare ~tiinta are un anumit domeniu pe care-I studiaza";
,,observatia concreta este... baza initiala de Ia care juristul trebuie sa
porneascii ~i rara de care orice constructie a ~tiintei sale nu poate avea nici un
inteles";
,,enciclopedia dreptului studiaza articulatiunea insa~i a gandirii juridice,
cautand sa determine in felul acesta ce este esentialul dreptului ~i se regase~te
in toate ramurile ~i manifestatiunile lui; ea distinge astfel dreptul de celelalte
discipline ~tiintifice".
Contemporan cu Mircea Djuvara, Eugenio Speranp.a, profesor la catedra de
Filozofia dreptului din cadrul Facultatii de Drept din Cluj, considera In 1946 ca ,,teoria
generalii a dreptului trebuie sa se ocupe de urmatoarele cinci mari probleme:
definitia dreptului ca realitate sociala spre a-l deosebi astfel de morala, religie
etc.;
clasificarile dreptului ~i sensurile termenului de drept;
originea ~i evolutia istorica a dreptului ~i legile care guverneaza aceasta
evolutie;
principiile ideologice care justifica autoritatea dreptului;
istoria doctrinelor generale ~i filozofice in drept".
Dupii aproape cincizeci de ani de la aceasta proiectie formulatii de Eugeniu
Sperantia, in Italia anului 1996, doi autori (Mario Jori ~i Anna Pintore) considera ca
Teoria generala a dreptului trebuie sa trateze urmatoarele probleme: conceptele juridice;
conceptul dreptului; conceptii despre drept; dreptul ~i statul; filozofia dreptului;
formalismul juridic; jurisprudenta; cibernetica ~i dreptul; justitia; interpretarea logicii
juridicii; norma juridicii, ordinea juridica; pedeapsa; semiotica juridica (Mario Jori, Anna
Pintore, Manuale di Teoria generale del diritto, Seccondo edizione, Torino, 1995).
 Teoria generald
adreptului

In Romania, prof.univ.dr. Nicolae Popa propune ca Teoria generala a dreptului sa

fie structurata pe urmatoarele capitole: sistemul ~tiintei dreptului; metodologia juridica;
conceptul dreptului; dreptul ~i statul; principiile ~i functiile dreptului, norma juridica;
izvoarele dreptului; tehnica elaborarii actelor normative, realizarea dreptului, sistemul
dreptului; interpretarea normelor juridice; raportul juridic, raspunderea juridica.
Ca disciplina de invatamant, Teoria generala a dreptului este prezenta practic in
toate planurile de pregatire juridica din tarile europene.
In ,.Anglia notiunile generale de drept sunt continute In disciplina ~tiintifica
denumita ,,Jurlsprudenta generala"."Iff Franta ~i Italia disciplina se intituleaza ,,T~6rfa~-\
generala a dreptului". 1
I
i
./"
5. Predarea Teoriei dreptului in Romania ,p"'"'
,/'~""

Istoria invatamantului juridic in Romania incepe in anul 1816, cand Ion,>V~da

Caragea reorganizeaza In Tara Romaneasca Scoala Domneasca, numindu-1 ca profesor de
drept pe marele carturar Logorat Nestor. ·
Regulamentul Organic din Tara Romaneasca ( 1831) cuprindea ~i o dispozitie
speciala in baza careia se infiinteaza un colegiu juridic cu durata a trei ani, la care erau
predate ~ase discipline de drept.
Prima facultate de drept, cu durata de trei ani, a fost infiintata in anul 1850 cu
ocazia reorganizarii instructiei publice la Bucure~ti, fiind predate noua discipline juridice,
In Moldova s-a infiintat In anul 1822 ~;koala de Drept, pentru cursul de legi fiind.
desemnat profesorul Christian Flechtenmacher.
La Facultatea de Drept din Bucure~ti a luat fiinta in anul 1913 Catedra de
Enciclopedia dreptului,j::ir din anul 1948 discipiina ,,Teoria generala a dreptului" face
parte din programa c!.eJn:vatamant a tuturor facultatilor de drept din Romania.
1
6. Definitia Teoriei generale a dreptului
Teoria generala este disciplina ~tiintifica ce studiaza ansamblul dreptului,
respectiv determinarea, articulatiile ~i esenta lui, alcatuirea ~i structurarea lui ~i
care elaboreaza instrumentele esentiale ~i conceptele fundamentale prin care dreptul
este gandit, instrumente constand in ,,norma juridica", ,,izvorul de drept",
,,raportuljuridic", ,,tehnica juridica".
Din substanta definitiei rezulta urmatoarele aspecte: \
Teoria generala a dreptului este o disciplina ~tiintifica ~i didactic-universitara
care cerceteazagenul (dreptul) ~i nu specia (ramura de drept).
Aceasta disciplina studiaza dreptul privit ca ansamblu, ca sistem. Teoria
genera/ii nu este, a~adar, o ramurii a dreptului.
Teoria generala a dreptului elaboreaza categorii, concepte ~i notiuni
fundamentale, specifice intregului sistem de drept (norma juridica, tehnica
juridica, izvoarele dreptului, raportul juridic, raspunderea juridica). Teoria
generala a dreptului nu se raporteaza la o singura ramura a dreptului, ci
esentializeaza ~i extrage ceea ce este comun ~i definitoriu pentru ansamblul
dreptului.

13
 Costica Voicu

Teoria generalii a dreptului studiaza totodata articulatiile dreptului cu alte

domenii ale ~tiintelor: cu filozofia dreptului, sociologia, politologia,
psihologia.

7. Obiectul specific al Teoriei generale a dreptului

Ca orice ~tiinta, Teoria generalii a dreptului, tinde spre generalizare, spre o
cunoa~tere aprofundata care sa permita formularea conceptelor, categoriilor ~i notiunilor
fundamentale.
Obiectul specific 11 constituie observarea ~i cercetarea fenomenului juridic, a
legilor generate ale vietii juridice, a categoriilor ~i notiunilor generale valabile pentru
lntreaga ~tiinta juridica.
Totodata, Teoria generala a dreptului studiaza ~i cerceteaza cele mai importante aspecte
ale statului, data fiind legatura indisolubila dintre drept ~i stat. Statul ~i dreptul sunt
fenomene sociale speciale ce nu pot fi studiate ~i intelese unul fiira celalalt. Dreptul este o
expresie a vointei sociale in forma statala, un instrument al statului. Statul este, la randul sau,
o organizatie politica ale carei principii structural-functionale sunt fixate in norme juridice.
Teoria generala a dreptului este in fapt un vast laborator in care sunt
elaborate, pe baza metodelor specifice de cercetare, instrumentele prin care sunt
definiteconceptele amintite (norma juridica, raportul juridic, tehnica juridica etc.).
Prin obiectul sau specific, Teoria generala a dreptului dobande~te In prezent o
importanta cu totul speciala, determinata de necesitatea cercetarii dreptului ~i statului in
perspectiv~ globalizarii.--
Este limpede faptul ca la incepotul mIIenlufui-trei--statul ~i cireptul nu ni se mai
inm:Ji~eazii i'n acelea~i imagini de acum zece sau douiizeci de ani.
Regionalismul, considerat ca treaptii intermediara ce conduce la globalizare, se
bazeaza pe transferul deliberat ~i voluntar de suveranitate spre institutii supranationale.
Exista astazi In lume zeci de asocieri de state regionale, asocieri care difera lntre ele prin
\ ir,ttensitatea conlucrarii sau gradul de institutionalizare.
;- Regionalismul de tip european (Uniunea Europeana) este concentrat astazi pe
\constituirea de institutii ~i norme juridice comune statelor membre ale Uniunii Europene.
A~a cum se cuno~te, statul modem a fost principalul exponent ~i aparator al
interesului national; el a creat institutiile adecvate pentru realizarea dezideratelor formulate la
inceputul epocii modeme. Sistemul juridic ~i statul de drept au asigurat ~i garantat libertatile
fundamentale ale omului.
Chestiunea cea mai importanta care se pune astazi la nivel international este aceea ca
acest tip de stat modem nu mai este considerat actorul principal al globalizarii. Slabirea
autoritatii statului, chiar disparitia statului au constituit subiecte serios abordate de juri~ti,
sociologi, politologi etc.
Se admite, aproape unanim, faptul ca statul-natiune se transforma ~i l'~i schimba
atributiile. Iata, cu titlu de exemplu, cateva semne certe ale acestui fenomen:
cedarea unei parti a suveranitatii In procesul integrarii europene;
descentralizarea crescanda ~i transferul de atributii catre organele locale;
pierderea controlului statelor nationale asupra economiei globalizate;

14
 Teoria genera/a
a dreptului

acceptarea armonizarii legislatiei cu cea a altor state;

dependenta de deciziile sau recomandarile marilor organisme financiare ~i
bancare regionale sau intemationale (Fondul Monetar International, Banca
Mondiala).
intregul proces de globalizare vizeaza statul ~i dreptul.
in lucrarea sa,, Sane pregatim pentru secolul XXI", aparuta la New York in anul
1993, Paul Kennedy subliniaza: ,,Per total, chiar daca autonomia ~i functiile statului ~i
dreptului au fost erodate de tendintele transnationale, nu au aparut alte substitute adecvate
care sale inlocuiasca".
Analizand ,,rolul schimbator al statului", in lucrarea ,,Zece mii de culturi, o singura
civilizatie", academicianul Mircea Malita precizeaza (p. 124): "Doua intrebari pretind
raspuns. Una privqte limita inferioara sau pragul pana la care statul ~i institutiile sale pot
ceda din atribute ~i raspunderi. A doua este adresata sarcinilor sale noi, impuse de
globalizare sau de noile infiiti§ari pe care interesele sale ireductibile le iau in noul context
al lumii".
Cel mai dificil domeniu pe care statul este chemat sa-1 rezolve acum in epoca
globalizarii vizeaza dreptatea §i echitatea.
Statele sunt chemate sa asigure in teritoriul lor de competenta tot ce tine de
drepturile sociale (sanatate, educatie accesibila pentru toti, repartitie echitabila a avutiei,
armonizarea intereselor grupurilor §i colectivitatilor ce formeaza societatea).
Mircea Malita este foarte categoric atunci cand afirma "globalitatea nu asigura
ordinea interna ~i aplicarea justitiei. Statele sunt chemate sa faca fata la sfidari noi: trafic
de arme, spalarea banilor, coruptie, terorism, droguri" (op.cit. p.128).
In finalul acestei sectiuni vom prezenta conceptia Prof. Jean - Louis Berget
exprimata in lucrarea ,,Teoria generala a dreptului" aparuta la Editura Dalloz - Paris -
2003.
Autorul define~te Teoria generala a dreptului avand ca obiect ,,intelegerea
fenomenului juridic prin studiul ratiunii sale de a fi, a finalitatilor sale, a conceptelor sale
fundamentale, a modului de punere a sa in opera, a instrumentelor sale §i a metodei sale.
lntr-un cuvant, Teoria generala a Dreptului studiaza ordinea juridica in globalitatea sa
prin expresiile ,,pentru ce?" §i ,,cum?" Ea reprezinta o constructie intelectuala metodica ~i
organizata fondata pe observarea §i explicarea diverselor sisteme juridice, fiind destinata
a defini marile axe de constructie §i de aplicare a dreptului". (op. cit. p. 3-4).
in plan practic, pentru elaborarea §i, poate eel mai adesea, pentru aplicarea concreta
a dreptului, juri§tii trebuie sa apeleze imperativ la Teoria generala a Dreptului pentru a
descoperi, interpreta §i a pune in aplicare diversele solutii posibile. Juristul este obligat a
face apel la Teoria generala a Dreptului pentru a califica unele situatii juridice, a stabili
diversele aspecte ale acestora, pentru a cauta textele §i jurisprudenta aplicabile, pentru a
compara normele juridice, a le intelege ~i a le fixa domeniul lor de aplicare. Totodata,
aceasta ofera prilejul pentru jurist de a intelege spiritul legii, limbajul juridic, definitiile
conceptelor ~i categoriilor juridice, diversele metode de rationament, a principiilor de
interpretare a legii §i mecanismelor de probatiune. (op. cit. p. 11)

15
Costica Voicu =========================

8. Stiintele juridice istorice

Stiintele juridice istorice cerceteaza istoria dreptului dintr-o anumita tara (exemple:
istoria dreptului romanesc; istoria dreptului francez etc.), din anumite bazine de civilizatie
juridica (exemplu: istoria dreptului roman), evolutia generala a fenomenului juridic
(istoria generala a dreptului) sau istoria dreptului din anumite perioade istorice (exemple:
istoria dreptului sclavagist, medieval, modern etc.).
De ce este importanta cercetarea istorica a dreptului?
in primul rand pentru ca ea scoate in evidenta existenta unor legi vizand
aparitia, dezvoltarea ~i disparitia unor sisteme de drept in stransa corelare cu
legitatile dezvoltarii sociale dintr-o tara sau dintr-un bazin de civilizatie
juridica;
in al doilea rand pentru ca cercetarea istorica dovede~te ca structura actuala a
dreptului modern are antecedente ~i legaturi in institutiile vechi. Un important
numar de institutii juridice (familia, proprietatea, contractele, succesiunile etc.)
prezente astazi in dreptul modern al statelor lumii, ii gasim reglementarea in
dreptul vechi, situatii ce probeaza ideea de continuitate In evolutia dreptului;
in al treilea rand ~tiintele juridice istorice ofera Teoriei generale a dreptului
materialul istoric faptic In vederea fundamentarii $i valorificarii concluziilor
teoretice pe plan general;
in al patrulea rand $1iintele juridice istorice cerceteaza doctrinele juridice
(curente, ~coli) In evolutia !or, subliniind rolul acestora In formarea $i
consolidarea unor sisteme de drept ($coala dreptului ·natural, $Coala istorica a
dreptului, pozitivismul juridic, $COala normativista etc.).
Istoria dreptului romanesc este $1iinta juridica istorica, care cerceteaza institutiile
politico-juridice romane~ti din punct de vedere istoric, in dinamica ~i evolutia lor, de la
origini pana 'in prezent, explicand $i argumentand factorii care au determinat actuala
configuratie ~i substanta a acestora. Dreptul care a guvernat relatiile sociale din teritoriile
romane~ti in marea diversitate a perioadelor istoriei poporului nostru, reprezinta trecutul
dreptului actual.
Tstoria dreptului romanesc, ca ~tiinta juridica, extrage din epocile parcurse $i
fixeaza acele elemente, notiuni, institutii, concepte $i categorii juridice care s-au transmis
de la o perioada istorica la alta $i care au conferit dreptului nostru o identitate speciftca, o
personalitate distincta fata de dreptul altor popoare.
Istoria gandirii politice - juridice este $tiinta sociala care studiaza ideile,
conceptiile, doctrinele care se refera la drept, la esenta ~i rolul dreptului, la modul de
organizare ~i reglementare a relatiilor sociale prin intermediul dreptului.

9. Stiintele juridice de ramura

Obiectul ~tiintelor juridice de ramura il constituie studierea $i cercetarea
fenomenelor juridice particulare, specifice unei anumite ramuri de drept.
Stiintele juridice de ramura alcatuiesc subsisteme de baza al sistemului ~tiintelor
juridice.

16
 Teoria generald
adreptului

Fiecare ~tiintajuridica de ramura (~tiinta dreptului constitutional, a dreptului penal,

a dreptului civil, a dreptului administrativ, a dreptului international public) studiaza
normele juridice specifice ramurii respective in concordanta cu relatiile sociale ce
alcatuiesc obiectul de reglementare juridica propriu acesteia.
A~adar, fiecare ramura a sistemului dreptului este alcatuita dintr-un grup compact
de norme specifice, organic legate intre ele, norme care reglementeaza o categorie aparte,
strict determinata de relatiile sociale, prin utilizarea unor metode ~i principii comune.
Astfel, !jtiin(a dreptului civil reglementeaza relatiile sociale cu continut patrimonial
(raporturi de proprietate, raporturi obligationale etc.) precum ~i relatii personale
nepatrimoniale (dreptul de proprietate intelectuala, existenta ~i integritatea morala a
persoanei), folosind o metoda specifica, aceea a egalitatii partilor (metoda echivalentei).
Dreptul civil contribuie la formarea ~i consolidarea unei con~tiinte juridice corecte
~i unui comportament social corespunzator al oamenilor, prin faptul ca sanctioneaza
abuzul de drept comis de catre o persoana in exercitarea unui drept subiectiv civil, prin
recunoa~terea unor efecte juridice pozitive pentru manifestarea bunei-credinte.
~tiinfa dreptului constitutional reglementeaza relatiile sociale ce apar ~i se
dezvolta In procesul exercitarii puterii de stat. Constitutia, definita ca legea fundamentala
a statului, cuprinde norme ~i principii pe care alte ramuri de drept le utilizeaza pentru a
reglementa domeniile lor de activitate. De altfel, fundamentul juridic al fiecarei ramuri de
drept se regase~te in Constitutie. 0 democratie constitutionala are o caracteristica
definitorie: aceea ca principiile ~i regulile specifice ramurilor de drept sunt prevazute in
Constitutie ~i au forta pe care le-o confera suprematia legii fundamentale.
~tiinfa dreptului penal desemneaza ansamblul de idei, teorii ~i conceptii cu
privire la dreptul penal. Ca ramura de drept, dreptul penal nu reprezinta doar o suma de
norme juridice, ci un sistem '.inchegat, structurat in jurul unor principii ~i institutii juridice
fundamentale: infractiunea, sanctiunea ~i raspunderea penala. Dreptul penal este
considerat principalul instrument in activitatea complexa de aparare a celor mai
importante valori sociale (statul, viata, sanatatea ~i proprietatea persoanei, proprietatea
publica etc.) ce pot fi afectate prin savar~irea unor fapte penale. Normele juridice de drept
penal stabilesc ce fapte constituie infractiuni, conditiile raspunderii penale, sanctiunile ~i
celelalte masuri ce pot ti dispuse in cadrul procesului penal impotriva persoanelor care au
savar~it infractiuni.
~tiinta dreptului administrativ reglementeaza relatiile sociale speci:fice
activitatii de organizare a executarii concrete, practice, a legii ce se realizeaza in principal
prin sistemul organelor administratiei publice. Normele juridice specifice dreptului
administrativ sunt guvemate de principiul legalitatii administratiei publice, principiul
revocabilitatii actelor administrative, principiul ierarhiei in exercitarea competentei etc.
In conceptia prof. Antonie Iorgovan (Drept administrativ - 1994 - vol. T, p. 216)
,,~tiinta administratiei este o ~tiinta specializata care are ca obiect cunoa~terea
fenomenologiei administrative in toata complexitatea ei, formuland principii ~i solutii
pentru perfectionarea permanenta a organizarii ~i functionarii structurilor administrative,
in functie de valorile de comanda ale puterii politice, de necesitatile economico-sociale,
de nivelul general de cultura ~i civilizatie".

17
Costica Voicu

~tiinta dreptului international reglementeaza relatiile create de state ~i alte

subiecte de drept international pe baza acordurilor de vointa exprimate in tratate,
conventii ~i alte izvoare de drept. Normele juridice de drept international se formeaza pe
baza acordului de vointa al statelor, care compun societatea internationala, relatii in care
statele se manifesta ca titulare ale drepturilor Jor suverane.

10. ~tiinteleajutatoare (participative)

Cunoa~terea in profunzime a fenomenului juridic, care se prezinta astazi intr-o
deosebita dinamica ~i complexitate, precum ~i interpretarea ~i aplicarea corecta a
normelor juridice, nu poate fi realizata de ~tiinta dreptului rara ca acesta sa faca apel la
uncle ~tiinte ajutatoare sau participative, care nu fac parte din sistemul propriu-zis al
~tiintelor juridice.
Este locul sa subliniem faptul ca ~tiintele juridice nu pot exista ~i nu se pot
dezvolta deta~ate de alte ramuri ale ~tiintei. Multitudinea de relatii sociale create ~i amplificate
in campul realitatii juridice contemporane, care trebuie studiate ~i cercetate atent, determina
~tiinta dreptului sa utilizeze mijloace ~i metode ~tiintifice proprii altor categorii de ~tiinte:
~tiintele medicale, chimia, fizica, antropologia, balistica, ~tiintele economice, matematica,
informatica etc.
in categoria ~tiintelor ajutatoare sau participative sunt incluse: criminalistica,
medicina legal a, sociologia juridica, statistica juridica, logica juridica etc.
Aceste discipline sunt, in extrem de numeroase cazuri, indispensabile cunoa~terii ~i
cercetarii unor aspecte concrete ale fenomenului juridic, precum ~i aplicarii corecte a
normelor juridice, interpretarii ~tiintifice ~i valorizarii corespunzatoare a unor probe ~i
mijloace de probii.
Spre exemplu, astazi nu se poate concepe ca ~tiinta dreptului sa nu apeleze la
exceptionalele posibilitati pe care le ofera criminalistica, definita ca ~tiinta a investigatiei
penale. Prin caracterul sau pluridisciplinar, criminalistica a fost una dintre primele ~tiinte
de granita care s-a dezvoltat in stransa legatura cu ~tiinta dreptului.
Criminalistica utilizeaza astazi tehnici moderne de examinare a urmelor ~i a
corpurilor delicte in diferite radiatii, din spectrul vizibil ~i invizibil, microscopia
electronica, identificarea pe baza AND-ului (amprenta genetica), aplicatii ale tehnicii de
calcul In identificarea persoanelor dupa urmele papilare (este vorba de tratarea
matematica a analizei imaginilor care permite identificarea automata a amprentelor) -
sistemul AFTS. Acest sistem se afla In dotarea Politiei Romane din anul 1996. Are o
capacitate de stocare de peste 1 milion impresiuni digitale. in primii opt ani de exploatare,
cu ajutorul acestui sistem, au fost identificati peste 15.000 de infractori.
Statistic" ju,liciClra ofera ~tiintei dreptului concluzii extrem de valoroase ~i
obiective prin analizele statistice privitoare la dimensiunea fenomenului criminalitatii,
tendinte1e de evolutie ale acestuia, domenii noi in care se manifesta criminalitatea, forme
noi de producere a infractiunilor (crima organizata, coruptia, traficul de stupefiante,
spalarea banilor, criminalitatea informatica etc.).
Sociologia politica # sociologill juridica ofera ~tiintei dreptuiui date ~i concluzii
generale rezultate din cercetarea fenomenului politic ~i juridic prin intermediul

18
 Teoria genera/ii
a dreptului

procedeelor, metodelor ~i tehnicilor specifice. La randul sau, sociologia juridica

recepteaza rezultatele cercetarii concrete a statului ~i dreptului realizate de ~tiintele
juridice.
Jnterferenta care se creeaza intre ~tiinta dreptului ~i ~tiintele sociologice
particulare (sociologia politica ~i sociologia juridica) este determinata de faptul ca cea
dintai ( dreptul) studiaza numai o latura a vietii sociale, respectiv fenomenul juridic,
pe cand celelalte doua cerceteaza statul ~i dreptul in special sub aspectul legaturii
acestora cu celelalte fenomene sociale.
Logica juridicii este definita in manualul prof. Petre Bieltz - Bucure~ti 1998 - p.
13 ca: "o disciplina logica relevanta pentru studiul problematicii dreptului ~i pentru
activitatea juridica in general, mai exact, ca disciplina ale carei rezultate sunt
semnificative in elaborarea, interpretarea ~i aplicarea dreptului.

11. Concluzii
1. Teoria generala a dreptului are o organizare interna logica, capabila sa
!ndeplineasca functia sa de explicare a fenomenului juridic.
2. Cuno~tintele, notiunile ~i conceptele pe care le extrage din cercetarea globala a
fenomenului juridic, sunt sistematizate dupa reguli ~i tehnici specifice.
3. Teoria generala a dreptului nu inventariaza ~i nu insumeaza aritmetic
cuno~tintele ~i rezultatele cercetarii ~tiintifice dobandite de ~tiintele juridice
particulare (de ramura) sau ~tiintelejuridice ajutatoare (participative).
4. Teoria generata a dreptului patrunde in complexitatea fenomenului juridic
pentru a ajunge la formularea conceptelor care sunt expresii sintetice ale analizei ~i
cercetarii pe care o desra~oara.
5. Conceptele ~i categoriile juridice elaborate de ~tiinta dreptului cuprind ceea ce
este valabil pentru toate disciplinele de ramura (exemple: conceptul de norma
juridica, de raport juridic, izvor de drept, raspundere juridica etc.).

19
Costica Voicu

CAPITOL UL II

METODOLOGIA JURIDICA

1. Notiunea metodologiei juridice

~tiinta dreptului, chemata sa cerceteze realitatea juridica extrem de dinamica $i
complexa, este preocupata In mod constant pentru perfectionarea mijloacelor specifice de
cunoa$tere a obiectului sau.
intr-o lume caracterizata printr-o mobilitate deosebita a structurilor sale
componente, $tiinta dreptului trebuie sa opereze, alaturi de metodele traditionale de
cercetare, cu metode noi de explicare ~i interpretare a realitatii juridice.
Rolul de a analiza metodele cercetarii $tiintifice a dreptului revine metodologiei
juridice care poate Ji definitii drept !jliin(a despre !jliin(a dreptului, o ~tiinta care
dezvaluie aspecte dintre cele mai importante ale fenomenului juridic.
in lucrarea ,,Teoria $i practica dreptului", publicata la Bucure$ti in anul 1946, prof.
Mircea Manolescu define~te metodologia juridica ca ,,$tiinta a cailor pentru aflarea
adevarului; este disciplina care cerceteaza modul cum lucreaza omul de ~tiinta juridica ~i
artizanul dreptului, fiindca in fiecare artizan al dreptului este o iubire de adevar ~i este deci un
om de ~tiinta".
Metodologia juridica are ca obiect raporturile dintre metodele cu care omul de
~tiintajuridica actioneaza pentru cautarea ~i gasirea adevarului.
Metodologia juridica insote~te ~tiinta dreptului in globalitatea sa. Problema cautarii
adevarului se pune In arta legiuitorului, a organelor judiciare, a magistratului ~i a
avocatului, adica pentru toate segmentele activitatii de inraptuire a justitiei.
Pentru fiecare din aceste segmente, metodologia juridica explica raporturile,
legaturile, relatiile ce se stabilesc intre metodele utilizate inaintea, in timpul sau dupa
finalizarea actului de cercetare ~tiintifica.
A~adar, definim metodologia juridicii drept un sistem de factori (principii, norme
~i criterii metodologice) care explica raporturile ~i legaturile care se stabilesc intre
metodele specifice de cunoa$tere ~i cercetare a fenomenului juridic.
Metodologia juridica reprezinta in cele din urma ~tiinta despre metoda juridica
(methodos = metoda; logos = ~tiinta), adica ~tiinta despre metodele de investigatie, de.
cunoa~tere, de analiza ~i cercetare a fenomenului juridic. ··,·~--···--·-~·"····" .
Ca orice ~tiinta, metodologia juridica include in continutul sau norme, principii ~i
criterii metodologice impuse de evolutia celorlalte categorii de ~tiinte (~tiinte
fundamentale, aplicative etc.), 1n contextul cre~terii complexitatii realitatilor sociale,
juridice etc.

2. Metoda logica de cercetare juridica

Metoda logica este cea mai utilizata metoda, ea fiind practic prezenta in orice act
de gandire elementara ~i ~tiintifica.

20
 Teoria genera/ii
a dreptului

In cadrul cercetarii ~tiintifice juridice METODA LOG/CA desenmeazii suma

procedeelor, tehnicilor $i operafiunilor metodologice $i gnoseologice specifice, care ne pun
in ipostaze, ca cercetiitor sau analist, sii descifriim structura $i dinamica raporturilor
(relapilor) stabilite intre componentele sistemului juridic existent in societate la momentul
demersului nostru $(iinfific.
Metoda logica este proprie ~tiintelor sistematice. Dreptul este, prin esenta lui, o ~tiinµ
sistematica pentru ca este expresia juridica cea mai sintetica a vietii sociale. Dreptul creeaza
pentru societate un sistem de reglementare coerent, logic ~i explicat, realizand concordan,ta·\
intre normele juridice elaborate ~i realitatile concrete, imediate pe care este chemat sa le
cerceteze. \
Aceste considerente au racut ca multi autori sa considere dreptul ca matematica
~tiintelor sociale. in drept, ca ~i in matematica se opereaza cu ipoteze care treb~ie
demonstrate, trebuie probate. In dreptul procesual penal ~i civil, normele juridice existente
obliga persoana care face o afinnatie in fata instantei s-o dovedeasca, fiind stabilite ~i regulile
ce alcatuiesc tehnica dovezii.
De ce consideram dreptul ca matematica a ~tiintelor sociale:
pentru ca dreptul oglinde~te In chipul eel mai obiectiv ~i exact gradul de
organizare ~i puterea unui stat;
pentru ca dreptul este expresia gradului de libertate a unui popor;
pentru ca dreptul este expresia concentrata a gradului de civilizatie a unui
popor;
pentru ca dreptul proiecteaza imaginea viitoare a evolutiei unui stat.
Stiinta dreptului analizeaza logic fenomenul juridic, astfel incat, prin rigoarea ~i
consecventa logica pe care le promoveaza sii confere nota de coerenta ~i articulare a
intregului sistem, inlaturand riscurile aproximatiilor (notiunilor insuficient clarificate) sau
a contradictiilor interioare.
Ideile, normele, principiile, categoriile ~i conceptele juridice sunt exprimate in
propozitii clare care pot fi: imperative, prescriptive, stimulative, de recomandare sau de
interdictie.
Analistul ~i cercetiitorul juridic - om de ~tiinta sau practician (jurist, avocat,
procuror, judecator) - opereaza cu lntregul arsenal al logicii. Metoda logica ofera acestora
posibilitatea de a formula, de a construi propozitii juridice care exprima reguli, dar ~i
propozitii care explica ~i comenteaza regulile pe care le identificam In normele juridice.
Logica juridica are o importanta deosebita in opera de interpretare a dreptului,
precum ~i In analiza finalitatii acestuia, respectiv daca valorile sociale sunt ocrotite in
mod concret.

3. Metoda comparativa de cercetare juridica

Comparatia se define~te ca operatiunea prin care cercetatorul sau analistul
fenomenului juridic urmare~te sa constate, sa fixeze, elemente identice sau divergente la
douii fenornene cercetate.
Inca din zorii aparitiei statului s-a simtit nevoia compararii sistemelor de drept ale
diverselor state. Antichitatea greaca ~i romana ne ofera numeroase exemple asupra
interesului cu care conducatorii unor state, filozofii ~i juri~tii timpului, cercetau dreptul
21
Costica Voicu

altor popoare. Spartanul Licurg ~i atenianul Solon, cunoscuti legiuitori ai antichitatii, /

calatoreau pe meleaguri straine pentru a cunoa~te institutiile, legile ~i obiceiurile altor
/
cetati, inainte de a-~i elabora propriile legi. /
Astazi metoda dreptului comparat este impusa de realitatea fenomenului juridic 1- ,
international in cadrul caruia statele dezvolta multiple legaturi bi $i multilaterale $i /
asistam la amplificarea interdependentelor in plan economic ~i cultural al tarilor lumii. /
Nevoia cunoa$terii $i cercetarii diverselor sisteme nationale de drept constituj,f
astazi un imperativ pentru legiuitorul fiecarui stat.
Conceptia moderna asupra necesitatii dreptului comparat s-a fundamentat in
j
ultimele decenii ale secolului al XIX-lea in Europa. Astfel, in Germania, Anglia, Frant $i
Belgia s-au infiintat primele asociatii care aveau ca scop studiul dreptului altor taril $i
introducerea dreptului comparat ca obiect de studiu din cele mai prestigioase universit~ti
europene. '
La Paris, in anul 1869, s-a infiintat Societatea Francezii de Legislatie Comparatii,
care $i-a fixat ca scop acela de a facilita practicienilor cunoa$terea dreptului strain, in
vederea solutionarii conflictelor de legi, dar ~i pentru a identi:fica in legislatia altor state
modele $i solutii de perfectionarea a propriului drept.
in acela~i an, 1869, se ln:fiinteazii la Universitatea din Oxford (Marea Britanie) o
catedrii de drept comparat.
Cea mai importanta reuniune a juri~tilor europeni specializati in dreptul comparat
s-a organizat la Paris In anul 1900, manifestare $1iintifica care a marcat na$terea unei noi
$1iinte juridice: $tiinta dreptului comparat careia i-a conferit o bazii teoretica, o
metodologie ~tiintifica, definindu-i campul de actiune $i precizandu-i scopurile.
Scoala dreptului comparat ii are ca intemeietori pe celebrii juri~ti francezi
Raymond Saleilles $i Eduard Lambert.
Primul dintre ace$tia considera dreptul comparat ca o ~tiinta auxiliara drcptului
national, conferindu-i un scop practic $i functii concrete.
Eduard Lambert dezvolta conceptia Jui Saleilles $i afirma ca functia dreptului
comparat este de a fixa regulile comune dintr-o realitate juridica foarte diversa.
Cercetatorii actuali ai fenomenului juridic universal considera ca dreptul comparat
1ndepline$te urmatoarele functii:
functia de cunoa~tere a dreptului national;
functia normativa;
functia $1iintifica;
functia de a contribui la unificarea legislatiilor.
Aceasta clasificare a functiilor dreptului comparat o gasim in lucrarea prof. Victor
Dan Zlatescu ,,Drept privat comparat", Editura Oscar Print, Bucure~ti, 1997, p. 43.

22
 Teoria genera/ii
a dreptului

Cele patru reguli ale comparafiei

Regula nr. 1: Se comparii numai ceea ce este comparabil

Potrivit acestei reguli, cercetiitorul juridic trebuie sii stabileascii mai intai dacii
sistemele comparate apartin aceluia~i tip istoric de drept sau apartin unor sisteme de drept
diferite. Dacii sistemele de drept din care fac parte institutiile comparate sunt din punct de
vedere ideologic antagoniste, este !impede cii procedeul comparatiei va fi relevant doar
sub aspectul identificiirii diferentelor.
in cadrul acestei reguli vom opera cu douii categorii de comparatii:
compara(ia afirmativii care pune in evidentii asemiinarile de substanta, fondul
comun al institutiilor juridice comparate;
compara(ia contrastantii sau analiza de contrast care pune in lumina deosebirile
dintre institutiile juridice comparate.
In sensul eel or ariitate mai sus este convingator exemplul prin care comparam unele
institutii juridice din reglementarea dreptului romano-germanic, din care face parte ~i
sistemul nostru de drept ~i sistemul dreptului islamic (musulman).
Astfel, dreptul de proprietate in dreptul islamic are la baza conceptia potrivit careia
intregul pamant apartine lui Alah ~i trimisului sau Mahomed, proprietatea fiind
permanenta, neexistand institutia prescriptiei. Deosebiri esentiale sunt constatate ~i In
privinta modurilor de dobandire a proprietatii.
Deosebirile, uneori fundamentale, dintre cele mai importante institutii juridice, sunt
evidente, de.__e:xen;1plu in privinta casatoriei. in dreptul islamic casatoria este 0 tranzactie
civil a, un contract racut In vederea ,,d!_~!!:!L1lL9~.~.JsLDJJ~1!X<L9~ .. o f~!lfy}y'~,, drept
recunoscut'htimai barbatului. Femeia musulmanii nu se poate casatori decat cu un biirbat
rriusuhnan, fiind interzis autoritatilor sa oficieze o altfel de casatorie.
Conditia femeii sub aspect juridic este cea a'@.~Ii>~;ill~n~~t inca.ea~ile: ca fata, ea
este sub autoritatea tatalui ~i nu se poate casatori rara consimtamantul acestuia. Ca femeie
maritata, ease afla scl;aiiforifate(lj()futuicarepoate sa o lmpiedice sa iasa din casa sau sa
lucreze;dupaciimpoate sa 0 oblige sapgalj:evoalul traditional.
Tnformatiile ~i datele relevate de asemenea comparatii sunt pretioase pentru
cercetatorul juridic caruia i se infiiti~eaza elementele de puternica particularitate pe care
le contin sistemele de drept comparate.

Regula nr. 2: Niciodatii comparafia a douii institufii juridice sii nu se

facii izolat, in afara contextului legal in care institu(iile
comparate sunt incadrate

Cu alte cuvinte, termenii supu~i comparatiei trebuie luati in considerare in

conexiunile !or reale, In contextul social, politic, economic ~i cultural din care au rezultat.
Aceasta regula impune cercetiitorului sa plece, in procesul de analiza comparatista
de la cunoa~terea principiilor de drept fundamentale care piloteaza sistemele de drept
comparate. Trebuie impusa regula ca fiecare institutie se afla intr-o stransa
interdependenta cu alte institutii. Decupand institutia din sistemul ciireia ii apartine ~i

23
Costica Voicu

racand abstractie de conexiunile pe care aceasta le are, nu vom ajunge decat la concluzii
inutile, false.
Astfel, o norma juridica fixata intr-un anumit capitol al unei legi, nu poate ft
inteleasa complet $i corect daca nu se face ape! la textele introductive in care gasim
formulate principiile generate, ori daca nu sunt analizate dispozitiile finale ale acelor legi.

Regula nr. 3 Cercetarea unei institu(ii juridice trebuie /Ikuta luand in

considerare totalitatea izvoarelor de drept din sistemele
juridice comparate
In literatura juridica este acceptata ideea potrivit careia unul dintre criteriile de
delimitare ale marilor sisteme de drept ii constituie structura izvoarelor de drept.
Tntr-o comparatie, pe care o face cercetatorul juridic, esential nu este textul de lege
in sine, ci norma juridica care poate fi analizata numai in contextul izvoarelor din care ea
s-a nascut. Drept urmare, trebuie sii tinem seama de puterea acestor izvoare, de ierarhia
lor, de raporturile dintre ele, de modurile concrete in care aceste izvoare se completeaza
reciproc.
Marile sisteme de drept, despre care vom vorbi intr-un capitol distinct, difera intre
ele in primul rand din punctul de vedere al izvoarelor de drept.
Astfel, dreptul romano-germanic recunoa$te ca izvoare de drept: legea,
jurisprudenta ~i cutuma. Ultimele doua, de~i au un caracter subsidiar, au capacitatea de a
completa lacunele legii (socotit izvor fundamental) sau chiar sa-i aduca unele corective.
Comparativ cu sistemul romano-germanic, sistemul britanic are ca izvor principal
practica judecatoreasca Uurisprudenta), legea scrisa fiind considerata ~i in prezent un
izvor de drept subsidiar.
Sistemul de drept islamic ni se inrati~eaza in coordonate total diferite de sistemele
mentionate mai sus. Tzvorul fundamental al acestui sistem de drept este Coranul, a~a cum
in dreptul statelor africane cutuma este singurul izvor de drept.

Regula nr. 4: Termenul comparat trebuie apreciat finand seama nu

numai de sen.ml initial al normei, ci # de evolu/ia
acesteia in timp, in procesul de aplicare a normei

in imensa majoritate a legislatiilor nationale exista texte de lege care supravietuiesc

unor perioade istorice diferite, situatie care poate determina ca forma initiala a normei
juridice sa evolueze astfel !neat sensul acesteia sa apara complet diferit. Ce trebuie sa
facii, in asemenea situatii, cercetatorul comparatist? Acesta trebuie sa cerceteze literatura
de specialitate, sa descifreze moravurile ~i traditiile epocii In care norma a fost definita ~i
formulata initial.
A~a de exemplu, un cercetator francez care dore~te sii faca un studiu comparativ
intre dreptul penal roman ~i dreptul penal francez, privind institutia juridica a proprietatii
sub aspectul normelor juridice de drept penal roman, ce protejeazii aceasta valoare
sociala, se confruntii cu sensul ~i lntelesul a doi termeni:

24
 Teoria genera/a
a dreptului

eel de avut ob~tesc existent In reglementarea penala In perioada anterioara

Revolutiei Romane din decembrie 1989 ~i care s-a mentinut inci:'i doi ani in
Codul Penal.
eel de avut public introdus prin Decizia Curtii Constitutionale in anul 1992,
explicat ~i comentat de o veritabila literatura juridica.
in acest exemplu, cerceti:'itorul trebuie si:'i acceseze o vasta literatura de specialitate
anterioara ~i posterioari:'i anului 1989, sa inteleagi:'i contextul social, politic ~i economic in
care cei doi termeni au fost utilizati In legislatia penala a timpului.

Concluzii asupra celor patru reguli

cele patru reguli se aplica de cerceti:'itorul juridic In procesul efectuarii
studiului comparativ;
regulile prezentate mai sus alci:'ituiesc metoda ~tiintifica de efectuare a
comparatiei;
cele patru reguli se aplici:'i numai dupi:'i ce analistul sau cercetatorul juridic
realizeaza integral procedura premergatoare comparatiei propriu-zise. Aceasta
proceduri:'i il obliga pe cercetator sa selecteze elementele ce urmeazi:'i a fi
comparate (norme juridice, institutii juridice, legi organice, legi speciale etc.)
in functie de un anumit aspect avut in vedere de eel ce efectueaza comparatia,
aspect ce va fi definit de la lnceput ca factor comun;
procesul comparatiei, in care se opereaza cu cele patru reguli, reclama
utilizarea obligatorie a trei termeni logici:
a) comparatum, adica legislatia nationala a cercetatorului sau analistului juridic
(analist roman, englez, francez, american etc.), cand comparatia se efectueaza in scopul
clar definit al perfectionarii propriei legislatii sau a unei mai cuprinzatoare cunoa;;teri a
acesteia.
b) comparandum este termenul logic care intervine in situatia cand se compari:'i
dreptul a doua state sau a mai multor sisteme de drept. De exemplu, cercetatorul juridic
roman care compara conceptul juridic de crima organizata a~a cum 11 regase~te
reglementat in dreptul englez, american, german ~i italian. Sau norma j uridica din dreptul
roman privitoare la bancruta frauduloasa, comparata cu institutia corespunzi:'itoare din
dreptul francez. Este locul sa subliniem in acest cadru explicativ faptul ca legislatiile
comparate trebuie sa aiba o anumita zona comuni:'i, in sensul ca realitatea juridica din
sistemele comparate trebuie sa fie asemanatoare. Daca revenim la exemplul privitor la
conceptul de crima organizata trebuie sa evidentiem faptul ca realitatea juridica din
statele mentionate confirmi:'i existenta ~i amplificarea fenomenului de crima organizata.
c) tertium comparationis nu desemneaza al treilea termen al comparatiei, nu
reprezinta nici rezultatul final al acesteia, ci o nofiune comuna superioara, degajata din
comparafia a dona nofiuni sau institufii. Este o notiune care le inglobeaza pe primele
doua (comparatum ~i comparandum). Acest tertium comparationis se alege de catre
cercetator sau analist. Jn acest cadru explicativ, extrem de general, concluzionam asupra
faptului ca tertium comparationis reprezinta, in ultima instanfi:'i, o problemi:'i de inspiratie a
cercetatorului juridic.

25
Costica Voicu =========================

Data fiind importanta dreptului comparat, consideram relevante in contextul

acestui capitol cele mai reprezentative opinii exprimate de Prof. Constantinesco
in cele doua volume ale ,,Tratatului de drept comparat" - 1999, Editura All -
Bucure~ti.
Autorul distinge urmatoarele faze ale comparatiei:
Faza nr. 1: cunoa~terea termenilor de comparat. Aceasta prima faza presupune
respectarea urmatoarelor reguli:
a) termenul de comparat trebuie studiat astfel cum el a fost formulat ~i nu cum
este aplicat.
b) termenul de comparat trebuie examinat pleciind de la sursele sale originare.
Aceasta presupune studierea izvoarelor dreptului respectiv, cunoa~terea terminologiei
juridice ~i a limbii In care sunt redactate normele juridice comparate.
c) termenul de comparat trebuie studiat in complexitatea totalitatii izvoarelor
ordinii juridice respective. Aceasta inseamna luarea in considerare a faptului ca fiecare
sistem de drept are o pluralitate de izvoare, motiv pentru care se impune studierea tuturor
izvoarelor (cutuma, doctrina, jurisprudenta etc.).
d) comparatistul trebuie sa respecte ierarhia izvoarelor juridice, dat fiind faptul ca
fiecare sistem de drept are propria ierarhie a izvoarelor (nu toate izvoarele au aceea~i
valoare ~i autoritate).
e) comparatistul trebuie sa interpreteze termenul de comparat potrivit metodelor
caracteristice sistemului juridic respectiv.

Faza nr. 2: intelegerea termenului de comparat este obligatorie pentru simplul

motiv ca a cunoa~te nu este sinonim cu a intelege. A intelege termenul de comparat
inseamna a-l reintegra pe acesta in cadrul general al ordinii sale juridice, precum ~i
cunoa~terea raporturilor sale cu ordinea juridica. Jn acest scop, comparatistul trebuie sa
iasa din cadrul strict juridic, sa patrunda cu adevarat in zona mai adiincii, acolo uncle se
afla radacinile normelor juridice. Astfel el poate sa lnteleaga componentele: umana,
religioasa, istorica, morala, sociala ~i politica ale ordinii juridice respective.

Faza nr. 3: compararea propriu-zisa care inseamna extragerea asemanarilor ~i a

deosebirilor dintre termenii comparati.
in completarea celor redate mai sus, apreciem ca relevante concluziile formulate de
Prof. Michel Fromont in lucrarea ,,Mari sisteme de drept strain" (Editura Dalloz - Paris -
2001 -p. 3-7) cu privire la ,,funcpile comparatiei":
a) comparatia face posibila o mai buna cunoa~tere a dreptului national (cu alte
cuvinte sunt puse in evidenta mai clar punctele tari ~i punctele slabe ale dreptului
national).
b) prin comparatie se pot initia reforme legislative reprezentative. De exemplu, in
Franta a fost introdusa, sub influenta dreptului german, institutia mediatorului, iar cea de
avocat al poporului a fost copiat din dreptul suedez. Chiar jurisprudenta straina a
influentat dreptul francez.

26
 Teoria generala
adreptului

c) comparatia stimuleaza dezvoltarea relatiilor internationale, materializata in

elaborarea unor conventii internationale care tind sa unifice diferite ramuri ale dreptului
privat.
d) comparatia faciliteaza dezvoltarea unui drept comun. Singura chestiune care se
pune este cea de a ~ti daca acest drept comun Gus commune) va fi doar eel al Europei
continentale, eel al intregii Uniuni Europene, sau el va fi comun pentru toate tarile
dezvoltate. Viguroasa mondializare a relatiilor economice ~i culturale va face posibila
aparitia unui drept cvasi-mondial.
e) comparatia obliga la dezvoltarea teoriei generale a dreptului ~i a filozofiei
dreptului. Dreptul comparat permite selectarea obiectivelor valabile pentru toate sistemele
de ordine juridica: echitate, justitie, securitate, libertate ~i solidaritate in familie, libe11ate
~i protectie in viata economica, libertate ~i securitate in raporturile individuale cu puterile
publice.
Societatile moderne sunt cele care confera dreptului functia fundamentalii de
transformare a societatii care poate lnsemna in simple ameliorari sau In schimbarea
radicala a societatii.
Societatile traditionale atribuie dreptului funcfia de conservare a ordinii sociale,
eel mai adesea justificata prin religie.
in societatile moderne (Europa, cele doua Americi, Australia, Noua Zeelanda)
conceptul de ordine sociala este construit ~i functioneaza pe trei piloni principali:
individualismul, care inseamna recunoa~terea faptului ca individul are
aptitudinea de a avea drepturi subiective;
Iaicitatea, care determina sustragerea dreptului de sub influenta religiei;
liberalismul, care confera dreptului prerogativa de a organiza ~i garanta
protectiajuridica a indivizilor fata de forta Statului.
Dreptul constituie elementul major al organizarii societatii ~i el este eel care
beneficiaza de un mare prestigiu in statele moderne.

4. Metoda istorica de cercetare juridica

Dreptul, prin esenta sa, urmeaza drumul evolutiei societatii umane, in el
oglindindu-se nivelul de dezvoltare economica, politica ~i culturala al societatii la un
moment dat.
in activitatea de cercetare juridica capata o dimensiune cu totul speciala - dezvaluirea
sensului evenimentelor care s-au succedat de-a lungul istoriei. Fiecare lege ~i fiecare cod de
legi, care au fost elaborate de la inceputurile statului ~i dreptului, cuprind in substanta lor
expresiile cele mai convingatoare ale moravurilor de atunci, sintetizand necesitatile reale ale
vietii.
Metoda istorica de cercetare ~tiintifica a dreptului consta in analiza conditiilor
economice, sociale, politice ~i de alta natura, completata cu cercetarea diferitelor
categorii, tipuri de stat ~i drept, a structurii ~i functiilor acestora in evolutia lor de la o
oranduire la alta ~i in cadrul aceleia~i oranduiri in diferite etape.
In acest migalos proces de cercetare care vizeaza o infinitate de fapte concret-
istorice, evenimente ~i situatii de o mare complexitate, TEORIA GENERAL.\ A
DREPTULUI distinge esentialul de neesential, ceea ce este logic de ceea ce este
27
Costica Voicu =========================

intamplator, aducand in prim planul interesului tendintele de dezvoltare in perspectiva a

statului ~i dreptului.
Pentru acest motiv cunoa~terea reglementarilor legale, a organizarii statale, a
evolutiei in timp a organizarii justitiei, constituie, fiecare in parte ~i toate la un loc, un
important document $i pentru istorie.
Marile edificii juridice precum: Legea celor XII Table, care a fost in vigoare, cu
unele modificari, peste o mie de ani, impresionanta opera legislativa construita de
Justinian, codul lui Hammurabi, codul lui Manu etc. sunt expresia evolutiei istorice a
umanitatii, a formelor ei de organizare statalii ~i juridica.
In istoria dreptului romanesc, arheologia juridica a pus la dispozitia cercetatorului
Tablitele Cerate descoperite la Ro~ia Montana intre anii 1786 ~i 1855, care fumizeaza
informatii ~i probe exceptionale despre modul de constituire a sistemului de drept daco-
roman, in contextul unei sinteze globale ale celor doua civilizatii. Formele dreptului vechi
romanesc fac dovada spiritului umanist al poporului nostru: legea tarii sau obiceiul
pamantului se deta$eaza prin originalitatea sa rezultata din modul de viata al stramo$ilor
no~tri, din organizarea prestatala ( ob$ti teritoriale) ~i cea statala incipienta ( cnezate,
voievodate, tari).
Dreptul feudal romanesc, ilustrat de Pravila lui Matei Basarab in Tara Romaneasca
(1652) ~i Pravila Jui Vasile Lupu (1646), cuprinde reglementari noi, care oglindesc
schimbarile produse in viata economica, politica, culturala a statelor romane$ti.
Creatia juridica a fiecarui popor, de-a lungul epocilor istorice, se integreaza In mod
obiectiv in cultura poporului $i epocii respective. Cultura juridica contribuie $i, in acela~i
timp, depinde de nivelul culturii generate a poporului respectiv.
Prin constructia sa logica ~i esentialmente tehnica dreptul, ideile ~i conceptiile
juridice se propaga de la o etapa la alta, de la un popor la altul. Este in fapt un proces
istoric, un proces extrem de actual, definit de catre speciali$ti CONTAMTNARE
JURIDICA.
Cercetarea istorica scoate la Jumina faptul ca istoria civilizatiei umane este strabatuta
de la un capat la altul de ideea dreptului, ideea de justitie. Practic, fiecare sistem de drept,
fiecare mare familie de drept, contine in substanta sa elemente 'imprumutate, receptate din alte
sisteme contemporane.
in egala masura, metoda istorica de cercetare juridica reliefeaza permanentele
dreptului, constantele acestuia, respectiv institutiile, categoriile ~i normele juridice care 'i$i
mentin existenta pe parcursul unor lungi perioade istorice.
,,Originea ~i aparitia statului ~i dreptului nu pot fi studiate rara sa se porneasca de la
punctele de vedere afirmate in istorie. Uneori, pe baza unor date istorice, se realizeaza
reconstituirea fizionomiei unor institutii ale dreptului, actiune ce permite o analiza
retrospectiva cu largi implicatii in intelegerea pozitiei respectivelor institutii in dreptul
actual", apreciaza prof. N. Popa, in cursul de Teoria generala a dreptului Bucure~ti 1996,
p. 35.

28
 Teoria genera/a
a dreptului

5. Metoda sociologica de cercetare juridica

intr-o formulare lapidara, sociologia juridica poate fi definita ca disciplina care
face legatura dintre ~tiinta generala a societatii, adica sociologia, ~i o ~tiinta sociala
particulara, adica ~tiinta dreptului.
Termenul de sociologie juridica este atribuit lui Dionisio Anzilotti, care a publicat
in anul 1892, la Florenta, lucrarea ,,La filosofia del diritto e la sociologia", formuland teza
potrivit careia sociologiajuridica are ca obiect studierea manifestarilor juridice empirice.
Ce! care fundamenteaza cu adevarat cercetarea sociologica a dreptului este juristul
Eugen Erlich care publica in anul 1913 lucrarea ,,Bazele sociologiei dreptului", in care i~i
focalizeaza demersul pe necesitatea cercetarii aprofundate a realitatii juridice, cercetare ce
nu poate fi limitata doar la studiul normelor ~i institutiilor juridice, considerate stratul eel
mai superficial al dreptului. Acest gen de cercetare, definita de E. Erlich cercetare In plan
orizontal, trebuie completata cu cercetarea in plan vertical, in adancime, capabila sa puna
in evidenta ,,dreptul viu".
Realitatea juridica, ca fragment al realitatii sociale, este mult mai cuprinzatoare
decat lumea pe care ne-o ofera legile, jurisprudenta, categoriile, conceptele ~i institutiile
juridice ale dreptului.
Apart substantial la cercetarea sociologica juridica au adus sociologi ~i juri~ti de
larga recunoa~tere ca: G. Tarde, Max Weber, Emil Durkheim, Leon Duguit, Jean
Carbonnier, M. Hauriou etc.
In Romania, cea mai valoroasa contributie In acest domeniu a adus-o ,,Scoala
sociologica de la Bucure~ti" organizata ~i condusa de profesorul Dimitrie Gusti. Sistemul
de sociologie ~i metoda monografica de cercetare promovate de aceasta ~coala au
constituit bazele sociologiei juridice romane~ti.
in conceptia profesorului Dimitrie Gusti, sociologia este ~tiinta realitatii sociale, a
carei esenta este vointa. El distinge doua categorii de valori sociale: valori constitutive
(valori economice ~i spirituale) ~i valori regulative (valori politice ~i juridice).
Cercetarea sociologica juridica moderna confera studiului realitatii juridice, ca
fragment al realitatii sociale, o perspectiva nouii, in acord cu gradul de complexitate,
dinamism ~i mobilitate pe care le cunoa~te astazi societatea in ansamblul sau.
Sociologia juridica cerceteaza modul in care societatea influenteaza dreptul ~i
suporta, la randul ei influenta din partea acestuia, evidentiind totodata faptul ca exista
fenomene juridice primare, care se identifica cu dreptul (legile, activitatea
administrativa, activitatea de aplicare a dreptului) §i fenomene juridice secundare, in
care ponderea elementului juridic este mai redusa (responsabilitatea sociala, statutul §i
rolul individului).
Ambele categorii de fenomene juridice sunt cercetate cu aceea~i atentie de
socio logia juridica, careia ii sunt specifice urmatoarele metode de cercetare:
observa{ia (empirica, §tiintifica, directa, indirecta, extema, coparticipativa),
definita ca produs al unor activitati privite de la simplu la complex, respectiv
de la observatia spontana, insuficient controlata critic, pana la observatia
pregatita §i lnfaptuita de speciali~ti.
analiza documentelor sociale $i juridice, respectiv a documentelor oficiale,
neoficiale, publice, private, statistice, biografice, jumalistice, memorialistice,
29
Costica Voicu

reprezinta o metoda utili:zata In studiul fenomenelor sociale $i juridice.

Documentul juridic (sentinte judecatore$ti, acte notariale, texte de lege, comentarii
pe marginea unei legi, pledoariile avocatilor, examene teoretice $i practice ale unor
dispozitii legale etc.) trebuie privit de catre cercetator ca o dovada a realitatii
juridice In contextul istoric dat.
ancheta sociologica, reprezinta metoda care permite cercetatorului sa culeaga
un volum important de informatii $i date dintr-o multitudine de domenii ale
realitatii sociale $i juridice.
chestionarul sociologic este in fond o tehnica specifica a anchetei sociologice,
care poate cuprinde lntrebari de opinie, lntrebari de cuno$tinte, lntrebari de
motivatie etc.
interviul este deftnit de catre sociologi (prof. Maria Voinea) - ,,o tehnica de
cooperare verbalii intre doua persoane pe baza careia anchetatorul poate obtine
informatii, date, marturii de la eel intervievat".
Sociologia juridicii abordeaza, in demersul sau $tiintific, urmatoarele domenii:
crearea dreptului (elaborarea legilor);
cuno~terea legilor de catre cetateni $i organele de stat;
cauzele incalcarii legilor (cauzalitatea delictuala, contraventionala,
infractionala);
pozitia cetatenilor fata de reglementarile juridice in vigoare;
aspiratiile cetatenilor In legatura cu noile domenii de reglementare juridica
(de exemplu: legalizarea prostitutiei, legalizarea consumului de droguri
U$Oare, legalizarea casatoriei sub limitele de varsta prevazute de legea In
vigoare, introducerea pedepsei cu moartea etc.);
amenintari la adresa ordinii de drept (traficul ilegal $i consumul de droguri,
coruptia, criminalitatea financiara, crima organizatii, delincventa juvenila,
violenta in familie, crirninalitatea informatica etc.);
forme juridice $i extrajuridice de prevenire a lncalcarii normelor de drept, de
educatia specifica a populatiei. Separat de aceste dornenii cercetarea
sociologica juridica este solicitata de catre organele cu cornpetente normative
(parlarnentul $i guvemul) sa efectueze documentari de specialitate, investigatii
cu caracter de expertiza legala, precum $i studii privind procesul de reinsertie
sociala a persoanelor care au cornis fapte antisociale.
Rolul cercetarii sociologice juridice este considerat astazi fundarnentul pentru
soliditatea $i modernismul sistemelor de drept. Cea mai mare parte a masurilor legislative
adoptate de catre autoritatile statelor dernocratice sunt fundarnentate pe concluziile studiilor,
investigatiilor $i cercetarilor sociologice. Astfel, legislatia In domeniul lnvatamantului,
masurile de reprimare a violentelor intrafarniliare, protectia copilului, sanctionarea
consumului de droguri, cornbaterea coruptiei $i crimei organizate, protectia sociala a
populatiei, protectia consumatorului, prevenirea violentei in rnediul urban etc. au fost
fundarnentate pe rezultatele anchetelor $i investigatiilor socio-juridice desfi'i$urate intr-o
maniera $tiintifica de catre sociologi $i juri$ti.

30
 Teoria genera/ii
adreptului

Aceste realizliri pun in evidenta capacitatea sociologiei juridice de a penetra in

substanta socialului, de a coborl in straturile cele mai sensibile ale existentei ~i realitatii
sociale, extragand concluzii cu o valoare exceptionala pentm ~tiinta dreptului.
A~a de exemplu, studiile de sociologie juridica efectuate asupra familiei, consideratii In
aproape toate culturile ca o valoare fundamentala, au pus In evidenta situatii dramatice
(familii dezmembrate, copii af1ati in abandon ~colar ~i familial, rata ridicatii a divoqurilor,
controlul asupra reproducerii: politica de planning, diminuarea autoritatii parinte~ti,
mortalitatea infantila ridicata, problema consumului exagerat de alcool etc.) pe care
autoritajile legislative ~i executive le-au avut ~i le au In vedere in procesul de reglementare
juridica.
Sociologia juridicii ne avertizeazli asupra faptului ca undele de ~oc produse de
schimbarile generate de noua revolutie nu ocolesc nici o regiune ~i nici o societate. Ea ne
oferii o lista de simptome diferite care, de~i nu au acee~i naturii ~i acelea~i consecinte, sunt
omniprezente: valuri de violentii, terorismul international, actiunile mafiilor nationale,
raspandirea narcomaniei, agresivitatea sexuala, poluarea mediului, delincventa juvenilii,
exploatarea ilegala a computerelor, fraudele prin intermediul cartilor de credit, spalarea
banilor proveniti din afaceri criminale etc.
Acest valoros material concluziv, intemeiat pe o amanuntitii ~i profunda cercetare
~tiintifica, este utilizat in mod creator de ci:itre autoritajile abilitate sii creeze ~i sa aplice
dreptul prin elaborarea unor reglementari juridice, modificarea ~i completarea celor dep~ite,
adoptarea de strategii coerente de aplicare a legii.

6. Metoda cantitativa de cercetare juridica

Cercetarea ~tiintifica juridica apeleaza in ultima perioada de timp tot mai mult la
metodele cantitative care au aplicabilitate larga ~i imediata in teoria ~i practica dreptului.
Este acceptat faptul ca strategiile de dezvoltare economico-sociala proiectate de
catre autoritatile legislative ~i executive ale unui stat trebuie acompaniate de strategii
corespunzatoare in domeniul dreptului.
Marile proiecte de privatizare, protectia socialii, dezvoltare economica, protectia
mediului, perfectionarea sistemului sanitar ~i de invatamant, investitii etc., nu pot fi puse
in aplicare ~i realizate potrivit vointei sociale in absenta unui cadru juridic, de
reglementare adecvat. Complexitatea deosebita a fenomenelor determina ~tiinta
dreptului sa faca apel la informatica. Informatica juridica confera procesului decizional
rapiditate, coerenta ~i soliditate.
Pe plan mondial informatica juridica este folosita in procesul de elaborare ~i
sistematizare a legislatiei, in tinerea evidentei legislative, evidenta deciziilor de practica
judecatoreasa, evidente criminologice, statistici judiciare, informatii juridice etc.
Intr-o epoca a informatizarii quasitotalitiitii domeniilor vietii economice ~i sociale,
~tiinta dreptului nu poate sa excluda din arsenalul de metode de cercetare, informatica.
Calculatorul este astazi prezent in sectiile de politie din mediul urban, in
laboratoarele criminalistice, in serviciile de analiza ~i statistica judiciara, In
compartimentele de prevenire a criminalitatii, in dotarea instantelor de j udecata ~i
parchetelor, a institutiilor cu atributiuni de cercetare juridica etc.

31
Costica Voicu

Informatica juridica pune la dispozitia cercetatorului, a analistului, a politistului ~i a

magistratului banci de date cu informatii dintre cele mai diverse: evidenta cauzelor penale,
cauzelor civile, evidenta populatiei, evidenta infractiunilor ~i a infractorilor, evidenta autorilor
de infractiuni dupa modul de operare (modus operandi), evidenta conducatorilor auto,
evidenta posesorilor de arme de foe, evidenta infractorilor aflati In urmarire generala etc.
Un rol exceptional ii au bancile de date care se refera la evidenta solutiilor de practica
judiciara, de doctrina ~i legislatie curenta, actualizate, ce pot fi utiliz.ate ~i accesate cu mare
rapiditate, ele oferind un plus de exactitate atat in opera de legiferare, cat ~i in procesul de
aplicare concreta a legilor.
In planul evidentei legislative calculatorul ofera datele necesare pentru aprecierea
corecta a corelatiilor dintre diferite reglementari, pentru identificarea normelor juridice ce pot
intra In conflict, a incompatibilitatilor etc.
Tehnica actuala este vitala ~i pentru ~tiinta dreptului. intr-o perioada in care zilnic
sunt adoptate zeci de acte normative, in care sunt pronuntate numeroase hotarari
judeciitore~ti, iar viata judiciara este conectatii la trepidatia ~i dinamismul societiitii,
~tiinta dreptului nu poate fi conceputii rarii informatizare.

7. Concluzii
1. Metodologia jurididi este ~tiinta despre ~tiinta dreptului, cea care dezviiluie
cele mai importante aspecte ale fenomenuluijuridic.
2. Metodele de cercetare juridica sunt:
metoda logicii;
metoda comparativii;
metoda istorica;
metoda sociologicii;
metoda cantitativa.

3. Cele patru reguli ale compara(iei sunt:

a) se compara numai ceea ce este comparabil;
b) niciodata comparatia a doua institutii juridice sii nu se faca izolat, In
afara contextului legal in care institutiile comparate sunt incadrate;
c) cercetarea unei institutii juridice trebuie racuta luand in considerare
totalitatea izvoarelor de drept din sistemele juridice comparate;
d) termenul comparat trebuie apreciat, tinand seamii nu numai de sensul
initial al normei, ci ~i de evolutia acestuia in timp, in procesul de aplicare
a normei.

4. Comparatia opereaza cu trei termeni logici:

a) comparatum;
b) comparandum;
c) tertium comparationis.

32
 Teoria genera/a
adreptului

CAPITOLUL HI

CONCEPTUL DREPTULUI

A. Accepfiunile nofiunii de ,,drept"

Vom prezenta valentele juridice ale termenului ,,DREPT".

1. intr-un prim sens, cuvantul drept desemneaza ~tiinfa dreptului, adica

totalitatea ideilor, notiunilor, conceptelor ~i principiilor care explica dreptut ~i prin
intermediul carora dreptul poate fi gandit.
2. in acceptiunea sa de DREPT OBIECTIV, dreptul este definit ca ansamblul
normelor juridice elaborate de stat In scoput desfa~urarii normate a vietii In comun a
oamenilor.
Dreptul obiectiv contine norme juridice obligatorii ce se adreseaza tuturor
oamenilor, astfel !neat societatea sa fie aparata de excese. Regutite de conduita In acest
caz au un caracter general, intrucat ele se adreseaza fie tuturor subiectilor de drept, fie
numai unor categorii de subiecte de drept. 0 alta trasatura caracteristica acestor reguli de
conduita se refera la faptul ca ele sunt obligatorii, putand fi aduse la indeplinire prin foqa
de constrangere a statului, In cazurite In care nu au fost respectate de buna voie.
Dreptul obiectiv cuprinde norme juridice impersonale abstracte, care nu se
adreseaza unei persoane anume.
Dreptul obiectiv este definit de prof. C. Beaudet (2002) ca ,,ansamblul regulilor
care reglementeaza viata in societate ~i care sunt sanctionate de puterea publica sau ca
ansambtul regulilor generate $i impersonate avand vocatia de a reglementa viata In
societate" (curs de Introducere in Drept 2002).
3. in acceptiunea de DREPT SUBIECTIV, termenul de drept, desemneaza
prerogativa (posibilitatea) recunoscuta unei persoane fizice sau juridice de a dispune de o
valoare (de un drept) care ii este recunoscut de lege.
Prezentand cateva exemple de drepturi subiective vom observa ca acestea sunt
infinite ca numar, ele sunt recunoscute unei persoane fizice sau juridice de a dispune de o
valoare (de un drept) care ii este recunoscut de catre lege.
Astfel, o persoana fizica poate afirma: am dreptul sa pretind pretul pentru
autoturismul vandut ~i predat (domeniul dreptului civil); am dreptul sa ma casatoresc
lntrucat am lmplinit varsta de 18 ani (domeniul dreptutui familiei); am dreptul sa ma
inscriu in anul I de studii, fiindca am fost declarat admis la examen (domeniul dreptului
administrativ).
Observam faptul ca drepturile subiective sunt legate intrinsec de persoana, iar
esenta prerogativelor consta in a pretinde ceva de la altcineva.
lntre cele doua acceptiuni (drept obiectiv ~i drept subiectiv) exista o legiiturii
logica, in sensul ca drepturile subiective exista $i se pot exercita numai daca sunt
recunoscute $i reglementate de dreptul obiectiv.

33
Costica Voicu =========================

Prof. J. L. Berge! (op. cit. p. 39) define~te dreptul subiectiv ca: ,,prerogativa
atribuita indivizilor sau grupurilor de indivizi, recunoscuta ~i protejatii de dreptul obiectiv,
~i care le conferii puteri ce le permit sa-~i apere interesele !or intr-un domeniu rezervat ~i
care impune altuia obligatia de a-i respecta dreptul respectiv".
4. in acceptiunea de DREPT POZITIV termenul de drept se in!ati~eaza ca fiind
totalitatea normelor juridice in vigoare la un moment dat, lntr-o societate data. Dreptul
pozitiv este in concret dreptul care se aplica imediat ~i continuu, obligatoriu ~i susceptibil
de a fi adus la indeplinire, atunci cand este nesocotit, prin forta de coercitie a statului.
5. DREPTUL NATIONAL este dreptul obiectiv al unui stat anume, aplicat de
autoritiitiJe abilitate ale statului respectiv. Exemple: dreptul american, dreptul roman,
dreptul italian etc.
6. DREPTUL INTERNA'flONAL desemneaza totalitatea normelor juridice
cuprinse In tratatele internationale care sunt definite ca acordurile de vointa realizate lntre
douii sau mai multe state prin care acestea reglementeaza o anumitii sferii a relatiilor
internationale.
7. DREPTUL COMUNITAR EUROPEAN desemneaza normele juridice
cuprinse In prevederile tratatelor Comunitatii Europene ~i celorlalte acte fundamentale
(legislatia primara), care reglementeazii diferite domenii ale statelor membre ale
Comunitatii Europene (economic, politic, militar, monetar, social etc.).
8. DREPTUL CA ARTA. Privit ca arta, dreptul ni se ln!ati~eaza ca totalitatea
mijloacelor, procedeelor ~i instrumentelor pe care le folosesc atat organele care creeaza
dreptul, cat ~i cele care le aplica.
Arta legiuitorului rezida in abilitatea pe care acesta o probeaza in identificarea ~i
selectarea din totalitatea nevoilor societatii, pe acelea care sunt cu adevarat cele mai
importante, cele mai presante in momentul sau pentru perioada respectiva. In acest
context, pentru exemplificare, vom prezenta cateva din mijloacele ~i procedurile utilizate
de legiuitorul roman in anul 1990, imediat dupa rasturnarea regimului politic de dictatura
comunista, produsa in luna decembrie 1989, pentru reglementarea (adoptarea de acte
normative) eel or mai stringente probleme ale perioadei respective, astfel !neat acestea sa
raspunda nevoilor reale ale societatii. Concret, prin decrete-lege ale Consiliului
Provizoriu de Uniune Nationala, au fost desfiintate, respectiv scoase in afara legii, toate
autoritatile de putere ale regimului comunist, respectiv ale Marii Adunari Nationale
(Parlamentul), al Consiliului de Mini~tri (Guvernul), ale Consiliului de Stat. Concomitent
au fost reglementate domeniile vitale pentru societate, pentru ca mecanismul social sa
poata fi mentinut in functiune, respectiv: constituirea unui nou guvern, organizarea
administratiei publice centrale ~i locale, stimularea liberei initiative ~i inceperea
procesului de privatizare, infiintarea partidelor politice, organizarea alegerilor etc.
Arta judecatorului consta In utilizarea normelor juridice din materia dreptului
probator, astfel incat sa stabileasca adevarul in cauzele concrete pe care le judeca ~i,
bineinteles sa pronunte hotarari drepte, aplicand legea in litera ~i spiritul ei.
Arta anchetatorului (politist, procuror) dezvaluie priceperea acestuia de a
investiga, de a identifica probele necesare stabilirii adevarului, de a administra lntregul

34
 Teoria genera/ii
a dreptului

probatoriu, de a exploata toate metodele ~i mijloacele care-I pot conduce la finalizarea

cazurilor instrumentate.

B. DIMENSIUNEA MORALA A DREPTULUI

In monumentala lucrare ,,Psihologia consonantista" (Bucure~ti, Editura Stiintifica
~i Enciclopedica, 1982), Stefan Odobleja define~te morala ca ,,~tiinta moravurilor,
totalitatea regulilor care guverneaza raporturile dintre oameni". Este ~tiinta proftlaxiei ~i
terapeuticii raului. Este ~tiinta echilibrului social, a acordului, a consonantei intre
interesele indivizilor sau intre interesele individului ~i interesele societatii.
Imoralitatea, opusul moralitatii, este prostia de a nu prevedea reactiile altora,
imprudenta de a nu prevedea viitorul; este suma viciilor sociale (nedreptate, egoism,
rautate, minciuna, dispret etc.); este ceea ce diiuneazii vietii sociale; ceea ce contrazice
interesul general sau interesul majoritiitii; ceea ce face sii sporeasca durerea ~i nenorocirea
soci etiiti i.
Amoralitatea este o stare neutrii, intre moralitate ~i imoralitate. Este gradul eel mai
mic de moralitate ~i, In acela~i timp, eel mai mic grad de imoralitate (izolare,
individualism, indiferentii socialii).
Acela~i autor define~te dreptul ca ,,moralii etatizatii, codificata, legiferata".
Morala transmite, incredinteaza dreptului, cele mai importante reguli ale sale
pentru a le transforma in reguli juridice obligatorii.
In felul acesta dreptul asigura realizarea scopurilor moralei.

C. Originea ~i aparifia dreptului. DIMENSIUNEA ISTORICA A

DREPTULUI
Din multitudinea de intrebari la care ~tiinta dreptului a fost chemata sa dea
raspunsuri, cea privitoare la aparitia dreptului a generat cele mai aprigi discutii.
Raspunsul la aceasta lntrebare este strans legat, determinat In cele din urmii, de
modul in care este conceput. Adicii: este dreptul doar apanajul statului? sau acceptiim
faptul ca orice grup social este capabil sii formuleze reguli juridice? In plus, existii un
drept natural, ideal, emanatie a divinitatii ~i neschimbat in esenta sa?
Romanii nu puteau concepe existenta societatii rara drept, ei credeau in ve~nicia
dreptului roman ca ~i in ve~nicia societatii romane.
in Egiptul ~i Babilonul antic dreptul ~i statul erau considerate de origine divina.
Adeptii Scolii Dreptului Natural (Hugo Grotius 1583-1645) considerau dreptul natural
ca suma principiilor ~i regulilor pe care ratiunea le dicteaza pentru satisfacerea nevoilor
sociale ale omului.
Teza fundamentala a conceptiei lui H. Grotius este aceea cii ,,omul este prin natura
sa o fiinta sociala".
Dreptul natural recunoa~te tendinta naturalii a omului pentru o viatii in comun.
Natura este in conceptia lui H. Grotius, cea care obliga pe oameni sa intre in anumite
raporturi intre ei, adica in raporturi sociale.
Dreptul natural se opune caracterului divin al dreptului, el este universal ~i
invariabil ~i nici Dumnezeu nu-I poate schimba.

35
Costica Voicu

Pomind de la aceste considerente, ~coala dreptului natural formuleaza urmatoarele

principii $i concepte invariabile:
aliendi abstinentia (obligatia de a respecta tot ceea ce apartine altuia);
promissorum implendorum obligatio (obligatia de a respecta angajamentele
asumate);
damnum culpa, dati reparatio (obligatia de a repara pagubele produse
altora);
poenae inter homines meritum (pedeapsa aplicata sa fie achitabila).
Concepfia moderna cu privire la aparitia dreptului fundamenteaza teoria potrivit
careia dreptul apare In conditii social-istorice determinate, pe o anumita treapta de
dezvoltare a societatii, respectiv odata cu aparitia statului. Statul $i dreptul sunt strans
legate, se conditioneaza reciproc, au aparut In acela$i timp, In acelea$i conditii $i din
acelea$i cauze $i nu pot fi cercetate $i studiate in mod corespunzator deciit impreuna.
Statul este eel care creeaza dreptul, el impune reguli de conduita obligatorii pentru
toti.
Pentru societatea umana statul a aparut ca solutie unica $i optima pentru
conservarea valorilor, dezvoltarea materialii ~i spirituala a comunitatilor umane.
Leon Duguit mentioneaza ca una din ratiunile pentru care a aparut statul o
constituie ,,divizarea societatii In guvernanti $i guvernati".
Hegel (1770-1830) considera ca adevarata istorie a civilizatiei umane incepe abia
odata cu aparitia statului $i dreptului, care reprezinta rezultatul unui proces istoric, logic,
care poate fi lnteles, dar a carui dezvoltare nu poate fi anticipata. Dreptul este
exteri~rizarea libertafii, este existenta voinfei libere.
lnainte de aparitia statului, umanitatea a parcurs un drum lung incepand de la starea
de dependenta totala a omului fata de natura.
Prima forma de organizare sociala a constituit-o ginta, lnchegata In baza unui
singur criteriu, acela al comunitatii de sange. Ginta a fost forma universalii de organizare
a societatii primitive, caracterizata prin proprietatea comuna asupra pamantului, domnia
obiceiului, absenta oricarei forte exterioare de constrangere, puterea sociala apartinand
intregii colectivitati.
Mai multe ginti formau FRATRII $i TRIBURI. in fruntea tribului se afla adunarea
ob$teasca, formata din conducatorii gintilor.
Viata in interiorul acestor comunitati era guvernata de credintele formate $i
consolidate in timp $i care exprimau nevoile elementare ale vietii in comun.
Astfel, existau reguli privind protectia batranilor, a copiilor, a persoanelor bolnave,
apararea caminelor, a armelor de lupta sau de vanatoare.
Jn lucrarea ,,Bazele formarii triburilor" publicata la Gottingen in anul 1956,
Schleiser prezinta urmatoarele reguli, specifice perioadei de formare a triburilor:
interzicerea incestului intre frate ~i sora; incestul cu mama era considerat inacceptabil; se
pedepsea raportul sexual cu fiica la fel ca $i contactul sexual cu fiica surorii mamei etc.
Aceste reguli $i multe altele sunt de natura obi$nuielnica, religioasa sau pur moralii,
neexistand in aceasta faza de organizare gentilico-tribala un organism special care sa
asigure respectarea, un organism care sa fie plasat deasupra intregii colectivitati. Existau

36
 Teoria genera/a
a dreptului

doar standardele obligatorii de comportament a membrilor gintilor §i triburilor, care

atunci cand erau inciilcate se sanctionau imediat prin ceea ce istoria ne. spune: riizbunarea
sangelui, dinte pentru dinte, ochi pentru ochi etc.
Societatea gentilico-tribala cunoa§te, odatii cu trecerea timpului, semnificative
schimbiiri in structura proprie de organizare, in functionarea puterii sociale §i a normelor
ce asigurau consolidarea acestei puteri. Conduciitorii militari ai uniunilor de triburi capiitii
treptat un rol important, se desprind din punct de vedere al puterii de comandii §i al fortei
financiare de restul populatiei §i hotiirasc fiira a se mai consulta cu adunarile ob§te§ti.
Homer, in capodoperele sale - Iliada ~i Odiseea - prezinta aspecte concrete ale
societatii grece~ti in stadiul descompunerii societatii primitive ~i aparitiei statului.
Mai tarziu (sec. VII i.H.) poetul Hesiod descrie in poemul ,,Muncile §i zilele" o
societate marcata de proprietatea privata, de clase sociale, de stat ~i de drept. Aristocratia
gentilica detinea puterea politica ~i economica, avea in stiipanire aproape intregul fond
agricol, situatie care a generat inceputul conflictelor intre clasele sociale saracite §i patura
dominatoare.
Populatia nemultumita cerea elaborarea unor legi scrise, deoarece pana atunci
legile existau §i se transmiteau doar pe cale orala, fiind cunoscute doar de aristocratia care
le aplica in mod arbitrar.
Aceasta situatie a determinat ca aristocratia unor ora§e-sate din Grecia (Atena,
Mitilene) sa desemneze persoane insarcinate cu elaborarea unor legi scrise. Cei mai
celebri legislatori au fost SOLON ~i DRACON la Atena. Primul (SOLON) s-a straduit sa
demonstreze ca legea este supremu1 arbitru caruia trebuie sa i se supuna toti. Legile
intocmite de Solon ~i Dracon (legile draconice) au condus la o restrangere a hegemoniei
aristocratiei, la forme incipiente ale democratiei.
Cei doi mari legiuitori au introdus principiul administrarii justitiei conform legilor
scrise, au lnfiintat com is ii de judecata ~i tribunale, au prevazut posibilitatea de apel In fata
adunarii populare.
In materia dreptului penal se prevede pentru prima data interventia statului prin
pedepse extrem de severe in cazul omuciderilor, care pana atunci erau Iasate in rezolvarea
(vendeta) familiei lezate.
Este evident faptul ca In aceasta perioada societatea a continuat sa creeze reguli
sociale (morale, religioase, obi~nuielnice etc.) care coexistau cu regulile juridice. Dreptul
se desprinde treptat de obiceiuri ~i normele morale, dobiindind o arhitectura proprie prin
faptul ca el creeaza norme juridice.

Primele legiuiri (Inceputurile activitatii normativ-juridice).

Istoria dreptului este la fel de fascinanta ca §i istoria intregii civilizatii ~i culturi

universale; este, In fond, o secventa la fel de tulburatoare ~i impresionantii ca §i istoria
statului, ca §i istoria militara, arta §i cultura popoarelor lumii.
Dreptul dobande~te prestigiu §i autoritate prin dimensiunea sa istorica, el are o
varsta absolut respectabila, el a evoluat firesc in conjunctie cu aspiratiile umanitatii.
Dreptul s-a nascut in Orientul Antic.

37
Costica Voicu ==========================

Prima mare civilizatie a antichitatii s-a format in teritoriul roditor, marginit de fluviile
Tigru ~i Eufrat, l'n Mesopotamia (teritoriul aproximativ al Irakului de azi), uncles-au mtretaiat
trei popoare: sumerienii, akkadienii ~i asirienii. Trei mii de ani au coexistat ~i s-au lmpletit
aceste trei culturi ce $i-au gasit sinteza in civilizatia mesopotamiana (aproximativ acum 6000
de ani).
Civilizatia $i cultura mesopotamiana cunoa~te apogeul sau, timp de aproape 2000
de ani, In eel mai important centru economic, politic ~i cultural din Orient: Babilonul.
Cel mai ilustru reprezentant al dinastiei ce a domnit in Babilon a fost Hammurabi
(1728 1686 i.H.) care a ramas in istoria civilizatiei prin celebrul COD de LEG! (Codul
lui Hammurabi), conservat ca printr-o minune $i descoperit in anul 1901 la Sousa. Acest
cod contine atat norme cu caracter strict juridic, cat $i norme morale, religioase, pe care le
regasim In cele 282 articole referitoare la norme de drept civil $i penal, de drept
administrativ, comercial ~i al familiei.
Pe steaua de diorit negru de la Muzeul Louvre din Paris, inalta de 2,25 m ~i latura
bazei de 1,90 m, pe care sunt gravate articolele Codului sau, Hammurabi este reprezentat
inchinandu-~i opera Zeului Samas (zeul soarelui ~i al justitiei). Prin urmare, adevaratul
legislator era divinitatea care transmitea oamenilor normele juridice prin intermediul
regelui. Dreptul avea un caracter divin.
Codul lui Hammurabi reprezinta, pentru civilizatia umana, un document de o
exceptionalii valoare documentara sub aspect juridic, al legislatiei epocii respective.
Cateva reglementari din Cod sunt reprezentative pentru statul de tip sclavagist:
sclava care daruia stapanului sau un copil devenea libera (art.146);
sclavului ii era ingaduit sa se casatoreasca cu fiica unui om fiber, rara ca fiii din
aceasta casatorie sa devina sclavii stapanului acelui sclav-tata (art.175);
daca sclavul a dat o palma unui om liber, sa i se taie o ureche (art. 205);
o casatorie lncheiata rara un act scris nu este considerata valabila (art. 128);
cand sotia nu este in stare sa conduca un menaj, sotul o putea repudia sau obliga
sa ram an a ca sclava (art. 141 ).
Pe de alta parte insa Codul asigura femeii unele drepturi, situatie care pune in
evidenta gradul ridicat de evolutie a dreptului pentru acea perioada ~i explica influenta pe
care Codul a avut-o asupra altor state.
Astfel, in privinta regimului juridic al bunurilor, art. 138 stipuleaza faptul ca
,,barbatul care i~i repudiaza rara motiv sotia de la care nu are nici un copil, trebuie sa-i
restituie integral zestrea, plus o parte din averea agonisita impreuna".
Art. 148 prevede faptul ca ,,sotul i~i poate repudia sotia numai printr-o hotarare a
tribunalului, ~i numai prin motive serioase: sterilitate, boala grava sau neglijarea
indatoririlor sale de sotie".
Art. 129 sanctioneaza adulterul sotiei: prinsa in flagrant delict sotia adulterina
putea fi inecata de catre sotul sau impreuna cu amantul ei.
In EGIPTUL ANTIC primele norme juridice au fost incorporate in scrierile
literar-morale intitulate: Profetiile lui Ipuwer .yi fnva/aturi pentru Regele Merikare,
aparute In jurul anului 2000 1.H.

38
 Teoria genera/a
a dreptului

De~i egiptenii nu au elaborat un cod de legi, de natura Codului Hammurabi, justitia

constituia o functie distinctii dar :fara sa fie incredintata unui corp aparte, separat de eel al
administratiei.
Statul egiptean ~i constructia Iui juridica impresioneaza prin modul riguros de
organizare administrativa ~i judecatoreasca. in epoca Regatului Vechi (2600-1990 i.H.)
existau ~ase centre de judecata, fiind create ulterior tribunale speciale pentru judecarea
delictelor politice, precum ~i un tribunal suprem.
Procedura judiciara se derula pe baza unor norme precise ~i surprinzator de
,,moderne". De exemplu, normele de procedura civila prevedeau dreptul persoanei, care
aflata in litigiu fiscal cu statul, sa conteste in termen de trei zile hotararea adoptata. Orice
contestatie era redactata in scris, inregistrata la grefier, iar judeciitorii luau hotararile pe
baza act~lor scrise, a dovezilor ~i depozitiilor martorilor. Intregul parcurs al judeciitii era
consemnat in scris.
Egiptenii au avut despre familie o conceptie modernii. Femeia detinea o pozitie de
o demnitate pe care nu o regasim la alte state din lumea antica. Ea era numita "stapana
casei", iar viiduva fiind devenea de drept capul familiei. I se respecta dreptul de
proprietate ~i de zestre, avea dreptul de a ocupa functii publice, indeplinind chiar functii
de preotese ale templelor.
Civilizatia egipteana ramane in istorie nu numai prin ceea ce arheologii vor scoate
la iveala dupa multe secole, ci prin influenta pe care a exercitat-o asupra popoarelor din
lumea antica. In anul 30 i.H. Egiptul va deveni o simpla provincie romana, iar peste aproape
700 de ani va fi ocupata de arabi. Cu toate acestea istoria civilizatiei universale fixeaza in
tenneni categorici influenta culturii egiptene asupra tuturor popoarelor lumii. Statul ~i dreptul
egiptean prin modul de organizare ~i functionare ~i-a pus amprenta pe gandireajuridica a lui
Solon ~i pe gandirea politica a lui Platon. Aristotel afirma ca organizarea statului ~i legile
scrise au fost create de egipteni.
EVREII, care au trait in Egipt cateva secole, pastreaza in cultura lor elemente
fundamentale ale civilizatiei egiptene (numele de Egipt este mentionat de 680 de ori in
Biblie).
Sane amintim faptul ca in secolul XII i.H., in timpul domniei faraonului Ramses al
TT-lea, evreii erau folositi la cele mai grele munci pentru constructia piramidelor. Sub
conducerea Iui Moise se produce ,,fuga din Egipt" a evreilor, care, timp de aproape 40 de
ani, au migrat din Delta Nilului spre riisarit, strabiitand nordul Sinaiului, ocolind Marea
Moarta, trecand apa Iordanului ~i stabilindu-se in Canaan. Dupii moartea Jui Moise, ramas in
istorie drept un exceptional organizator, legislator ~i conducator spiritual al evreilor, se
realizeazii sub comanda lui Iosua (urm~ul lui Moise) cucerirea Ierusalimului, care va deveni
capitala stabila a evreilor sub domnia lui David. in cei 33 de ani de domnie, regele David a
realizat un stat puternic centralizat, lasandu-i fiului sau Solomon (961-922 i.H.) sa asigure
lsraelului un malt grad de dezvoltare economicii. Este util de mentionat 1n acest context faptul
ca Solomon a asigurat dezvoltarea comertului, a constructiei de nave (corabii), a mineritului
~i agriculturii, reu~ind sa acumuleze bogatii fabuloase care i-au permis sa construiasca
impresionantul templu din Ierusalim ~i sa-~i organizeze o curte fastuoasa cu un numeros
personal diplomatic ~i auxiliar, cu un harem imens, cu cladiri de un lux orbitor ...
Dupa moartea lui David, Israelul s-a divizat in regatul Israel ~i regatul Iudeei.

39
Costica Voicu

Istoria consemneaza evenimentele anului 586 1.H. cand, Nabucodonosor, regele

Babilonului, invadeaza Iudeea, distruge Ierusalimul, incendiaza marele Ternplu construit de
David ~i duce In captivitate o parte a populatiei.
DREPTUL EBRAIC din aceasta perioada este profund original, in sensul ca
Vechiul Testament (veritabil cod juridic) reglementeaza dreptul de proprietate, statutul
juridic al ferneii ~i sclavului, protectia strainilor, a vaduvelor, a copiilor ~i a saracilor.
Moise a gravat In piatra (Tablele Legii) cele zece porunci pe care afirma ca le-a
primit de la Iehova (Yahwe) pe rnuntele Sinai.
incepand cu secolul II de dupa Hristos, reglernentarile de drept civil ~i drept penal
sunt cuprinse In Talmudul (Tnvatatura) - o adevarata enciclopedie a evreilor, considerat
codul de viata al poporului evreu.
DREPTUL PERSAN constituie sistemul de norme juridice, caracteristic
civilizatiei originale create in spatiul geografic cuprins intre fluviile Tigru ~i Indus, Marea
Caspica, Golful Persic ~i Oceanul Indian, teritoriul corespunzator Iranului de astazi.
Inceputurile imperiului persan sunt legate de numele regelui Darius (522-4861.H.), eel
care cucere~te Egiptul incoronandu-se ca faraon, incearca, fiira succes, sa-i invinga pe scitii
din Dobrogea noastra (anul 513 1.H.), incorporeaza Macedonia, iar in anul 490 i.H. este
zdrobit de greci la Marathon.
Darius a dat statului persan o structura solida: a lmpartit imperiul in districte, a
introdus moneda unica, a dezvoltat comertul, a construit cea rnai moderna retea de
drumuri, a consolidat armata ~i a lnaltat ora~ul de re~edinta Persepolis.
Dupa rnoartea lui Darius ~i a urma~ului sau Xerxes, imperiul persan se prabu~e~te
sub sabia cuceritorului Alexandru Macedon, care in anul 331 i.H. incendiaza Palatul regal
din Persepolis, captureaza un tezaur impresionant, dupa care dicteaza propria lege care
viza in esenta unirea civilizatiei persane cu cea greaca. El insu~i se casatore~te cu fiica lui
Darius al TT-lea, 10.000 de soldati ~i 80 de ofiteri din armata sa se casatoresc cu fete din
Iran, iar 30.000 de tineri iranieni au fost instruiti ~i incorporati in armata sa.
Dreptul persan consfinte~te faptul ca regele era unica sursa a dreptului. Hotararile
regelui constituiau legi imuabile, ,,inspirate" de zeul suprem Ahura Mazda.
Urmare acestei situatii, nu a existat un cod de legi compact ~i organic. Darius s-a
inspirat din Codul Hammurabi: textele legilor hotarate de rege erau redactate de preoti,
care multa vreme au indeplinit ~i functia de judecatori. Judecatorul suprem era regele.
Oricine putea face ape! la rege. Acesta tinea, in fata poporului, scaun de judecata de doua
ori pe an. In ordine ierarhica descrescatoare, dupa rege, Curtea Suprema de Justitie
compusa din ~apte membri reprezenta instanta ce avea In subordine tribunalele, amplasate
in cele mai importante ora~e ale imperiului. Este demn de subliniat ca in aceasta epoca
apare institutia ,,oratorilor legii", un fel de avocati la care apelau partile din proces ~i care
se ocupau de intregul mers al procesului.
Crimele cele mai grave erau pedepsite cu mutilarea, cu scoaterea ochilor,
insemnarea cu fierul ro~u sau cu moartea ~i se refereau la: tradare, furt, omor, atentatul la
viata intirna a imparatului.
Tn INDIA ANTICA, notiunea de drept se confunda cu cea de cult. 0 norma religioasa
devenea o norma care reglementa juridic raporturile sociale.

40
 Teoria genera/a
a dreptului

Legea se prezenta ca un amalgam de norme religioase, morale, civile §i juridice.

Fiecare casta brahmanica dispunea de o culegere de asemenea reguli.
Cel mai cunoscut manual de legi 11 reprezinta ,,Codul lui Manu'', redactat intre
secolele II i.H. ~i II d.H., care cuprinde peste 5000 de versuri ~i se refera la norme juridice
de drept public ~i privat, civil §i penal, obiceiuri ~i prescriptii religioase etc. Justitia era
aplicata de capul familiei, de capetenia satului, de §eful castei, de tribunal, de
guvematorul provinciei sau personal de catre rege.
Cauzele de natura penala erau judecate de catre brahmani, iar cele civile de catre
magistratii laici. Existau tribunale rurale, compuse din trei judecatori ~i curti judecatore~ti
la ora~e. in cartea a VITI-a, din Codul Jui Manu se preciza: ,,daca este distrusa, justitia
distruge; daca e aparata, ea apara; justitia este singurul prieten care iti ramane §i dupa
moarte".
DREPTUL CHINEZ din epoca sclavagista se rezuma la codul penal care viza
aproape exclusiv reprimarea crimelor. Cauzele civile se judecau dupa reguli nescrise,
specifice obiceiurilor locale.
Primele coduri de legi au fost redactate in secolul V-IV i.H., dar dreptul cutumiar
era superior legii scrise.
in Europa primele legiuiri sunt: Legile lui Lycurg in Sparta (sec. X-IX i.H.),
Legile lui Dracon §i Solon in Atena (sec. VI-V i.H.), Legea celor XII Table la romani (sec
Vi.H.).

D. DIMENSIUNEA SOCIALA A DREPTULUI

Alaturi de dimensiunea istorica pe care am prezentat-o in paginile anterioare,
dimensiunea socialii a dreptului implica o analiza speciala. Aceasta analiza se refera la
locul dreptului §i a realitatii juridice in societate, precum §i legaturile acestora cu celelalte
componente ale societatii.
Spunem ca dreptul este un produs al societatii. Normele juridice intervin in
organizarea §i desfii§urarea tuturor proceselor din societate, de la cele mai simple la cele
mai complexe. Dreptul, prin toate ramurile sale, este interesat de fiecare act al vietii
noastre cotidiene.
Libertatea noastra, a oamenilor, este deplina numai daca nu afecteaza libertatea
semenilor no~tri.
Dreptul este materializarea tensiunii interioare a societatii, a nelini§tilor ei, el este
remediul sau solutia la o stare psihologica a societatii. El este expresia vietii din societate.
Oamenii pot avea ordine fiira libertate, dar nu pot avea libertate fiira ordine.
Dreptul este instrumentul in substanta caruia se intalnesc in corelatie necesarii
drepturi §i indatoriri ale oamenilor. Raporturile simple §i complexe, care se stabilesc §i se
deruleazii intre oameni, trebuie sa aiba ca suport legea, astfel ca ordinea in societate sii fie
asigurata.
Dreptul intervine, este prezent, in situatii care, la o simpla privire, ni se par banale.
De exemplu, intrand intr-o librarie §i cumparand o carte, cetateanul cumparator se afla
intr-o situatie juridica. Intre el §i vanzator intervine un contract de vanzare-cumparare a
unui obiect (carte), un contract care presupune drepturi §i obligatii reciproce intre cele
doua parti ale contractului.
41
Costica Voicu

Exemplul dat este un exemplu real, el face parte din ceea ce numim realitatea
juridica.
Realitatea juridica este o componenta, o secventa, a realitatii sociale.
Realitatea juridica are in componenta sa urmatoarele: con$tiinta juridica, dreptul
$i relatiile juridice (ordinea de drept). ·
1. Tnainte de a ti o realitate normativa, adica de a ti o suma de norme juridice
elaborate pentru a reglementa un domeniu anume al realitatii sociale, dreptul este o stare
de con~tiinta. Aceasta inseamna ca inainte de a se elabora o norma juridica referitoare la
o anume situatie concreta, aceasta situatie este trecuta prin con$tiinta legiuitorului, care
analizeaza, evalueaza ~i valorizeaza acea situatie, dupa care elaboreaza efectiv norma sau
normele juridice corespunzatoare.
Con~tiinta juridica a legiuitorului este o con~tiinta specializata, pentru ca exista $i o
con$tiinta comuna, respectiv a poporului.
Con$tiinta juridica, in cele doua forme, ni se inrafi$eaza ca un receptor ~i ca un
tampon.
Consideram con$tiinta juridica drept receptor pentru faptul ca aceasta prime$te
semnalele, mesajele pe care le emite societatea. Semnalele ~i mesajele sunt sistematizate
$i analizate. Rolul de tampon al con$tiintei juridice se materializeaza In capacitatea de a
opri, de a bloca calea spre reglementare juridica, spre elaborarea de norme juridice, a unor
aspecte, probleme, situatii impuse In mod nejustiticat de unele forte ale societatii. Cu alte
cuvinte, dreptul nu poate sa elaboreze norme juridice orbe~te, cedand presiunilor ce se
exercita de unii factori artiticiali, de grupuri de presiune sau grupuri de interese ce pot ti
manipulate de forte ce au interese contrare principiilor dreptului.
Con$tiinta juridica este ajutata sa se manifeste In deplinatatea atributelor sale de
con$tiinta omului, privit ca individ, ca actor pe scena realitatii juridice. Con$tiinta
individului se deruleaza pe trei vectori principali: cognitiv, actional ~i cultural -axiologic
(valorizator).
Omul desfii$oara o permanenta activitate de cunoa$tere rationala a realitatilor,
lncercand sa descifreze, sa dezvaluie structura intima a acestei realitati.
In procesul de cunoa$tere omul confera constatarilor sale an~mite semnificatii, le
da acestora o valoare.
Omul, privit ca individ, are a$adar preferinfe fata de unele sau altele dintre
elementele pe care le constata in realitatea pe care o supune propriei cunoa$teri.
Valoarea unui lucru, unei situatii este validata de o comunitate umana.
Valorizarea se constituie nu la nivelul individului, ci la nivelul colectivitatii. Valorizarea
rasare din actele de preferinta individuala. Valorile Ii obliga pe indivizi sa coopereze, Ii
integreaza in societate, fiind in cele din urma factori care provoaca oamenii sa creeze, sa
actioneze, sa cunoasca mai profund domeniile respectivelor valori ~i sa anticipeze
evolutia acestora.
Dreptul, prin normele juridice elaborate ii infiiti~eaza omului valorile pe care le
apara $i implicit valorile pe care omul trebuie sa le respecte. 0 prima categorie de valori
sunt cele general-umane care raspund unor nevoi ~i aspiratii universale ale tuturor
oamenilor, pe care ace~tia le-au pretuit In lntreaga istorie (viata, proprietate, sanatate etc.).

42
 Teoria genera/a
a dreptului

Exista, de asemenea, un sistem de valori pentru fiecare comunitate umana, care se

pot modifica §i ierarhiza pe firul evolutiei istorice in functie de criteriile de valorizare
care opereaza intr-o anumita epoca §i intr-o anumita comunitate.
2. A doua componenta a realitatii juridice o constituie DREPTUL privit ca
sistem de reglementari §i institutii. Este in fond substanta concreta, continutul realitatii
juridice, componenta lui materiala, palpabilii. Aici gasim norme juridice apartinand
tuturor ramurilor §i subramurilor dreptului (drept constitutional, drept penal, drept civil,
drept administrativ, drept comercial etc.). Aici identificam institutii juridice reglementate
prin norme juridice: institutia proprietatii, a familiei, a casatoriei, a persoanei juridice etc.
3. A treia componenta a realitafii juridice o constituie RELATIILE JURIDICE
care cuprind raporturile juridice §i situatiile juridice, cele care probeaza, dovedesc, eficienta
dreptului. Jn acest segment, regasim raporturile in care oamenii (ca indivizi sau comunitati
umane) participa in calitate de subiecte de drept valorificandu-§i sau aparandu-~i, pe cale
legala, interesele §i drepturile. Aceasta componentii mai este denumita ~i ORDINEA DE
DREPT, care poate fi definita ca rezultat al desf'~urarii raporturilor juridice in deplina
conf01mitate cu prevederile legale. Ordinea de drept este consecinta, finalitatea derularii
armonioase a raporturilor juridice dintre oameni. Aici trebuie sa precizam un lucru: omul
gande~te, traie~te ~i actioneaza intr-o ambianta socialii. Omul intra astfel in numeroase
raporturi cu semenii sai, iar suma acestor raporturi alcatuiesc adevaratul fundament al
dreptului.
Dreptul apartine organic realitatii sociale. Dimensiunea sociala a dreptului este
esentiala pentru faptul ca dreptul suporta influente puternice din partea componentelor
sistemului social (economia, politica, morala) a cadmlui fizic inconjurator §i a factorului
um an.
In cursul universitar de drept penal predat la Facultatea de Drept a Universitatii din
Bucure~ti, In anul 1940, profesorul Vintila Dongoroz consemna, privitor la ordinea
sociala ~i ordinea juridica, urmatoarele: ,,ordinea implica existenta unor reguli de
conduitii, care sa arate fiecaruia cum trebuie sii se poarte, ce conduita trebuie sii aibii In
cadrul vietii sale. Infiiptuirea ordinii sociale se face cu ajutorul regulilor de conduitii. In
aceastii infiiptuire a ordinii sociale au concurat, de-a lungul veacurilor, obiceiurile,
prescriptiile religioase, preceptele morale §i randuielile dreptului (ordinea juridica,
dreptul).
Fiecare comunitate a avut ~i are o viatii ,,de relatiune internii", ciireia i s-a adiiugat
~i o viata ,,de relatiune externii" in raport cu alte comunitati.
Ordinea juridicii inseamna reglementarea (disciplinarea) vietii de relatiune, cu
ajutorul regulilor de drept, a normelor juridice.
Dreptul nu este deci decat ansamblul de reguli de conduitii impuse de puterea
publicii §i menite a asigura ordinea in societate".

E. ESENTA DREPTULUI
Termenul de ESENTA, potrivit Dictionarului Explicativ al Limbii Romane,
desemneazii ,,ceea ce exprima principalul ~i stabilul din obiecte §i din fenomene, natura
!or internii, ascunsa, latura lor care nu este data sau perceptibilii nemijlocit: ceea ce poate

43
Costica Voicu

fi cunoscut numai treciind de forma exterioara a lucrurilor, patrunziind in adancul lor cu

aj utorul gandirii".
A cerceta esenta dreptului presupune patrunderea lnlauntrul sau, descoperirea
legaturilor intime care-i confera relativa stabilitate, identificarea calitatilor sale interne.
Ca orice fenomen, dreptul este expresia unitatii unor laturi calitative ~i cantitative.
A preciza esenta dreptului inseamna a pune in evidenta existenta acestor laturi.
Astfel, principala calitate o reprezinta calitatea juridica a voin(ei exprimate in
drept ~i calitatea interesului care conduc la elaborarea ~i adoptarea normelor juridice.
Aceasta calitate fundamentala ramane neschimbata oriciit de multe ~i profunde modificari
ar cunoa~te un sistem juridic. Operam, a~adar, cu doua categorii: vointa ~i interesul.
VOINTA este o categorie psihologica care In drept are o dubla semnificatie: mai
lntai este vointa generala, respectiv a grupurilor sociale sau a lntregii societati care este
determinata de anumite interese ~i care tinde sa se oficializeze prin interrnediul activitatii
statului ~i, apoi, de vointa individuala respectiv capacitatea omului de a stabili scopuri,
de a planifica, organiza, realiza ~i controla activitatile pe care le desra~oara.
Cand cercetam esenta dreptului avem in vedere vointa generala care se exprima 1n legi
sau cutume, care au ca scop subordonarea vointelor individuale.
Vointa generala nu reprezinta suma aritmetica a vointelor individuate, ea exprima
pozitia ~i interesele generate ale grupurilor ~i structurilor sociale.
Hegel considera ca vointa generala, ca vointa a statului, este superioara vointei
individuale ~i mai puternica deciit ea. Vointa generala este forma a libertatii ~i o treapta
superioara a spiritului.
Esen(a dreptului o constituie voin(a genera/a oficializata, devenitli VOIN'fA
JURIDICA, exprimatli in legi ~i apliratli de stat.
Pentru a exista, societatea are nevoie de coordonarea activitatii indivizilor in cadrul
unei cooperari ~i a unei ordini care sa raspunda interesului general.
Esenta dreptului consta in calitatea vointei juridice exprimata liber de electorat
reprezentat de organele legislative In norme juridice ~i In interesul In jurul caruia
graviteaza activitatea normativ-juridica intr-o anumita etapa.
Cuvantul ,,INTERES" desemneaza suma de preocupari pentru satisfacerea
idealurilor oamenilor, constituiti in comunitati (popor, natiune, nationalitati).

F. CONTINUTUL DREPTULUI
Continutul dreptului implica esenta sa, dar nu se reduce la aceasta. Continutul este
mai stufos, mai mobil ~i mai dinamic.
Continutul dreptului 11 constituie totalitatea elementelor, laturilor ~i conexiunilor
care exprima in mod concret vointa intereselor sociale care reclama oficializarea ~i
garantarea lor de catre stat.
Componenta cea mai importanta a continutului dreptului o constituie SISTEMUL
NORMELOR JURIDICE, adica totalitatea regulilor de conduita pe care statul le
elaboreaza ~i le garanteaza l'ntr-o anumita perioada de timp.
Mobilitatea continutului dreptului este data de capacitatea acestuia de a reglementa
noi aspecte ~i domenii ale socialului, care apar ~i se dezvolta In dinamica societatii.

44
 Teoria genera/a
a dreptului

Continutul dreptului nu este imuabil, el avand puterea de a exprima In norme juridice

nevoile schimbiitoare ale societiitii.
A~a de exemplu, continutul dreptului roman de astazi, se deosebe~te fundamental
de continutul pe care acesta 1-a avut in urmii cu 10-15 ani. Esenta dreptului riimane
aceea~i, pentru cii este expresia vointei juridice, dar continutul este radical modificat.
Continutul dreptului are o componentii statica in care sunt plasate constantele dreptului,
respectiv normele juridice ~i institutiile care au continuitate, au o anume vechime (ex.
norme ~i institutii de drept civil, dreptul familiei, dreptul penal etc.). Cealaltii componentii
a continutului dreptului o constituie secvenfa dinamica, respectiv normele juridice noi,
elaborate ca expresie a vointei juridice ~i intereselor societiitii fatii de noi domenii ale
realitiitii juridice.

G. FORMA DREPTULUI
Forma dreptului se referii la organizarea interioarii a structurii continutului siiu ~i
aspectul exterior al acestuia.
Forma interna a dreptului reprezintl interactiunea ramurilor dreptului, gmparea
normelor juridice pe institutii, subramuri ~i ramuri de drept.
Forma exterioara a dreptului este analizata:
a) din punct de vedere al modalitiitilor de exprimare a vointei legiuitorului:
izvoarele dreptului reprezentate de Jegi, hotiirari de guvern etc.
b) din punct de vedere al modului In care sistematizeazii legislatia: codificiiri,
incorporari.

H. DEFINITIA DREPTULUI
Ce este dreptul? Iata intrebarea care a briizdat existenta milenarii a dreptului ~i
continua sa fie extrem de actuala.
S-au formulat sute de definitii. Unele mai simplu exprimate, altele foarte elaborate
~i mai dificil de inteles de oamenii de rand.
Definitiile formulate au evoluat In functie de realitateajuridica existenta.
Romanii au definit dreptul raportat la morala ,,Jus est ars boni et aequi" (Celsus),
respectiv ,,arta binelui ~i a echitatii", exprimand faptul cii dreptul se afla Inca sub tutela
moralei.
In lucrarea ,,De Republica", Marcus Tullius Cicero (106-43 i.H.) - celebru filozot:
jurist, orator ~i om politic al Romei - intelegea dreptul ca ,,o lege adevarata, dreapta
rafiune, conforma cu natura, raspdndita in tofi, constanta eternii. Aceasta lege nu este
pennis sa fie abrogatii §i nici nu se poate deroga de la ea. Nici nu este a/ta la Roma, alta
la Atena, alta acum, alta mai tdrziu, cu o singura lege §i eterna §i neschimbatoare va
cdrmui pe tofi oamenii in toate timpurile". Observiim cii Cicero define~te: ce este dreptul,
ce face dreptul (carmuie~te pe to ti oamenii ... ) de unde vine dreptul, cum trebuie sd fie
dreptul (etern ~i neschimbator). Pentru Cicero, dreptul este mai presus decat ratiunea.
Aici, in demersul explicativ al celebrului orator roman, gasim inceputurile ~colii dreptului
natural, care a fast dezvoltata de Hugo Grotius .

45
Costica Voicu

Cea mai vehementa contestare a teoriei dreptului natural a reprezentat-o $coala

Jstoricii Germana a dreptului, care considera dreptul un produs istoric. Savigny,
principalul artizan al teoriei, scria in anul 1892: ,,fn momentul fn care gasim o istorie
bazata pe documente, recunoa$tem fn ele un drept cu caracter propriu poporului caruia
el se aplica, ca $i !imba $i obiceiurile acelui popor". G.Fr. Puchta, profesor la
Universitatea din Leipzig, reprezentant al aceleia]i ~coli istorice, afirma in lucrarea ,,Curs
asupra institufiilor" ( 1875): "precum viafa popoarelor se schimba de-a lungul veacurilor,
tot astfel dreptul, ramura a acestei viefi, se schimba $i el cu vremea, se dezvolta odata cu
poporul caruia ii aparfine $i se adapteaza diferitelor.faze din dezvoltarea tut'.
In dreptul roman contemporan, prof. Nicolae Popa define~te DREPTUL astfel:
,,ansamblul regulilor asigurate ~i garantate de catre stat, care au ca scop organizarea ~i
disciplinarea comportamentului uman in principalele relatii din societate, intr-un climat
specific manifestarii coexistentei libertatilor, apararii drepturilor esentiale ale omului ~i
justitiej sociale" (Nicolae Popa, Teoria generala a dreptului, 1997, p. 97).
In opinia noastra, dreptul reprezinta totalitatea normelor juridice elaborate
sau recunoscute de puterea de stat, care au ca scop organizarea ~i disciplinarea
comportamentului subiectelor de drept in cadrul celor mai importante relatii din
societate, conform valorilor sociale ale societatii respective, stabilind drepturi ~i
obligatii juridice a ciiror respectare este asigurata, la nevoie, de forta coercitiva a
statului.

46
 Teoria genera/a
a dreptului

CAPITOLUL IV

FACTORII DE CONFIGURARE
~I EVOLUTIE A DREPTULUI. TIPOLOGIA DREPTULUI

1. Factorii de configurare a dreptului

Dreptul, a$a cum a fost definit mai sus, ni se 1'nrati$eaza ca o componenta a
realitatii sociale din partea careia suporta influente care-i configureaza personalitatea.
Dreptul nu este o creatie spontana $i abstracta. Ca produs socio-istoric el suporta
influenta directa ~i indirecta a numero~i factori, care ii determina substanta ~i ii
modeleaza forma.
Aceste elemente de influenta sunt denumite In Teoria generala a dreptului
FACTOR! DE CONFIGURARE A DREPTULUI, grupati in patru mari categorii:
- cadrul natural;
- cadrul economic, social $i politic national;
- cadrul economic, social ~i politic regional $i international;
- factorul uman.

a) Cadrul natural

Cadrul natural sau mediul natural influenteaza dreptul prin componentele Jui
principale, respectiv: mediul geografic, factorii biologici, fiziologici ~i demografici.
Mediul geografic, prin factorii specifici, influenteaza viata sociala In ansamblul sau ~i
dezvoltarea economica a societatii, conferind acestora specificitate ~i originalitate in funcpe
de ponderea ~i rolul lor In teritoriul geografic al statului respectiv. Mediul geografic analizat
din punct de vedere al influentelor sale asupra dreptului, inseamna mediul inconjurator:
spatiul aerian, terenurile agricole, apele, padurile, marea teritoriala etc.
Interactiunea dintre om ~i mediul geografic a existat cu mult lnainte de aparitia
dreptului. Primele norme de conduita a oamenilor (norme obi$nuielnice) determinate de
rnediul natural s-au referit la viinat ~i pescuit, la exploatarea pamiintului, la apararea
impotriva fenomenelor naturale ~i a atacului animalelor salbatice.
Dintotdeauna omul s-a raportat la natura, s-a luptat cu natura, a modificat echilibrul
de forte: individ-natura, ~i-a adaptat comportamentul sub influenta factorilor de mediu ~i
a umanizat la riindul sau natura.
Mediul natural se infiiti$eaza intr-o mare diversitate, daca ne raportam la
dispunerea geografica a statelor pe cuprinsul planetei noastre. Mediul natural din tarile
scandinave $i din Alaska este diferit de mediul tarilor de la Ecuator sau din emisfera
sudica.
Nevoia de exploatare, dar ~i de protectie a componentelor mediului natural,
determina adoptarea unui complex de norme juridice specifice fiecarui stat. Multitudinea de

47
Costica Voicu

probleme pe care le ridica gestionarea mediului inconjurator a impus elaborarea, de catre

fiecare stat, de reglementari pe care le gasim in ,,dreptul mediului" considerat ramura de
drept.
Mediul natural s-a impus ca un important obiect de reglementare juridica. In
dreptul roman au fost elaborate acte normative privitoare la:
administrarea, gospodarirea ~i protectia padurii;
regimul juridic al Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii (Legea nr. 82/1993);
Legea fondului funciar (Legea nr. 18/1991);
acte normative pentru protectia apelor, a fondului cinegetic ~i piscicol, pentru
exploatarea zacamintelor naturale etc.
Spatiul cosmic, cu caracteristicile sale, a dobandit valoarea unui factor de
configurare a dreptului din momentul In care ~tiinta ~i tehnologia I-au facut accesibil
pentru umanitate. Ca urmare au fost elaborate norme ~i principii juridice de utilizare a
spatiului cosmic.
in legislatia dreptului comunitar au fost adoptate norme juridice privind protectia
mediului inconjurator, controlul circulatiei peste frontiere a de~eurilor periculoase,
utilizarea rationala a resurselor naturale, protectia marilor, apelor curgatoare, protecpa
speciilor rare de flora ~i fauna etc.

Factorul biologic ~i fiziologic

0 relevanta aparte in procesul de configurare a dreptului o dobandesc factorii
biologici ~i fiziologici sub aspectul repercusiunilor pe care insu~irile naturale (biologice ~i
fiziologice) ale oamenilor le au asupra starilor lor de co~tiinta ~i a atitudinilor concrete
in mediul social.
Deosebirea statornicita in drept intre capacitatea de folosinta (aceea de a avea
drepturi ~i obligatii) ~i cea de exercitiu (aceea de a exercita drepturile subiective ~i de a-~i
asuma obligatii prin acte juridice proprii), se bazeaza tocmai pe legatura existenta intre
dezvoltarea fizica a fiintei umane ~i dezvoltarea facultatilor sale mintale.
Astfel, In dreptul civil roman capacitatea de folosinta lncepe de la na~terea
persoanei. De la acest principiu exista o derogare care prevede ca ,,drepturile copilului
sunt recunoscute de la conceptiune, insa numai daca el se na~te viu". Pentru ca aceasta
exceptie sa fie aplicabila este necesar sa fie lndeplinite, In mod cumulativ, doua conditii:
a) copilul conceput nu poate dobandi decat drepturi, in sarcina lui neputandu-se
angaja obligatii;
b) copilul sa se nasca viu.
In privinta capacitatii de exercitiu, legiuitorul stipuleaza faptul ca minorul care nu a
implinit varsta de 14 ani nu are discernamant ~i nu i se poate ingadui sa incheie personal
acte juridice.
Codul civil stabile~te (art. 806-809) urmatoarele incapacitati speciale:
incapacitatea minorului sub 16 ani de a dispune de bunurile sale prin donatie
sau testament;
incapacitatea minorului care a implinit 16 ani de a dispune, prin testament, de
mai mult de jumatate din bunurile sale;

48
 Teoria genera/a
a dreptului

incapacitatea tutorelui de a primi legate de la minorul de 16 ani aflat sub

tutela;
incapacitatea sotilor de a vinde unul celuilalt.
0 alta institutie juridica de bazii a dreptului, respectiv riispunderea juridicii, este
configurata de relevanta pe care o dobiindesc lnsu~irile fiziologice ~i biologice ale
oamenilor. Ideea riispunderii juridice se fundamenteaza pe discerniimantul cu care
oamenii actioneaza.
Vinovatia, ca fundament al riispunderii juridice in materie penala, presupune
recunoa~terea capacitatii oamenilor de a actiona cu discerniimant, de a se conforma
prescriptiilor normelor j uridice.
Legea insa trebuie sa aiba in vedre ~i situatiile in care unele procese ~i mecanisme
biologice ~i fiziologice afecteaza discernamiintul persoanei, al carui tratament juridic
trebuie adaptat in cazul siiviir~irii unor infractiuni.
Faptul ca minorul nu raspunde penal se lntemeiazii pe ideea insuficientului
discernamiint determinat de gradul redus de dezvoltare biologica ~i fiziologica a acestuia.
Tnsu~irile biologice ~i fiziologice ale oamenilor se impun legiuitorului ~i pe alte
planuri. Astfel, copii, bolnavii ~i persoanele handicapate reclama un tratament juridic
special: sunt elaborate norme juridice speciale prin care se realizeaza protectia acestora.
Tntr-o acceptiune mai largii vorbim de ,,dreptul copilului", adicii de totalitatea normelor
juridice care asigurii protectia ~i dezvoltarea copilului (dreptul la educatie, interzicerea
relelor tratamente, obligatia de lntretinere, dreptul la asistenta medicalii, dreptul la
protectia socialii etc.).
Un nou domeniu de reglementare pe care dreptul este obligat sii-1 abordeze, il
constituie prelevarea ~i transplantul de tesuturi ~i organe umane. In acest cadru, dreptul
define~te momentul mortii in cu totul alti termeni deciit in urma cu ciitiva ani; el raspunde
la intrebarea dadi, cine ~i cand poate dispune de tesuturile ~i organele umane.
In acord cu legislatia altar tari, Parlamentul Romaniei a adoptat la 8 ianuarie 1998
Legea privind prelevarea ~i transplantul de tesuturi ~i organe umane (Legea nr. 211998).
Demna de subliniat este prevederea art. 2 din lege: ,,prelevarea ~i transplantul de tesuturi
~i organe umane nu pot face obiectul vreunei tranzactii. Donarea in timpul vietii sau
consimtiimantul scris pentru prelevarea de tesuturi ~i organe, dupii moarte, dat de donator
sau membrii familiei lor ori de rude, dupii moartea acestuia, reprezintii un act profund
umanitar, care poate permite salvarea vietii unui om".
Factorul biologic ~i fiziologic este determinant In configurarea institutiei juridice a
casiitoriei. Astfel, Noul Cod Civil (adoptat prin Legea nr. 287/2009) prevede (art. 272 ~i
urm.)
- ciisiitoria se poate incheia daca viitorii soti au implinit varsta de 18 ani;
- pentru motive temeinice, minorul care a implinit viirsta de 16 ani se poate
casatori in temeiul unui aviz medical, cu incuviintarea parintilor siii sau, dupii caz, a
tutorelui ~i cu autorizarea instantei de tutela;
- este interzisii incheierea casiitoriei intre rudele in linie dreapta, precum ~i intre
cele in linie colateralii panii la al patrulea grad inclusiv;
- este interzis sii se casatoreascii alienatul mintal ~i debilul mintal;
- este interzisii casatoria dintre pesoane de acela~i sex;

49
Costica Voicu

Alte reglementari privind drepturile la viata, la sanatate $i la integritate ale

persoanelor fizice, sunt cuprinse in Codul Civil (art. 61 ~i urm. ), astfel:
- nimeni nu poate aduce atingere speciei umane. Este interzisa orice practica
eugenica prin care se tinde la organizarea selectiei persoanelor;
- sunt interzise orice interventii medicate asupra caracterelor genetice avand drept
scop modificarea descendentei persoanei, cu exceptia celor care privesc prevenirea $i
tratamentul maladiilor genetice;
este interzisa orice interventie avand drept scop crearea unei fiinte umane genetic
identice unei alte fiinte umane vii sau moarte, precum $i crearea de embrioni umani in
scopuri de cercetare.
Factorul demografic in toata complexitatea sa exercita o reala influenta asupra
reglementarilor juridice. 0 foarte sumara privire asupra masurilor legislative adoptate In
diverse state, evidentiaza preocuparile pentru stimularea cre$terii demografice (exemplul
Romaniei in perioada anilor 1967-1989) prin sanctionarea cazurilor de intrerupere ilegalii a
cursului sarcinii la femei. Exista $i reglementari j uridice pentru limitarea cre$terii demografice
prin introducerea criteriilor de planning familial (exemplul Chinei). in acel~i context al
factorului demografic se inscriu reglementarile legate cu privire la adoptie, precum $i regimul
juridic al imigrantilor.
In anii 1950 - 1960, un numar de guverne din tari aflate in curs de dezvoltare au
adoptat planuri nationale menite sa reduca ratele rapide de cre$tere a populatiei, care le
blocau eforturile de a le asigura cetatenilor lor suficienta asistenta medicala, locuri de
munca ~i educatie.
In alte tari este lncurajata ~i stimulata cre~terea populatiei, atat prin rata natalitatii
cat ~i acceptarii imigratiei din alte tari ale lumii. Astfel, intre anii 1990 - 2000, numarul
locuitorilor din S.U.A. a crescut cu 32,7 milioane de oameni (13,1%) eel mai mare numar
din deceniile istoriei americane.
Componenta demografica, privita ca factor de configurare a dreptului, nu se reduce
doar la politicile de stopare ori lncurajare a natalitatii. La fel de importanta este ~i
structura de varsta a populatiei dintr-un anumit stat. Aceasta structura de varsta
determina, sau mai bine spus, impune o reactie speciala a statului $i dreptului pentru
reglementarea juridica a statutului fiecarei categorii: copii, tineri, pensionari, ~omeri, forta
activa de munca. La fel de importanta este starea de criza a familiei, dominata de rata
mare a divortialitatii, a cotei ridicate a familiilor monoparentale, a procentului de abandon
~colar.
Prognoza demografica la nivel european nu este deloc lncurajanta. Pana In anul
2050 populatia celor 27 de state care vor face parte din Uniunea Europeana se va mic$ora
cu 7 la suta. Italia, care are astazi 58 de milioane de oameni, va avea In anul 2050 doar 45
de milioane, iar Germania, care numara 83 de milioane, va avea la sfar~itul secolului, 25
milioane de oameni.
In Europa sunt astazi 35 de pensionari la 100 de persoane apte de munca. In 2050
vor exista 75 de pensionari la 100 de oameni apti de munca.

50
 Teoria generata
a dreptului

Ziarul ,,The Economist" din 20.07.2003 precizeaza, privitor la acest subiect:

,,imbatranirea ~i reducerea populatiei Europei vor afecta, ineyitabil, interesele financiare
ale tuturor tarilor membre".
In timp ce Uniunea Europeana are o populatie bogata, batrana ~i din ce in ce mai
redusa, tarile din nordul Africii au o populatie saraca, tanara ~i in cre~tere.
In aceasta ecuatie, se pune problema daca statele europene nu ar trebui sa adopte o
politica mai liberala in privinta fenomenului imigratiei, pentru a-~i redresa echilibrul
um an.
Cadrul natural, caruia dreptul ii recunoa~te forta sa de influentare, se completeaza
In contextul celor prezentate mai sus cu situatiile provocate de evenimente naturale, care
nu depind de vointa omului, ~i care, prin vointa legii, constituie cauze care due la
na~terea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice.
Astfel de evenimente sunt: na~terea ~i moartea omului, curgerea implacabila a
timpului, calamitati naturale (cutremure, inundatii, tomade, alunecari de teren etc.).
De exemplu, moartea omului declan~eaza procedura succesiunii (mo~tenirii),
trecerea timpului poate consolida juridic un drept (prescriptia achizitiva) sau poate stinge
un drept (prescriptia extinctiva), calarnitatile naturale pot da na~tere raporturilor juridice
de asigurare de bunuri sau persoane etc.

Concluzie: Factorii care alcatuiesc cadrul natural dispun de o for{a

specifica de influenfare ~i conjigurare a dreptului.
Ac{iunea acestora ~i irifluen/a !or asupra dreptului nu
trebuie privita ca 0 fatalitate, pentru ca prezenfa !or nu se
jinalizeaza automat cu efecte juridice. Acfiunea for este
corelata in permanen{a cu voinja ~i interesul general al
societiifii.

b) Cadrul economic, social ~i politic national are in compunerea sa domeniul

economic, sistemul politic, ideologia ~i cultura, fiecare in parte cu un mare grad de
complexitate ~i o dinamica proprie, care influenteaza dreptul, constituindu-se ca un factor
de configurare cu actiune specifica.
Cercetand evolutia istorica a fenomenului juridic, Teoria generala a dreptului a
evidentiat cu claritate tendinta uneia sau alteia dintre cornponentele cadrului social-politic
de a-~i subordona dreptul, de a-1 transforma intr-un instrument folosit exclusiv in interesul
puterii de stat.
Intr-o societate libera dreptul trebuie sa joace, a~a cum am aratat, rolul de receptor,
dar ~i de tampon, de filtru fata de semnalele, mesajele, trebuintele societatii. El trebuie sa-~i
valorifice functia de rnentinere In stare de echilibru a raporturilor sociale, avand In vedere
tendinta tot mai actuala de degradare a relatiei dreptului cu societatea.
Cea mai irnportanta latura a cadrului social-politic care influenteaza dreptul este
componenta economica.
In orice tip de societate componenta economica este determinanta, poarta pecetea
ideologiei caracteristice societatii in perioada respectiva.

51
Costica Voicu =========================

A~a de exemplu, ideologia marxista de esenta materialist-dialectica dominanta in

societatile socialiste ~i comuniste de tip totalitar, considera nu numai ca dreptul trebuie sa
corespunda situatiei economice generale ~i tipului de economie impus de aceastii
ideologie, dar ca economia este cea care constituie factorul determinant al dreptului.
ldeologia liberalii ~i neoliberala proclama teza potrivit ciireia dreptul trebuie sii
favorizeze economia contractuala: Constitutia ~i legile ordinare trebuie sa consfinteasca
cu maxima claritate libertatile economice (dreptul de a acumula bogatii ~i capital,
libertatea de a produce, de a comercializa productia etc.).
Un exemplu edificator, care pune in lumina influenta ideologiei asupra
economicului ~i implicit asupra dreptului, 11 constituie CARTA CORPORATISTA, ca
expresie a ideologiei liberalismului corporatist.
Carta Corporatista reprezintii acordarea de ciitre stat a unui privilegiu pentru un
grup de investitori in vederea servirii unui scop public. Istoria ei incepe in Anglia sec. al
XVI-lea cand Coroana Britanica acordii privilegii speciale comerciantilbr in schimbul
varsarii de catre ace~tia a unei parti din profit in tezaurul regal.
Urmare a presiunilor corporatiilor, au fost elaborate legi care cereau ca toate
marfurile importate de coloniile britanice din Europa sau Asia sa treaca mai intai prin
Anglia. Acela~i regim 11 aveau ~i marfurile exportate din colonii in alte regiuni ale lumii.
Din taxarea ~i impozitarea marfurilor sosite astfel In porturile Angliei s-au obtinut averi
uria~e, atat de catre corporati~ti cat ~i de catre Coroana Britanicii.
Tata cum descrie David C. Korten, In lucrarea ,,Corporatiile conduc lumea"
(Editura Antet - 1995), atmosfera din America sfar~itului de secol XIX: ,,Razboiul civil
american ( 1861-1865) a reprezentat un moment crucial pentru drepturile corporatiilor. Cu
profiturile uria~e care le intrau in buzunare din contractele de livrare pentru armata,
corporatiile au mituit efectiv o legislatie care le-a acordat bani ~i terenuri drept donatii ca
sii extinda sistemul de cai ferate de pe Coasta de Vest. Acestea au fost vremurile de glorie
ale unor americani ca: Rockefeller, Morgan, Mellon, Vanderblit ~i altii, care au cumpiirat
legislatia In domeniile tarifare, bancare, sindicale, ale cailor ferate ~i ale terenurilor
publice. Corporatiile au dobandit suficient control asupra organismelor legislative ale
statelor, care nu fiiceau decat sii rescrie legile lntocmite de corporatii".
lntr-o formulare mai simpla vom spune ca ideologia i~i construie~te o economie
proprie, iar acestea doua la un loc configureazii arhitectura pe care o doresc dreptului.
Pentru a intelege mai bine influenta pe care latura economica a cadrului social-
politic o exercitii asupra dreptului, vom comenta situatia din Romania in perioada 1990-
2005. Dreptul roman edificat In aceastii epoca a fost dupii chipul ~i asemiinarea
economiei, mai bine zis dupii chipul ~i asemanarea intregului cadru social-politic al
epocii. Cadrul legislativ creat lntr-o perioadii de tranzitie prelungitii excesiv a reflectat
incoerentele ideologice, lipsa de viabilitate a unor importante segmente ale economiei
socialiste hipercentralizate, timiditatea in promovarea unor solutii realiste, pragmatice,
specifice economiei de piata.
Mentinerea unui sistem economic cu puternice accente de centralism de tip
comunist, cu deosebire In industrie, transporturi ~i comunicatii, a generat conservarea
vechiului sistem economic ~i a legislatiei specifice acestuia.

52
 Teoria generala
a dreptului

~i legislatia ,,reformatoare", adoptata de-a lungul deceniului obsedant, cum este

numit epoca analizata, reflecta in fond rolul dominant al statului in economie.
Dreptul nostru a raspuns totu~i cu rapiditate unor comenzi ale economicului: au
fost reglementate privatizarea, piata de capital, concurenta, protectia consumatorului,
combaterea evaziunii fiscale, au fost incriminate infractiuni la regimul societatilor
comerciale, au fostadoptate legi specifice de organizare a sistemului bancar, a institutiilor
financiare etc.
0 alti'i componenti'i a cadrului social-politic care exercita influenta asupra dreptului,
o reprezinta STRUCTURILE ORGANIZATORICE ALE SOCIETATfl, respectiv:
statul, partidele politice, grupurile de interese, grupurile de presiune, structuri sociale
nestatale, societatea civila.
intrndit corelatia stat-drept face obiectul unui capitol separat al cursului, in cele ce
urmeaza vom analiza celelalte elemente ale structurilor organizatorice ale societatii.
Partidele politice sunt ,,asociatii libere ale cetatenilor prin care se urmare~te, pe
baza unui program, definirea ~i exprimarea vointei politice a cetatenilor, asociatii care au,
~i-~i afirma clar ~i deschis, vocatia ~i aptitudinea guvernarii" (prof. loan Muraru, Drept
constitutional ~i institutii politice - Bucure~ti - 1998, p. 281 ).
In principal, dreptul este influentat de catre partidele politice care sunt pmiide de
guvernamant, ele avand la dispozitie parghiile puterii prin care politica lor poate deveni
politica de stat, vointa 1or fiind, de regula, impusa ca vointa obligatorie pentru societate
care se va materializa din punct de vedere juridic in legi ~i alte acte normative.
Practic, partidul sau coalitia de partide aflate la guvernare impune/impun
prioritatile in domeniul legiferarii: in fond partidele vor impune reglementarea juridica a
domeniilor incluse in programele politice pe care le-au prezentat in campaniile electorale
(exemple: regimul juridic al proprietatii, protectia sociala, privatizarea, statutul
functionarului public, politica fiscala, lupta lmpotriva criminalitatii, protectia mediului
etc.).
Partidele politice reprezentate In parlament, dar care nu se afla la guvernare, au
posibilitatea de a propune legislativului proiecte de legi, dar capacitatea lor de a influenta
concret dreptul este nesemnificativa.
Grupul de interes este considerat ca o structura grupala care cuprinde persoane
reunite pe baza conceptiilor ~i atitudinilor comune, uneori ca reflex al apartenentei lor la
aceea~i profesie sau categorie sociala ~i care actioneaza pentru satisfacerea, pe calea
reglementarii juridice, a intereselor membrilor sai. Grupurile de interes elaboreaza
platforme cadru, cu obiectivele majore pe care le urmaresc, fac publice cauzele pe care le
api'ira, dezbat proiecte de legi, promoveaza proiecte de legi, sprijina sau resping
candidaturi la alegeri locale, parlamentare sau prezidentiale.
Grupurile de presiune sunt astazi tot mai prezente in zonele in care se elaboreaza
deciziile in plan juridic. Sindicatele, de~i prin legea organica ~i statutele de organizare ~i
functionare, nu sunt preocupate de obtinerea puterii, actioneaza ca o puternica forta
asupra puterii legislative ~i executive pentru a le determina sa elaboreze legi §i acte
normative care sa le satisfaca doleantele (In materie salariala, de protectie sociala etc.).
De foarte multe ori, actiunile grupurilor de presiune, se materializeaza in greve, mitinguri,
manifestatii de strada, blocarea cailor de comunicatii etc.
53
Costica Voicu

Grupurile etnice reprezinta o categorie aparte, deta~ata de grupurile mentionate

mai sus, prin elementul definitiv ~i extrem de pronuntat, acela al apartenentei membrilor
lor la o etnie. In unele tari, asemenea grupuri sunt organizate 1n partide politice, uniuni sau
asociatii legal inregistrate ~i recunoscute de autoritatile statale. Acestea militeaza, printr-o
mare varietate de mijloace ~i metode, pentru ca puterea de stat sa adopte reglementarile legale
solicitate (folosirea limbii mateme in ~coli, administratie ~i justipe, cre~terea gradului de
autonomie a localitatilorln care ace~tia sunt majoritari etc.).

Societatea civila - factor de configurare a dreptului

Alaturi de cadrul natural, in substanta careia se reunesc factorii geografic, biologic,

fiziologic ~i demografic, cadrul social-politic reprezinta, in opinia celor mai redutabili
teoreticieni, eel mai complex ~i dinamic factor de configurare a dreptului, cu actiune
specifica.
Coloanele de sustinere a edificiului social-politic al societatii de astazi sunt: statul,
partidele politice ~i societatea civila.
Primele doua - statul ~i partidele politice - sunt artizanii sistemului de drept, avand
la dispozitie parghiile prin care pot modifica ~i completa legislatia ~i, implicit, structura
organizatorica a sistemului social-politic.
Societatea civila - sintagma prezenta in vocabularul cotidian, prea adesea utilizata
in contexte nepotrivite - poate fi definita ca ansamblul formelor organizatorice
nestatale, apolitice, fundamentate pe dreptul de libera asociere consfintit de
Constitutie, prin intermediul carora sunt exprimate public interesele specifice
(economice, sociale, spirituale, profesionale etc.) ale opiniei publice.
Ea (societatea civila) este $ansa pe care o au cei tara putere de a se exprima, de a
judeca puterea; ea poate ~i trebuie sa fie o contra pondere in raport cu forta statului ~i a
structurilor politice.
Societatea civila are o pozitie distincta de cele doua domenii traditionale, am spune
~ablon, ale societatii: domeniul public ce este organizat ~i functioneaza potrivit regulilor
impuse de guvemare ~i domeniul privat obsedat de profit, organizat pe principii aproape
exclusiv comerciale.
De pe aceasta pozitie societatea civila actioneaza In toate domeniile vietii
economico-sociale, asupra tuturor nivelurilor puterii publice (legislativ, executiv,
judecatoresc, regional ~i local), utilizand o mare gama de mijloace ~i modalitati legale ~i
democratice, in scopul servirii interesului general al societatii.
Altfel spus, societatea civila este preocupata de starea generala a natiunii, de
destinul, de viitorul acesteia.
Ea trebuie sa fie cea care promoveaza adevarata esenta a solidaritatii umane, cea
care determina implicarea cetatenilor in treburile cetatii incepand cu respectarea
drepturilor ~i libertatilor fundamentale individuale ~i colective, lupta impotriva coruptiei
~i criminalitatii, a ignorantei ~i birocratiei, asigurarea traiului decent, ocrotirea mediului,
modernizarea invatamantului, culturii ~i artei etc.

54
 Teoria ge11erala
a dreptului

Societatea civila este In mod real un puternic ~i important factor de configurare a

dreptului prin functiile specifice pe care le are.
Astfel, o primii functie a societatii civile o reprezintii aceea de MONITORIZARE,
de SUPRAVEGHERE, a puterii publice privitor la modu1 concret in care sunt gestionate
treburile tarii. fn fond, statul sau puterea publicii, este o creatie a societiitii civile, realitate
care ii conferii dreptu1 de a dialoga cu acesta. Prin intermediul acestei functii societatea
civilii tine sub presiune puterea publicii pentru ca aceasta sii-~i onoreze programul de
guvernare, sii reglementeze In manierii modernii institutiile juridice fundamentale:
proprietatea, dreptul la muncii, dreptul la educatie, libera asociere, familia, adoptia etc.
Functia de SANCTJONARE a PUTERII este exercitatii de catre societatea civilii In
principal la urnele de vot, avand la 1ndemanii ~i alte modalitati: motiuni de cenzurii, forme
specifice de grevii, dezbateri pe probleme de interes pentru societate in general sau pentru
anumite grupuri de interese, masuri de interes pentru societate in general sau pentru
anumite grupuri de interese, miisuri de protest etc.
La fel de importantii este ~i functia educativa a societafii civile, care f~i propune
sii con~tientizeze componentele sale principale (sindicate, patronate, celelalte forme
asociative) asupra rolului ~i locului lor fn societate. Societatea civilii trebuie ~i poate sii se
preocupe mult mai intens de formarea ~i consolidarea culturii politice, juridice ~i civile la
nivelul celor mai reprezentative segmente ale populatiei.
Pentru a riispunde la 1ntrebarea: reprezintii societatea civilii factor de configurare a
dreptului, trebuie sii prezentiim situatii ~i imprejuriiri concrete care sii probeze faptul ca
sindicatele, patronatele, precum ~i alte componente ale societiitii civile au determinat
puterea sii configureze intr-un anumit fel legislatia specificii.
Astfel, In materia dreptului muncii, institutia juridicii a contractului colectiv de
muncii, definitii ca act juridic ~i izvor de drept, reprezintii ,,forma de exprimare concreta a
normelor juridice de muncii, un drept negociat de naturii conventionala, creat de patroni ~i
salariati, in functie de conditiile economice ~i sociale, precum ~i de interesele celor douii
parti". Procedura de negociere ~i 1ncheierea contractului colectiv de munca este
reglementatii prin lege (Legea nr. 130/1996), iar procedura de conciliere a conflictelor
colective de munca prin Legea nr. 168/1999.
Este locul In care trebuie sii subliniem un prim succes al societiitii civile: acela
privitor la rolul determinant pe care 1-a avut in influentarea puterii legislative de a
reglementa prin legi organizarea ~i functionarea celor mai importante componente ale
sale: sindicatele (Legea nr. 54/1991, H.G. 314/2001 privind comisiile de dialog social),
patronatele (Legea nr. 356/2001 ~i H.G. 503/1991 ), asociatiile ~i fundatiile respectiv
organizatiile neguvernamentale (O.G. 26/2000, Legea nr. 34/1998).
Aceste componente solide ale societatii civile determinii diminuarea evidentii a
influentei grupurilor de presiune, a grupurilor etnice sau de interese asupra structurilor cu
putere legislativii.
Dreptul se configureaza prin actiunea uniforma, coerentii ~i pozitivii a societiitii
civile, care trebuie privitii nu ca factor destabilizator, ci ca vocea autorizatii a celor lipsiti
de putere rostitii In fata puterii. Conditia fundamentala pentru ca societatea civilii sii se
constituie intr-un veritabil factor de configurare a dreptului o reprezintii capacitatea
acesteia de a nu fi influentatii sau, mai grav, absorbita, de partidele politice.

55
Costica Voicu ========================

Societatea civila din Romania, cu o istorie marcata de profunde neclaritati ~i

evidente partizanate politice, trebuie sa-$i asume rolul important de factor de configurare
a dreptului, exercitandu-$i functiile specifice In decorul extrem de colorat al realitatilor de
astazi.
Lini~tita In momente de nelini$te ~i nelini~tita In momente de lini~te, societatea
civila risca sa alunece i'n teritoriul banalului, i'n zona formalismului fiind desprinsa de
interesele celor nelini$titi cu adevarat.
Riscul eel mai mare pentru unele componente ale societatii civile 11 reprezinta
politizarea acestora, respectiv trecerea lor sub controlul direct al unor particle $i aliante
politice, al caror purtator de cuvant devin.
Institutionalizarea celor mai importante $i reprezentative componente ale
societatii civile poate determina subordonarea acestora fata de putere, pentru simplul fapt
ca liderii sindicatelor, patronatelor ~i ONG-uilor simt gustul puterii. Prea multi lideri de
sindicat, prea numero~i exponenti ai patronilor ~i suficient de versati pre~edinti de ONG-
uri au ocupat $i ocupa fotolii parlamentare ~i guvernamentale, drept rasplata a serviciilor
aduse puterii.
Vocea societatii civile poate ~i trebuie sa fie mult mai puternica ~i deta~ata de
putere.
Astazi, In epoca globalizarii, dialogul societatii civile cu puterea publica excede
guvernele nationale, datorita in principal prevalentei dreptului comunitar ~i a ordinii
juridice comunitare fata de sistemele nationale de drept.
Este evidenta tendinta de internationalizare a organizatiilor neguvernamentale ~i de
institutionalizare a lor la scara regionala ~i globala, cu declarata intentie de a tine sub
observatie ~i presiune atat propriile guverne nationale, cat ~i institutiile $i organizatiile
internationale suprastatale, pentru a evita ori stopa masurile excesive, abuzive ~i
discriminatorii de orice fel.
Dreptul comunitar european, aflat i'nca in prima faza de gestatie, incoerent ~i
surprinzator de dezarticulat, a$teapta In procesul sau de confrgurare actiunea inteligenta ~i
pragmatica a societatii civile.
Dreptul romanesc ce se configureaza sub influenta dreptului comunitar poate sa-~i
pastreze ~i consolideze personalitatea nurnai daca societatea civila ~i realizeaza functiile
in deplin acord cu realitatile ~i nevoile societatii noastre.
Exprirnarn opinia ca societatea civila poate ~i trebuie sa influenteze decisiv configuratia
unor institutii juridice fundamentale ale sistemului nostru de drept, precum: proprietatea,
adoptia, familia, sistemul electoral etc.

c) Cadrul economic, social ~i politic regional ~i international a constituit ~i

constituie un important factor care configureaza sistemele de drept ale statelor nationale
~i intluenteaza evolutia acestora.

Arhitectura sistemelor de drept ale statelor nationale este intluentata de dreptul

international ~i dreptul comunitar european.

56
 Teoria generala
a dreptului

Prezenta statului roman In marea familie a natiunilor lumii (Organizatia Natiunilor

Unite), statutul Romaniei de tara membra a Uniunii Europene ~i a NATO determina
armonizarea dreptului romanesc cu dreptul international ~i dreptul european.
Este u~or de constatat faptul ca viata economica, politica ~i sociala a Romaniei este
conectata la dinamica ~i evolutia societatii europene, la schimbarile ~i realitatile vietii
internationale.
Dreptul romanesc are capacitatea de a reglementa in spiritul dreptului international
~i comunitar cele mai importante domenii ale realitatii economice ~i sociale, lncepand cu
conceptul de economie de piata functionala, sistem financiar-bancar modern, combaterea
terorismului ~i criminalitatii organizate, a coruptiei ~i spalarii banilor.
In cuprinsul art. 20 din Constitutia Romaniei se precizeaza: ,,dispozitiile
constitutionale privind drepturile ~i libertatile cetatenilor vor fi interpretate ~i aplicate In
concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele ~i cu celeJalte
tratate la care Romania este parte.
Daca exista neconcordante lntre pactele ~i tratatele privitoare la drepturile
fundamentale ale omului, la care Romania este parte, ~i legile interne, au prioritate
reglementarile internationale, cu exceptia cazului In care Constitutia sau legile interne
contin dispozitii mai favorabile".

d) Factorul uman

In dreptul modern factorul uman reprezinta zona centrala de interes pentru

organele ce au competenta de legiferare.
Sistemele de drept din statele democrate se raporteaza permanent la prezenta ~i
pozitia omului in societate ~i sunt preocupate pentru a reglementa comportamentul
acestuia lntr-o mare varietate de raporturi sociale In care el este prezent.
Normele juridice care reprezintii substanta dreptului au, dincolo de functia de
reglementare, de regularizare a comportamentului oamenilor, ~i rolul de socializare, de
modelare ~i stimulare a comportamentelor corespunziitoare valorilor aparate de drept.
Dreptul nu se amesteca sau nu ar trebui sa se amestece in viata interioara, in
gandurile, In emotiile, intentiile ~i trairile intime ale omului.
Dreptul ii propune sau ii ofera omului reguli de conduita obligatorii care se refera
la protectia celor mai importante valori ale societatii. Omul are de ales: sa se conformeze,
sa-~i modeleze comportamentul, actiunile ~i totalitatea faptelor sale in deplin acord cu
prescriptiile pe care le gase$te In normele juridice sau sa opuna acestora un comportament
$i atitudini care contravin normelor juridice, suportand sanctiunea legii, raspunzand
juridic pentru infrangerea legii, pentru nesocotirea ei.
Tnteresele individului sunt, In mod obiectiv, interese de scurta durata (,,Pana la
urma murim cu totii" - Keynes). De aceea omul este condamnat sa se supuna dreptului.
Nesupunerea fata de normele dreptului poate fi rezultanta unor factori foarte compleqi, a
unor mecanisme psiho-sociale extrem de diverse; greu de previzionat, greu de blocat de
autoritatile de aplicare a legii.

57
Costica Voicu

Omul judeca, de multe ori, realitatea sociala prin prisma interesului individual.
Acest interes imediat, individual, personal al individului, se ciocne$te cu interesul
general, cu vointa generala exprimata in legi $i alte acte normative.
Intr-o asemenea ipostaza, destul de 1ntalnita in zona realitatii sociale, dreptul este
obligat sa intervina $i sa sanctioneze comportamentul deviant al individului. Simpla
interventie sanctionatorie a dreptului nu este suficienta. Dreptul trebuie sa realizeze
cunoa$terea factorului uman, a nevoilor $i intereselor sale, sa apere drepturile
fundamentale ale individului, sa garanteze egalitatea in drepturi a tuturor oamenilor,
posibilitatea ca ace$tia sa-$i manifeste demnitatea $i libertatea.
Dreptul modern national $i international este influentat, in ce prive$te arhitectura sa
de ansamblu, de problematica respectarii de catre autoritatile statelor a drepturilor
fundamentale ale omului. Dimensiunea umana a dreptului tinde sa se internationalizeze,
situatie care modifica relatiile economice $i politice dintre state.
Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg este prirna
jurisdictie internationala de protectie a drepturilor fundamentale ale omului, infiintata in
anul 1954. Ea joaca un rol important in viata juridica a statelor mernbre ale Consiliului
Europei. Hotararile sale due, deseori, la schimbari ale legislatiei, ale jurisprudentei sau ale
practicii judiciare, mai ales in domeniul procedurilor judiciare $i a libertatilor pub lice.
Activitatea Curtii a crescut in mod considerabil in ultimul timp $i se desfa$oara in
dornenii foarte diferite, mergand de la dreptul de aparare la interceptarea convorbirilor
telefonice, de la durata arestarii preventive sau a unor proceduri la servituti de urbanism,
de la regimul din inchisori la intemarea bolnavilor psihic.
Curtea functioneaza In baza Conventiei pentru Apararea Drepturilor Omului $i
Libertatilor fundamentale adoptata la Roma in noiembrie 1950, care nu se substituie
dreptului intern, dar pe care-I poate influenta. Multe din hotararile Cuqii au provocat ori
au accelerat reforme legislative In tarile europene. Statele In defavoarea carora s-a
pronuntat Curtea au obligatia de a se conforma hotararilor care sunt definitive.

e) Teorii juridice cu privire la factorii de configurare ~i evolutie a dreptului

1. Teoria lui Montesquieu. Autorul lucrarii ,,Spiritul legilor" (1748) stabile$te

principiul relativitatii legilor in timp $i spatiu. Potrivit acestuia: ,,legile trebuie sa fie
conforme cu natura, respectiv cu fizica tarii, cu clima rece, calda sau temperata, cu
calitatea lui, cu marimea lui, cu genul de viata al poporului, plugari, vanatori sau pastori;
ele trebuie sa fie potrivite cu gradul de libertate pe care-I poate garanta Constitutia, cu
religia locuitorilor, cu inclinatiile lor, cu bogatiile lor, cu numarul !or, cu moravurile lor".
Un rol distinct in conceptia privitoare la factorii de configurare $i evolutie a
dreptului il ocupa inteligenta umana.
2. Teoria lui Edmond Picard, exprimata in lucrarea ,,Le droit pur", pune la baza
configurarii $i evolutiei dreptului zece factori:
rasa - legile trebuie sa corespunda temperamentului national;
mediul - clima, teritoriul, starea economica $i sociala influenteaza profund
dreptul unei tari;

58
 Teoria generalll
a dreptului

intruziunea straina - dreptul strain poate patrunde prin cucerire (exemple:

dreptul roman aplicat in teritoriile cucerite, dreptul francez in teritoriile
ocupate de Napoleon);
imitatia - cazul Turciei care a adoptat Codul civil elvetian; cazul Japoniei
care a preluat modelul Codului civil ~i codului comercial german ( 1899);
mariijurisconsulti sau elitele creatoare de sisteme juridice, care sunt expresia
ideilor unui popor, servitori luminati ai acestuia;
atavismul juridic respectiv obiceiul adanc inradacinat de a se supune unor
anumite norme ~i reguli. Anglia este tara care ilustreaza eel mai bine
importanta atavismului juridic; ·
progenismul, adica germenii dreptului viitor;
tehnica juridica, adica dreptul ~lefuit de inteligenta omului;
densitatea populafiei are o importanta speciala in configurarea ~i evolutia
dreptului;
acfiunea solidara a marilor forte sociale, respectiv a influentelor pe care le
au religia, arta, morala, economia.

3. Teoria lui Alexandru Vallimarescu, exprimata in lucrarea ,,Tratat de

enciclopedia dreptului" (1932), reduce la patru, factorii de configurare ~i evolutie a
dreptului:
factorul material: rasa, mediul, densitatea populatiei, starea economica;
factorul moral: religia, morala ~i marile curente de idei;
oamenii superiori;
hazardul.

2. Tipologia dreptului
Dreptul este un fenomen de o extrema complexitate, aflat intr-un proces
evolutiv care implica permanente transformari in continutul sau normativ, modificari
de ordin cantitativ In continutul ~i structura institutiilor ~i ramurilor de drept. Acest
proces evolutiv se realizeaza sub influenta ~i acompaniamentul factorilor economici,
politico-ideologici, culturali, sociali etc.
in dreptul modern este unanim acceptata ideea ca nu poate exista o legislatie
ve~nica, un drept imuabil, dat odata pentru totdeauna.
Istoria universala a dreptului evidentiaza diversitatea sistemelor de drept,
corespunzatoare etapelor din evolutia statului.
In cercetarea sistemelor de drept, ~tiinta dreptului utilizeaza metoda tipologica,
metoda care implica neluarea in considerare a diferentelor individuale nesemnificative.
Tipologia dreptului ia In considerare apartenenta la un bazin de civilizatie juridica
~i dependenta de tipul sistemelor de organizare economico-sociala.
Astfel, plecand de la dependenta dreptului de tipul sistemelor de organizare
economico-sociala, sistemele de drept se clasifica in: drept sclavagist, drept medieval,
drept burghez, drept socialist, drept modern.

59
Costica Voicu

Potrivit criteriului apartenentei dreptului la un bazin de civilizatie juridica, in

dreptul comparat s-a realizat o altii tipologie, respectiv FAMILIA DE DREPT.
Familia de drept reprezinta gruparea unor sisteme juridice nationale In raport de
trasaturile comune ale acestora.
Jn literatura juridica din Romania, cea mai recenta lucrare In dorneniul analizat o
constituie ,,Panorama marilor sisteme contemporane de drept" a prof. Victor Dan
Zlatescu, publicata la Bucure~ti, In anul 1994, continutul acesteia fiind actualizat ~i inclus
in partea a II-a ,,Geografia juridica" a lucrarii ,,Drept privat comparat" (Bucure~ti, 1997).
Autorul clasifica familiile de drept in:
a) rnarele sistem (familia) de drept rornano-germanic;
b) marele sistem de common-law;
c) sistemele juridice religioase ~i traditionale.

A. Marele sistem de drept romano-germanic

Precizari: - marele sistem de drept romano-germanic nu este rezultatul

fuziunii dreptului roman cu dreptul cutumiar german;
- in acest mare sistem juridic contemporan sunt incluse
sistemul de drept francez ~i german, precum ~i cele l'nrudite
cu acestea;
- sistemul de drept romano-germanic a aparut ~i s-a
cristalizat, In secolul al XTTT-lea, cand statele europene au
receptat dreptul roman ~i 1-au alaturat dreptului cutumiar
specific lor.
Un moment esential in formarca sistemului de drcpt romano-germanic ii constituie
receptarea 1n secolul al XI-lea a lucrarii ,,Corpus Juris Civilis" al lui Justinian.
Din punct de vedere al structurii sale, marele sistem de drept romano-germanic
cuprinde:
a) sistemul juridic francez;
b) sistemul juridic german;
c) sistemul juridic scandinav.

a) Sistemul juridic francez s-a raspandit din Franta In urmatoarele tari: Belgia,
Italia, Olanda, Luxemburg, Romania, Spania, Portugalia, Bulgaria, Polonia.
lstoria dreptului francez cunoa~te trei mari perioade:
perioada dreptului vechi (ancien droit) care se lntinde de la origini ~i pana la
Revolutia Franceza (1789);
perioada dreptului intermediar cuprinsa lntre Revolutia Franceza ~i domnia lui
Napoleon I;
perioada lnceputa In timpul Tmperiului napoleonian ~i pana astazi.
In tumultoasa istorie a dreptului francez, momentul eel mai reprezentativ, elocvent
pentru intelegerea modului de formare a sistemului de drept romano-germanic, 1-a

60
 Teoria genera/a
adreptului

constituit elaborarea ~i adoptarea Codului Civil Francez Napoleonian, la 21 martie 1804.

Cea mai mare parte a juri~tilor vad in Codul Civil un exemplu rara precedent de logica
juridica, de tehnica legislativa superioara, de stil concis ~i cu deosebite virtuti literare.
Napoleon Bonaparte insu~i afimm, exilat fiind pe insula Sfanta Elena: ,,Gloria mea
nu este aceea de a fi ca~tigat patruzeci de biitalii. Ceea ce nimeni nu va stinge, ceea ce va
trai etern, este Codul meu Civil".
in ce consta superioritatea incontestabila a Codului Civil fata de reglementarile
anterioare?
el este expresia juridica a victoriei relatiilor economiei c!e piata fata de relatiile
feudale;
el consacra in forma juridica solemna principiile de libertate, egalitate ~i
fratemitate proclamate de Revolutia Franceza de la 1789;
in privinta proprietatii, codul consfinte~te abolirea regimului feudal ~i consacra
principiile Iiberei circulatii a pamiinturilor;
codul se bazeaza pe proprietatea privata ~i pe principiile consensualismului. In
Codul Civil, 1766 de articole sunt consacrate dreptului de proprietate.
Magistrala opera juridica construita de Napoleon Bonaparte este completata de
Codul Comercial ~i de Codul de Procedura Civila, adoptate in anul 1807. Toate cele trei
coduri au fost receptate in Romania, Spania, Portugalia, Belgia, Olanda, Polonia.

b) Sistemul juridic german

Cercetarea istoriei dreptului german pune in evidenta unitatea fundamentala dintre
acesta ~i dreptul francez.
Sigur ca, lntre cele doua sisteme juridice, exista deosebiri, unele dintre acestea
importante, care ramiin insa la suprafata lucrurilor.
Ambele sisteme juridice au un fond normativ comun, datorat receptarii dreptului
roman de catre fiecare dintre ele, precum ~i asemanarii cutumelor franceze cu cele
germane.
Asemanarile dintre dreptul francez ~i dreptul german sunt zdrobitoare atunci cand
comparam cele doua sisteme cu celalalt mare sistem de drept occidental, respectiv dreptul
anglo-saxon (common-law).
In dreptul german, piina in secolul al XV-lea, dominanta era cutuma (se spunea:
,,cutuma este sfiinta", ,,cutuma este dreptul"). Peste acest drept cutumiar s-a suprapus
dreptul roman, care a fost u~or receptat ~i datorita faptului ca Sfiintul Imperiu Roman de
origine germana se considera continuatorul Jmperiului Roman.
Prima opera de codificare a dreptului german s-a produs in Prusia in anul 1794. Codul
General cuprindea peste 17.000 paragrafe cu norme specifice dreptului constitutional,
administrativ, civil, penal ~i dreptul canonic.
Epoca de inflorire a dreptului german este plasata in secolul al XIX-lea, ciind
apare ~i se afirma puternic ~coala istorica a dreptului prin Fr.K. von Savigny. In
aceasta epoca este elaborat Codul Civil (1896), considerat unul dintre cele mai
importante, dar ~i originale constructii legislative ale marelui sistem juridic romano-
germanic. Principalul izvor al codului a fost dreptul roman.

61
Costica Voicu =========================

Ca ~i in Franta, dreptul a fost completat cu Codul de Comert, urmat de

reglementarile importante privind: societatile comerciale cu raspundere limitata (1892) ~i
societatile pe actiuni.
Dreptul german a influentat puternic sistemele legislative din Grecia, Japonia,
Austria, Elvetia, Ungaria ~i Cehia. Daca pentru tarile europene influenta dreptului german
este u~or de explicat prin prezenta lor in acela~i bazin de civilizatie, cazul dreptului japonez
necesita o minima explicatie.
Pana la sfiir~itul veacului al XIX-lea Japonia era guvernata de un sistem juridic
traditional, arhaic, de factura feudalii. Revolutia Meiji, care a deschis portile Japoniei spre
Europa occidentala, a declan~at o puternica lupta lntre influenta franceza ~i cea germana.
Guvernantii Japoniei s-au orientat la inceput spre dreptul francez (sa amintim aici
faptul ca ,,Spiritul legilor" scrisa de celebrul Montesquieu era prima lucrare franceza
tradusa in japoneza). Propunerile formulate de juri~tii francezi au fost considerate de
autoritatile japoneze prea revolutionare, in contradictie flagranta cu traditiile nationale
japoneze.
Paralel cu ,,varianta franceza", a fast abordata legislatia germana, initiativa
apartinand grupurilor de tineri juri~ti, reintor~i de la studii din Germania.
in anul 1898 a fost adoptat Codul Civil Japonez, inspirat din Codul Civil German.
Normele juridice privitoare la statutul persoanelor, institutia familiei ~i domeniul succesiunilor
re:flectau particularitatile dreptului japonez vechi. Modificarile esentiale ale acestor
reglementari se vor produce abia in anii 1970-1980.
Merita subliniata opinia Prof. Michel Fromont in lucrarea citata (Mari sisteme de
drept straine) cu privire la Codul Civil german care a intrat in vigoare la lnceputul anului
1900, rezultat al activitatii ~tiintifice desra~urate de juri~tii secolului al XIX-lea, pe deplin
corespunzator nevoilor secolului al XX-lea.
Este, dincolo de orice lndoiala, valabil faptul ca acest Cod Civil reprezinta o
,,perfectiune tehnica" care i-au conferit o mare stabilitate ~i un mare prestigiu.
Privitor la conceptia generala a Codului Civil se impune a evidentia ,,tehnica de
redactare" a acestuia, in sensul ca:
partea generalli (240 de articole) reprezinta marea originalitate a acestui cod,
care reune~te regulile juridice ~i definitiile asupra notiunilor care vor fl aplicate
~i utilizate In toate celelalte piirti ale Codului;
partea speciala (de la art. 241 la art. 2385) cuprinde patru componente
consacrate succesiv: drepturilor obligatiilor, dreptului asupra bunurilor,
dreptului familiei ~i dreptului succesoral.
Autorul citat subliniaza (p. 31) stilul in care a fast redactat Codul, precizand:
folosirea unui limbaj abstract, materializat intr-o terminologie riguroasii ~i
perfect uniformii in ansamblul codului; dar acest limbaj este prea abstract;
frazele sunt precise, dar adesea prea grele: este un text al savantilor.
Actualul drept public german se caracterizeazii prin protectia drepturilor
fundamentale ale omului ~i o eficienta reglementare a drepturilor cetiitenilor
contra administratiei. in dreptul german care se aplica astazi sunt consacrate
urmatoarele principii constitutionale generate:

62
 Teoria genemlii
a dreptului

principiul statului de drept,

principiul statului social,
principiul democratic (interesant interpretat de Curtea Constitutionala care
proclama faptul ca fiecare cetatean german are dreptul de a fi guvernat in mod
democratic ~i nu prin organe tehnocratice ale Uniunii Europene - decretul din
12 octombrie 1993 relativ la Tratatul de la Maastrich).

c) Sistemul de drept scandinav

Precizare: Acest drept se aplica in: Suedia, Danemarca, Norvegia,
Finlanda ~i lslanda.

Legislatia acestor state s-a constituit, de-a lungul timpului, prin impletirea dreptului
cutumiar specific cu reglementari ale dreptului roman.
In studiul dreptului scandinav trebuie sa avem in vedere istoria politica a statelor
amintite. Timp de peste 420 de ani (1387-1814) Norvegia a fost unita cu Danemarca, iar
Islanda a fost provincie norvegiana in perioada 1254-1918.
Finlanda a fost sub dominatia Suediei timp de peste cinci secole (pana in anul
1808).
Dreptul scandinav are la baza: Codul Danez din 1683, Codul Norvegian (1867),
Codul Suedez (1734), toate continand reglementari specifice marelui sistem de drept
romano-germanic. In anul 1879 se produce prima uniformizare legislativa in acest spatiu
geografic al Europei.

B. Marele sistem de common-law (dreptul anglo-saxon)

Precizari: - in Europa s-au dezvoltat, timp de secole, doua sisteme de
drept care nu s-au influentat intre ele: dreptul continental ~i
dreptul insulelor britanice, doua lumi juridice orgolioase ~i
puternic personalizate;
- dreptul anglo-saxon (common-law) se aplica in Anglia,
Statele Unite ale Americii, Australia, Canada, Africa de
Sud;
- intregul drept al comertului international este astazi
subordonat tehnicilor contractuale engleze ~i americane;
- common-law reprezintii produsul unei evolutii indelungate,
petrecute in conditii specifice insulelor britanice, rezultatul
unei mentalitati juridice total diferita de cea continentala.
Aspectul eel mai original al common-law-ului consta in coexistenta a trei
subsisteme normative, autonome ~i paralele, respectiv:
common-law (in sensul restriins) cuprinde regulile stabilite pe cale
judecatoreasca, respectiv hotariiri pronuntate de instante judecatore~ti care
devin obligatorii pentru instantele inferioare in cazuri similare.

63
Costica Voicu

equity reprezinta un corectiv adus regulilor de common-law. 0 incercare a

dreptului englez de a tine pasul cu schimbarile produse in societate, cu evolutia
fireasca a institutiilor juridice. Common-law-ul devenise, Inca din epoca feudala
o frana in emanciparea dreptului. Equity, prin esenta sa terminologica, exprima
ideea admirabila ca in fata unei legi nedrepte, cetateanul de rand putea face ape!
la rege. In realitate, plangerile nu erau solutionate de rege ci de functionarul
casei regale, numit Cancelar. Cu toate acestea, de-a lungul veacurilor, equity a
adus perfectionari ~i completari esentiale unor institutii ale common-law-ului;
Un principiu fundamental introdus prevedea faptul ca ,,o violare a dreptului nu
poate ramane fiira sanctiune" ~i cii equity inseamna egalitate intre partile atlate
in proces;
statutary law reprezinta ce de-a treia ramura alcatuita din reguli de drept
create prin legea scrisa. 0 trasatura caracteristica a acestei ramuri decurge din
faptul ca dreptul englez nu cunoa~te nici abrogarea implicita ~i nici
desuetudinea: aceasta explica de ce raman in vigoare foarte multe legi care nu
au fost abrogate niciodata ~i care dateaza de secole.
In materie constitutionalii, Marea Britanie nu are nici astazi o CONSTITUTIE, in
acceptiunea de act fundamental unic, care sa reglementeze organizarea ei politica.
Constitutia este alcatuita din mai multe categorii de norme juridice pe care le gasim in
statutary law (dreptul statutar), in common law (dreptul comtm sau dreptul judiciar), in
obiceiul constitutional (dreptul nescris, format din uzante). fn aceasta materie, statutary
law are o pozitie privilegiata, fiind alcatuit din:
- Magna Charta Libertatum, impusa regelui Toan Fara de Tara, in anul l 215
de catre nobilii ~i ora~enii rasculati, care le-a asigurat acestora anumite privilegii,
limitand autoritatea regala;
- Habeas Corpus Act, editat in 1679, la 20 de ani dupa moartea lui
Cromwell, consfintea principiul separatiei puterilor (parlament, magistrati
$i rege);
- Bill-ul drepturilor, elaborat In anul 1689 prin care parlamentul
dobande$te putere legislativa.
Perioada clasica a dreptului anglo-saxon, cuprmsa intre anii 1689-1914 se
caracterizeaza prin consolidarea common-law ~i equity materializata in:
independenfa judecatorilor, consacrata in ,,Act of Settlement", care stipula
faptul ca ace~tia nu puteau fi revocati de catre Coroana, decat la cererea expresa
a celor doua Camere ale Parlamentului (n.b. in trei sute de ani nu au fost decat
doua asemenea cazuri). Judecatorii se bucura de un foarte ridicat prestigiu
social, ei fiind ale~i dintre cei mai buni avocati, sunt foarte remunerati ~i au o
mare independenta in gandire ~i actiune.
apropierea dintre common-law ~i equity se refera la faptul ca judecatorii din
sistemul equity au renuntat sa creeze reguli noi, aplicand precedentele judiciare.
func{ionarea cu rol corectiv a legii, consacra faptul ca Parlamentul devine
organul suveran al Regatului, care nu este obligat sa respecte regulile (atentie nu

64
 Teoria genel'llla
a dreptului

Constitutia care nu a existat ~i nici nu exista) Constitutionale pe care le poate

modifica oriciind, in scopul modemizarii common-law ~i equity.
Perioada de bulversare din sec. XX se caracterizeaza prin:
dezvoltarea dreptului scris, materializata in elaborarea unui mare numar de legi
care reglementau ramurile traditionale ale dreptului: dreptul de casatorie,
dreptul imobiliar, dreptul de viinzare etc. Aceste drepturi erau animate de un
spirit nou, anti-individualist, foarte diferit de common-law, consacriind cre~terea
puterilor guvernului ~i diverselor colectivitati publice;
Parlamentul a delegat o parte din puterea sa legislativa ministerelor, el
asiguriind ratificarea tratatelor ~i regulamentelor comunitare (ale Uniunii
Europene) care utilizau categorii juridice ale dreptului romano-germanic.
in privinta izvoarelor dreptului anglo-saxon precizarn ca acestea sunt:
a) common-law ~i equity, care consacra rolul creator al jurisprudentei,
respectiv al precedentului judiciar, potrivit caruia toate regulile de drept enuntate
intr-o hotarare judecatoreasca pronuntata !ntr-o cauza asemanatoare trebuie sa fie
impusa judecatorilor de acela~i rang ~i de rang inferior. Hotariirile judecatore~ti
pronuntate de jurisdictiile inferioare nu constituie precedent judiciar.
b) legea elaborata de Parlament ocupa locul superior in ierarhia regulilor
de drept. In Marea Britanie nu se practica controlul constitutionalitatii legilor.
Judecatorul considera legea ca pe un ordin al unui organ care ii este superior
(Parlamentul), avand ca obligatie respectarea scrupuloasa a legii.

C. Sisteme juridice religioase ~i tradifionale

a) Sistemul de drept musulman (islamic)

Precizari: - dreptul islamic difera de celelalte sisteme de drept prin izvoare,
prin structurii, dar mai ales prin mentalitate;
- dreptul islamic guvemeaza astazi o populatie de peste 300
milioane de oameni, fiind aplicat in toate statele arabe, precum ~i
in Pakistan, Afganistan, Bangladesh ~i Iran;
- singura tara musulmana care a abandonat sistemul traditional este
Turcia, care a adoptat legislatia de tip european.
Sursa (izvorul) fundarnentala a dreptului islamic este CORANUL, cartea sfanta a
musulmanilor.
Mohamed (cca. 570/580 - 632) este considerat fondatorul religiei rnusulrnane.
Provenind dintr-o familie de aristocrati din Mecca, Mohamed cunoa~te inca din tinerete
iudaismul ~i cre~tinismul.
Retragiindu-se In pe~terile de pe muntele Hira, din vecinatatea Meccai, 1ncepe sa
aiba viziuni, pe care, mai tarziu, le comunica celor din jur. Apostolatul sau religios incepe
In anul 613, cand reu~e~te sa atraga, prin predicile sale, o mare parte a populatiei sarace.
Prigonit de autoritati se retrage in anul 622 la Medina ( ora~ul Profetului) unde intra in

65
Costica Voicu =========================

conflict cu populatia de evrei care ii acuza de falsificarea scripturii. In anul 624 Mohamed
repurteaza prima victorie militara asupra ora~ului Mecca, iar in anul 632 moare.
Coranul cuprinde peste 6300 de versete, lmpartite In 114 capitole ~i se refera la
obligatiile religioase, educatie in general, dogme religioase. Peste 500 de versete cuprind
reguli de drept, decizii de speta, consultatii date de profet ~i se refera, In cea mai mare
parte, la conditia femeii, relatiile de familie, succesiuni, drept penal, drept comercial.
Coranul este un lndreptar de viata pentru omul obi~nuit; etica pe care o predica
este bazata pe cumpatare ~i bun-simt.
Coranul reglementeaza dreptul de proprietate, recunoscut tuturor (rnai putin sclavilor),
barbati sau femei, musulmani sau nemusulmani. Orice act de proprietate trebuia sa fie
incheiat in prezenta a doi rnartori; imprurnutul de bani cu dobanda este interzis expres.
Legea islamica nu intervine cu reglementari exprese In viata economica a
persoanelor, in privinta preturilor practicate pe piata etc.
intr-o rernarcabila lucrare, intitulata ,,lslamul, dernocratia ~i occidentul", Benazir
Bhutto (fost premier al Pakistanului, asasinata pe 27 decembrie 2007) preciza:
lslamul condamna inegalitatea, promovand toleranta ~i egalitatea; el nu iarta nici
cruzimea ~i nici dictatura. Bataia, tortura ~i umilirea ferneilor contravin Coranului;
- Coranul promoveaza pluralismul religios, recunoa~te celelalte religii ~i se declara
de partea celor care cred In singurul Dumnezeu adevarat ~i due o viata cucernica,
plina de virtuti;
- Tslamul accepta ca principiu fundamental faptul ca oamenii au fost creati In
societati ~i religii diferite ~i ca vor ramane diferiti;
- Tslamul crede ca oamenii trebuie sa aiba libertatea de a-~i alege religia ~i ca
religia nu trebuie impusa oamenilor:
,,Musulman" inseamna ,,eel care se supune singurului Dumnezeu";
- Extraordinarele puncte comune dintre cele trei mari religii monoteiste
(cre~tinismul, iudaismul ~i mohamedanismul) ale lumii ar trebui sa promoveze
tolerantele lntre ele;
- Islamul a interzis uciderea fetelor ~i a acordat femeilor dreptul de a divorta,
dreptul de a avea grija de proprii copii, dreptul la mo~tenire cu mult inaintea
societatilor occidentale;
- Coranul stabile~te originea comuna a barbatului ~i a femeii, racandu-i egali in
fata lui Dumnezeu. Din pacate, in ziua de azi acest ideal e departe de a fi norma in
toate comunitatile musulmane ale lumii. in unele dintre acestea femeia este tratata
ca un obiect;
- Interpretii Coranului au denaturat sensurile originate ale Profetului, existand
patru ~coli de interpretare a legii musulmane, care fixeaza reguli dintre cele mai
bizare (ve~mantul femeilor, probleme de educatie ~i cornportament, superioritatea
barbatului fata de femeie ).
- Musulrnanii sunt divizati in ~iiti ~i sunniti. Siitii cred ca primul calif a fost Ali,
varul profetului, casatorit cu Fatima, fiica profetului. Ali a fost tatal singurilor
nepoti ai profetului. Sunnitii cred ca eel ales de Profet pentru a-I urma a fost Abu
Bakr, tatal uneia dintre sotiile sale.

66
 Teoria genera/ii
adreptului

- Siitii reprezinta lntre 10-20 la suta din musulmani, cei mai multi fiind In Iran,
Siria, Liban, Pakistan ~i statele din golful Persic ~i India.

b) Sistemul de drept hindus

Precizari: - dreptul hindus aplicabil astazi in India este rezultatul
contopirii normelor de drept traditional (religios) cu normele
dreptului englez;
- principalul izvor de drept este cutuma pe care o gasim
formulata In cat1ile sacre ale brahmanilor, denumite sru{i;
- ansamblul indatoririlor persoanelor este cuprins in a doua
categorie de carti, denumite sastre;
- exista o mare diversitate de cutume: regionale, ale unei
localitati, ale unei secte ~i chiar ale unei familii.
Institutia casatoriei nu este considerata un act juridic, in sensul ca nu sunt
cunoscute impedimentele la casatorie din legislatiile moderne. Abia in anul 1954 este
consacrata monogamia, iar institutia divortului a fost reglementata dupa anul 1950.
in anul 1860 au fost adoptate Codul penal ~i Codul de procedura civila, cu
puternice intluente ale dreptului englez. Dreptul modern hindus nu poate fi considerat o
ramura a dreptului englez.

D. Sistemul de drept al comunitafilor europene (dreptul comunitar)

Prima Comunitate Europeana, denumita Cornunitatea Europeana a Carbunelui ~i
Otelului (C.E.C.A.), a fost instituita prin Tratatul de la Paris, intrat In vigoare In anul
1952, semnat de ~ase tari europene (Belgia, Franta, Italia, Germania, Luxemburg ~i
Olanda).
Prin Tratatul de la Roma, incheiat intre acelea~i state in anul 1957, se creaza alte
doua Comunitati Europene: Comunitatea Economica Europeana (C.E.E.) ~i Comunitatea
Europeana a Energiei Atom ice (C.E.E.A.).
Comunitatile europene numara in prezent 27 state membre, reune~te o populatie de
peste 470 milioane locuitori ~i este considerat eel mai mare teritoriu comercial din lume.
Ce obiective #-au propus Comunitii{ile Europene?
realizarea unei uniuni vamale, economice ~i monetare prin desfiintarea taxelor
vamale ~i a restrictiilor cantitative in comertul dintre statele membre;
stabilirea unei politici comerciale comune fata de terti;
realizarea liberei circulatii a capitalurilor, serviciilor ~i a fortei de munca;
realizarea unei politici economice comune 1n domeniul agriculturii, transporturilor
~i energeticii ~i o politica bugetara comuna.
Pentru realizarea acestor obiective s-a creat un sistem judiciar, cu trasaturi
specifice, respectiv dreptul comunitar ale carui izvoare sunt:
tratatele constitutive ~i modificate;
izvoarele derivate sau dreptul comunitar derivat (regulamente, decizii,
directive, recomandari ~i avize);

67
Costica Voicu

normele juridice cuprinse in angajamentele exteme ale Comunitatilor;

izvoarele complementare (conventii, acorduri, rezolutii, luari de pozitie );
izvoarele nescrise (metodele de interpretare ale Curtii de Justitie, principiile
generale de drept).

Caracteristicile dreptului comunitar european

normele juridice de drept comunitar dobiindesc automat statutul de drept
pozitiv (aplicabil) in sistemul de drept intern al statelor membre
aplicabilitate imediata;
normele juridice de drept comunitar sunt susceptibile de a crea, direct, drepturi
~i obligatii pentru persoanele particulare aplicabilitate directa;
normele juridice de drept comunitar au prioritate fata de orice norma juridica
din dreptul national - prioritate.

E. Dreptul din Rusia, Japonia ~i China

l. Caracteristici comune
- toate cele trei sisteme au o puternica traditie fondata pe puterea totala a
autoritatilor publice;
- toate cele trei sisteme au cunoscut o occidentalizare masiva incepiind cu a doua
parte a sec. al XIX-lea ~i prima parte a sec. al XX-lea;
- aceasta occidentalizare a fast realizata prin preluarea unor importante institutii
juridice din sistemul de drept romano-germanic.
2. Diferentele dintre cele trei tipuri de drept:
- dreptul rus i~i are radacinile in dreptul roman prin intermediul Bizantului, iar in
perioada 1917-1989 Rusia a cunoscut experienta unei colectivizari complete a economiei
~i instaurarii unui control complet al tarii de catre un partid.
- dreptul japonez i~i are riidacinile in conceptia despre lume fundamentatii pe
credinta confucianistii ~i budistii, venita din China; Japonia a cunoscut o experienta
dirijista ~i militaristii piina la sfar~itul celui de-al doilea riizboi mondial, dupa care a urmat
perioada (dupa 1945) de puternica intluenta a dreptului american.
- dreptul chinez i~i are radiicinile in confucianism; dupii anul 1949 el a cunoscut o
experienta comunista care se prelunge~te ~i astiizi prin juxtapunerea dictaturii partidului
comunist cu o economie de piata.

2. Dreptul in Rusia
Constitutia din 1993 consacrii faptul ca ,,Federatia Rusii este un stat democratic, un
stat federal, un stat de drept aviind o formii republicana".
Drepturile ~i libertatile omului ~i ale cetateanului sunt considerate inalienabile,
fiind protejate juridic, Constitutia Federatiei Ruse reprezentiind, din acest punct de
vedere, o remarcabilii sintezii a constitutiilor europene recent elaborate in Germania,
Spania, Portugalia, Grecia ~i ale traditiilor tarilor din sistemul Common law: principiul
protectiei judiciare impotriva administratiei, garantarea infiiptuirii justitiei, obligatia

68
 Teoria genera/ii
adreptului

statului de a repara prejudiciile cauzate prin acte ilegale ale statului, principiul limitarii
drepturilor ~i libertatilor cetateanului numai in masura necesitatii de protejare a
fundamentelor ordinii constitutionale, a moralitatii, a apararii securitatii statului.
Colectivitatile care compun Federatia Rusa sunt in numar de 88:
- 21 de republici care corespund principalelor etnii non ruse;
- 49 de regiuni ~i 2 ora~e de importanta federala (Moscova ~i Sankt-Petersburg)
care corespund zonelor locuite de ru~i;
- 6 teritorii in care locuiesc ru~i ~i alte minoritati etnice;
- I 0 districte autonome situate In Siberia ~i Nordul Extrem;
- Republica autonoma evreiasca.
In privinta competentelor normative, Federatia Rusa are o competenta exclusiva In
urmatoarele domenii: drepturi ~i libertati, cai de comunicatii ~i telecomunicatii, moneda ~i
vami, bazele juridice necesare functionarii pietei unice, relatii externe ~i de aparare,
organizare j udiciara.
Colectivitatile autonome au in principiu, o competenta exclusiva in ce prive~te
organizarea propriilor guverne ~i autoritatii administrative, fiind obligate sa respecte
principiile generale de organizare prevazuta in legile federale.
Jn prezent, Rusia este organizata dupa modelul democratiei franceze: are un regim
semiprezidenfial ~i semiparlamentar.
Pre~edintele Federatiei Ruse este ales pentru un mandat de patru ani prin sufragiu
universal, egal ~i direct, prin scrutin secret. Pre~edintele este garantul Constitutiei, apara
independenta ~i integritatea statului, asigura functionarea normala a institutiilor statului,
determina orientarile fundamentale ale politicii interne ~i externe.
Competentele pre~edintelui Federatiei Ruse sunt foarte asemanatoare cu cele ale
pre~edintelui Frantei, In sensul ca:
- el nume~te, cu acordul Dumei (parlamentul), pre~edintele guvernului, prezidcaza
~edintele guvernului; el poate dispune lncetarea functiilor guvernului; el dispune de puteri
de reglementare;
- el poate dizolva Duma, poate decide organizarea de referendum-uri, de a lnainta
proiecte de legi Dumei, de promulgare a legilor votate de Duma;
- el negociaza ~i ratifica tratatele internationale; este comandantul suprem al
fortelor armate; el poate decreta starea de urgenta pentru o parte sau pentru intregul
teritoriu al tarii.
Parlamentul Rusiei este compus din doua camere:
a) Consiliul Federatiei, format din cate doi reprezentanti ai fiecarei colectivitati ce
compun Federatia;
b) Duma, alcatuita din 450 de deputati, ale~i pentru un mandat de patru ani.

Organizarea justifiei
Curtea Constitutionala este compusa din 19 judecatori numiti de catre Consiliul
Federatiei pentru un mandat de 15 ani (dispun de inamovibilitate). Curtea Constitutionala
exercita controlul asupra constitutionalitatii legilor ~i celorlalte acte normative elaborate
de organele cu atributii legislative. Totodata, solutioneaza conflictele de competenta

69
Costica Voicu ========================

aparute intre organele Federatiei sau intre Federatie ~i diferitele componente ale
Federatiei, avand ca atribut ~i interpretarea dispozitiilor constitutionale.
Alte jurisdictii
Magistratii judecatori trebuie sa aiba pregatire juridica superioara, sunt
independenti, inamovibili ~i inviolabili. Sunt numiti pe viata ~i nu pot face parte din
particle politice.
Curple ~i tribunalele de drept comun
a) Curtea Suprema a Federatiei este organul judiciar superior pentru cauzele civile,
penale, administrative ~i alte cauze relevante. Exista aproximativ 1000 de tribunale
districtuale ~i ora~ene~ti ~i 89 Curti de Apel. In principiu, orice proces poate urma
succesiv: judecata in prima instanta, apelul ~i recursul in supraveghere.
b) Ministerul Public exercita supravegherea administratiei federale, precum ~i a
organelor legislative ~i executive locale.
Curtile de arbitraj
a) Curtea Superioara de Arbitraj este organul judiciar superior pentru judecarea
litigiilor economice ~i a altor afaceri examinate de curtile de arbitraj. in fiecare republica
~i regiune functioneaza cate o curte de arbitraj. Cuqile de arbitraj sunt in realitate
jurisdictii comerciale care judeca procese de drept privat sau administrativ angajate de
catre lntreprinderi, potrivit Codului de procedura civila ~i Codului de procedura arbitrala
(1995).
DreI!t privat in Federafia Rusa
a) Izvoarele dreptului privat
- Constitutia Federatiei Ruse;
- legile ~i alte acte normative;
- Codul civil adoptat In anul 1994 ~i modificat In anul 1996, care cuprinde 1109
articole, repartizate In trei paqi: dispozitii generale: dreptul de proprietate ~i alte drepturi
reale; obligatiile ~i contractele;
- acte normative elaborate in perioada anterioara, in masura in care acestea nu
contravin Constitutiei.
Persoanele fizice dobandesc capacitatea juridica de exercitiu la implinirea varstei
de 18 ani, fiecare individ putand sa desf'~oare o activitate antreprenoriala, sa lnfiinteze,
singur sau in asociere, societati de capital.
Persoanele juridice (morale) sunt definite ca organizatii care au un patrimoniu
propriu sub forma drepturilor reale, care au organizata o contabilitate distincta ~i raspund
conditiilor prevazute de lege. Potrivit legislatiei, persoanele juridice pot face obiectul
procedurii de lichidare judiciara In fata unei instante de arbitraj (Legea din 1997).
Conform Codului Civil (1996) pot fi organizate societati comerciale familiale,
societati In nume colectiv ~i In comandita. De asemenea sunt reglementate societatile pe
acj:iuni ~i societatile cu raspundere limitata.
Dreptul de proprietate, garantat de Constitutie (articolul 35) este definit ca dreptul
de a poseda, de a utiliza ~i de a ceda un bun. Acesta confera titularului toate prerogativele
care sunt consacrate de dreptul romano-germanic.

70
 Teoria genera/ii
a dreptului

Dreptul japonez
Istoria dreptului japonez nu incepe cu adevarat decat in secolul V, odata cu
dezvoltarea puternica a influentei Chinei §i nu a cunoscut o schimbare semnificativa decat
incepand cu epoca Meiji (1868) care marcheaza deschiderea Japoniei catre Europa §i
America.
Dreptul vechiului regim (sec. V-XIX)
a) Primele monarhii (sec. VI-XII)
- in anul 538, budismul coreean patrunde in mod oficial in Japonia, concomitent cu
raspandirea rapida §i cuprinzatoare a confucianismului venit din China. Aceste doua
conceptii despre om §i societate marcheaza inceputul perioadei istorice a Japoniei, in
detrimentul shintoismului (religia traditionala, care venera fortele naturale, cultura
ancestral a);
- un sistem de guvernare monarhica copiat dupa sistemul Chinei s-a instaurat in
anul 554 (imparatul SUTKO), fiind adoptate primele coduri de legi cu dispozitiuni penale
§i administrative dupa modelul confucianismului.
b) Perioada feudala (sec. XII-XVI)
- la inceputul sec. XII, imparatul pierde din putere in folosul §Ogunilor (feudali
aflati In fruntea ierarhiei sociale) care l~i afirma independenta fata de lmparat ~i instaleaza
starea de anarhie in Japonia;
- confucianismul pierde din influenta in beneficiul budismului, casta militara,
condusa de un cod al onoarei, impunand o supunere stricta a vasalilor, imprejurare ce a
condus la acapararea puterii §i a bogatiilor in detrimentul populatiei supuse;
- in aceasta peiioada nu se poate vorbi de ideea de drept in sens occidental.
c) Societatea japoneza - inchisa ~i ierarhizata - in timpul dinastiilor Tokugawa
(1803-1868)
- ~ogunii din aceasta dinastie au dominat in numele imparatului, impunand
autoritatea !or castelor feudale §i restului populatiei;
- societatea era strict ierarhizata, neputandu-se vorbi de existenta drepturilor
aparate de justitie;
- era reprimata brutal orice influenta venita din occident sau din tarile cre§tine.

Occidentalizarea dreptului japonez (de la 1868 pana la sfar~itul sec. al XX-lea)

a) Prima occidentalizare cuprinde perioada 1868-1926
- prima receptare a dreptului modern occidental s-a realizat in perioada Meiji,
imparatul care a reu§it sa restabileasca autoritatea §i sa deschida Japonia influentelor
occidentale ramanand fidel originii sale divine (shintoismul a devenit chiar religie de
stat);
- receptarea dreptului european s-a racut sub puternica influenta a dreptului
ftancez: astfel, in anul 1882 Boissonnade profesor la Facultatea de Drept din Paris, a
elaborat un proiect de Cod Civil al carui text a fost influentat de Codul Civil francez, dar
adaptat traditiilor japoneze in materia dreptului familiei. De asemenea, primele legi
privind organizarea judiciara, codul penal ~i de procedura penala au fost elaborate cu
concursul juri§ti lor francezi.

71
Costica Voicu =========================

- dupa anul 1885 influenta dreptului francez este inlocuita cu cea a dreptului
german din ratiuni politice evidente: imparatul Japoniei ~i camarila sa erau foarte
apropiati ~i imparta~eau conceptiile Imperiului german, diferite de cele ale Republicii
Parlamentare Franceze. Acesta a constituit motivul pentru care Codul Civil redactat de
Boissonnade (1882) a fost abrogat In 1892. Tntreaga legislatie adoptata sub influenta
dreptului francez a fost abrogata;
- in anul 1898 imparatul Japoniei a promulgat Codul Civil redactat sub puternica
influenta a Codului Civil german promulgat cu doi ani inainte ( 1896), dar care pastra
numeroase elemente ale vechiului Cod Civil;
- in perioada 1890-1922 au mai fost adoptate: Codul de procedura civila (1890),
Codul Comercial ( 1899), Codul Penal ( 1907) ~i Codul de procedura penala ( 1922 ), toate
acestea fiind in vigoare ~i astazi;
- Constitutia Japoniei din 1898 a fost elaborata avand drept model Constitutia
prusaca de la 1850.
b) Militarismul autoritar (1926...:1945) s-a caracterizat prin instaurarea unui
regim politic autoritar, militarist ~i expansionist, in care intreaga constructie normativa a
fost pastrata.
c) A doua occidentalizare s-a produs dupa anul 1945, cand, capitularea
neconditionata a Japoniei, la terminarea celui de-al doilea razboi mondial, a permis
autoritatilor americane de ocupatie (1945-1952) sa impuna o revolutie politica radicala,
materializata in obligarea imparatului de a renunta la pretentia sa de a avea origine divina,
~i instituirea, printr-o noua Constitutie (1946), a unui regim politic fondat pe
suveranitatea poporului, renuntarea la razboi, existenta statului laic ~i protectia deplina a
drepturilor ~i libertatilor fundamentale ale omului.
Aceasta etapa de occidentalizare a dreptului s-a realizat prin receptarea partiala a
dreptului american, astfel:
- s-a impus controlul constitutionalitatii legilor realizat de Curtea Suprema de
Justitie;
- procedura civila ~i penala au suferit modificari sub influenta dreptului american,
fiind adoptate coduri noi (1995 ~i 1996);
- a fost adoptat Codul concurentei ~i Codul consumatorului.

Organizarea ~i functionarea justitiei

Structura sistemului judiciar japonez este foarte asemanatoare cu cele din sistemele
Europei ~i Americii. Potrivit art. 76 din Constitutie ( 1946) ,,toata puterea judiciara este
incredintata Curtii Supreme ~i jurisdictiilor inferioare stabilite potrivit legii. Nici o
jurisdictie exceptionalii nu poate fi stabilita. Autoritiitile administrative nu pot decide in
ultima instanta".

72
 Teoria genera/ii
a dreptului

Structura tribunalelor

a) Tribunalele inferioare
- statutul magistratilor - magistratii sunt numiti de catre guvern dintr-o lista de
persoane stabilita de Curtea Suprema de Justitie. Mandatul acestora dureaza zece ani, cu
posibilitatea reinvestirii pana la varsta de 65 de ani. Ace~tia sunt selecjionati dintre cei
mai buni absolvenfi ai Centrului National de Studii Juridice, care sunt recrutafi prin
concurs foarte dificil (1000 de locuri pentru 36.000 de candidati) ~i care studiaza doi ani.
Sunt 3000 de judecatori ~i 1200 de procurori care reprezinta un corp distinct, ierarhizat.
- tribunalele: potrivit modulului arnerican, toate tribunalele au competenta
generala (unitatea de jurisdictie) in materie penala, administrativa ~i civila.
b) Curtea Suprema de Justifie este compusa dintr-un pre~edinte ~i 15 judecatori
care sunt numiti de guvem pentru un mandat de 10 ani, dar nominalizarea lor trebuie
ratificata de corpul electoral, la primele alegeri legislative. In practica, judecatorii Curtii
Supreme sunt confirmati de popor.
Curtea Suprema de Justitie decide asupra constitutionalitatii legilor ~i celorlalte
acte normative, lndeplinind totodata rolul de ultirna instanta in rnateria dreptului civil,
penal ~i administrativ,

Dreptul asupra bunurilor

- in dreptul civil japonez notiunea de bun (lucru) este reglementat asemanator
dreptului romano-germanic, cu o imp01ianta distinctie: prin bunuri imobile dreptul
japonez distinge intre pamant (solul) ~i constructii: unul poate ft cedat fiira celalalt, motiv
pentru care exista doua registre funciare distincte;
- dreptul de proprietate este definit ca dreptul de a folosi, de a culege fructele ~i de
a dispune de bunurile pe care le detine ca titular. Modalitatile de dobandire a proprietatii
sunt asemanatoare celor din dreptul francez;
- raspunderea juridica in materie civila intervine in situatia intrunirii a trei conditii:
existenta vinovatiei fie sub forma intentiei sau a neglijentei prin care se incalca o
obligatie; incalcarea unei norme juridice ~i legatura de cauzalitate intre actul ilicit savar~it
~i rezultatul cauzat.

Dreptul in China
China este tara cu cea rnai mare populatie din lume (1,3 miliarde de locuitori); ea
inregistreaza cea mai mare cre~tere economica in ultimii ani (9-10 la suta in fiecare an).
Aceasta cre~tere economica a fost posibila ~i ca urmare a occidentalizarii societatii, In
primul rand a economiei, ~i, mai ales, alinierii dreptului chinez la dreptul european.
Scurta istorie a dreptului chinez
Istoria dreptului chinez incepe in secolul al XXI-lea inainte de Hristos ~i a parcurs
mai multe etape:
a) Etapa de formare a dreptului traditional (pana in anul 220 dupa Hristos)
:-- dreptul chinez era un drept ce a trecut de la caracterul secret la eel public, situatie
materializata in aparitia primelor coduri;
- dreptul chinez cunoa~te influenfa decisiva a confucianismului.

73
Costica Voicu =========================

b) Etapa dreptului traditional clasic (anii 220-1644)

- In aceasta etapa civilizatia chineza era rnult mai avansata decat civilizatia
europeana;
- dreptul chinez traditional prezinta urrnatoarele trasaturi: lmparatul concentreaza
intreaga putere, asistat de clasa privilegiatilor cunoscatori de carte (lettre) recrutati prin
examen provincial ~i imperial;
- dreptul chinez este in esenta un drept sanctionator, care a fost codificat in mai
multe etape (codurile dinastiilor Tang- anul 624 - ~i Ming- anul 1397).
c) Etapa crizei dreptului traditional clasic (1644-1911)
- In aceasta perioada China a cunoscut un declin economic ~i cultural, structurile
sociale fiind caracterizate prin imobilism ~i involutie;
- abia la lnceputul secolului al XX-lea puterea imperiala lncepe sa adopte legi de
inspiratie occidentala, eel mai reprezentativ fiind Codul Civil din anul 1911 care a ramas
in vigoare pana in primii ani ai Revolutiei comuniste.
d) Etapa dreptului in China nationalista (1912-1949)
- prin detronarea imparatului la 12 decembrie 1912 a fost introdus un sistem politic
de orientare occidentala;
- a fost adoptat sistemul separatiei puterilor in stat. Celor trei puteri de tip
occidental: puterea legislativa, executiva ~i judecatoreasca, China a adaugat alte doua
puteri: puterea de a controla ~i puterea examenelor. A~adar, cinci puteri;
- pentru prima data, in istoria Chinei, a fost construit un sistem de tribunale
independente;
- au fost elaborate 11 coduri asupra dreptului privat, dreptului penal ~i al
procedurilor corespunzatoare;
- eel mai important a fost Codul Civil (1930) inspirat in principal de codul civil
german ~i japonez, lucrarile de redactare ale acestuia fiind coordonate de profesorul
francez Jean Esccara;
- intreaga legislatie in materie civila ~i comerciala adoptata in aceasta etapa a
permis dezvoltarea unei economii capitaliste.
e) Etapa dreptului comunist (1949-1978)
- aceasta perioada este marcata de crearea institutiilor inspiratii de ideologia
marxist-leninistii, interpretatii ~i aplicata de Mao Tze-Doung (1949-1976) care a decis
inraptuirea reformei agrare (1950-1952), infiintarea de tribunale Speciale (1954), crearea
de comune populare ( 1958), realizarea revolutiei culturale ( 1966-1969).
t) Etapa dreptului care consacra economia socialista de piata (dupa anul 1978)
- se conservii principiul dictaturii partidului comunist acompaniat de o severii
restrictionare a drepturilor ~i libertiitilor fundamentale ale cetatenilor;
- se accepta, de ciitre liderii comuni~ti, punerea in aplicare a principiilor economiei
socialiste de piatii, care sii asigure dezvoltarea rapidii a productiei de miirfuri;
- In prima perioada ( 1978-1988) s-a realizat coexistenta unei economii colectiviste
cu o economie capitalistii, consacrate de Codul Civil (1986) ~i Constitutia (1982);
- In a doua etapii (dupii anul 1988) se produce o realii accelerare a privatizarii,
deschiderea pentru capitalurile striiine ~i adoptarea unei legislatii de tip occidental. in anul

74
 Teoria genera/ii
adreptului

1988 a fost modificata Constitutia, fiind consacrat principiul economiei socialiste de

piata.

Constitufia Chinei ~i organizarea judiciara

Noul drept chinez rezida din Constitutie care reprezinta o sinteza intre doctrina
comunista ~i tehnicile juridice occidentale.
Constitutia aflata In vigoare a fost promulgata la 4 decembrie 1982 ~i amendata In
anii 1988, 1993 ~i 1999; este o constitutie supla, care poate fi modificata prin votul
Adunarii Populare a Chinei.
Principii generale
- China este un stat comunist, In care rolul conducator revine Partidului Comunist:
acesta coordoneaza Curtea Populara Suprema, Parchetul Popular Suprem, Ministerul
Justitiei, Ministerul Securitatii Publice ~i a Securitatii de Stat;
- China este in acela~i timp un ,,stat de drept", care se traduce prin proclamarea
diverselor drepturi ale omului.
Organizarea teritoriala
- China este un stat unitar, descentralizat, care cuprinde 23 de provincii, 5 regiuni
autonome (printre care Tibet ~i Mongolia Inferioara) ~i 4 ora~e subordonate direct puterii
centrale (dintre care Beijing ~i Shanghai) ~i 2 ora~e speciale (Hong-Kong ~i Macao);
- fiecare din aceste structuri organizatorice dispune de putere legislativa care le
permite sa adapteze legislatia nationala la circumstantele locale. Hong-Kong are un statut
particular dupa incorporarea sa In China (1997) care Ii permite sa aiba o legislatie proprie.
Organizarea politica
- Adunarea Nationala Populara este aleasa prin sufragiu universal indirect la cinci
ani, numara 3000 de membri ~i dispune de un organ permanent compus din 150 de
membri (Comitetul Permanent). Ea detine toate puterile, potrivit principiilor marxist-
leniniste ~i unitatii puterii de stat;
- Consiliul Afacerilor de Stat este format din Primul Ministru, 4 vice-premieri ~i 4
consilieri. Este subordonat Adunarii Nationale.
Pre~edintele Chinei este reprezentantul tarii In exterior ~i este ales de Adunarea
Populara Nationala.
Organizarea judiciara
- legea din 1995 privind judecatorii a pus in aplicare sistemul judecatorului de
cariera (acesta trebuie sa aiba studii de drept);
- judecatorii sunt nominalizati de organele legislative de la nivel national $i
regional;
- ierarhia judiciara cuprinde patru niveluri: in varful ierarhiei se afla Curtea
Populara Suprema, urmata de tribunalele celor 22 provincii, tribunale intermediare ~i
tribunalele locale.

Dreptul chinez al afacerilor

Noul drept economic este conectat la mecanismul economiei de piata, fiind
influentat de dreptul european ~i american, dar sunt pastrate particularismele dreptului

75
Costica Voicu

chinez, care deriva din rolul important pe care statul il joaca in societate, dar ~i din
respectul fata de traditia Chinei.
Aceasta constructie a noului drept chinez s-a racut In mod progresiv. Textele de
baza, redactate intr-o formula foarte generala, au fost detaliate dupa modelul occidental.
Jn privinta regimului juridic al persoanelor ~i grupurilor de persoane, legislatia
moderna a Chinei prevede:
- persoanele private, denumite cetateni, au acelea~i drepturi cu strainii, care
dobandesc capacitatea de exercitiu la varsta de 18 ani;
- persoanele fizice sau juridice pot realiza lntre ele grupuri de cooperare (societati
in participatie);
- societatile de capital (1993) permit asocierea capitalului autohton cu societati cu
capital strain;
- societatile cu capital strain (1986) sunt aprobate de autoritatile publice (nationale
~i locale);
- lntreprinderile de stat nu exista decat In industrie, organizarea ~i functionarea
acestora fiind aprobata de autoritatile publice. Directorii de lntreprinderi sunt numiti de
catre ministerul competent sau de adunarea salariatilor.

Drepturile reale
Caracteristica dreptului chinez este aceea ca dreptul funciar (asupra pamantului)
este reglementat intr-o maniera particulara, in sensul ca pamantul nu poate fi decat in
proprietatea statului sau lntr-o proprietate colectiva.
Proprietatea statului asupra pamantului cuprinde resursele naturale, spatiile
naturale necultivate, precum ~i 'i'ntregul sol urban; proprietatea colectiva care apartine
lucratorilor cuprinde, In principal, spatiile agricole ~i rurale. In ambele cazuri proprietatea
este inalienabila.
Potrivit unor reglementiiri recente (1994) a fost recunoscut dreptul de folosinta
asupra terenurilor proprietate de stat, fiind permisii inchirierea sau concesionarea acestora
pe o perioada determinatii ~i pentru o folosintii precis stabilitii.
Dreptul de proprietate privatii asupra bunurilor mobile ~i cliidirilor este garantat de
lege.

76
 Teoria genera/a
a dreptului

CAPITOLULV

DREPTUL $I STATUL

1. Notiunea statului
Statul reprezinta principala institutie politica a societafii, care exercita
puterea suverana, asigurand organizarea ~i conducerea societatii prin prerogativa
pe care o are de a elabora ~i aplica dreptul, a carui respectare o poate garanta prin
forfa sa de constrangere.
Accep{iunile termenului de stat:
- statul reprezinta puterea centrala, in opozitie cu comunitatile locale (regiuni,
departamente, ora~e, comune etc.);
- statul este ansamblul autoritatilor publice care asigura guvernarea unei
societati;
- statul reprezinta o modalitate istorica de organizare sociala prin care grupurile
sociale ~i-au promovat interesele comune;
- statul desemneaza o societate politica organizata (statul roman, francez,
japonez etc.).
in lucrarea ,,Lectii de filozofie juridica", Giorgio Del Vecchio define~te statul ca
,,subiectul ordinii juridice, in care se realizeaza comunitatea de viata a unui popor". Statul
reprezinta ,,coloana vertebrala a societafii, osatura in jurul careia se dispun diversele
fesuturi sociale, expresia potentiala a societatii" (Lectii de filozofie juridica - Editura
Europa Nova- p. 274).

2. Aparifia statului
Statul a aparut pe o anumita treapta de dezvoltare a societatii: istoria statului nu
coincide cu istoria societatii umane. Aparitia statului a fost precedata de o foarte
prelungita perioada de dezvoltare lenta a fortelor de productie In epoca comunei
primitive, in care principalele forme de organizare cunoscute au fost: ginta, fratria, tribul,
uniunea de triburi.
Cea mai importanta forma de organizare sociala, premergatoare aparitiei statului, a
fost democratia militara, care corespunde organizarii militare a vietii comunitatilor In care
purtarea razboaielor a devenit o preocupare permanenta. Razboaiele de cucerire au avut
ca rezultat concentrarea bogatiilor capturate in mainile unor capi de familie, formandu-se
astfel o aristocratie gentilico-tribala, iar ~eful militar acapareaza tot mai multe
prerogative, puterea acestuia devenind ereditara.
in acest stadiu al organizarii comunitatilor apare ~i se consolideaza proprietatea
privata care genereaza diferentierile sociale in clase. Intregul complex al viepi materiale
reclama cu necesitate o forma superioara de organizare sociala. Aceasta forma de
organizare, care adopta drept criteriu fundamental TERITORIUL este STATUL.
Teritoriul este un criteriu politic In baza caruia statul l~i stabile~te legaturile cu cetatenii,

77
Costica Voicu =========================

i~i construie~te o structura speciala a aparatului de conducere ~i se con~tientizeaza

conceptul de suveranitate.
Teritoriul unui stat este reprezentat de spatiul geografic alcatuit din suprafata de
pamant, de subsol, ape ~i coloana de aer de deasupra acestora asupra carora statul i~i
exercita suveranitatea.
Cu alte cuvinte, teritoriul unui stat, este compus din:
partea terestra;
partea acvatica, compusa din apele interioare ~i teritoriale;
subsolul partilor terestra ~i acvatica;
spatiul aerian de deasupra partilor terestra ~i acvatica, piina la Jimita superioara
a atmosferei.
Dreptul statului asupra lntregului teritoriu este un aspect al suveranitatii sale.
Al doilea element al statului ii constituie POPULATIA, respectiv totalitatea
persoanelor care se raporteaza la stat prin acea legatura specifica, - cetatenia, cu
incarcatura juridica consistenta, in care sunt precizate drepturi ~i obligatii reciproce.
Al treilea element al statului 11 reprezinta FORTA PUBLIC:\., respectiv
PUTEREA DE STAT sau puterea de constrangere. Statul i~i creeaza un aparat din ce in
ce mai complex pe care il utilizeaza, potrivit normelor juridice, pentru apararea ordinii in
societatea respectiva. Acest al treilea element, al PUTERH DE STAT, devine eel mai
caracteristic criteriu al statului.
Primele organizari statale s-au constituit In Orientul antic, In Egipt, Babilon, China,
India, Persia, in urma cu aproape 6000 de ani.
0 definitie a statului, ramasa celebra pana In epoca modern~, a fost formulata de
Marcus Tullius Cicero (106-43 i.H.): statul este res populi, adica este cauza poporului (o
grupare de oameni asociati unii cu altii prin adeziunea lor la acelea~i legi ~i printr-o
comunitate de interese ). Aceasta este ideea fundamental a pe care Cicero o dezvolta in
lucrarea sa DE REPUBLICA. El dore~te instaurarea la Roma a unui regim politic mixt:
un princeps, o adunare a aristocratilor §i poporului. Princepsul intervine In viata publica la
cererea expresa a senatului ~i nu din proprie initiativa.
Un moment important in istoria giindirii politice, il reprezinta conceptia lui Platon
(427-347 i.H.) care, in lucrarea sa ,,Republica", descrie un model ideal de stat: statul
etern, creat de demiurg, in care sunt recunoscute trei clase sociale: filozofii sau
conducatorii; gardienii sau razboinicii, care trebuiau sa pazeasca statul; me~te~ugarii ~i
agricultorii chemati sa produca bunurile materiale, necesare l'ntretinerii celor doua clase
sociale, dominante, tara a avea dreptul de a participa la viata de stat. Platon condamna
tirania, adica exercitarea puterii de catre o singura persoana.
Aristotel (384-322 1.H.), nascut la Stagira, In Macedonia, considerat drept un
gigant al culturii antice, expresie a geniului filozofic al Greciei, a construit o conceptie
moderna despre stat ~i drept. Scopul statului este acela de a-i face pe oameni virtuo§i §i
fericiti. Cei mai buni dintre oameni pot conduce daca sunt ale~i. Cel mai bun stat este eel
care se bazeaza pe suveranitatea poporului. Aristotel insista asupra necesitatii existentei
unei clase de mijloc, contrapondere atiit pentru saraci cat §i pentru bogati, cea mai In
masura sa guverneze pentru ca poate reconcilia tendintele extreme.

78
 Teoria ge11erala
a dreptului

Aparitia ~i raspandirea cre~tinismului a transformat radical lumea antica.

invatatura lui Hristos ~i a apostolilor sai schimbii in profunzime societatea ultimului
imperiu roman, premergator Evului Mediu. Principiile cre~tine pornesc de la ideea unei
intelegeri incheiate intre Dumnezeu ~i poporul ales. Cel care conduce, fie ca este sau nu
rege, nu este decat un loctiitor al lui Dumnezeu. Legea divina este superioara oricarei
constitutii elaborate de om. Invatatura Jui Hristos recomanda omului supunere fata de
puterea instituita. In Epistola catre Romani, Sfantul Pavel afirma ca ,,orice persoana
trebuie sa fie supusa suveranilor pentru ca nu exista autoritate care sa nu vina de la
Dumnezeu", glorificand astfel supunerea fata de autoritati ~i ascultarea. Nesupunerea fata
de autoritatile civile echivaleaza cu lnfruntarea Jui Dumnezeu care le-a stabilit.
Romanii aveau un sentiment al unitatii omenirii guvernata de o lege universala,
dublat de sentimentul solidaritatii omului in cadrul imperiului.
Aplicarea dreptului roman tuturor oamenilor de pe intreg cuprinsul imperiului a
consolidat aceste sentimente, de unitate ~i solidaritate.
Legea celor 12 table (sec. VI. H.) nascute din obiceiurile din perioada de lnceput a
monarhiei, a fost completata cu legile popoarelor cucerite, aplicandu-se unitar ~i
nediscriminatoriu, fiind considerata o lege universala, ale carei principii izvorau din
natura umana.
Un pas important in cultivarea ideii de unitate 1-a reprezentat acordarea cetateniei
romane neromanilor, tuturor oamenilor liberi (Constitutia imparatului roman Caracalla -
anul 212 d.H). Dimensiunea continentalil a Imperiului Roman a indus credinta ca, practic
toti oamenii se aflau intr-un singur sistem de legi unic ~i cetateni ai unei singure
imparatii.
Dreptul roman, orientat pe dreptul la justitie al cetateanului ~i pe respectul
demnitatii acestuia, a contribuit esential la crearea unui mediu politic prielnic pentru
raspandirea cre~tinismului.
Daca statul ~i dreptul roman au creat mediul politic, Atena a fost cea care a asigurat
mediul intelectual propice propagarii cre~tinismului. Filozofia greaca a pregatit aparitia
cre~tinismului prin faptul ca a distrus religiile mai vechi (politeiste ).
Earle Crains, autor al cartii ,,Istoria Cre~tinismului" (1954) mentioneaza:
,,Cre~tinismul s-a dezvoltat In mediul politic al Romei, In mediul intelectual creat de
gandirea greaca, dar legatura lui cu iudaismul a fost mult mai intima. Iudaismul poate fi
considerat ca tulpina pe care urma sa lntloreasca trandafirul cre~tinismului".
Elementele morale din legea iudaica (cele Zece Porunci) au influentat decisiv
cre~tinismul.
Doctrinele politice evolueaza in perioada Evului Mediu dezvoltat in functie de
realitafile concrete, caracteristice fiecarui stat sau natiune.
Dupa crizele politice din primajumiitate a sec. al XVII-lea, gandirea politica din
Franta ~i Spania este preocupatii pentru justificarea monarhiei absolute, considerata forma
de conducere preferabila tuturor celorlalte, mai ales pe motivul unicitatii detinatorului
puterii. Un singur rege se integreaza perfect intr-un sistem intemeiat pe un singur
Dumnezeu ~i prin stabilitatea politica ce decurge din principiul ereditar. Absolutismul va
cunoa~te forma sa deplina in Franta incepand cu Henrie al IV-lea ( 1589-1610) ~i
terminand cu apoteoza modelului imp us de Ludovic al XIV-lea ( 1643-1715), supranumit

79
Costica Voicu

Regele Soare. Pentru acesta, suveranitatea absoluta a regelui trebuia sa se manifeste in

domeniul legislativ, executiv, judiciar, dar $i religios.
0 contributie importanta la dezvoltarea doctrinelor politice o constituie opera
,,Spiritul legilor" aparuta in anul 1748, sub semnatura lui Charles de Secondat, baron de
Montesquieu (1689-1755). Teoria politica conceputa cu 100 de ani inaintea anului
revolutionar 1848, este centrata nu numai pe mecanismele guvemarii ci $i pe implicatiile
ce decurg din influenta geografiei, istoriei, economiei $i traditiilor asupra statului $i
dreptului.
Inspirat din Aristotel in clasificarea tipurilor de regimuri politice in republica,
monarhie $i despotism, Montesquieu pledeaza pentru regimul monarhic, specific statelor
modeme, cu optiune declarata pentru monarhia britanica, pe care o considera ideala,
lntrucat exercitarea puterii este moderata printr-un echilibru ce decurge din repartizarea
echitabila a puterii. Separatia puterilor in stat garanteaza libertatea oamenilor. In
conceptia sa, puterea executiva trebuie incredintata regelui, puterea legislativa adunarilor
nationale, iar cea judecatoreasca magistratilor de profesie. in anul 1762 (la 14 ani de la
aparitia ,,Spiritului legilor") Jean-Jeacques Rousseau (1712-1778) publica ,,Contractul
social" opera sa politica reprezentativa, in care dezvolta conceptia potrivit careia statul, ca
institutie centrala a societatii, a luat na$tere odata cu aparitia proprietatii private, adica
datorita unui fenomen economic $i nu datorita divinitatii. Statul, In viziunea lui Rousseau,
a luat na$tere in urma contractului incheiat intre indivizi $i societate, in virtutea caruia
indivizii sunt aparati de lege in ce prive$te libertatea $i proprietatea tor. Pe acest
fundament este afirmata teza suveranitaW poporului, a respectarii legii, posibila atat
pentru indivizi cat $i pentru suveran. Autorul ,,Contractului social" face o distinctie clara
intre vointa generala (vointa comunitatii) $i vointa individuala a cetatenilor. Vointa
generala este insii$i suveranitatea care nu poate avea interese contrarii. Cetatenii
particulari pot avea interese contrarii. Vointa societatii (suveranitatea) nu poate fi
instrainata $i nici divizata. Legile existente in societate trebuie sa fie expresia vointei
generale, adica a intregului popor.
In istoria aparitiei $i dezvoltarii statelor, Rousseau distinge trei forme de
guvemamant: democratia, aristocratia $i monarhia.
Curentul liberalismului clasic plaseaza cetateanul in centrul preocuparilor
statului. Scopul statului era acela de a face legi bune $i de a respecta principiul
nevinovatiei in treburile private. El trebuie sa se plaseze deasupra grupurilor sociale, cu
sarcina de a aplana conflictele $i contradictiile dintre ele. Liberalismul afirma $i sustine
teza potrivit careia orice putere trebuie limitata, fiecare stat trebuie condus pe baza unei
Constitutii care sa consfinteasca libertatile individuale, limitarea autoritatii suveranului $i
a administratiei. Principalul teoretician al liberalismului clasic a fost Benjamin Constant
(1767-1830) care afirma ca eel mai bun regim politic este monarhia constitutionala.
Doctrina materialist-istorica marxista sau doctrina socialista a plasat
problematica statului in contextul nemijlocit al luptei de clasa. Teza marxista concepe
statul ca un instrument de dominatie a unei clase asupra alteia. lstoria omenirii
demonstreaza, in conceptia lui Marx, opozitia permanenta dintre proletariat ~i burghezie.
Burghezia exploateaza economic $i politic proletariatul ~i nu este dispusa sa renunte la

80
 Teoria generalll
a dreptului

aceastii dublii putere. Este nevoie de o revolutie proletara care sii asigure rasturnarea prin
fot1ii a burgheziei de la putere. Urmeazii apoi o perioadii tranzitorie a dictaturii
proletariatului, in cursul ciireia se realizeazii exproprierea colectiva a mijloacelor de
productie, burghezia dispare ca ~i clasii sociala. Singura clasii sociala o reprezintii
proletariatul, iar statul va disparea.
Societatea comunista, etapa urmatoare, este caracterizatii, din punct de vedere al
situatiei economice, prin planificare, productie optima, munca liberii ~i voluntara, politica
reducandu-se la o disciplina socialii liber acceptatii de cetateni. Proprietatea particulara
este desfiintata, iar lupta de clasii este inexistentii.
Doctrina totalitarismului a fost reprezentatii de fascism ~i nazism.
Fascismul reprezinta teoria dezvoltata de Benito Mussolini (1883-1945) in Italia.
In esenta, fascismul se opune principiului separatiei puterilor in stat, libertatilor
individuale ~i ptoclamii statul totalitar, conceput a fi condus de un partid unic. Statul
trebuie sii controleze toate domeniile: politic, educational, religios ~i economic;
autoritatea supremii In stat era Ducele, acompaniat de Marele Consiliu Fascist.
Nazismul se bazeaza pe doctrina politica ~i filozoficii dezvoltatii de Adolf Hitler
(1889-1945) In Mein Kamf (Lupta mea), In Germania. Nazismul a stabilit conceptul de
rasa umanii, a clasificat rasele in inferioare (suboameni) ~i superioare (supraoameni) in
frunte cu arienii.
Destinul acestor rase era categoric: evreii trebuiau exterminati, latinii ~i slavii
transformati in sclavi productivi, iar arienii (germanii puri) stiipanii lumii.
Din aceasta conceptie rasialii decurge natura statului: poporul (natiunea germanii)
este reprezentat de statul condus de Fuhrer, care nu trebuie ales din moment ce el
corespunde unei chemari, unei necesitati interioare a poporului. El este inzestrat cu toate
puterile. Statul german trebuia sii indeplineascii idealul puritatii rasei, prin eliminarea
fiintelor inferioare, bolnavilor, interzicerea casatoriilor mixtc dintre arieni ~i nearieni. In
politica extema, Germania trebuia sa dobandeasca spatiul vital prin razboi.
Cele mai reprezentative teorii despre stat:
1. teoria juridica care reduce statul exclusiv la dimensiunea juridica, fiind
sustinuta ideea ca raporturile dintre oameni in cadrul colectivitatilor nu sunt decat de
natura juridica, aceste raporturi fiind reglementate de catre institutiile juridice.
2. teoria contractuata, aparutii in antichitate, preluata ~i dezvoltata de J. J.
Rousseau (Contractul social) considera ca statul a aparut, ca o necesitate naturala, in urma
unei intelegeri intre putere ~i cetateni.
3. teoria teocratica sustine faptul ca statul a aparut ca o creatie a divinitatii.
4. teoria violenfei se fundamenteaza pe ideea cii statul a apiirut ca rezultat al
stiirilor conflictuale dintre oameni.
5. teoria marxista sustine ca statul este rezultatul luptei de clasa el reprezentand
instrumentul de dominatie a unei clase sociale asupra altor clase sociale.
6. teoria rasista considera statul ca rezultat al luptei dintre rase, sustinand ideea
existentei unei rase superioare care are drept misiune subordonarea raselor inferioare.
7. teoria moderna define~te statul ca fiind cea mai importantii institutie politica cu
un inalt grad de organizare, fiind o autoritate legitima care elaboreaza ~i aplica dreptul
exprimand astfel vointa cetatenilor.

81
Costica Voicu

Potrivit acestei teorii, principiile statului modern sunt:

- principiul suveranitatii nationale,
-principiul guvemarii reprezentative,
- principiul suprematiei constitutionale,
- principiul separarii ~i echilibrului dintre puteri.

3. Statul la inceputul mileniului III

Se vorbe~te ~i se scrie intr-o aprigi'i dezbatere despre actuala criza a statului ~i
dreptului.
Dar, trebuie spus de la lnceput faptul ca, statul ~i dreptul au fost permanent In crizi'i.
Istoria politica a omenirii nu a inregistrat niciodata starea de lini~te ~i de stabilitate
a celor doi mari actori, creatie a realitatilor sociale pe care omenirea le-a cunoscut (statul
~i dreptul).
Cu mai bine de 500 de ani inainte de Hristos, In Atena, din inegalabila Grecie
Antici'i, se crea un model de stat de drept, o democratie care i~i propunea sa functioneze
pe urmiitoarele coordonate:
egalitatea In fata legii;
libertatea de opinie;
manifestarea pluralismului;
o arta a politicului, a compromisului ambitiilor rivale.
Acest model de stat nu a rezistat decat un secol. El s-a destri'imat datoritii
cornportamentului oamenilor politici care, atunci cand ajungeau la putere, nu urmareau
decat si'i se lmbogateasca, incalcand toate principiile ari'itate mai sus. Demagogia cu
efectele ei nocive a denaturat spiritul procedurilor dernocratice, a generat coruptie, fraude
~i scandaluri, a dezvoltat birocratia ~i nedreptatea.
Din acest moment a lnceput nesffir~ita criza a statului ~i dreptului, permanent
alimentati'i de acest teribil decalaj, de o neperrnisa ruptura, care s-a produs intre dorinta
~i putinta, lntre regulile pure de functionare ~i realitatile sociale atat de profund
modificate in istorie.
Societatile, in evolutia lor, au irnpus, sub presiunea realitatilor sociale, restrangeri
ale rolului STATULUI.
Mai intai a fost vorba de o diminuare semnificativa a rolului IDEOLOGIC al
statului, care nefiind In stare sa convinga asupra necesitatii mentinerii puterii sale, a cedat
in favoarea cre~terii rolului PIETII, care scade din rolul de control al statului asupra
societati i.
A urrnat, inevitabil, criza FUNCTIONAL.A a statului care s-a vazut in situatia de
a-~i asuma prea multe sarcini nemaiavand la dispozitie mijloacele concrete de rezolvare a
acestora.
Criza s-a adancit in epoca globalizarii, cand societatile transnationale ignori'i
suveranitatea statelor.
S-au experimentat, in ultima perioada, mai multe modele de stat: eel liberal, eel
social-democrat, eel conservator.
Toti dorim realizarea a doui'i lucruri:

82
 Teoria genera/ii
adreptului

protectia indivizilor ~i
coeziunea sociala
Statul-providenfa i~i propune sa se intemeieze pe conceptia justifiei sociale care
ar insemna redistribuirea bogatiei comune in scopul asigurarii bunastarii materiale §i
intelectuale a cetatenilor sai.
Acest tip de democratie moderna are ca obiectiv infiiptuirea unei egalitati reale a
indivizilor, ignorand faptul ca prin natura lor oamenii nu sunt egali.
Statul modern trebuie sa lnraptuiasca o reforma reala a societatii, el trebuie sa-~i
reformuleze principiile §i functiile sale in raport de nevoile reale, justificate ale
cetatenilor.
Este nevoie de depa~irea imobilismului statului, de realizarea unei simplificari
evidente a procedurilor, de mobilitate §i, mai ales, de eficienta in limitarea birocratiei ~i
coruptiei.
Statul modern trebuie sa-§i restranga funcfia normativa, cedand administratiilor
locale dreptul de a emite acte normative.
intr-o asemenea situatie, STATUL ni se inrati§eaza ca un ACTOR care nu mai
dispune de capacitatea de a realiza obiectivele stabilite.
Exista astiizi un vast sector public pe care statul il subventioneaza.
Statul, creator de drept, este mai putin suveran atunci cand ordinea juridica
internationala primeaza celei interne.
Conceptul de suveranitate este astazi atacat, contestat §i erodat.
Impactul globalizarii duce la diminuarea semnificativa a rolului statelor nationale.
0 prima caracteristica a scenei geopolitice este natura globala a problemelor
contemporane, care nu mai pot fi abordate ~i nici rezolvate prin efortul izolat al unei tari.
Astazi multe din parghiile clasice ale politicilor economice nu mai functioneaza:
capitalul nu mai are domiciliul fix, iar fluxurile financiare au ie~it de sub controlul
guvernelor nationale.
0 alta caracteristica se refera la influenta crescanda a organizatiilor supranationale
(Banca Mondiala, Fondul Monetar International, NATO etc.) care dicteaza politicile pe
care statele nationale trebuie sale adopte.
Statul natiune i~i exercita suveranitatea (legislativa ~i executiva) sprijinindu-se pe
,,trepiedul" suveranitatii militare, economice ~i culturale, reu~ind sa realizeze acel
echilibru dinamic, apt sa-i confere statului capacitatea de a-~i exercita functiile
fundamentale, inclusiv aceea de supraveghere a teritoriului ~i populatiei.
Toate cele trei picioare ale ,,trepiedului" suveranitatii au fost zdrobite. Primul
anihilat a fost ~i este piciorul economic. Statul-natiune nu poate tine sub control situatia
financiara ~i devine simplu executant al deciziilor ce sunt elaborate in alta parte, dincolo
de teritoriul sau, in zona inalta, inaccesibila, a organismelor transnationale.
in lucrarea ,,Globalizarea §i efectele ei sociale", Zygmunt Bauman (Editura Antet -
1999) - consemneaza: ,,pietele financiare globale l~i impun legile ~i preceptele asupra
planetei. Statele nu au suficiente resurse sau libertate de mi§care pentru a-§i pune in
functiune propriul mecanism de functionare" (p. 72).
Practic, statul nu mai controleaza economia §i finantele; aceste doua importante
componente sunt scoase din zona politicului, a zonei de decizie fundamentala,

83
Costica Voicu

caracteristica statului natiune. Singurul lucru pe care ii mai poate face acest stat national
ve~tejit, lucru care de fa.pt ii este permis sau mai bine zis impus, este sa asigure un ,,buget
echilibrat", lucru ce se realizeaza prin controlul asupra presiunilor locale, al protestelor
adresate autoritatilor statale de importante segmente ale populatiei.
fntr-un asemenea cadru este !impede ca statul national nu mai poate asigura
coerenta societatii ~i disciplinarea comportamentelor indivizilor ce o compun. Oamenii i~i
pierd increderea in sistemul politic ~i In falsa structura de administrare a societatii.
Guvemele sunt incapabile sa faca fa.ta unor asemenea realitati. Ele penduleaza intre
servilismul degradant fata de organismele transnationale care le impun ce legi trebuie sa
elaboreze, ce reguli sunt potrivite pentru comunitatile umane, ce trasee trebuie urmate in
dezvoltarea sau subdezvoltarea economiei ~i stradania de a bloca revolta cetatenilor umiliti de
~omaj, de aroganta guvernatilor, de impertinenta grupurilor de superimbogiititi.
Curentul care se dezvolta astazi in ~tiintele sociale este acela al ,,negarii
statelor". In studii de politologie, sociologie ~i ~conomie politica ,,statul apare ca
~ubrezit, golit de sens, detronat sau ingropat" (Linda Weiss - ,,Mitul statului lipsit de
putere" - 1998, pag.18).
Suntem martorii confruntarii a doua mari curente: neoliberalismul de extractie
anglo-americanii ~i social-democratia, de inspiratie europeana.
Tdeea de baza a gandirii liberale rezida in cerinta ca institutiile politice sa fie create
nu atat pentm a proteja pe indivizi de ostilitatea potentialii a celorlalti (homo homini
lupus), ci mai ales pentru a proteja individul de masurile discretionare ale puterii.
Curentul social-democratic considera ca statul eel mai just este acela care, cu riscul
restrangerii unor libertati, cauta solutii contra inegalitatilor.
Constatam o ambivalenta a cetateanului modem care vine din faptul ca dore~te in
acela~i timp sa se protejeze de stat ~i sa fie protejat de stat. Pe de o parte, cetateanul
criticii excesiva interventie ~i prezenta a statului In economie, se revolta lmpotriva
birocratiei care blocheaza initiativa personalii, cere sa poata controla cheltuielile publice,
este permanent contrariat de privilegiile functiei publice, de expansiunea nepotismului ~i
clientelismului.
Pe de alta parte, cetateanul cere statului sa-i garanteze securitatea ~i pacea civila,
sa-1 ocroteascii, sa nu-1 abandoneze ~i sa asigure coeziunea societatii. ·Atunci cand se
produc ~i se amplifica situatii de criza in domeniul financiar-bancar, al sanatatii ~i
asigurarilor, al preturilor, al manifestarii criminalitatii (violenta, droguri, terorism etc.)
cetatenii ~i intreprinderile cer ajutorul statului.
Altfel spus functioneaza sloganul ,,sa se privatizeze profiturile ~i sa se socializeze
pierderile".
Con~tienti de varietatea abordarilor notiunii de ,,economie globalizata" Paul Hirst
~i Grahame Thompson precizeaza in lucrarea ,,Globalizarea sub semnul 1ntrebarii" (2000)
urmatoarele: un sistem economic global este acela in care economiile nationale diferite
sunt subsumate ~i rearticulate prin procesele ~i tranzactiile internationale.
Prima consecinta majora a economiei globalizate ar fi dificultatea fundamentala a
guverniirii ei, respectiv construirea unor modele integrate eficiente de politici publice
nationale ~i internationale care sa faca fata foqelor de piatii globale.

84
 Teoria genera/ii
a dreptului

A doua consecinfa ar fi transformarea companiilor multinationale in companii

transnationale, acestea detinand rolul de actori principali in economia mondiala.
Companiile transnationale vor dispune de un puternic capital care nu are o identitatea
nationala specifica, se pot stabili oriunde in lume pentru a obtine cele mai mari ;;i mai
sigure profituri. Guvemele nationale nu ar mai putea sa adopte nici un fel de reglementare
efectiva contrara standardelor internationale impuse de companiile transnationale.
A treia consecinta a globalizarii ar fi continuarea declinului int1uentei politice ~i
al puterii de negociere economica a fortei de munca organizate.
Globalizarea conduce inevitabil la slabirea capacitatii statelor nationale de a-;;i
impune propriile obiective de reglementare, la scaderea puterilor !or disciplinare.
Un Joe central in analizele ;;i dezbaterile ce au loc in legaturii cu rolul statelor In
acest vartej al globalizarii 11 ocupa Uniunea Europeana.
Definitii, potrivit Proiectului de Tratat de Instituire a unei Constitutii pentru
Europa, ca o uniune democraticii de state, Uniunea Europeanii ,,actioneaza pentru
dezvoltarea durabilii a Europei, bazatii pe o cre;;tere economicii echilibrata, pe o economie
socialii de piata foarte competitiva, vizand ocuparea deplina a fortei de munca ~i
progresul social" (art. 3 din Titlul T). Sunt garantate ,,libera circulatie a persoanelor, a
miirfurilor, a serviciilor ;;i a capitalurilor" (art. 4 din Titlul I), ,,sunt respectate identitatea
nationala a statelor sale membre in ce prive;;te structurile lor fundamentale politice ;;i
constitutionale, inclusiv in ce prive~te autonomia locala ;;i regionalii. Uniunea respecta
functiile esentiale ale statului" (art. 5 din Titlul I).
Cadrul institutional unic al Uniunii Europene (Parlamentul European, Consiliul
European, Consiliul de Mini~tri, Comisia Europeana ;;i Curtea de Justitie ), competentele
stabilite ~i politicile reglementate in Proiectul Constitutiei ofera, in opinia noastrii,
garantia atingerii marilor obiective ale Europei Unite, care va fi un factor de stabilitate ;;i
un punct de referinta in noua ordine mondiala.
Relevante ~i generatoare de optimism in aceasta privinta sunt opiniile exprimate de
Paul Hirst ;;i Grahame Thompson (lucrarea citatii): ,,suveranitatea este alienabila, statele
cedeaza puterea agenjiilor suprastatale, insii nu intr-un cuantum fix. De~i cedeazii din
puteri, statele nationale dobandesc noi roluri, indeplinind in special functia de legitimare
~i sprijinire a autoritatilor pe care le-au creat prin cedarea acestei suveranitati".
Statele-natiune au in continuare o semnificatie centrala, fiind principalii actori ai artei
guvernarii... statul-natiune este pivotul dintre institutiile supranationale ~i cele
nationale ... el reprezintii vocea exclusiva a unei populatii inregimentate teritorial. Mai
mult, statele-natiune reprezinta principala sursa de domnie a legii" (pag. 381, 383).
Intr-o altii lucrarea intitulatii ,,Dupii statul-najiune" (1994 - pag. 264) autorii M.
Horsman ;;i A. Marshall sustin urmiitoarele idei: ,,nici natiunea, nici statul nu sunt pe
punctul de a disparea ... nu existii structuri care sa le substituie ;;i sa poata indeplini toate
functiile asociate in mod traditional cu statul najiune. in acela;;i timp, oamenii nu sunt
pregatiti sii renunte cu desavar;;ire la un nationalism centrat pe stat" (citatul este reprodus
din lucrarea ,,Retragerea statului" - autor S. Strange - pag. 111, tradusii in limba romana
in anul 2002, Editura Trei).
Importanta Uniunii Europene, ca uniune democratica de state, cu personalitate
juridica ~i o constructie institutionala solida, este remarcabil exprimatii de Ulrich Beck (in

85
Costica Voicu

lucrarea ,,Ce este globalizarea" - 1997, Editura Trei, pag. 201): ,,FARA EUROPA NU
EXISTA RASPUNS LA GLOBALIZARE. Numai in spatiul transnational al Europei,
politica fiecarui stat poate deveni dintr-un obiect care amenintii globalizarea, un subiect
care ii da fornia. Nu exista nici o ie~ire din capcana globaliziirii. Poate una transnationala.
0 formatiune statalii de marimea Uniunii Europene ar putea restabili primordialitatea
politicii, capacitatea de actiune politica, economicii ~i sociala, verificabila in mod
democratic".
in Preambulul Proiectului Tratatului de Instituire a unei Constitutii pentru Europa
(adoptat prin consens de Conventia Europeana la 13 iunie ~i 10 iulie 2003) regasim
formulate urmiitoarele idei ~i principii generoase:
Europa este un continent purtator de civilizatie; locuitorii sai, veniti in valuri
succesive de la inceputurile umanitatii, au dezvoltat aici In mod progresiv
valorile care stau la baza umanismului: egalitatea oamenilor, libertatea ~i
respectarea natiunii;
Astiizi construim Europa Unita inspirandu-ne din mo~tenirea culturalii,
religioasa ~i umanista a popoarelor sale, care raman mandre de identitatea ~i de
istoria lor nationalii;
,,Unita in diversitate", Europa ofera popoarelor sale cele mai bune ~anse de a
continua, cu respectarea drepturilor fiecaruia ~i cu con~tiinta raspunderii fata de
generatiile viitoare ale planetei, MAREA AVENTURA care W gase~te aici un
spatiu privilegiat de speranta umana.

4. Puterea de stat este o componenta esentiala a continutului statului, care poate :fi
de:finita ca o forma istorice~te determinata ~i variabila de autoritate.
in societate exista numeroase forme de autoritate: autoritate morala, politicii,
rel igioasii, juridica.
Puterea de stat este un atribut caracteristic statului, ce se deosebe~te de
celelalte categorii sau forme de autoritate, prin trasaturi caracteristice: are caracter
politic, are o sfera generala de aplicabilitate, dispune de structuri specializate care o
realizeaza (la nevoie prin utilizarea mijloacelor violente) ~i este suverana.
Toate aceste caracteristici sunt la fel de importante, cu deosebire in epoca actuala
cand conceptul de stat national constituie obiectul unor analize ~i abordari in contradictie
cu doctrina clasica.
Am ariitat ca puterea de stat este SUVERANA.
Suveranitatea desemneazii prerogativa (dreptul) statului de a organiza ~i conduce
societatea ~i de a stabili raporturi cu alte state. A~adar, exista o latura interna a
suveranitatii statului care se refera la puterea acestuia de a conduce societatea, de a
comanda in ultima instanfa, prerogativii ce se materializeazii in elaborarea normelor
juridice ~i in urmarirea (asigurarea) aplicarii acestora in practica, pentru realizarea
idealului siiu, acela al ordinii de drept.
Fiecare stat i~i organizeazii ,,treburile inteme" potrivit ideologiei pe care o
promoveaza ~i filozofiei pe care o dezvolta in numele acesteia. In consecinta, statul
stabile~te, prin intermediul dreptului (a actelor normative) modul de organizare ~i

86
 Teoria generaUi
a dreptului

mecanismul de functionare a puterilor publice, statutul juridic al cetiitenilor, regimul

proprietiitii, organizarea partidelor politice, cadrul general al obiectivelor economice de
importantii strategicii etc. Cu alte cuvinte, intregul angrenaj social ~i problematica
societiitii sunt guvernate de suveranitatea statului.
Latura externa a suveranitiitii reprezintii ansamblul activitiitilor ce alciituiesc
comportamentul statului in raporturile cu celelalte state, demersurile sale concrete in
vastul teritoriu de actiune al societiitii natiunilor. Aceastii laturii a suveranitiitii este
denumitii ~i independenta puterii sau neatarnarea acesteia.
Statul i~i stabile~te singur, rarii amestecul vreunui alt stat, politica sa internii ~i
externii. Tndependenta In domeniul relatiilor internationale ale statului constii in faptul cii,
statul dezvoltii politica externii pe care singur ~i-o construie~te, fiind obligat in acela~i
timp sii respecte normele dreptului international, precum ~i drepturile suverane ale altor
state.
Despre putere
Puterea poate fi definitii drept capacitatea cuiva (stat, grupuri de state, grupuri de
organizatii, corporatii, persoane, grupuri de persoane) de a elabora strategii ~i de a detine
forta de a le implementa in mod concret.
Din perioada formatiunilor prestatale ~i panii astiizi au fost ~i sunt cunoscute trei
forme principale de putere: puterea militarii, puterea economicii ~i puterea simbolicii (a
religiilor sau ideologiilor). Fiecare formii de putere in parte a cunoscut evolutii
contradictorii in timp, incercand sii se adapteze realitiitii epocilor pe care le-au parcurs
din antichitate, panii in zilele noastre.
Puterea militarii poate fi definitii drept capacitatea de a-ti impune obiectivele prin
violentii.
Puterea economicii nu se referii doar la posesia unor resurse ci ~i la capacitatea de a
le exploata ~i de a multiplica profiiurile din exploatare.
Puterea simbolicii (religioasii, ideologicii) se referii la capacitatea celui care o detine
(lider religios, lider politic) de a inregimenta multimi de oameni care i se subordoneazii
neconditionat.
intrebarea care se pune este dacii au existat sau existii state care sii detinii simultan
toate aceste trei forme de putere, spre a se impune ca lider mondial de necontestat. Inainte
de a riispunde la aceastii intrebare, trebuie sii distingem douii aspecte: un prim aspect se
referii la detiniitorul puterilor (militarii, economicii ~i simbolicii) in interiorul unui stat
determinat (Franta, SUA, Rusia, China etc.). Al doilea aspect se referii la puterea unui
stat, sau al unui imperiu, de a cumula cele trei forme de putere ~i de a se impune pe plan
regional sau mondial.
Privitii din interiorul unui stat, puterea acestuia (sii o numim puterea de stat) este
configuratii de puterea politicii (ce partid politic are puterea), pe puterea militarii a
statului, pe puterea economicii ce poate fi detinutii exclusiv de stat (vezi statele
comuniste) sau detinutii de stat ~i sectorul privat (cazul statelor cu economie de piata -
capitaliste) ~i pe puterea simbolicii (religia dominantii, ideologia care sustine puterea
politica: ideologie liberalii, conservatoare, social-democrata, comunistii etc.).
Spunem despre un stat ca este puternic atunci cand societatea pe care acesta o
conduce are garantii cii este apiirata de componenta militara, cii ordinea ~i siguranta

87
Costica Voicu

juridica este asigurata de institutiile specializate, ca economia este in dezvoltare asigurand

un nivel ridicat de viata ~i cand componenta simbolica este in fapt integrata in cele aratate
anterior.
Atunci cand vorbim de puterea unui stat, privit ca actor in spatiul regional sau la
nivel continental sau mondial, analiza trebuie centrata pe evolutia istorica a modului In
care au interferat diferitele forme ale puterii. Cu alte cuvinte, au existat sau exista state,
imperii sau aliante de state care sa fi detinut simultan cele trei forme de putere
impunandu-se ca lideri de necontestat?
De exemplu, Imperiul Roman s-a impus prin exercitarea doar a puterii militare,
apoi a acumulat, logic, putere economica prin simplul fapt al cuceririlor fiicute, bogatii
imense fiind jefuite din provinciile acaparate prin razboaie (vezi cazul Daciei, de unde au
capturat peste 150 tone de aur ~i 300 tone de argint), dar care a avut o nesemnificativa
putere simbolica (spiritualitatea romana a fost mult mai saracii decat a grecilor). Atunci
cand Imperiul Roman de Rasarit, prin actiunea lmparatului Constantin (sec. IV) a inteles
nevoia de a acumula cu adevarat puterea simbolica ~i a ales cre~tinismul, acesta a mai
rezistat ca putere incii un mileniu, spre deosebire de Imperiul Roman de Apus, incapabil
sa aleaga calea spre puterea simbolica.
in istorie au fost mari puteri, care nu au acumulat toate cele trei forme de putere.
Alexandru eel Mare (sec. TV l.H.) a realizat un imperiu uria~ exclusiv prin puterea
militara, o fantastica, la vremea respectiva, ma~inarie de razboi. Aceasta putere militara a
fost 'insotita de o nesemnificativa putere economica, iar puterea simbolica a lipsit cu
desavar~ire (in fond se intersectau, fiira a se influenta determinant spiritualitatea
macedoneana, cu cea elenistica ~i cu cele ale teritoriilor cucerite: persana, indiana,
egipteana).
0 situatie identica a cunoscut-o imperiul eel mai intins ca suprafata cunoscut in
istorie, acela al Jui Ginghis-Han (sec. XTIT) care a dobandit gloria prin forta militara
extraordinarii.
Tstoria ne arata faptul ca puterea militara, materializata 'in cuceriri de teritorii, aduce
dupa sine putere economica, dar nu genereaza putere simbolica daca aceasta nu are forta
de a se impune.
0 putere simbolica poate genera putere militara ~i economica. Este cazul Islamului:
la jumatatea sec. al VII-lea, Mahomed Iansa mesajul sau de credinta unei multimi de
triburi din tinuturile de~ertice ale Arabiei, entitati dezbinate, lipsite de con~tiinta de sine,
barbarizate ~i primitive. Dupa 100 de ani, s-a nascut, pe fondul acestei teribile puteri
simbolice a islamului, o puternica armata care cucere~te 'intreaga zona a Arabiei, tot
nordul Africii, invinge vizigotii pe din Spania, ofensiva lor fiind oprita de Carol Martel in
732 la Poitiers pe linia muntilor Pirinei, 'in Franta.
Istoria marilor imperii este fascinanta. Porta din interiorul puterilor consacrate -
militara, economica ~i simbolica - a generat ascensiuni ~i prabu~iri spectaculoase de-a
lungul timpului.

88
 Teoria genera/a
a dreptului

5. Funcfiile statului
a) funcfia legislativa este expresia, manifestarea directa a suveranitatii poporului
~i se caracterizeaza prin aceea ca statul stabile~te reguli de conduita sociala obligatorii ~i
care pot fi aduse la indeplinire in situatia incalcarii sau nesocotirii lor, prin forta de
constrangere pe care numai statul o are. Statul poate transforma In lege orice principiu de
conduita umana necesar pentru dezvoltarea economica ~i sociala, mentinerea ordinii
publice ~i asigurarea ordinii sociale.
b) funcfia executiva $i administrativa are ca obiect organizarea aplicarii $i
aplicarea in practica a legilor, asigurarea functionarii serviciilor publice instituite in acest
scop, precum ~i elaborarea de acte normative date In baza legilor.
c) funcfia jurisdicfionala are ca obiect principal solutionarea conflictelor
juridice care se pot na~te In societate $i asigurarea respectarii legilor, prin punerea In
aplicare a unor proceduri speciale menite sa garanteze o deplina obiectivitate.
d) funcfia externa a statului desemneaza activitatile desta~urate de stat pentru
dezvoltarea relatiilor cu alte state pe baza principiilor dreptului international, cat ~i pentru
participarea la organismele internationale, in scopul rezolvarii problemelor proprii,
nationale ~i a chestiunilor generale, globale, ale omenirii.
Pentru realizarea functiilor sale, statul i~i organizeaza un sistem de institutii (de
organe) care sunt expresia concreta a autoritatilor publice, respectiv a autoritatii
legislative, executive ~i judecatore~ti.
A$adar, fiecarei puteri in parte Ii corespunde o categorie de organe ale statului:
puterii legislative - organele legislative (Parlament, Adunare Nationala, Congres etc.);
puterii executive - organele executive care sunt reprezentate de ~eful statului, ~eful
guvernului, guvernul; puterii judecatore~ti - organele judiciare.
Functiile statului reprezinta ansamblul activitatilor concrete, extrem de complexe,
pe care acesta le desra~oara pentru a asigura conducerea societatii ~i ordinea sociala. De~i
simple in aparenta, functiile statului (denumite ~i puterile statului) au generat, de-a lungul
istoriei, controverse In doctrina ~i jurisprudenta, determinate de regimurile politice, de
forma statelor ~i de structura acestora.
Toate sistemele democratiei contemporane sunt dominate de teoria asupra
separarii funcfiilor (a puterilor) statului.
Pentru intelegerea continutului ~i semnificatiei concrete a fiecarei functii, vom face
urmatoarele precizari:
- funcfia Iegislativa nu se confunda cu funcfia normativa. Functia legislativa
lnseamna activitatea de elaborare ~i adoptare a legilor, in acceptiunea stricta a termenului
(legi organice, legi ordinare, legi constitutionale) fiind exercitata exclusiv de Parlamentul
Romaniei. Functia normativa are o cuprindere mai larga (include ~i functia legislativa) ~i
reprezinta atributul de elaborare ~i adoptare de acte normative al caror scop este acela de
a pune In aplicare prevederile Constitutiei ~i a legilor (organice ~i ordinare). Aceasta
fanctie normativa este exercitata ~i de Pre~edintele Romaniei care poate elabora decrete
prezidentiale. Guvernul Romaniei, titular al functiei executive ~i administrative, exercita
functia normativa fiind abilitat sa elaboreze ~i adopte acte normative ca: ordonante
guvemamentale, ordonante de urgenta, hotarari de guvem.

89
Costica Voicu =========================

Organele centrale ~i locale ale administratiei publice insarcinate cu functia

executiva ~i administrativa au dreptul de a elabora ~i adopta acte normative proprii,
destinate a pune In aplicare dispozitiile actelor normative cu putere superioarii.
- funcpa externa a statului, definita mai sus, este exercitata, in armonie, de
institutii $i organisme apartinand tuturor celor trei categorii ce exercita functiile
legislativa, executivii ~i jurisdictionala. Astfel: Parlamentul Romaniei, prin comisiile de
politica externa ale celor doua camere, initiaza ~i desfa$oara activitati concrete pe
coordonatele acestei functii, Pre~edintele Romaniei, are, potrivit Constitutiei, importante
atributii ~i competente in planul politicii $i relatiilor externe; Guvernul Romaniei are in
structura sa Ministerul Afacerilor Externe care gestioneaza problematica functiei externe
a statului, toate ministerele din structura guvernului dispun de departamente speciale de
relatii europene ~i internationale care pun in aplicare strategiile de politica externa ale
statului pe domeniul de competenta al fiecarui minister.

6. Forma statului este un concept complex care exprima modul de organizare a

continutului puterii, structura interna ~i externa a acestui continut.
Laturile componente ale formei de stat sunt: forma de guvernamant, structura de
stat ~i regimul politic.
Forma de guvernamant desemneaza modul In care sunt constituite ~i
functioneaza organele supreme ale statului. Din acest punct de vedere, cele mai intalnite
forme de guvernamant au fost ~i sunt monarhia $i republica.
a) Monarhia, ca forma de guvernamant, se caracterizeazii prin aceea ca ~eful
statului este un monarh (rege, domn, 1mpiirat, print, emir) ereditar sau desemnat, potrivit
unor proceduri specifice, in functie de traditiile regimului · constitutional. Cele mai
cunoscute tipuri de monarhii sunt:
Monarhia constitufionala se caracterizeaza prin limitarea puterilor
monarhului de catre legea fundamentala a statului (constitutia) pe care
monarhul nu o poate modifica. Totu~i, monarhul poate dizolva Parlamentul,
poate organiza noi alegeri, are dreptul (posibilitatea) de a respinge legile votate
de Parlament.
Monarhia parlamentara este forma de guvernamant caracterizatii printr-o
autoritate redusii a monarhului, Parlamentul ftind In fapt abilitat sa formeze
guvernul pe baza majoritiitii parlamentare. Aceastii forma de guverniimant
existii astazi in Anglia, Belgia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Olanda.
De exemplu, potrivit Constitutiei Belgiei din anul 1881, puterile constitutionale ale
Regelui sunt ereditare, in descendenta directii, naturalii ~i legitimii, pentru urma~ii sai de
sex masculin, In ordinea na$terii $i cu excluderea perpetuii a femeilor. Persoana Regelui
este inviolabilii, numai mini~tri sai fiind responsabili. Nici un act juridic al Regelui nu
poate avea efecte daca nu este contrasemnat de un ministru. Regele nume~te ~i revoca pe
mini~tri, conferii grade militare, comandii fortele armate, declara riizboi ~i incheie pacea ~i
poate dizolva Parlamentul.
b) Republica este acea formii de guverniimant in care cetiitenii aleg un ~ef de stat,
denumit, de regula, pre~edinte. Guvernarea se realizeaza prin reprezentanti ale~i dupa

90
 Teoria genera/ii
a dreptului

proceduri electorale. Pre~edintele poate ft ales direct, prin vot universal, sau de catre
Parlament. Din acest punct de vedere cele mai cunoscute forme de republica sunt:
Republica parlamentara se caracterizeaza prin aceea ca ~eful statului este
ales de ciitre Parlament, in fata ciiruia raspunde. Ca urmare, pozitia
pre~edintelui este inferioara Parlamentului, a~a cum intalnim in prezent in
Germania, Austria, Italia, Finlanda, Ungaria.
De exemplu, Pre~edintele Republicii Italia este ales de ambele Camere ale
Parlamentului (Camera Deputatilor ~i Senat), pe termen de ~apte ani. Acesta este abilitat
sii autorizeze prezentarea proiectelor de lege initiate de .Guvem, promulgii legile ~i emite
decrete cu putere de lege, acrediteaza ~i prime~te reprezentantii diplomatici, ratifica
tratatele intemationale dupa autorizarea prealabilii a Camerelor, este comandantul fortelor
armate, prezideaza Consiliul Superior al Magistraturii.
Pre~edintele republicii nu raspunde de actele savar~ite in exercitiul functiei sale
decat in cazurile de inalta tradare contra Constitutiei.

Republica prezidentiata se caracterizeaza prin alegerea ~efului de stat fie

direct, prin vot universal, egal, secret ~i liber exprimat de catre cetateni, fie
indirect, prin intermediul colegiilor electorale sau electori (cazul alegerii
pre~edintelui S.U.A.).

in cadrul acestei forme de guvernamant prerogativele pre~edintelui sunt puternice

(Jn SUA pre~edintele este ~i ~eful guvernului).
- Republica semiprezidentiala ~i semiparlamentara (ex. Franta, Federatia
Rusa) se caracterizeaza prin faptul ca pre~edintele este ales prin vot universal, direct ~i
secret de catre cetatenii cu drept de vot; el nume~te ~eful guvernului, poate dizolva
guvernul, poate dizolva parlamentul, are initiativa legislativa, este eel care promulga
legile, negociaza ~i ratifica tratatele internationale.
- Republica semiprezidentiala - Romania - se caracterizeaza prin faptul ca
pre~edintele este ales prin vot universal, direct ~i secret de catre populatia cu drept de vot;
el desemneaza primul-ministru, dar nu-I poate apoi demite; nu poate dizolva Parlamentul,
decat in conditiile prevazute de art. 89 din Constitutie, poate cere poporului sii-~i exprime,
prin referendum, vointa cu privire la probleme de interes national, dupa consultarea
Parlamentului. Pre~edintele lncheie tratate internationale In numele Romaniei, negociate
de guvem, ~i le supune spre ratificare Parlamentului. Pre~edintele Romaniei reprezinta
statul roman ~i este garantul independentei nationale, al unitatii ~i al integritati teritoriale
a tarii. El vegheaza la respectarea Constitutiei ~i la buna functionare a autoritatilor
publice, exercitand functia de mediere intre puterile statului, precum ~i lntre stat ~i
societate.

7. Structura de stat desemneaza organizarea de ansamblu a puterii in raport cu

teritoriul, criteriu in functie de care statele se clasifica in state unitare (simple) ~i state
compuse (federale).
a) Statul unitar sau simplu se caracterizeaza prin existenta unei formatiuni
statale unice ~i a unui singur rand de organe centrale de stat (un singur legiuitor, un singur

91
Costica Voicu ========================

guvern, un singur organ judecatoresc suprem). Organele administratiei publice locale se

subordoneazii organelor de stat centrale. Sunt state unitare: Romania, Bulgaria, Italia,
Suedia, Ungaria, Franta.
b) Statul federativ, compus sau unional este format din douii sau mai multe
state membre, din unirea carora se creeaza un stat nou, FEDERATIA - ca subiect unitar
de drept. in aceste state existii douii randuri de organe de stat centr~le: organele federatiei
(Parlament, Guvern. organ suprem de justitie) ~i organele statelor membre, In sensul ca
fiecare stat are un Parlament, un Guvern ~i un organ de justitie suprem propriu.
Parlamentul Federal este, de regula, bicameral. Raporturile dintre statele membre
ale federatiei sunt raporturi de drept intern, reglementate prin Constitutia federatiei. Sunt
state federative: Statele Unite ale Americii, Mexicul, Canada, Argentina, Brazilia, India,
Germania, Australia, Elvetia, Tugoslavia.
Precizare: sub aspectul structurii de stat Romania este un stat unitar. In art. 1 din
Constitutie se consacrii caracterul national, suveran, independent, unitar ~i indivizibil al
statului roman.

8. Regimul politic, ca latura componentii a formei statului, reprezinta modalitatile

practice prin care puterea politicii este organizatii intr-o tara determinata.
Tn doctrina franceza, notiunea de regim politic vizeazii: regulile de organizare ~i
functionare a institutiilor constitutionale, sistemul de particle, practica vietii politice,
precum ~i moravurile politice.
Din punct de vedere al regimului politic statele se clasifica In: state democratice,
state oligarhice ~i state monocratice (despotice).
Statele monocratice se caracterizeazii prin faptul ca autoritatea publica, puterea in
expresia ei directa, este exercitata de o singurii persoanii (monos = singur ~i kratos =
autoritate). Tndiferent cum este denumita persoana (rege, lmpi'irat, print, conducator, duce
sau chiar pre~edinte) esential este ca puterea suprema in stat sa fie concentrata in mainile
unei singure persoane. Monocratia duce In cele din urma la totalitarism, la tiranie, la
despotism.
intalnite eel mai frecvent in antichitate ~i in Evul Mediu, statele monocratice au
existat ~i In epoca modernii ~i contemporana (Germania sub conducerea lui Hitler, Italia
lui Mussolini, Spania sub dictatura lui Franco, Portugalia condusa de Salazar, URSS sub
conducerea lui Stalin, Romania sub dictatura lui Ceau~escu etc.).
Statele oligarhice se caracterizeaza prin aceea ca autoritatea publicii este detinutii
~i exercitatii de o categorie restransa de persoane, de o minoritate. Aceste grupuri
oligarhice nu detin puterea in baza unui mandat acordat de popor, ci pe criterii fixe,
prestabilite de: varstii (gerontocratia), avere (plutocratia), na~tere (aristocratia).
Statele democratice se caracterizeazii prin faptul ca autoritatea publica se lntemeiaza
pe vointa poporului, exprimata prin alegeri libere ~i corecte. Aceastii autoritate proclama ~i
garanteazii libertiitile publice, sistemul pluralist, responsabilitatea guvernantilor, exercitarea
impartiala a justitiei, separarea puterilor in stat, respectarea fiintei umane ~i a statului de drept.
Democratia lnseamnii domnia dreptului, domnia legii.

92
 Teoria genera/ii
a dreptului

Prof. Juan Ramon Capela de la Universitatea din Barcelona sustine ca astazi exista
patru tipuri de state:
- state mature sau principale, caracterizate ca dezvoltate industrial, financiar ~i
militar,
- state aflate la periferia economica, caracterizate de o slaba productivitate ~i
modeste financiar ~i militar,
- state uitate, aflate la marginea exterioara (Africa, America Latina),
- state care se plaseaza lntre aceste trei categorii.

CE FELDE STAT ESTE ROMANIA?

Cu riscul de a repeta, vom arata ca articolul 1 din Constitutia Romaniei stabile~te
urmatoarele caracteristici ale statului: national, suveran, independent, unitar ~i indivizibil,
stat de drept, democratic ~i social.
Stat de drept este acela in care domnia legii (a dreptului) este evidenta, in care
sunt proclamate, garantate ~i valorificate drepturi le ~i libertatile cetatene~ti, In care se
realizeaza echilibrul, colaborarea ~i controlul reciproc al puterilor publice, in care este
garantat ~i se realizeaza accesul liber la justitie.
Romania este un stat social, pentru ca trebuie sa imprime tuturor actiunilor
economice ~i politice un continut social pregnant, fundamentat pe valori etice ~i umane
care sa permita exprimarea deplina a drepturilor ~i libertatilor cetatenilor, valorificarii
egale a ~anselor.
Statul social trebuie sa intervina pentru realizarea binelui comun; el nu este un
simplu partener de afaceri; el trebuie sa asigure protectia sociala a oamenilor, sa sprijine
sectoarele economice aflate In criza.
Statul de drept reprezinta replica sociala fata de abuzul de putere ~i o solutie pentru
lmpiedicarea acestuia; lnseamnii pluralism politic, libertatea competitiei politice, a
dreptului la opozitie; inseamna guvemarea in numele majoritatii prin respectarea
drepturilor minoritatilor, egalitatea tuturor cetatenilor in fata legii. Statul de drept nu se
poate realiza rara respectarea libertatilor economiei de piata, a proprietatii private ~i
protectia categoriilor sociale defavorizate.
0 ilustrare a materializarii acestui principiu o reprezinta Legea privind prevenirea ~i
combaterea marginalizarii sociale (nr. 116 din 15 martie 2002), in ale ciirei Dispozitii
generale (cap. I) sunt inserate urmatoarele:
a) caracterul social al statului roman, prevazut in Constitutie, impune instituirea
unor masuri pentru evitarea degradarii nivelului de trai ~i pastrarea demnitatii tuturor
cetatenilor.
b) obiectul prezentei legi ii constituie garantarea accesului efectiv, in mod deosebit
al tinerilor, la drepturi elementare ~i fundamentale, cum sunt: dreptul la un toe de munca,
la o locuinta, la asistenta medicala, la educatie.
c) marginalizarea sociala, In sensul prezentei legi, se define~te prin pozitia sociala
periferica, de izolare a indivizilor sau grupurilor cu acces limitat la resursele economice,
politice, educationale ~i comunicationale ale colectivitatii; ea se manifesta prin absenta
unui minimum de conditii sociale de viata.

93
Costica Voicu =========================

9. Corelapa IDEOLOGIE, DOCTRINA POLITICA, STAT, DREPT

in teritoriul vast al ~tiintelor socia!e, eel mai derutant concept este acela al
ideologiei.
Dictionarele definesc ideologia ca ,,totalitatea ideilor ~i conceptiilor filozofice,
morale, religioase etc. care retlecta, lntr-o forma teoretica, interesele ~i aspiratiile unor
categorii sociale 'intr-o anumita epoca. Stiinta care are ca obiect de cercetare studiul
ideilor, al legilor ~i originilor lor" (Dictionarul Explicativ al Limbii Romane - editia
1996).
Termenul de doctrina desemneaza ,,totalitatea principiilor unui sistem politic,
~tiintific, religios etc."
Ideologia, ca ~tiinta, este rezultanta revolutiilor politice ~i sociale care au
acompaniat Prima Revolutie Industriala ~i care au permis consolidarea ~i raspandirea
idealurilor democratice, a conceptiilor moderne despre societate ~i evolutia acesteia.
Cel care a plasat ideologia In avangarda discursului politic a fost Karl Marx,
discipolul lui Hegel.
Marile doctrine politice pe care le-a cunoscut epoca moderna ~i contemporana
(liberalismul - fondat de John Locke in Anglia, 'in anul 1690; anarhismul - fondat de
Proudhon - 1860; socialismul - fondat de Saint Simon ~i Charles Fourier ~i desavar~it de
Karl Marx, cu dezvoltarile sale cunoscute drept: leninism, stalinism, maoism etc.;
totalitarismul cu variantele fascism ~i nazism; pluralismul prezent astazi 'in SUA.) s-au
nascut, au evoluat ~i au dominat spatiul de gandire ~i actiune al fortelor politice decenii ~i
secole de-a randul.
Doctrinele politice au caracterizat ~i caracterizeaza sistemele politice din societate.
Fiecare partid sau structura politica 1~i elaboreaza propria doctrina, o doctrina globala cu
componentele: politica, economica ~i religioasa. Aflat pe scena politica a societatii,
fiecare partid lanseazii poporului idei, concepte, teorii, programe, manifeste etc.,
'incercand sa atraga, sa 'inroleze sub stindardul sau cat mai multi adepti ~i simpatizanti.
Pe baza doctrinei globale promovate, partidul sau cucere~te, prin forme ~i
mecanisme democratice sau antidemocratice, puterea politica.
Odata ajuns la putere, partidul construie~te strategia concreta de punere In aplicare
a doctrinei proprii.
Primul ~i eel mai important domeniu care trebuie transformat ~i modelat potrivit
doctrinei este STATUL, pe care politicienii 11 definesc ca principalii institutie politica a
societatii, capabila sa exercite puterea suverana. Statul reprezinta sistemul nervos central
al societatii, motiv pentru care puterea politica instalata va actiona astfel !neat statul sa fie
'in masura a implementa conceptele doctrinei respective. Puterea politica ghidata de o
doctrina proprie este forta care comanda In societate. Important este faptul ca dreptul se
afla in slujba obiectivelor stabilite de puterea politica. Teoretic vorbind, dreptul ar trebui
sa aiba capacitatea de a cenzura comenzile statului, de a domoli nervozitatea ori
nerabdarea puterii politice, asiguril.nd reglementarea sub forma norrnelor juridice a celor
mai importante domenii ale vietii economice, politice ~i sociale, plecil.nd de la protectia

94
 Teoria generalii
adreptului

valorilor juridice, a drepturilor ~i libertiitilor fundamentale ale omului, a democratiei reale

in general.
Corelatia dintre ideologie-doctrinii politicii, stat ~i drept este evidentii:
ideologie - doctrinii nazistii - stat nazist - drept nazist;
- ideologie - doctrinii liberalii - stat liberal - drept liberal;
- ideologie - doctrinii socialistii - stat socialist - drept socialist.
Vointa statului este vointa puterii politice. Normele juridice sunt elaborate potrivit
vointei statului, vointei puterii politice. Dreptul nu ar putea sii fie eficient, nu ar putea ti
aplicat fiirii ca el sii aibii garantia fortei statului.
Dreptul este oglinda statului, este expresia puterii politice.

*
* *
Concepfiile despre rolul statului in epoca globalizarii

1. Concepfia lui Francis Fukuyama, formulatii In lucrarea ,,Constructia

statelor" (2004).
Statul indepline§te o diversitate de functii: unele pozitive, prin care protejeazii
dreptul de proprietate ~i garanteaza siguranta publicii, §i unele negative, prin care
confiscii proprietatea §i lncalcii drepturile cetatenilor siii.
Politica modernii are drept sarcinii primordiala aceea de a domestici puterea
statului de a-i dirija activitatile spre scopuri considerate legitime de ciitre populatia pe
care o sluje§te §i de a reglementa exercitarea puterii prin domnia legii. Esenta
neoliberalismului o reprezinta reducerea gradului de interventie a statului In afacerile
economice.
Societatea de astiizi genereaza o puternicii cerere interna de institutii, care pot fi
create pornind de la zero, pot fi importate din afarii, ori pot fi create prin adaptarea de
modele straine la conditiile locale. Astiizi, cele mai multe institutii se creeazii ca urmare a
presiunii externe, exercitatii de Uniunea Europeanii, NATO, Banca Mondialii, Fondul
Monetar International, Organizatia Mondiala a Comeqului. Guvernele multor tari sunt
supradimensionate, iar institutiile de bazii nu au forta necesara pentru a-§i lndeplini
misiunile, din cauza bugetelor insuficiente ~i centralizarii excesive.
Ambiguitatea organizationalii vine din faptul ca scopurile institutiilor statului sunt
neclare, contradictorii §i slab conturate, la care se adauga dificultatile in monitorizarea
acestora §i in miisurarea rezultatelor obtinute (de exemplu, in educatie ~i invatiimant,
politie, justitie etc.).
Cu privire la legitimitatea democratica la nivel international, dilema se refera la
,,cine are dreptul sa decidii a cui suveranitate trebuie sa fie violata §i pe ce temeiuri".
Din acest punct de vedere, s-a creat o adevarata prapastie intre Statele Unite ale
Americii ~i Uniunea Europeana.
Potrivit teoriei unilateralismului american, S.U.A. pot decla~a riizboiul
preventiv contra terori§tilor sau statelor care sponsorizeazii terorismul, acolo unde §i ciind
doresc.

95
Costica Voicu =========================

Teoria exceptionalismului american dezvolta ideea ca S.U.A. sunt o exceptie in

ce prive~te statalitatea, suveranitatea, intrucat sunt antietatiste, individualiste, egalitariste
~i liberale In expresie absoluta. Pentru americani, Declaratia de Tndependenta ~i
Constitutia nu reprezinta numai bazele ordinii juridice ~i politice pe continentul nord-
american; ele reprezinta l'ntruchiparea valorilor universale, pline de semnificatii pentru
intreaga lume, care tree dincolo de hotarele S.U.A. Acest sentiment conduce la o tendinta
tipic americana de a confunda propriile interese nationale cu interesele mai largi ale Jumii
in ansamblul ei.
Este o realitate faptul ca in statele nationale unele din functiile traditionale ale
acestora au fost transferate societatii civile ~i pietei libere. A fost redusa anvergura
statelor nationale: statul nu mai define monopolul exclusiv asupra capitalurilor, fortei de
munca, informatiilor etc.
Procesul de ve~tejire a statului reprezinta rezultanta nivelului inadecvat de
dezvoltare institutionala, adica incapacitatea statelor ~i respectiv a institutiilor sale de a
gasi solutiile optime de gestionare a problemelor pe care le genereaza globalizarea.
2. Concepfia lui Benjamin Barber, formulata in lucrarea ,,Imperiul fricii -
razboi, terorism ~i democratie", publicata in anul 2005, poate fi sintetizata astfel:
- S.U.A. se afla pe o traiectorie de coliziune cu istoria, este practic naucita de
con~tientizarea brusca a vulnerabilitatii, dar incapabila sa descifreze mesajul
interdependentei obligatorii care define~te lumea secolului XXI;
- S.U.A. a lnvatat, dupa atacurile teroriste comise la 11 Septembrie 200 I, ca este
mai bine sa fie temuta decat iubita;
- S.U.A. a invocat dreptul la actiune unilaterala, la razboiul preventiv ~i
schimbarea de regim in Irak, subminand cadrul international bazat pe drept ~i cooperare,
al carui principal arhitect a fost odinioara. S.U.A. cred ca altii pot sa instaureze
democratia peste noapte, importand institutii americane care, In S.U.A. au avut nevoie de
secole pentru a fi cultivate ~i dezvoltate;
- de la fondarea ei, S.U.A. s-a crezut unica ~i exceptionala termenii cu care
opereaza guvernele de la Casa Alba sunt bine ~i rau, extra~i din Biblie. Misiunea S.U.A.
este sa asigure binele a~a cum i1 intelege ~i cum i1 dore~te. Formulele lansate de R.
Reagan - imperiul raului (cu referire la U.R.S.S.) ~i de G. Bush - axa raului (cu referire
la Irak, Iran ~i Coreea de Nord) sunt semnificative;
- o cultura nu poate fi dezradacinata dintr-o natiune, dintr-un grup etnic, la
ordinul Americii sau al altcuiva. Democratia nu poate fi impusa la ordinul cuiva, prin
forta armelor; ea nu se na~te din cenu~a razboiului, ci dintr-un istoric de stradanii, actiune
civicii ~i dezvoltare economica. Ea nu se construie~te cu materiale exportate de America
~i nici la umbra firmelor din sectorul privat sau a O.N.G.-urilor americane care sunt astiizi
prezente in Afganistan ~i Irak. Democratia se dezvolta incet ~i are nevoie de efortul
indigen, de cultivarea institutiilor civile locale ~i de un spirit cetatenesc sanatos, care este
generat preponderent de educatie. Democratia nu poate fi oferita in dar unui popor care
nu o dore~te ~i nici nu poate fi importata de o cultura care nu este pregatita pentru ea.
America nu poate sa transforme In democratii alte tari numai In virtutea propriei vointe.

96
 Teoria genera/ii
a dreptului

Solutia pentru democratie este crearea de cetateni. Cetatenii sunt creati ~i nu

nascuti. Ei se creeaza prin educatie ~i prin exercitarea drepturilor.
- expresia cea mai des utilizata astazi este PAX AMERICANA, care vizeaza o
societate globalii bazata pe respect ~i burn! 1ntelegere, impusa lumii de forta militara
unilaterala americana, insotita de un nivel de cooperare ~i respectare a legii care sa nu
stea 'in calea deciziilor ~i actiunilor unilaterale. Altemativa la PAX AMERICANA ar fi
LEX HUMANA, adica legea universala care i~i are radacinile in comunitatea umana ~i
opereaza In beneficiul buneii lntelegeri globale, ~i care urmare~te concentrarea
suveranitiitilor cu gurul legilor, al institutiilor ~i dreptului international.

97
Costica Voicu

CAPITOLUL VI

PRINCIPIILE DREPTULUI

I. Introducere in studiul principiilor dreptului

1. Notiune
Inca de la inceputurile gandirii politico-juridice s-a i'ncercat definirea liniilor
directoare, a principiilor care sii explice functionarea dreptului, ratiunea de a fi ~i
specificul acestuia.
Cuvantul ,,principiu" i~i are originea in grecescul ,,arhe", pe care romanii I-au
tradus cu ,,principium", care inseamni:i ,,inceput", cu semnificatia de element
fundamental, conduciitor, de capatai.
in sens juridic, termenul ,,principiu" l'nseamna idee de baza.
Principiile fundamentale ale dreptului sunt acele idei generale, diriguitoare
care stau la baza elaborarii ~i aplicarii dreptului. Ele sunt formulate expres in
Constitutii sau, daca nu sunt formulate expres, sunt deduse in lumina valorilor promovate
in societate.
A~adar, principiile de drept sunt idei conducatoare ale continutului tuturor
normelor juridice. Ele exprimii cerintele ~i comandamentele obiective ale societiitii in
procesul de constituire (de formare) a dreptului ~i de realizare a acestuia.
in lucrarea ,,Drept ~i Sociologie" publicata la Bucure~ti in anul 1936, Mircea
Djuvara preciza ,,Suntem foarte u~or inclinati a comite eroarea de a crede ca un principiu
de drept sau de justitie este un produs al unei pure speculatii ~i ca ar apare in mintea
noastra inaintea unei experiente. De aceea nu pot exista principii de drept imuabile, care
sa valoreze pentru orice timp ~i orice loc".
Principiile dreptului nu sunt create nici de legiuitori, nici de filozofi ~i nici de
practicieni: ele sunt doar descoperite ~i formulate de ace~tia, pentru ca principiile sunt
produsul nevoilor societatii. Principiile dreptului se caracterizeaza prin mobilitate, ele
izvorand din acele norme juridice care reglementeaza relatiile sociale, cele mai
importante pentru societate.
Tmportanta practica a principiilor dreptului rezida In:
- acestea sunt respectate in activitatea de elaborare a actelor normative;
- ele au un rot important in actul de realizare a dreptului;
- in ele sunt oglindite valorile fundamentale: omul, libertatea ~i demnitatea acestuia;
- ele garanteazii afirmarea ~i protectia drepturilor fundamentale ale omului.
in opinia prof. J. L. Berge! (op. cit.) ,,principiile generate ale dreptului reprezinta
reguli ale dreptului obiectiv, nu ale dreptului natural sau ideal, exprimate sau nu in texte,
dar aplicate de jurisprudenta ~i care au un caracter suficient de generalitate. Ele sunt mai
putin rigide ~i mai putin precise decat prescriptiile formale. Ele constituie armatura
gandirii juridice ~i joaca un rot determinant in elaborarea, aplicarea ~i interpretarea legii.

98
 Teoria generalii
a dreptului

Ele reprezinta baza intregii constructii juridice, deoarece norrnele juridice nu pot fi
elaborate decat potrivit principiilor generale, carora trebuie sa li se conformeze.

2. Delimitari
Pentru lntelegerea continutului principiilor de drept este util sa le delirnitarn de
conceptele juridice, de normele juridice ~i de axiomele juridice.
a) Delimitarea de concepte ~i categorii juridice ,,Principiile trebuie lnterneiate pe
concepte" - preciza Kant in ,,Critica ratiunii practice".
Ce sunt conceptele ~i categoriile juridice? Sunt constructii juridice care pun In
mi~care mijloacele, principiile fundamentale ale dreptului, iar acestea, la randul lor, dau
continut concret conceptelor ~i categoriilor juridice, le fac functionale ~i viabile.
Principiile fundamentale au menirea de a pune de acord sistemul juridic in
ansamblul sau cu schimbarile ce se produc in relatiile sociale. Cu alte cuvinte, principiile
fundamentale au capacitatea de a realiza concordanta, armonia intre sistemul de drept ~i
relatiile sociale care sunt caracterizate printr-o dinamica specifica.
Concluzionand, vorn preciza faptul ca intre cei doi termeni (principii
fundamentale ~i categorii- concepte juridice) exista o stransa corelafie, dar ele nu se
confunda.
Astfel, dreptul utilizeaza conceptul de patrimoniu ca un instrument care-i ofera
posibilitatea de a cunoa~te realitatea cu privire la acest concept. A~a cum este construit ~i
functioneaza acest concept, raspunde realitatii imediate, concrete sau este depa~it,
anacronic? Pentru a raspunde la aceasta intrebare, apelam la principiul fundamental al
echitatii ~i justitiei, care se refera, in cazul nostru, la obligatia sistemului de drept de a da
conceptului de patrimoniu continutul corespunzator realitatii imediate. Continuand
exemplul dat, vorn spune ca patrimoniul ca ~i concept juridic in dreptul actual se
deosebe~te de dreptul anterior anului 1990, pentru simplul motiv ca realitatea sociala este
fundamental schimbata, iar principiile dreptului actual au intervenit, au :facut ca acest
concept sa aiba un alt continut, in deplin acord cu relatiile sociale instaurate in societate.

b) Delimitarea de normele juridice

Precizari:
normele juridice contin ~i descriu cele mai multe din principiile dreptului;
principiile fundamentale ale dreptului functioneaza in realitate prin aplicarea in
practica a conduitelor ~i regulilor prescrise de normele juridice;
spre deosebire de principii, normele juridice au o valoare explicativa mult mai
redusa pentru faptul ca ele protejeaza valorile din societate ~i nu explica
ratiunea existentei acestora.

c) Delimitarea de axiome, maxime ~i aforisme juridice

Axioma: - reprezinta un adevar fundamental care nu mai trebuie demonstrat, iar
aforismul o cugetare juridica.
Maxima: - reprezinta o gandire formulata concis, care exprima o norma de
conduita.

99
Costica Voicu =========================

Toate cele trei notiuni juridice reprezintii in fond scurte sinteze, rezultate din
experienta ~i traditia milenarii a dreptului. Ele au un rol limitat in interpretarea fenomenului
juridic ~i o sferii de cuprindere mutt mai redusa decat a principiilor fundamentale.
Exemple:
fiat justitia pereat mundus - (sa se faca dreptate chiar daca ar pieri lumea) -
metafora juridica.
dura lex sed lex - (legea este aspra, dar este lege) - aforism juridic.

3. Clasificarea principiilor dreptului

a) dupa importanta ~i sfera de actiune, principiile dreptului se divid in:
principii fundamentale (generale) ~i principii de ramura.
b) du pa continutul lor principiile dreptului pot fi principii de inspiratie
filozofica, politica sau sociala (de exemplu: principiul libertatii, principiul separat1e1
puterilor in stat) sau exclusiv juridic (principiul legalitatii sau autoritatii lucrului
judecat).

4. Caracteristicile principiilor fundamentale ale dreptului

fiecare sistem de drept (sclavagist, medieval, burghez, socialist, modern) i~i are
propriile principii fundamentale;
principiile fundamentale ale dreptului au un caracter dinamic, fiind expresia
schimbarilor produse In evolutia societatii; sunt permanent regandite ~i primenite;
principiile fundamentale ale dreptului l~i au originea de regula, In legile
fundamentale (Constitutii);
principiile fundamentale ale dreptului au un rol constructiv ~i valorizator, In aceste
doua caracteristici fiind cuprinse cerintele obiective ale societatii.
Rolul constructiv se manifesta In crearea ~i modernizarea permanenta a dreptului.
Dreptul se creeaza. la intersectia dintre traditie ~i inovatie.
Rolul valorizator consta in capacitatea principiilor fundamentale de a pune In
valoare ~i de a reglementa, sub forma norrnelor j uridice, noi domenii de activitate, foarte
importante pentru societate.
Astfel, dreptul roman actual, prin actiunea principiilor Jui fundamentale a construit
noi institutii (privatizarea, Hbertatea de opinie, libertatea de asociere, piata de capital etc.)
~i a conferit o noua valoare altar institutii juridice (proprietatea, contractele, pre~edintia
etc.).
principiile fundamentale ale dreptului stau la baza principiilor de ramura, lntre
ele existand o relatie de corespondenta ~i una de amplificare.
Principiile de ramura reprezinta o prelungire, o dezvoltare, o particularizare a
principiilor fundamentale;
- principiilor fundamentale Ii se subordoneazi'i intreaga arhitectura juridici'i a unui
stat;
- in unele sisteme de drept principiile fundamentale tin loc de norme juridice:
cand nu exista o norma juridica care sli reglementeze o situatie anume, cauza este
judecata in spiritul principiilor fundamentale;

100
 Teoria genera/ii
a dreptului

principiile fundamentale confera certitudine dreptului, respectiv garantia ca

dreptul este construit ~i se aplica just indivizilor.

II. Prezentarea principiilor fundamentale ale dreptului

1. Principiul asigurarii bazelor legale de functionare a statului (principiul

legalitatii)
Un stat de drept nu poate exista daca nu Ii sunt asigurate bazele legale care sa-i
confere legitimitate ~i sa-i garanteze functionarea.
Acest principiu fundamental consacra juridic forta coercitiva care sustine dreptul ~i
are drept scop unic asigurarea democratismului puterii.
Functionarea acestui principiu garanteaza ca orice putere este instaurata pe cale
legala, ftind expresia vointei suverane a poporului, putere care trebuie sa se exercite In
conformitate cu cerintele legalitatii.
Principiul legalitatii se refera la doua aspecte esentiale:
activitatea tuturor organelor statului, in exercitarea atributiilor ce le revin,
trebuie sa se desfa~oare in stricta conformitate cu legile §i reglementarile ce le privesc;
activita!ile §i comportamentele subiectelor de drept (persoane fizice §i persoane
juridice) trebuie sa fie circumscrise drepturilor ~i obligatiilor prevazute de lege.
Aceste doua aspecte esentiale sunt exprimate sintetic in art. 16, al in. 2 din Constitutia
Romaniei ,,Nimeni nu este mai presus de lege".
A~adar, statul de drept l~i asigura, In virtutea principiului legalitatii, bazele legale care Ii
permit sa previna ~i sa reprime comportamentele abuzive ale structurilor sale ~i ale
cetatenilor, construind un climat In care omul sa-~i val orifice drepturile ~i libertatile intr-o
ordine juridica activa.

2. Principiul libertatii ~i egalitatii

Ideea fundamentala a dreptului este libertatea. In art. 3 din Declaratia
Universala a drepturilor omului se stipuleaza: ,,fiecare individ are dreptul la viata, la
libertate ~i la siguranta personala".
Conventia Consiliului Europei pentru apararea drepturilor omului §i a libertatilor
fundamentale, adoptata la 31 decembrie 1997, prevede:
art. 1 - ,,dreptul la viata al oricarei persoane este protejat prin lege";
art. 5 - ,,orice persoana are dreptul la libertate ~i la siguranta. Nimeni nu poate
fi lipsit de libertatea sa, cu exceptia cazurilor expres mentionate In Conventie ~i potrivit
cailor legale;
art. 9 - ,,orice persoana are dreptul la libertatea de gandire, de con~tiinta ~i de
religie";
art. 10 - ,,orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare".
Ideea care traverseaza gandirea juridica contemporana universala vizeaza punerea
in aplicare a principiului enuntat in art. 1 din Declaratia Universala a drepturilor omului
(adoptata de Adunarea Generala a O.N.U. la 10 decembrie 1948), potrivit careia ,,toate
fiintele umane se nasc libere §i egale in demnitate ~i in drepturi. Ele sunt inzestrate cu

101
Costica Voicu

ratiune ~i con~tiintii ~i trebuie sii se comporte unele fata de celelalte In spiritul

fraternitatii".
Int~-o societate democraticii, statul, ca organism politic ce dispune de forta de
constrangere, garanteazii juridic ~i efectiv libertatea ~i egalitatea tuturor persoanelor.
Pentru faptul ca libertatea ~i egalitatea reprezintii valorile fundamentale ale vietii
sociale, ele trebuie, a~a cum rezulta din cele prezentate mai sus, sii aibii expresie juridica.
Aliiturarea celor doi terrneni ne obligii sii-i definim, sintetic, pe fiecare. Libertatea
este prerogativa omului de a actiona fiirii nici un fel de constrangeri (este definitia purii a
libertatii). Egalitatea reflectii echilibrul vietii, absenta oricaror practici sau decizii
arbitrare care sii aducii sau sii plaseze oamenii pe pozitii de inegalitate. Libertatea nu
poate exista decat intre oameni care sunt recunoscuti juridic egali, iar egalitatea nu poate
fi conceputa decat intre oameni liberi.
Dreptul reglementeazii principial libertatile generale, dar ~i libertatile individuale.
Montesquieu spunea, lntr-o formula genialii: ,,Libertatea este dreptul de a face tot
ceea ce ingaduie legile".
Concept extrem de complex, libertatea poate fi definitii drept suma tuturor
libertatilor, adicii libertatea religioasii, libertatea presei, libertatea de i'ntrunire pa~nica ~i
de asociere, libertatea de exprimare etc.
in conditiile societatii contemporane, marcatii de multiplicarea raporturilor
interumane, libertatea trebuie sii prirneasca din partea dreptului un tratament, o
reglementare adecvatii, 1n sensul ca libertatea omului trebuie articulatii cu securitatea
persoanei ~i proprietatea acesteia.
Astfel, in art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea
drepturilor omului ~i a libertatilor fundamentale (adoptata la 31 decembrie 1997) se
prevede: ,,orice persoanii fizicii sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale.
Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publicii ~i in
conditiile previizute de lege ~i de principiile generale ale dreptului international". Aceasta
reglementare vine sii confirme regula potrivit ciireia, fiirii libertate economicii (libertatea
de a beneficia de proprietate) nu poate exista nici o altii formii de libertate.
Constitutia Romaniei stipuleaza: ,,cetatenii sunt egali in fata legii ~i a autoritatilor
publice, rara privilegii ~i :farii discriminari".
Spuneam mai sus ca astazi conceptul de libertate cunoa~te, in reglementare
juridica, o dezvoltare speciala.
Astfel, Protocolul nr. 4 al Consiliului Europei prin care sunt recunoscute anumite
drepturi ~i libertati, altele decat acelea care figureaza in Conventia mentionatii mai sus,
prevede urmiitoarele:
oricine se giise~te in mod legal pe teritoriul unui stat are dreptul sa circule in
mod liber ~i sa-~i aleagii in mod liber re~edinta;
orice persoani'i este liberii sii piiriiseascii orice tarii inclusiv pea sa;
- nimeni nu poate fi expulzat printr-o miisurii individualii sau colectiva, de pe
teritoriul statului al ciirui cetiitean este.
Aceste preciziiri confirmii importanta principiului fundamental al dreptului, acela al
libertiitii ~i egalitiitii, chemat si'i mentinii echilibrul atat de necesar in oricare din societatile
modeme contemporane, in care libertatea nu poate fi confundatii cu liberul arbitru.
102
 Teoria genera/a
a dreptului

Constitutia Romaniei garanteaza drepturile ~i libertatile cetatenilor, libera

dezvoltare a personalitatii umane, libertatea individuala, libertatea con~tiintei, libertatea
de exprimare, libertatea l'ntrunirilor, dreptul la asociere libera, libertatea economica.

3. Principiul responsabilitatii
De la inceput trebuie sa remarcam faptul ca mc1 unul dintre principiile
fundamentale nu poate fi analizat deta~at, rupt, de celelalte.
Este ~i cazul principiului responsabilitatii:
responsabilitatea insote~te constant libertatea;
- responsabilitatea este o dimensiune a dreptului, pentru ca exprima actul de
angajare a individului care i~i asuma consecintele actiunii sau inactiunii sale, act care este
judecat (apreciat) in functie de gradul ~i continutul procesului de transpunere con~tienta in
practica a normelor sociale;
responsabilitatea juridica nu se confunda cu raspunderea juridica, pentru ca,
aceasta din urma, reprezinta un raport juridic impus din afara individului, pe cand
responsabilitatea reprezinta actul personal, pe care individul 11 face in raport cu propria
con~tiinta, raportandu-se la normele ~i valorile societatii;
- responsabilitatea este un fenomen social intrucat exprima angajarea indivizilor
in procesul integrarii lor sociale. Pentru a se realiza aceasta angajare, indivizii trebuie sa
se bucure de libertate, libertate care ne infiiti~eaza individul intr-un intreit raport:
- libertatea de a se angaja in raport cu natura;
- libertatea de a se angaja in raport cu societatea;
libertatea de a se angaja in raport cu sine insu~i.
- libertatea este o conditie fundamentala a responsabilitatii, lucru care exprima doua
directii; prima: omul este fiber sa se angajeze in planul socialului ~i a doua: omul este
obligat, de contextul in care actioneazii, sa se angajeze, sa se implice in planul socialului;
- responsabilitatea exprima faptul ca omul, ca individ ~i comunitatea umana, sunt
con~tiente de existenta normelor de drept in societate. Fata de acest lucru, atat individul cat
~i comunitatea i~i asuma raspunderea pentru ca sistemul de drept sa functioneze. potrivit
regulilor de conduita;
dreptul sanctioneaza iresponsabilitatea, adica atitudinea prin care omul sau
chiar o comunitate umana sfideaza normele juridice, cele de conduita elementara, chiar ~i
cele morale (exemple: mineriadele, violenta pe arenele sportive, grupuri violente de
ultranationali~ti etc.);
- responsabilitatea desemneaza subordonarea con~tienta a omului fata de lege.
Responsabilitatea sociala poate fi definita ca fiind capacitatea omului -
intemeiata pe cunoa~tere ~i prevedere - de asumare a raspunderii pentru
consecintele actelor lui.
Temeiul ~i geneza responsabilitatii se afla In libertatea ce o dobande~te omul pe
calea cunoa~terii ~i stapanirii legilor societatii ~i naturii, de a actiona ~i participa ca
subiect creator la viata sociala.
Orice actiune con~tienta a omului se deruleaza sub semnul unei deliberari, a unei
alegeri, a unei decizii. Responsabilitatea este atat anterioara actiunii, cand individul i~i

103
Costica Voicu ========================

asumii, i~i stabile~te sarcini ~i atributii, cat ~i posterioara ei, prin asumarea riispunderii
pentru consecintele respectivei actiuni.
Responsabilitatea este un fenomen cu adanci riidiicini sociale, conditionat de actul
angajiirii ~i exprimat (materializat) In riispunderea pe care omul ~i-o asurnii fata de sine,
fata de naturii ~i fatii de societate, precum ~i pentru consecintele actelor lui.
Responsabilitatea socialii implicii subordonarea con~tientii a intereselor personale
celor generate. Ea apare ~i se dezvoltii sub semnul concordantei dintre ideile,
sentimentele, atitudinile individului ~i cerintele exprese ale normativitatii sociale, in toatii
diversitatea ~i complexitatea !or.
Formele responsabilitatii sociale sunt:
responsabilitate civicii;
responsabilitate juridicii;
responsabilitate morala;
responsabilitate politica.

4. Principiul dreptatii, al echitatii ~i justitiei

in Dictionarul Explicativ al Limbii Romane (DEX) cuvai:tul echitate este definit
prin ,,dreptate, nepiirtinire" iar justitia ca: ,,dreptate, echitate". In lirnba latina aequitas
(echitate) inseamna: dreptate, potrivire, cumpatare.
Prof. univ. dr. Nicolae Popa define~te justifia ca ,,acea stare generala ideala a
societatii, realizabila prin asigurarea pentru fiecare individ in parte ~i pentru toti impreuna
a satisfacerii drepturilor ~i intereselor for legitirne" (Teoria generala a dreptului -
Bucure~ti 1997 p. 126).
Jn Constitutia Romaniei este garantat accesul liber la justitie (art. 21); justitia se
inraptuie~te in numele legii, este unica, impartiala ~i egala pentru toti (art. 124).
Dacii in definitia cuvantului justitie, care inseamnii dreptate, echitate, introducem
definitia echitatii, care inseamnii dreptate, nepiirtinire, vom avea in continut de douii ori
cuvantul dreptate ~i cuvantul nepiirtinire care inseamnii tot dreptate.
A~adar, principiul echitiitii ~i justitiei poate ft numit ~i principiul dreptatii.
In acela~i DEX giisim definitii DREPTATEA ca: ,,principiu moral ~i juridic care
cere sii se dea fieciiruia ceea ce i se cuvine ~i sii i se respecte drepturile".
Vorbind despre principiul dreptatii vom spune: in acesta sunt practic
lnmanunchiate toate celelalte principii prezentate mai sus (al legalitatii, al libertatii ~i
egalitiitii, al responsabilitiitii) ~i ca el este principiul care asigura unitatea, omogenitatea,
echilibrul ~i forta unui sistem de drept.
Pe principiul dreptatii se fundamenteazii justitia concretii, pragmatica, adica ceea ce
se realizeaza in opera de constructie ~i aplicare a dreptului.
Ideea de dreptate este produsul unei indelungate gandiri sociale ~i religioase, care
s-a im~us puternic in sistemele juridice ~i filozofice.
In conceptia Jui PLATON, justitia (dreptatea) este expresia unor relatii arrnonioase
intre diferitele parti ale unui intreg; ea lnseamnii cii fiecare parte dintr-un asemenea intreg
sa-~i lndeplineasca sarcinile care-i revin In raport cu un scop comun, acela al servirii statului.
Justitia ca institutie de aplicare a legii urrnare~te inraptuirea dreptiitii, face in a~a fel
incat sii trateze oamenii, excluzand orice subiectivism ~i dovedind impartialitatea.

104
 Teoria genera/a
a dreptului

Dreptatea ca idee ~i principiu fundamental se regasesc In fiecare lege, dar nu se

confunda cu aceasta, ea se ridica deasupra tuturor ~i vegheaza la constructia curata ~i
aplicarea dreapta a tuturor legilor.
*
* *
Cele patru principii fundamentale prezentate mai sus guverneaza astazi sistemele
moderne de drept. Le regasim in legile fundamentale ale statelor (Constitutii), in coduri
juridice, in legi organice, in tratate ~i conventii internationale, formulate uneori diferit dar
avand aceea~i esenta, acela~i mesaj, aceea~i finalitate.
Literatura juridica descopera noi principii pe care le extrage din manifestarea
concreta a dreptului sau pe care le aduce In modernitate din dreptul roman.
A~a de exemplu, este considerat un principiu general eel formulat in dreptul
roman: nemo censetur ignorare legem (nimeni nu poate invoca necunoa~terea legii),
principiu impus de rolul dreptului in realizarea ordinii sociale.
Principiul incriminarii (exprimat strict in dreptul penal: null um crimen sine lege;
nulla poena sine lege), principiul raspunderii, principiul prezumtiei de nevinovatie,
principiul aflarii adevarului, principiul dreptului la aparare, principiul autoritatii lucrului
judecat, sunt considerate liniile de forta, vectorii care dau claritate sistemelor de drept In
ansamblul lor ~i ramurilor de drept componente ale acestora.

III. Principiile ramurilor dreptului

1. Principiile dreptului international contin regulile de conduita cele mai

generale, a caror respectare este obligatorie pentru toate statele, membre ale comunitatii
internationale, pentru mentinerea pacii ~i securitatii internationale.
a) principiul egalitafii suverane se refera la faptul ca statele sunt egale din punct
de vedere juridic, fiecare stat fiind obligat sa respecte personalitatea celorlalte state.
Potrivit acestui principiu, fiecare stat are dreptul sa-~i aleaga in mod liber sistemul sau
politic, social, economic ~i cultural, sa-~i elaboreze legile ~i reglementarile jtu-idice
proprii, sa hotarasca liber asupra apartenentei statului la organizatii internationale sau
regionale, dreptul la neutralitate.
b) pacta sunt servanda (principiul lndeplinirii cu buna-credinta a obligatiilor
internationale) este considerat eel mai vechi principiu, pentru ca el lnseamna In esenta
respectarea cuvantului dat, a cuvintelor ce sunt scrise in cuprinsul tratatelor internationale.
c) principiul autodeterminarii (dreptul popoarelor de a-~i hotari singure soarta)
vizeaza doua planuri:
in plan intern, principiul reprezinta dreptul statului de a-~i defini oranduirea sociala
~i de stat, de a dispune liber de bogatiile sale naturale, de a-~i rezolva liber toate
problemele interne;
- In plan extern, principiul reprezinta dreptul fiecarei natiuni de a se constitui
intr-un stat independent.
d) principiul neinterventiei in treburile interne interzice imperativ ca un stat sa
se amestece in treburile interne ~i, externe ale altui stat. In Carta O.N.U. se precizeaza clar

105
Costica Voicu =========================

(art. 2) ca ,,nici o dispozitie din Carta ONU nu va autoriza ONU sa intervina In chestiuni
care apaqin esential de treburile interne ale unui stat".
e) principiul neagresiunii (nerecurgerii la forta ~i la amenintarea cu forta) este
corolarul principiului neinterventiei.
t) principiul solufionarii pe cale pa~nica a diferendelor internafionale este
inclus In Carta ONU care 11 consacra in mod imperativ, '.in sensul ca statele sunt obligate sa-~i
rewlve diferendele exclusiv prin mijloace p~nice, astfel ca pacea ~i securitatea internationala
sa nu fie periclitata.
g) principiul respectarii drepturilor omului, respectiv dreptul la viata,
egalitatea in fata legii, dreptul la munca, drepturi politice etc.

2. Principiile dreptului civil roman sunt definite ca ,,idei calauzitoare pentru

lntreaga legislatie civila In sensul ca privesc toate institutiile dreptului civil" (Gheorghe
Beleiu- Drept Civil Roman - Bucure~ti, 1993, pag, 29). Aceste principii sunt:
a) principiul proprietatii, consacrat de Constitutia Romaniei ~i dezvoltat de
normele juridice de drept civil;
b) principiul egalitafii in fata legii civile care pune in lumina deplina egalitate a
persoanelor fizice ~i juridice in fata normelor de drept civil;
c) principiul imbinarii intereselor individuale cu cele generate vizeaza atat
persoanele fizice, cat ~i persoanele juridice, In sensul ca drepturile civile ale acestora sunt
recunoscute In ideea satisfacerii intereselor persoanelor In acord deplin cu interesele
generale ale societatii;
d) principiul ocrotirii drepturilor subiective civile este consfintit de Constitutia
Romaniei ~i de Pactul International privind drepturile civile ~i politice ale omului.

3. Principiile dreptului penal roman sunt definite ca reguli de baza ciirora Ii se

subordoneaza toate normele ~i institutiile dreptului penal.
a) principiul legalitatii exprima faptul ca lntreaga activitate de aparare sociala
impotriva criminalitatii trebuie sa se desra~oare in stricta conformitate cu legea. Acest
principiu se exprima prin doua reguli fundamentale: nullum crimen sine lege (nu exista
infractiune rara lege) ~i nulla poena sine lege (nu exista pedeapsa rara lege );
b) principiul egalitatii in fa ta legii se refera la faptul ca toti membrii societatii
sunt egali In fata legii penale;
c) principiul umanismului dreptului penal constituie linia directoare a dreptului
penal potrivit caruia sunt aparate drepturile ~i libertiitile fundamentale ale omului ~i este
respectata personalitatea fieciiruia;
d) principiul prevenirii faptelor prevazute de legea penala vizeaza faptul ca
legea penala are o functie preventiva;
e) principiul personalizarii raspunderii penale contine regula potrivit careia
obligatia cuprinsa In norma juridica de drept penal cat ~i raspunderea ce decurge din
nerespectarea obligatiei au caracter personal. Nu este admisa raspunderea pentru fapta altuia
~i nici riispunderea colectiva;
f) principiul teritorialitatii legii penale consfinte~te faptul cii legea penala se
aplica pentru faptele savar~ite pe teritoriul Romaniei.

106
 Teoria genera/ii
a dreptului

4. Principiile dreptului procesual penal roman sunt definite ca ideile principale

pe baza carora este organizat procesul penal.
a) principiul legalitatii (nulla justitia sine lege ), consacrat In Constitutie,
constituie regula fundamentala potrivit careia procesul penal se des:fa~oara conform
dispozitiilor prevazute de lege;
b) principiul prezumtiei de nevinovatie, prevazut in Constitutie (art. 23, pct. 8)
consacra faptul ca, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatore~ti de condamnare,
persoana este considerata nevinovata. Organele judiciare au obligatia sa dovedeasca
vinovatia inculpatului (ejus incubit probatio qui dicit, non qui negat);
c) principiul aflarii adevarului presupune concordanta deplina intre concluziile
formulate de organele judiciare ~i realitatea obiectiva privitoare la fapta cercetata ~i
autorul acesteia;
d) principiul oficialitatii este fixat in art. 2 din Codul de procedura penala al
Romaniei, care prevede ca ,,actele necesare desfii~urarii procesului penal se lndeplinesc
din oficiu, afara de cazul cand prin lege se dispune altfel". Acest principiu este
obligatoriu In toate cele trei faze ale procesului penal: urmarirea penala, judecata ~i
punerea in executare a hotararilor judecatore~ti;
e) principiul rolului activ al organelor judiciare penale consacra obligatia
organelor care participa la des:fa~urarea procesului penal de a manifesta un rol activ, atilt
in initierea procesului penal cat ~i in celelalte faze ale acestuia;
f) principiul garantarii libertatii persoanei este fixat in Constitutie (art. 23) §i
in art. 5 din Codul de procedura. penala care prevede: ,,in tot cursul procesului penal este
garantata libertatea persoanei. Nici o persoana nu poate fi retinuta sau arestata ~i nici nu
poate fi supusa vreunei forme de restrangere a libertatii decat in cazurile ~i conditiile
prevazute de lege";
g) principiul respectarii demnitafii umane, consacrat in legislatia moderna a
Romaniei (Codul penal, Codul de procedura penala), se refera la faptul ca ,,orice
persoana, care se afla in curs de urmarire penala sau de judecata, trebuie tratata cu
respectarea demnitatii umane";
h) principiul garantarii dreptului de aparare, consacrat inca din dreptul roman
(nimeni nu poate fi judecat, nici macar sclavul, :fara a fi aparat), se regase~te formulat in
Declaratia Universala a Drepturilor Omului §i pactul International cu privire la drepturile
civile ~i politice. Codul de procedura penala (art. 6) prevede ca dreptul de aparare este
garantat paratilor in cursul procesului penal;
i) principiul egalitatii persoanelor in procesul penal este evidentiat de
imprejurarea ca tuturor persoanelor le sunt aplicabile acelea~i reguli procesuale, fara sa se
faca discriminari ori sa se acorde privilegii unora dintre participantii la procesul penal;
j) principiul operativitatii (celeritafii) procesului penal este consacrat in
numeroase texte ale Codului de procedurii penalii ~i constii In rezolvarea (clarificarea)
rapidii a cauzelor penale §i simplificarea activitatii procesual penale;
k) principiul echitatii desemneazii dreptul fiecarei persoane la proces echitabil.

107
Costica Voicu

5. Principiile dreptului familiei sunt:

principiul ocrotirii casatoriei ~i familiei;
principiul ocrotirii intereselor mamei ~i copilului;
principiul casatoriei liber consimtite intre soti; ·
principiul egalitatii in drepturi dintre barbat ~i femeie;
principiul exercitarii drepturilor ~i al indeplinirii indatoririlor parinte~ti
in interesul copiilor;
principiul monogamiei.

6. Principiile dreptului comunitar sunt:

principiul aplicabilitatii imediate ~i efectului direct al normelor dreptului
comunitar se referii la faptul ca acesta se aplicii imediat In statele membre, ca el
completeazii direct patrimoniul juridic al acestor state ~i ca orice persoanii are dreptul de a
cere judecatorului sii i se aplice Constitutia ~i actele juridice europene.
principiul prioritatii dreptului comunitar desemneaza imprejurarea ca
acesta nu poate fi obstructionat sau zadarnicit de dreptul statelor membre. Dreptul
european are prioritate nu numai in relatiile dintre state ci ~i in raporturile interne (dintre
indivizi ~i stat).
principiul apropierii dreptului national de dreptul comunitar, include ideea
directoare a substituirii dreptului national de catre dreptul european (transferul de
competente de la nivel national la supranational, care poate fi total sau partial. De
exemplu, dreptul vamal comunitar reprezinta o substituire totala; In alte domenii este
specificii o substituire partialii). In acceptiunea sa clasica, apropierea desemneazii acele
miisuri legislative pe care autoritiitile statelor membre le dispun pentru ca reglementiirile
legate fn anumite domenii sa fie in consens cu actele juridice ale Uniunii Europene.
Alte principii ale dreptului comunitar se refera la:
protectia drepturilor ~i libertiitilor fundamentale ale omului, respectarea
dreptului de aparare, autoritatea de lucru judecat, egalitatea deplina in fata legilor,
principiul proportionalitatii sanctiunilor penale ~i administrative.

*
* *
in evolutia dreptului, de la inceputul primelor legiferiiri ~i panii astiizi, cand se
construie~te dreptul european, iar dreptul international capiita o noua configuratie, ideea
forte care a dominat teoria ~i practica juridica a fost democratizarea dreptului.
Democratizarea dreptului desemneaza procesul istoric prin care dreptul este pus la
dispozitia ~i In folosul unor categorii cat mai largi de populatie.
Daca democratia (demos = popor; kratos = putere) inseamnii puterea poporului,
procesul de democratizare a dreptului ar trebui sii insemne punerea Jui la dispozitia
poporului, el insu~i retlectand puterea poporului.
Cu alte cuvinte: cine elaboreaza dreptul, pentru cine il elaboreaza, in ce scop se fac
legile ~i pe ce principii se fundamenteaza?

108
 Teoria genera/a
a dreptului

Dreptul roman, de exemplu, este dreptul unei singure clase sociale, acea clasa
dominatoare care a elaborat sistemul de drept apt sa-i apere ~i garanteze interesele
economice ~i politice.
In executia guvernarii unei societati sunt prezenti trei factori fundamentali: factorul
politic, factorul economic ~i factorul juridic, aflati lntr-o stransa interdependenta ~i
interconditionare.
Revenind la exemplul Dreptului roman, amintim faptul ca, In adevar, clasa sociala
dominatoare exercita o tripla dominatie: politica, economica ~i juridica, fiindca fara
dominatiajuridica, celelalte doua (politica ~i economica) nu se puteau realiza ~i pastra.
Cum se realiza dominatia juridica ? Ce principii existau in elaborarea ~i aplicarea
legilor?
Prima metoda cunoscuta In istoria dreptului de realizare a dominatiei juridice se
refera la faptul ca tehnica dreptului (de elaborare ~i aplicare) se afla In puterea exclusiva
a clasei dominatoare, respectiv monopol de clasa.
Aceasta clasa dominatoare detinea secretul procedeelor de tehnica juridica: secretul
fastelor ~i secretul formulelor.
Secretul fastelor se refera la faptul ca o persoana avea posibilitatea sa-~i exercite
un drept in justitie numai intr-o anumita zi a calendarului. in ce zi a calendarului puteai ~i
In ce zi nu puteai sa-ti valorifici un drept, era secret pentru imensa majoritate a poporului.
Calendarul dreptului era secret, el era ~tiut doar de clasa dorninatoare.
in afara acestui secret, sau ·mai bine zis in continuarea acestuia, exista secretul
formulelor. Persoana care dorea sa-~i exercite un drept in justitia romana trebuia sa
cunoasca formulele magice juridice care, ~i ele, erau secrete.
Aceste secrete (ale fastelor ~i formulelor) erau cunoscute ~i pastrate cu sfintenie de
catre clasa dominatoare, care In functie de interese dezvaluia, uneia sau alteia dintre
persoane, aceste secrete.
Secretele fastelor ~i formulelor au fost grupate In ceea ce istoria dreptului cunoa~te
ca Jus Flavianum, respectiv dreptul lui Flavius.
Flavius care a trait in secolul IV inainte de Hristos, a fost scribul unui juristconsult
(Appius Claudius Caecus) imputernidt cu pastrarea acestor secrete.
Flavius, potrivit lui Titus Livius, a adus la cuno~tinta poporului fastele ~i formulele,
divulgand secretul acestora, pe care le-a afi~at In locurile publice.
Cicero, mai tarziu In istorica sa alocutiune Pro Murena, lauda isprava Jui Flavius ~i
spunea ca de atunci fiecare persoana poate sa cunoasca normele tehnice de drept ~i
procedurile judiciare de urmat.
Actiunea lui Flavius este considerata primul mare act de democratizare a
dreptului, prin inlaturarea secretului ~i prezentarea publica a tehnicilor juridice.
De la faza in care nu aveai voie sa cuno~ti dreptul, romanii au trecut la faza in care
nu ai voie, sa nu cuno~ti dreptul, potrivit principiului ,,nemo censetur ignorare legem".
Al doilea mare pas in democratizarea dreptului 1-a reprezentat actiunea
consulului Tiberius Coruncanius care a facut public lnvatamantul juridic, in sensul ca
fiecare persoana avea acces la ~tiinta dreptului.

109
Costica Voicu ========================

Cea mai putemica actiune de democratizare a dreptului este considerata

elaborarea Codului Civil Francez care reprezinta, in conceptia juri~tilor, inceputul
umanizarii dreptului (dreptul a reu~it sa-1 cunoasca pe om).
Omul devine astfel figura centrala a intregului Drept.
Multa vreme (aproape 100 de ani) s-a sustinut ca opera de democratizare a
dreptului a fast incheiata, vorbindu-se de ,,ireductibilul Drept Natural", de permanenta ~i
constanta Dreptului, de eternitatea principiilor Codului Civil Francez.
In anul 1904, cand s-a aniversat centenarul acestui monument legislativ (Codul
Civil), s-a spus ca el a ramas in urma fata de realitatea sociala ~i juridica, ca este intarziat
fata de existenta reala a societatii. Gaston Morin, un jurist celebru al Frantei, vorbea
despre ,,revolta faptelor impotriva Codului Civil", iar colegul sau Cruet a scris
convingator despre ,,viata Dreptului ~i neputinta legilor".
Democratizarea Dreptului Civil Francez a insemnat, dupa 1904, schimbari in
mentalitatea juridica, a miturilor politice ~i juridice ale societatii, care au constat in
largirea beneficiului Dreptului, a sferei de aplicatiune a drepturilor, in deplasarea
centrului de greutate al dreptului spre protectia intereselor persoanelor fizice ca subiecte
de drept, intr-o societate substantial modificata fata de cea existenta la data adoptarii
Codului Civil.
Democratizarea Dreptului American este substantial ilustrata de Amendamentele
aduse Constitutiei Statelor Unite ale Americii: in anul 1865 (dupa 67 de ani de la
adoptarea Constitutiei SUA) este interzisa sclavia; In 1870 este recunoscut dreptul de vot
al negrilor; in 1920 este legiferat dreptul de a vota pentru femei; in 1964 se legifereaza
lnlaturarea taxelor de vot; In l 971 se consfinte~te dreptul de vot pentru cetatenii care au
implinit varsta de 18 ani.
Democratizarea Dreptului poate fi definita ca stradania neostenita a acestuia de a
atrage ]n campul sau de actiune toate prerogativele fundamentale ale omului, de a le
reglementa ~i de a le face aplicabile (conceptele de libertate, egalitate, echitate,
proprietate, legalitate etc.).
Democratizarea Dreptului trebuie inteleasa ca puterea pe care acesta o dobande~te
~i o dezvolta din substanta principiilor sale fundamentale.

110
 Teoria genera/a
a dreptului

CAPITOLUL VU

FUNCTHLE DREPTULUI

1. Nofiunea funcfiilor dreptului

Ce inseamna functie? Jn DEX, cuviintul functie lnseamna: sarcina, rol, destinatie.
Functiile dreptului inseamna, in mod concret: CE FACE DREPTUL?, CE ROL
ARE EL?
Jn lucrarea ,,Teoria Generala a Dreptului" aparuta la Bucure~ti In anul 2005, prof.
Nicolae Popa define~te funqiile dreptului ca ,,acele direcfii (orientari) fundamentale ale
acfiunii mecanismului juridic, la indeplinirea carora participa intregul sistem al dreptului
(ramurile, institufiile, normele dreptului) precum ~i instanfele sociale special abilitate cu
atributii in domeniul realizarii dreptului" (pag. 115).
Analiziind continutul acestei definitii, constatam ca autorul utilizeaza termeni pe
care studentul, aflat in anul I de studii, nu le-a intiilnit pana la aceasta tema. Este vorba
de: mecanismjuridic, sistem al dreptului, realizare a dreptului.
Pentru ca ace~ti termeni vor fi explicafi In capitolele urmatoare ale cursului, vom
defini funcfiile dreptului ca acele activitati concrete pe care le desfii~oara (le
executa) dreptul pentru a-~i realiza scopul sau fundamental, acela de a reglementa
conduita oamenilor ~i de a asigura ordinea in societate potrivit vointei generale.
in mecanismul societafii, dreptul este considerat ca elementui indispensabil al
echilibrului social, al asigurarii coexistenfei libertafilor.
Deci, dreptul realizeaza, menfine ~i consolideaza echilibrul societiifii. El are
capacitatea de a sesiza elementele care pot afecta acest echilibru ~i intervine pentru a le
,,calma", el ,,unge" practic mccanismul social, este lubrifiantul eel mai pretios pentru
complexul angrenaj al societafii moderne.
Dreptul creeaza ~i menfine ordinea publica; el intervine ~i rezolva conflictele ce
apar intre indivizi ~i grupuri, intre acestea ~i societate.
Dreptul are capacitatea de a stimula comportamentele normale, legale ale
indivizilor ~i grupurilor, precum ~i acea putere de a reprima, de a sanctiona
comportamentele deviante, contrare normelor juridice instituite.
A~adar, dreptul stimuleaza comportamentul legal ~i reprima deviantele, situafie
care ne inrati~eaza dreptul ca un instrument deosebit de activ intr-o societate caracterizata
prin suficiente imperfectiuni, dar perfectibila.

2. Prezentarea analitica a funcfiilor dreptului

a) Functia de institufionalizare sau formalizare juridica a organizarii social-
politice, desemneaza capacitatea (puterea) dreptului, de a crea, de a construi cadrul
necesar funqionarii intregului sistem de organizare sociala. Dreptul concepe ~i
construie~te institutiile statului ~i stabile~te pentru fiecare in parte cum trebuie sa
functioneze, in consens cu voinfa generala exprimata.
Dreptul trebuie sa se ocupe, din acest punct de vedere, de intregul domeniu al
organizarii sociale.
111
Costica Voicu

Dreptul creeaza institutiile politice fundamentale ale statului ~i dispune prin norme
juridice modul cum acestea trebuie sa functioneze. Prin Constitufie, de exemplu, sunt
create institutia Parlamentului, institutia Pre~edintiei, Guvernul, Autoritatea
Judecatoreasca, Administratia publica. Prin legi organice se asigura organizarea ~i
functionarea ministerelor, partidelor politice, Curtii Constitutionale, Avocatului
Poporului. Prin Hotarari sau Ordonante ale Guvernului se infiinteaza institutii abilitate
sa actioneze In domeniul economic, financiar, bancar, social, al administratiei publice
centrale sau locale. De exemplu: Departamentul de Control al Guvernului, Oficiul
National pentru Prevenirea Spalarii Banilor, Departamentul Administratiei Publice
Locale, Agentia Nationala de Dezvoltare etc.
b) Funcfia de conservare, aparare ~i garantare a valorilor fundamentale ale
societafii
Un al doilea lucru important pe care ll face Dreptul este acela de a apara ~i garanta
valorile fundamentale ale societatii. Care sunt aceste valori? Raspunsul ll gasim in art. 1
din Constitutia Romaniei (legea fundamentala), care precizeaza: ,,demnitatea omului,
drepturile ~i libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea ~i
pluralismul politic reprezinta valori supreme ~i sunt garantate".
Aceste valori sunt insotite de elementele definitorii ale statului roman: unitatea,
suveranitatea, independenta, indivizibilitatea ~i caracterul national.
Dreptul are obligatia de a pastra (a conserva), a apara ~i garanta aceste valori.
Cum realizeaza Dreptul aceasta functie?
in primul rand, Dreptul stabile~te principiile care guverneaza convietuirea
social a;
in al doilea rand, Dreptul elaboreaza reguli obligatorii de conduita, opozabile
tuturor, menite sa protejeze valorile fundamentale. Dreptul tipizeaza conduitele oamenilor,
dicteaza regulile de comportament §i fixeazii cadrul general de des~urare a raporturilor
dintre oameni, dintre ace§tia §i societate;
in al treilea rand; Dreptul sanctioneazii (pedepse~te) comportamentele deviante,
acele conduite care nesocotesc interesul ~i vointa generala exprimate in norma juridica;
in al patrulea rand, Dreptul reactioneazii fata de elementele de noutate, de
schimbarile care se produc sau sunt pe cale de a se produce in societate, adoptiind reguli noi
de conduita pentru indivizi ~i institutiile statului;
in al cincilea rand, Dreptul previne dezorganizarea, manifestarile anarhice, de
nesocotire a legilor, asiguriind coeziunea interioara a colectivitatilor prin punerea in opera
(realizarea) principiilor fundamentale.
Dreptul, eel care conserva, apara §i garanteaza valorile fundamentale ale societatii,
este implicat activ In procesul dezvoltarii sociale. El este regizorul care construie~te
punerea in scena a conduitelor umane ~i institutionale, eel care corecteaza ~i le adapteaza
potrivit scenariilor elaborate pe baza vointei generale.
Dreptul este interesat ~i preocupat de finalitatea demersului sau. El este chemat sa
raspunda la intrebarea daca, prin ce a :facut §i mai ales cum a :facut, a reu~it sa mentina
societatea In starea de echilibru necesara ~i daca a realizat, prin mijloacele specifice de
actiune, progresul societatii.

112
 Teorill genera/ii
ll dreptului

c) Functia de conducere a societatii nu trebuie 'inteleasa in dimensiunea sa

absoluta; dreptul are un rol important in conducerea societatii, alaturi de componenta
economica, politica, culturala etc.
Prin actele normative pe care le elaboreaza Dreptul conduce practic, domeniile
pentru care a emis actele normative respective. De exemplu: Legea privind regimul
juridic al proprietatii, Legea privind privatizarea, Legea bancara, Legea de organizare
judecatoreasca etc.
Activitatea de legiferare, de elaborare a actelor normative este indisolubil legata
de nevoile reale ale societatii, de practica raporturilor ce se creeaza intre indivizi. Dreptul
indepline~te un rol important in conducerea societatii prin faptul ca impune reguli de
conduita, de comportament pentru cele mai importante domenii ale societatii. Dreptul nu
este un simplu executant al comenzilor primite din partea statului sau a fortelor politice.
El decide in legatura cu modalitatea de reglementare a nevoilor societatii, a cerintelor
esentiale ale vietii in comun.
Dreptul i~i manifesta rolul important pe care 'ii are In conducerea societatii romane~ti
prin vasta opera de legiferare realizata, incepand cu Constitutia ~i continuand cu actele
normative ce reglementeazii domeniile proprietiitii, privatizarii, protectiei sociale, organizarea
sistemului bancar, organizarea administratiei publice, invatamantul, sanatatea etc.
Trebuie sa subliniem ~i faptul ca in unele perioade istorice, Dreptul a acompaniat ~i
a slujit ambitiile statelor contrare drepturilor ~i libertatilor fundamentale ale cetatenilor,
contrare normelor democratice.
In perioadele de dominatie a statelor fasciste, naziste ~i totalitare, Dreptul a
legiferat politici antiumaniste, dictatoriale ~i antidemocratice. In aceste situatii Dreptul nu
numai ca a abandonat rolul sau important in procesul de conducere a societatii, dar a
devenit un instrument in serviciul Statului, executand comenzile ~i ordinele acestuia.
d) Functia normativa a dreptului este considerata o adevarata functie de sintezii, In
sensul ca le implica pe toate celelalte functii descrise mai sus.
Rostul dreptului este de a norma, de a programa libertatea de actiune a omului.
Dreptul, prin normele ~i institutiile sale juridice, obliga oamenii sa se adapteze ~i
integreze In societate, opunandu-se astfel manifestarilor ~i comportamentelor anarhice, de
nesocotire a legilor, a ordinii de drept.
Functia normativa a dreptului exprima pozitia dominanta a dreptului in viata
societatii, scopul sau primordial de a organiza ~i conduce mecanismele sociale potrivit
vointei generale.
in evolutia sa istorica, dreptul a abuzat in unele perioade de aceasta functie
normativa, in sensul ca printr-o excesiva activitate normativa au fast 'ingaduite sau
suprimate drepturi ~i libertati ale oamenilor, unor institutii ale statului le-au fost conferite
drepturi nelimitate fiind scoase de sub controlul social.
Functia normativa a dreptului modern presupune capacitatea acestuia de a interveni
activ pentru reglementarea prin norme juridice a unor noi domenii din viata societatii sau
a unora insufic!ent reglementate. Astfel, dreptul intervine cu norme specifice pentru
protectia mediului i'i::!:onjurator, pentru protectia copilulu~ ~~ a persoane~or handicapate,
pentru protectia drepturilor rle autor, combaterea traficulm ~1 consumulm de stupefiante,

113
Costica Voicu

protectia unor categorii de martori in timpul procesului penal, prevenirea criminalitatii

informatice etc.
e) Funcfia preventiva a dreptului dezvaluie capacitatea acestuia de a opera nu
numai In sensul normarii concrete a domeniilor vietii sociale, ci ~i de a exercita, prin metode
~i mijloace specifice, influenta asupra comportamentelor generale ale indivizilor, de a preveni
incalcarea normelor juridice ~i a promova conduite in deplin acord cu interesele majore ale
societatii.
Dreptul i~i exercita functia preventiva prin sanctionarea ferma a oricaror abateri de
la normele juridice, prin explicarea continutului legilor, prin popularizarea acestora in
mediile sociale carora Ii se adreseaza.
Dreptul are latitudinea de a elabora norme juridice pentru organizarea unor structuri
specializate in domeniul prevenirii criminalitatii, care dezvolta mecanisme adecvate pentru a
bloca intentiile unor persoane de a !ncalca legea.
Sunt de rerfiarcat preocuparile dreptului modern de a atrage la activitatea de
prevenire structuri ale societatii civile: ~coala, familia, biserica, organizatii
neguvernamentale etc., lmpreuna cu care des:fa~oarii educatia juridicii a populatiei.

*
* *
In legatura cu functiile dreptului, literatura juridica lnregistreaza o multitudine de
opinii ~i puncte de vedere.
Astfel, Tom Parson (SUA) considerii ca dreptul, ca mecanism de control care
functioneazii in aproape toate sectoarele vietii sociale, actioneaza diferentiat In functie de
diferitele tipuri de societati, avand ca rol fundamental legitimarea sistemului de norme,
interpretarea normelor juridice ~i aplicarea sanctiunilor.
in opinia profesorului V. Ferrari (Italia) dreptul realizeaza trei functii importante:
a) functia de reglementare sociala; b) functia de tratare a conflictelor declarate; c) functia
de legitimare a puterii.
Cercetatorul englez W. Evans distinge doua functii fundamentale ale dreptului:
a) functia pasiva, de codificare a obiceiurilor, regulilor morale ~i cutumelor
existente in societate;
b) functia activa, de instrument de influentare a comportamentelor $i valorilor
existente, care presupune: un proces de institutionalizare a normelor juridice; un proces
de asimilare a normelor de catre indivizi prin rolul educativ al dreptului.
Profesorul Ion Craiovan face referire la urmatoarele functii ale dreptului:
asigurarea coerentei, functionalitatii ~i autoreglarii sistemului social; solutionarea
conflictelor ~i realizarea justitiei; reprimarea ~i prevenirea faptelor antisociale; apiirarea
demnitatii umane, a drepturilor ~i libertarilor fundamentale ale omului; apararea ~i
promovarea valorilor sociale; realizarea progresului contemporan (Teoria Generala a
Dreptului, Bucure~ti, 1998, pag. 64-65).

114
 Teoria genera/ii
adreptului

3. Consideratii privind funcfiile unor ramuri ale dreptului

a) functiile dreptului penal sunt indisolubil legate de scopul dreptului penal ~i
anume, acela de a apara societatea impotriva infractiunilor. Pentru realizarea acestui scop
dreptul penal este chemat sa l'ndeplineasca urmatoarele functii:
sa faca posibila prevenirea savar~irii infractiunilor prin simpla incriminare
sub sanctiunea pedepsei, a infractiunilor;
sa asigure cadrul legal de lnraptuire a functiei de aparare sociala desra~urata
de organele de stat competente, In sistemul stabilirii competentelor ~i
atributiilor concrete ale acestora in cazul savar~irii faptelor incriminate;
sa protejeze noile valori ~i realitati sociale care apar In evolutia societatii;
sa reprime cu fermitate infractiunile ~i sa inraptuiasca justitia.
b) funcfiile dreptului procesual penal se refera la:
stabilirea organelor competente sa participe la realizarea procesului penal ~i
delimitarea clara a atributiilor acestora;
determinarea persoanelor care trebuie sa participe la realizarea procesului
penal ~i delimitarea drepturilor ~i obligatiilor acestora;
precizarea garantiilor procesului penal ca mijloace legale de realizare a
drepturilor pe care le au participantii in procesul penal;
prezentarea modalitatilor de efectuare a probatiunii In procesul penal;
reglementarea precisa a modalitatilor de luare a masurilor procesuale ~i de
efectuare a actelor procedurale;
stabilirea regulilor de desra~urare a urmaririi penale, a judecarii cauzelor ~i a
punerii in executare a hotararilor judecatore~ti penale.
c) funcfiile dreptului civil se refera la:
definirea continutului actelor juridice civile, explicarea conditiilor ~i efectelor
acestora;
stabilirea cadrului legal in care actioneaza persoana fizica ~i persoana juridica;
garantiile ce se acorda acestora;
reglementarea detaliata a obligatiilor, contractelor ~i succesiunilor;
ocrotirea intereselor legitime ale persoanelor fizice cu statut special (minori,
bolnavi psihic ).

115
 Costica Voicu

CAPITOLUL VIII

DREPTUL iN SISTEMUL NORMATIV SOCIAL

1. Consideratii generate despre realitatea sociala ~i conduita umana in

contextul acesteia
Societatea ni se !nrati~eaza ca un sistem complex de structuri ~i relatii interumane,
in care figura centrala este omul.
Omul se afla permanent in contact cu semenii sai. Este vorba de acea interactiune
reciproca a indivizilor $i a comunitatilor umane care formeaza viata sociala.
Omul i~i construie~te actiunile proprii in functie de interesele sale, interese
imediate $i interese de perspectiva: de aici izvora~te dinamica actiunii umane ~i, implicit,
dinamica societatii.
Pe baza intereselor sale, individul i~i stabile~te un plan de actiune, in care se
regasesc legaturile sociale la care acesta devine participant. Activitatea umana este
proiectata ~i se realizeaza concret intr-un cadru complex: social, natural, economic,
politic, cultural, ideologic. Relatiile dintre individ ~i societate sunt, astazi, extrem de
complexe ~i diversificate.
Fiinta umana trebuie privita atat ca un sistem individual, apt sa exercite o actiune
asupra mediului inconjurator (mediul natural, economic, politic, social), dar ~i ca sistem
reflectant, capabil sa receptioneze ~i sa analizeze mesajele societatii ~i sa-~i construiasca
rational o varianta de comportament ~i atitudine.
Dreptul este chemat sa analizeze pozitia omului, atitudinea ~i comportamentul
acestuia fata de normele juridice care Ii impun o varianta de comportament,
determiniindu-1 sa se confonneze regulilor cuprinse in normele juridice. Aceste reguli
vizeaza omul In cele trei ipostaze: ca trebuie sa faca ceva sau nu; ca trebuie sa se abtina a
face ceva.
Regulile acestea ne demonstreaza ca omul traie~te ~i actioneazii !ntr-un mediu
activ, dinamic, fiind pus permanent in situatia de a se adapta la normele prescrise de
drept. Importanta nu este giindirea sau reactia intima, personala a individului fata de
realitatea exterioara, fata de continutul normelor juridice, ci maniera concreta, pragmatica
in care omul actioneaza fata de norma juridica.
In intimitatea sa, in giindul sau, omul poate sa nu fie de acord cu prescriptiile unor
norme juridice. El poate respinge normele, le poate contesta, dar este obligat sa se
conformeze acestora, pentru ca norma juridica reprezinta vointa majoritatii.
in fapt, omul accepta ca toate activitatile umane trebuie sa fie normate,
reglementate, ca acestea nu se pot derula dezorganizat, rara ca ele sa fie subordonate unor
scopuri clare, unor norme ~i principii juridice.
Normarea activitatii umane se impune ca o cerinta fundamentala in orice forma de
convietuire (in familie, in colectivele de munca, in comunitatile de elevi ~i studenti, in
comunitati rurale ~i urbane etc.).

116
 Teoria genera/ii
a dreptului

Aceasta cerinta fundamentala capata nuante ~i particularitati In conditiile

contemporane, ce se caracterizeaza printr-o mare diversitate de raporturi interumane ~i
sociale. Societatea umana la inceputul mileniului trei este marcata de schimbari profunde,
determinate de revolutia informationaJa, de criza alimentara, de dezechilibrele majore
aparute in zone ~i regiuni geografice, de fenomene de instrainare a individului, de criza
guvernarii statelor, de formidabila presiune a fenomenului de ~omaj, analfabetism,
criminalitate $i siiracie.
Tntr-un asemenea context, actiunea umana trebuie normata, ea lnsa~i impunand
reglarea prin norme a conduitelor ~i comportamentelor.
Norma sociala este cea care reglementeaza conduita umana.

1.1. PrMre genera/ii asupra realitiifii sociale

Fiecare fiinta umana este pozitionata, de la na~tere panii la moarte, intr-o realitate
sociala, pe care o definim ca suma fenomenelor, evenimentelor, starilor de lucruri ~i
chestiunilor curente ce se produc $i se manifestii intr-o societate.
Realitatea sociala lnseamna, lntr-o formula mai simpla, tot ceea ce se lntampla In
societate din punct de vedere economic, politic, moral, spiritual, demografic, tehnologic
$i juridic.
Realitatea socialii este un mozaic, in care fiecare componentii are o geneza, o
dezvoltare ~i o evolutie distinctii, care se interfereaza, spre a se constitui intr-un tot unitar,
cu o dinamica $i lntr-o combustie aparte.
Componentele principale ale realitatii sociale sunt:
realitatea economica;
realitatea politica;
realitatea culturala, morala, spirituala;
realitatea demograficii;
realitatea juridica.
Potrivit localizarii sale, realitatea sociaJa cuprinde:
realitatea nationalii (specifica statului national);
realitatea regionala (specifica unei regiuni geografice, economice);
realitatea continentalii (europeanii, africana, nord-americana, sud-americanii
etc.);
realitatea internationala.
Din punct de vedere al evolutiei istorice, realitatea socialii a cunoscut urmatoarele
etape: realitatea comunei primitive, a societiitilor sclavagiste, a epocii medievale, a
societatii capitaliste, a societatii de tip comunist ~i a societiitii moderne actuale.
Fiecare tip de realitate sociala functioneaza In virtutea unei ordini sociale, care se
asigurii prin existenta ~i aplicarea unui set de norme sociale.
Fiecare componentii a realitatii sociale (economica, politica, cultural-spirituala,
demografica ~i juridicii) este guvernata de norme specifice care au menirea de a asigura o
ordine specificii.
Astfel, realitatea economicii este guvernatii de norme economice care garanteazii o
ordine economica.

117
Costica Voicu

Realitatea juridica este definita ca totalitatea relatiilor care se nasc ~i se dezvolta

intre participantii la circuitul juridic. Ea este guvemata de normele juridice apte sa
garanteze ordinea juridica In societate.
In orice societate, in orice tip de realitate sociala, exista urmatoarele categorii de
capital:
capital fix-productiv - mijloace de productie;
capital uman - oamenii;
capital social - suma valorilor promovate ~i respectate intr-o societate;
capital normativ -- suma normelor sociale ce guvemeaza o societate.
Capitalul social este definit de Francis Fukuyama In lucrarea ,,Marea ruptura" -
Editura Humanitas, 2002, pag. 26 ,,ca fiind un set de valori informale imparta~ite de
membrii unui grup ~i care le permite sa colaboreze lntre ei". Capitalul social include
virtuti precum sinceritatea, indeplinirea obligatiilor ~i reciprocitatea.
Cine creeaza acest capital social?
in toate tipurile de societate familia a constituit o importanta sursa de capital
social. Familia a promovat increderea, spiritul de cooperare, respectul valorilor morale,
toleranta ~i solidaritatea.
Intre familie ~i stat se afla societatea civila, adica suma grupurilor ~i asociatiilor,
care genereaza un important capital social.
Cat de mult capital social genereaza familia ~i societatea civila? Sunt, familia ~i
societatea civila, numai generatoare de capital social sau sunt ~i factori de decapitalizare
sociala?
Sintetizand concluziile formulate In foarte multe lucrari de specialitate, vom
prezen!a urmatoarele constatiiri, imbrati~ate de quasitotalitatea autorilor:
In primul rand: cele mai dramatice schimbari, cea mai evidenta decapitalizare
sociala, se produce In FAMILIE. F. Fukuyama precizeaza In opera citata (pag. 48)
,,revolutia sexuala ~i avantul feminismului din anii 1960 ~i 1970 i-au afectat pe toti
occidentalii ~i au adus schimbari masive nu numai In camine, ci ~i In birouri, fabrici,
cartiere, asociatii de voluntari, in invatiimant, ba chiar ~i in armata. Modificarile survenite
in rolul sexelor au produs un impact important asupra naturii societatii civile".
Institutia casatoriei este marcata de opozitia dintre famili~ti ~i individuali~ti; se
inregistreazii scaderea fertilitatii, diminuarea numarului de casatorii, cre~terea natalitatii
din afara casatoriei, cre~terea numarului familiilor monoparentale.
in Statele Unite ale Americii, aproximativ 25 la suta din copiii nelegitimi provin
din concubinaj, In Franta 30 la suta, iar In alte state (Suedia, Danemarca) procentul este
mai mare.
Numarul copiilor din familiile monoparentale este In cre~tere datorita, In principal,
urmatorilor factori:
rata mare a na~terilor nelegitime;
numarul ridicat al concubinajelor;
rata ridicata a divortialitatii.
Familia nucleara este slabita, iar functiile ei traditionale sunt din ce In ce mai
abandonate. Moralitatea specifica familiei traditionale este atat de anemica, incat se

118
 Teoria genera/ii
a dreptului

1ncearca o revitalizare fortata prin metode ~i tehnici nefire~ti care nu pot l'nlocui
afectiunea parinteasca, educatia elementara ~i comportamentul initial al copiilor.
Egoismul ucide familia ~i genereaza efecte greu de anticipat, precum violenta,
imoralitatea, abandonul ~colar, neincrederea, dezordinea cotidiana.
in al doilea rand, decapitalizarea sociala este provocata de saracie ~i inegalitate.
Autorul citat mai sus (F. Fukuyama op.cit., pag. 79) crede ca ,,exista o stransa corelatie
intre familiile destramate, saracie, infractiuni, neincredere, atomizare sociala,
toxicomanie, ~colarizare redusa ~i capital social redus".
In al treilea rand, criza capitalului social este intretinuta de o vasta schimbare
culturala care exacerbeaza individualismul, nonconformismul, sexualitatea, promoveaza
obscenitatile, intretin cultul banului ( ,,Deveniti o grija devoratoare, banii ne usuca
existentele, ne transforma in lacheii unei divinitati reci. in loc sa-i tinem noi la respect, ei
sunt cei care tin acum lumea la distanta'' - Pascal Bruckner - ,,Mizeria prosperitatii" -
Editura Trei, 2002, pag. 153).
In al patrulea rand, declinul general al increderii, atat In institutii, cat ~i In
semeni, a generat o putemica decapitalizare sociala. Accentuarea individualismului ~i
atrofierea spiritului ~i vietii de comunitate sunt, astazi, realitati pe care le lntalnim practic
in toate tipurile de societate. Suntem tot mai neincrezatori in orice tip de autoritate,
politica sau morala, dar dorim sa existe un simt al comunitatii, plus avantajele aduse de
comunitate, precum recunoa~terea meritelor fiecaruia, participarea, sentimentul de
apartenentii la comunitate ~i identitate" (F. Fukuyama).
In ~l cincilea rand, criminalitatea este cauza, dar ~i efect al decapitalizarii
sociale. Criminologia, ca ~tiinta a genezei ~i remediilor criminalitatii, ne ofera o
panorama a fenomenului extrem de complex care afecteaza astazi 1ntregul capital
normativ al societatii.
Cele prezentate mai sus au pus In evidenta factorii de erodare a capitalului social,
elementele care submineaza ordinea sociala.
Intrebare: Poate fi re:Iacuta ordinea sociala? Poate fi oprita decapitalizarea
sociala? Are societatea puterea de a crea noi norme ~i valori sociale pe care sa le a~eze in
locul celor abandonate?
Starea de anomie pe care o definea Emil Durkheim este o stare pe care oamenii nu
o accepta. Ei pot crea alte norme ~i reguli noi, adaptate conditiilor in care traiesc.
Capitalul social ,,capata o importanta tot mai mare odata cu progresul tehnologic" (F.
Fukuyama, op. cit., pag. 169).
Dar, tot la fel de adevarat este faptul ca ,,o societate capitalista moderna consuma
mai mult capital social decat produce" (F. Fukuyama, op. cit., pag. 285).

Dreptul ~i politica
,,Fara drept, politica n-ar fi decat o succesiune discontinua de decizii mai mult mai
putin arbitrare" (Prof. Julien Freud).
Puterea politica se sprijina pe ideea de legitimitate, adica pe regulile dreptului.
Prima functie politica. a dreptului este aceea de a institutionaliza ~i de a reglementa
lupta in urma careia i se acorda invingatorului puterea politica. Puterea obtinuta potrivit
regulilor de drept instituite in legislatia specifica, devine legitima ~i se exercita in

119
Costica Voicu

interesul colectivitatii, a societatii. Puterea guvernantilor nu este legitimi:i decat daci:i

ace~tia conduc societatea spre realizarea scopului social comun, exprimat prin ordinea
juridici:i.
Partidul sau partidele politice care se afli:i la guvernare in urma alegerilor
democratice transfera politicul In domeniul dreptului. Dreptul reprezinta creatia
guvernantilor, a politicienilor ce-~i materializeazi:i ideologia ~i interesele politice prin acte
normative care raspund In prea mica masura nevoilor societatii.
Alvin Toffler (,,Avutia in mi~care" - pag. 39) sustine: ,,sistemul politic nu a fost
niciodata conceput pentru a face fata extraordinarei complexitati ~i ritmului frenetic al
unei economii bazate pe cunoa~tere".
Politica care guverneazi:i o tara trebuie si:i se apiece serios pentru o riguroasa
reglementare juridica a chestiunilor ce se circumscriu problemelor privind familia,
educatia, respectul fata de intimitatea persoanei, pentru drepturile ~i libertatile
fundamentale ale omului.
Despre legitimitatea puterii politice, Max Weber noteaza ca exista o legitimitate
rationala - legala, care are drept fundament credinta in legalitatea regulilor stabilite
pentru desemnarea invingatorilor in alegerile democratice. Astfel, o lege este legitimi:i
daca a fost votata in conditii corecte de catre reprezentantii corect ale~i. Un guvem este
legitim daca a fost confirmat de un parlament ales corect, prin alegeri corecte.
,,Sub raport juridic legitimitatea constituie un principiu care intemeiaza ~i justifica
un sistem de guvernamant. Ea implica, pe de o parte, con~tiinta guvernantilor ca au
dreptul de a guvema, iar pe de alti:i parte, o anumita recunoa~tere a acestui drept de ci:itre
guvernanti" (Joan Jude - ,,Paradigmele ~i mecanismele puterii" - Editura Didactica ~i
Pedagogica - 2003, pag. 399).

Dreptul ~i economia
Relatia intre drept ~i economie este una foarte complexa ~i extrem de dinamica.
Dreptul este chemat sa satisfaca simultan doua categorii de cerinte ce par
contradictorii: prima categorie de cerinte vizeaza functionarea economiei de piata, iar a
doua se focalizeaza pe ideile de solidaritate ~i protectie sociala a cetatenilor.
In societatea moderna, bazata pe o economic libera, functiile ordinii juridice
vizeaza garantarea libertatilor fiecarui individ ~i comunitatii de a des:fa~ura afaceri, de a
dispune de proprietate, de a gestiona bunuri etc., toate aceste activitati fiind supuse legilor
pietei. Dreptul, prin normele juridice elaborate, trebuie sa asigure libertatea ~i
transparenta economiei de piata, echitatea tranzactiilor, unicitatea ~i stabilitatea
mijloacelor monetare de schimb, respectarea proprietatii asupra bunurilor, sanctionand
orice abatere de la conduita stabilita.
Pentru a-~i organiza productia, serviciile ~i schimbul de marfuri economia de piata
trebuie sa-~i adapteze legile proprii la legea juridica. Dreptul are vocatia de a furniza
economiei regula jocului. Economia de piata nu poate sa se dezvolte decat daca este
bazata pe principiul liberei concurente, care este protejat de un ansamblu de norme
juridice intitulat ,,dreptul concurentei".

120
 Teoria genera/a
a dreptului

Dreptul economic, adica totalitatea normelor ~i institutiilor juridice care

reglementeaza economia unei tari, stabile~te regulile obligatorii ale vietii economice,
pana la cele mai mici detalii, in stransa corelatie cu evolutia economiilor regionale ~i a
economiei mondiale. Pe de alta parte, dreptul este eel care trebuie sa reglementeze
interesul colectiv ~i sa promoveze principiul solidaritatii ~i protectiei sociale. intr-un
asemenea context, legile pietei (ale economiei de piata) trebuie sa tina cont de interesele
fiecarui membru al societatii, de dreptul acestora de a dispune de bunurile ~i serviciile
necesare supravietuirii ~i bunastarii lor.
Legile pietei reglementeaza productia ~i consumul de bunuri ~i servicii, dar legea
juridica (dreptul) poate sa-i constranga pe actorii vietii economice sa tina cont de
exigentele solidaritatii ~i ale protectiei sociale. Dreptul muncii ~i al securitatii sociale are
misiunea de a elabora norme juridice menite a-1 proteja pe salariat de efectele de criza, de
instabilitatea locului de munca, de ~omaj sau concediere. Identificam in fiecare sistem de
drept reglementari detaliate in legatura cu contractele de munca, principiile de salarizare,
reguli de stabilire a pensiilor ~i ajutoarelor sociale, venitul minim garantat etc.
Chestiunea fundamentala este aceea privitoare la capacitatea dreptului de a se
sincroniza cu viata economica a societatii moderne.
Pe buna dreptate, Alvin Toffler se intreba: ,,ce se intampla atunci cand lumea
afacerilor (economia) merge cu viteze atat de mari incat lasa mult in urma celelalte
institutii vitale ale societatii?" (,,Avutia in mi~care" - Editura Antet - 2006, pag. 35).
Se recunoa~te faptul ca cea mai mare rata a schimbarii din tarile avansate este
inregistrata de zona afacerilor (companii, societati comerciale, intreprinderi), adevaratul
motor al tuturor transformarilor din restul societatii. in lumea afacerilor ,,tehnologia
ta~ne~te prima, adesea mai rapid decat pot suporta managerii ~i angajatii. Si finantele se
transforma cu o viteza uimitoare, ca reactie nu doar la tehnologie, ci ~i la noile scandaluri,
reglementari, diversificari ale pietelor sau ca raspuns la volatilitatea financiara" (op. cit.
pag. 36).
Autorul citat precizeaza faptul ca ,,cea mai lenta dintre toate institutiile, este
dreptul. ,,Acesta are doua componente: una organizationala (tribunale, barourile,
facultatile de drept ~i finnele de avocatura) Ji alta reprezentata de corpul de legi pe care
aceste organizatii II interpreteaza ~i-1 apara. Tn timp ce firmele americane de avocatura se
transforma rapid -- fuzionand, :facandu-~i reclama, specializandu-se in noi domenii,
precum dreptul proprietatii intelectuale ~i luptand sa se adapteze noilor realitati
concurentiale, tribunalele ~i facultatile de drept din Statele Unite ale Americii raman
fundamental neschimbate, iar ritmul In care opereaza sistemul a ramas foarte lent, unele
cazuri importante tarandu-se apatic prin curtile judecatore~ti ani in ~ir". Potrivit lui Robert
X. Cringler (New York Times - 24.XI. 1998) a produce ,,ciocnirea intre timpul
hiperaccelerat al Tntemetului ~i timpul judiciar".
Dreptul economic se mi~ca prea lent fata de ritmul alert al economiei. Alvin Toffler
noteaza riguros (op. cit. pag. 41) ,,In sfera finantelor, o lege care superviza activitatile
bancare in SUA, a ramas nemodificata vreme de 60 de ani, iar regulile de baza pentru
emiterea de actiuni ~i a altor active financiare au fost legiferate In anul 1933; legea
privind fondurile mutuale dateaza din anul 1940".

121
Costica Voicu =========================

Este deja cunoscut faptul ca economia fiecarei tari din lume este influentata
substantial, fie direct, fie indirect, de globalizare. Societatea civila intemationala
(organizatii interguvernamentale ~i neguvernamentale) stabile~te reguli pentru economia
transfrontaliera.

2. Sistemul normelor sociale

Am subliniat faptul ca relatiile sociale cunosc o mare diversitate ~i dobandesc un
caracter complex ~i dinamic, corespunzator societatii in care acestea se manifesta.
Marea diversitate a relatiilor sociale deterrnina existenta unei multitudini de norme
sociale care urrnaresc influentarea cornportamentului oarnenilor.
Ne aflam, a~adar, In prezenta unei normativitap sociale, care cuprinde:
o norrnativitate juridica (cuprinde norrnele juridice);
- o normativitate nejuridica (cuprinde norrnele morale, religioase, obi~nuielnice,
politice, de convietuire sociala, de deontologie profesionala).
In fiecare componenta a realitatii sociale (economica, politica, demografica,
spirituala, juridica) identificam atat norrnativitatea juridica, cat ~i norrnativitatea
nejuridica. Cele doua categorii de normativitate interactioneaza In cadrul realitatilor
aratate in scopul asigurarii ordinii specifice acestor componente.
Astfel, schernatizat, vorn arata:
1. realitate sociala -+ ordine sociala -+ norrnativitate sociala (norrne juridice ~i
nejuridice)
2. realitate economica -+ ordine econornica -+ norrne economice Guridice ~i
nejuridice)
3. realitate demografica -+ ordine demografica -+ norme demografice Guridice ~i
nejuridice)
4. realitate spirituala-+ ordine spirituala -+ norme spirituale Guridice ~i nejuridice)
5. realitate juridica -+ ordine juridica-+ norrne juridice ~i norme nejuridice (de
etica ~i deontologie profesionala)
In cele ce urrneaza vom analiza corelatia normelor juridice cu celelalte categorii de
norme sociale.
a) Corelafia normelor juridice cu normele etice (morale)
Analiza procesului de aparitie a dreptului evidentiaza faptul ca acesta s-a format ~i
a dobandit personalitate prin desprinderea treptata din normele de morala ~i din obiceiuri.
Vorn spune, cu alte cuvinte, ca rnorala precede dreptul ~i ca arnbele au evoluat intr-o
stransa interdependenta, constituind teme de analiza ~i reflexie pentru filozofi ~i juri~ti.
Morala poate fi definita ca ~tiinta binelui ~i a fericirii, ~tiinta rnoravurilor,
,,ansamblul regulilor care guverneaza raporturile dintre oameni" (P. Sollier).
In conceptia Jui Stefan Odobleja (Psihologia consonantista, Bucure~ti, 1982)
morala este :
~tiinta profilaxiei ~i terapeuticii raului;
filozofia ~i igiena fizica ~i psihica a vietii sociale;
~tiinta echilibrului social;

122
 Teoria genera/ii
a dreptului

~tiinta moralitatii ~i a imoralitatii, a drepturilor ~i lndatoririlor, a viciilor ~i a

virtutilor;
~tiinta acordului sau a consonantei intre interesele indivizilor sau intre
interesele individului ~i interesele societatii;
~tiinta armoniei ~i a echilibrului intre sine ~i societate.
Exista o morala personala definita ca echilibru al dorintelor interioare ~i al
nevoilor exterioare (H. Spencer), alaturi de o morala sociala, inteleasa ca echilibru intre
propriile dorinte ~i dorintele altora.
Exista o morala pozitiva (morala binelui care ne spune ce trebuie sa facem) ~i o
morala negativa (morala raului care ne spune ce nu trebuie sa facem, sa ne abtinem a
face).
Exista o morala minora, a lucrurilor marunte (maniere alese, politete, morala
estetica) alaturi de o morala majora sau a lucrurilor importante care se confunda, in
conceptia autorului citat, cu dreptul.
Exista o morala religioasa ~i una laica, dupa cum, din punct de vedere al
extensiunii sale, exista o morala familiala, o morala de grup, o morala nationala $i o
morala internationala.
Fiecare categorie sociala are morala sa speciala ~i proprie: a intelectualilor ~i a
muncitorilor; a stapanilor ~i servitorilor; a profesorilor ~i elevilor; a guvemantilor $i a
guvematilor; a barbatilor ~i femeilor; a adultilor ~i a copiilor; a ~efilor ~i a subalternilor
etc.
Moralitatea, preciza Stefan Odobleja (op. cit.), este suma virtutilor sociale
Gustitie, altruism, caritate, bunatate, mila, generozitate, iubire, devotament, adevar,
sinceritate, modestie, respectul pentru altul etc.), este concordanta dintre tendintele ~i
comportamentele proprii $i tendintele $i comportamentele altora.
Moralitatea este:
arta de a amplifica fortele individuale prin punerea lor in concordanta cu
fortele sociale;
echilibrul intre drepturi $i indatoriri;
este ceea ce se confonneaza cu interesul general; ceea ce este util vietii
sociale, majoritatii societatii;
sanatatea sociala.
Cu riscul de a repeta, vom spune ca imoralitatea este opusul moralitatii, suma
viciilor sociale (egoism, rautate, ura, orgoliu, minciuna, ipocrizie, dispret etc.), este starea
de dezechilibru In favoarea drepturilor ~i pe socoteala lndatoririlor individului.
Imoralitatea dauneaza vietii sociale, fiind cea care contrazice interesul general al
majoritatii.
Amoralitatea este o stare neutra intermediara sau nehotiirata lntre moralitate ~i
imoralitate. Ea desemneaza gradul eel mai mic de moralitate $i, in acela~i timp, eel mai
mic grad de imoralitate. Ea lnseamna izolare, individualism, indiferenta sociala.
Legile ~i regulile morale sunt norme care presupun reciprocitate $i egalitate.
Exemple:
- ,,Ceea ce nu vre/i sa vise faca voua, sa nu o facefi altora" (Confucius).
- ,,Toate ce ati vrea ca oamenii sa vi le.faca voua, faceti-le ~i !or Lafe!" (Biblia).

123
Costica Voicu

- ,,Sa-ti iube§ti aproapele cape tine fnsuff' (Biblia).

- ,,Sa acfionezi fntotdeauna dupa o maxima, pe care sa o pofi dori, in acela§i timp,
ca ea sa devina lege universala" (T. Kant).
Jn conceptia lui I. Kant "morala provine din vocea interioarii a fieciiruia,
cuprinzand un sistem complex de elemente faptice, identice, psihologice, relationale,
normative, valorice".
In literatura juridica de specialitate aprecierea raportului dintre drept ~i moralii a
evoluat pe douii directii importante:
- conceptia potrivit ciireia dreptul contine un minimum de morala (Justitia prin
drept ~i moral ii) - conceptia moralista;
- conceptia potrivit ciireia dreptul are un singur temei: statul (Ordinea de drept fiira
moralii) - conceptia pozitivismului juridic.
Potrivit conceptiilor moraliste despre drept, morala are ca obiect aprecierea
faptelor interne de con~tiinta a intentiilor omene~ti, pe cand dreptul are ca obiect
aprecierea faptelor externe ale persoanelor, in relatiile lor cu alte persoane: ,,Cand regula
morala comanda cuiva sa fie bun, ii comandii o atitudine sufleteascii, o intentiune sincerii.
Indata ce aceastii intentiune s-a manifestat in afarii printr-un fapt in legiiturii cu altii
persoanii, indata apare fenomenul drept" (Mircea Djuvara).
Juristul francez Georges Ripert, considera ca nu exista nici o diferenta 1ntre
regulile morale ~i regulile juridice. Regulile morale piitrund in zona dreptului prin
intermediul conceptiilor morale (etice) ale legiuitorului sau judeciitorului sau atunci cand
legile juridice sunt lacunare sau chiar contrare legilor morale. Cateva exemple sunt
semnificative In privinta unor obligatii morale legiferate: interzicerea lmbogatirii fiirii
justa cauzii, exercitarea cu buna/credintii a drepturilor previizute de lege, executarea
contractelor ~i echilibrul prestatiilor.
Tntluenta moralei asupra dreptului se manifestii atilt 1n procesul creiirii dreptului,
cat ~i in procesul de aplicare a acestuia.
Adeptii conceptiei moraliste sustin ca dreptul reprezintii In fond actiunea
moralitatii, in a~a fel incat fiecare personalitate sii-~i poata desfii~ura activitatea
nestanjenita ~i in conditiile cele mai prielnice in societate, fiira sa incalce insii libertiitile
celorlalti. Orice lege juridica are la baza o necesitate moralii a societatii.
Legea nu poate fi imoralii, pentru ca astfel se clatina fundamentul ~i explicatia ei
logica.
Dreptul este considerat ca un instrument de educare morala a oamenilor pentru ca
In el sunt 1ncorporate reguli morale pe care le promoveaza, le ocrote~te ~i le garanteazii.
Se afirma chiar ca dreptul reprezinta morala legiferata, etatizata.
Potrivit conceptiei pozitivismului juridic, statul este singurul temei al dreptului.
Dreptul nu poate fi donceput in lipsa statului. in opiniile exprimate de reprezentantii
acestui curent (Kelsen, Waline, Malberg etc.) se regasesc formulari tran~ante de genul: '·' a
afirma ca dreptul este moral inseamna a concepe existenfa unei singure morale viabile, a
unei morale absolute. Valorile morale sunt relative §i nimeni nu poate determina ceea ce
poate considera ca just in mod absolut".

124
 Teoria genera/ii
a dreptului

Se apreciaza (Prof.dr. Sofia Popescu) ca morala este prea subiectiva, prea

fluctuanta ~i prea lipsita de virtute coercitiva, de precizie ~i realism pentru a permite o
organizare satisfacatoare a raporturilor sociale ~i pentru a realiza securitatea juridica
reclamata de viata intregii societati. .·
Spre deosebire de normele de drept, normele morale nu sunt unitare. Ceea ce este
moral in Europa sau America, poate fi imoral in Arabia sau India.
Dreptul, prin natura sa, este ~i trebuie sa fie unitar, asigurand o ordine juridica
unica intr-o societate anume.
Intre cele doua conceptii prezentate mai sus, se plaseaza concepfiile sociologice,
potrivit carora dreptul se afirma in viata societatii ca urmare a presiunii unor factori
social-politici ~i ideologici. In procesul de creare a dreptului, legiuitorul are in vedere
con~tiinta sociala ~i sentimentul solidaritatii sociale.
in opinia noastra, intre normele juridice ~i normele morale, exist[ o stransa
corelatie, o legatura de tip specific care face ca cele doua categorii de norme sa se
intrepatrunda, sa se completeze reciproc, sa imprumute una de la cealalta elementele cele
mai realiste $i valoroase.
Nu lmparta$im conceptia moralista asupra dreptului $i nici cea a pozitivismului
juridic, intrucat ele se situeaza la extreme: prima absolutizeaza rolul moralei, a doua
exclude rolul acesteia $i exagereaza rolul statului ca temelie a dreptului.
Dreptul modern contemporan are obligatia de a include in continutul normelor
juridice acele prevederi ale moralei care sunt dominante intr-o comunitate umana,
punandu-le de acord cu interesele statului, cu vointa generala a societatii.
Morala este adevaratul martor al dreptului; ea reprezinta o permanenta sursa de
inspiratie pentru drept.
Dreptul nu poate fi confundat cu morala, dreptul nu poate fi conceput ca
moralii legiferata, etatizata, din urmatoarele considerente:
- normele morale privesc intimitatea individului pe cand normele juridice privesc
exterioritatea individului. Aceasta inseamna ca, din punct de vedere moral, individul se
obliga fata de sine, pe cand din punct de vedere juridic este obligat fata de alt individ, fata
de colectivitate;
normele juridice sunt elaborate de organe special abilitate, potrivit unor
proceduri ~i metodologii specifice, pe cand normele morale apar ~i se manifesta intr-o
comunitate, in chip spontan $i neformal;
- normele morale cuprind in esenta lor ideea de ,, ceea ce este bine ~i ceea ce este
rau" intr-o conduitii socialii; normele juridice reglementeaza relatiile sociale sub aspectul
de ,, ceea ce este licit ~i ceea ce este ilicit ";
- garantul realizarii celor douii categorii de norme difera in chip esential: aplicarea
normelor juridice este asiguratii prin sanctiunile previizute de lege care sunt date in
competenta de aplicare unor organe speciale ale puterii. Imperativul moral, cerinta normei
morale, sunt asigurate in masura in care individul l~i asuma valorile comunitatii 1n care
traie~te;
- normele juridice actioneaza in scopul restabilirii situatiei anterioare lncalcarii
lor, repariirii prejudiciilor materiale sau morale produse. Incalcarea, nesocotirea normelor

125
Costica Voicu =========================

morale, atrag dupa ele actiunea, reactia comunitatii fata de individul in cauza: oprobiul
public, dezaprobarea comportamentului etc.;
- normele juridice au un caracter unitar ~i neechivoc: ele sunt interpretate,
atunci cand este cazul, pe cale oficiala de catre legiuitor. Normele ~i principiile morale
sunt foarte dificil de interpretat unitar, avand In vedere particularitatile grupurilor,
categoriile socioprofesionale, politice ~i economice.

Opinii exprimate in legatura cu relatia drept - morala:

1. Bentham: ,,dreptul ~i morala sunt doua cercuri concentrice, din care morala
formeazii cercul eel mare ~i dreptul cercul eel mic".
2. Bonnecase: ,,scopul moralei este perfectiunea omului, pe cand a dreptului este
ordinea sociala".
3. Kant: ,,dreptul are ca obiect reglementarea numai a faptelor exteme, pe cand
morala se ocupa cu faptele inteme, ale con~tiintei noastre".
4. Thomasius: ,,dreptul se distinge de morala prin faptul ca, pe cand morala
prescrie norme de purtare fata de noi in~ine, dreptul se ocupa de raporturile cu
semenii no~tri".
5. Alex Weill - ,,morala tinde catre perfectiunea individului. Ea este mult mai
pretioasa decat dreptul: Ea cere mai mult, face sa vibreze coardele sutlete~ti care
raman straine de orice indiferenta juridica".
6. Ana Maria Bucurenciu, ,,dreptul se bazeazii pe morala ~i pe imoralitatea noastra.
Recurgem la drept pentru motivul ca suntem incapabili sa fim morali".
Valori morale incorporate in Constitutia Romaniei
solidaritatea umana ca valoare morala o gasim in textul art. 4, alin. l ,,statul
are ca fundament unitatea poporului roman ~i solidaritatea cetatenilor sai";
spiritul de toleranta II regasim formulat In alin. 2 al art. 29 ,,libertatea
con~tiintei este garantata; ea trebuie sii se manifeste In spirit de toleranta ~i de respect
reciproc";
spiritul de concordie, de buna infelegere, de respect reciproc este prezent in
reglementarea alin. 7 al art. 30 ,,sunt interzise ... indemnul la razboi de agresiune, laura
nationala, rasiala, de clasa sau religioasa... la violenta publica, precum ~i manifestari
obscene, contrare bunurilor moravuri";
spiritul de intrajutorare ~i egalitate !ntre oameni sunt reglementate in art. 48,
alin. 3 ,,copiii din afara casatoriei sunt egali in fata legii cu cei din casatorie" ~i in art. 50
,,persoanele cu handicap se bucura de protectie sociala";
spiritul de fidelitate fata de tara este reglementat in art. 54, alin. 1
,,fidelitatea fata de tara este sacra".

Morala ~i Dreptul in epoca globalizarii

Lumea in care traim este complexii ~i contradictorie, care se confrunta cu fenomene
sociale fiira precedent in istorie. Cu totii asistam la mutatii de fond in cadrul civilizatiei, a
caror lntelegere este vitala pentru viata sociala, morala ~i economica a societatilor. Este

126
 Teoria generalii
adreptului

dificil sa gasim echilibrul corect intre valorile noastre concurente, adica intre valorile
morale, sociale ~i economice.
Expansiunea naucitoare a noilor tehnologii, amplificarea saraciei ~i a fenomenului
de marginalizare sociala, cre~terea pericolelor ecologice, amputarea ~i ignorarea normelor
morale, criza educationala, vulgarizarea culturii, promovarea exacerbata a
materialismului faci1 ~i a satisfacfiei imediate, a sexualitatii ~i violenfei, au adus
societatile moderne intr-o stare gravi:i nu numai din punct de vedere social ~i cultural, ci
mai ales ontologic ~i existential.
Economia capitalisti:i, guvernata de legile piefei libere, are ca unic scop productia ~i
consumul de bunuri unde banul joaca rolul principal, de operator absolut, tluxurile
financiare reprezentand esenta vietii economice.
In aceasta lume globalizata, in care banii reprezinti:i tluidul vital al politicii marilor
puteri economice, statele au devenit simpli administratori aflate in imposibilitatea de a
exercita controlul asupra pietelor ~i a institutiilor financiare. Bogatiile fabuloase
acumulate de elitele ~i superelitele financiare sunt scapate de orice control al statelor, ele
reprezentand profunda imoralitate a lumii in care traim (I 0 la suti:i din americani detin 85
la suti:i din avutia SUA). In aceste conditii, elitele ~i superelitele din lumea afa~erilor
economico-financiare sunt cele care impun legile in societate. Fiinta umani:i este dominata
de un model intemeiat pe totalitarismul pietei, pe dictatul mass-mediei, pe agresiunea
economicului. Pe plan etic ~i cultural, viata oamenilor se dilueaza in ~abloane de libertate
oferite de consum; omul este transformat in marra.
Religia in sine se afla intr-o profundi:i disolutie, intr-un evident declin; religiile au
devenit instrumente politice ~i economice, centrate excesiv pe fericirea individuala, pe un
egoism exacerbat care genereaza dispret fata de comunitate ~i fata de om.
Daca in epoca clasica individualismul a fost limitat de un ansamblu de valori
comune, reprezentand liantul ce garanta sanatatea moralii a societatii, astiizi
individualismul s-a transformat in egoism ~i libertinaj, ambitia a luat forma lacomiei ~i
dorintei nebune de a reu~i in viata cu orice pref. Credinta s-a transformat in ratiirnicie,
obtuzitate ~i cruzime fata de altii, iar patriotismul in ~ovinism ~i xenofobie.
Astiizi, nu mai exista o disciplinii a libertatii. Societatea modernii este condamnatii
atunci cand incearcii. sii limiteze libertatea individuala care ameninta sii aduca prejudicii
altora.
Martin Luther King spunea foarte expresiv: ,,Poate ca este adevarat ca legea nu
poate sii facii pe cineva sii ma iubeasca, dar il poate impiedica sa ma lin~eze". Chiar dacii
unii considera dreptul ca o codificare a moralitatii, bazata in mare parte pe credinta iudeo-
cre~tina, astiizi se constatii o reala distantare a dreptului de morala ~i religia cre~tinii.
in numeroase sisteme de drept este legalizat avortul, casiitoriile intre homosexuali,
euthanasia, consumµI de droguri, clonarea umana, experimentele asupra embrionului
uman etc.
Morala religioasa pare a fi abandonata In forma sa traditionala, astazi autoritatea
religioasii fiind combinatii cu puterea mijloacelor moderne de comunicare.
Se constata o cre~tere a adeziunii religioase, mai ales fata de cre~tinism (peste 2
miliarde de adepti) ~i islamism (1,5 miliarde de credincio~i). Tehnologia informatiei ~i

127
Costica Voicu

multiplicarea mijloacelor de comunicatie au ajutat grupurile religioase ~i pe liderii lor sa-~i

raspandeasca mesajul in intreaga lume, atragand noi adepti.
Toata lumea este de acord cu faptul ca religia, prin moralitatea pe care o sustine,
poate sprijini progresul societatii, orientand-o spre principiile clasice ~i asigurand rolul de
mediator social, promovand respectul fata de lege ~i de normele sociale.

~) Corelafia normelor juridice cu normele de conviefuire sociala

In cadrul sistemului de norme sociale, un subsistem important il constituie acela al
normelor de convietuire sociala, cunoscute ~i ca norme de bunii/cuviinta.
Jn toate sistemele de drept sunt reglementate normele de convietuire sociala
specifice.
Jn dreptul nostru, Legea nr. 61/1991 sanctioneaza faptele de lncalcare a unor norme
de convietuire sociala, a ordinii ~i lini~tii publice, precizand in cuprinsul art.I ,,pentru
asigurarea climatului de ordine si liniste publica necesar desfasurarii normale a
activita/ii economice si social-culturale ~·i promovarea unor relafii civilizate in via/a
cotidiana, cetafenii sunt obligafi sa aibii un comportament civic, moral si responsabil, fn
spiritul legilor farii si al normelor de convie/uire sociala".
Observam, la prima analiza a textului, faptul ca legiuitorul distinge intre normele
morale, normele juridice ~i normele de convietuire sociala.
Normele de convietuire sociala sunt foarte diversificate, acoperind o zona vasta a
relatiilor interumane, a comportamentului pe care legea le reglementeazii in scopul
,,promovarii unor relafii civilizate in via/a cotidiana ".
Suntem In prezenta unor norme de conduita elementara, definite ~i reglementate de
lcge, incalcarea acestora fiind sanctionata corespunzator pericolului social, pe care acesta
il genereaza. Aceste norme au un caracter special: nu sunt norme morale i'n acceptiunea
clasica a acestora ~i nici nu au substanta ~i lncarcatura normelor juridice cuprinse In
ramurile de drept penal, civil etc. Ele imprumuta numeroase elemente morale pe care le
fixeaza In norme de sanctionare speciale, obligand cetatenii sa aiba un comportament
civic, moral ~i responsabil.
Legiuitorul a apreciat ca trebuie sa reglementeze intr-o maniera speciala faptele
care aduc atingere convietuirii sociale, nelasand la latitudinea moralei ,,sanctionarea"
acestora. Frecventa ~i efectul nociv pe care il au asupra ordinii publice faptele pe care
legea le sanctioneaza, au determinat legiuitorul sa intervina prin aceasta forma a normelor
de convietuire sociala.

c) Corelatia normelor juridice cu normele obi~nuielnice (normele obiceiului)

In sistem~I normelor sociale un Joe aparte II ocupa subsistemul normelor
obiceiului, importanta fiindu-i conferita de faptul ca normele juridice (dreptul) s-au
desprins, alaturi de morala, ~i din obiceiuri. Mai mult, dreptul a evoluat ~i continua sa se
dezvolte in stransa legatura cu obiceiul.
Obiceiurile reprezinta o categorie larga de reguli sociale aparute in zorii societatii
umane, cand au constituit primele reglementari de conduita In cadrul colectivitatilor.

128
 Teoria generala
a dreptului

Prof.dr. Sofia Popescu spune ca ,, fn obiceiuri se ajla germenele organizarii

juridice a societafii ".
Dreptul (normele juridice) se gase~te intr-o corelatie speciala cu obiceiul pentru
faptul ca obiceiul este el insu~i o forma de exprimare a dreptului, ocupand un loc aparte in
sistemul izvoarelor dreptului. Obiceiul este definit ca o regula de conduita care se
formeaza ~i apare in mod spontan, ca urmare a aplicarii repetate ~i prelungite a unei
conduite pe care oamenii o respecta din obi~nuinta, ca o deprindere de viata.
Aplicarea obiceiului se realizeaza, de regula, prin consensul membrilor colectivitatii
umane, pentru ca el exprima necesitatile ~i exigentele grupurilor sociale ~i sunt legate strans
de valorile specifice acestora.
In societatile arhaice ~i mai apoi in statele sclavagiste ~i feudale, obiceiul
reglementa un teritoriu foarte larg de relatii sociale, lncepand cu viata de familie, rudenia,
obiceiuri vestimentare ~i privitoare la alimentatie ~i terminand cu ducerea razboaielor, cu
productia ~i comercializarea bunurilor.
Puterea publica din acele vremuri a preluat ~i consolidat obiceiurile care
corespundeau intereselor de clasa, transformandu-le in norme juridice, obligatorii ~i
sanctionate corespunzator.
Obiceiul devine norma juridica numai in situatia in care este recunoscut ~i acceptat
de puterea publica, de catre stat: in acel moment obiceiul devine obligatoriu, iar
nesocotirea Jui este sanctionata de forta coercitiva a statului.
Consideram util sa precizam in continuare cateva elemente ce diferentiaza
obiceiul de alte categorii: obi~nuinfe, uzuri, datini, mode.
Obi~nuinfele sunt considerate modalitati de conduita statornicite pentru cazuri ~i
situatii determinate care nu provoaca reactii negative ~i adversitati din partea mediului
social inconjurator. Indivizii i~i construiesc obi~nuinte, ca expresie a modului personal in
care l~i organizeaza viata, ele sunt deprinderi individuale care nu se cer a fi recunoscute
sau respectate de alte persoane, care nu obliga pe nimeni (Exemple: obi~nuinta de a face
sport, plimbari, de a lectura, de a scrie, de a merge la spectacole etc.).
Uzurile reprezinta comportamente convenite intre doua sau mai multe persoane cu
privire la probleme diverse, a~a cum rezulta ele. dintr-o practica dovedita (de exemplu:
uzurile comerciale). Privitor la valoarea juridica a uzurilor, la tratamentul juridic al
acestora, mentionam ca ele trebuie dovedite in fata instantelor de judecata datorita
caracterului lor conventional, spre deosebire de obiceiurile juridice care pot fi invocate
direct in sentinta, ca drept pozitiv.

~) Corelafia normelor juridice cu normele tehnice

In sens larg, normele tehnice sunt norme sociale, create de oameni, care
reglementeaza relatiile dintre oameni In procesul complex de participare a acestora la
viata economica ~i social culturala.
Normele tehnice au aparut ca expresie a nevoilor oamenilor de a conduce ~i
controla procesul productiv de bunuri materiale ~i spirituale.
Evolutia mijloacelor de productie, a tehnicilor ~i tehnologiilor util.izate de om In
producerea unei imense varietati de bunuri a determinat adoptarea regulilor specifice apte
sa asigure finalitatea corespunzi'itoare a acestora.

129
Costica Voicu ========================

Este cunoscut faptul ca nerespectarea normelor tehnice determina consecinte

juridice, dintre cele mai importante, motiv pentm care fiecare domeniu al activitatii de
productie este riguros reglementat prin norme tehnice. Orice noua tehnologie, introdusa ~i
aplicata in sfera productiei de bunuri ~i servicii, trebuie sa se sprijine pe un set complet de
norme tehnice, astfel \'neat, prin aplicarea acestora sa se tina sub control tehnologiile din
ce in ce mai sofisticate, sa se elimine erorile in utilizarea acestora, sa se asigure protectia
lor ~i sa se previna exploatarea lor frauduloasa.
Umanitatea nu a fost iertata de efectele catastrofale ale unor evenimente grave
produse ca urmare a nerespectarii normelor tehnice de exploatare a unor instalatii
energetice nucleare (cazul exploziei de la Centrala Atomo-Electrici'i de la Cernobal-Ucraina,
produsa in luna mai a anului 1986), a unor combinate de producere a substantelor chimice
(cazul Bophal din India), a unor exploatari miniere (sol date cu morti ~i raniti grav) etc.
intr-o lume supertehnologizata, superinformatizata, in care tehnologiile necontrolate
pot genera efecte catastrofale pentru umanitate sau dereglari profunde in viata economico-
financiarii, rolul normelor tehnice este vital. Astfel, domeniul productiei ~i utilizarii
calculatoarelor trebuie protejat prin norme tehnice speciale, iar domeniul telecomunicatiilor,
al protectiei mediului inconjurator $i al geneticii i$i cauta normele tehnice speci:fice.
in aceasta maniera, normele tehnice devin norme sociale juridice. Dreptul se
implici'i direct ~i activ In eel mai complicat ~i dinamic domeniu, acela al productiei de
bunuri ~i servicii, reglementand conduitele ~i comportamentele oamenilor ~i institutiilor,
sanctionand 1ncalcarea normelor instituite.
Normele tehnice nu mai pot fi analizate deta~at de normele juridice: sunt norme de
tehnica contabila, norme de protectia muncii, norme de protectie a mediului, norme de
protectie a biincilor ~i sistemelor de date pe calculator, norme tehnice de exploatare a
centralelor atomice etc.
Dreptul lnsu$i opereaza In cadrul tehnologiei sale proprii cu norme de tehnica
juridica: norme speciale privind elaborarea actelor normative, norme de procedura, norme
de tehnica a interpretarii dreptului etc.

e) Corelatia normelor juridice cu normele de deontologie profesionala

Deontologia profesionala desemneaza totalitatea normelor de conduita, in care se
evidentiaza,, minima moralia" cu privire la exercitarea unei profesiuni (de medic, avocat,
procuror, j udecator, politist, comerciant, militar, cadru didactic etc).
Normele de deontologie profesionala sintetizeaza experienta unei profesiuni $i
prescriu reguli cu privire la exercitarea profesiunii respective In societate. Aceste norme
se regasesc in instructiuni, statute, coduri etc., adoptate de autoriti'itile intemationale ~i
nationale abilitate.
Astfel, la 17 Decembrie 1979, Adunarea generala a Organizatiei Natiunilor Unite a
adoptat ,, Codul de Conduita a persoanelor responsabile cu aplicarea legii", respectiv
,, Codul de conduita a polifi$lilor'', care prevede, in cele opt articole, urmatoarele reguli
fundamentale ;
a) politi~tii trebuie sii-$i 1ndeplineasca sarcinile ce le revin conform legii; ei sunt In
serviciul comunitatii $i apara toate persoanele impotriva actelor ilegale;

130
 Teoria generala
a dreptului

b) politi§tii vor respecta §i vor apara demnitatea umana;

c) politi§tii pot folosi forta numai cand aceasta este strict necesara;
d) politi§tii nu pot comite, instiga sau tolera vreun act de tortura, tratament inuman
sau degradant;
e) politi§tii nu vor comite nici un act de coruptie: ei trebuie sa se opuna §i sa
combata astfel de acte.
Codul deontologic al procurorilor din Romania cuprinde regulile de conduitii a
acestora, exprimate sintetic astfel:
a) procurorii trebuie sa apere suprematia legii;
b) procurorii trebuie sii apere independenta puterii judecatore~ti §i prestigiul
acesteia;
c) procurorii trebuie sa promoveze in intreaga lor activitate, impartialitatea;
d) procurorii trebuie sii apere egalitatea cetatenilor in fata legii §i demnitatea celor
implicati in procedurile judiciare;
e) procurorii trebuie sa asigure exercitarea dreptului la aparare a persoanelor
implicate in procedurile judiciare;
f) procurorii trebuie sa asigure respectarea prezumtiei de nevinovatie a
persoanelor acuzate;
g) procurorii trebuie sa promoveze celeritatea procedurilor, pentru restabilirea cat
mai grabnica a odinii de drept incalcate.
Normele de deontologie profesionalii nu previid sanctiuni; sunt, in ultima analiza,
expresia filozofiei unei profesiuni, sinteza comandamentelor pe care societatea le
formuleaza la adresa acestora. Ele sunt, mai degrabii, profesiuni de credinta, care confera
slujitorilor lor un statut aparte, sunt recomandari care au In substanta lor norme juridice.
Atunci cand normele deontologice sunt incalcate ~i prin nesocotirea lor sunt
afectate valorile aparate prin drept, ele sunt sanctionate de catre stat, devenind astfel
norme juridice.

t) Corelatia normelor juridice cu norme specifice organizatiilor

neguvernamentale (nestatale)
Jn toate tarile functioneaza astazi o multitudine de organizatii neguvernamentale
(O.N.G.) care se ciilauzesc potrivit unor norme nejuridice specifice, creatie proprie a unor
organisme ~i asociatii, fundatii sociale, economice, politice, religioase, cantabile, de
invatiimant etc., prin care sunt stabilite: cadrul de organizare ~i functionare, raporturile
interne dintre membri, reguli specifice care le guverneazii activitatea etc.
Amintim, cu titlu de exemplu: particle politice, aliante politice, asociatii civile,
organizatii apolitice, fundatii, organizatii de tip cooperatist, uniuni profesionale, asociatii,
ligi ~i cluburi sportive, organizatii §tiintifice ~i culturale etc.
Aceste organizatii nestatale sunt o replica la imobilismul §i rigiditatea statului §i
dreptului, o forma prin care indivizii l~i valorifica direct drepturi ~i calitati, l~i manifestii
~i materializeaza spiritul de sociabilitate §i nevoia de a gasi solutii la problemele pe care
statul ~i dreptul nu i le poate oferi. Ele reprezinta, sau mai bine zis, definesc conceptul de
societate civilii, adica tot ceea ce exista organizat in afara statului §i a rigorilor dreptului.

131
Costica Voicu

Normele elaborate de aceste organizatii nestatale (neguvemamentale)

reglementeaza drepturile ~i obligatiile membrilor lor, sanctiunile ce se aplica in situatia
nerespectarii regulilor stabilite, fiind asemanatoare sau foarte apropiate de normele
juridice.
Ele fnsa nu pot fi considerate norme juridice, pentru ca le lipse~te ceea ce este
esential pentru drept: apararea ~i garantarea lor, la nevoie, cu ajutorul forj:elor de coercipe
statalii. Statul, prin organele de aplicare a legii, nu poate interveni In situatia nerespectarii
unor dispozitiuni interne de catre unul sau altul din membrii unei astfel de organizatii,
decat numai in cazul incalcarii drepturilor ~i libertiitilor fundamentale ale omului,
nesocotirii principiilor de drept sau daca faptele constituie infractiuni sau contraventii
previizute de normele legale in vigoare.
Precizam lnsa faptul ca toate aceste organizatii nestatale se lnfiinteaza ~i
functioneaza potrivit unor dispozitii cuprinse in legi sau alte acte normative emise de
organele competente ale statului, precum ~i faptul ca activitatile desra~urate de acestea nu
trebuie sa contravina legilor tiirii ~i nu pot afecta ordinea de drept existentii.
incheiem aceste scurte referiri la normele organizatiilor nestatale ~i la activitatea
acestora cu precizarea faptului ca intr-o societate modema nimeni nu este mai presus de
lege.

3. Dreptul ~i religia
Religia ~i fenomenul religios constituie obiect de studiu, analizii ~i cercetare pentru
sociologie (religia este un fenomen social ca ~i politica ~i economia, care exprimii o forma
de coeziune socialii), etica (religia este expresia indeplinirii datoriei), psihologie
(fenomenul religios este o componenta a psihicului), filozofie (rolul ~i semnificatiile
religiei In evolutia societatii, modul In care diferitele civilizatii ~i-au exprimat prin
simboluri religioase perceptia destinului lor).
Dreptul se apleacii asupra religiei ~i fenomenului religios pentru a descifra modul
in care acestea au influentat aparitia ~i dezvoltarea sa.
Ca orice fenomen social, religia are propria sa istorie.
Cea mai veche doctrinii religioasa este ANIMISMUL care inseamna credinta in
spirite ~i in suflete (animus = suflet), principalele forme de manifestare fiind cultul
mortilor ~i eel al fenomenelor naturale. Animismul constituie, 1n conceptia Jui E.B.
Taylor (1832-1917), ,, baza religiei, de la cea a salbaticilor, la cea a popoarelor
civilizate ''.
Prima mare religie monoteista o reprezinta IUDAISMUL, bazata pe alianta dintre
Tahve (Iehova) - Dumnezeu ~i poporul ales, raspandita In bazinul mediteranean cu aproape
100 de ani inainte de Hristos (poporul evreu se considera poporul ales). Ierusalimul este
considerat primul or~ in care a aparut religia cre~tina, aproximativ in anul 30 d.H. religie
legata organic de persoana, viata ~i moartea lui Cristos (Isus din Nazaret, Regele Iudeilor).
Ni se pare interesantii epistola trimisa in anul 112 imparatului roman Traian, de
catre Pliniu, In care, acesta din urmii, cere sfaturi In legatura cu tratamentul ce trebuie
aplicat cre~tinilor, evidentiind integritatea moralii desavar~ita a acestora, care refuzau sa
fure, sii distruga, sa comita adulter sau sa-~i lncalce cuvantul dat.

132
 Teoria genera/a
adreptului

Hristos (in limba greacii: ales al Domnului) sau Mesia (In limba ebraicii: eel ales
de Dumnezeu) a murit in anul 30 sau 31, iar dupii 30-40 de ani de la moartea sa au fost
scrise Evangheliile.
in galeria marilor religii se giisesc: Hinduismul in India, Budismul in China,
Islamismul In tarile arabe, fiecare cu o istorie fascinantii. Fiecare a configurat dreptul
societiitilor in intreaga lor istorie, riimanand ~i astazi la baza culturilor din zonele
geografice amintite.
Prin natura sa, religia nu cautii sii exp lice fenomenele prin metode specifice.
La egipteni, faraonul (regele) era considerat un zeu, un nemuritor: el este eel mai
bun, eel mai drept, atot~tiutor ~i desiivar~it in judecata ~i hotiirarile pe care le ia. Puterea
Jui de monarh derivii din caracterul siiu divin. Zeul suprem 1-a delegat sii conduca tara ~i
sii stiipaneascii piimantul. El este ~eful suprem al cultului religios. Dreptul egiptean ~i-a
extras normele din prescriptiile religioase: el este considerat de origine divinii,
reprezentand poruncile divinitiitii.
In timpul despotismului persan, dreptul este inspirat de zeul suprem Ahura Mazda.
Este important de precizat faptul cii atunci cand s-a constituit, institutia Bisericii
Cre~tine nu a creat un drept, pentru ca acesta exista: era dreptul roman care se aplicii
tuturor cetiitenilor de pe intreg cuprinsul imperiului (Legea celor XII table - sec.V J.H.).
Religia cre~tinii apiirutii dupii aceastii data, a preluat norme ~i concepte din legea romanii.
Armata romanii a riispandit Evanghelia in intreaga lume anticii, Imperiul Roman
asigurand mediul politic prielnic pentru riispandirea cre~tinismului.
Tstoria consemneazii cii armata romanii a facilitat cre~tinarea populatiei autohtone
din Dacia ~i alte teritorii ocupate (dupii anul 300 Sf:intul Andrei).
Religia cre~tinii a constituit componenta fundamentala a Tmperiului Bizantin: religia a
fost factorul catalizator al popoarelor ce triiiau intre granitele imperiului, ea fiind decretatii
religie de stat (anul 392 lmpiirat Theodosius), consecinta fiind numirea lmparatului ca ~ef
politic religios al imperiului.
incoronarea imparatului era forma religioasa prin care se consfintea autoritatea sa
de loctiitor pe piimant al lui Dumnezeu. in aceastii calitate, el era legislator ~i comandant
suprem al armatei. Juri~tii bizantini au recunoscut autoritatea absolutii a vointei
impiiratului in domeniul administrativ, legislativ, judeciitoresc ~i religios.
in Europa Occidental ii Biserica cre~tinii (catolicii) este separatii de stat (Imperiul
Roman de Apus), ea exercitand o importanta influentii asupra legislatiei ~i dreptului
roman.
in dreptul medieval, probele cunoscute sub numele de ,,Judecata lui Dumnezeu"
sau ,, ordalii" erau justificate de credinta oarbii in interventia divinitiitii pentru a ariita
vinovatia sau nevinoviitia celui supus judeciitii In cazuri de furt, asasinat, vriijitorie ~i
adulter. Ordaliile cele mai comune erau: proba focului, a apei reci ~i a ingurgitiirii unor
lichide sau alimente otravite.
Dreptul canonic recuno~tea Bisericii o jurisdictie speciala. Tribunalele inchizitiei,
create de Papa Grigore al TX-lea prin Bula Papalii din anul 1233, au functionat sub
autoritatea suprema pontificalii ~i au avut drept scop reprimarea ereticilor. in aceasta
perioada s-a redactat Corpus Juris Canonici (1580), care a fost in vigoare panii in anul

133
Costica Voicu =========================

1918 cand a fost adoptat Codex Juris Canonici. Biserica, intr-o perfecta intelegere cu
autoritatile statale, s-a aflat la originea cruciadelor desra~urate in perioada 1095-1291.
Aproape 200 de ani cre~tinii au dus cruciade impotriva maurilor in Spania, a
musulmanilor din teritoriile ocupate.
Motivul principal al cruciadelor a fost religios.
Biblia a jucat un rol central in gandirea politica a Evului Mediu timpuriu
(sec. TX - XI).
Astfel, comentand textul din Deuteronom (17, 14-20), un veritabil Cod Regal
formulat de Dumnezeu, reprezentantii Bisericii concluzioneaza:
1. Poporul este acela care cere un rege, nu Dumnezeu i-l propune.

2. Dorinta de a avea un rege provine din dorinta poporului Israel de a fi un popor ca

toate celelalte.

3. Dumnezeu i~i avertizeaza poporul asupra drepturilor regelui care va domni peste
el.
Mult mai tarziu (anul 1267) Toma D'Aquino explica in lucrarea sa ,,De regno"
faptul ca statul rezulta dintr-o necesitate naturala. Pentru prima data de la lnceputul erei
cre~tine existenta statului este analizata fiira referinte la natura divina (,,Regele este eel
care guvemeaza multimea dintr-o cetate sau dintr-o provincie in vederea binelui comun").
Este postulat faptul ca orice multime de oameni, pentru a-~i realiza finalitatea
comuna, are nevoie de un principiu director, iar eel care conduce trebuie sa actioneze ca
un pastor ~i nu ca un tiran.

*
* *
in Evul Mediu ~i chiar in timpurile moderne, dreptul public ~i dreptul privat s-au
sprijinit pe religie.
Astfel, dreptul familiei a fost, vreme indelungata, un domeniu rezervat religiei.
Raporturile dintre drept ~i religie continua sa genereze discutii ~i dispute \'n plan
teoretic.
intrebarea care se pune este mai simpla: in dreptul actual ~i in dreptul ce se
construie~te sub ochii no~tri exista elemente ale religiei, ale credintelor religioase
formulate ca norme juridice? Dincolo de cele 10 porunci ale Decalogului mai pot
patrunde In substanta dreptului modern precepte ~i reguli ale religiilor?
Cu alte cuvinte, in legile de astazi, regasim picatura de religie ~i de spiritualitate
religioasa de care avem nevoie?
Sunt doar intrebari!

134
 Teoria genera/ii
a dreptului

Disputa dintre religie ~i drept

1. Problema avortului
Legalizarea sau interzicerea avortului reprezinta astazi o chestiune extrem de
disputata intre biserica cre~tina, reprezentanfi ai ~tiintelor medicale ~ijuri~ti.
Totul pleaca de la exprimarea a trei puncte de vedere cu privire la statutul celui
nenascut:
- o prima opinie sustine ca eel nenascut este in intregime uman, argumentele
biblice sustinand ca ,,un copil nenascut este o persoana dupa chipul lui Dumnezeu chiar
din momentul conceptiei, iar viata lui prenatala este pretioasa in ochii lui Dumnezeu"
(Norman L. Geisler - Etica cre~tina - 2008). Argumentele ~tiintifice sustin indubitabil
faptul ca viata umana incepe chiar in momentul conceptiei sau al fertilizarii, cand toata
informatia genetica este prezenta, iar caracteristicile fizice ale individului sunt continute
in codul genetic prezent la conceptie. Potrivit acestei opinii, avortul este o crima.
Sustinatorii acestei opinii accepta avortul doar in cazurile in care viata mamei este in
pericol.
- a doua opinie sustine ca eel nenascut este potential uman considerand ca
umanitatea individului se dezvolta treptat, lntre conceptie ~i na~tere. In general, cei care
sustin aceasta opinie, accepta avortul pentru salvarea rnamei, avortul in cazul violului, al
incestului sau in cazul diformitatilor genetice.
- a treia opinie sustine ca eel nenascut este subuman, considerand avortul ca fiind
justificat in orice situatie, intrucat viata umana incepe la na~tere. Potrivit acestor
sustinatori fetusul este o excrescenta a trupului mamei, iar mama are dreptul de a-~i
controla propriul trup ~i sistemul de reproducere (are dreptul de a avorta).
Mai sunt invocate ~i urmatoarele argumente: dreptul mamei de a decide asupra
propriei persoane, consfintit in SUA prin hotararea Cuqii Supreme de Justitie; avortul
justificat datorita infirmitatilor sau malformatiilor fetu~ilor; avortul justificat In cazul
violului ~i incestului.
2. Problema euthanasiei
Euthanasia inseamna ,,moarte rarii dureri", motivul de baza constituindu-1 evitarea
suferintei fizice datorate unor maladii.
Argumente pro-euthanasie:
- dreptul omului de a muri in demnitate (moatiea In mare suferinta ~i durere nu
este o moarte demna);
- exista un drept constitutional al omului de a decide asupra propriei persoane;
- euthanasia reprezinta un act de lndurare fata de eel care sufera ~i fata de familia
acestuia;
- prin euthanasiere societatea este u~urata de o mare povara financiara ~i sociali.i.
Argumente contra-euthanasiei:
- nu exista dreptul moral de a ucide (Biblia spune: sa nu ucizi);
- Constitutia SUA (care este eel mai adesea invocata) nu da dreptul de a ucide,
dupa cum dreptul de a decide asupra propriei persoane este limitat;
- societatea nu este u~urata nici financiar ~i nici social prin uciderea unei persoane:
viata umana nu are pret;

135
Costica Voicu

- euthanasia este contrara suveranitatii lui Dumnezeu asupra vietii, este lmpotriva
sacralitatii vietii umane.
3. Despre pedeapsa capitala s-au conturat trei curente:
- cei care sustin pedeapsa capitala pentru toate crimele grave,
- cei care nu ingaduie pedeapsa capitala pentru nicio crima,
- cei care sustin pedeapsa capitala pentru unele crime deosebit de grave.
Curentul care nu lngaduie pedeapsa capitala pentru nicio infractiune aduce
urmatoarele argumente biblice:
- scopul justitiei este de a reforma, nu de a pedepsi,
- pedeapsa capitala a fost abolita prin Legea Jui Moise,
- lisus a abolit pedeapsa capitala pentru adulter,
- Cmcea a fost pedeapsa capitala pentru toti oamenii (Tisus a luat asupra Lui
pedeapsa capitali'i cuvenita tuturor celor vinovati).
Argumentele morale invocate de acest curent sunt:
- pedeapsa capitala nu previne crima,
- ea este antiumanitara,
- criminalii trebuie tratati, nu uci~i.
4. Despre homosexualitate
Sustinatorii homosexualitatii invoca argumente biblice ~i argumente de alta
natura.
Argumentele biblice se referii la:
- Vechiul Testament care condamna practicile homosexuale nu mai este aplicabil
astazi;
- Biblia nu a condamnat homosexualitatea ci idolatria;
- Noul Testament scris de Apostolul Pavel cuprinde doar pareri personale cu
privire la acest subiect;
- Isaia a prezis ziua acceptarii homosexualilor in Imparatia lui Dumnezeu;
- David ~i Tonatan erau homosexuali.
Alte argumente pro:
- legea laica nu ar trebui sa interzica practicile sexuale intre adultii care sunt de
acord cu acestea. Aceste interdictii lezeaza libertatea adultilor responsabili, pentru di
fiecare are dreptul sa faca cu trupul sau ce dore~te.
- daca Curtea Supremii de Justitie a SUA a recunoscut dreptul femeii asupra
propriului trup, acest drept constitutional trebuie extins ~i asupra homosexualilor.
- homosexualii au ~i ei drepturi civile, iar interdictiile legale produc discriminare;
- tendintele sexuale se mo~tenesc; inclinatiile sexuale ale oamenilor sunt ereditare,
nu invatate. Condamnand un homosexual este ca ~i cum am condamna un om mic de
statura, sau pe eel care are pielea neagra:
- morala zilelor noastre s-a schimbat fata de epocile anterioare.
Cei care condamna homosexualitatea sustin:
- Biblia a condamnat-o - exemplu Pacatul Sodomei a fost homosexualitatea;
- Noul Testament piistreaza interdictiile morale lmpotriva homosexualitatii;

136
 Teoria genera/a
adreptului

- Apostolul Pavel nu ~i-a exprimat o simpla parere despre homosexuali,

condamnarea racuta de acesta este autorizata de Divinitate;
- homosexualitatea este o practica impotriva naturii, a firii fiintei umane. Sexul
este definit biologic in Scriptura ,,Dumnezeu a creat barbat ~i femeie ~i le-a spus sa se
inmulteasca ~i sa um pie pamiintul". Dumnezeu condamna pacatele sexuale J:ntre cei de
acela~i sex biologic.
- David ~i lonatan nu au fost homosexuali. Judeciind dupa numarul de sotii pe care
le-a avut, David era un heterosexual maxim.
- tendintele homosexuale nu se mo~tenesc, iar moralitatea nu se schimba (ceea ce
se schimba este modul in care noi lntelegem ~i resectam normele religioase ~i normele
morale). Nimeni nu s-a nascut in urma unei relatii homosexuale, iar comportamentul
homosexual este unul anormal, contrar naturii umane.
- practicile homosexuale reprezinta un atentat la viata (ex. SIDA cares-a dovedit a
fi raspandita prin astfel de practici).
- nu suntern lrnpotriva homosexualilor ci lrnpotriva practicilor acestora.

*
* *
in dreptul roman, problemele discutate mai sus: avortul, euthanasia, pedeapsa
capitala ~i hornosexualitatea sunt reglementate In Codul Penal, Codul Civil ~i alte legi
speciale.
Astfel, in Noul Cod Penal (adoptat prin Legea nr. 286/2009) este incriminatil (art.
190) ,,uciderea la cererea victimei" (euthanasia): ,,uciderea saviir~ita la cererea explicita,
serioasa, con~tienta ~i repetata a victimei care suferea de o boala incurabila sau de o
infirmitate grava atestate medical, cauzatoare de suferinte permanente ~i greu de suportat,
se pedepse~te cu inchisoare de la 1 la 5 ani".
f n capitolul TV al Codului Penal sunt incriminate ,,agresiunile asupra filtului" sub
forma a doua infractiuni:
- ,,intreruperea cursului sarcinii" (art. 201 ): ,,lntreruperea cursului sarcinii
savar~ita in vreuna dintre urmatoarele imprejurari:
a) in afara institutiilor medicale sau a cabinetelor medicale autorizate in acest scop;
b) de catre o persoana care nu are caliatea de medic de specialitate obstetrica-
ginecologie $i drept de libera practica medicala in aceasta specialitate;
c) daca varsta sarcinii a depi1$it paisprezece saptamiini;
se pedepse~te cu inchisoare de la 6 !uni la 3 ani sau cu amenda $i interzicerea
exercitarii unor drepturi.
intreruperea cursului sarcinii, saviir~ita in orice conditii, fara consimtamantul
femeii J:nsarcinate, se pedepse~te cu inchisoarea de la 2 la 7 ani ~i interzicerea exercitarii
unor drepturi.
Nu constituie infractiune intreruperea cursului sarcinii in scop terapeutic efectuata
de un medic de specialitate obstetrica-ginecologie, pana la varsta sarcinii de douazeci ~i
patru de saptamani.

137
Costica Voicu

Nuse pedepse$te femeia insarcinata care i'$i intrerupe cursul sarcinii".

,,vatamarea fatului (art. 202): ,,vatamarea fatului, in timpul na$terii, care a
impiedicat instalarea vietii extrauterine se pedepse$te cu inchisoarea de la 3 la 7 ani". In
privinta pedepselor, in dreptul roman, sunt aplicabile: detentiunea pe viata, inchisoarea $i
amenda. Potrivit Constitutiei Romaniei, art. 22 alin. (3) ,,pedeapsa cu moartea este
interzisa".
In art. 26 alin (2) din Constitutie este stipulat faptul ca ,,persoana fizica are dreptul
sa dispuna de ea insil$i, daca nu incalca drepturile $i libertatile altora, ordinea publica $i
bunele moravuri.
In Noul Cod Civil (adoptat prin nr. Legea 287/2009) sunt prevazute urmatoarele
dispozitii:
art. 277: ,,este interzisa casatoria dintre persoane de acela$i sex."

Nofiuni generale despre dreptul canonic ortodox

In cuprinsul acestui curs se fac referiri generale cu privire la raportul dintre drept $i
religie ~i corelatia normelor juridice cu normele religioase.
Am afirmat, printre altele, faptul ca statul este principala institutie politica a
societatii, autoritatea publicii cea mai importantii privita din unghiul nostru de analiza.
In orice societate exista $i o autoritate spirituala de ampla respiratie: este Biserica,
definita ca: ,,institutie ob$teasca cre$tina, formata din credincio$i $i organizata dupa
randuielile religioase $i morale specifice credintei cre$tine" (prof. dr. I. Floca - Drept
Canonic Ortodox - 1990).
Vorbim, a$adar de un drept bisericesc, un drept canonic.
DREPTUL CANONIC desemneaza suma principiilor $i nonnelor de drept dupa
care se organizeazii $i conduce intreaga Bisericii cre$tina, adica toate confesiunile
cre$tine.
DREPTUL CANONIC ORTODOX este o ramura a dreptului canonic cre$tin,
fundamentat pe principiile $i normele de drept care guverneaza organizarea $i viata
Bisericii Ortodoxe, privita ca societate religioasa cre$tina.
Privita ca $1iinta juridica, dreptul canonic ortodox studiazii, analizeaza $i
cerceteaza metodic normele de drept, precum $i principiile $i randuielile dupa care se
conduce Biserica Ortodoxa.
Normele juridice, elaborate de autoritatea statalii prin care se realizeaza ordinea
juridicii in cadrul societatii, sunt preluate de catre Biserica pentru indreptarea
comportamentului credincio$ilor, pentru deprinderea lor cu saviir$irea de fapte bune
(legale).
La randul sau, autoritatea legiuitoare preia din lnvatatura religioasa principii,
reguli, concepte $i norme pe care le toama in substanta normelor juridice pe care le
elaboreaza.
Ordinea juridica se intemeiaza pe randuiala, iar nu pe neoranduiala: ea este cladita
atat pe normele juridice elaborate de stat, cat $i pe regulile derivate din vointa lui
Dumnezeu.

138
 Teoria generalii
adreptului

,,Cel care a lntemeiat Biserica, Domnul Nostru Tsus Hristos Miintuitorul, tiniind
seama de natura omului ~i inzestriind-o cu mijloace adecvate acesteia, a ~tiut mai bine
deciit putem noi aprecia, ca in starea de dupa caderea in pacat, nicidecum nu-i sunt
suficiente omului mijloacele religioase ~i cele morale pentru dobiindirea miintuirii, ci ca la
acestea trebuie sa se adauge in mod necesar ~i mijloacele juridice" (Prof.dr. I. Floca,
op.cit. pg. 61 ).

1. lzvoarele dreptului canonic

0 prima categoric de izvoare o reprezinta izvoarele materiale sau factorii de
configurare a dreptului canonic
a) conditiile obiective specifice societatii omene~ti organizate, sub forma Statului,
in cadrul careia se deruleaza activitatea Bisericii.
b) Biserica lnsa§i, viata bisericeasca, a~a cum a fost ~i este organizata ca o
componenta importanta a realitatii sociale
Precizari:
Biserica n-a fost nevoita sa creeze dreptul, pentru simplul fapt ca el (dreptul)
era deja raurit de Stat, cu mult timp inainte de aparitia ei. Biserica §i-a insu§it
dreptul societatii in care s-a constituit, din necesitate.
Legile Statului reprezinta, a~adar, eel mai important izvor material pentru
Dreptul Canonic.

A doua categoric de izvoare o reprezinta izvoarele formale, care, la riindul lor,

sunt:
izvoare formale principale: legile fundamentale ale Statelor (constitutii, legi
organice, legi ordinare etc.), normele canonice, obiceiul bisericesc ~i
adevarurile cuprinse in normele de credinta ~i normele morale pe care le
regasim in Operele Religioase;
izvoare intregitoare: hotariiri ale sinoadelor, pravile calugare~ti (monastice ),
canoanele cuprinse in scrierile sfintilor, parerile canoni~tilor, jurisprudenta
bisericeasca.

2. Despre normele canonice

Biserica, ca orice comunitate aparfinatoare societatii nu poate fi conceputa rara
existenta unor norme specifice. Normele canonice sunt reguli prin care autoritatea
bisericeasca stabile§te conduita §i comportamentul membrilor sai.
Norma canonica, ca §i norma juridica, are un caracter imperativ, general §i abstract;
ea stabile§te o conduita tipica, un etalon de comportament dupa care credincio§ii se
conduc in cadrul Bisericii. Respectarea nonnei canonice este obligatorie §i garantata de
organele puterii biserice§ti ~i de opinia credincio§ilor din cadrul comunitatii religioase.
Dupa sfera de aplicare ~i gradul de generalitate distingem:
- norme canonice generate: acestea definesc institutiile de drept canonic;

139
Costica Voicu

norme canonice speciale: se refera la fapte antireligioase ~i imorale cu caracter social;

norme canonice de exceptie: se refera la proteqia anumitor categorii de
membri ai Bisericii.
Normele canonice se aplica numai in cadrul Bisericii ~i numai asupra membrilor
acesteia.

3. Nomocanoanele reprezinta un izvor principal al dreptului canonic ortodox, ele

ti.ind colectii mixte de legi biserice~ti ~i legi de stat. Cel mai vechi nomocanon este
Nomocanonul Jui loan Scolasticul, patriarh al Constantinopolului in anul 565, in anul
mortii lmparatului Justinian.
In vigoare ~i astazi sunt normele biserice~ti cuprinse in Nomocanonul lui Fotie, din
anul 883, lmpartit in 14 mari capitole, in care sunt cuprinse toate legile biserice~ti aparute
pana la acea data, precum ~i toata legislatia de stat privitoare la treburile biserice~ti.
0 importanta deosebita pentru dreptul canonic ~i dreptul laic romanesc au avut-o
urmatoarele nomocanoane:
Nomocanonul lui Matei Vlastare, redactat in anul 1335, cunoscut ~i sub
denumirea de Sintagma Alfabetica, structurat in 28 capitole (corespunzatoare
literelor alfabetului grecesc );
Nomocanonul lui Cotelerius (Johannes Baptista Cotelerius) alcatuit in
secolul al XV- lea, a reprezentat principalul izvor al Pravilei Mici de la
Govora, tiparita In anul 1641;
Nomocanonul lui Manuil Malaxos, alcatuit in anul 1561, de catre secretarul
Episcopiei din Teba, este eel mai cuprinzator (peste 540 capitole). El a servit
ca izvor pentru Pravila de la Targovi~te (pravila cea Mare) tiparita in anul
1652.
In ce prive~te codurile legilor de stat cu aplicare In viata Bisericii, subliniem
importanta exceptionala a Corpus Juris Civilis (Codul lui Justinian) cu cele patru mari
opere juridice: Codex, Novele, Tnstitutiones ~i Digeste, precum ~i a urmatoarelor coduri:
Ecloga, un cod de legi publicat in timpul imparatului Leon III Isaurul (716 -
740), eel care a declan~at prigoana impotriva icoanelor. Ecloga (alegere)
cuprinde texte alese din legislatia romano - bizantina din acea epoca.
Epanagoga (,,reintroducere") a repus in vigoare legile nesocotite panii atunci.
A fost elaborat in anul 884, fiind considerata o opera reprezentativa a dreptului
bizantin.
Vasilicalele (Basilicalele) cuprind 60 de carti, o colectie de legi romano -
bizantine, intocmite din porunca imparatilor Vasile Macedoneanul ~i a fiului
sau Leon al VT-lea Filozoful (886 - 912). Ele au fost declarate codul oficial al
Imperiului Bizantin, servind ca izvor pentru sistemele de drept ale lumii
cre~tine, inclusiv pentru statele romane ~i Biserica Romana.
Hexabiblul lui Constantin Harmenopol, aparut in anul 1345, s-a aplicat
oficial in Principatele Romane pana in epoca lui Alexandro loan Cuza.

140
 Teoria genera/ii
a dreptului

CAPITOLUL IX

NORMA JURIDICA

1. Definitia normei juridice

Norma juridicii: este o regula de conduita cu caracter general .$i obligatoriu,
elaborata sau recunoscuta de puterea de stat in scopul asigu,rlirii ordinii sociale, ce
poate Ji adusli la indeplinire, la nevoie, prinforfa de constrangere a statului.

2. Scopul normei juridice II reprezinta asigurarea convietuirii sociale prin

disciplinarea (orientarea) comportamentului oamenilor §i institutiilor in directia
promovarii §i intaririi relatiilor sociale in conformitate cu valorile statornicite in societate.

3. Trasaturile caracteristice ale normei juridice

Norma juridica este considerata celula de bazii a dreptului, etalonul de conduita,
modelul de comportament impus individului de catre drept. in substanta normei juridice
se regasesc cerintele pe care societatea le formuleaza pentru conduita indivizilor In
societate.
Norma juridica este elementul primar al dreptului, instituita de autoritatea publica
sau recunoscuta de aceasta.
Norma juridica este o specie de norma sociala, alaturi de norma morala, religioasa,
norma tehnica, norma de convietuire sociala.
Norma juridica este o regulli de conduitli, de comportament a unui individ ce se
manifesta In raportul sau relatia acestuia cu altcineva (individ, institutie, colectivitate
etc.).
In Dictionarul Explicativ al Limbii Romane (DEX) termenul de norma este definit
ca ,, regula, dispozifie obligatorie, jixata prin lege sau prin uz; ordine recunoscuta ca
obligatorie sau recomandabila ".
Normele sociale pe care le-am prezentat in capitolul anterior, contin in marea !or
majoritate, reguli de comportament. Ele se refera la drepturi §i obligatii corelative, precum
§i la sanctiuni in situatiile de nesocotire a acestora.
Normele juridice pot cuprinde, in afara regulilor de conduita, ~i alte prevederi care
reglementeaza continutul acestora ~i fixeaza clar mesajul pe care legiuitorul dore§te sa-1
transmita. Astfel, in continutul unor norme juridice sunt cuprinse principii generale de
drept, explicatii asupra unor termeni utilizati, definitia unor concepte §i institutii (definitia
proprietatii, contractului, infractiunii, contraventiei etc.).
J. Masquelin considera ca normajuridica este un fenomen natural §i obligatoriu in
orice grup uman organizat In comunitate, fie ca este vorba de comunitati nationale sau
intemationale sau de comunitati mai restranse.
De~i simpla in aparenta, norma juridica are un continut complex, care depa§e~te
enuntul sec al unei reguli de conduita.

141
Costica Voicu =========================

Pentru a intelege trasaturile caracteristice ale normei j uridice subliniem faptul ca

norma juridica contine dispozitiuni cu privire la ceea ce trebuie sa indeplineasca un
subiect, ceea ce acesta are dreptul sa faca sau ceea ce i se recomanda sau este
stimulat sa faca. Porta, esenta normei juridice consta, potrivit dreptului roman, in: a
ordona, a interzice, a permite, a pedepsi: irnperare, vetare, perrnitere, punire.
Georgio del Vecchio considera ca trasaturile normei juridice sunt bilateralitatea ~i
generalitatea, iar Alex Weill retine caracterul coercitiv, statal ~i abstract al normei
juridice, alaturi de generalitate, impersonalitate ~i permanenta.

a) Norma juridica are un caracter general ~i impersonal

Norma juridica prescrie o conduita, un comportament standard, destinata unui
subiect generic; ea se adreseaza difuz ~i impersonal destinatarilor sai. Norma juridica nu
se adreseaza unei persoane individualizate, nominalizate concret; ea este abstracta.
Caracterul general ~i impersonal al normei juridice nu !nseamna ca dispozitiile
acesteia se vor aplica de fiecare data pe intregul teritoriu al tarii ~i asupra intregii
populatii.
Aruncand o privire asupra legislatiei in vigoare constatam ca exista norme juridice
care se refera la parti determinante ale teritoriului (zona de frontiera, domeniul silvic,
zone defavorizate, regimul juridic al apelor, zone calamitate etc.). Exista de asemenea
norme juridice care privesc direct anumite categorii de persoane (militari ~i functionari
publici, magistrati, politi~ti, avocati, notari, elevi, studenti, cadre didactice, parinti, copii,
pensionari, handicapati, proprietari, chiria~i etc.).
Facem precizarea ca aceste limitari in spatiu ~i asupra persoanelor a efectelor
normelor juridice nu contrazic caracterul general ~i impersonal al acestora, dupa cum
nici normele juridice care reglementeaza conduita unor organe unipersonale (Pre~edintele
Romaniei, Procurorul General, Ministrul Justitiei etc.) nu i~i pierd caracterul general ~i
impersonal, intrucat legiuitorul nu a avut in vedere ca subiect al drepturilor ~i obligatiilor
persoana ftzica care ocupa la un anume moment functia respectiva. Norma juridica
vizeaza functia ca atare, indiferent de detinatorul individual al acesteia.
0 alta chestiune pe care o evidentiem in acest context vizeaza faptul ca normele
juridice nu pot cuprinde in continutul lor toate cazurile ~i toate situatiile in care se poate
afla un individ. Norma juridica nu poate fi agreata de toti cetatenii, ea nu poate multumi
pe fiecare. Important este ca norma juridica sa fie acceptata de majoritatea oamenilor, in
numele careia forta publica poate interveni i'n cazul incalcarii normelor juridice.

b) Norma juridica are un caracter obligatoriu

Am aratat mai sus ca scopul normei juridice 11 reprezinta necesitatea asigurarii
ordinii sociale. Pentru a fi realizat acest scop fundamental, norma juridica trebuie sa aiba
un caracter obligatoriu, sa fie recunoscuta ca fiind obligatorie de catre majoritatea
destinatarilor.
Norma juridica trebuie sa aiba un caracter obligatoriu pentru ca ea reglementeaza
domeniile cele mai importante ale societatii, care privesc guvernarea acesteia, ordinea
sociala, drepturile ~i libertatile fundamentale ale oamenilor. Tocmai importanta acestor

142
 Teoria genera/a
a clreptului

domenii determina ca norma juridica sa contina prevederi care nu sunt lasate la liberul
arbitru al individului; ele sunt impuse acestuia intr-o varietate de modalitati: intr-o
maniera imperativa (specifica dreptului penal §i dreptului administrativ), in maniera
permisiva specifica dreptului privat (dreptul civil, dreptul comercial etc.) sau maniera
prohibitiva.
Spre deosebire de toate celelalte norme sociale, normele juridice sunt exigibile,
adica beneficiaza de garantii exterioare, oferite de stat, pentru a fi aduse la indeplinire,
chiar prin forta coercitiva a organelor de stat specializate. Aceasta forta trebuie sa fie \'n
primul rand legitima ~i eficienta, in sensul ca este organizata §i functioneaza in baza
legilor organelor de stat, au delimitate competentele §i aplica eficient dispozitiunile
legale. Viata in societate, exigentele existentei cotidiene obliga oamenii sa-~i subordoneze
conduitele dispozitiilor cuprinse in normele juridice.
Obligativitatea normei juridice mai inseamna ~i faptul ca aceasta se aplica
imediat, din momentul intrarii in vigoare, continuu ~i necondifionat. Norma juridica nu
poate fi aplicata decat \'n termeni foarte riguro§i ~i exacti: actiunea ei efectiva \'ncepe la o
data foarte exacta ~i ce11a; actiunea ei este continua, permanenta, respectiv pana cand
norma juridica iese din vigoare. Aplicarea normei juridice este neconditionata \'n sensul ca
dreptul nu accepta conditii pentru a putea fi pus in aplicare. Cel care formuleaza conditii
este dreptul, respectiv norma juridica. Orice conditie care nu este consemnata expres in
nonnajuridica este ilegala §i nu poate influenta aplicarea dreptului.
Aplicarea imediata, continua ~i necondifionata a normelor juridice este de
natura sa asigure protectia eficienta a societatii, sa garanteze ordinea sociala, sa blocheze
§i sa infranga excesele indivizilor.
Obligativitatea este o trasatura esentiala a tuturor normelor juridice, indiferent de
domeniul in care aceasta actioneaza (public sau privat) §i de forta juridica a actului
normativ in care este inclusa. Cu alte cuvinte nu exista norme juridice obligatorii ~i altele
mai putin obligatorii. 0 norma juridica cuprinsa intr-o lege organica (de exemplu: Legea
de organizare judecatoreasca, Legea privind proprietatea publica etc.) este la fel de
obligatorie ca ~i norma juridica cuprinsa intr-o hotarare a Guvernului sau intr-o decizie
elaborata de un organ al administratiei publice (minister, prefectura etc.).
Ce s-arintampla dacii dreptul ar fi stabilit grade diferite de obligativitate?
Consecinta ar fi ruperea echilibrului juridic al societatii, dominatia bunului plac ( un
subiect ar putea spune ca respecta doar normele juridice cuprinse in legi, pentru ca sunt
elaborate de Parlarnent, iar hotararile executivului vor fi ignorate pentru ca emanii de la
un organ cu putere inferioara), dezordine sociala ~i aducerea organelor de aplicare a legii
in imposibilitatea de a acjiona potrivit cornpetentelor.
0 alta precizare, care se impune privitor la obligativitatea normei juridice:
obligativitatea normei juridice nu rezulta ~i nu este data de frecventa aplicarii in practica
a acesteia. Cu alte cuvinte, o norma nu este mai obligatorie decat altele in functie de
frecventa cu care este aplicata. In fiecare sistem de drept, exista norme juridice care se
aplica cotidian, datorita caracterului complex ~i dinamic al domeniului reglernentat
(exemple: normele juridice de drept administrativ din domeniul circulatiei rutiere,
normele juridice din domeniul dreptului muncii, al dreptului financiar-fiscal, al dreptului
civil: contractele, succesiunile etc.), dar ~i norme juridice care se aplica mai rar (domeniul

143
Costica Voicu

starii civile, normele privind falimentul bancar, normele privind acordarea cetateniei
romane etc.).
Toate normele juridice, indiferent de frecventa aplicarii lor, au caracter obligatoriu;
obligativitatea !or are aceea~i intensitate care se manifesta in maniera particulara,
specifica ramurilor de drept din care normele juridice fac parte.
Norma juridica este obligatorie pentru ca ea se aplica nu pentru interesul unei
persoane, ci In folosul convietuirii umane, pentru apiirarea ordinii sociale.

c) Norma juridica are un caracter tipic

A$a cum am aratat in paginile anterioare, scopul fundamental al dreptului este
acela de a forma, de a reglementa, un tip, un model de conduita pentru participantii la
viata societatii (persoane fizice, colectivitati umane, institutii, organe ale statului etc.).
Norma de drept i$i propune $i trebuie sa realizeze coduri de conduita, sa uniformizeze
actiunile subiectelor de drept, sa elimine diferentele individuale nesemnificative, totul In
raport cu interesele esentiale ale societatii, care trebuie protejate.
Pentru a realiza acest obiectiv, pentru a ajunge la aceasta finalitate, legiuitorul
(creatorul normelor juridice) analizeaza atent fiecare set de relatii sociale $i extrage de
aici ceea ce este general $i universal, ceea ce este dominant. Pe aceasta baza legiuitorul
construie$te tipul de conduita, de comportament pentru subiectii care actioneaza in acel
manunchi (set) de relatii sociale.
Norma juridica impune participantilor la circuitul juridic o conduita tip prin care
incearca sa desavar$easca procesul de socializare a indivizilor. In concret, norm a juridica
ll invata pe om modul de a trai in societate prin faptul ca li impune norma tip de conduita.
Sigur, ca aceasta misiune a dreptului nu este U$oara. In constructia normei juridice,
in realizarea tipului de conduita, legiuitorul trebuie sa aiba in vedere elementele faptice,
concrete, ale realitatilor sociale existente la momentul respectiv.
in primul rand, trebuie acceptata existenta tendintei organice a fiintei umane spre
independenta In gandire $i actiune, \'n capacitatea sa de a-$i proiecta $i realiza propria
personalitate, in inclinatia de a se opune unor norme ce ii ingradesc libertatea de actiune
etc.
in al doilea rand, legiuitorul trebuie sa aiba in vedere cre$terea continua a gradului
de complexitate ~i dinamism a realitatii sociale, modificarile de esenta ce se produc la
nivel macrosocial, dar $i \'n universul de actiune ~i gandire al individului, influenta pe care
o exercitii asupra societatii factorii externi, internationali $i regionali.
in al treilea rand, legiuitorul trebuie sa piece de la realitatea concreta care
evidentiaza dependenta individului fata de cadrul social, nevoia intima a acestuia de a se
supune unor norme, efortul lui pentru integrare spre a se conforma legilor. in egalii
masura legiuitorul trebuie sa accepte situatii de fapt $i fenomene care apar $i se
consolideaza in societate : fenomenul de instrainare a individului, proliferarea violentelor,
excesiva birocratizare a unor institutii ale statului, manifestarea elementelor de crizii
intrafamilialii, criza educationalii, expansiunea terorismului ~i a criminalitatii organizate
etc.

144
 Teoria genera/ii
a dreptului

d) Norma jurididi implica un raport intersubiectiv

Atunci cand am afinnat faptul ca norma juridica are un continut complex ~i
beneficiaza de trasaturi caracteristice bine definite, am dorit sa evidentiem imprejurarea
ca, prin insa~i esenta sa, nonnajuridica a~eaza omul in raporturi complexe cu semenii sai,
cu statul ~i institutiile acestuia.
Norma juridica nu plaseaza in continutul sau omul imaginat de o forJ:a divina, omul
ca fi'iptura desprinsa de realitatea concreta, ci omul real aflat intr-o infinitate de legaturi
sociale, omul lnzestrat cu drepturi ~i obligatii participant activ la circuitul juridic pe care
societatea 11 genereazii.
Din aceasta perspectiva putem vorbi de caracterul bilateral al normei juridice,
care implica ideea de reciprocitate. Participarea unui individ la circuitul juridic presupune
o permanenta ~i constanta raportare a acestuia la ceilalti indivizi. Obligatia unui subiect
de drept fata de alt subiect de drept implica o limitare a actiunilor lor, o limitare care
favorizeaza libertatea, care aprinde scanteia ~i intretine focul comuniciirii umane ~i a
convietuirii indivizilor In societate.
Viata ne obliga sa fim concesivi, sa nu absolutizam drepturile noastre ~i sa cerem a
fi ~terse obligatiile noastre. Conduita concesiva ne este uneori impusa, sub sanctiunea
pedepsei, pentru ca altfel ciocnirea conduitelor ar conduce la anarhie ~i dezechilibru. Un
exemplu este edificator: legiuitorul ne cere printr-o lege, sa fim intelegatori, ~i sa
acceptam, ca o obligatie, faptul de a plati un procent din drepturile noastre salariale
pentru ajutorarea unor categorii defavorizate (handicapati, sinistrati etc.). Un alt exemplu
11 constituie suita actelor normative (legi, hotarari de Guvern) elaborate in Romania cu
privire la drepturile acordate participantilor la Revolutia din Decembrie 1989, a celor
raniti, a urma~ilor celor uci~i etc. Normele juridice adoptate In aceasta materie au creat o
suma de drepturi pentru categoriile de persoane amintite ~i, pe cale de consecinta, o suma
de obligatii pentru statul roman. Aici este vorba de o suita lntreaga de concesii pe care
statul le-a acceptat, fi'ira sa existe, in contrapondere, obligatii corespunzatoare din partea
beneficiarilor. Fara a introduce in ecuatie factorul politic, trebuie sa evidentiem ca in
unele situatii legiuitorul creeaza voit dezechilibre intre participanfii la viatajuridica (a se
vedea ~i reglementarile privind restituirea proprietatilor nationalizate, regimul chiria~ilor,
facilitatile acordate investitorilor straini In Romania etc.).
In conceptia Prof. Gh. Avornic de la Universitatea de stat din Republica
Moldova, normei juridice Ii sunt inerente urmatoarele trasaturi caracteristice rara de care
ea nu poate fi conceputa: caracterul statal, caracterul coercitiv, generalitatea ~i
obligativitatea.

*
* *
Pentru intelegerea trasaturilor caracteristice ale normei juridice in acceptiunea ei
clasica, trebuie sa alaturam la cele prezentate mai sus ~i nuantele specifice ale unor
norme-principii, norme-cadru, norme-definitii sau norme-sarcini, precum ~i nevoia
de a delimita norrna juridica de norma individuala.

145
Costica Voicu ========================

in sistemul nostru de drept identificam cu u~urinta norme juridice care stabilesc

principii cu caracter general, care vizeaza intregul sistem de drept sau o anumita ramura a
dreptului, dar care nu fixeaza un comportament punctual, concret. Exista, totodata, norme
juridice care definesc concepte, institutii juridice sau care reglementeaza atributii pentru
un an um it subiect de drept determinat, nominalizat (organ al statului, instanta de judecata,
organ administrativ etc.).
Constitutia Romaniei, actul normativ fundamental al dreptului nostru, contine
norme de principiu, prin care sunt reglementate realitati concrete ale vietii social-politice
sau prin care sunt stabilite unele :finalitati ale activitatii statale. De exemplu, titlul I al
Constitutiei Romaniei, intitulat ,,Principii generate", define~te caracteristicile ~i
principiile fundamentate ale statului roman (Romania este stat national, suveran ~i
independent, unitar ~i indivizibil, stat de drept, social ~i democratic). Aceste prevederi
sunt mai mult decat norme obligatorii, ele sunt norme-principii pentru ca fixeaza in
continutul lor principii ce calauzesc intregul nostru sistem de drept.
Si alte domenii sunt reglementate de acte normative ce contin asemenea norme-
principii: codul penal, codul civil, codul de procedura penala cuprinde capitole
introductive intitulate ,,Dispozitii generale" sau ,,Principii Generate" In care sunt definite
principiile ce guverneaza domeniul reglementat, toate celetalte norme juridice cuprinse In
aceste coduri urmand sa fie interpretate ~i puse in aplicare potrivit principiitor enuntate.
In alte acte normative sunt definite, prin intermediul normelor juridice, anumite
concepte. De exemplu, Codul Familiei define~te rudenia intr-o maniera clara, ce nu da
posibilitatea la vreo interpretare.

4. Structura normei juridice

Trasaturile caracteristice ale normei juridice au pus in evidenta rolul acesteia de a
exptica reatitatea juridica, norma juridica reprezentand vectorul prin intermediut caruia
tegiuitorul ajunge ~i comunica cu subiectul de drept.
Pentru a fi receptata cat mai u~or, norma juridica trebuie sa aiba o organizare
interna, o structura corespunzatoare, o logica proprie.
in baza acestei cerinte, legiuitorul va prescrie in norma juridica o anumita conduita
(una/unele drepturi ~i obligatii), conduita care i se impune subiectului intr-un anume
context (In anumite lmprejurari) ~i In legatura cu care este fixata o sanctiune.
Receptionand norma juridica, subiectul poate sa adopte una din urmatoarete
variante de comportament:
- sa actioneze in conformitate cu conduita prescrisa de norma juridica, adica sa se
conformeze acesteia;
- sa se abtina de la o actiune pe care norma o prescrie;
- sa incalce norma actionand contrar conduitei prescrise de aceasta.
Structura interna are in vedere structura logica a normei, iar structura externa
se refera la constructia tehnico-legislativa a normei, adica modul ei de exprimare In
cadrul unui act normativ.

146
 Teoria genera/ii
adreptului

a) Structura logica a normei juridice

Ideea de baza de la care porne~te legiuitorul in constructia unei norme juridice este
aceea ca norma juridica trebuie sa raspunda cerintelor privitoare la buna organizare a
relatiilor din societate, in sensul ca aceasta nu trebuie sa contrazica logica actiunii sociale.
Pornind de la acest deziderat, din punct de vedere al structurii sale logice, norma
juridica are In componenta sa urmatoarele trei elemente: ipoteza, dispozitia ~i
sanctiunea. Ne aflam, a~adar, In prezenta unei structuri trihotomice (trihotomic=lmpa11it
in trei).
IPOTEZA - este acea parte a normei juridice in care legiuitorul stabile~te
(fixeaza) conditiile, imprejurarile sau faptele in care intra in actiune
norma, precum ~i categoria subiectilor de drept.
Clasificarea ipotezelor
- ipoteze strict determinate - care stabilesc exact conditiile de aplicare a
dispozitiei normei juridice.
Exemple: - pentru obtinerea autorizatiei necesare organizarii jocurilor de noroc,
prin lege sunt prevazute toate conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un agent
economic pentru a beneficia de acest drept;
o banca este considerata insolvabila, daca se at1a intr-una din urmatoarele situatii:
- banca nu a onorat integral creantele certe, lichide ~i exigibile, eel putin 30 de zile,
~i valoarea obligatiilor bancii dep~e~te valoarea activului sau.
- ipoteze relativ determinate sunt cele in care conditiile ~i imprejurarile de
aplicare a dispozitiei, prin natura lor, nu pot fi formulate in mod detaliat.
- ipoteze simple sunt cele in care este formulata o singura conditie sau imprejurare
pentru a se aplica dispozitia normei juridice.
- ipoteze complexe sunt cele In care sunt formulate mai multe conditii ~i
lmprejurari pentru a se aplica dispozitia normei juridice.
DISPOZl'fIA - este definita ca acel element al structurii logice a normei
juridice care prevede conduita ce trebuie urmata in cazul
ipotezei formulate.
Cu alte cuvinte, dispozitia este acea parte componenta a normei juridice in care
sunt formulate drepturile ~i obligatiile subiectelor nominalizate sau vizate generic de
norma juridica respectiva.
Dispozitia reprezinta miezul normei juridice. In dispozitia normei juridice poate fi
formulata o conduita obligatorie (un ordin, o comanda a legiuitorului), ca de exemplu:
obligatia proprietarului de imobil de a plati impozitul pana la un anumit termen; obligatia
instantei de judecata de a dispune citare partilor la primirea actiunii; obligatia bi'incilor
straine de a notifica Banca Nationala a Romaniei pentru deschiderea de reprezentante in
Romania, in conforn1itate cu reglementarile date de aceasta etc.
Dispozitia normei juridice poate sa formuleze obligatia pentru un subiect de a se
abtine de la savar~irea unei fapte (exemple: obligatia de a nu conduce autoturismul fiira
permis de conducere, in stare de ebrietate; obligatia invinuitului de a nu parasi localitatea
a~a cum a decis instanta de judecata etc.).

147
Costica Voicu

Dispozitia normei juridice poate sii formuleze, de asemenea anumite permisiuni

(exemple Banca Nationalii a Romaniei poate cere unui solicitant sii prezinte orice
informatie ~i documente suplimentare - art.12 din Legea bancarii; la nivelul judetelor ~i al
municipiului Bucure~ti se pot constitui structuri operative - art. 19, alin. 4 din Legea nr.
21 /1999 pentru prevenirea ~i sanctionarea spiiliirii banilor etc.
Clasificarea dispozitiilor
Dupii modul In care este prescrisii conduita subiectilor, dispozitiile pot fi:
- dispozitii determinate sunt cele care stabilesc categoric drepturile ~i obligatiile
subiectilor vizati in formuliiri de genul: trebuie, are dreptul, este obligat, este interzis, este
autorizat, este lndreptatit etc.;
- dispozitii relativ determinate sunt cele care stabilesc variante de conduitii sau
limite ale conduitei, urmand ca subiectii sii aleagii una dintre ele. Exemplu: art. 36 din
Codul familiei prevede ca ,,la desfacerea ciisiitoriei, bunurile comune se impart intre soti,
potrivit invoielii acestora. Dacii sotii nu se invoiesc asupra impiirtirii bunurilor comune,
va hotari instanta judecatoreascii". In acest exemplu, dispozitia este relativ determinatii,
deoarece nu se spune cat revine unuia sau altuia, ramanand ca sotii sii stabileasdi intre ei
cum sale imparta, iar in situatia cand nu au ajuns la o intelegere, atunci intervine instanta
judeciitoreasca, care va hotari asupra modului de l'mpiirtire a bunurilor.
SANCTJUNEA - este al treilea element structural al normei juridice, care
precizeazii urmiirile, consecintele ce apar in cazul
nerespectiirii dispozitiei normei juridice.
Sanctiunea reprezintii modul de reactie, riispunsul juridic al societatii fatii de
conduita neconformii cu dispozitia normei de drept, miisurile concrete luate impotriva
persoanelor care au inciilcat legea. Aceste masuri sunt aduse la indeplinire, la nevoie, prin
actiunea organelor specializate ale statului.
Sanctiunea se poate referi lnsa ~i la masuri de stimulare, de cointeresare a
subiectului astfel ca acesta sii urmeze conduita dorita.
Acestea sunt sanctiuni pozitive.
In functie de natu~a raporturilor sociale reglementate, de importanta intereselor ~i
valorilor protejate, de pericolul social pe care 11 reprezinta actele de inciilcare, sanctiunile
cunosc mai multe clasificiiri.
Dupa natura lor sanctiunile sunt:
- sancpuni civile, specifice dreptului civil, care la randul lor pot fi: sanctiuni referitoare
la actele private (anularea actului ilegal ~i restabilirea situatiei anterioare), sanctiuni referitoare
la drepturile personale nepatrimoniale (publicarea hotiirarii judecatore~ti In presii);
- sanctiuni penale, specifice dreptului penal, pot fi la randul lor sanctiuni privative
de libertate (inchisoarea), pecuniare (amenda penala), accesorii (deciiderea din anumite
drepturi);
- sanctiuni administrative,,_ pot fi privative de libertate (inchisoarea
contraventionala), pecuniare (amenda administrativa) sau de altii natura (mustrare,
avertisment etc.).
Dupii gradul lor de determinare sanctiunile sunt:

148
 Teoria genera/a
a dreptului

- sanctiuni absolut determinate sunt cele precis stabilite ~i care nu lasa Joe de
interpretari;
- sanctiuni relativ determinate sunt acelea care se pot stabili in mod concret dintr-un
cadru mai larg, ill functie de gravitatea actului de J'ncalcare a legii. Exemplu: art. 69 din
Legea Bancara ,,Banca Nationala poate aplica unnatoarele sanctiuni: avertisment scris dat
bancii, limitarea operatiunilor bancii, amenda aplicata bancii, retragerea aprobarii date
conducatorilor bancii, retragerea autorizatiei bancii";
- sanctiuni alternative sunt cele in care organul de stat are de ales intre mai multe
sanctiuni (de exemplu, inchisoare sau amenda);
- sanctiuni cumulative sunt cele in care organul de aplicare trebuie sa aplice doua
sau mai multe sanctiuni (inchisoare ~i amendii, sau amenda ~i retragerea autorizatiei de
functionare a unui agent economic etc.).
Sanctiunea normei juridice se caracterizeaza prin legalitate, adica se aplica numai
conform legilor in vigoare ~i reprezinta atributul exclusiv al organelor competente,
prevazute de actele normative.
b) Structura tehnico-legislativa a normei juridice
Spre deosebire de structura logica a normei juridice unde cele trei elemente
componente (ipoteza, dispozitia, sanctiunea) alcatuiesc partea statica, interna ~i stabila a
nonnei juridice, structura tehnico-legislativa a normei juridice are in vedere forma
exterioara de exprimare a continutului, la redactarea ei, care trebuie sa fie concreta,
concisa ~i clara.
De ce este nevoie ~i de o structura tehnico-legislativa a normeijuridice?
- in primul rand, pentru ca nu in toate n01mele juridice sunt formulate expres cele
trei elemente (ipoteza, dispozitia ~i sanctiunea);
- in al doilea rand, pentru ca in numeroase acte normative normele juridice nu
cuprind decat unul sau doua elemente, celalalt sau celelalte urmand a fi deduse pe calea
interpretarii logice, sau urmand a fi gasite in continutul altei norme juridice din cuprinsul
aceluia~i act normativ sau a altui act normativ;
- in al treilea rand, pentru ca structura tehnico-legislativa nu se suprapune
intotdeauna, nu este constant identica, cu structura logico-juridica a normei juridice;
- in al patrulea rand, pentru ca structura tehnico-legislativa vizeaza structura
externa ~i dinamica a normei juridice. Aceasta structura trebuie sa raspunda cerintelor de
celeritate (rapiditate) pe care le impune opera de elaborare legislativa lntr-un stat, in
diferite etape ale dezvoltarii sale. Ea trebuie sa fie in pas cu principiile ~i regulile generale
de tehnica juridica.
Este cunoscut faptul ca normele juridice se cuprind intr-un act normativ (lege,
hotarare de Guvern, ordonanta, ordonanta de urgenta, decret, decizii etc.), care are o
anumita structura tehnica.
Elementul de baza al actului normativ este articolul care, in general, contine o
reglementare de sine statatoare, formulata intr-o propozitie gramaticala sau lntr-o fraza In
limba oficiala a statului.
Adeseori un articol poate cuprinde una sau chiar mai multe norme juridice, dupa
cum o norma juridica poate fi cuprinsa in mai multe articole elementele ei putand fi
identificate prin coroborare.

149
Costica Voicu =========================

Pentru ca reprezinta subdiviziunea cea mai mica a actului normativ, articolul

trebuie sa fie omogen, uni tar, accesibil intelegerii de catre cei carora li se adreseaza.
Alineatul reprezinta un segment, o parte dintr-un articol ~i poate ft format, dupa
caz, dintr-o propozitie, o fraza sau mai multe fraze.
In concluzie, structura tehnico-legislativa are in vedere modul in care sunt
enuntate, formulate normele juridice in cadrul actelor normative.

*
* *
0 problema discutata in literatura juridica de specialitate se refera la structura
normelor de drept international public. Este vorba de rolul sanctiunii in dreptul
international care este un drept consensual, iar normele sale sunt obligatorii pentru statele
care au ratificat, au acceptat aceste norme. Ratificarea tratatelor internationale obliga
statele sa aplice normele cu buna-credinta.
Sanctiunile prevazute in normele de drept international public prezinta unele
caracteristici, determinate de pozitia specifica a dreptului international In raport cu
dreptul intern.
Diferendele apa.rute intre state trebuie sa se rezolve prin mijloace pa~nice, pe calea
negocierilor ~i tratativelor, fiind interzisa utilizarea fortei in relatiile dintre state.
Constrangerea militara sau de alta natura (blocade economice, embargouri etc.)
este recunoscuta doar cu titlu de exceptie ~i numai in conditiile prevazute de Carta ONU.
in art. 51 al acestui document fundamental al comunitatii internationale se stipuleaza
faptul ca ,,constrangerea poate ft utilizata individual sau colectiv''. Consiliul de Securitate
al ONU poate aplica masuri de constrangere militara sau nemilitara impotriva unui stat
care s-a fiicut vinovat de savar~irea unor acte ce ameninta sau incalca pacea, sau
constituie act de agresiune (Exemple: interventia militara colectiva a fortelor ONU in Irak
ca urmare a agresiunii acestui stat asupra statului Kuweit; interventia fortelor aliate
NATO in Kosovo - 1999, :Iara autorizarea Consiliului de Securitate, interventie care a fost
in fapt o agresiune militara asupra Iugoslaviei, motivata de incalcarea grosolana a
drepturilor albanezilor din provincia Kosovo).

5. Clasificarea normelor juridice

a) Dupa criteriul ramurii de drept, respectiv dupa obiectul reglementarii juridice
~i al metodelor de reglementare utilizate, normele juridice sunt: norme juridice de drept
civil, de drept penal, de drept administrativ, de drept constitutional, de dreptul familiei de
drept comercial, de drept financiar etc.
- Normele juridice de drept penal reglementeaza relatii sociale de aparare
sociala; ele previid fapte periculoase pentru valorile sociale ~i le interzice prin aplicarea
sanctiunii penale. Norma penala este o norma de incriminare; Cu privire la structura
interna (logico-juridica) a normei penale s-au exprimat doua opinii diferite: prima

150
 Teoria genera/a
adreptului

exprima faptul ca norma penala are o structura trihotomica (ipoteza, dispozitia ~i

sanctiunea); a doua opinie sustine structura dihotomica, adica norma penala ar cuprinde
numai doua elemente (dispozitia ~i sanctiunea). in aceasta a doua opinie, pe care o
imbrati~am, dispozitia prescrie acfiunea sau inactiunea interzisa in legatura cu o anumita
valoare sociala (viata, sanatatea, proprietatea, statul etc.). Prescrierea faptei ~i a
conditiilor in care aceasta este considerata actiune nu reprezinta o ipoteza. Savar~irea
faptei interzise nu este nici ea ipoteza ci chiar incalcarea dispozitiei.
- Norme juridice de drept civil reglementeaza relatiile sociale privitoare la
regimul persoanelor (fizice ~i juridice ), regimul bunurilor, al obligatiilor, contractelor ~i
succesiunilor.
- Norme juridice de drept procesual penal prescriu ce organe sunt chemate sa
indeplineasca activitatile necesare realizarii procesului penal ~i ce atributii are fiecare
organ, prin ce acte sau operatiuni se indeplinesc activitatile procesuale de catre organele
~i persoanele chemate in proces, ce drepturi ~i indatoriri au acestea.
- Norme juridice de drept constitutional reglementeaza relatiile specifice care
apar ~i se dezvolta in activitatea de instaurare, mentinere ~i exercitare a puterii de stat,
relatiile in legatura cu structura de stat, organizarea administrativ-teritoriala, cetatenia ~i
statutul juridic al cetateanului, organizarea politica etc.
- Norme juridice de drept administrativ reglementeaza relatiile sociale din sfera
administratiei publice, precum ~i pe cele de natura conflictuala, dintre autoritatile publice
sau alte autoritati statale, pe de o parte, ~i cei vatamati in drepturile lor prin actele emise
de aceste autoritati, pe de alta pa1ie.
b) Dupa criteriul fortei juridice a actului normativ in care se afla cuprinsa
norma juridica, acestea sunt:
norme juridice constitutionale (cuprinse in Cons ti tu tie);
norme juridice cuprinse in legi (legea fiind actul normativ cu cea mai mare
fortajuridica, elaborat de Parlament);
norme juridice cuprinse in decrete (decretele sunt acte normative elaborate
de Pre~edintele Romaniei);
norme juridice cuprinse in Hotarari de Guvern ~i Ordonante
guvernarnentale elaborate de puterea executiva;
norme juridice cuprinse in acte normative elaborate de organele
administratiei locale (decizii) care au o sfera de aplicabilitate limitata la
competenta teritoriala Gudet, municipiu, ora~, comuna) a organului care a
emis actul.
c) Dupa criteriul structurii interne (logico-juridice), respectiv dupa modul de
cuprindere a elementelor structurale (ipoteza, dispozitia, sanctiunea) normele juridice sunt:
norme juridice complete: cele care cuprind in articolul din actul normativ
in care sunt incluse, toate cele trei elemente structurale constitutive.
Mentionam ca majoritatea normelor juridice sunt complete;
norme juridice incomplete: cele care nu cuprind toate cele trei elemente,
ele completandu-se cu alte n01me juridice din continutul acelui~i act normativ
sau de alte acte normative. Aceste norme incomplete se clasifica la randul lor,
in norme de trimitere ~i norme in alb. Normele juridice de trimitere sunt cele

151
Costica Voicu

care se completeaza cu norme din acel~i act normativ sau din alte acte
normative aflate in vigoare. Normele juridice in alb sunt cele ce se
completeaza cu dispozitii din acte normative ce ormeaza sa apara.
d) Dopa criteriol sferei de aplicare normele juridice se clasifica in:
- norme joridice generale sunt cele care au sfera cea mai larga de aplicabilitate
intr-un domeniu sau intr-o ramura de drept (exemple: normele juridice cuprinse in partea
generala a Codului penal; unele reglementari cuprinse In Codul Civil se aplicii ~i In
dreptul comercial);
- norme joridice speciale sunt cele care se aplica unor categorii restranse de
relatii sociale, ele derogii de la dreptul comun. Exemple: normele juridice din cuprinsul
legilor speciale care cuprind ~i dispozitiuni penale: Legea pentru prevenirea ~i
sanctionarea spalarii banilor, Legea pentru protectia drepturilor de autor, Legea pentru
combaterea evaziunii fiscale etc.;
- norme joridice de exceptie sunt cele care completeazii normele generale sau
speciale, rara ca aceasta exceptie sa fie considerata o atingere adusa ordinii generale de
drept. De exemplu: Codul familiei fixeazii varsta minima pentru casiitorie la 18 ani
biirbatul ~i 16 ani femeia. Aceastii regula este completata printr-o exceptie: pentru motive
temeinice se poate incuviinta ciisatoria femeii care a implinit 15 ani. Un alt exemplu: Art.
53 din Legea bancarii (Legea nr. 58/1998) prevede ca ,,Biincile nu se pot angaja In
tranzactii cu bunuri mobile ~i imobile". Se excepteaza tranzactiile cu astfel de bunuri
necesare desfii~uriirii activitatii ~i pentru folosinta salariatilor, precum ~i tranzactiile cu
bunuri mobile ~i imobile dobandite ca urmare a executiirii creantelor biincii.
e) Dopa criteriol gradoloi ~i intensitatii incidentei, normele juridice se clasifica
in:
- norme joridice-principii, sunt cele cuprinse de obicei in Constitutii (legile
fundamentale ale sistemelor de drept), In Declaratii (exemplu: Declaratia Universalii a
Drepturilor Omului) sau sunt deduse prin interpretarea altar norme juridice. Aceste
norme, denumite ~i normele cardinale ale dreptului se impun cu o forta specificii In
con~tiinta comunii. De exemplu: respectul reciproc al vietii, principiul justitiei sociale,
respectarea conventiilor, prezumtia de nevinovatie etc.
- norme joridice-mijloace, sunt cele care asigurii aplicarea normelor principii la
specificul domeniilor reglementate ( domeniul invatamantului, siiniitiitii, sfera relatiilor
contractuale etc.).
t) Dopa criteriol modoloi de reglementare a condoitei, normele juridice sunt:
- norme joridice onerative, sunt acele norme juridice care obliga subiectul sa faca
ceva, sii siivar~eascii o actiune concretii (termenul de onerativ vine din latinescul onus-
oneris care lnseamnii sarcinii, obligatie). Exemple: conduciitorul auto care comite un
accident de circulatie este obligat sii transporte victima la eel mai apropiat spital; piirintii
sunt obligati sii acorde ingrijiri copiilor; persoanele juridice sunt mentionate in art. 8 din
Legea pentru prevenirea ~i sanctionarea spiilarii banilor: biinci de investitii, de asiguriiri
etc. au obligatia sii stabileasca identitatea clientilor pentru orice tranzactie a carei limitii
maxima este de 10.000 EURO; persoanele care doresc sii se casatoreasca trebuie sa-~i
exprime acordul in fata ofiterului stiirii civile etc.

152
 Teoria genera/ii
adreptului

- norme juridice prohibitive, sunt cele care obliga subiectul sa se abtina de la

savar~irea unor actiuni, a unor fapte concrete. Cele mai multe norme prohibitive le gasim
in dreptul penal ~i dreptul administrativ, prin care se interzic furtul, violul, omorul,
talhiiria, pirateria, se interzic faptele de tulburare a ordinii ~i lini~tii publice etc. Normele
juridice onerative ~i prohibitive sunt cunoscute ~i definite ca norme juridice imperative,
intrucat legiuitorul comanda subiectului sa faca, sa execute ceva concret sau sa se abtina
de la o anumita conduita.
- norme juridice permisive, sunt acele norme care nici nu obliga, nici nu interzic o
anumita conduita. Ele permit subiectului sa aleaga o conduita, un comportament care insa nu
poate lncalca sau afecta ordinea de drept (este permis tot ceea ce legea nu interzice). Astfel,
dreptul la recurs al partilor in proces este o forma juridica permisivii, pentru ca lasa la
latitudinea, la aprecierea piirjilor daca uzeaza sau nu de aceasta cale de atac.
Norma juridica permisiva se poate transforma in norma imperativa, situatie in care
se nume~te norma supletiva.
Norma supletiva ofera subiectilor posibilitatea de a opta, de a alege, pentru o
conduita ~i numai dacii dreptul la optiune nu a fost exercitat de ei intr-un interval de timp,
norma supletiva este cea care stabile~te conduita subiectilor. Exemplu: In caz de divort
partile se pot invoi in legatura cu numele pe care-I vor purta dupa desfacerea casatoriei,
iar instanta de judecata ia act de invoiala partilor consemnand-o in hotararea de divort.
Daca insa partile nu utilizeaza aceasta libertate, instanta este obligata sa hotarasca ~i in
legatura cu nmnele ce urmeaza sa-1 poarte fo~tii soti dupa desfacerea casatoriei.
g) Alte categorii de norme juridice
- norme juridice organizatorice sunt cele care privesc organizarea institutiilor ~i
organismelor sociale, In continutul normelor fiind reglementate: modul de \'nfiintare,
scopurile, competentele, relatiile cu alte institutii. Scopul primordial al acestei norme este
acela de a fundamenta cadrul legal de functionare a institutiilor ~i organismelor
respective. Exemple: legile de organizare ~i functionare a ministerelor, Curtii
Constitutionale, Avocatului Poporului, Consiliului Superior al Magistraturii, Legea de
organizare ~i functionare a Politiei Romane etc.
- norme juridice punitive sunt cele prin care se aplica sanctiuni (masuri de
pedepsire a celor care au lncalcat dispozitiile legale) potrivit procedurilor pe care legea le
stabile~te.
- norme juridice stimulative sunt cele care prevad mijloace ~i forme de
cointeresare a subiectilor: distinctii, premii, decoratii, recompense, titluri de onoare; ele
precizeaza cu exactitate conditiile In care acestea pot ti acordate de catre institutiile ~i
organele abilitate de lege.

6. Actiunea normei juridice

Legiuitorul din toate timpurile a edictat legi pentru ca acestea sa fie aplicate; scopul
legilor consta in protejarea valorilor sociale, in garantarea drepturilor ~i libertatilor
fundamentale ale omului, in asigurarea ordinii de drept, a ordinii sociale.
Normele juridice actioneaza pe trei vectori principali: in timp, in spatiu ~i
asupra persoanelor.

153
Costica Voicu

Regula generala este ca norma juridica actioneazii pe timp nedeterminat, intr-un

spapu limitat la teritoriul statului ~i asupra unor categorii de persoane care sunt angrenate in
circuitul juridic.

a) AC'flUNEA IN TIMP A NORMEI JURIDICE

Romanii spuneau ,,tempus regit actum" (timpul guvemeaza actul juridic) in sensul
duratei normei juridice, durata delimitata intre doua borne exacte: data de la care intra in
vigoare ~i data piina la care este in vigoare.
Istoria dreptului a cunoscut norme juridice cu actiune foarte indelungata in timp:
este deja clasic exemplul Legii celor XTT Table, care a rezistat, cu unele modificari
nesemnificative, peste 1000 de ani, dupa cum dreptul islamic actual cuprinde norme
juridice fixate In Coran acum mai bine de 1300 de ani.
Dreptul modem, aplicabil in statele contemporane, functioneaza la o alta turatie: s-au
produs ~i se produc schimbari importante in dinamica actului de elaborare, de creatie a
dreptului. Se vorbe~te din ce in ce mai mult despre o supraincalzire a mecanismului de
reglementare juridica, despre presiunea sub care lucreaza organele legislative, despre
timpul care nu mai are rabdare ~i cere adoptarea in regim de urgenta a noi reglementari
juridice, necesare bunei funqionari a societatii.
Oriciit de bine construite, de moderne ~i limpezi ar fi normele juridice, acestea
ajung la un moment <lat nu numai sa nu mai poata raspunda nevoilor societatii, dar se
transforma 'in piedica 'in calea progresului social ~i juridic.
Norma juridica, ca celula fundamentala a dreptului, are ciclul ei propriu de
viata: este creata (se na~te), produce efecte (traie~te efectiv) ~i moare (nu mai poate
reglementa domeniul respectiv) pentru ca au disparut chiar realitatile ~i nevoile care au
creat-o, care au impus-o in sistemul de drept.
Tntr-un interval de timp ~i 'intr-un spatiu determinat asistam la coexistenta unor
norme juridice anacronice, aliituri de norme juridice noi, modeme, intre care pot sa apara
conflicte in procesul de aplicare concreta a continutului acestuia. Succesiunea In timp a
normelor juridice, precum ~i coexistenta lor in spatiu, au obligat legiuitorul sa impuna
reguli care sa tina sub control aceasta situatie.
Pentru explicarea in maniera didactica a actiunii in timp a normei juridice avem in
vedere trei momente:
- intrarea in vigoare a normeijuridice;
- actiunea in timp a normei juridice;
- ie~irea din vigoare a normei juridice.
Intrarea in vigoare a normei juridice se refera la data concreta la care actul
normativ care contine normajuridica 'incepe sa actioneze ~i devine opozabil subiectilor de
drept.
Pentru aceasta, legiuitorul (creatorul normei juridice) trebuie sa aduca la cuno~tinta
publica a cetatenilor, a institutiilor ~i organelor de stat precum ~i tuturor celor chemati sa
respecte legea, continutul actului normativ elaborat.
Aducerea la cuno~tinta publicului se face, de regula, prin publicarea actelor
normative, cu deosebire a legilor, hotariirilor ~i ordonantelor guvernamentale precum ~i a

154
 Teoria genera/ii
a dreptului

celor emise de organele centrale de stat, intr-o publicatie oficiala, respectiv in Monitorul
Oficial al Romaniei.
Cum ~i cine stabile~te data intrarii in vigoare a legii sau a celorlalte acte normative?

Regula privind intrarea in vigoare a normei juridice este stabilita de

Constitutia Romaniei in art. 78 ,,legea se publica in Monitorul Oficial al Romaniei ~i
intra in vigoare la 3 zile de la data publicarii sau la o data ulterioara prevazuta in
textul ei". Termenul de 3 zile se calculeaza pe zile calendaristice.
0 exceptie de la aceasta regula o reprezinta dispozitia art. 115 alin. 5 din
Constitutie care prevede: ,,Ordonanta de urgenta intra in vigoare numai dupa depunerea
sa spre dezbatere in procedura de urgenta la camera competenta sa fie sesizata ~i dupa
publicarea ei in Monitorul Oficial al Romaniei". Aceasta exceptie este justificata de
existenta unei situatii a carei reglementare nu poate ft amanata.
PRECIZARE: data intrarii in vigoare a actelor normative nu trebuie confundata cu
data la care actul normativ a fost adoptat de Parlament ~i apoi promulgat de pre~edintele
tarii.
Tn momentul intrarii sale in vigoare norma juridica guverneaza relatiile sociale:
nimeni nu mai poate invoca necunoa~terea normelor juridice. Functioneaza prezumtia
absoluta a cunoa~terii legii, prezumtie care nu poate fi rastumata prin proba contrarie.
Necunoa~terea dreptului nu conduce decat la vatamarea intereselor individului. Cel ce nu
cunoa~te dreptul este un infirm, un handicapat, pentru ca nu-~i cunoa~te drepturile ~i nici
obligatiile, fiind in postura unui izolat social, predispus permanent sa incalce legea ~i in
situatia de a fi victima a propriei ignorante.
Cu privire la acest aspect, prof. Toan Vida formuleaza urmatoarele opinii: ,,de~i
aducerea la cuno~tinta publica a legii ~i a altar acte normative se face prin publicatiile
oficiale ale statului, principiul nemo censetur ignorare legem ramane un deziderat in
lumea de azi, caracterizata printr-o adevarata inflatie legislativa, devenind (principiul) o
simpla fictiune juridica. Intrarea in vigoare a legii cunoa~te in practica ~i alte moduri de
manifestare. Astfel, exista legi care stabilesc intrarea progresiva a acestora in vigoare (la
90 de zile, la un an de zile etc.), situatii justificate de necesitatea asigurarii mai intai a
masurilor organizatorice pentru ca legea sa poata apoi intra In vigoare. Normele juridice
cuprinse in deciziile Curtii Constitutionale sau ale Inaltei Curti de Casatie ~i Justitie, intra
In vigoare la data publicarii acestor decizii In Monitorul Oficial al Romaniei". (Revista
,,Dreptul" nr. 12/2004 pag. 85-86).

Principiile acfiunii in timp a normei juridice

Din momentul intrarii sale in vigoare, norma juridica devine activa ~i actioneaza
pentru viitor.
in art. 15, alin. 2 din Constitutia Romaniei se precizeaza: ,,Legea dispune numai
pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile".
Aceasta inseamna ca norma juridica nu · este retroactiva, adica nu se aplica
raporturilor nascute ~i faptelor comise lnaintea intrarii sale In vigoare.
In acela~i timp, norma juridica nu este ultraactiva, adica nu se aplica dupa ce iese
din vigoare.

155
Costica Voicu

Sintetizand, putem spune ca suntem in fata principiului activitiitii normei juridice, a

principiului neretroactivitiitii normei juridice ~i a principiului neultraactivitiitii normei
juridice.
Principiul neretroactivitiitii normei juridice este stipulat in legislatie: Codul Civil
Roman proclama In primul siiu articol: ,,legea dispune numai pentru viitor; ea nu are
putere retroactiva"; Codul Penal Roman consacra in art.11 faptul ca legea penala nu se
aplicii faptelor care, la data cand au fost savar~ite, nu erau previizute ca infractiuni".
Care este argumentul pentru care opereazii principiul neretroactivitatii normei
juridice?
- in primul rand, este vorba de argumentul ce vizeaza stabilitatea ordinii de drept
~i, implicit, a ordinii sociale. 0 lege sau orice alt act normativ care s-ar aplica retroactiv ar
produce un evident dezechilibru In ordinea de drept. Organele puterii de stat, lnsiircinate
cu aplicarea legii, nu se vor ocupa de prezentul juridic, de ordinea de drept ce trebuie
asiguratii, ci de zone ale trecutului care nu mai prezintii interes imediat, concret pentru
ordinea generalii In societate.
- in al doilea rand, nu este echitabil, nu este just ~i nu este legal ca o lege sa-~i
extindii efectele asupra unor stiiri de fapt ~i raporturi consumate sau nascute inaintea
intriirii sale in vigoare.
- in al treilea rand, norma juridica odatii intratii In vigoare are ca rost principal sa
modeleze conduitele prezente ~i viitoare ~i nicidecum cele trecute. Trecutul nu incape in
substanta normei juridice; dreptul are suficiente nelini~ti pe care i le produce prezentul,
are prea multe lucruri de racut pentru viitorul imediat ~i de perspectivii, ca sii-~i
stabileascii drept principiu retroactivitatea normei juridice.
- in al patrulea rand, stabilind ~i respectand principiul neretroactivitiitii normei
juridice, dreptul i~i reafirmii ~i probeazii idealul de motor al progresului, de factor
fundamental al echilibrului social $i al ordinii de drept.
PROBLEMA: Ce se intamplii insa cu raporturile juridice, cu starile de fapt
concrete care, In momentul intriirii In vigoare a unei norme juridice noi, sunt In
desra~urare sub imperiul, sub reglementarea altei norme juridice, a altui act normativ?
- in primul rand, asemenea raporturi juridice ~i stiiri de fapt nu pot fi desfiintate
pentru motivul ca legiuitorul dore~te sii dea o nouii reglementare juridicii acestor relatii.
Desfiintarea acestor raporturi ~i situatii juridice ar genera perturbiiri sociale, s-ar promova
arbitrariul, ar fi compromisa insii~i notiunea de justitie, de echitate ~i de respect al
drepturilor omului, ar produce o viiditii neincredere a oamenilor in sistemul de drept, cu
efecte imediate asupra ordinii de drept.
- in al doilea rand, in asemenea situatii opereazii principiul drepturilor ca~tigate,
fiind vorba de situatii juridice individuale caracteristice dreptului privat (In special
dreptului civil).
in privinta dreptului public (drept constitutional, drept penal), problema
conflictului in timp de norme juridice este a~ezata pe alte coordonate, in sensul ca
normele juridice se aplicii imediat, inliiturand vechile reglementiiri. Exemplu: Constitutia
Romaniei care, odatii intrata In vigoare, a lnlaturat vechea Constitutie $i orice alte
reglementari contrare dispozitiunilor sale.

156
 Teoria genera/a
a dreptului

Cu privire la conflictul legilor in timp, prof. univ. dr. Toan Le~ precizeaza:
,,faptele ori situatiile juridice nascute sub imperiul legii vechi continua sa existe ~i sub
imperiul legii noi. Moartea legii vechi nu determina ~i moartea drepturilor, faptelor sau
situatiilor juridice nascute sub vechea lege. In cele mai multe situatii legiuitorul se
implica direct in solutionarea unor astfel de conflicte de legi in timp, stabilind in cadrul
dispozitilor tranzitorii ale legii ce se va intampla cu drepturile sau situatiile juridice
nascute sub imperiul legii vechi. Norma tranzitorie instituita de legea noua inlaturata
orice conflict al legilor In timp. Se pune problema stabilirii normei juridice care se aplica
intr-o situatie data, cu privire la care poate exista un conflict intre doua legi. Intr-o astfel
de situatie exista trei solutii posibile:

1. norma juridica ie~ita din vigoare continua sa se aplice situatiilor, faptelor sau
drepturilor care s-au nascut sub incidenta acesteia (este cazul ultraactivitatii normei
juridice).
2. norma juridica noua, intrata in vigoare, produce efecte juridice pentru trecut. In
acest caz este vorba de legea penala mai favorabila.
3. suprimarea celor doua ipoteze anterioare, prin admiterea efectului obligatoriu
imediat al noii norme juridice.
Fiecare dintre cele trei solutii are avantaje ~i dezavantaje (Revista ,,Dreptul" nr.
12/2004, pag. 92-93).
Exceptii de la principiul neretroactivitiifii normei juridice

a) Prima excepfie se refera la normele juridice cu caracter interpretativ, care au

caracter RETROACTIV, lntrucat norma juridica de interpretare se refera la norme
juridice deja existente, care necesita a fi interpretate de catre legiuitor, pentru o corecta ~i
unitara aplicare a acestora.
b) A doua exceptie se localizeaza In domeniul dreptului penal ~i se refera la
normele juridice penale care previid dezincriminarea unor fapte ~i normele penale ~i
contraventionale mai favorabile. Altfel, art. 12 din Codul Penal prevede expres ca legea
penala nu se aplica faptelor savar~ite sub legea veche, daca nu mai sunt prevazute de
legea noua. De asemenea, In art. 13 alin. 1 din Codul Penal este stabilita o regula de
retroactivitate a normei juridice penale: ,,daca de la savar~irea infractiunii ~i pana la
judecarea definitiva a cauzei intervin mai multe reglementari, se va aplica norma care
stabile~te un regim sanctionator mai bland (legea penala mai favorabila sau mai blanda).
in acest caz, norma juridica penala mai favorabila se va aplica retroactiv, de~i la data
savar~irii faptei de catre infractor ea nu era In vigoare.
c) A treia excepfie se refera la retroactivitatea expresa, adica la situatia in care
legiuitorul prevede In mod expres ca norma juridica se va aplica retroactiv. In practica
asemenea situatii nu sunt frecvente, ele constituie exceptii, tocmai datorita grijii pe care
legiuitorul o are pentru a nu tulbura desra~urarea normala a relatiilor sociale, mai ales
atunci cand printr-o atare reglementare pot fi lezate drepturile ~i interesele legitime ale
cetatenilor (dreptul de proprietate, dreptul la educatie etc.).

157
Costica Voicu ========================

Tinand cont de dispozitiile art. 15 alin. 2 din Constitutie, ca ~i de jurisprudenta de

contencios constitutional, este limpede ca practica legilor retroactive exprese sau tacite
este interzisa atat pentru legiuitor, cat ~i pentru autoritatile publice, care emit acte
normative.
De asemenea, trebuie precizat faptul ca, In lumina Constitutiei, caracterul
retroactiv al legilor interpretative a fost abolit.
In literatura de specialitate sunt cuprinse In categoria legilor retroactive ~i legile
confirmative sau declarative ale dreptului, care recunosc anumite drepturi desfiintate
abuziv de-a lungul vremii. Astfel de legi sunt cele cu privire la retrocedarea dreptului de
proprietate, al caror caracter retroactiv este evident.
Principiul neultraactivitatii normei juridice se refera la faptul ca o norma
juridica nu-~i poate extinde efectele dupa ie~irea sa din vigoare. De la acest principiu fac
excepfie normele juridice cu caracter temporar sau exceptional. Conform art.16 din
Codul Penal, ,,Legea penala temporara se aplica infractiunii savar~ite in timpul cand era
in vigoare, chiar daca fapta nu a fost urmarita ~i judecata in acel interval de timp".
Ratiunea dispozitiei de mai sus o gasim in necesitatea de a se asigura eficacitatea legii
temporare. Daca legea penala temporara s-ar aplica numai faptelor urmarite ~i judecate in
perioada cat s-a at1at in vigoare, ea ar putea fi cu u~urinta incalcata, infractorii
sustriigandu-se judecatii pe considerentul ca legea fiind abrogata (ie~ind din vigoare la
termenul stabilit) nu vor mai ti tra~i la raspundere penalii.
Ultraactivitatea legii poate avea loc numai in virtutea vointei exprese sau tacite a
legiuitorului, care poate mentine in vigoare, pentru anumite situatii juridice ~i pentru o
anumita perioada de timp, dispozitiile Jegii vechi, care a fost abrogatii in mod expres. Cel
mai frecvent exemplu de ultraactivitate se refera la contractele in curs de executare.
Acestea s-au niiscut sub imperiul vechii legi, prin vointa piiqilor, iar efectele contractelor
raman dominate de legea veche, pe lntreaga perioada a producerii acestora.
Ie~irea din vigoare a normei juridice
Ce! de-al treilea moment in cercetarea actiunii in timp a normei juridice 11
reprezinta ie~irea din vigoare a normei juridice, care se produce prin trei modalitati:
a) ABROGAREA este considerata cea mai importanta modalitate de ie$ire din
vigoare a unei normei juridice; este detinita ca actul prin care se exprima incetarea
actiunii actului normativ.
Abrogarea lnseamna, In cele din urma, incetarea actiunii unei norme juridice,
datorita intrarii in vigoare a unei norme juridice noi, ca expresie a vointei legiuitorului.
Abrogarea cunoa$te doua forme: abrogarea expresa ~i abrogarea tacita.
Abrogarea expresa poate ti, la randul sau: directa ~i indirecta.
Abrogarea expresa directa consta in desfiintarea efectelor vechii norme juridice prin
precizarea detaliata, in continutul noului act normativ, a normelor juridice scoase din
vigoare. De exemplu: in art. 94 din Legea Bancara (nr. 58/1998) se stipuleaza: ,,pe data
intrarii 1n vigoare a prezentei legi se abrogii Legea nr. 33/1991 privind activitatea bancara,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.70 din 3 aprilie 1991, Legea nr.
36/1997 pentru abrogarea Ordonantei Guvemului nr. 40/1996".

158
 Teoria generalii
a dreptului

Abrogarea expresa indirecta consta In desfiintarea efectelor vechii norme prin

utilizarea in noua norma juridica a formulei ,,pe data intrarii in vigoare a prezentei legi se
abroga orice dispozitie legala contrara".
Abrogarea tacita sau implicita intervine in situatia cand noua norma juridica nu
face nici o precizare (nici directa, nici indirecta) in legatura cu aqiunea vechilor norme
juridice. Pentru faptul ca norma juridica noua reglementeaza diferit un manunchi de
relatii sociale fata de vechea norma, organele de aplicare a legii inteleg implicit ca
legiuitorul a scos din vigoare vechea reglernentare (abrogare tacita).
Teoreticienii ~i practicienii dreptului recomanda legislativului sa foloseasca
metoda abrogarii exprese directe, data fiind exactitatea acesteia, absenta oricarui dubiu,
precum ~i multitudinea de acte normative care sunt elaborate ~i inlocuiesc, scot din
vigoare tot atatea reglementari vechi.
In opinia noastra, funcfiile abrogarii sunt:
- de annonizare §i modernizare a legislatiei;
- de lnlaturare a actelor normative sau textelor care nu se mai coreleaza cu noile
reglementari;
- de lnlaturare a paralelismelor In legislatie;
- de curafare a fondului legislativ de acele acte normative devenite desuete ~i
trecerea acestora in fondul pasiv al legislatiei.
Regula fundamentala in domeniul abrogarii este aceea ca un act normativ de
putere inferioara nu poate abroga un act normativ de putere superioara. Astfel, printr-o
Hotarare a guvernului nu pot fi abrogate ordonante sau legi, ori dispozitii ale acestora.
b) AJUNGEREA LA TERMEN este considerata cea de-a doua modalitate de
ie§ire din vigoare a normei juridice, care opereaza In mod exceptional, In situatia actelor
nonnative temporare, edictate pentru o perioada delimitata de timp, pana la un anumit
tcrmcn (o data calcndaristica precizata). Este evident ca ajungerca la termenul fixat sau
incetarea starii de fapt care a impus elaborarea normei juridice conduc la scoaterea din
aqiune a normei respective.
Decretul Lege nr. 6011990 cuprinde norme juridice cu termen: referindu-se la
pensionarea unor categorii de salariati cu reducerea varstei, art.8 din acest act normativ
precizeaza: ,,Prezentul Decret-Lege intra In vigoare la data de 1 martie 1990 §i se aplica
pe o durata de 6 !uni".
Un alt exemplu 11 constituie legile bugeta.re, care se adopta anual, precum §i cele
privind salarizarea personalului disponibilizat in anumite conditii.
c) DESUETUDINEA este definita In DEX ca ,,ie~ire din uz, a nu se mai folosi, a
nu mai fi obi~nuit, a se perima". 0 normajuridica este ciizuta in desuetudine, atunci cand,
de~i ea este in vigoare nefiind abrogata ~i neajungand la termen, nu se mai aplica datorita
schimbarii conditiilor social-economice ~i politice care au impus initial elaborarea ei.
Aceasta modalitate de ie~ire din vigoare a normei juridice este caracteristica
perioadelor de tranzitie In viata unei societati, a etapelor ce marcheaza trecerea de la un
anumit regim politic la altul, cand dreptul nu are ragazul de a inventaria totalitatea normelor
juridice care, de~i nu au fost expres abrogate, nu mai corespund etapei noi, ele devenind
perimate, 1nvechite.

159
Costica Voicu =========================

De exemplu, in legislatia Romaniei din perioada 1990-2000, exista Inca acte

normative cazute in desuetudine care nu au fost expres abrogate. Legea nr.18/1968
privind controlul averilor dobandite ilicit; Legea nr. 22/1969 privind regimul gestiunilor
~i gestionarilor.

Aspecte de drept international

Abrogarea tratatelor intemationale poate ft expresa sau tacita.

Abrogarea expresa este rezultanta manifestarii de vointa a parjilor care se pronunta
pentru lncetarea efectelor unui tratat.
in cazul tratatelor multilaterale (Pactul de la Var~ovia, CAER, NATO, Piata
Comuna Europeana, ASEAN, NAFTA, CEFTA etc.) statele care sunt parti sunt libere sa
aleaga forma ~i procedura prin care se retrag ca parji din astfel de tratate, dispozitiile
normative fiind abrogate expres.
De regula, majoritatea tratatelor intemationale cuprind dispozitii clare cu privire la
abrogarea acestora, precum ~i in ce prive~te termenul la care tratatul inceteaza.
Abrogarea tacita a tratatelor se refera la cazurile in care se incheie un nou tratat
care cuprinde norme juridice noi, implicit vechiul tratat fiind considerat abrogat.
Exista ~i situajii in care tratatele cad in desuetudine, in sensul ca de~i nu au fost
abrogate expres sau tacit, continua sa fie in vigoare de~i conditiile politice care au stat la
baza incheierii lor au disparut.
Este cazul Tratatului Militar de la Var~ovia ~i Tratatul CAER care au fost semnate
de tarile socialiste europene ~i URSS, tratate care, dupa anul 1990 nu au mai functionat ca
urmare a prabu~irii sistemului socialist ~i destramarii URSS.
b) Actiunea normelor juridice 'in spafiu
lji asupra persoanelor

Din punct de vedere al actiunii normelor juridice in spajiu ~i asupra persoanelor ne

atlam In prezenta a doua principii esentiale:
- principiul teritorialitatii normelor juridice, care consacra faptul ca norma
juridica actioneaza asupra teritoriului statului respectiv;
- principiul personalitatii normelor juridice, care consacra faptul ca norma juridica
actioneaza asupra cetatenilor statului respectiv ~i strainilor aflati pe teritoriul acelui stat.
Constitutia Romaniei stipuleaza in art. 17 faptul ca: ,,cetatenii romani se bucura
in strainatate de protectia statului roman", iar in art. 19 alin. 1 ~i 2 faptul ca: ,,cetateanul
roman nu poate ft extradat sau expulzat din Romania. Prin derogare de la aceasta
prevedere, cetatenii romani pot fi extradati in baza conventiilor internationale la care
Romania este pa11e, In conditiile legii ~i pe baza de reciprocitate".
Principiul teritorialitatii normelor juridice este consacrat in Noul Cod Penal
(adoptat prin Lega nr. 286/2009) care, In art. 8 stipuleaza: ,,Legea penala romana se aplica
infractiunilor savar~ite pe teritoriul Romiiniei. Prin teritoriul Romaniei se intelege
lntinderea de pamant, marea teritoriali'i ~i apele cu solul, subsolul ~i spatiul aerian,
curpinse intre frontierele de stat". Sunt incluse de asemenea navele sub pavilion romanesc
~i aeronavele inmatriculate in Romania.

160
 Teoria generala
a dreptului

Principiul teritorialitatii normelor juridice este definit in Codul Penal Roman,

care in art.3 stipuleaza: ,,Legea penali:i se aplica infractiunilor savar~ite pe teritoriul
Romaniei". Potrivit acestui principiu, legea penala se aplica pe intreg teritoriul tarii ~i
tuturor infractiunilor savar~ite pe acest teritoriu, oricare ar fi calitatea fiiptuitorului:
cetatean roman sau strain, persoana tara cetatenie, domiciliat in Romania sau in afara
teritoriului ei.
Norma juridica penala define~te ~i notiunea de teritoriu (art. 142 ~i 14 3 din Codul
Penal Roman): in sensul legii penale prin teritoriu se lntelege lntinderea de pamant ~i
apele cuprinse intre frontiere, cu subsolul ~i spatiul aerian precum ~i marea teritoriala cu
solul, subsolul ~i spatiul aerian al acesteia, suprafata navelor ~i aeronavelor romane.
Aplicarea legii penale in baza principiului teritorialitatii, cunoa~te anumite
restrangeri, in sensul ca ea nu se aplica cu privire la infractiunile savar~ite pe teritoriul
Romaniei de persoane care se bucura de imunitate de jurisdictie sau de personalul
armatelor straine aflate in trecere sau stationate pe teritoriul tarii. Aceste exceptii de la
jurisdictia statului roman nu prezinta o i'ncalcare, o lezare a suveranitatii, deoarece ele
opereaza pretutindeni in lume ~i sunt consecinta unor conventii internationale care prevad
concesii reciproce intre state.
Principiul personalitatii legii penale (art. 9 din Noul Cod Penal) consacra faptul
ca ,,legea penali:i romana se aplica infractiunilor savar~ite in afara teritoriului tarii de ci:itre
un cetatean roman sau de o persoana juridica romana, daca pedeapsa prevazuta de legea
romana este detentiunea pe viata ori inchisoarea mai mare de 10 ani".
In cazul celorlalte categorii de infractiuni, legea penala romana se aplica
infractiunilor savar~ite in afara teritoriului tarii de catre un cetatean roman sau de o
persoana juridica romiina, daci:i fapta este prevazuta ca infractiune ~i de legea penala a
tarii unde a fost savar~ita ori daca a fost comisa intr-un loc care nu este supus jurisdictiei
niciunui stat.
In conformitate cu dispozitiunile Noului Cod Civil (adoptat prin Legea nr.
287 /2009) ,,actele normative adoptate de autoritatile ~i de institutiile publice centrale se
aplica pe intreg teritoriul tarii, afara de cazul in care se prevede altfel. Actele normative
adoptate, in conditiile legii, de autoritatile ~i institutiile administratiei publice locale se
aplica numai in raza lor de competenta teritoriala." (art. 7)
Extrateritorialitatea legii civile intervine In cazul raporturilor juridice cu element de
extraneitate, a~a cum sunt specificate in Codul Civil (Cartea a VII-a).
Principiul personalitatii legii penale (art. 4 din Codul Penal) consacra faptul ca
legea penala romana se aplica ~i In cazul infractiunilor savar~ite In afara teritoriului tarii,
daca fiiptuitorul este cetatean roman sau apatrid cu domiciliul in Romania.
Principiul realitatii legii penale (art.5 din Codul Penal) consacra faptul ca legea
penala romana se aplica infractiunilor savar~ite in afara teritoriului tarii, de cetatenii
straini ori de apatrizi care nu domiciliazi:i in Romania, contra statului roman sau contra
vietii, integritatii corporale ori sanatatii unui cetatean roman. Practic, autorii infractiunilor
nu au nici o legatura cu statul roman.
Principiul realitatii legii penale (art. 10 din Noul Cod Penal) consacra faptul ca
,,legea penali:i romana se aplica infractiunilor savar~ite in afara teritoriului tarii de catre un
cetatean strain sau o persoana fiira cetatenie contra statului roman, contra unui cetatean

161
Costica Voicu

roman ori a unei persoane juridice romane. Punerea in mi~care a actiunii penale se face cu
autorizarea prealabila a procurorului general al Parchetului de pe langa inalta Curte de
Casatie ~i Justitie ~i numai daca fapta face obiectul unei proceduri judiciare In statul pe
teritoriul caruia s-a comis".
Legea penala romana nu se aplica infractiunilor savar~ite de catre reprezentantii
diplomatici ai statelor straine sau de catre alte persoane care, in conformitate cu tratatele
internationale, nu sunt supuse jurisdictiei penale a statului roman.
Efectele in spatiu ale normelor juridice interne depind ~i de competenta teritoriala a
organului de stat care a elaborat actul normativ. Daca organul emitent este central, este
clar faptul ca norma elaborata de el are efect pe lntregul teritoriu al statului, iar daca
norma juridica este elaborata de autoritati ale administratiei locale, atunci efectele ei se
limiteaza la unitatea administrativ-teritoriala respectiva (judet, municipiu, ora~, comuna).
Revenim la principiul teritorialitatii normei juridice vom preciza ca acesta nu este
absolut, acest lucru consfintind exceppa de extrateritorialitate care prive~te persoanele
(imunitatea diplomatica ~i regimul juridic al consulilor), regimul juridic al strainilor ~i
apatrizilor, recunoa~terea efectelor juridice ale unor acte savar~ite in afara granitelor statului
de origine.

Despre imunitatea diplomatica

Tnfiintarea de misiuni diplomatice permanente se realizeaza prin consimtamantul

statelor care stabilesc relatii diplomatice intre ele. Personalul unei misiuni diplomatice se
compune din personalul diplomatic, personalul administrativ ~i personalul de serviciu.
Personalul diplomatic beneficiaza de imunitate diplomatica care reprezinta ansamblul
drepturilor ~i privilegiilor acestora: inviolabilitatea persoanei, imunitate de jurisdictie,
scutire de impozite ~i taxe personale, de taxe vamale sau de alte prestatii catre statul
acreditar. in cazul in care personalul diplomatic savar~e~te fapte incompatibile cu statutul
sau ~i lezeazi'i grav ordinea de drept, statul acreditar poate sa-1 declare persoani'i non-grata,
situatie care atrage expulzarea celui in cauza.
Precizam de asemenea ~i faptul ca sediul misiunii sau reprezentantele diplomatice
nu sunt supuse normelor juridice nationale, intregul regim juridic privitor la relatiile
diplomatice fiind reglementat de Conventia de la Viena incheiata la 18 aprilie 1961, care
stipuleaza, printre altele:
- impotriva agentului diplomatic nu pot fi luate masuri de arestare sau retinere;
- documentele, corespondenta, bunurile mobile, salariile diplomatilor nu pot ti retinute
sau supuse unei executari silite ori unui sechestru;
- autoritatile statului acreditar trebuie sa ia masurile de protectie necesare pentru
apararea agentului diplomatic impotriva oricaror acte de violenta fizica sau morala;
- agentul diplomatic se bucura de imunitate de jurisdictie administrativa ~i civila
(nu poate fi sanctionat contraventional, nu poate depune marturie), dar aceasta imunitate
este limitata.
Membrii personalului administrativ ~i tehnic (aici se include personalul de secretariat,
cancelarie, administratie) impreuna cu familiile lor se bucura de toate privilegiile ~i

162
 Teoria genera/ii
a dreptului

imunitatile ce se atribuie personalului diplomatic, cu singura excepfie ca nu Ii se

recunoa~te imunitatea de jurisdictie civilii ~i administrativa pentru actele savar~ite in afara
exercitarii functiilor lor oficiale. Membrilor personalului de serviciu al misiunii
diplomatice Ii se recuno~te imunitatea numai pentru actele siivar~ite in exercitarea
functiei, precum ~i scutirea de taxe ~i impozite asupra salariilor.
Imunitatile diplomatice pot fi invocate din momentul in care persoanele carora le
sunt conferite piitrund pe teritoriul statului acreditar (odata cu depunerea scrisorilor de
acreditare ).
Imunitatile diplomatice inceteazii la momentul in care persoana respectiva
piiriise~te teritoriul statului acreditar.

Despre privilegiile ~i imunitatile consulare

Misiunile consulare sunt infiintate in scopul ocrotirii intereselor economice,

juridice $i culturale ale statului care le deschide, ale cetatenilor sai aflati In tara unde se
afla deschisa ~i functioneaza consulatul.
Misiunile consulare nu indeplinesc atributii la nivel guvernamental, acestea urmand
sa stabileasca relatii ~i contacte cu autoritatile locale $i cu guvernul.
Functionarii consulari, personalul de specialitate $i auxiliar beneficiazii de un regim
de imunitati mai restrans decat personalul misiunilor diplomatice (ambasade).
Regimul misiunilor consulare este reglementat de Conventia de la Viena cu privire
la relatiile consulare, adoptata la 24 aprilie 1963.
Clasele $efilor de oficii consulare sunt: consuli generali, consuli, vice-consuli,
agenti consulari, principala lor lnsarcinare fiind aceea de a reprezenta ~i ocroti interesele
statului ~i conationalilor lor, de a coopera cu statul acreditar.
Imunitatile personale ale functionarilor consulari se referi'i la: inviolabilitatea
persoanei, imunitatea de jurisdictie (este limitatii fatii de a agentilor diplomatici in sensul
cii sunt justitiabili in fata instantelor civile $i penale ale statului acreditar; pot fi arestati $i
judecati pentru activitati subversive sau de spionaj), imunitati fiscale, vamale.

Despre regimul juridic al strainilor

Notiunea de strain desemneaza persoana fizica determinatii care, aflata pe teritoriul

unui stat, are cetiitenia altui stat sau este apatrid (lipsit de cetafenie).
Precizari: a) orice persoana fizica aflata pe teritoriul unui stat strain., este supusii
regimului instituit in tara respectiva cu privire la straini, dar, in acela~i
timp, ea mentine legaturile cu statul al carei cetatean este;
b) in majoritatea statelor exista trei forme de reglementare a regimului
strainilor: regimul national, regimul special ~i regimul derivat din
clauza natiunii celei mai favorizate.
Regimul national recuno~te strainilor acelea~i drepturi de care se bucurii cetatenii
statului pe teritoriul carora se afla stri'iinii, respectiv: drepturi sociale, economice, civile $i
culturale. Nu Ii se recunosc drepturi politice (nu pot alege, nu pot fi ale$i $i nu pot ocupa
functii publice ).

163
Costica Voicu = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = =

Regimul special acorda strainilor unele drepturi ce sunt nominalizate In acorduri

internationale sau in legislatiile nationale.
Regimul derivat din clauza natiunii celei mai favorizate· este consacrat In
acorduri bilaterale, in baza carora un stat acorda strainilor un tratament la fel de avantajos
ca acela conferit cetatenilor unui stat tert considerat ca favorizat. Aceasta este o clauza
contractuala, ea neputand exista in lipsa conventiei dintre parti. Pot face obiectul clauzei
domeniile exportului, importului, tarifelor vamale, regimul persoanelor fizice ~i juridice,
regimul misiunilor diplomatice ~i consulare, drepturi de creatie intelectuala etc.
Constitutia Romaniei stipuleaza in art. 18 alin. 1: ,,cetatenii straini ~i apatrizii
care locuiesc In Romania se bucura de protectia generala a persoanelor ~i averilor,
garantata de Constitutie ~i alte legi", iar in art. 19: pe timpul ~ederii in Romania strainii
sunt obligati sii respecte legislatia romana, In care sens ei nu pot organiza sau lnfiinta pe
teritoriul Romaniei partide politice sau alte organizatii sau grupari similare acestora ~i nu
pot face parte din acestea; nu pot ocupa functii ~i demnitati publice, civile sau militare; nu
pot initia, organiza sau participa la manifestatii ori l'ntruniri care aduc atingere ordinii
publice sau sigurantei nationale.
- dreptul de ~edere in Romania poate fi limitat sau l'ntrerupt strainului care a
des:Ia~urat, des:Ia~oara sau exista indicii temeinice ca intentioneazii sii desra~oare activitati
de natura sa puna In pericol siguranta nationala, ordinea publica, drepturile ~i libertatile
cetatenilor;
- lmpotriva strainului care a savar~it o infractiune poate fi dispusa masura
expulzarii, in conditiile prevazute de legislatia penalii romana;
- cetatenii straini ~i apatrizii pot fi extradati din Romania numai In baza unei
conventii intemationale sau in conditii de reciprocitate.
alin. 3: ,,cetatenii straini ~i apatrizii pot fi extradati numai i'n baza unei conventii
internationale sau In conditii de reciprocitate".
in Romania, regimul juridic al striiinilor este reglementat de Ordonanta de
urgenta nr. 194/2002, modificata ~i completata prin Legea nr. 482 din 10 noiembrie 2004,
care prevad urmatoarele:
- prin strain se intelege persoana :Iara cetatenie romana;
- strainii se bucura, l'n Romania, de protectia generala a persoanei ~i a averii,
precum ~i de drepturile prevazute in tratatele internationale la care Romania este parte.

7. Precizari in legatura cu normele juridice din unele ramuri de drept

A. Despre norma juridica de drept civil
- norma juridica civila se aplica, sub cele trei aspecte: timp, spatiu, persoana, atat
timp cat este in vigoare;
- intrarea in vigoare a normei juridice civile are loc la data precizata in cuprinsul
legii, fie la 3 zile de la data publicarii ei in Monitorul Oficial al Romaniei;
- ie~irea din vigoare a normei juridice civile se realizeaza prin abrogarea ei care
poate ti expresa ori implicita. Desuetudinea nu este acceptata ca modalitate de ie~ire din
vigoare a normei juridice civile;

164
 Teoria genera/ii
adreptului

- principiul neretroactivitatii normei juridice civile este regula juridica care

consacra faptul ca o norma civila se aplica numai situatiilor ce apar in practica dupa
intrarea ei in vigoare (legea civila dispune numai pentru viitor);
- imobilele sunt sup use legilor tarii pe teritoriul careia se afla acestea (lex rei sitae);
- starea civila ~i capacitatea civila ale persoanei fizice sunt supuse cetateniei (lex
personalis est lex patriae);
- forma actului juridic este carmuita de legea locului unde actul se incheie (locus
regit actum).

B. Despre norma juridicii de drept administrativ

- are o structura trihotomica, In care ipoteza este, de obicei, foarte dezvoltata, iar
dispozitia se prezinta, in cele mai multe cazuri, sub forma imperativa;
- ipoteza normei juridice prevede lmprejurarile, conditiile In care se aplica ~i subiectele
la care se refera dispozitia. Ipoteza mai cuprinde: definitii, principii, scopul activitiltii unui
organ al statului, lntelesul unor termeni, pe baza acestora putand fi lntelese mai bine
prevederile expuse in norma;
- dispozitia este, in general, categorica, imperativa, deoarece relatiile sociale care
fac obiectul reglementarii dreptului administrativ se desfil~oara In procesul de realizare a
puterii. Astfel, principalele norme de drept administrativ contin dispozitii cu caracter
imperativ prin care obliga subiectele sa aiba o anumita conduita ~i sa execute o prestatie
prescrisa. De exemplu, in cuprinsul art.17 din Legea cetateniei romane (Legea nr.
21 /1991 se stipuleaza ,, autoritafile pub/ice, care defin date sau informafii din care
rezulta ca solicitantul nu intrune~te condifiile legale pentru acordarea cetateniei, sunt
obligate sale comunice comisiei ".
0 importanta categorie de norme juridice de drept administrativ contin dispozitii
prohibitive (norme cu caracter contraventional, de constrangere administrativa).
- Sanctiunea normei de drept administrativ poate fi: determinata, relativ-
determinata, alternativa, cumulativa.

165
Costica Voicu

CAPITOLULX

IZVOARELE DREPTULUI

1. Considerafii generate despre izvoarele dreptului

Teoria generala a dreptului abordeaza termenul de izvor intr-un sens larg ~i unul
restrans, respectiv In sens material ~i In sens formal. Aceasta distinctie este necesara
pentru a evita unele confuzii ~i a defini cuprinzator ~i exact conceptul de izvor al
dreptului. in fond, trebuie sa precizam care sunt sursele, originea sau mai bine zis fortele
creatoare ale dreptului. De unde vine dreptul? De uncle izvora~te el? Cine II determina?
Cine ~i cum 11 creeaza ~i ii exprima?
Ce sunt izvoarele dreptului? ~tiinta juridica define~te izvoarele dreptului ca
formele concrete de exprimare a normelor juridice care actioneaza in cadrul unui
sistem de drept in diferite etape ale evolufiei sale. Mai simplu spus, izvorul de drept
reprezinta modalitatea principala prin care dreptul devine cunoscut de cei al caror
comportament 11 regleaza.
In sens material, sunt considerate izvoare ale dreptului, factorii de configurare a
dreptului (care au fost analizati in capitolul special din prima parte a cursului nostru),
dreptul natural ~i con~tiinta juridica (ratiunea umana). Tzvoarele materiale, denumite ~i
'·' izvoare substan(iale" ale dreptului sunt expresia conditiilor vietii economice, sociale,
politice, culturale ~i ideologice. Factorii economici, sociali, politici, ideologici etc. sunt
cei care dau continut dreptului pozitiv, normelor juridice concrete in care se exprima in
chip concentrat nevoile ~i exigentele reale ale vietii sub forma comenzilor sociale pe care
dreptul le receptioneaza.
Dupa ce a receptionat aceste comenzi sociale, dreptul analizeaza realitatea sociala
~i formuleaza raspuns la nevoile societatii prin elaborarea actelor normative ~i a
reglementarilor care sa satisfaca cerintele formulate, comenzile transmise.
Din acest punct de vedere, conceptul de izvor al dreptului este legat de activitatea
de creare, de elaborare a dreptului. Ca urmare, puterea de stat reactioneaza In doua
moduri:
- fie elaboreaza direct (prin organele specializate: legislative, executive, ale
administratiei pub lice) nonnele juridice pe care le include in acte nonnative (legi, decrete,
hotarari, ordonante, decizii etc.);
- fie recunoa~te valoarea juridica a unor reguli formulate prin alte procedee,
existente deja; obiceiuri, precedentul judiciar, acte emise de organisme nestatale etc.).
Cele expuse mai sus ne conduc pe teritoriul izvoarelor de drept formale, care se
refera la modalitatea concreta de exprimare a dreptului, fornia exterioara pe care o
imbraca acesta.
Ca orice ~tiinta, dreptul are propria sa istorie ~i arheologie, denumite istorie ~i
arheologie juridica, in care identificam izvoarele formale ale sale, respectiv documente,
materiale care atesta elemente esentiale ale unui sistem de drept. Din acest punct de
vedere, constituie izvor de drept. Tablitele cerate descoperite la Ro~ia Montana (denumite

166
 Teoria genera/a
a dreptului

~i Tripticele din Transilvania) Testarnentele de la Marea Moarta, regulile Coranului

inscrise pe tablite, pe bucati de piele, pe granit, Pergamentele din Egiptul Antic, Scrierile
lui Confucius in China etc.
Teoria generala a Dreptului opereaza cu urmatoarele categorii de izvoare ale
dreptului:
izvoare scrise ~i izvoare nescrise;
izvoare oficiale ~i izvoare neoficiale;
izvoare directe ~i izvoare indirecte.
Ex em plificari:
obiceiul face parte din categoria izvoarelor nescrise; actul norrnativ este un
izvor scris;
obiceiul $i doctrina sunt considerate izvoare neoficiale in majoritatea
sistemelor de drept;
legea ~ijmisprudenta fac parte din categoria izvoarelor oficiale;
izvoarele directe sunt actul norrnativ ~i contractul norrnativ;
izvoarele indirecte sunt obiceiul ~i normele elaborate de organizatiile
nestatale, intrucat ele trebuie validate de autoritatea statala cornpetenta.
Intr-o opinie exprimata de I.Rosetti-Balanescu, izvoarele de drept pot fi
clasificate in: izvoare create ~i izvoare interpretative; in prima categorie sunt incluse legea
~i cutuma pentru ca ele creeaza norme juridice noi; in a doua categorie: jurisprudenta ~i
doctrina, care au doar un rol interpretativ ~i nu creator.
Profesorul C. Stegaroiu propune clasificarea izvoarelor dreptului In: izvoare
potentiale care exprima posibilitatea de a elabora modifica sau abroga norme juridice la
cererea vointei sociale, exprirnata prin puterea de stat $i izvoare actuate reprezentate de
totalitatea actelor normative in vigoare.
0 alta clasificare a izvoarelor dreptului o gasirn In lucrarea prof. Gh.l. Mihai ~i
Radu I. Motica, ,,Fundamentele Dreptului":
- izvoare fundamentale: Constitutia, Principiile dreptului, tratatele internationale
privind drepturile ~i libertatile omului;
- izvoare generale: legile ordinare ~i codurile;
- izvoarele detaliatoare: decretele, ordonantele guvernarnentale, deciziile ~i
teoriile juridice;
- izvoare intregitoare: cuturna ~i jurisprudenta.
Studiul izvoarelor dreptului dezvaluie o rnultitudine de opinii ~i teorii formulate in
literatura juridica, situatie explicata de cornplexitatea ~i dinarnica relatiilor sociale,
specialitatea sistemelor de drept ~i nevoia unei riguroase ~i complete abordari a
domeniului.
Astfel, literatura juridica recunoa~te existenta a doua conceptii de abordare a
izvoarelor dreptului:
- conceptie genetica, care evidentiaza factorii care stau la baza aparitiei ~i
existentei normei juridice;
- conceptia gnoseologica, care pune in valoare indiciile dupa care se poate
recunoa~te caracterul juridic al unei reguli de conduita.

167
Costica Voicu

Scoala socio-juridica americana (Scoala de Ia Chicago) propune ca, alaturi de izvoarele

cunoscute ale dreptului (izvoarele clasice sau consacrate ), sa fie incluse ~i izvoarele
nonformale, adica politica publica, echitatea individuala, convingerea morala etc., care
sa fie utilizate de preferinta in activitatea instantelor de judecata, intrucat ele pot orienta
mai bine judecatorii la pronuntarea unor hotarari juste. Argumentele invocate de
sustinatorii acestei opinii se refera la faptul ca Iegile sufera in timp un proces de
deteriorare, fiind depa~ite ~i prea rigide In raport cu interesele societatii ~i comunitatii
umane.

2. Prezentarea izvoarelor formale ale dreptului

Tzvoarele formate ale dreptului sunt:
a) obiceiuljuridic (cutuma),
b) practica judecatoreasca Gurisprudenta) ~i precedentul judiciar;
c) doctrina juridica;
d) contractul normativ;
e) actul normativ.

A. Obiceiul juridic (cutuma)

Primul nivel, in ordine istorica ~i logica, de exprimare a justitiei il reprezinta

obiceiul juridic.
Definitie: obiceiul juridic este o norma generala de conduita exprimata in forma
orala, fundamentata pe observarea uniformitatilor asupra cazurilor petrecute in realitatea
sociala vreme indelungata ~i considerata (ca norma generala) dreapta. Aceasta norma
generala corespunde nevoii de securitate, de tratament egal al indivizilor ~i in ultima
instanta nevoii de justitie.

Precizari:
- obiceiul juridic este considerat eel mai vechi izvor de drept; el precede dreptul
lnteles ca sistem lnchegat de norme ~i institutii juridice;
- obiceiul juridic a aparut ~i s-a cristalizat in epoca embrionara (primitiva) de
dezvoltare a societatii, fiind materializarea nevoilor de convietuire intr-o comunitate sau
colectivitate umana;
- obiceiul juridic este rezultatul unei indelungate experiente de viata a unei
comunitati umane, este rodul respectarii unor practici specifice colectivitatilor In evolutia
lor istorica;
- din punct de vedere istoric, obiceiul juridic a alcatuit prima forma a dreptului pozitiv,
acel drept rudimentar pe care Teoria generala a dreptului il plaseaza Ia boma zero a drumului
istoric parcurs de drept pana in zilele noastre;
- obiceiul juridic este cutuma juridica, definit ca suma legilor bune ~i drepte
mo~tenite din batrani, se caracterizeaza prin preventie ~i limitare, prin capacitatea de a
consolida ~i mentine viata comunitatii umane, de a conserva (de a pastra) ordinea;

168
 Teoria genera/ii
a dreptului

- obiceiul juridic, fiind cunoscut §i recunoscut de toti componentii colectivului

(comunitatii), exclude necesitatea unei forj:e organizate care sa intervina pentru a rezolva
disensiunile aparute §i sa sanctioneze abaterile;
- obiceiul juridic a constituit sursa de alimentare a primelor legi, a primelor norme
juridice elaborate de formatiunile statale, care nu au tacut altceva decat sa garanteze cu
ajutorul puterii de stat respectarea unor obiceiuri care, pana la aparitia statului, erau
respectate din convingere, pentru ca erau acceptate ca reflex al oamenilor de a convietui
lntr-o comunitate. Potrivit §Colii istorice a dreptului, obiceiul juridic cutumiar (drept
consuetudinar) a constituit fundamentul formarii dreptului clasic (spiritul poporului
reprezinta adevaratul izvor al dreptului), etapa care este urmata imediat (din punct de
vedere istoric) de aparitia organelor legislative ale statului specializate in elaborarea §i
aplicarea normelor juridice.
Teoria dreptului romano-canonic formuleaza doua conditii fundamentale pentru
ca un obicei sa dobandeasca caracter juridic §i sa fie acceptat ca izvor de drept:
conditia obiectiva (materiala) care consta lntr-o practica veche §i
incontestabilii (de netagiiduit);
conditia subiectiva (psihologica) care consta In crearea convingerii ca
practica respectiva este obligatorie §i poate fi sanctionata in caz de nesocotire.
in dreptul roman originar (clasic), obiceiul juridic era expresia moravurilor
biitranilor (mores majorum), un gen de conventie tacita a membrilor societatii, sau a
grupurilor sociale. Ulpian, inegalabil prin profunzimea observatiilor sale §i genial in
modul sintetic de formulare a acestora, scria: ,, lungul obicei se obi$nuie$fe a se observa
ca drept $i lege in problemele care in dreptul scris nu sunt tratate ". Mai tarziu, prin grija
jurisconsultilor, dreptul cutumiar §i-a restrans aria de actiune, fiicand loc celuilalt izvor de
drept: dreptul scris(sub forma legilor romane, care au pus bazele celui mai important
sistem de drept, care avea sa gestioneze treburile interne ale tuturor subsistemelor de
drept, formate ulterior, respectiv dreptul germanic, dreptul francez).
Din punct de vedere al evolutiei istorice consemnam faptul ca in Evul Mediu
european, cu exceptia Imperiului Bizantin, cutuma revine §i ocupa locul principal ca izvor
de drept. in secolul al XIII-lea se realizeaza chiar primele codificari ale obiceiurilor,
pentru o mai buna cunoa§tere §i aplicare a acestora. Sunt semnificative In aceasta
privinta: Oglinda Saxona-1230; Oglinda ~vabii-1276, ambele in statele germane, iar in
Franta, A§ezamintele Jui Ludovic eel Sfant (1270), continuate dupa aproape 200 de ani
(1453) de Codul lui Carol al VII-lea care a adoptat redactarea in scris a tuturor cutumelor
§i publicarea lor intr-un Cod.
In epoca modernii, dupa Revolutiile burgheze, printr-o intensa activitate legislativa
caracteristica a statelor apartinatoare de marea familie de drept romano-germanica, este
considerabil diminuat rolul obiceiului juridic, atat In dreptul public cat §i in ramurile de
drept privat. Explicatia o gasim in profundele transformari intervenite in viata
economico-sociala, politica §i spirituala a societatilor europene occidentale, care au impus
o dinamica specifica dreptului. Obiceiul, prin natura sa rigida §i conservatoare, nu mai
putea fi utilizat in activitatea judiciara curenta, care reclama rapiditate §i flexibilitate in
adoptarea §i aplicarea normelor juridice. Toate acestea nu au insemnat insa disparitia de

169
Costica Voicu

pe scena juridica a obiceiului, intrucat acesta continua sa fie prezent in dreptul privat
(comercial ~i civil) §i dreptul public (constitutional §i administrativ).
Spre exemplu, in dreptul constitutional, obiceiul juridic este prezent sub forma
traditiilor parlamentare, republicane, monarhice, traditiilor organizarii administrativ-
teritoriale etc.
Sistemele de drept din familia de drept anglo-saxona (Comon Law) mentin §i astazi
dreptul cutumiar ca unimportant §i original izvor de drept.
In dreptul international public cutuma este, alaturi de tratat, un important izvor
de drept, fiind definita ca o practica generala, relativ indelungata ~i repetata a statelor,
considerata de catre state ca are valoare juridica. Statutul Curtii Internationale de Justitie
mentioneaza cutuma ca dovada a unei practici generale, acceptate ca drept.

Obiceiul juridic in dreptul romanesc

lstoria dreptului romanesc pune in evidenta pozitia puternicii pe care a avut-o
dreptul obi§nuielnic, lncepand cu dreptul daco-getic, care s-a mentinut, In anumite limite
~i dupa cucerirea romana §i ajungand panii la inceputul sec. al XIX-lea.
Dreptul obi§nuielnic, numit ~i Legea piimantului (Legea Tiirii) s-au Jus
Valachorum, ~i-a piistrat vreme indelungata nota de personalitate §i a guvernat relatiile
sociale ale populatiei romane~ti din spatiul carpato-danubiano-pontic.
Primele legiuiri romane~ti, datand din timpul domniilor lui Alexandru eel Bun,
Vasile Lupu ~i Matei Basarab, contineau preponderent cutume. Mai tarziu, Codul
Calimach (1816) ~i Legiuirea Caragea (1818) raceau trimitere expresa la dreptul cutumiar
(cu privire la zestre-dota, adalma§ etc.).
Rolul dreptului cutumiar se restrange odata cu elaborarea Codului Civil, in anul
1864 sub domnia lui Alexandru loan Cuza, de~i sunt numeroase dispozitiunile care fac
referire la obiceiuri juridice.
Exemple din Codul civil roman:
art. 600 - ,,inaltimea ingradirilor ce despart casele, curtile ~i gradinile lor se va
hotari dupa regulamente particulare (dispozitii normative speciale) sau dupii
obieciul ob~tesc ~i in lipsa de regulamente §i obicei, iniiltimea zidului va fi de
eel pufin doi metri, socotindu-se ~i coama".
art. 607 - ,,nu e iertat a siidi arbori care cresc inalti decat in departarea hotarata
de regulamentele particulare sau de obiceiurile constante ~i recunoscute §i in
lipsa de regulamente §i de obiceiuri, in departare de doi metri, de la linia
despiirtitoare a celor doua proprietati pentru arborii inalti §i de o jumatate de
metru pentru celelalte plantatii ~i garduri vii".
In dreptul modem contemporan rolul dreptului cutumiar este mult diminuat fata de
epocile anterioare. Explicatia este data de caracterul organizat al activitatii legislative §i
rigoarea proprie normei juridice, care contrazice caracterul stufos, rigid, vetus ~i erodat al
obiceiurilor juridice.
Tehnic vorbind, insa, cutuma reprezinta astazi doar cu titlu exceptional, un izvor in
sistemele de drept europene.

170
 Teoria genera/ii
a dreptului

In dreptul penal rolul obiceiului este exclus, in aceasta materie functionand

principiul legalitatii pedepsei ~i incriminarii, ceea ce presupune intotdeauna ca izvor al
dreptului penal, legea scrisa.

B. Practica judiciara (jurisprudenta)

~i precedentul judiciar

Ca izvoare de drept, acestea au cunoscut o puternica dezvoltare in unele etape ale

evolutiei istorice a dreptului.
Practica judiciara, denumita in limbaj juridic ~i jurisprudenfa, desemneaza
totalitatea hotararilor judecatore~ti pronuntate de catre toate instantele de judecata,
indiferent de gradul acestora, componente ale sistemului de organizare judecatoreasca
dintr-un stat. Jurisprudenta este creatia unei autoritati judiciare, de aceea se apropie de
lege ~i se deosebe~te de obiceiul juridic.
Precedentul judiciar desemneaza totalitatea hotararilor judecatore~ti cu caracter
de indrumare, pronuntate de Tnalta Curte de Casatie ~i Justitie ~i care au forta obligatorie
pentru cazurile similare ce se vor judeca in viitor.
Potrivit art. 125, alin. 3 din Constitutia Romaniei: Jnalta Curte de Casatie ~i
Justitie asigura interpretarea ~i aplicarea unitara a legii de catre celelalte instante
judecatore~ti, potrivit competentei sale".
Rolul jurisprudentei a fost diferit in evolutia dreptului, a~a cum este de altfe1 ~i
astazi in sistemele de drept contemporan.
Incepand cu sec. al III-lea l.H., la Roma, este constituita ~i consolidata institutia
jurisconsultilor, adica a celor care aveau ~tiinta dreptului ~i-1 popularizau acordand
consultatii. Aceste consultatii erau formulate in scris ~i adresate judecatorilor, fie expuse
oral in prezenta martorilor, ajungand sa formeze practic un drept de sine statator. Unii
jurisconsu]ti ~i-au redactat in scris opiniile, care au devenit apoi izvoare de drept.
In Imperiu Bizantin (Roman de Rasarit), care a preluat fondul culturii romane ~i a
grefat-o pe spiritualitatea de sorginte greco-orientalii, timp de 1000 de ani (panii la 1453)
se dezvolta un sistem de drept a~ezat pe monumentala opera juridica cunoscuta in istoria
dreptului: Codul lui Justinian sau Corpus Juris Civilis, redactat in anul 534.
Codul lui Justinian alciituit din patru mari piirti: Institutiones, Digeste, Codex ~i
Pandecte, constituie eel mai impresionant ansamblu selectat de jurisprudenta romanii
prejustinianii.
In Europa Occidentala (Imperiul Roman de Apus), abia in sec. VIII apare prima
culegere sistematica de cutume de care am amintit (Oglinda Saxona), care este
considerata un cod de jurisprudenta.
Odam cu elaborarea Codului Civil Francez (1804), cunoscut ca ~i Codul Napoleon,
jurisprudenta ~i-a pierdut din insemnatate. Totu~i, deciziile Tribunalelor, ale Curtilor
Constitutionale, ale Curtilor Supreme etc., constituiau izvoare de drept.
In privinta dreptului anglo-saxon, jurisprudenta este considerata ca un important
izvor de drept, situatie asemiinatoare existand ~i in dreptul islamic.

171
Costica Voicu

In esenta, rolul jurisprudentei consta in interpretarea ~i aplicarea legii la cazuri

concrete. Activitatea judeciitorului, a instantelor de judecatii, se desra~oarii in materie
civila, potrivit urrnatoarelor reguli:
- interdictia de a refuza solutionarea unei cauze (a unei pricini, a unui dosar);
- interdictia de a stabili dispozitii generale cu ocazia solutioniirii unei cauze
particulare ( singulare );
- In rezolvarea cauzei singulare judecatorul nu este legat de propriile hotiirari pe
care le-a dispus in cauze similare ~i nici de hotiirarile altor judeciitori (al tor instante)
pronuntate in cauze asemaniitoare.
Potrivit acestor reguli, jurisprudenta nu poate fi considerata izvor de drept. In
practicii insii, potrivit Legii nr. 30/1994, jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor
Ornului reprezinta izvor de drept cu o pozitie superioara, dat fiind principiul suprernatiei
normelor C.E.D.O. asupra dreptului intern. Jurisprudenta C.E.D.0. este direct aplicabila
in sisternul roman de drept; are fortii constitutionalii ~i supralegislativii.
De~i sistemul romanesc de drept nu recunoa~te jurisprudentei ~i precedentului
judiciar rolul ~i calitatea de izvoare de drept, in practicii, Inalta Curte de Casatie ~i Justitie
are dreptul sii tran~eze conflictele dintre instantele inferioare ~i sa recomanda acestora o
anume interpretare, iar codurile de procedurii civilii ~i penala admit recursul in interesul
legii.
Deciziile Inaltei Curti de Casatie ~i Justitie nu creeaza noi norme de drept; ele au
rnenirea de a le cornpleta pe cele existente, de a lndrurna activitatea instantelor de
judecata.
In Franta jurisprudenta este considerata ,,un izvor de drept subordonat legii, caruia
ii este interzis sa nege justitia. Judecatorul trebuie sii intervina creator atunci cand
constata lacune sau antonime in cadrul legilor" (R. Cabrillac - 2003).
Tn dreptul francez, jurisprudenta are ca functie principala interpretarea legii, In
sensul ca precizeaza intelesul termenilor folositi in textele legislative, determina campul
de aplicare a legii, elirninii posibilele contradictii dintre diferitele texte ale legii.
Jurisprudenta joaca un rol creator determinat de existenta in orice sistem legislativ
a lacunelor legislative, care pot fi voluntare sau involuntare. Lacunele voluntare sunt
acelea pe care legiuitorul le lasa con~tient de imposibilitatea unei riguroase ~i foarte
exacte reglementiiri lasandu-i judecatorului misiunea de a aplica dreptul prin interpretare.
Lacunele mai sunt generate de utilizarea de catre legiuitor a unor expresii generale cu un
continut nedeterminat, imprecis (ex. bunele moravuri, ordine publica, convietuire sociala,
urgenta, interesul farniliei, viciu etc.).
Jn Marea Britanie precedentul judiciar joaca un rol foarte important, iar judeciitorul
nu este considerat un sirnplu interpret ~i aplicator de lege, ci un creator de lege (judge
made law).
0 cauza (civilii, comerciala, penalii etc.) poate fi solutionata pe baza unui precedent
solutionat definitiv cu sute de ani in urrna.
Jurisprudenta ~i precedentul judiciar sprijinii procesul de elaborare ~i aplicare a
dreptului.

172
 Teoria genera/a
a dreptului

In conditiile internationalizarii dreptului ~i ratificarii de catre Romania a

numeroase conventii internationale, jurisprudenta creata in aplicarea acestora in dreptul
intern, se prezinta ca un factor deosebit de valoros in dezvoltarea principiilor dreptului.
J urisprudenta constituie un agent eficient dinamizator al proceselor de armonizare
legislativa, de asimilare ~i implementare a dreptului international.

Exemple din Jurisprudenta inaltei Curti de Casatie ~i Justifie a Romaniei:

1. Decizia nr. 1620 din 11 iunie 1998 (secfia penala)
Fapta conducatorului de autovehicul, caruia i se cere cu insistenta de victima sa
opreasca autovehiculul ca, altfel, va sari din mers, de a nu da curs acestei cereri ~i de a
mari viteza in momentul deschiderii portierei de catre aceasta pentru a cobori,
determinand lovirea ei, prin cadere, urmata de deces, constituie infractiunea de omor
prevazuta in art. 174 alin. (1) C.pen., iar nu infractiunea de ucidere din culpa previizuta in
art. 178 alin. (2) C.pen. intre actiunea inculpatului de a mentine autoturismul in viteza ~i
chiar de a o mari ~i decesul victimei exista legatura directa de cauzalitate, iar pe plan
subiectiv, actiunea sa este caracterizata de intentie.
2. Decizia nr. 5312 din 4 decembrie 2001 (secfia penala)
Persoana care a dobandit calitatea de administrator al unei asociatii de locatari in
temeiul unei conventii civile are calitatea de functionar cu atributii de gestionar; ca atare,
insu~irea de catre administrator a unor sume de bani din patrimoniul asociatiei constituie
infractiunea de delapidare, iar nu aceea de gestiune frauduloasa.
3. Decizia nr. 3594 din 27 iunie 2001 (secfia penala)
Fapta unei persoane in varsta ~i bolnava, de a se apara in fata atacului violent, cu
palma ~i piciorele, dezlantuit de un tanar viguros ~i cunoscut ca avand o fire violenta, prin
lovirea agresorului cu cutitul intr-o zona vitala a corpului, constituie o aparare legitima, in
conditiile prevederilor art. 44 al in. 3 C.pen. (privind legitima aparare).
4. Decizia nr. 1526 din 20 august 1992 (sectia civila)
Copilul devenit major ~i aflat in continuarea studiilor in cadrul unei institutii de
lnvatamant superior are dreptul sa solicite de la parinti pensie de lntretinere deoarece
izvorul obligatiei de intretinere 11 reprezinta obligatia de educare ~i instruire, indiferent de
forma pe care o imbraca.
5. Decizia nr. 2238 din 28 octombrie 1993 (secfia penala)
Legea temporara are acest caracter numai daca limitarea aplicarii ei in timp rezulta,
rara echivoc, din insu~i textul ei.
6. Decizia nr. 2514 din 17 iunie 1999 (sectia penala)
in cazul infraqiunii continue a carei executare a fost inceputa sub legea veche
favorabila ~i consumata sub legea noua mai nefavorabila se aplica legea noua, prevederile
art. 13 C.pen. nefiind aplicabile.
7. Decizia nr. 44 din 15 ianuarie 2003 (secfia civila)
Bunurile dobandite In timpul concubinajului sunt proprietate comuna pe cote-parti,
daca se face dovada ca intre ace~tia a existat o conventie, chiar tacita, in acest sens.
8. Decizia nr. 2935 din 8 iunie 2001 (secfia civilii)
Prezenta elementului de extrancitate obligii instanta sii rezolve doua probleme
majore de drept international privat: mai intai, problema conflictului de legi, prin a

173
Costica Voicu

identifica ~i cunoa~te care dintre cele doua legi, romana sau straina, guverneaza raportul
juridic dedus judecatii; apoi, problema de ordin procesual a conflictului de jurisdictii, prin
a determina instanta competenta sa solutioneze litigiul ~i, dupa caz, procedura aplicabila.
Rezolvand conflictul de legi in sensul aplicarii legii straine (intrucat contractul de
lmprumut care face obiectul cauzei a fost incheiat in strainatate), instanta este datoare sa
stabileasca ~i continutul legii straine.
9. Decizia nr. 1272 din 13 mai 1997 (sectia comerciala) se refera la recunoa~terea
~i executarea hotararilor arbitrale straine: ,,Hotararile arbitrale straine, a caror
recunoa~tere ~i executare se solicita potrivit Legii nr. I 05/1992, trebuie sa indeplineasca
trei conditii cumulative: hotararea sa fie definitiva potrivit legii statului unde a fost
pronuntata, instanta care a pronuntat-o sa fi avut competenta sa judece procesul ~i sa
existe reciprocitate in ce prive~te efectele hotararilor straine in Romania ~i statul instantei
care a pronuntat hotararea".
C. Doctrina juridica

Doctrina juridica poate fi definita ca totalitatea analizelor, studiilor,

investigatiilor ~i interpretarilor prin care speciali~tii i~i exprima opinii ~i concluzii
privitoare la fenomenuljuridic dintr-un sistem de drept.
Termenul general de doctrina este definit in DEX ca ,, totalitatea principiilor,
tezelor fundamentale ale unui sistem politic sau religios ".
Francezii definesc doctrina juridica ca ansamblul opiniilor elaborate de
jurisconsulti care exprima gandirea tor juridica. Doctrina juridica este considerata $tiinta
care se exprima prin opiniile profesorilor, formulate in articole, manuale, tratate ~i
comentarii publicate de catre ace~tia. ·
Aceste scurte referiri la conceptul de doctrina juridica ne aduc in situatia de a
stabili in ce masura doctrina este izvor de drept.
Tn istoria dreptului doctrina a avut un important rol creator, tiind considerat izvor
de drept. A~a a fost la Roma, cand opiniile jurisconsultilor privitoare la cazurile concrete
In care erau solicitati, erau considerate ,, litera de lege ". Este vorba des pre puterea pe care
o aveau opiniile celor patru celebri jurisconsulti romani: Modestin, Ulpian, Paul ~i
Papinian, desemnati sa decida asupra solutiilor ce trebuiau pronuntate in cauze concrete.
In Evul Mediu, doctrina a jucat un rol important, determinat de obscuritatile ~i
nesiguranta dreptului cutumiar. Ceea ce caracterizeaza justitia medievala era excesiva
fraqionare a autoritatii judiciare, fapt ce genera dezordine $i incertitudine (partile in
cauza ne$tiind cui sa se adreseze, recurgeau la arbitri), cauzate de coexistenta unor
principii juridice contradictorii derivate din traditii diverse. In epoca feudallsmului
dezvoltat, judecatorii cautau solutii in cartile de drept publicate de speciali$ti. Se punea
mare pret pe opiniile savantilor, iar mai tarziu s-a acceptat existenta unui drept al
profesorilor (droit de professeurs ).
Dreptul modem contemporan, care inregistreaza o vasta literatura juridica,
impresionanta prin volum, prin diversitatea domeniilor abordate, maniera originala de
interpretare a normelor juridice ~i concretetea solutiilor formulate fata de cazuri ~i spete
concrete, este astazi confruntat cu rezolvarea unei ecuatii extrem de complicate.

174
 Teoria genera/ii
a dreptului

Intrebarile sunt numeroase. Din aceasta multitudine de lntrebari retinem ciiteva:

este obligat legiuitorul sa aplice solutia propusa de autorul unei opere ~tiintifice, a unui
comentariu, a unui tratat de drept? Este obligat organul legislativ (parlamentul, guvernul)
sa se investeasca cu dezbaterea unui proiect legislativ (proiect de lege, proiect de hotariire
guvemamentalii) propus intr-o lucrare ~tiintifica de drept? Trebuie sa recunoa~tem
doctrinei capacitatea de a fi izvor de drept?
incerciind sa raspundem tran~ant la ultima intrebare, vom spune ca astazi este greu de
acceptat ideea ca doctrinajuridica poate fi considerata izvor de drept In sensul clasic, definit la
lnceputul acestui capitol. Aceasta opinie nu ne opre~te sa recuno~tem rolul foarte important
pe care 1-a dobiindit ~i 11 detine doctrinajuridica in elaborarea ~i in aplicarea dreptului. Teoria
juridica - doctrina - este componenta esentiala a realitatii juridice, care exercita influenta
benefica asupra activitatii legislative ~i celei de aplicare a legii.
Acest lucru este posibil pentru ca opiniile sustinute, solutiile formulate ~i
interpretarile date de doctrina sunt totdeauna fondate pe cazuri practice ~i evenimente
reale.
Exprimam opinia ca intr-un stat de drept, intr-o societate democratica,
complexitatea vietii economico-sociale, a sistemului de relatii specific inceputului de
mileniu, multitudinea de domenii nou aparute care i~i a~teapta reglementarea juridicii,
reclamii cre~terea rolului ~i importantei doctrinei juridice. Nu suntem sustinatorii tezei ca
doctrina sii fie recunoscuta ca izvor oficial de drept, dar suntem partizanii ideii ca
legislativul trebuie sa cheme doctrina pentru a-i sugera solutii ~i forme de reglementare,
iar puterea judecatoreascii sa stimuleze eforturile acesteia pentru corectia necesarii a
normelor juridice.
Un rol important in dezvoltarea doctrinei juridice ~i In influenta pozitiva a acesteia
asupra sistemului de drept il au institutele academice (universitati, institute de cercetare
juridica) nesubordonate centrelor de putere, al caror obiectiv fundamental II constituie
analiza criticii ~i investigarea ~tiintifica a diferitelor aspecte ale dreptului pozitiv, a unor
concepte ~i institutii juridice, pentru elaborarea unor modele teoretice valabile. in alte
sisteme de drept (anglo-saxon, european, islamic) functioneazii institute de cercetare
subventionate de centrele de putere sau de organisme internationale care cerceteaza
domenii fundamentale precum: drepturile ~i libertatile fundamentale ale omului, impactul
globalizarii asupra statelor natiune, rolul dreptului international etc.
Credem ca executivul ar trebui sii reconsidere fundamental rolul doctrinei juridice:
aceasta poate ~i trebuie sii fie consultatii permanent asupra modalitatilor de reglementare a
relatiilor sociale extrem de diversificate aparute In societate.
Doctrina juridica a influentat legislativul nostru in adoptarea unor importante acte
normative: prevenirea ~i sanctionarea spalarii banilor, combaterea crimei organizate,
combaterea criminalitatii informatice, protectia martorilor, modificarea codului vamal, a
codului penal ~i de procedura penali'i etc .. in Franta, doctrina, considerata ,,literatura
dreptului" este apreciata ca o ,,autoritate", ca izvor indirect de drept, care prin criticile ~i
sugestiile formulate influenteaza opera de legiferare. Astfel, prof. dr. Carbonier s-a aflat
la originea marilor reforme In materia dreptului familiei din anii 1960, iar prof. Cornu a
determinat, prin argumentatia adusii, elaborarea noului Cod de procedura civila adoptat in
anul 1975.

175
Costica Voicu

Prof. J. L. Bergel (op. cit.) afirma ca ,,vocatia actuala a doctrinei consta in principal
in prezentarea ~i explicarea dreptului pozitiv intr-o maniera rationala, astfel incat sa
orienteze evolutia dreptului In chestiuni determinate In deplina coerenta cu sistemul
juridic existent". Semnalam, in acest context, rolul foarte important al doctrinei juridice
contemporane In remodelarea sau redefinirea unor concepte fundamentale ale dreptului
international. Doctrina juridica ~i politica, cuplata cu cea economica, au impus in dreptul
international actual concepte lmbrati~ate de marile puteri:
- suveranitatea limitata a statelor;
- dreptul de interventie al aliantelor militare ~i marilor puteri in treburile inteme ale
oricarui stat care ,,lncalca" drepturile ~i libertatile fundamentale ale omului;
- transferul unor atribute ale suveranitatii statelor nationale in beneficiul unor
organisme suprastatale;
- globalizarea economiei, a politicii, a culturii ~i a dreptului dupa retete elaborate in
cancelariile marilor puteri.
Pentru aceste considerente ~i pentru inca multe altele, Dreptul este nelini~tit. El are in
spate o istorie milenara! A fost confruntat cu situatii limita, carora le-a gasit solutii ~i le-a
reglementat abia dupa ce umanitatea a suferit enorm. Mai are sau mai poate avea Dreptul rolul
de potolire, de amorsare a ambitiilor politice, secretie a ideologiilor greu digerate de oameni,
care se manifesta astazi la lnceputul mileniului trei?
Noi credem ca, adevarata doctrina judiciara nu inseamna opinia unui mare jurist in
cazuri de genul ,,Tahansson contra Danemarca" sau ,,Malaxa contra Romania", ci
argumente ~tiintifice care sa blocheze tentativele de subordonare, de ingenunchere a
dreptului in fata ambitiilor marilor puteri.
Noi credem ca doctrina nici n-ar merita statutul de izvor al dreptului, de vreme ce
prea des ~i prea evident i~i formuleaza argumente ~i dezvolta teorii la comanda statelor
puternice.

D. Contractul normativ

Precizare asupra termenului de CONTRACT

Art. 942 din Codul Civil Roman define~te contractul ca: ,,un acord J'ntre doua sau
mai multe persoane spre a se constitui sau a stinge intre dan~ii un raport juridic"
(exemple: contract de vanzare-cumparare, de locatie, de mandat etc.). Contractul este
a~adar, un act juridic ce stabile~te drepturi ~i obligatii pentru subiecte determinate. Din
aceasta perspectiva, contractul nu constituie izvor de drept, pentru ca el se refera la cazuri
individuale, domestice, prezente in arena juridica, cotidiana a fiecarui sistem de drept.
Contractul normativ este o specie aparte de contract, care nu se refera la drepturi
~i obligatii pentru subieqi determinati, ca participanti la un raport juridic, ci au in vedere
reglementari cu caracter general, impersonal ~i repetabil. El face parte din izvoarele
dreptului pozitiv prezente In ramurile dreptului constitutional, dreptului international ~i
dreptului rnuncii.

176
 Teoria generalii
a dreptului

In dreptul constitutional, contractele normative constituie izvor de drept in cazul

formarii federatiilor ~i confederatilor de state, intrucat ele definesc principiile ~i regulile
convenite de statele membre in vederea existentei lor asociate.
Primul important contract normativ cunoscut este Magna Charta Libertatum,
i'ncheiat la 15 iunie 1215 intre regele loan Fara de Tara ~i clasele sociale (baroni, cavaleri,
ora~eni), rasculate impotriva acestuia in care au fost reglementate raporturile dintre
monarh ~i diferitele stari ~i paturi sociale.
Federatiile ~i confederatiiJe de stat se creeaza In baza unor contracte normative
(tratate) intre statele care doresc sa faca parte din statele federative sau confederative.
In domeniul dreptului muncii ~i protectiei sociale, contractul normativ constituie
izvor de drept sub forma contractelor colective de munca, in care sunt reglementate
conditiile generale de organizare a procesului muncii intr-o ramura de activitate.
Pe baza contractelor colective de munca sunt incheiate apoi contractele individuale
de munca.
Contractul colectiv de munca este, In fond, o conventie-lege care stabile~te reguli
generale de drept pentru cei care i~i dau acordul la el. Normele sale sunt generale,
reglementand uniform conditiiJe de munca ale membrilor, sunt abstracte pentru ca
reglementeaza situatia tuturor angajatilor; sunt permanente pentru ca se aplica continuu.
Contractul colectiv de munca este un act sui generis, fiind in acelea~i timp act juridic
(contract, conventie ), sursa de drepturi subiective ~i obligatii reciproce ale partilor, dar ~i
izvor de drept.
In dreptul international public, contractuJ normativ, sub forma tratatelor,
acordurilor, pactelor etc. reprezinta izvor de drept (constituirea statelor federative, a
uniuniJor de state etc.).
E. Actul normativ

In sistemul izvoarelor dreptului, actul normativ detine un loc proeminent, conferit

de zestrea istorica a acestuia, dar mai ales de ratiuni care tin de trasaturile de continut ~i
de forma, care-I diferentiaza de ceJelalte izvoare de drept.
Ca ~i celelalte izvoare de drept, actul nonnativ are propria sa istorie, o evolutie care
i~i fixeaza punctul de plecare cu 18 secole i.H., cand sunt cunoscute primele legi scrise,
unele deja amintite ~i comentate de noi In capitolele anterioare (CoduJ lui Hamburabi -
sec.18 i.H., Legile lui Manu in India - sec. Ill d.H., Legile lui Moise la evrei, Legea Mu in
China, Legea Jui Bokoris in Egipt, Legea ceJor XH Table in Roma antica- sec.V 1.H., Legile
Jui Solon ~i Dracon in Grecia antica, Corpus Juris Civilis editat de Justinian etc.).

Definifia actului normativ

Actul normativ reprezinta izvorul de drept creat de autoritafile publice

'investite cu putere de legiferare (parlament, govern, organe ale administrafiei
locale), care cuprinde norme general-obligatorii, a caror aplicare poate fi realizata ~i
prin forfa coercitiva a statului.
De ce este considerat actul normativ principalul izvor de drept?

177
Costica Voicu

- in primul rand, pentru ca el este creatia unui organ al autoritatii publice care este
investit cu puterea de a legifera. De exemplu, Parlamentul care este organul legislativ
suprem, ftind alcatuit din senatori ~i deputati ale~i de popor, este abilitat de Constitutie sa
elaboreze acte normative;
- in al doilea rand, pentru ca actul normativ este singurul izvor de drept care prin
forta sa are capacitatea de a asigura ordinea de drept in stat, putand sa apeleze daca este
nevoie, la forta coercitiva a statului (la organele de aplicare a legii);
- in al treilea rand, pentru ca actul normativ este singurul izvor de drept care are
capacitatea de a raspunde cerintelor de mobilitate ~i dinamism ale dreptului, ca impuls al
complexitatii relatiilor sociale supuse reglementarii;
- in al patrulea rand, pentru ca actul normativ poate acoperi, prin normele
juridice, toate domeniite relatiilor sociale;
- in al cincilea rand, pentru ca actul normativ, fiind redactat totdeauna in scris,
poate fi adus la cuno~tinta publicului mult mai repede decat celelalte izvoare de drept;
- in al ~aselea rand, pentru ca actul normativ poate fi mai u~or modiftcat, poate fi
incorporat, sistematizat ~i codificat.
Sistemul actelor normative in dreptul roman este com pus din:
Constitutia Romaniei;
Legi constitutionale;
Legi organice;
Legi ordinare;
Decrete prezidentiale;
Ordonante de urgenta ale guvernului;
Ordonante simple ale guvernului;
Hotarari ale guvernului;
Acte normative elaborate de organele administratiei publice central e$i locale.
Constitutia Romaniei este legea fundamentala care cuprinde un sistem articulat de
norme juridice 1nvestite cu forta juridica superioara privitoare la: organizarea de stat,
structurile economice ~i formele proprietatii, drepturile ~i libertatile fundamentale ale
omului.
Prin esenta sa, Constitutia are o valoare juridica superioara fata de orice alta norma
de drept.
Toate actele normative adoptate de Parlament ~i Guvern, precum ~i actele emise de
celelalte autoritati publice, trebuie sa se conformeze normelor ~i principiilor
constitutionale. f n' situatia In care un act normativ, incl us iv o lege adoptata de Parlament,
contravine Constitutiei, acesta nu poate produce efecte.
In esenta Constitutia este expresia vointei supreme a poporului, care hotara~te
asupra problemelor sale esentiale.
Asigurarea suprematiei Constitutiei inseamna, in ultima instanta, asigurarea
stabilitatii sociale ~i a ordinii de drept in societate.
Pentm asigurarea in fapt a suprematiei Constitutiei au fost create doua institutii
juridice: controlul constitutionalitatii legilor ~i contenciosul .administrativ.

178
 Teol'ia genera/a
a clreptului

Prin control al constitutionalitatii legilor lntelegem ansamblul normelor juridice

care reglementeaza activitatea de verificare a conformitatii legilor ~i a altor acte
normative cu dispozitiile Constitutiei.
Aceste norme juridice le gasim in Constitutie ~i sunt completate cu normele
cuprinse in actele normative speciale care reglementeaza organizarea ~i functionarea
Curtii Constitutionale ~i a Consiliului Legislativ.
Legile Constitutionale sunt definite ca legi de revizuire, de modificare a
Constitutiei, care sunt \'nzestrate cu o forta juridica superioara celorlalte categorii de acte
normative, fiind adoptate de catre Parlament potrivit unor proceduri speciale.
Legile organice sunt situate, din punct de vedere al fortei juridice, dupa Constitutie
~i legile constitutionale, dar inaintea tuturor celorlalte izvoare de drept. Aceasta
pozitionare a legilor organice este determinata de importanta obiectului lor de
reglementare juridica. Astfel, potrivit art.73 din Constitutia Romaniei, prin lege organica
se reglementeaza: sistemul electoral; organizarea ~i functionarea paitidelor politice;
organizarea ~i desta~urarea referendumului; organizarea guvernului ~i a Consiliului
Suprem de Aparare a Tarii; regimul starii de asediu ~i al starii de urgenta; infractiunile,
pedepsele ~i regimul executarii acestora; statutul functionarilor publici; contenciosul
administrativ; organizarea ~i functionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a
instantelor judecatore~ti, a Ministerului Public ~i a Curtii de Conturi; regimul juridic al
proprieta!ii ~i al mo~tenirii; organizarea generala a invatamantului; regimul general al
cultelor; organizarea administrativ-teritoriala.
Legile ordinare sunt actele normative care reglementeaza orice domeniu al
relatiilor sociale, cu exceptia celor rezervate legilor constitutionale ~i legilor organice. Ele
pot fi legi de sinteza (Coduri: Codul Civil, Codul Vamal, Codul Comercial, Codul
Familiei) ~i legi speciale.
0 alta clasificare a legilor se refera la:
legi generale sau dreptul comun in materie - ex: Codul Civil este o lege
generala, ca ~i Codul Penal.
legile speciale reglementeazii un domeniu particular, individualizat de
manunchiul de relatii sociale specifice reglementate. Legile speciale pot deroga
de la legea generala (lex speciali derogat generali).
legi exceptionale care se emit in situatii deosebite ~i fixeaza in cuprinsul
normelor consecintele juridice ale aplicarii lor.
Decretul poate fi considerat izvor de drept numai in masura in care confine reguli
de conduita generale ~i obligatorii, iar daca sunt ratificate de Parlament devin legi ~i au forta
j uridica a acestora. In dreptul roman actual Pre~edintele Romaniei poate emite decrete cu
caracter normativ sau cu caracter individual. Exemplu: decretul prin care se declara
mobilizarea partiala sau generala a fortelor armate sau prin care se instituie starea de asediu
sau starea de urgenta cu caracter normativ. Decretele individuale sunt cele prin care se
confera decoratii, se acorda gradul de general ori sunt numite In functii publice unele
persoane (ambasadori, judecatori, procurori etc.).

179
Costica Voicu

Hotiirarile ~i ordonantele guvernului

Hotiirarea Guvernului este actul normativ em is de puterea executiva, care contine
norme juridice referitoare la organizarea executarii legilor, respectiv masuri concrete de
punere in aplicare a legilor emise de Parlament in cele mai diverse domenii.
Ordonantele Guvernului sunt acte normative emise in temeiul unei legi speciale
de abilitare, in cadrul unor limite ~i in conditiile prevazute de aceasta.
Competenta guvemului de a emite Ordonante este reglementata de Constitutia
Romaniei in art. 114 denumit ,,Delegarea legislativa", in care se precizeaza faptul ca:
,,Parlamentul poate adopta o lege speciala de abilitare a guvernului pentru a emite
ordonante in domenii care nu fac obiectul legilor organice".
In cuprinsul acestei legi de abilitare se va stabili, in mod obligatoriu, domeniul ~i
data pana la care se pot emite ordonante.
0 categorie speciala de ordonante pe care le poate emite Guvernul o reprezinta
ORDONAN'fELE DE URGENTA care, potrivit art. 115 al in. 4 pot ft adoptate ,,numai
in situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata".

Precizare privind intrarea 'in vigoare a Ordonantei de Urgenfa

Ordonanta de Urgenta intra In vigoare numai dupii depunerea sa spre dezbatere in
procedura de urgenta la Camera competenta sa fie sesizata ~i dupa publicarea ei in
Monitorul Oficial al Romaniei.
Daca in termen de eel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizata nu se
pronunta asupra ordonantei, aceasta se considera adoptata ~i se trimit celeilalte Camere
care decide, de asemenea, in procedura de urgenta.

Precizare privind domeniul de reglementare prin Ordonante de urgenta

Ordonantele de urgenta nu pot fi adoptate in domeniul legilor constitutionale, nu
pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertatile ~i
indatoririle prevazute de Constitutie, drepturile electorale ~i nu pot viza masuri de trecere
silita a unor bunuri in proprietatea publica.
~cte normative elaborate de organele administratiei publice centrale ~i locale
In aceasta categorie sunt cuprinse actele emise de conducatorii organelor centrale
ale administratiei de stat precum ~i cele care emana de la organele locale executive. Ele
sunt considerate izvoare de drept numai in masura in care contin norme juridice cu
caracter general ~i obligatori. In aceasta categorie intra: instructiuni, ordine, norme
metodologice, decizii.
Precizare: pentru a produce efecte juridice aceste acte normative trebuie sa se
subordoneze legii, adica:
- sa nu contina dispozitii contrare legilor constitutionale, organice
sau ordinare;
- sa intervina doar acolo unde legea a omis sa reglementeze;
- sa intervina strict In limite!e competentelor teritoriale ~i materiale ale
organului emitent;
- sa respecte ierarhia fortei juridice a actelor normative de stat;

180
 Teoria generala
a dreptului

- sa fie redactate In forma ~i potrivit procedurilor previizute pentru fiecare

dintre ele.

3. Izvoarele Dreptului romanesc dopa Revolufia din Decembrie 1989

Societatea romaneasca a parcurs, de la izbanda Revolutiei din Decembrie 1989, o
perioada marcata de profunde transformari in absolut toate domeniile vietii: politic,
economic, social, cultural.
Dreptul s-a transformat ~i el, fiind chemat sa reglementeze intr-o noua viziune
relatiile sociale fundamental schimbate.
Revolutia nu a putut sa inlocuiasca peste noapte dreptul de tip comunist existent;
fie imediat, fie treptat, intr-un dificil proces, noile organe ale puterii au abrogat
numeroase legi ~i alte acte normative ale vechiului regim, inclusiv reglementari de natura
constitutionala.
In acest interval s-a desfii~urat o impresionanta activitate legislativa: momentul
crucial I-a constituit elaborarea ~i adoptarea Constitutiei in 1991 care a asigurat cadrul
necesar construirii unei societati democratice ~i a unui stat de drept (revizuita In anul
2003).
Cronologic, etapele care alcatuiesc acest moment remarcabil In istoria poporului
roman s-au derulat astfel:
ETAPA I cuprinsa intre 22 Decembrie 1989 ~i 20 Mai 1990, data cand au avut Joe
alegerile generale.
Primul act al Revolutiei a fost Comunicatul catre tara al Frontului Salvarii
Nationale din 22 Decembrie 1989 care instituie noile organe ale puterii de stat, define~te
in linii generale programul de guvernare orientat spre salvarea ~i rena~terea tarii,
dezvoltarea democratica, libera ~i demna a poporului roman, lichidarea structurilor
regimului, de dictatura comunista.
Comunicatul catre tara a reprezentat un document cu mare valoare politica ~i
juridica, intrucat ideile fundamentale au fost preluate in Decretul-Lege nr. 2 din 27
Decembrie 1989, care fixeaza principiile fundamentale ale dezvoltarii legislatiei noastre.
In aceasta etapa guvernarea tarii si conducerea statului a fost asigurata de organe
provizorii: pana la 19 Februarie 1990 de ciitre Consiliul Frontului Salvarii Nationale
(CFSN), iar apoi de catre Consiliul Provizoriu de Uniune Nationala (CPUN). Pre~edintele
acestor organe indeplinea ~i functia de ~ef de stat. in Iipsa unui Parlament, ca organ
legislativ, tara a fost condusa prin DECRETELE-LEGE emise de Consiliul FSN ~i apoi
de CPUN, semnate de pre~edintele acestora, prin DECRETE cu caracter normativ ale
pre~edintelui CFSN ~i CPUN, prin hotarari cu caracter normativ ale Guvernului
provizoriu, prin ordine cu caracter normativ ale mini~trilor, iar pe plan local, prin
hotarari ~i decizii normative ale organelor locale nou constituite.
Din multitudinea de reglementari adoptate in aceasta perioada mentionam
Decretul-Lege nr. 92 din 18 martie 1990 pentru alegerea Parlamentului ~i Pre~edintelui
Romaniei, o veritabila lege electorala.
ETAPA a II-a, cuprinsa intre 20 mai 1990 ~i zilele noastre, este cea care debuteaza
cu constituirea Parlamentului bicameral ~i a institutiei Pre~edintelui Romaniei: a fost
format Guvernul, s-au reorganizat ministerele ~i organele locale.
181
Costica Voicu

Parlamentul devine astfel unicul organ legislativ, incetand perioada de guvernare

prin intermediul decretelor-legi.
Legea devine principalul izvor de drept, fiindu-i subordonate decrete, Hotararile de
Guvern $i celelalte acte normative.

4. Izvoarele principalelor ramuri de drept

a) Specificul izvoarelor dreptului penal consta in faptul ca acestea nu pot avea
decat forma legii. Nu pot constitui izvoare de drept penal Hotararile ~i Ordonantele
Guvernului, ordiniile ministerelor sau actele emise de organele administratiei publice
locale.
Constitutia Romaniei prevede ca normele juridice de drept penal pot ti adoptate
numai de Parlamentul Romaniei, prin lege organica. Izvoarele formale ale dreptului penal
roman sunt:
Codul Penal Roman cu modificarile intervenite ulterior $i aflat in vigoare
este considerat principalul izvor de drept, deoarece cuprinde practic toate
normele penale generale, cu valoare de principii fundamentale, precum ~i
cea mai mare parte a normelor penale speciale.
Legile cornplinitoare sunt considerate acele acte normative care contin
norme juridice penale cu valoare de principii ~i care completeazii intr-o
anumita miisurii reglementiirile cuprinse In Codul Penal. Exemple: Legea nr.
4/1971 privind extriidarea, Legea nr. 23/1961 privind executarea pedepselor
etc.
Legile speciale penale sau legi speciale cu dispozitii de drept penal sunt
peste 80 la numiir ~i contin mai mutt de 200 de dispozitii cu caracter penal,
prin care sunt incriminate ~i sanctionate fapte periculoase ce pot fi savar§ite
in anumite domenii sau in legiiturii cu unele activitati, cum sunt: circulatia
rutierii, navigatia civilii, combaterea evaziunii fiscale, prevenirea ~i
sanctionarea spiilarii banilor, activitatea bancara etc.
Tratatele ~i conventiile internationale pot constitui, In anumite conditii,
izvoare ale dreptului penal, cele care se referii la prevenirea ~i combaterea
criminalitatii lncheiate de statul roman cu alte state, ori la care el a aderat,
precum $i cele privitoare la asistenta juridicii internationala.
b) Specificul izvoarelor dreptului constitutional este conferit de rolul cutumei
juridice (cutuma constitutionala) aflat in vadita regresie ca importanta, precmn ~i rolul
dreptului international general (Romania intretine ~i dezvoltii relatii pa~nice cu toate
statele intemeiate pe principiile §i celelalte norme generale admise ale dreptului
international) ~i al normelor internationale convenfionale (statul Roman se obligii sa
indeplineascii intocmai $i cu bunii credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este
parte ). Constitutia recunoa$te suprematia dreptului international asupra dreptului nostru
intern, in materia drepturilor ~i libertatilor cetiitenilor, ea constituind de altfel principalul
izvor de drept constitutional.

182
 Teoria genera/ii
a clreptului

c) Specificul izvoarelor dreptului international este scos in evidenta de faptul ca

In relatiile internationale nu exista un guvern mondial care sa creeze normele de drept ~i
apoi sa le impuna statelor. Statele sunt cele care fiiuresc aceste norme ~i le exprima in
forma juridica corespunzatoare. Principalele izvoare ale dreptului international sunt:
cutuma internationalli care este definita ca o practica generala ~i repetata in
timp in raporturile dintre state, acceptata de acestea ca regula obligatorie; este
eel mai vechi izvor al dreptului international.
tratatul international definit ca acordul intervenit lntre doua sau rnai multe
state, incheiat in scopul crearii, modificarii sau incetarii normelor existente.
principiile generale de drept fixate in Statutul Curtii Internationale de
Justitie.
d) Izvoarele dreptului civil roman sunt:
Constitutia Romaniei care consacra drepturile fundamentale ale persoanelor fizice
~i juridice;
- Codul civil, reprezinta principalul izvor al dreptului civil;
- Codul familiei, care reglementeaza relatiile ce intra in obiectul dreptului civil,
cum sunt cele privind capacitatea civila a persoanelor fizice;
- Legi speciale, ca: legea fondului funciar, legea privind societatile comerciale,
legea privatizarii societatilor comerciale, legea privind regimul constructiilor, legea
privind regimul juridic al proprietatii etc.;
Hotarari ~i Ordonante ale Guvernului privind: inventarierea ~i reevaluarea
patrimoniului unitatilor economice; concesionarea; inchirierea ~i locatia de gestiune,
administrarea fondului locativ etc.
Precizari: - obiceiul (cutuma) ~i morala (bunele moravuri) nu sunt ~i nu pot fi
izvoare distincte ale dreptului civil;
precedentul judiciar ~i doctrina nu sunt izvoare ale dreptului civil.

Opinia dr. Remy Cabrillac, profesor la Facultatea de Drept din Montpellier,

Franta, cu privire la ,,Criza izvoarelor dreptului":
- legea, izvorul principal al dreptului francez, se afla intr-o criza care ii altereaza
caracteristicile sale traditionale, situatia fiind strans legata de o inflatie legislativa
galopanta;
- legea care ar fi trebuit sa fie expresie a vointei generale, i~i pierde din claritate,
coerenta ~i eficienta pentru ca a devenit expresia legislatorului, sau a unui legislator, cu
alte cuvinte a unei politici;
- prin gradul sau de tehnicitate ~i specializare crescanda legea ni se infiiti~eaza
astazi drept expresia materializata a vointei unor birocrati ori a unor grupuri de presiune
care exprima interesele unor categorii sociale sau profesionale precise;
- asistam la aparitia de legi - spectacol care tine sa ilustreze fiecare schimbare
politica, de legi neclare destinate a fi completate imediat ce au fost adoptate (legi -

183
Costica Voicu

program, legi - cadru, legi de orientare), de legi inutile, legi periculoase, legi - cadou sau
legi pe hartie;
- aceasta alterare a caracteristicilor legii este lnsotita de o inflatie legislativa
galopanta: aproximativ 1.200 de legi sunt votate In ftecare an, rara sa luam In calcul
poliferarea textelor de reglementare. Ritmul de legiferare este foarte accelerat in cateva
ramuri ale dreptului, ca: drept comercial, dreptul muncii, dreptul fiscal;
- ca ~i inflatia monetara, inflatia legislativa antreneaza devalorizarea legilor. Ca
urmare, principiul ,,nemo censetur ignorare legem" a devenit o fictiune mai mult decat
fictiva pentru ca oamenii nu pot 1nghiti ~i digera toate legile nou aparute. lnflatia
legislativa favorizeaza ineficacitatea legii, incurajand circuitele derivate, care ocolesc
legea. Aceasta multiplicare de texte legate antreneaza o scadere evidenta a calitatii
acestora. Textele devin obscure ~i diftcil de aplicat, iar legea In ansamblul ei pierde din
coerenta. lnflatia legislativa favorizeaza In egala masura efectul pervers al legii, ceea ce
inseamna efectul contrar celui dorit de legiuitor;
- Statul imparte In mod egal, din ce in ce mai mult, ,,dreptul de a face drept" cu
grupuri private, interesate de protectia ~i dezvoltarea propriilor interese;
- remediile la aceasta criza a izvoarelor dreptului sunt: codificarea ~i dezvoltarea
rolului jurisprudentei.
Nota: opinia este exprimata in volurnul ,,Introducere generala 1n drept'', Editura
Dalloz, Paris, 2003, pag. 91-158.

184
 Teoria genera/a
a dreptului

CAPITOLUL XI

TEHNICA ELABORARII ACTELOR NORMATIVE

1. Consideratii introductive
in capitolul anterior, am subliniat faptul ca in dreptul modern contemporan ~i,
implicit in dreptul roman, actul normativ.este principalul izv.or de drept.
Existenta actului normativ In sistemul izvoarelor formale ale dreptului este
rezultatul activitatii desfi'i~urate de organe specializate, abilitate de Constitutie ~i legile cu
competenta normativi'i, si'i elaboreze, si'i construiasci'i norme juridice cu caracter
obligatoriu.
Aceste organe se numesc organe legiuitoare sau legislative. Ele sunt investite cu
puterea de a reglementa relatiile sociale cele mai importante din societate, organizand,
prin nonnele juridice pe care le elaboreazi'i, ordinea juridica a unei natiuni.
Fiecare legiuitor i~i fundamenteazi'i o politici'i legislativa pe care o lnfi'iptuie$1e prin
activitatea concreti'i de legiferare.
Politica legislativa cuprinde totalitatea strategiilor ~i scopurilor unui legiuitor,
precum ~i instrumentele conceptuale de realizare a acestora.
Politica legislativi'i este inclusi'i, ali'ituri de politica sociali'i, economica ~i culturala,
in programul politic general al legiuitorului. Finalitatea ei este aceea de a raspunde
vointei generale a natiunii, a comunitatii pe care legiuitorul o slujqte.
Activitatea organelor legislative este organizata ~i se desfi'i~oara In conformitate cu
anumite reguli de tehnica juridica ~i potrivit strategiei legiuitorului, care este preocupat de
buna functionare a lntregului mecanism social.
Cele cateva considerente expuse mai sus pun in evidenta importanta cu totul
speciali'i pe care o are activitatea organelor cu atributii legislative, activitate larg receptata
de societate.
Activitatea de elaborare a actelor normative, de edificare a dreptului, este una
deosebit de complexa, cu deosebire in conditiile societatii romane~ti actuale, marcata de
amplificarea ~i dinamica relatiilor social-juridice. Organele legislative sunt chemate sa-~i
dezvolte capacitatea de receptare a comandamentelor sociale, de ierarhizare a
prioritatilor, de apreciere corecta a acestor comandamente ~i prioritati, de perfectionare a
tehnicii juridice.
Crearea dreptului reprezinta o activitate de profunda rezonanta socialii, cu adanci
implicatii In derularea fireasca a relatiilor sociale.
in acest proces complex de creare a dreptului, un rol fundamental il are teoria
juridica, careia i se aliitura tehnica juridica.

2. Notiunea tehnicii juridice

TEHNICA JURIDICA desemneaza totalitatea mijloacelor, metodelor,
procedeelor ~i tehnicilor utilizate de organele puterii de stat In procesul de initiere,

185
Costica Voicu

elaborare, adoptare ~i aplicare a actelor normative. A~adar, TEHNICA JURIDIC.A

cuprinde douii segmente principale:
-un prim segment este acela al crearii dreptului care parcurge trei etape: initierea
actului normativ, elaborarea actului normativ ~i adoptarea actului normativ. Acest
segment este deft nit drept TEHNICA LEGISLATIVA, care poate ft considerata ca arta
de a face legile; ea reprezintii efortul depus nu numai pentru redactarea textelor de lege,
dar ~i pentru alegerea ~i coordonarea modurilor de enuntare a normei juridice ~i a
procedeelor tehnice de realizare.
- un al doilea segment este acela al aplicarii actelor normative, respectiv al
transpunerii In viatii a normelor juridice. Acest segment este definit drept TEHNICA
REALIZARII DREPTULUI.
Tehnica juridica are istoria ei proprie, care se contope~te cu istoria ~i evolutia
dreptului.
Fascinantul edificiu juridic construit de romani (dreptul roman) a fost realizat ca
urmare a utiliziirii elementelor de bazii ale tehnicii juridice: precizie ~i claritate
desiivar~ita a definitiilor; elaborarea unor principii solide, specifice dreptului public ~i
dreptului privat, construirea unor solide institutii juridice care se regiisesc ~i astazi in
dreptul modem; utilizarea unor procedee logice de demonstratie etc.
Tstoria universalii a dreptului consemneazii la l'nceputul secolului XIX preocuparea
gandirii juridice referitoare la latura teoretica a procesului legislativ.
~coala istorica a dreptului, reprezentata de germanul Frederich Karl von Savigny, a
contribuit la impunerea conceptului de tehnicii juridica, sustinand ~i argumentand
urmatoarele idei:
-necesitatea elaboriirii ~tiintifice, rationale a dreptului prin intermediul tehnicii
juridice;
-deosebirea dintre tehnica juridicii ~i elementul politic al creatiunii, pe care-I
define~te ca o creatie spontanii a dreptului in straturile adanci ale spiritualitatii poporului;
-considerii tehnica juridica ca o activitate concretii, pe care o desra~oara juristul
specialist, adicii in ceea ce acesta adaugii la elaborarea spontanii a dreptului;
- elaborarea ~tiintificii a dreptului reprezintii un aport creator, original.

intr-o alta opinie (von lhering) sunt susfinute urmatoarele idei:

- tehnica juridica trebuie privitii ca un ansamblu de metode ~i artificii care
conduc la realizabilitatea formalii a dreptului;
- se face distinctie lntre ceea ce este spontan In drept ~i ceea ce este creat
(construit) de juri~ti;
- tehnica juridicii are un caracter uni tar.
Puncte de vedere ~i veritabile teorii au fost elaborate de speciali~ti ai dreptului francez
(Fr. Geny, P. Poubier, J. Bodin) care se refera, in principal la:
- ~tiinta juridicii face distinctia intre ,,dat" ~i ,,construit", in sensul ca ,,dat-ul"
dreptului inseamnii notiunile fundamentale ale dreptului material care este cercetat pentru
o eventualii nouii reglementare juridica, el reprezentand baza esentialii a dreptului pozitiv

186
 Teoria genera/ii
a dreptului

care conduce la reguli ~i principii. ,,Construit-ul" reprezinta rezultatul aplicarii tehnicii

juridice;
- relatiile sociale pot fi reglementate juridic, daca intervine inteligenta spre a le face
accesibile oamenilor;
- dreptul cere precizie ~i sistematizare.
In conceptia profesorului Nicolae Popa, tehnica juridica nu se reduce, ca sfera la
etapa de elaborare, de creare a dreptului, ci ~i la cea privind realizarea dreptului (aplicarea
~i interpretarea acestuia).
A~adar, tehnica juridica include tehnica legislativa pe care o considera o parte
componenta a sa.

3. Tehnica legislativa
Ca parte constitutiva a tehnici juridice, tehnica legislativa reprezinta elementul
central ~i definitoriu pentru forma de guvernamant a statului, imprejurare care
demonstreaza rolul dreptului in conducerea societatii.
Activitatea de legiferare, respectiv reglementarea prin lege ~i prin celelalte categorii
de acte normative, se realizeaza cu respectarea principiilor generale de legiferare proprii
sistemului dreptului romanesc.
Tehnica legislativa se intemeiaza pe norme juridice specifice (denumite norme de
tehnica legislativa) ~i pe principii proprii (denumite principiile legiferarii).
Tehnica legislativa asigura sistematizarea, unificarea ~i coordonarea legislatiei,
precum ~i continutul ~i forma juridica adecvata pentru fiecare act normativ.
Normele juridice de tehnica legislativa definesc partile constitutive ale actului
normativ, structura, forma ~i modul de sistematizare a continutului acestuia, procedeele
tehnice privitoare la modificarea, completarea, abrogarea, publicarea ~i republicarea
actclor normative, precum ~i limbajul ~i stilul actului normativ.
Normele juridice de tehnica legislativa sunt obligatorii la elaborarea proiectelor de
lege ~i a propunerilor legislative, in cadrul exercitarii initiativei legislative, la elaborarea
~i adoptarea ordonantelor ~i hotararilor Guvernului, precum ~i la elaborarea ~i adoptarea
actelor normative ale autoritatilor administrative.
Activitatea de legiferare cunoa~te doua etape:
• prima etapa vizeaza constatarea faptului ca exista situatii, evenimente ~i stari de
fapt ce reclama elaborarea unor reglementari juridice.
• a doua etapa consta in extragerea ~i fixarea idealului juridic, corespunzator
con~tiintei juridice a societatii.
Legiferarea reprezinta o actiune con~tienta a legiuitorului, care, prin metode ~i
mijloace specifice, constata existenta situatiilor concrete ce reclama reglementarea
juridica. Legiuitorul recepteaza comandamentele sociale, nevoile ~i comenzile societatii,
fata de care trebuie sa hotarasca solutia de reglementare.
Textul legislativ exprima gandirea legiuitorului, acea vointa care se impune tuturor.
Legea reprezinta cuvantul legiuitorului, pe care il transmite cetatenilor, fiicandu-le
acestora cunoscute drepturile ~i obligatiile. Cu alte cuvinte, legea este expresia gandirii
legiuitorului ~i modul in care acesta comunica cu poporul.

187
Costica Voicu ========================

PRINCIPIILE LEGIFERARII

A. Principiul fundamentarii ~tiintifice a activitafii de elaborare a normelor

juridice
Organele statului ce au competente normative (Parlamentul, Guvernul, ministerele,
organele administratiei de stat ~i cele ale administratiei pub lice locale) se afla in situatia
de a constata existenta unei complexe ~i dinamice realitati juridice, de a lnregistra aparitia
unor noi domenii ce reclama reglementarea normativa.
in societatea romaneasca, ca de altfel ~i In celelalte societati democratice, exista o
multitudine de probleme ~i situatii care se manifesta $i trebuie reglementate juridic:
realizarea privatizarii, domeniul fondului funciar, al proprietatii publice, reorganizarea
sistemului bancar, domeniul pietei de capital, manifestarea crimei organizate, reforma In
domeniul asigurarilor, sanatatii publice, invatamantului etc.
Activitatea de legiferare reclama cunoa~terea aprofundata a realitatii sociale ~i celei
juridice, care poate fl realizata prin investigatii ~i cercetari ample de natura economica,
sociologica, criminologica, de psihologie sociala.
Abordarea acestor domenii implica o stricta specializare a organismelor care
redacteaza proiectele de acte normative, intelegerea corecta a corelatiilor interne ~i
internationale.
Sunt, din nefericire, multe exemple care ne demonstreaza ca organele statului cu
competente normative au elaborat acte normative tara sa cunoasca corespunzator relatiile
din domeniul respectiv, sa faca legaturile ~i corelatiile necesare cu domenii adiacente sau
cu problematica de fond a societatii. Au fost elaborate acte normative care au fost rapid
modificate sau abrogate, pentru ca acestea nu au tinut cont de trebuintele sociale reale.
Aceste situatii produc fenomenul de respingere, acela in care faptele se revolta
lmpotriva dreptului.
Concluzia care se desprinde este una singura: aceea ca legislativul trebuie sa
fundamenteze $tiintific actul de legiferare propriu-zis.
Fundamentarea ~tiintifica a unui proiect legislativ trebuie sa cuprinda, in esenta,
urmatoarele etape:
descrierea detaliata a situatiilor de fapt ce urmeaza sa fie transformate in situatii
de drept;
analiza motivatiilor ~i determinarilor care impun reglementarea domeniului
respectiv;
determinarea (anticiparea) efectelor posibile ale viitoarei reglementari legale;
evaluarea costului social al adoptarii ~i punerii in aplicare a reglementarii
juridice respective;
stabilirea oportunitatii adoptarii unui act normativ.
Activitatea de cercetare ~i fundamentare ~tiintifica trebuie sa conduca la elaborarea
unor prognoze legislative, pe termene scurte, medii sau lungi, astfel incat sa se elimine
total riscul adoptarii unor acte normative contrare vointei generate ~i principiilor
fundamentale ale dreptului.

188
 Teoria genera/ii
a dreptului

Cunoa~terea profundii a realitiitii sociale, a domeniilor care urmeazii a ft normate

juridic, se realizeazii pe planuri multiple cu ajutorul speciali~tilor, a unor organisme de
investigare ~i analizii, pe baza unor documentari efectuate de experti, consultarea
legislatiilor din alte tari, ~i bineinteles pe traditia legislativa.
Drumul pana la textul definitiv al actului normativ este, foarte adesea, dificil.
Legiuitorul ajunge la el pornind de la practica ~i folosind rationamentele, pentru cii numai
astfel va realiza corelatia 1ntre fapt ~i drept.
Literatura juridicii ~i opinia publicii formuleazii, foarte adesea, teme de cercetare ~i
propuneri de reglementare juridicii a unor probleme sensibile: legalizarea prostitutiei, a
homosexualitiitii, transplantul de organe umane etc. Aceste chestiuni, de~i nu sunt cele
mai importante pentru ansamblul societiitii, necesita a fi solutionate de legiuitor. Pana la
elaborarea normelor juridice trebuie desra~uratii insii o importanta activitate de
documentare, studiu ~i analizii a realitiitii existente, compararea legislatiilor din alte tiiri,
giisirea celor mai eficiente solutii de reglementare.
Astfel, 'in Legea privind normele de tehnicii legislativa pentru elaborarea actelor
normative (Legea nr. 24 din 27 martie 2000) este prevazut faptul cii situatiile pe care le
cuprinde proiectul unui act normativ trebuie sa fie temeinic fundamentate, luandu-se \'n
considerare interesul social, politica legislativa a statului roman ~i cerintele coreliirii cu
ansamblul reglementiirilor inteme, precum ~i ale armonizarii legislatiei nationale cu legislatia
comunitara ~i cu tratatele internationale la care Romania este parte.
Pentru fundamentarea ~tiintifica a proiectului legislativ este necesar sa se pomeascii
de la dezideratele sociale prezente ~i viitoare (de perspectiva), precum ~i de la
insuficientele legislatiei in vigoare.
In Capitolul TIT al Legii nr. 24 din 27 martie 2000, intitulat ,,Elaborarea actelor
normative", respectiv in Sectiunea 1 (intitulatii ,,Documentarea") sunt reglementate
urmiitoarele aspecte:
art. 18 - (1) ,,elaborarea proiectelor de acte normative va fi precedatii, in
funqie de importanta ~i complexitatea acestora, de o activitate de
documentare ~i analizii ~tiintificii, pentru cunoa~terea temeinicii a
realitiitilor economico-sociale care urmeaza sii fie reglementate, a
istoricului legislatiei din acest domeniu, precum ~i a unor
reglementiiri similare din legislatia striiinii.
art. 19 - In activitatea de documentare pentru fundamentarea proiectului de act
normativ se vor examina practica Curtii Constitutionale in acel
domeniu, practica instantelor judeciitore~ti, precum ~i doctrinajuridica
in materie."

lntr-un admirabil articol publicat \'n Buletinul de Informare Legislativii nr. 3/2002,
profesorul francez Marc Richevaux face urmiitoarele aprecieri: ,,legea este rezultatul unei
tranzactii operate de-a lungul intregului proces al elaborarii sale ~i ea lncepe cu mult
inaintea dezbaterii in Parlament. Legea trebuie sii fie expresia vointei generale. Or, in
prezent, ea pare sii aibii cateva dificultiiti In ceea ce prive~te indeplinirea acestui rol. Legea
pierde din claritate ~i coerentii. Ea tinde sii nu mai devinii expresia vointei Legiuitorului.
Legea, prin tehnicitatea ~i specializarea sa in cre~tere, apare din ce in ce mai mult ca fiind

189
Costica Voicu =========================

expresia vointei unor tehnocrati fiirii nici un fel de legitimitate sau a unor grupuri de
presiune care exprimii interesele unor categorii sociale sau socio-profesionale precise
(opinia publicii, sindicate, partide politice, forte obscure), fiecare din acestea luptand pentru
a obtine norma consideratii ca fiind cea mai favorabilii intereselor sale.
Legea tinde sii devinii expresia intereselor unor forte extraparlamentare. Proiectul
care se aflii la originea legii este, de multe ori, rezultatul unor reflectii ale unor tehnocrati,
care nu viid in acesta decat mijlocul de a rezolva problerna !or. Pentru ei, Parlarnentul
devine numai un mijloc de trecere obligatoriu pentru a transforma proiectul lor in lege".

B. Principiul asigurarii unui raport firesc intre dinamica ~i statica dreptului

(principiul echilibrului)
Activitatea de elaborare a actelor normative devine, pe zi ce trece, mai cornplexii $i
mai dinamicii, intrucat legiuitorul se confruntii cu presiuni care vizeazii domeniile cele
mai variate ale vietii sociale (economice, politice, culturale, ideologice ).
Se produc, intr-o frecventa evidentii, mutatii in continutul raporturilor sociale,
modificari institutionale, schimbari in atributiile $i in competentele unor organe
determinate de aparitia unor noi structuri organizatorice in domeniul economic, al
justitiei, administratiei publice etc.
Misiunea fundamentala a dreptului, a actului norrnativ in ultima instanta, este aceea
de a face ordine in acest vast camp de manifestare a raporturilor juridice, de a calma
posibilele conflicte, de a garanta ordinea de drept ~i a asigura stabilitatea sistemului
global.
Pentru a-$i infiiptui aceastii misiune, acest deziderat, dreptul trebuie sii reu$eascii sii
incorporeze, sa implementeze, norma juridica pe care o elaboreaza in patrimoniul
psihologic al individului $i al grupurilor sociale.
A$a cum am subliniat, In cuprinsul capitolelor anterioare, legea odata edictata, este
destinata sii reglementeze domeniul respectiv pentru perioade lungi. J. J. Rousseau spunea
ca ,,poporul ajunge sa disprefuiasca legile care se schimba in fiecare zi". Preluand
aceasta observatie, reputatul jurist roman P. C. Vlachide consemna in lucrarea ,,Repetifia
principiilor de drept civil" - Bucure~ti, 1994, ,,Anchiloza legilor despartite de viata
este 0 primejdie, dar aceasta nu inseamna ca ele trebuie sa se schimbe, iar 0
democrafie de instabilitate ar fi ~i mai daunatoare decat osificarea, dat fiind ca lipsa
de fermitate a unui sistem legislativ este de natura sa atace insa~i valoarea
prestigiului ~i increderea pe care trebuie sa le inspire orice lege, schimbarea grabita
a lor nefiicand sa dovedeasca decat inutilitatea masurilor luate prin ele. Legile pot
ramane, indefinit in vigoare cu condifia ca o practica judiciara serioasa sa le confere
suplefea de care au nevoie, iar doctrina sa pregateasca drumul catre noi orizonturi
~tiintifice".
' in raporturile pe care le are cu politica, dreptul cautii sa apere ~i sii asigure unitatea
dintre existenta socialii (realitatea sociala) ~i norma juridica, dintre fapte $i valoare, fiind
considerat mai conservator, mai rigid. in realitate, dreptul trebuie sii domoleasca elanul
novator insuficient fundamentat ~i argumentat al politicii, sii calrneze ofensiva spre o falsii
reforma juridicii pe care o proclamii puterea politicii.

190
 Teoria genera/ii
adreptului

Sa nu uitam ca exista o mare diferenta lntre declaratiile $i programele sau

platformele electorale ale partidelor politice $i posibilitatea reala, imediata $i obiectiva de
a elabora norme juridice potrivit acestora. Dreptul are, din acest punct de vedere, mai
multa maturitate, are posibilitatea de a filtra, de a selecta propunerile care vin din sfera
politicului. La randul sau, dreptul tinde sa-$i consolideze independenta, intr-adevar
relativa, plecand de la faptul ca in constructia sa se recunosc doua parti bine definite.
Dreptul are o parte STATIC.A, reprezentata de traditie, de ansamblul normelor $i
institutiilor juridice reglementate In urma cu mult timp, care Ii confera nota de
originalitate, de stabilitate, de personalitate, de forta in ultima analiza.
A doua parte a dreptului este cea DINAMICA, reprezentata de totalitatea actelor
normative prin care sunt reglementate domenii noi; altfel spus este raspunsul pe care
dreptul 11 ofera la presiunile sociale, la solicitarile justificate ale societatii.
Arta legiuitorului consta tocmai in puterea de a realiza, mentine $i consolida
echilibrul intre cele doua parti.
Dreptul nostru actual este pus In situatia de a actiona, In domeniul legiferarii, cu
multa maturitate $i chibzuinta. Este de necontestat faptul ca de multe ori activitatea de
elaborare a legilor se desfii$oara sub presiunea timpului, dar mai ales sub presiunea
fortelor politice. in egalii masura, intregul nostru sistem de drept, este obligat sa
receptioneze mesajele care vin din zona dreptului international $i, mai ales, a dreptului
comunitar. Ca urmare, legislatia romaneasca trebuie armonizatii cu legislatia comunitara
in domenii foarte diferite: drept penal, drept procesual penal, drept civil, drept umanitar,
drept executional penal, drept administrativ, drept comercial, dreptul proprietatii
intelectuale, drept vamal, drept financiar etc.

C. Principiul coreHirii sistemului actelor normative (principiul articularii sau

al armoniei)
Asistam astazi la armonizarea dreptului nostru cu dreptul comunitar. Este dincolo
de orice indoiala faptul ca legislatia romana este ea 1nsil$i construita respectand principiul
corelarii (articularii) actelor normative.
Actele normative care exista $i actioneazil intr-un stat se afla intr-o stransa legatura
lntre ele. Sistemul actelor normative implica, alaturi de marea diversitate a raporturilor
reglementate, multiple legaturi intre partile ce-1 compun.
In procesul de elaborare a actelor normative organele legislative trebuie sa
porneasca de la existenta legaturilor existente intre raporturile sociale care urmeaza a fi
reglementate, cu alte raporturi deja reglementate.
Trebuie luate in calcul toate implicatiile pe care le produce o noua reglementare,
domeniile afectate, modificarile normative pe care aceasta le impune, eventualele
conflicte de reglementari.
in situatia in care printr-o lege se reglementeaza un domeniu, se impune ca $i actele
normative cu forta juridica inferioara legii sa fie abrogate ori puse de acord cu noua
reglementare.
De exemplu: La data de 12 iunie 1999 a intrat In vigoare Hotararea Guvernului
Romaniei nr. 450 privind Normele metodologice de aplicare a Ordonantei de Urgenta a

191
Costica Voicu

Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societatilor comerciale, cu modificarile ~i

completarile ulterioare.
Respectand principiul corelarii actelor normative, legiuitorul precizeaza In actul
normativ elaborat, urmatoarele;
- prezenta Hotarare intra In vigoare odata cu titlul Tdin Legea nr. 99/ 1999, privind
unele masuri pentru accelerarea reformei economice (este deci o corelare care vizeaza
intrarea in vigoare a unei Hotarari de Guvern concomitent cu Dispozitiile unei legi);
- pe data intrarii in vigoare a prezentei Hotarari se abroga Hotararea Guvernului
nr. 55/1998, privind privatizarea societatilor comerciale ~i vanzarea de active, cu
exceptia art. 56 - 60, a anexei nr. 1.1.A ~i a anexei nr. 2 (este vorba de o corelare care
vizeaza inlaturarea, abrogarea, unor norme juridice incluse in textul altui act normativ cu
aceea~i forta juridica, dar nu a tuturor, fiind exceptate cele expres prevazute ).
Principiul corelarii sistemului actelor normative trebuie aplicat ~i respectat in
cele doua ipostaze in care el ni se in!ati~eaza:
- in primul rand, este vorba de corelarea interna a actelor normative, respectiv
articularea lor in interiorul sistemului nostru legislativ. De exemplu: legile speciale care
cuprind dispozitiuni penale trebuie corelate cu dispozitiile Codului Penal ~i Codului de
Procedura Penala; actele normative privitoare la disponibilizarea unor categorii de
salariati trebuie corelate cu dispozitiile Codului Muncii;
- in al doilea rand, este vorba de corelarea externa, respectiv armonizarea actelor
normative elaborate de legiuitorul roman cu actele normative ~i reglementarile
asemanatoare existente in dreptul comunitar ~i in dreptul international. De exemplu:
Codul Rutier (legea privind circulatia pe drumurile publice) trebuie sa contina norme
juridice care sa nu contravina normelor internationale privind efectuarea transporturilor
rutiere; Legea romana privind productia, traficul ~i consumul de droguri trebuie sa
contina reglementari care sii se coreleze cu dispozitiile Conventiei ONU privitoarc la
acest domeniu.
In acest sens, Legea nr. 24 din 27 martie 2000, prevede, in art. 11, urmatoarele:
,,actul normativ trebuie sa se integreze organic in sistemul legislatiei, scop in care:
a) proiectul de act normativ trebuie corelat cu prevederile actelor normative de
nivel superior sau de acela~i nivel, cu care se afla in conexiune;
b) proiectul de act normativ, intocmit pe baza unui act de nivel superior, nu poate
depa~i limitele competentei instituite prin acel act ~i nici nu poate contraveni
principiilor ~i dispozitiilor acestuia;
c) proiectul de act normativ trebuie sa fie corelat cu reglementarile comunitare ~i
cu tratatele intemationale la care Romania este parte".
Dispozitiile art. 11 fixeaza regula integrarii actului normativ in ansamblul
Jegislatiei.
0 alta regula, care se degaja din continutul art. 12, o reprezinta regula unicitatii
reglementarii in materie (,,reglementarile de acela~i nivel ~i avand acela~i obiect se
cuprind, de regulii, intr-un singur act normativ").

192
 Teoria generalii
a dreptului

Art. 14 din Legea nr. 24 din 27 martie 2000, consacra regula evitarii
paralelismelor (,,in procesul · de legiferare trebuie evitata instituirea acelora~i
reglementari in doua sau mai multe acte normative").
D. Principiul accesibilitafii ~i economiei de mijloace in elaborarea actelor
normative
In paginile anterioare am subliniat faptul ca, pentru a deveni activa $i a-~i produce
efectele, norma juridica cuprinsa intr-un act normativ trebuie sa fie adusa la cuno~tinta
oamenilor.
Nici un sistem de drept nu admite scuza necunoa~terii legilor, intrucat acestea au
fost racute public intr-un limbaj clar, natural, intr-un stil potrivit destinatarilor.
Organele legiuitoare trebuie sa aiba in vedere faptul ca destinatarii normelor
juridice sunt oameni cu nivele de cultura diferite, cu posibilitati mai mult sau mai putin
Iimitate de lntelegere a mesajului pe care dore~te sa-1 transmita.
Pentru a preveni situatiile dificile ce pot aparea in aplicarea normelor juridice ca
urmare a utilizarii unui limbaj complicat, pretios ~i pretentios, presarat prea abundent cu
neologisme ~i expresii academice, inteles cu oarecare greutate chiar ~i de juri~ti,
legiuitorul trebuie sa procedeze a~a cum foarte plastic se exprima Ihering ,,legiuitoru!
trebuie sa gandeasca ca unfilozofifi sa se exprime ca un /aran".
Maiestria, arta legiuitorului consta in capacitatea Jui de a redacta clar, neechivoc,
simplu ~i direct textele legilor. Redactat, concis ~i riguros textul legii va fi inteles corect
de catre oricine. Redactarea in stil stufos, alambicat, cu propozitii intortochiate ~i care
utilizeaza termeni ce nu sunt explicati nici in dictionare, risca sa transforme activitatea
legislativa in cu totul altceva.
Principiul accesibilitatii impune din partea legiuitorului respectarea urmatoarelor
cerinte:
a) in primul rand sa aleaga forma exterioara corespunzatoare reglementarii pe
care dore~te sa o elaboreze. Forma exterioara este cea care da valoare ~i forfa juridica
actului elaborat, stabile$te pozitia acestuia In sistemul actelor normative ~i determina
corelatia lui cu celelalte reglementari. Alegerea formei exterioare depinde de natura (de
felul) relatiilor pe care actul normativ le reglementeaza (relatii economice, politice,
sociale, culturale etc.) ~i de valorile pe care dore~te sa le apere (proprietatea, statul,
persoana fizica, persoana juridica, casatoria etc.).
De exemplu, daca relatiile care urmeaza a fi reglementate fac parte din ,,domeniul
legii", este obligatoriu ca ele sa capete consacrare juridica prin lege ~i nu prin alt act
normativ.
Organizarea invatamantului, regimul juridic al proprietapi, organizarea partidelor
politice etc., nu pot fi reglementate decat prin legi.
De altfel, pastrarea autoritatii $i pozitiei legii in sistemul de reglementare a
relatiilor sociale este fundamentala ~i definitorie pentru un stat de drept.
Distinsul jurist ~i sociolog francez Jean Carbonnier nota, cu o vadita amaraciune
,,Legea nu mai are azi semnificatia de altadata, ea nu mai este acea maxima de conduita
universala, ci un procedeu de guvernare, fapt de natura sa-i afecteze autoritatea".
Afirmatia vizeaza, in opinia noastra, eel putin doua aspecte: in primul rand faptul ca
prin lege sunt reglementate relatiile care, in mod firesc ar trebui sa le gasim in alte
categorii de acte normative ~i in al doilea rand faptul ca domenii care tin exclusiv de

193
Costica Voicu ========================

lege sunt reglementate prin ordonante sau ordonante de urgenta ale Guvemului. Se
produce inevitabil procesul de demonetizare, de devalorizare a legii.
b) in al doilea rand, legiuitorul trebuie sa aleagii modalitatea de reglementare,
adicii metoda de a impune subiectelor de drept conduita prescrisa, cuprinsii !n norma
juridicii.
Acest lucru depinde de specificul relatiilor sociale, de caracteristicile subiectelor,
de natura intereselor ce urmeaza a fi satisfacute ~i de valorile pe care normele juridice le
protejeaza.
In mod deliberat, legiuitorul alege un gen de conduita ~i o metoda specificii de
reglementare.
In domeniul reglementarilor specifice dreptului civil, de exemplu, legiuitorul
utilizeaza norme juridice permisive, pe cand In materia dreptului penal sau administrativ
face ape! la normele imperative (prohibitive). Sunt utilizate normele juridice stimulative
in cazul reglementiirii relatiilor ce vizeaza sustinerea cre~terii demografice.
c) in al treilea rand, legiuitorul trebuie sa aleaga procedeele de conceptualizare ~i
limbajul adecvat domeniului ce urmeazii a fl reglementat. Aceasta cerinta se refera la:
constructia normei (adicii cuprinderea in norma a celor trei elemente componente:
ipoteza, dispozitia ~i sanctiune ), fixarea tipului de conduita, alegerea stilului ~i limbajului
juridic adecvat.
fn cuprinsul Legii nr. 24 din 27 martie 2000 (Cap. TV, intitulat ,,Redactarea actelor
normative") sunt precizate urmiitoarele dispozitii.
- actele normative trebuie redactate lntr-un stil concis, sobru, clar ~i precis care sa
excludii orice echivoc, cu respectarea regulilor gramaticale ~i de ortografie;
- este interzisa folosirea neologismelor, daca existii un sinonim de largii raspandire
in limba romana;
- termenii de specialitate pot fi utilizati numai dadi sunt consacrati in domeniul
de activitate reglementat;
- redactarea textelor se face prin folosirea cuvintelor in intelesul lor curent din limba
romanii modernii cu evitarea regionalismelor;
- in limbajul normativ, acelea~i notiuni se exprimii numai prin aceea~i termeni.
Dacii o notiune sau un termen nu este consacrat sau poate avea lntelesuri diferite,
semnificatia acestuia in context se stabile~te prin actul normativ ce le instituie, in cadrul
dispozitiilor generate sau intr-o anexa destinata lexicului respectiv, ~i devine obligatoriu
pentru actele normative din aceea~i materie. Exprimarea prin abrevieri a unor denumiri
sau termeni se poate face numai prin explicitare in text, la prima folosire (art. 34 care
consacra regula unitafii terminologice );
- textul articolelor trebuie sii aiba caracter dispozitiv, sa prezinte norma instituitii
farii explicatii sau justificiiri. Verbele se utilizeazii, de regulii, la timpul prezent, forma
afirmativii, pentru a se accentua caracterul imperativ al dispozitiilor respective.

4. Etapele elaborarii actelor normative

Procesul de elaborare a legilor de catre organul legislativ parcurge cinci etape:
ETAPA I este denumita INJTIEREA PROIECTULUI DE LEGE.

194
 Teoria genera/a
a dreptului

Potrivit art. 74 din Constitutia Romaniei ,,inifiativa legislativa aparfine Guvernului,

deputafilor, senatorilor, precum $i unui numar de eel pu/in 100. 000 de cetafeni cu drept de
vot. Cetafenii care f$i manifesta dreptul de ini/iativa legislativa, trebuie sa provina din eel
pu/in un sfert din jude/ele farii, iar fn fiecare din aceste jude/e sau fn municipiul Bucure~·ti
trebuie safie inregistrate eel pufin 5.000 de semnaturi fn sprijinul acestei ini/iative". Aceasta
dispozitie constitutionala este valabila pentru legile organice ~i ordinare.
Precizam faptul ca nu pot face obiectul inifiativei legislative a cetatenilor
problemele fiscale, cele cu caracter international, amnistia ~i gratierea. In toate cazurile
propunerile legislative ~i proiectele de lege se trimit Consiliului Legislativ spre avizare,
lntrucat acest organism este abilitat sa sistematizeze, sa unifice ~i sa coordoneze lntreaga
legislatie a tarii. Mai departe, o data avizate, propunerea legislativa sau proiectul de lege,
este trimisa ~i lnregistrata la Parlament.
Potrivit Hotararii Guvernului Romaniei nr. 555 din 7 iunie 2001, care aproba
Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre
adoptare Guvernului, actele normative se initiaza, se elaboreaza, se adopta ~i se aplica
in conformitate cu prevederile Constitutiei Romaniei, cu dispozitiile Legii nr. 25/2000,
precum ~i cu principiile ordinii de drept.
Guvernul i~i exercita inifiativa legislativa prin insu~irea proiectelor de lege
elaborate de ministere sau de alte autoritati ale administratiei publice ~i transmiterea
acestora spre dezbatere ~i adoptare uneia dintre Camerele Parlamentului.
Au dreptul sa initieze proiecte de acte normative urmatoarele autoritii.ti publice:
a) ministerele ~i celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale
aflate in subordinea guvernului, precum ~i autoritatile administrative autonome;
b) organele de specialitate ale administratiei publice centrale aflate In subordinea
sau in coordonarea ministerelor - prin ministerele in a caror subordine sau
coordonare se aflii;
c) prefecturile, consiliile judetene, respectiv Consiliul General al Municipiului
Bucure~ti - prin Ministeml Administratiei Publice.
La nivelul acestor autoritati publice se constituie colective speciale in componenta
carora sunt desemnati juri~ti, speciali~ti in domeniul integrarii europene, precum ~i
speciali~ti din compartimentele corespunzatoare profilului propunerilor de reglementare,
colective care au obligatia sa redacteze proiectele de acte normative.
Proiectele de acte normative trebuie lnsotite de urmatoarele instrumente de
prezentare ~i motivare:
a) expuneri de motive, pentru proiectele de legi;
b) note de fundamentare, pentru hotarari, ordonante ~i ordonante de urgenta ale
guvernului;
c) referate de aprobare, pentru celelalte acte normative.
Dupa ce conducatorul autoritatii publice initiatoare a proiectului de act normativ i~i
lnsu~e~te documentatia elaborata, acesta expediaza, In copie, autoritatilor publice
interesate In aplicarea acesteia, care, la randul lor, au obligatia sa formuleze observatii ~i
propuneri In termen de eel mult 5 zile, daca nus-a stabilit un alt termen.
Operatiunea de definitivare a proiectului de act normativ se realizeaza dupa
obtinerea de catre initiator a punctelor de vedere ale autoritatilor publice carora le-a fost

195
Costica Voicu

trimis, precum ~i a avizelor necesare, a~a cum se stipuleaza in continutul art. 8-13 din
Regulamentul aprobat prin Hotararea Guvernului nr. 555/2001.
Urmatoarea etapa o reprezinta trimiterea proiectelor de acte normative la
Secretariatul General al Guvemului, care declan~eaza imediat procedura de obtinere a
avizelor necesare, In termenele prevazute in art. 14, respectiv:
a) avizul Consiliului Legislativ (24 ore pentru proiectele de ordonanta de urgenta;
2 zile pentru proiectele de lege care urmeaza sa fie transmise Parlamentului cu
solicitarea dezbaterii in procedura de urgenta; 10 zile pentru celelalte proiecte
de acte normative);
b) avizul Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, in cazul proiectelor de acte
normative pentru care este necesar acest aviz;
c) avizul Consiliului Economic ~i Social (10 zile In cazul proiectelor de hotarari,
de ordonante ~i de legi ordinare; 20 de zile in cazul proiectelor de legi
organice).
Dupa obtinerea acestor avize, Secretariatul General al Guvernului le transmite
initiatorului actului normativ, care procedeaza la finalizarea proiectului de act normativ;
acesta este inaintat guvernului cu eel putin 5 zile inainte de data ~edintei guvernului pe a
carei agenda de lucru se solicita sa fie inscris.
Decizia Guvernului cu privire la fiecare proiect de act normativ, luata ca urmare a
rezultatului dezbaterilor, este marcata prin anuntul primului-ministru privind adoptarea,
amanarea, respingerea sau retragerea acestuia, dupa caz.
Proiectele de acte normative carora Ii s-au adus modificari de fond ca urmare a
discutarii ~i adoptarii lor In ~edinta Guvernului vor fi supuse unei noi proceduri de
avizare.
in cazul adoptarii proiectului de acte normative (proiect de lege, de ordonanta ~i
ordonanta de urgenta) acestea sunt transmise de catre Guvern, Senatului sau Camerci
Deputatilor.
ET APA A II-a se refera la DEZBATEREA PROIECTULUI DE LEGE.
Constitutia ~i Reglementarile de organizare ~i functionare ale celor doua camere ale
Parlamentului (Senatul ~i Camera Deputatilor) stabilesc formele dezbaterii proiectelor de
legi. Dezbaterea incepe cu prezentarea expunerii de motive ~i continua cu analiza fiecarui
articol.
ETAPA A III-a este denumita ADOPTAREA PROIECTULUI DE LEGE care
presupune o procedura speciala, conform prevederilor art. 74 din Constitutie:
- legile organice se adopta cu votul majoritatii membrilor fiecarei Camere;
- legile ordinare se adopta cu votul majoritatii membrilor prezenti din fiecare
Camera.
ETAPA A IV-a se refera la PROMULGAREA LEGII.
Dupa ce legea este votata, ea este adoptata de Parlament, sub semnatura pre~edintilor
celor doua camere. Promulgarea legii este de competenta Pre~edintelui Romaniei, prin acest
act dispunandu-se publicarea legii in Monitorul Oficial al Romaniei. Promulgarea se face in
maximum 20 de zile de la data primirii legii la cabinetul Pre~edintelui Romaniei. Inainte de
promulgare pre~edintele poate cere, o singura data, reexaminarea textului.

196
 Teoria generalii
a dreptului

ETAPA AV-a este denumita PUBLICAREA LEGH.

Legea se publica in Monitorul Oficial al Romaniei ~i intra in vigoare la 3 zile de la
data publicarii sau de la data prevazuta expres in textul ei.

5. Partile constitutive ale actului normativ

Actul normativ are urmatoarele parti constitutive:
a) titlul actului normativ;
b) formula introductiva;
c) preambulul;
d) partea dispozitiva;
e) fonnula de atestare a autenticitatii actului normativ.

a) Titlul actului nonnativ cuprinde denumirea generica a actului, in functie de

categoria sa juridica ~i de autoritatea emitenta, precum ~i de obiectul reglementarii
exprimat sintetic. Titlul trebuie sa fie scurt ~i sugestiv. De exemplu: Legea privind
activitatea bancara (nr. 58/1998, republicata), Legea fondului funciar (nr. 18/1991 ), Legea
privind protectia martorului etc.
Categoria juridica a actului normativ (lege, hotarare de guvern, ordonanta, decret,
decizie etc.) este detenninata de regimul competentelor stabilit prin Constitutie, legi ~i alte
acte n~rmative prin care se acorda prerogative de reglementare juridica autoritatilor publice.
In cazul actelor normative prin care se modifica ori se completeaza un alt act
normativ, titlul actului va exprima operatiunea de modificare sau de completare a actului
normativ avut In vedere. De exemplu: Ordonanta de Urgenta nr. 130/1999 pentru
completarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministeriala.
Ca element de identificare, titlul actului normativ se lntrege~te, dupa ce are loc
adoptarea sa, cu un numar de ordine, la care se adauga anul in care acesta a fost adoptat.

b) Formula introductiva a actului normativ consta intr-o propozitie, care

cuprinde denumirea autoritatii emitente ~i exprimarea hotararii de luare a deciziei
referitoare la emiterea sau adoptarea actului normativ respectiv.
In cazul legilor formula introductiva este urmatoarea: ,,Parlamentul Romaniei
adopta prezenta lege".
in cazul actelor emise de Guvemul Romaniei, formula introductiva pentru
ordonanta sau hotarare este: Jn temeiul art. 107 din Constitutie, Guvernul Romaniei
adopta prezenta ordonanta'' sau ,,hotarare". In situatia adoptarii ordonanfelor simple se
face referire ~i la legea de abilitare a guvernului de a emite asemenea acte normative, iar
In cazul ordonantelor de urgenta la art. 114 alin. 4 din Constitutie.
La Hotararile Guvernului care sunt date in executarea expresa a unor legi se va
adauga, in continutul formulei introductive, ~i temeiul din legea respectiva. De exemplu:
Hotararea Guvernului Romaniei nr. 226/2000 privind conditiile ~i procedura de propunere
de catre Consiliul Economic ~i Social a candidatilor in vederea numirii ca asistenti
judiciari, are urn1atoarea formula introductiva: ,,in temeiul art. 17 alin. 1 indice 3 din
Legea pentru organizarea judecatoreasca nr. 92/1992, republicata, cu modificarile ~i
completarile ulterioare, Guvernul Romaniei hotara~te."
197
Costica Voicu

Pentru alte categorii de acte nonnative formula introductiva cuprinde: autoritatea

emitenta, referire la acte normative superioare (legi, ordonante, hotarari) ~i denumirea
generica a actului. De exemplu:
Ministrul apelor, padurilor ~i protecfiei mediului, avand in vedere prevederile
art. 7, 8 ~i 14 din Legea nr. 137 /1995 privind protectia mediului, republicata In Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 70 din 17 februarie 2000, in baza dispozi!iilor art. 9 din
Hotararea Guvernului nr. 104/ 1999 privind organizarea ~i function area Ministerului
Apelor, Padurilor ~i Protectiei Mediului,
emite urmatorul ordin: (titlul ordinului este: pentru aprobarea Nomenclatorului
de lucrari ~i servicii care se presteaza de catre autoritatile pentru protectia mediului In
regim de tarifare ~i cuantumul tarifelor aferente ).

c) Preambulul actului normativ reprezinta acea parte in care este enuntat, in

sintezii, scopul reglementiirii respective. De regula, preambulul precede formula
introductiva ~i se implete~te cu continutul acesteia. Potrivit Legii nr. 24 din 27 martie
2000, preambulul nu poate cuprinde nici directive, nici reguli de interpretare. La actele
normative emise in temeiul unei legi sau al unui act normativ al Guvernului, preambulul
va cuprinde mentionarea dispozitiilor legale pe baza ~i in executarea carora actul a fost
emis. In cazul actelor normative adoptate de organele administratiei publice centrale de
specialitate sau ale administratiei publice locale, in preambul se mentioneazii ~i avizele
obligatorii potrivit legii.

d) Partea dispozitiva a actului normativ reprezinta continutul propriu-zis al

reglementarii, alcatuit din totalitatea normelor juridice instituite pentru sfera raporturilor
sociale ce fac obiectul acestuia.
Tn aceasta parte componenta a actului normativ sunt sistematizate:
dispozitiile generale sau principiile generale;
dispozitiile privind fondul reglementarii (dispozitii de fond);
dispozitiile tranzitorii;
dispozitiile finale.

Dispozifiile generate cuprind prevederi care orienteaza intreaga reglementare,

determina obiectul ~i principiile acesteia. Ele sunt grupate in primul capitol al actului
normativ ~i nu mai sunt reluate in restul reglementarii.
Exemple: art. 1 din Codul Familiei prevede Jn Romania statul ocrote~te casatoria
~i familia, el sprijinii, prin masuri economice ~i sociale, dezvoltarea ~i consolidarea
familiei".
- art. 1 din Codul penal prevede: ,,legea penala apara, impotriva infractiunilor,
Romania, suveranitatea, independenta, unitatea ~i indivizibilitatea statului, persoana,
drepturile ~i libertatile acesteia, proprietatea, precum ~i intreaga ordine de drept"; art. 2
fixeaza principiul legalitatii incriminarii: ,,legea penala prevede care fapte constituie
infractiuni, pedepsele ce se aplica infractorilor ~i miisurile ce se pot lua in cazul savar~irii
acestor fapte".

198
 Teoria generalii
a dreptului

Dispozifiile de fond cuprind reglementarea propriu-zisa a relatiilor sociale ce fac

obiectul actului normativ. Succesiunea ~i gruparea acestor dispozitii se fac in ordinea
logica a desta~urarii activitatii ce face obiectul reglementarii respective. Prevederile de
drept material trebuie sa preceada pe cele de ordin procedural iar, in cazul in care sunt
instituite sanctiuni, aceste norme de sanctionare sa fie plasate l'naintea dispozitiilor
tranzitorii ~i finale.
De exemplu: Legea privind procedura falimentului bancar (nr. 83/ 1998) cuprinde
dispozitii de fond de drept material In capitolul TT (art. 3 -11)
privitoare la ,,atributiile organelor care aplica procedura
falimentului; iar dispozitiile de ordin procedural In capitolul ITT
(art. 12 - 21) intitulat ,,procedura de sesizare a tribunalului".
Dispozifiile tranzitorii cuprind masurile ce sunt instituite cu privire la derularea
raporturilor juridice nascute in temeiul vechii reglementari care urmeaza a fi inlocuita cu
noul act normativ.
Ratiunea dispozitiilor tranzitorii este de a asigura, pe o perioada determinata,
corelarea celor doua reglementari astfel incat punerea in aplicare a noului act normativ sa
decurga firesc ~i sa evite retroactivitatea acestuia sau conflictul lntre legi succesive.
Dispozitiile finale cuprind masurile necesare pentru punerea in aplicare a actului
normativ, data intrarii in vigoare a acestuia, implicatiile asupra altor acte normative
(abrogari, modificari, completari, republicari).
in cazul actelor normative cu caracter temporar va fi precizata perioada de aplicare
sau data incetarii aplicarii sale.

e) Formula de atestare a autenticitafii actului normativ reprezinta ultima parte

constitutiva a acestuia. Actul normativ adoptat se semneaza de reprezentantul legal al
emitentului, se dateaza ~i se numeroteaza.
in cazul legilor este obligatoriu ca, in finalul actului, sa se faca mentiunea despre
indeplinirea dispozitiei constitutionale privind legalitatea adoptarii de catre cele doua
Camere ale Parlamentului.
Formula de atestare a legalitatii adoptarii legilor, utilizata de fiecare Camera este
,,Aceasta lege a fost adoptata de ... In ~edinta din ... cu respectarea prevederilor art. 74
alin. l" sau, dupa caz, ,,art. 74 alin. 2 din Constitutia Romaniei". Formula este urmata de
semnatura pre~edintelui Camerei respective.
Precizare: unele acte normative mai pot cuprinde ~i Anexe, considerate parte
componenta a acestora. care fac corp comun cu actul normativ respectiv
~i au aceea~i forta j uridica.
Necesitatea anexelor este justificata de faptul ca, in continutul !or, sunt redate
organigrame, liste, tabele, schite, statistici, planuri, desene, semne grafice, formulare etc.
Exemple: Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publica ~i regimul juridic al
acesteia, cuprinde o anexa intitulata ,,Lista cuprinzand unele bunuri care alcatuiesc
domeniul public al statului ~i al unitatilor administrativ-teritoriale".
Hotararea Guvernului nr. 251/1999 privind conditiile de autorizare, organizare ~i
exploatare a jocurilor de noroc, contine un nurnar de 11 anexe, In care sunt prezentate:

199
Costica Voicu =========================

formularele de licente pentru exploatarea jocurilor de noroc; regulamentul de organizare

~i functionare a comisiei de autorizare a jocurilor de noroc; instructiuni de completare a
unor formulare etc.

6. Structura actului normativ

Elementul de baza al structurii actului normativ il reprezinta ARTICOLUL, care
cuprinde, de regula, o singura dispozitie normativa aplicabila unei situatii date.
Denumit ~i cefola de baza a actului normativ, ARTICOLUL nu se confunda cu
norma juridica (existii situatii l'n care o normii j uridica este cuprinsii in mai multe
articole).
Tn cazul In care din dispozitia normativa primara a unui articol decurg, in mod
organic, mai multe ipoteze juridice, acestea vor fi prezentate In ALINEATE distincte,
astfel incat ARTICOLUL sii fie logic ~i coerent construit.
ALINEATUL reprezinta o subdiviziune a ARTICOLULUI ~i este constituit, de
regula dintr-o singura propozitie sau fraza, prin care se reglementeaza o ipoteza juridica
specifica articolului. In situatia in care dispozitia normei juridice nu poate fi exprimata
intr-o singura propozitie sau fraza, se pot adauga noi propozitii sau fraze, separate prin
punct ~i virgula.
Daca In cuprinsul unui articol se utilizeaza un termen sau o expresie care are, In
contextul actului normativ, un alt lnteles decat eel obi~nuit, intelesul specific al acesteia
trebuie definit in cadrul unui alineat subsecvent. In cazul in care frecventa unor astfel de
termene ~i expresii este mare, actul normativ trebuie sa cuprinda in structura sa un grupaj
de definitii sau o anexa cu un index de termeni.

7. Tehnica sistematizarii actelor normative

A~a cum am precizat, actele normative, privite In ansamblu, formeaza un sistem
dinamic cu o structura complexa, pe care II numim sistemul legislatiei.
Sistemul legislatiei cuprinde totalitatea actelor normative atlate In vigoare la un
moment <lat. Marea varietate a actelor normative impune cu necesitate sistematizarea lor.
Procesul de sistematizare a actelor normative este determinat de necesitatea
gruparii acestora pe baza unor criterii riguros stabilite, astfel incat normele juridice sa fie
mai bine cunoscute ~i aplicate in realitatea juridicii.
Doua sunt formele de sistematizare a actelor normative: incorporarea ~i
codificarea.

A. Incorporarea

Ca forma de sistematizare a actelor normative, incorporarea inseamna a~ezarea,

pozitionarea actelor nonnative dupa criterii exterioare acestora, respectiv: cronologice,
alfabetice, pe ramuri de drept, pe institutii juridice.

200
 Teoria genera/ii
a dreptului

Tncorporarea poate fi: oficiala ~i neoficiala. Cea oficiala se realizeaza de organele

de drept, de cele mai multe ori organele care elaboreaza actele normative: Parlamentul,
Guvernul, Ministerele, Organe ale Administratiei Publice. In acest fel s-au creat colectii
de legi, Hotarari de Guvern publicate periodic, Colectii, Repertoare, Index-uri etc.
Incorporarea neoficiaia este cea realizata de persoane particulare, birouri de
avocati sau notari, edituri etc.
Precizare: activitatea de incorporare nu inseamna prelucrarea ~i interpretarea
actelor normative. Prin incorporare nu sunt aduse modificari
continutului normelor juridice care sunt adunate in colectii sau
culegeri.

B. Codificarea

Codificarea este forma superioara de sistematizare a actelor normative, care

presupune cuprinderea sintetica ~i sistematizata fntr-un act normativ cu forta juridica a
legii, a tuturor normelor juridice apartinand aceleia~i ramuri sau subramuri de drept.
Actiunea concreta de codificare presupune un mare volum de munca din partea
legiuitorului care trebuie sa prelucreze un vast material nonnativ, sa inlature normele
juridice depa~ite (inclusiv a cutumelor), sa completeze lacunele existente, sa ordoneze in
maniera logica materialul normativ.
De~i are forta juridica corespunzatoare unei legi, Codul nu este o lege obi~nuita, el
are o organizare interioara aparte, in care normele juridice sunt a~ezate, pozitionate intr-o
curgere logica, dupa un sistem bine gandit.
Calitatea ~i pozitia speciala a unui Cod este pusa in evidenta de: claritate, precizie,
rigoare, pragmatism, logica impecabila, eleganta stilului de exprimare.
Avand puterea unei legi, Codul este in fond un act legislativ unic, care exprima in
forma sintetica efortul considerabil al legiuitorului de a patrunde in intimitatea diverselor
domenii ale realitatii sociale.
Codurile reglementeaza pentru perioade mari de timp; ele au o evidenta stabilitate
in raport cu alte acte normative.
Actiunea de codificare nu este o inventie a dreptului modern: o regasim Inca in
dreptul roman, evoluand in acela~i timp prin codificarile infaptuite de Justinian,
Theodosian, Codul Civil Francez, Codul Penal Francez etc.
Astfel, prima codificare in dreptul roman o reprezinta Legea celor XII Table, care
cuprinde toate institutiile juridice existente in sec. al TV-lea de la fondarea Romei, in
domeniul dreptului civil ~i penal.
Primul cod adevarat este considerat Codex Gregorianus elaborat in anul 291 d.H. la
cererea lmparatului Diocletian ~i care cuprindea constitutiile lmparatilor romani de la
Hadrianus pana la Diocletian.
Urmatorul cod a fost Codex Theodosianus (anul 438 d.H.), care cuprindea
constitutiile imperiale de la Constantin eel Mare pana la imparatul Theodosius.
In sens modern, eel mai reprezentativ cod este Codex Justinianus, considerat cea
mai insemnata opera de codificare, pana la codurile lui Napoleon.

201
Costica Voicu

In Romania, primele codificiiri au fost Pravila lui Vasile Lupu In Moldova (1646) ~i
Pravila lui Matei Basarab in Muntenia (1640). Au urmat Codul Calimachi in Moldova (1817)
~i Legiuirea Caragea in Muntenia (1818).
In dreptul nostru actual sunt in vigoare: Codul penal, Codul de procedurii penalii,
Codul civil, Codul de procedurii civilii, Codul familiei, Codul vamal, Codul comercial,
Codul muncii.
Pentru a introduce mai multii rigoare In procesul de elaborare a codurilor ~i legilor
complexe, Legea nr. 24 din 27 martie 2000 prevede urmiitoarele reguli:
In cazul proiectelor de coduri sau al altor legi complexe, anume determinate, la
initiativa Parlamentului ori a Guvernului se pot constitui la Consiliul
Legislativ sau sub coordonarea acestuia comisii de specialitate pentru
elaborarea proiectelor respective.
comisiile de specialitate astfel constituite vor intocmi, pe baza unor studii ~i
documentiiri ~tiintifice, tezele prealabile care sii reflecte conceptia generalii,
principiile, noile orientiiri ~i principalele solutii ale reglementiirilor
preconizate.
tezele prealabile in formii definitivii se supun aprobiirii Guvemului, iar dupii
aprobare comisia va trece la redactarea textului viitorului cod sau viitoarei legi
complexe.
proiectul de act normativ intocmit in conditiile ariitate mai sus, insotit de un
raport, va ft inaintat Parlamentului sau, dupii caz, Guvernului, pentru
declan~area procedurii legislative.
0 importanta deosebitii 1n viata juridicii a societiitii o reprezintii urmiitoarele
EVENIMENTE LEGISLATIVE.
a) modificarea actelor normative;
b) completarea actelor normative;
c) republicarea actelor normative;
d) suspendarea actelor normative;
e) abrogarea actelor normative;
t) rectificarea actelor normative.
MODIFICAREA unui act normativ constii in schimbarea expresii a textului unuia
sau mai multor articole ori alineate ~i redactarea lor intr-o nouii formulare.
Intentia de modificare a unui act normativ se exprimii prin nominalizarea expresii a
textului vizat, cu toate elementele de identificare necesare, iar dispozitia normativii
propriu-zisa se formuleazii prin utilizarea sintagmei «se modificii ~i va avea urmatorul
cuprins», urmatii de redarea noului text.
COMPLETAREA actului normativ constii in introducerea unor dispozitii noi
exprimate in texte care se adaugii elementelor structurale existente, prin utilizarea unei
formule de exprimare adecvate.
Dacii actul de completare nu dispune renumerotarea actului normativ completat,
articolele sau elementele nou-introduse vor dobandi numiirul celor din vechiul text, dupii
care se introduc, lnsotite de un indice cifric, pentru diferentiere.

202
 Teoria genera/a
adreptului

Este important de subliniat faptul ca operatiunile de modificare ~i completare a

actelor normative sunt admise numai dacii nu se afecteazii conceptia generala ori
caracterul unitar al acelui act sau daca nu prive~te intreaga ori cea mai mare parte a
reglementarii in cauzii. in caz contrar, actul se inlocuie~te cu o noua reglementare,
urmand sii fie abrogat fn fntregime.
In egalii miisura, prevederile modificate sau care completeaza actul normativ
trebuie sa se integreze armonios In actul supus rnodificarii ori completarii, asigurandu-se
in acest fel unitatea de stil ~i de terrninologie.
ABROGAREA unei dispozitii sau a unui act normativ are totdeauna caracter
definitiv. Ea poate fi dispusii, de regula, printr-o dispozitie distincta in finalul actului
normativ care reglementeazii o anumita problematica.
SUSPENDAREA actului normativ este un eveniment legislativ care se produce In
situatii speciale ~i consta In suspendarea aplicarii unui act normativ, dispusa printr-un alt
act normativ de acela~i nivel sau de nivel superior. In actul de suspendare trebuie sa se
prevada, in mod expres, data la care se produce suspendarea, precurn ~i durata ei
determinata. La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispozitia afectatii de
suspendare reintra de drept in vigoare.
REPUBLICAREA intervine in situatia actelor normative modificate sau
completate In mod substantial. In vederea republicarii actului normativ se realizeaza
integrarea prevederilor modificate sau a celor de completare In ansamblul reglementarii,
actualizandu-se denumirile schimbate intre timp ~i realizand o noua numerotare a
articolelor, alineatelor, capitolelor ~i celorlalte structuri ale actului.
Republicarea legilor, a ordonantelor ~i hotiirarilor Guvernului se face in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, cu avizul Consiliului legislativ.
RECTIFICAREA intervine In cazul In care, dupii publicarea actului normativ se
descopera erori materiale In cuprinsul acestuia. Ea se face la cererea organului emitent al
actului normativ, cu avizul Consiliului Legislativ.
Complexitatea procesului de elaborare a actelor normative a impus adoptarea de
catre Guvernul Romaniei a Hotararii nr. 555 din 22 iunie 2001 prin care este abrogat
Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre
adoptare guvernului.
Principalele reglementari cuprinse In acest act normativ se referii la:
a) principiul integrarii organice a actului normativ in sistemul legislatiei, sens in
care proiectul de act normativ trebuie corelat cu prevederile actelor normative de nivel
superior sau de acela~i nivel, cu care se afla in conexiune, precum ~i cu reglementarile
comunitare ~i cu tratatele internationale la care Romania este parte;
b) principiul potrivit caruia hotararile guvernului se emit pentru organizarea
executarii legilor, iar Guvernul i~i exercita initiativa legislativii potrivit normelor
constitutionale;
c) principiul avizarii proiectelor de acte normative de catre autoritatile
nominalizate.

203
Costica Voicu

intr-un articol publicat 'in Buletinul de Informare legislativa nr. 4/2002, editat de
Consiliul Legislativ (pag. 25 - 36), autorii (Sorin Popescu, lzabella Turza ~i Maria Teau)
exprima urmatoarele opinii privind ,,republicarea ~i rectificarea actelor normative":
- republicarea ~i rectificarea actelor nonnative nu aduc atingere fondului
reglementarii, In cazul republicarii actualizandu-se textul unui act normativ In urma
modi:ficarilor, cornpletarilor ~i derogarilor suferite 'in timp, iar rectificarea
limitandu-se la lndreptarea erorilor materiale constatate dupa publicarea actelor
normative in Monitorul Oficial;
- republicarea unui act normativ se poate realiza numai in baza unei dispozitii
exprese de republicare, dispozitie cuprinsa lntr-un articol final al actului de
modificare, de completare sau abrogare a reglementarii in cauza".
Exemplu: prin Legea nr. 485/2003 pentru ,,modificarea ~i completarea Legii
bancare nr. 58/1998" se prevede in art. Xlll ,,Legea bancara nr. 58/1998, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 121 din 23 martie 1998, cu modificarile ~i
completarile ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta lege, va fi republicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, dandu-se textelor o noua numerotare.

8. Probleme actuate ale tehnicii legislative In Europa

1. Cu privire la redactarea actelor normative, In tarile din sistemul de drept romano
germanic, stilul ~i modul redactional variaza de la o tara la alta, in functie de
particularitatile sintactice ~i lexicale. Nivelul de generalizare a regulilor poate fi diferit ~i
influenteaza sensibil 'intinderea ~i complexitatea actului normativ.
Sunt acceptate urmatoarele principii comune:
a) enuntarea normelor sub o forma prescriptiva ~i nu in mod narativ;
b) formularea normelor in mod direct, evitarea perifrazelor ~i enuntarea doar a
acelor norme care sunt strict necesare;
c) evitarea frazelor lungi;
d) respectarea regulilor de sintaxa;
e) utilizarea limbajului uzual, evitarea argoului juridic;
t) textul trebuie sa fie succint, evitandu-se termenii ~i expresiile ambigue, lipsite de
continut ~i prost definite.
2. in Franta, redactarea unui proiect de act normativ trebuie sa fie corecta din
punct de vedere ~amatical, sobra ~i clara. Inca din anul 1997, Circulara guvernului
privind regulile de elaborare ~i publicare a textelor in Jurnalul Oficial, prevedea obligatia
de a nu se folosi termeni ce nu apartin limbii franceze, recurgerea la termeni sau expresii
straine fiind interzisa, daca exista o expresie sau un tennen echivalent in limba franceza.
Concizia ~i precizia redactari.i sunt imperative. Fiecare fraza trebuie sa exprime doar o
idee. Se interzice utilizarea siglelor, a abrevierilor, a cuvintelor intre paranteze ~i a notelor
de subsol. in general, verbele se conjuga la timpul prezent ~i nu la viitor, caci prezentul
are valoare imperativa, iar modul este impersonal.
Se precizeaza faptul ca regulile de punctuatie trebuie sa fie respectate in mod
riguros, pentru ca prezenta sau absenta unei virgule modifica sensul unui text.

204
 Teoria generalii
a dreptului

Tn dreptul francez, spre deosebire de eel anglo-saxon, se folosesc foarte rar

definitiile, afirmand-se chiar faptul ca ,,tehnica definitiei este contrara spiritului dreptului
francez".
3. In cazul legislafiei Uniunii Europene, actele normative trebuie formulate clar,
precis ~i simplu tinandu-se cont de tipul actului in cauza ~i, mai ales, de caracterul sau
obligatoriu sau nu. Proiectele actelor comunitare sunt redactate in termeni ~i structuri de
fraza care respecta caracterul multilingv al legislatiei comunitare; conceptele sau
terminologia specifice unui sistem juridic national nu sunt utilizate decat cu mare
precautie.
*
* *
in istoria limbajului legislativ este remarcabila contributia lui Montesquieu care la
1748, in celebra sa lucrare ,,Spiritul legilor" formula urmatoarele ,,Chestiuni care trebuie
observate la intocmirea legilor":
a) legiuitorul trebuie sa <lea dovada de spirit de moderatie; binele politic, ca ~i
binele obi~nuit se afla intotdeauna intre doua limite;
b) cei care dispun de cuno~tinte destul de vaste pentru a putea crea legi pentru
poporul tor sau pentru un altul, trebuie sa acorde o anumita atentie ~i modului de a le
alcatui;
c) stilul legilor trebuie sa fie concis (ca de pilda, legile celor Douasprezece Table,
un model de concizie);
d) stilul legilor trebuie sa fie simplu: exprimarea fireasca este lntotdeauna mai
bine inteleasa decat cea cautata, prea elaborata;
e) este foarte important ca termenii legilor sa trezeasca, la toti oamenii, acelea~i
idei;
f) atunci cand o lege trebuie sa stabileasca vreo sanctiune, este de dorit sa se
evite, pe cat este cu putinta, de a o exprima in bani. Nenumarate cauze schimba valoarea
monedei ~i sub aceea~i denumire nu mai gasim acela~i Iucru;
g) atunci cand intr-o lege ideile au fost bine precizate, nu trebuie sa se foloseasca
dupa aceea expresii vagi;
h) legile nu trebuie sa fie subtile, ele sunt racute pentru oameni cu lntelegere
medie; ele nu sunt expresia artei logicii, ci a judecatii simple a unui tata de familie;
i) atunci cand, lntr-o lege, exceptiile, limitarile, derogarile nu sunt necesare, este
mai bine ca acestea sa nu se faca deloc. Astfel de dispozitii due la aparitia unor noi
prevederi de acela~i fel;
j) o lege nu trebuie modificata rara un motiv intemeiat;
k) dupa cum legile inutile s!abesc pe cele necesare, cele care pot fi eludate
~ubrezesc legislatia;
1) trebuie avut grija ca legile sa fie astfel concepute incat ele sa nu vina in
contradictie cu natura lucrurilor;
m) rareori este nevoie sa se interzica o fapta care nu este rea, sub pretextul unei
perfectiuni imaginare;
n) legile trebuie sa aiba o anumita puritate; menite sa pedepseasca rautatea
oamenilor, trebuie sa fie ele insele lipsite cu totul de rautate.

205
Costica Voicu =========================

Despre stilul legislativ

Stilul legislativ desemneazii suma calitatilor pe care trebuie sii le lndeplineascii
textele legislative. Aceste calitati sunt:
a) Concizia, adicii exprimarea ideilor juridice in putine cuvinte.
b) Sobrietatea, adica acea eleganta retinutii a textului care evita pretiozitiitile ~i
asigurii transmiterea mesajului intr-o nota de decentii lingvisticii.
c) Claritatea semnificii calitatea textelor legislativ de a fi inteles de toti destinatarii
acestuia (de la filozof panii la lucriitorul ogorului).
d) Precizia presupune ca textul sa fie lamuritor, sii nu creeze dubii in procesul de
aplicare.
e) Coerenta inseamna ca fiecare propozitie ~i fraza juridica trebuie articulatii cu
alte propozitii ~i fraze juridice existente in cadrul aceluia~i text.

9. Despre vocabularul juridic ~i limbajul juridic

Nofiunea de ,,terminologie" reprezintii ansamblul de cuvinte tehnice ce apartine

unui domeniu al $tiintei sau al artei.
~tiinta dreptului i~i construie~te un vocabular juridic care utilizeazii o
terminologie exactii necesara In activitatea legiuitorului, judeciitorului ~i practicianului.
Vocabularul juridic trebuie sa fie strict, astfel incat cuvintele folosite sa aiba un
sens precis, capabil sii permita identificarea certa a notiunii pe care o desemneaza.
Trebuie precizat faptul ca incertitudinea in drept reprezintii un mare neajuns ciici ,,ea
adauga la dezordinea comportamentelor ce trebuie evitate, dezordine in cadrul normei" (J.
L. Bergel - Teoria generalii a Dreptului - Dalloz - Paris - 2003, pag. 240). Noile realitati
$i situatii pe care dreptul urmeaza sale reglementeze trebuie sii fie exprimate prin termeni
cunoscuti, iar daca acest lucru nu este posibil, vor fi consacrate notiuni ~i termeni noi.
Folosirea fortata a unor termeni care nu sunt adecvati domeniului reglementat conduce,
inevitabil, la denaturarea notiunilor.
Norma juridica, fiind destinata sii impunii o regula de conduita obligatorie, trebuie
sa aiba anumite calitati esentiale: unitate, ordine, precizie ~i claritate. Norma juridica
devine incerta daca implica notiuni juridice echivoce sau insuficient definite.
Definitia reprezinta cea mai importanta modalitate de asigurare a preciziei
termenilor specializati, intrucat este o operatiune logica prin care sunt indicate trasiiturile
caracteristice ale unei notiuni, care o deosebesc de orice alta notiune.
Logica juridica utilizeazii, in principal, trei tipuri de definitii:
- definitii legale sau juridice, sunt formulate expres In textul actului normativ,
fiind obligatorii;
- definitii doctrinare sunt opinii formulate de teoreticieni ~i speciali~ti ai
dreptului;
- definitii de aplicare sunt formulate de practicienii dreptului in procesul de
aplicare a dreptului.

206
 Teoria generalii
adreptului

Tndiferent de tipul !or, definitiile trebuie sa corespunda regulilor logico-lingvistice,

precum ~i principiilor ~i functiilor dreptului. Acest lucru se impune deoarece fiecare
definitie juridica se adreseaza unor categorii diferite de receptori: pe de o parte
receptorilor speciali~ti in domeniul dreptului, iar pe de alta parte receptorilor
nespeciali~ti, respectiv cetatenilor care reprezinta subiectii dreptului.
In opinia lui J. L. Berge! (op. cit. pag. 241-242) ,,problema este aceea de a ~ti daca
dreptul trebuie sa foloseasca limbajul curent sau o terminologie speciala. Poate parerea
potrivit sa transpui textul legii i'ntr-un limbaj curent pentru a-1 pune la dispozitia
cetateanului obi~nuit. Numai ca, inevitabila complexitate a normei de drept face iluzorie
ideea ca cetateanul de rand, rara o pregatire juridica, ar putea sa i'nteleaga textele juridice
doar printr-o simpla lectura. Mai mult, se poate ajunge la erori dintre cele mai grave
atunci cand un cuvant obi~nuit este utilizat In drept cu un sens aparte. Este nevoie, a~adar,
de un compromis: limbajul curent este de preferat pentru ratiuni de comoditate ~i claritate
atunci cand el este suficient, dar, daca exista riscul ambiguizarii, acesta trebuie sa fie
inlocuit cu un limbaj specializat".
Afirmatia de mai sus confirma faptul ca ,,sistemul legislatiei (ansamblul unitar ~i
independent al actelor normative prin care se instituie normele juridice) de~i dependent de
sistemul dreptului, care este mai stabil ~i obiectiv, are o independenta relativa, este mai
mobil ~i preponderent subiectiv, depinzand de politica legislativa a statului" (Adriana
Stoichitoiu lchim - Implicatii practice ale cercetarii discursului juridic - Editura
Universitatii Bucure~ti - 2001 ).
Redactarea actelor normative reprezinta un proces complex ~i nu lipsit de
contra~ictii.
Jn plan practic, doua sunt contradictiile cele mai importante, atilt pentru juri~ti cat
~i pentru lingvi~ti:
- prima contradictie este generata de respectarea principiului echilibrului intre
statica ~i dinamica dreptului, sau, altfel spus, intre stabilitatea ~i mobilitatea
reglementarilor juridice. Aceasta este contradictia intre precizie ~i suplete. Aparent
divergente, aceste cerinte pot asigura atenuarea rigiditatii unor norme juridice in favoarea
flexibilitatii, o coexistenta lntre spiritul conservator (traditionalist) ~i eel modern, dinamic
~i suplu, caracteristic perioadei contemporane;
- cea de-a doua contradictie, intre caracterul tehnic (specializat) ~i accesibilitate,
este generata de natura eterogena a destinatarilor legilor (speciali~ti in domeniul aplicarii
dreptului ~i cetatenii obi~nuiti). in tehnica legislativa actuala, principiul accesibilitatii
detine o pozitie privilegiata. In rezolvarea acestei dileme legiuitorul trebuie sa tina seama
de dinamica terminologiei juridice, care se materializeaza in:
- renuntarea la utilizarea unor termeni, sintagme ~i concepte specifice dreptului
socialist (anterior anului 1990): cooperativizare, avut ob~tesc, nationalizare socialista,
organizatie socialista de stat etc.;
- reintroducerea in uz a unor termeni sau sintagme apartinand dreptului romanesc
aflat In vigoare inainte de anul 1944: concesiune, domeniu public, Curte de Apel, Curte
de Casatie ~i Justitie, minister public, parchet etc.;

207
Costica Voicu =========================

- introducerea de noi termeni imprumutati sau copiati din vocabularul juridic

strain: Avocatul Poporului, ONG (Organizatie neguvernamentala), ordonanta de urgenta,
contract de leasing, asigurare de malpraxis, crima organizata, Know-how, factoring etc.
- largirea sensului unor termeni juridici consemnati in dictionare de specialitate (de
exemplu: termenul de piraterie care s-a extins, de la pirateria maritima $i aeriana, la
pirateria in domeniul audiovizualului ~i a informatiei; termenul de terorism s-a extins la
bioterorism, eco-terorism etc.)
0 alta problema abordata de J. L. Berge! (op. cit. pag. 250) se refera la existenta a
,,doua frecvente inconveniente: omonimia ~i polisemia. Omonimia presupune existenta a
doua cuvinte identice cu sensuri diferite (ex. parchet). Polisemia presupune ca unui
termen sa i se atribuie mai multe lntelesuri lnrudite (ex. absenta)".
La aceasta se adauga dificultatile generate de traducerea textelor juridice dintr-o
limba in alta $i transpunerea acestora in fondul legislativ autohton. Aceasta complexa
operatiune reclama din partea traducatorului specializat o abordare comparativa a celor
doua sisteme de drept, atat pe componenta juridica, cat ~i pe cea lingvistica. Precizam
faptul ca traducerea trebuie realizata ,,in spiritul legii" (adica in functie de destinatar ~i
de contextul social In care va ft receptata) $i In ,,litera legii" (adica fidelitatea fata de
textul original ~i respectul fata de intentia legiuitorului).
in etapa actuala, in care dreptul nostru trebuie sa se armonizeze cu dreptul
comunitar european ~i dreptul international, problema expusa mai sus prezinta o
importanta cardinala.
Pentru evitarea dificultatilor existente in traducerea $i transpunerea corecta a
legislatiei straine in dreptul autohton este necesar a ft cunoscute principiile de redactare a
actelor normative in limba engleza $i limba franceza.
Principiile de redactare in limba engleza sunt:
1. Renuntati la continutul care nu va este necesar;
2. Organizati-va materialul;
3. inlaturati cuvinte de prisos;
4. Nu folositi doua cuvinte cil.nd unul singur este suficient;
5. lnlocuiti termenii dificili, cu caracter strict tehnic, prin cuvinte din limba
comuna, cunoscute cititorilor;
6. Segmentati frazele lungi;
7. Puneti ideile din fiecare fraza in ordine logica;
8. Clarificati relatiile din frazele complexe;
9. Folositi pronume personale daca vreti sa vii adresati direct cititorilor;
10. Utilizati procedee grafice pentru a clarifica mesajul.
Principiile de redactare a textelor juridice in limba franceza sunt:
1. principiul simplitatii presupune utilizarea lexicului uzual, evitarea propozitiilor
~i frazelor juridice prea lungi, a neologismelor necunoscute publicului larg, a arhaismelor
~i a abrevierilor. Din punct de vedere sintactic, frazele trebuie sa fie scurte ~i clare
( ordinea fireasca trebuie sa fie: subiect - predicat- complement);

208
 Teoria genera/ii
adreptului

2. principiul conciziei sau al economiei de mijloace folosite in plan lexical ~i

sintactic, presupune eliminarea repetitiilor inutile, a pleonasmelor, a enumerarilor extrem
de detaliate ~i a abuzului de trimiteri intra- sau intertextuale;
3. principiul coerenfei reclama realizarea unei exprimari riguroase, clare, rara
ambiguitati, prin utilizarea monosemantismului termenilor ~i evitarea sinonimelor in plan
lexical;
4. principiul redactarii logice, presupune selectarea atenta a termenilor utilizati,
utilizarea enuntului logic ~i constructia logica a textului:
5. principiul adaptarii la receptor (l'interet humain) obliga elaboratorul legii sa
respecte obiectivele, cuno~tintele juridice, competenta lingvistica ~i atitudinea
beneficiarului actului normativ. in acest sens, sunt stabilite urmatoarele modalitati de
realizare a principiului enuntat: evitarea explicatiilor inutile, folosirea consecventa a
cuvintelor uzuale, cu sens concret, a definirii dare a termenilor de specialitate.
in doctrina romaneasca au fost formulate opinii cu privire la ,,folosirea limbajului
juridic" (S. Popescu ~i colectiv In Buletin de informare legislativa nr. 3/2007, pag. 3).
Autorii lanseaza termenul de ,,mesaje normative ale statului" definit ca ,,dispozitiile
legale care emana de la puterea legislativa (sub forma de legi), de la cea executiva (sub
forma de ordonante ~i hotarari) sau de la autoritatile administrative publice centrale ~i
locale (ordine, circulare, dispozitii) ~i al caror continut este transmis utilizatorilor, in
expresie scrisa".
In opinia sursei citate (pag. 6-8) ,,polisemia creeaza riscul de nelntelegere a
mesajului juridic, ea vine in contradictie cu cerinta exprimarii clare ~i precise a
conceptelor juridice". Sunt invocate prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de
tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, amintite in cuprinsul acestui
capitol al cursului nostru. Concluziile formulate sunt redate in urmatorii tem1eni
,,lirnbajul legislativ reprezinta un cornprornis intre exigenta preciziei ~i principiul
primordial al intelegerii depline a textelor juridice. Claritatea ~i precizia limbajului
juridic folosit se obtine din analizarea ~i utilizarea cat mai adecvata a termenilor ~i
expresiilor tinand seama de semnificatia lor in mod curent, precum ~i de respectarea
cerintelor gramaticale ~i de ortografie, realizandu-se asigurarea unitati terminologice a
stiluluijuridic" (pag. 11).

209
Costica Voicu

CAPITOLUL XII

REALIZAREA DREPTULUI

1. CONSIDERATII INTRODUCTIVE
Problematica prezentata in capitolele anterioare a pus in evidenta faptul ca dreptul
este un produs complex al societatii, impunandu-se ca o dimensiune esentiala a existentei
umane.
Dreptul i~i consolideaza pozitia in ansamblul realitatii sociale prin faptul ca este
implicat efectiv In conducerea societatii.
Prin functiile pe care le infuptuie~te dreptul ni se infuti~eaza cu deosebire in
dimensiunea faptica, concreta, materiala, el reglementand cu rigoare conduita oamenilor
in societate, drepturile lor fundamentale; el statueaza ~i pune in actiune mecanismele
institutionale apte sa asigure aplicarea normelor juridice.
Scopul fundamental al dreptului este acela de a asigura ordinea de drept care
inseamna desfu~urarea vietii sociale in conformitate cu prevederile legii.
Pentru realizarea ordinii de drept (inteleasa ca nucleu al ordinii sociale) trebuie sa se
l'nfuptuiasca traducerea in fapt a continutului normelor juridice, adica sa se realizeze
dreptul. Ordinea de drept, sau ordineajuridica, reprezinta osatura ordinii sociale.

Definitia realizarii dreptului

Realizarea dreptului reprezinta procesul complex de transpunere in viata a

confinutului normelor juridice. Tn cadrul acestui proces oamenii, organele de 'stat,
organizatiile nestatale ~i celelalte institutii considerate subiecte de drept, respecta ~i aduc
la lndeplinire dispozitiile actelor normative, iar In situatia lncalcarii acestora, organele de
stat abilitate intervin potrivit competentelor pentru aplicarea dreptului.

Din continutul definitiei retinem urmatoarele aspecte:

- realizarea dreptului este un proces complex ~i continuu de traducere In viata a
continutului normelor juridice;
- traducerea in viata a normelor juridice reclama asigurarea cadrului
organizatoric necesar, in masura sa permita aplicarea concreta a dreptului;
- coordonata fundamentala a procesului de realizare a dreptului o constituie
respectarea dispozitiilor normative de catre subiectele de drept;
- realizarea dreptului presupune implicarea organelor de stat care aplica concret
dispozitiile normative In conformitate cu competentele ce le sunt stabilite prin lege;
- in procesul de realizare a dreptului se intersecteaza doua planuri: planul
realitatii concrete ~i planul conduitei, al comportamentului prescris de legiuitor ~i a~ezat
in substanta normelor juridice; Realizarea dreptului urmare~te apropierea celor doua
planuri, asiguriind concordanta dintre realitatea concreta ~i conduita cuprinsa in norma de
drept;

210
 Teoria genera/a
a dreptului

procesul de realizare a dreptului este conceput ~i se inraptuie~te plecand de la

trasaturile generale ale sistemului social, de la influenta pe care o exercita procesele
sociale asupra comportamentelor subiectelor de drept, inclusiv asupra organelor de stat
insarcinate cu aplicarea efectiva a normelor juridice;
- realizarea dreptului se refera la modul de implementare a normelor juridice in
viata socialii, la felul in care societatea receptioneaza continutul ~i mesajul acestora ~i o
incorporeaza in substanta psihologica a individului.
0 chestiune esentiala care trebuie subliniata vizeaza rolul extrem de important al
conditiilor economice, politice, ideologice ~i spirituale in eficienta realizare a dreptului.
Este !impede ca intr-un climat de instabilitate economica ~i politica, tensionat ~i
bulversat, opera de realizare a dreptului cunoa~te inconsecvente, cedari in planul
fermitatii cu care trebuie aplicata legea, slabiciuni ale organelor de stat specializate in
acest domeniu.
Studiile de sociologie juridica ~i de criminologie evidentiaza cu claritate dependenta
realizarii dreptului de conditiile generate economico-sociale, politice ~i culturale.
Cum influenteaza conditiile economico-sociale realizarea dreptului? in primul
rand, instabilitatea economica conduce direct la instabilitate legislativa, la elaborarea
pripita a unor acte normative, care, la scurta vreme de la intrarea !or in vigoare, se
dovedesc nepotrivite pentru realitatile concrete. Ca urmare, acestea sunt abrogate pentru
ca, efectiv nu pot fi puse in aplicare, adica nu se pot realiza, iar domenii im.portante din
categoria celor aratate ajung in situatia de a beneficia de o legislatie stufoasa, incoerenta,
rupta de realitate, de multe ori in flagranta contradictie cu dispozitiile constitutionale.
Instabilitatea politica exprimata prin repetate remanieri guvemamentale, prin
frictiuni ~i opinii divergente intre partidele politice aflate la guvernare, conduce la
instabilitate legislativa ~i incoerenta in realizarea dreptului.
Sc spune, pe buna dreptate, ca realizarea dreptului este oglinda societatii, exprimand
starea reala a acesteia, gradul ei de stabilitate. Dreptul este reflexul societatii.

2. FORMELE REALIZARII DREPTULUI

A. Realizarea dreptului prin activitatea de respectare ~i executare a legilor
Organizarea ~i dezvoltarea societatii nu pot fi concepute in afara dreptului, acesta
fiind singurul in masura sa disciplineze conduitele ~i comportamentele umane in cadrul
unor relatii sociale determinate; el construie~te tipologii pe care le subordoneaza unor
scopuri concrete, practice.
Dreptul, prin normele j uridice pe care le elaboreaza, trans mite oamenilor ce pretinde
societatea de la fiecare individ., de la fiecare comunitate sau colectivitate umana.
Dreptul spune oamenilor ca cea mai deplina libertate nu poate proveni decat din cea
mai mare rigoare ~i cea mai inteleasa disciplina ~i ordine. Normele juridice transmit
indivizilor ~i colectivitatilor umane mesaje clare, riguros formulate:
libertatea omului de a actiona nu inseamna dezordine ~i haos;
rezultatele actiunilor oan;ienilor sunt evaluate in functie nu numai de rezonanta
intima, personala a acestora, ci ~i de rezonanta sociala, de maniera 'in care societatea
receptioneaza faptele ~i atitudinile oamenilor;

211
Costica Voicu =========================

dreptul este eel care programeaza libertatea de actiune a omului;

fiecare individ trebuie sa-~i subordoneze propria conduita, conduitei tip
cuprinsa in normele juridice;
modificiirile ce se produc in planul vietii sociale, in existenta ~i evolutia
societatii sunt receptionate, analizate ~i prelucrate de drept, care stabile~te, prin norme
juridice, conduita oamenilor in noile conditii social-economice aparute;
dreptul Ii dicteazii omului comportamentul pe care trebuie sa-1 urmeze In orice
situatie nou apiirutii.
Pentru ca dreptul sa fie respectat de cetateni, pentru ca mesajele sale sa aibii impact
asupra con~tiintei lor ~i comportamentului lor, ace$tia (cetatenii) trebuie sa-1 cunoasca,
sa-1 receptioneze. Statul, prin structurile sale organizationale ~i functionale, trebuie sa
aducii la cuno~tinta oamenilor normele juridice ~i sa le popularizeze.
Cea mai mare injustitie pe care o poate produce statul $i dreptul este aceea de a nu
face posibila cunoa~terea legii de catre cetateni.
Tinta fundamentala a statului este aceea de a crea ~i consolida cultura juridica a
poporului. Pe cat de complexii ~i dificilii, pe atat de nobila este aceasta misiune a statului
$i dreptului, in care creatia ~tiintifica in domeniul dreptului, normele juridice elaborate ~i
climatul general de legalitate alciituiesc reperele fundamentale ale dreptului modern.

Cum se realizeaza dreptul prin executarea ~i respectarea normelor juridice?

In primul rand, prin lndeplinirea de ciitre subiectele de drept a cerintelor
cuprinse in normele juridice, adicii prin conformarea indivizilor la dispozitia
normei de drept;
in al doilea rand, prin executarea ~i respectarea dispozitiilor juridice de catre
organele de stat care au atributii de aplicare a legii. Atunci cand aceste
organe respecta strict normele juridice, cand se integreazii in activitatea
generala de legalitate, asistam la realizarea dreptului;
In al treilea rand, cand lntregul sistem de organe cu atributii normative
realizeazii aducerea la cuno$tinta publicului a actelor edictate, explicii
ratiunea adoptiirii !or ~i a continutul lor nemijlocit;
in al patrulea rand, prin inexistenta, in general a raporturilor juridice de conflict
pentru ca a respecta legea este, de cele mai multe ori lucrul eel mai simplu;
In al cincilea rand, prin valorificarea de catre individ a drepturilor pe care
legea i le confera $i In egalii miisurii prin asumarea ~i executarea obligatiilor
ce-i revin.

B. Realizarea dreptului prin aplicarea normelor juridice de catre organele

statului (Aplicarea dreptului)
Notiunea aplicarii dreptului
Aplicarea dreptului consta In elaborarea $i realizarea unui sistem de actiuni statale In
scopul aplicarii concrete a dispozitiilor $i sanctiunilor cuprinse In normele juridice.
Este vorba despre realizarea dreptului prin intermediul unor acte specifice de
autoritate, emise de organele statului in conformitate cu competenta stabilitii acestora prin
lege.

212
 Teoria genera/ii
a dreptului

Precizari:
aplicarea dreptului presupune na~terea ~i dezvoltarea de raporturi juridice,
in care un subiect este, obligatoriu, un organ al statului care-~i exercita
prerogativele potrivit competentelor atribuite de lege;
raportul juridic este eel mai raspandit mijloc de realizare a normelor
juridice;
organele de stat emit acte individuale de aplicare a dreptului in baza
atributelor de organe ale puterii de stat, acte prin care stabilesc masuri de
sanctionare a persoanelor care nesocotesc obligatiile ce le revin din norma
juridica;
prin actul de aplicare a dreptului, organul de stat constata ~i recunoa~te
drepturile subiectelor participante la viata sociala;
aplicarea dreptului nu inseamna exclusiv emiterea actelor de sanctionare a
celor care au incalcat prescriptiile normelor juridice.
Actul de aplicare a dreptului - nofiune ~i trasaturi
Actul de aplicare a dreptului reprezinta materializarea activitatii desra~urata de
organul de stat in baza competentei conferite de lege.
Actul de aplicare a dreptului se deosebe~te de actul normativ prin unnatoarele
trasaturi:
actul normativ este elaborat de categorii Speciale de organe ale statului; actul
de aplicare poate fi realizat de orice organ al statului sau chiar de organizatii nestatale in
limitele de competenta determinate;
un organ care elaboreaza un act normativ poate sa elaboreze ~i acte de
aplicare a dreptului (cine poate mai mult poate ~i mai putin: a majori ad minus). De
exemplu, Guvemul elaboreaza atat hotarari ~i ordonante care sunt acte normative, cat ~i
decizii individuale (considerate acte de aplicare a dreptului);
actele de aplicare a dreptului sunt acte individuale, concrete ~i strict
determinate, pe cand actele normative au un caracter general, impersonal ~i tipic. Actele
de aplicare se emit in baza unor acte normative, scopul lor fiind acela de a traduce in
viata prevederile concrete ale normei juridice. Actul de aplicare este legat nemijlocit de
activitatea unui organ de stat nominalizat ~i a altor subiecte (persoane fizice) concret
determinate;
actele normative se elaboreaza potrivit unor principii ~i reguli metodologice
de tehnica legislativa. Spre deosebire, actele de aplicare a dreptului sunt elaborate in
maniere diferite, de la o ramura de drept la alta, ~i chiar in cadrul acelea~i ramuri de drept,
de la o institutie la alta;
actele normative pot fi codificate, pe cand actele de aplicare a dreptului,
datorita marii varietati ~i volumului impresionant, nu pot ti codificate. Fiecare act de
aplicare a dreptului unneaza reguli specifice de adoptare, de structura ~i de forma;
actul normativ ~i actul de aplicare a dreptului au continut diferit, scopuri ~i
finalitati distincte;
actul normativ actioneaza continuu pana la ie~irea sa din vigoare; actul de
aplicare a dreptului i~i epuizeaza efectele in momentul adoptarii sale de catre organul
abilitat. De exemplu, din momentul in care o instanta de judecata solutioneaza o cauza ~i

213
Costica Voicu =========================

pronunta hotararea, ea se dezinveste~te de cauza respectiva, intrucat solutionarea cauzei

prive~te doar piirj:ile participante;
actele de aplicare apar totdeauna prin vointa unilaterala a unui organ al
statului, actele normative sunt elaborate pe baza vointei legiuitorului care exprima vointa
general a;
actele de aplicare a dreptului devin obligatorii, in principiu, din momentul
comunicarii lor partilor interesate; actele normative devin obligatorii din momentul
intrarii !or in vigoare (potrivit precizarilor explicate in capitolul anterior);
controlul asupra legalitatii actelor de aplicare a dreptului se exercita pe cale
ierarhica (control ierarhic) sau pe cale judecatoreasca (controlul judeci'itoresc); actele
normative sunt supuse controlului parlamentar ~i judecatoresc.
Exemple de acte de aplicare a dreptului: proces-verbal de constatare a unei
contraventii; hotarare judecatoreasci'i; act de impunere pe venit; decizie de pensionare;
decizie de imputare a unei sume de bani reprezentand paguba materiala produsa intr-o
gestiune etc.
Sunt considerate acte normative de aplicare a dreptului: ordinele, metodologiile,
normele, instructiunile, regulamentele pe care organele abilitate le elaboreaza pentru
punerea in executare a dispozitiilor cuprinse in legi. De exemplu: Banca Nationalii a
Romaniei elaboreazi'i reglementiiri ~i ordine pentru aplicarea Legii Bancare (nr. 58/1998);
Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, emite in baza Legii nr. 54/1992 ordine,
instructiuni, regulamente ~i metodologii.
Sunt considerate acte individuale de aplicare a dreptului: deciziile pe care le
elaboreazii un organ abilitat fata de o persoana fizici'i sau juridica strict determinatii. De
exemplu, decizia sau ordinul Guvematorului Biincii Nationale a Romaniei de retragere a
autorizatiei de functionare a unei banci; ordinul Pre~edintelui Comisiei Nationale a
Valorilor Mobiliare de retragere a autorizatiei de functionare a unei societati de valori
mobiliare etc.
Fazele procesului de aplicare a dreptului
Actul de aplicare a dreptului prezinta o deosebita importanta, deoarece el na~te,
stinge sau modifica raporturi juridice, drepturile ~i obligatiile fati'i de persoanele Ia care se
referii.
Activitatea concreti'i de aplicare a dreptului constituie un proces complex care se
desfii~oari'i cu respectarea unor cerinte, legate atat de necesitatea stabilirii concrete a
imprejurarilor de fapt, cat ~i de nevoia corectei aplicari a normei juridice ce reglementeaza
situatia concreta stabiliti'i.
Fazele procesului de aplicare a dreptului reprezinti'i etape esentiale ~i obligatorii,
respectiv:
stabilirea starii de fapt;
alegerea normei juridice;
interpretarea normei juridice;
elaborarea actului de aplicare.
Existenta acestor faze (etape) in procesul de aplicare a dreptului nu inseamni'i in
nici un caz segmentarea rigidii sau fiiramitarea procesului de aplicare care este, prin

214
 Teoria generalil
a dreptului

insa~i natura lui, un proces unitar. Aceste etape se interpi.'itrund ~i se conditioneazi.'i

rec1proc.

1. Stabilirea starii de fapt reprezinta etapa inaugurala a procesului de aplicare a

dreptului care implici.'i cunoa~terea in profunzime a imprejurarilor ~i elementelor concrete
cauzei respective.
Organul de aplicare a dreptului trebuie sa cerceteze aspectele concrete ce
caracterizeazi.'i ~i definesc cadrul natural, economico-social, politic ~i ideologic in care
actioneaza ~i sunt prezente normele juridice ~i subiectele de drept participante la circuitul
juridic.
Activitatea de verificare ~i Iamurire a circumstantelor cauzei se desfii~oara numai in
lumina ipotezei cuprinse in structura normei juridice. Aceasta inseamna ca organul de
aplicare va avea in vedere ~i va retine numai acele 1mprejuri.'iri ce au relevanti.'i In cauza pe
care a constatat-o ~i in legatura cu care va emite actul de aplicare. Aceste imprejurari sunt
denumite, in general, fapte juridice.
In aceasta faza a procesului de aplicare a dreptului, organele abilitate vor li.'imuri atat
lmprejurarile concrete datorate actiunii oamenilor, cat ~i consecintele rezultate ca efect al
producerii unor evenimente.
Pentru ca actul de aplicare sa fie fundamentat, in deplin acord cu realitatea, organul de
aplicare trebuie sa realizeze o informareAcompleta, o documentare minutioasa care si.'i scoati.'i la
iveali.'i aspectele esentiale ale cauzei. In acest scop, organul de aplicare desla~oara 'in
concret urmatoarele activitafi:
consultarea ~i verificarea documentelor oficiale;
identificarea ~i ascultarea martorilor, a subiectului activ, a partii vatamate etc.;
efectuarea de reconstituiri ~i/sau experimente judiciare;
solicitarea efectuarii de catre organele specializate de expertize (tehnice,
cantabile etc.) sau constati.'iri tehnico-~tiintifice (analiza unor probe biologice,
expertizarea unor produse etc.);
cercetarea ami.'inuntita a locului unde s-a produs o anumiti.'i fapti.'i (accident
rutier, accident de munca, omor, furt etc.);
culegerea de date ~i informatii necesare clarifici.'irii 1mprejuri.'irilor concrete in
care s-a produs fapta sau evenimentul respectiv;
utilizarea concluziilor formulate in documentele de expertiza medico-legali.'i.
Stabilirea sti.'irii de fapt difera de la un act de aplicare la altul, de la cele mai simple,
la cele mai complexe.
De exemplu, un organ administrativ de specialitate dispune repartizarea unei
suprafete locative ~i emite actul in speti.'i, dupi.'i ce verifica aspectele esentiale ale starii de
fapt, respectiv numarul de persoane, venitul anual al fiecarei persoane pentru
determinarea chiriei, faptul ca solicitantul nu dispune de o alta suprafati.'i locativa etc.
In cazul incalciirii normelor juridice penale, faza de stabilire a starii de fapt
presupune din partea organelor abilitate (politie, parchet, instanta de judecati.'i)
desfi.'i~urarea unui impresionant volum de activiti.'iti menit sa garanteze aflarea adevarului
~i aplicarea corecta a dispozitiilor legale.
Marea diversitate a cazurilor in care se impune aplicarea normelor juridice ~i
specialitatea activiti.'itilor pe care le reclama stabilirea starii de fapt, au determinat
215
Costica Voicu =========================

legiuitorul sa elaboreze norme legale de procedura care se aplica obligatoriu in: materie
contraventionala, materie penalii, materie civila, materie fiscala, vamala etc.
Pe baza normelor de procedura, organele abilitate sa aplice dreptul au elaborat norme
metodologice de investigare ~i cercetare specifice, reguli de tehnica ~i tactica
criminalistica, proceduri in domeniul fiscal, contabil ~i vamal etc.
intreg materialul documentar ~i probator adunat in aceasta prima faza a procesului de
aplicare a dreptului, trebuie sa conduca la clarificarea tuturor aspectelor ~i laturilor
problemei cercetare, pentru ca numai pe aceasta baza, organul de aplicare poate trece la
cea de-a doua faza, respectiv alegerea normei de drept.
In aceasta faza, organul de aplicare a dreptului se afla in situatia de a interpreta acte
juridice private (contracte, testamente, donatii) precum ~i documente financiare -
bancare, fiscale, cantabile, comerciale. Esentiale sunt doua reguli ce trebuie respectate de
organul de aplicare a legii (politist, procuror, judecator):
a) ace~tia nu pot modifica actele juridice private sau documentele mentionate mai
sus;
b) ace~tia trebuie sa examineze, cerceteze ~i expertizeze obiectiv continutul acestora
~i valoarea lor probatorie.

2. Alegerea normei de drept: este faza In care organul de aplicare a dreptului

selectioneazii, alege norma juridica care a fost incalcata sau norma juridica aplicabila cazului
concret (o norma care recuno~te drepturile unei persoane fizice sau juridice), in scopul
clarificarii juridice exacte a starii de fapt constatate.
Prin corecta lncadrare juridica, actul de aplicare care va fi elaborat va dobandi
caracterul de legalitate.
Din cele expuse mai sus, rezulta legatura indisolubilii intre prima fazii a procesului de
aplicare a dreptului ~i faza de alegere a normei juridice. Daca starea de fapt a fost riguros
stabilita, fiind clarificate toate aspectele ~i elementele de detaliu necesare, atunci alegerea
normei juridice ~i incadrarea juridica nu comporta dificultati majore pentru organul de
aplicare a dreptului.
in aceasta etapa de realizare a incadrarii juridice, organul de aplicare a dreptului
desfii~oara urmatoarele activitati:
nominalizarea normei juridice (exemplu: art. 192 alin. 1 din Codul Penal
privitor la infractiunea de ,,violare de domiciliu");
verificarea autenticitatii normei juridice, respectiv daca norma este cuprinsa
lntr-un act normativ elaborat legal de catre organul cu competenta normativa;
verificarea fortei juridice ~i a actiunii normei de drept, respectiv daca
norma juridica este In vigoare la data producerii faptelor ~i daca are forta
juridica pe care i-o confera actul normativ in care este cuprinsa (lege ordinara,
Hotarare de Guvern etc.);
stabilirea raporturilor normei juridice alese cu alte norme juridice cuprinse
in acel~i act normativ sau in alte acte normative;
determinarea continutului exact al normei, prin consultarea actului normativ
care cuprinde norma respectiva.

216
 Teoria genera/a
adreptului

Alegerea normei juridice, sau ,,critica" normei juridice, cum mai este denumita
aceasta faza aprocesului de aplicare a dreptului, este etapa care presupune o foarte buna
pregatire de specialitate a organului de aplicare, cuno~tinte juridice fundamentale ~i o
buna stiipanire a domeniuluijuridic respectiv.

3. Interpretarea normelor juridice reprezinta a treia faza a procesului de aplicare a

dreptului ~i consta intr-o suma de operatiuni care au ca scop lamurirea ~i concretizarea
continutului regulii de drept cuprinsa In normajuridica aleasa spre a fi aplicata In situatia
data.
Despre activitatea complexa de interpretare a normelor juridice ne vom ocupa In
capitolul urmator al cursului nostru.

4. Elaborarea ~i emiterea actului de aplicare constituie ultima faza (etapa) a

procesului de aplicare a dreptului. Operatiunea de elaborare ~i redactare a actelor de
aplicare presupune lndeplinirea unor cerinte de formii ~i continut ce variazii de la o
ramurii de drept la alta, de la o categorie de norme juridice la alta.
Dreptul procesual penal ~i civil reglementeaza in detaliu conditiile de fond ~i de
forma ale hotararilor judecatore~ti, precum ~i a celorlalte acte de aplicare (mandat de
arestare, mandat de aducere, ordonanta de retinere etc.).
Dupa elaborarea actului de aplicare, acesta este adus la cuno~tinta partilor interesate.

C. Acfiune in justifie ~i procesul judiciar

Acfiunea in justifie reprezinta mijlocul (instrumentul) juridic care ofera

participantilor la circuit juridic (subiectelor de drept) sa se adreseze justitiei pentru a
obtine respectarea dreptului, restabilirea starii de legalitate, angajarea raspunderii ~i
aplicarea sanctiunii in cazul incalcarii dreptului.
Clasificarea actiunilor in justifie
- actiune civilii,
- actiune penala,
- actiune in contencios administrativ.
a) Acfiunea civila desemneaza ansamblul mijloacelor procesuale prin care, in
cadrul procesului civil, se asigura protectia drepturilor subiective civile.
Pent:ru a fi exercitata actiunea civilii se cer a fi indeplinite urmatoarele conditii:
- existenta interesului din punctul de vedere al subiectului care actioneazii, care
se adreseaza instantei de judecatii. Tnteresul trebuie sa fie personal, direct ~i legitim,
neputand sa intre in conflict cu legea;
- existenfa capacitatii procesuale care consta in aptitudinea persoanei care
introduce actiunea civila de a se angaja personal in proces;
- existenfa calitafii procesuale presupune ca persoana care a int:rodus actiunea in
justitie sa fie titularul pretinsului drept ce formeazii obiectul litigiului. Pretentia formulata
nu trebuie sa fie contrara legii ~i bunelor moravuri; introducerea actiunii civile este legata
de anumite termene, dupii scurgerea carora intervine prescriptia.

217
Costica Voicu

Daca aceste conditii sunt intrunite, instanta sesizata declan$eaza procesul civil,
care, in mod obi~nuit, parcurge doua faze: fraza judecatii propriu-zise ~i faza executarii
silite.
In faza de judecata, cunoscuta ca ~i faza scrisa, partile se lncuno~tiinteaza asupra
pretentiilor $i apararilor, precum ~i In legatura cu probele ce urmeaza a fi administrate in
vederea dovedirii lor. Toate aceste elemente sunt cuprinse In ,,cererea de chemare In
judecata" redactata in forma scrisa.
Dupa parcurgerea acestei etape, se trece in etapa dezbaterilor in ~edinta de
judecata, ce se deruleaza, de regula, la mai multe termene de judecata, in scopul ca
partile sa sustina In contradictoriu pretentiile ~i apararile, sa administreze probe, sa le
analizeze ~i sa puna concluzii.
Eta pa urmatoare este cea a deliberarii judecatorilor din completul de judecata
$i a pronuntarii hotararii. in multe cazuri, partea nemultumita de solutia pronuntata de
catre instanta de fond (prima instanta) poate introduce apelul, adresandu-se instantei de
apel. Poate exista apoi ~i etapa recursului la instanta suprema.
Faza executarii silite presupune punerea in executare a hotararii instantei de
judecata cu ajutorul foqei de constrangere a statului, in masura in care partea care a
pierdut procesul nu-~i executa de bunavoie obligatiile.
Fara a intra in detaliu, intrucat acestea vor fi studiate la disciplina Drept procesual
civil, vom preciza principiile care guvemeaza procesul civil:
- principiul contradictorialitatii;
- principiul dreptului la aparare;
- principiul rolului activ al judecatorului;
- principiul publicitatii;
- principiul disponibilitatii;
- principiul oralitatii.
b) Actiunea penala desemneaza instrumentul juridic sau modalitatea practica prin
care instanta de judecata competenta, potrivit legii, este sesizata de catre organele de
cercetare penala in scopul tragerii la raspundere penala a persoanelor care au savar$it
infractiuni.
Actiunea penala se pune in mi~care prin actul de inculpare prevazut de lege ~i ease
face ,,in personum" adica impotriva persoanei care urmeaza sa fie judecata. Actiunea
penala se exercita de catre procuror, dar ~i de catre partea vatamata In cazurile In care
acjiunea penala se pune in mi~care la plangerea prealabila
Procesul penal este o activitate cu un ridicat grad de complexitate, reglementata de
lege, desra~urata de organe specializate cu competente prevazute de lege, in scopul
constatarii la timp ~i in mod complet a faptelor ce constituie infractiuni, astfel ca orice
persoana care a savar~it o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale ~i nici o
persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala.
Frazele procesului penal:
- fraza de urmarire penata este etapa in care organele specializate (ale
parchetelor, politiei ~i cele de cercetare speciala) desra~oara multiple activitati pentru
identificarea autorului unei infractiuni, prinderea acestuia, descoperirea, ridicarea, analiza

218
 Teoria generala
a dreptului

$i administrarea probelor in vederea dovedirii vinovatiei acestuia $i trimiterii Jui In

judecata. Momentul final al acestei faze il reprezinta rechizitoriul prin care procurorul
dispune trimiterea in judecata $i rezolutia sau ordonanta prin care se inceteaza urmarirea
penali'i, se scoate de sub urmarire penala sau se claseaza cauza penala.
- faza judecatii constituie cea mai importanta componenta a procesului penal, In
care se solutioneaza definitiv o cauza penala. Principiile specifice judecatii sunt:
publicitatea $edintei de judecata, oralitatea, contradictorialitatea ~i rolul activ al instantei
de judecata.
- faza de punere in executare a hoti'irarilor penale asigura aplicarea corecta a
sanctiunilor prevazute 'in hotararea instantei de judecata.
in sistemul de drept roman sunt aplicabile doua tipuri de proceduri:
- procedura acuzatoriala, specifica procedurii civile, fn care partile (reclamant ~i
parat) detin rolul determinant ~i preponderent 'in declan$area ~i derularea procesului in ce
prive~te prezentarea ~i cautarea probelor. Judecatorul este pozitionat pe un rol de arbitru,
neutru, care vegheaza la respectarea regulilor jocului (normelor de procedura).
Judecatorul tran~eaza pretentiile partilor.
- procedura inchizitoriala, specifica procedurii penale ~i de contencios
administrativ, este aceea In care judecatorul are puterea de a conduce instructia, de a cere
probe ~i de a dirija procedura pentru a se afla adevarul, chiar in contra vointei partilor.
Este o procedura esentialmente scrisa $i secreta (In faza de urmarire penala), In care
judecatorul apreciaza probele potrivit convingerii proprii.
Despre sistemul probator
In cele trei categorii de probe - civil, penal $i In contencios administrativ -
problema centrala o reprezinta sistemul probator sau probatiunea specifica acestora.
in procesul civil, probele au o importanta primordiala. Pentru a putea pronunta
hotararea, judecatorul trebuie sa cunoasca raporturile juridice civile dintre parti, faptele
care au generat conflictul dedus judecatii, urmand ca apoi sa aplice la starea de fapt
constatata normele de drept corespunzatoare. In foarte rare cazuri litigiul poate fi
solutionat numai pe baza afirmatiilor partilor (de reguli'i contradictorii). De aceea,
judecatorul cere partilor probe care sa dovedeasca afirmatiile formulate pentru a-~i forma
convingerea necesara pentru a pronunta hotararea pe baza probelor care s-au administrat
In cauza.
Sarcina probei in procesul civil revine celui care, introducand actiunea in justitie,
este obligat sa dovedeasca pretentia pe care o are - onus probandi incumbit actori,·
probatio incumbit ei qui dicit, non ei qui negat.
in procesul penal probele reprezinta acele elemente de fapt care servesc la
constatarea existentei sau inexistenta unei infractiuni, la identificarea persoanei care a
savar~it infracJiunea, precum $i la cunoa~terea imprejurarilor necesare pentru justa
solutionare a cauzei.
Clasificarea probelor:
- probe in acuzare - servesc la dovedirea vinovatiei invinuitului sau inculpatului
sau o unor circumstante agravante;
- probe de aparare - servesc la dovedirea nevinovatiei invinuitului sau
inculpatului sau a unor circumstante atenuante;

219
Costica Voicu

- probe imediate sau primare - provin din sursa lor originala (ex. depozitia unui
martor ocular; act original etc.);
- probe mediate - sunt obtinute dintr-o alta sursa decat cea originara (copia unui
inscris );
- probe directe - sunt cele care dovedesc in mod nemijlocit vinovatia sau
nevinovatia invinuitului sau inculpatului, cum ar fi prinderea fiiptuitorului in flagrant
deli ct;
- probe indirecte - cele care nu dovedesc In mod direct vinovatia sau nevinovatia
fiiptuitorului, dar pot fi coroborate cu alte probe directe sau indirecte;
- probe judiciare - cele care se constituie in fata organelor judiciare (marturisirea,
declaratiile martorilor, cercetarea la fata locului, reconstituirea, recunoa~terea unei
persoane dintr-un grup de persoane etc.);
- probe extrajudiciare - cele care sunt constituite in afara organelor judiciare
(inscrisuri sub semnatura privata, inscrisuri personale etc.);
- probe materiale - cele care prin materialitatea lor dovedesc aspecte ce
intereseaza procesul civil sau penal (inscrisuri, documente oficiale, corespondenta, corpul
delict, probe biologice, amprente, registre, inscrisuri sub forma electronica, interceptarile
~i inregistrarile audio ~i video);
- alte mijloace de proba: constatarile tehnico-$tiintifice (In cazul accidentelor
rutiere, al accidentelor de munca etc.), constatari medico-legale (cele prin care se constata
moartea violenta; expertize (cantabile, medico-legale, tehnica psihiatrica, grafologica,
balistica, genetica etc.);
Despre hotararile judecatore~ti
Hotararea judecatoreasca reprezinta actul final al judecatii, actul scris prin care,
instanta investita cu judecarea cauzei, formuleaza dispozitia cu privire la litigiul dintre
parti; este un act cu caracter jurisdictional.
Clasificarea hotararilor judecatore$ti:
- in functie de instanta care a pronuntat hotararea, momentul in care intervine $i
daca rezolva sau nu fondul hotararilor, ele se impart in: sentinte, prin care instanta
solutioneaza (rezolva) fondul cauzei; decizii, prin care, instantele solutioneaza apelul,
recursul, recursul in interesul legii sau recursul in anulare; incheieri, prin care sunt
redactate toate celelalte hotarari date de instanta de judecata In cursul procesului.
- in functie de posibilitatea atacarii hotararilor cu apel sau recurs, hotararile sunt
nedefinitive (ale primelor instante care pot fi atacate cu ape!); definitive (care nu pot ti
atacate prin ape!, dar care pot fi atacate cu recurs); irevocabile (care nu mai pot fi atacate
nici cu recurs).
Efectele hotararilor judecatore~ti
- hotararea judecatoreasca are forta executorie;
- hotararea judecatoreasca determina dezinvestirea instanfei (odata pronuntata
hotararea, instanta nu mai poate sa revina asupra solutiei pronuntate ).
- hotararea judecatoreasca confera valenta de putere a lucru judecat (in conditiile
previizute de lege ).

220
 Teoria genera/ii
a dreptului

Aplicarea dreptului de catre Justitia Internationala

1. Consideratii introductive

In art. 11 alin. 2 din Constitutia Romaniei se prevede faptul ca: ,,tratatele ratificate
de Parlament, conform legii, fac parte din dreptul intern".
Art. 20 din Constitutia Romaniei stipuleaza faptul ca: ,,dispozitiile constitutionale
privind drepturile ~i libertatile cetatenilor vor fi interpretate ~i aplicate in concordanta cu
Deciaratia Universaia a Drepturiior Omuiui, cu pactele ~i cu celelalte tratate Ia care
Romania este parte. Daca exista neconcordante 1ntre pactele ~i tratatele privitoare la
drepturile fundamentaie ale omului, Ia care Romania este parte ~i legile interne, au
prioritate reglementarile internationale cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile
interne contin dispozitii mai favorabile".
Romania este membru cu drepturi depline in Consiliul Europei din luna octombrie
1993.
Ca membra a Consiiiului Europei, Romania a ratificat peste 60 de Conventii ~i
Protocoale adoptate de Consiliul Europei, din care cea mai importanta, in opinia noastra,
este Conventia pentru apararea drepturiior omuiui ~i a libertatiior fundamentaie (Roma,
1950), precum ~i cele 11 protocoale aditionale.
Din anul 1994, Romania a recunoscut ~i Jurisdictia Curtii Europene a Drepturilor
Omului (C.E.D.O.) o data cu dreptul la recurs individual al cetatenilor impotriva
instantelor nationale.
Conventia pentru apararea drepturilor omului ~i a libertatilor fundamentale ~i
protocoale aditionale fac parte din dreptul nostru intern.
Potrivit art. 57 din Conventie ,,orice Tnaita Parte Contractanta va furniza, Ia
solicitarea Secretariatului general al Consiliului Europei, explicatiile cerute asupra felului
In care dreptuI sau intern asigura apiicarea efectiva a tuturor dispozitiilor acestei
conventii".
2. Curtea Europeana a Drepturilor Omului (C.E.D.O.) a fost infiintata la 21
ianuarie 1959, la Strasbourg, fiind imputernicita sa examineze ~i sa soiutioneze, prin
decizii obligatorii ~i definitive, cauzele care ii sunt date in competenta.
Curtea Europeana a Drepturilor Omuiui este o jurisdictie internationaia, sau
supranationala, independenta. Este vorba de independenta individuala a membrilor sai ~i
o independenta colegiala.
Potrivit art. 38 din Conventie, Curtea ,,se compune dintr-un numar de judecatori
egaI cu eel al membriior Consiiiuiui Europei; ea nu poate sa cuprinda mai muit de un
cetatean al unuia ~i aceluia~i stat".
Judecatorii nu au statutul de delegati ai guvernelor statelor pe care le reprezinta ~i
nu pot primi instructiuni din partea acestora.
in general, judecatorii Curtii au provenit din randul avocatilor, magistratilor,
profesoriior de drept cu o remarcabiia prestatie profesionaia.
Curtea hotara~te cu majoritatea voturilor, iar procedura utilizata este subordonata
principiilor contradictoriaiitatii, oraiitatii ~i pubiicitatii.
Curtea este cea care califica juridic faptele cauzei, nefiind legata de calificarea pe
care o dau reclamantii sau guvernele.

221
Costica Voicu

Problema de fond a Curtii o reprezinta raspunsul la intrebarea cruciala: a existat

sau nu o ignorare a prevederilor Conventiei? Hotararile adoptate de Curte trebuie sa fie
motivate; au un caracter definitiv ~i se bucura de putere obligatorie. Totu~i, hotararile
Curtii nu sunt investite cu formula executorie ~i nici nu au puterea de titlu executoriu.
Pentru executarea lor, Curtea lasa la atitudinea statelor contractante sa dispuna asupra
modalitatilor de punere in executare a hotararilor adoptate.
Procedura stabilita de Regulamentul Curtii prevede:
a) orice stat contractant sau persoana particulara care se considera victima a unei
incalcari a Conventiei poate adresa direct Curtii de la Strasbourg o cerere, invocand
violarea de catre un stat contractant a unuia din drepturile garantate prin Conventie;
b) petentii individuali pot sustine, ei in~i~i, cererile, dar reprezentarea de catre un
avocat este recomandabila ~i chiar obligatorie pentru audieri, odata ce cererea a fost
declarata admisa.
c) limbile oficiale ale Curtii sunt franceza ~i engleza;
d) fiecare cerere individuala este repartizata unei sectii a Curtii, care o examineaza
§i se pronunta asupra admisibilitatii ei. Hotararea de admisibilitate trebuie sa fie motivata
§i se face publica;
Trebuie remarcat faptul ca dreptul creat de Curte este un drept jurisprudential, care
a subliniat necesitatea de a se tine cont de traditiile juridice nationale ~i de conceptiile
morale proprii unui stat.
Dinamismul interpretarii jurisprudentiale a condus la na~terea unui veritabil drept
european.

3. Curtea de Justitie a Uniunii Europene, este o instantajudiciara supranationala,

care functioneaza din anul 1952, cu sediul la Luxemburg. Rolul ei este de a asigura
respectarea, interpretarea §i aplicarea tratatelor Uniunii Europene.
Tribunalul de prima instanta, care ~i-a inceput activitatea in luna octombrie
1989, este competent sa judece litigiile referitoare la contlictele aparute lntre institutiile
Uniunii Europene, cele privitoare la dreptul concurentei, litigiile generate de punerea in
aplicare a actelor emise de organele Uniunii Europene care lezeaza drepturile §i interesele
persoanelor fizice sau j uridice.
Tribunalul se compune din 15 judecatori, numiti pe un mandat de ~ase ani, de catre
guvemele statelor membre. Hotararile adoptate de Tribunalul de prima instantii, pot fi
atacate, in termen de doua luni de la comunicare, la Curtea de Justitie a Uniunii
Europene.
Curtea de Justitie a Uniunii Europene este compusa din 15 judecatori §i 9 avocati
generali, numiti pe un termen de §ase ani. Sarcina fundamentala a Curtii o reprezinta
corecta interpretare ~i aplicare a dreptului comunitar.

4. Curtea Internationala de Justitie de la Haga este eel mai important organ

judiciar al Organizatiei Natiunilor Unite (O.N.U.) al carui statut de organizare §i
functionare este inclus In Carta O.N.U.
Aceasta instanta judiciara este abilitata sa hotarasca relativ la:

222
 Teoria genera/ii
a dreptului

principiile generale de drept international recunoscute de statele membre ale

O.N.U.;
conventiile intemationale semnate ~i ratificate de statele reclarnante;
cutuma intemationala ca izvor al dreptului international;
jurisprudenta intemationala.
Curtea are in compunere 15 judecatori ale~i pentru un mandat de noua ani de
Adunarea Generalii a O.N.U.
Jurisdictia obligatorie a Curtii a fost acceptatii doar de 59 de state din cele 187
semnatare ale Statutului.

5. Tribunalul International pentru Dreptul Marii i~i are sediul in ora~ul

Hamburg din Germania ~i functioneaza din luna decembrie 1982. Este compus din 21 de
membri independenti, ale~i din randul celor mai prestigioase personalitati, cu competenta
recunoscutii in domeniul dreptului miirii, fiind asigurata reprezentarea principalelor
sisteme juridice din lume. Mandatul membrilor este de noua ani. Ei sunt obligati sa nu
exercite nici o functie publica (administrativa sau politica), sa nu fie asociati sau sa aiba
interese financiare In lntreprinderi sau companii care au ca obiect de activitate
exploatarea resurselor marii.
Judecatorii Tribunalului International pentru Dreptul Marii se bucura, In
exercitarea functiilor lor, de imunitati ~i privilegii parlamentare.
Romania a ratificat, in anul 1966, Conventia Internationala a Dreptului Marii,
incheiatii in anul 1982 in Jamaica.

~· Curtea Penalii Internationalii de la Haga

In perioada 15 iunie - 17 iulie 1998 s-au desra~urat la Roma lucrarile Conferintei
O.N.U., care a adoptat Statutul Curtii Penale Internationale, definit de ciitre speciali~ti un
veritabil cod penal ~i de procedura penala la scarii mondiala.
Romania a ratificat Statutul Curtii Penale Internationale, adoptat la Roma la 17
iulie 1998, prin Legea nr. 111 din 13 martie 2002, publicata in Monitorul Oficial nr. 211
din 28 martie 2002.
In capitolul I al Statutului sunt stipulate urmatoarele dispozitii:
Curtea Penalii Intemationala este o institutie permanentii, care poate sii i~i
exercite competenta fata de persoane pentru crimele cele mai grave, avand un
rasunet international. Ea este complementarajurisdictiilor penale nationale;
Curtea l~i are sediul la Haga, In Olanda;
Curtea are personalitate juridica internationala ~i i~i exercita functiile ~i
competentele pe teritoriul oricarui stat in parte;
Curtea este competenta In ce prive~te crimele de genocid, lmpotriva umanitatii,
crimele de razboi ~i crima de agresiune.
In capitolul IV al Statutului, se prevede:
organele Curtii sunt: pre~edintia, sectia apelurilor, sectia de prima instanta,
sectia preliminara, biroul procurorului ~i grefa;
Curtea este compusa din 18 judecatori, care sunt ale~i prin vot secret la o intrunire
a Adunarii statelor parti convocata in acest scop;

================================================= 223
Costica Voicu

Biroul procurorului este condus de un procuror, care dispune de autoritate

deplina asupra gestiunii ~i administratiei Biroului. Procurorul este ales prin vot
secret de Adunarea statelor parti, cu majoritatea absoluta din randul membrilor
acesteia.
Statutul detaliaza procedurile de ancheta, drepturile acuzatului, protectia ~i
participarea la proces a victimelor ~i martorilor, sistemul de probatiune, protectia
informatiilor privind securitatea nationala, pedepsele aplicabile, caile de ape! ~i revizuire,
cooperarea internationala ~i asistenta judiciara, arestarea provizorie, executarea pedepsei
etc.

224
 Teoria genera/a
a dreptului

CAPITOLUL XIII

INTERPRETAREA NORMELOR JURIDICE

1. Notiuni introductive
In capitolul anterior am aratat faptul ca o etapa importanta in procesul de aplicare a
dreptului o constituie interpretarea normelor juridice.
Nevoia de a interpreta norma juridica este justificata de faptul ca In procesul
aplicarii dreptului, organul de aplicare Gudecatorul, procurorul, politistul, organul
administrativ etc.) trebuie sa clarifice cu maxima precizie textul normei juridice ~i sa
determine daca aceasta se aplica (este compatibil) situatiei de fapt concrete (spetei).
In activitatea de elaborare a dreptului legiuitorul este preocupat sa asigure claritate
~i accesibilitate normelor juridice. Cu toate acestea, in opera de aplicare a dreptului,
trebuie sa se recurga adesea la une!e procedee de analiza logico-rationala, gramaticala sau
social-istorica pentru a dezvalui sensul ~i lntelesul corect al normei juridice.
Care sunt considerentele pentru care este necesara interpretarea normelor
juridice?
in primul rand, normajuridica care are un caracter general ~i impersonal,
nu poate, oricat de perfecta ar fi exprimarea ei, sa cuprinda toate situatiile
posibile care apar in viata. Or, ea trebuie aplicata unor situatii concrete;
in al doilea rand, norma juridica, pentru a fi cunoscuta ~i corect aplicata,
trebuie sa fie coroborata cu celelalte norme, sa fie lnteleasa ca o parte
componenta a unui sistem de reglementari. Astfel, o norma juridica
cuprinsa In partea speciala a codului penal sau civil nu poate fi inteleasa
corespunzator decat daca este analizata in stransa legatura cu normele
juridice din partea generala a codurilor;
in al treilea rand, interpretarea este impusa de modul de redactare a
textelor normative. Limbajul ~i stilul, terminologia utilizata de legiuitor ~i
modul concret de formulare a propozitiilor j uridice, reclama Iamuriri ~i
explicatii care necesita cuno~tinte de specialitate care sa permita gasirea
sensului real al unor concepte, expresii, formulari etc.;
in al patrulea rand, interpretarea este determinata ~i de existenta unor
texte normative confuz redactate, al caror limbaj ~i stil sunt In
neconcordanta cu exigentele dreptului modern.
Necesitatea interpretarii trebuie privita in functie de natura normei juridice.
Caracterul de generalitate ~i impersonalitate a normei juridice impune cu necesitate
interpretarea acesteia.
Interpretarea nu este o operatiune ocazionala, ci constanta, absolut necesara 'in
procesul complex de aplicare a dreptului; nu este nici un exercitiu mecanic, ci un
exercitiu al mintii.

225
Costica Voicu

2. Definitia interpretarii normelor juridice

Interpretarea normelor juridice desemneaza procesul intelectual de stabilire a
sensului exact al normelor juridice In vederea aplicarii acestora la situatii $i cazuri
concrete ce se impun a fi rezolvate (solutionate) de catre organele de aplicare a dreptului.
Tnterpretarea este o operatiune logica care precede aplicarea normei juridice la un caz
concret de catre organul competent.
Conceptul de interpretare a normelor juridice are propria sa istorie. In Tmperiul
Roman de Rasarit, Justinian proclamase ca numai el poate $i are dreptul sa interpreteze
legile, hotarare care a condus la interzicerea oricarei interpretari private $i obligativitatea
interpretarii imperiale. Principiul invocat atunci se referea la faptul ca legea nu poate fi
interpretata decat de eel ce a fiicut-o.
Nici Napoleon, figura legendara a istoriei universale ~i legislator ramas In galeria
marilor fiiuritori de legi, nu admitea interpretarea normelor cuprinse in Codul Civil de la
1804. La aparitia primelor comentarii racute de juri$ti pe marginea Codului Civil,
Napoleon ar fi spus ,,Codul meu este pierdut" (Mon code est perdu!).
in perioada pregatirii revolutiilor burgheze (anul 1848), ideea determinanta a fost axata
pe principiul respectarii de catre judecatori a literei legii, fiind aproape eliminate orice
incerciiri de interpretare a normelor juridice. Se afirma cu tarie ca legea este suverana $i
reflecta toate trebuintele natiunii.
Abia in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, pe masura dezvoltarii economico-
sociale, atotputernicia legii este pusa In discutie, fiind evidente semnele unei crize a
dreptului materializata in intarzierea legilor moderne care sa corespunda vremurilor noi.
In sistemul de drept anglo-saxon in care izvoarele principale ale dreptului sunt
precedentul judiciar $i cutuma, interpretarea dreptului este relativ mai libera.
in dreptul francez s-a admis faptul ca legiuitorul nu poate $i nici nu trebuie sa
prevada totul; juri$tii atrageau atentia asupra pericolului pe care II reprezinta ambitia
legiuitorului de a ,,voi sa reglementezi fli sa prevezi totuI'' (Portalis).
Sunt norme juridice care contin, dupa expresia lui Georgio Del Veechio, concepte
supape care permit dilatatia $i comunicarea cu lumea din afara spatiului legii. A$a de
exemplu, se utilizeaza frecvent expresiile ,,bunele moravuri", ,,ordinea publica'', rara ca
legiuitorul sa le defineasca exact. Acestea pot fi aplicate $i interpretate in raport de
diversitatea conditiilor concrete de existenta a comunitatilor umane.
Dreptul modern contemporan subliniaza importanta vitala a operei de interpretare a
normei juridice. In egala masura exista preocuparea pentru eliminarea manifestarilor de
,,extremism juridic", In sensul ca interpretul sa se transforme In legiuitor, lnlaturand
vointa generala sau aplicarea oarba a literei legii, nesocotind spiritul acesteia.
Scopul fundamental al activitatii de interpretare a normelor juridice II constituie
aplicarea corecta a legii, realizarea maximei dreptati.
in concluzie, interpretarea dreptului este o activitate cu caracter logic care
lamure~te ~i explica intelesul exact ~i complet al dispozitiei normelor juridice,
oferind astfel solutii juridice pentru diferitele spete, cazuri ~i situatii pe care
organele de stat le au de rezolvat.
lnterpretarea raspunde la intrebarea: ce a dorit legiuitorul sa spuna?

226
 Teoria genera/a
adreptului

Principiile interpretarii juridice sunt:

- principiul unitatii intre litera ~i spiritul legii, care are ca efect evitarea solutiilor
dogmatice, abuzul sau arbitrarul:
- principiul suprematiei vointei legiuitorului;
- principiul corelarii intre regula generala ~i cea speciala;
- principiul contextualizarii;
- principiul evaluarii in limitele legii.

3. Felurile (formele) interpretarii normelor juridice

Activitatea complexa, cu multiple elemente de dificultate, interpretarea normelor
juridice se realizeaza prin patticiparea mai multor subiecti, fiecare cu ,,partitura sa", iar
solutiile formulate nu au aceea~i fortajuridica.
Teoria Generala a Dreptului clasifica interpretarea normelor juridice in:
interpretarea oficiala sau obligatorie;
- interpretarea neoficiala.

INTERPRET AREA OFICIALA sau obligatorie este cea realizata de catre organele
de stat care au atributii fie in procesul elaborarii normelor juridice, fie in procesul
aplicarii acestora.
Organele care elaboreaza acte normative (organele legiuitoare sau organele
administrative) procedeaza in unele cazuri la interpretarea normelor juridice prin acte
normative interpretative.
In situatia in care organul emitent i~i interpreteaza normele juridice cuprinse in
propriul act normativ, aceasta interpretare poarta denumirea de interpretare autentica.
Actul normativ interpretativ se aplica retroactiv. Acest gen de interpretare se cheama
interpretare generala sau legala.
0 alta forma a interpretarii oficiale o constituie interpretarea juridica sau
cazuala, realizata de instantele j udecatore~ti sau de organele administratiei. Acest gen de
interpretare se refera in mod direct la procesul de aplicare a normelor juridice, fiind o
interpretare de caz. Interpretarea cazuala este obligatorie pentru speta respectiva ~i fata
de participantii respectivi. Organul de aplicare care trebuie sa solutioneze o cauza
concreta, stabile~te circumstantele cauzei, califica juridic speta respectiva, iar pentru
emiterea actului de aplicare (o hotarare judecatoreasca sau un act administrativ) trece la
interpretarea normei juridice, pentru a emite actul de aplicare legal.
Organul de aplicare nu se poate pronunta decat strict la speta pe care a avut-o de
rezolvat.
Subiectele acestui gen de interpretare sunt toate organele de stat care aplica dreptul,
deoarece aceasta activitate presupune, intotdeauna, lamurirea sensului normei juridice ce
urmeaza a fi aplicata, iar rezultatul interpretarii este continut in forma finala a actului de
aplicare.
Exista o evidenta deosebire lntre interpretarea general-obligatorie ~i cea cazuala.
Prima este realizata pentru a lamuri sensul unei norme, nefiind conditionata de necesitatea
solutionarii concomitente a unei cauze concrete. Interpretarea cazuala este justificata de
solutionarea unei cauze determinate.
227
Costica Voicu

INTERPRET AREA NEOFICIALA este activitatea de interpretare a normelor

juridice efectuata de anali~ti din domeniul dreptului, practicieni ~i teoreticieni ai
dreptului, cuprinsa, de regula, In opere ~tiintifice (tratate, cursuri universitare) ori in
reviste de specialitate. Mai este denumita ~i interpretare doctrinara.
Precizare: interpretarea neoficiala nu are fortajuridica ~i nu este obligatorie.
lnterpretarea neoficiala se regase~te, eel mai adesea, in pledoariile avocatilor.
Nefiind obligatorie, interpretarea neoficiala sau doctrinara nu se imptine, sub nici o
forma, instantelor de judecata ~i celorlalte organe de aplicare a dreptului.

4. Metodele interpretarii normeJor .iuridice

Teoria Generala a Dreptului este preocupata de stabilirea ~i clasificarea metodelor
de interpretare a normelor juridice, avand in vedere complexitatea ~i marea diversitate a
actelor normative.
In procesul de aplicare a dreptului, interpretarea normelor juridice presupune scoaterea in
evidenta a conditiilor social-istorice in care a fost elaborat actul normativ, a finalitatilor
urmarite de legiuitor, a valorilor protejate.
Tehnica interpretarii dreptului cuprinde procedee de examinare a textelor
normative, prin intermediul carora organul de interpretare stabile~te l'ntelesul exact ~i
complet al textului in cauza.
Problematica metodologiei interpretarii dreptului prezinta aspecte variate ~i
specifice fiecarei ramuri de drept.
Din totalitatea acestor metode, Teoria Generala a Dreptului a stabilit un numar de
cinci metode tehnice de interpretare, aplicabile practic tuturor ramurilor de drept:
metoda gramaticala;
metoda sistematica;
metoda istorica;
metoda logica;
analogia.

a) Metoda gramaticala consta in folosirea procedeelor de analiza morfologica ~i

sintactica a textului normei juridice, pomindu-se de la intelesul cuvintelor ~i expresiilor
folosite, de la legatura dintre ele, de la constructia propozitiei ~i frazei juridice.
Procedeele de interpretare gramaticala reclama ~i clarificarea problemei
terminologiei juridice. lntelesul unor termeni pe care Ii lntalnim In textul normei juridice
poate fi identic cu eel din limbajul obi~nuit sau poate avea un sens specific juridic, cum
este cazul cuvintelor: infractiune, vinovatie, delapidare, functionar public etc.
In multe cazuri legiuitorul, pentru a asigura intelegerea corecta a unor termeni sau
expresii folosite, recurge la explicarea sensului acestor termeni.

Exemple:
In Legea privind protectia martorilor (nr. 686/2002) se precizeaza, In art. 2
faptul ca ,,termenii $i expresiile de mai jos" au urmatorul inteles:
a) martorul este persoana care se afla In una dintre urmatoarele situatiile:

228
 Teoria genera/Ii
adreptului

1. are calitatea de martor, potrivit Codului de procedura penala, ~i prin

declaratiile sale fumizeaza infonnatii ~i date cu caracter determinant in aflarea
adevarului cu privire la infractiuni grave sau care contribuie la prevenirea
producerii ori la recuperarea unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin
savar~irea unor astfel de infractiuni.
2. fara a avea calitate procesuala in cauza, prin informatii ~i date cu caracter
determinant contribuie la aflarea adevarului in cauze privind infractiuni grave
sau la prevenirea producerii unor prejudicii deosebite ce ar putea ti cauzate prin
savar~irea unor astfel de infractiuni ori la recuperarea acestora; in aceasta
categorie este inclusa ~i persoana care are calitatea de inculpat lntr-o alta cauza.
3. se afla in cursul executarii unei pedepse privative de libertate ~i, prin
inforrnatiile ~i datele cu caracter determinant pe care le furnizeaza, contribuie Ia
aflarea adevarului in cauze privind infractiuni grave sau la prevenirea producerii
ori la recuperarea unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin savar~irea
unor astfel de infractiuni.
b) starea de pericol este situatia in care se afla martorul, in sensul prevazut Ia lit.
a), membrii familiei sale ~i persoanele apropiate acestuia, a caror viata, integritate
corporala sau libertate este amenintata, ca urmare a informatiilor ~i datelor furnizate ori
pe care a fost de acord sale furnizeze organelor judiciare sau a declaratiilor sale;
c) martorul protejat este martorul, membrii familiei sale ~i persoanele apropiate
acestuia incluse in Programul de protectie a martorilor;
d) membrii de familie ai martorului protejat sunt sotul sau sotia, parintii ~i copiii
acestuia;
e) persoana apropiata martorului protejat este persoana de care respectivul
martor este legat prin puternice legaturi afective.
Tntrerupem aici seria intelesurilor pe care legiuitorul le-a formulat In cuprinsul
acestei legi (sunt definite In continuare termenii ~i expresiile de: ,,program de protectie a
martorilor", ,,masuri urgente", ,,infractiunea grava", ,,protocolul de protectie", ,,schema
de sprijin", ,,prejudiciul deosebit" ~i ,,grupul sau organizatia criminalii").
in Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, capitolul III este intitulat
,,Definitii'', In art. 7, alin. 1 precizandu-se ,,In lntelesul prezentului cod,
termenii ~i expresiile de mai jos au urmatoarea semnificatie": ~i sunt
explicati 32 de termeni, lncepand cu termenul de ,,activitate" ~i terminand
cu eel de ,,transfer".
La punctul 15 din alin. 1 al art. 7 este definit termenul de ,,know-how" ca ,,orice
informatie cu privire la o experienta industriala, comerciala sau ~tiintifica care este
necesara pentru fabricarea unui produs sau pentru aplicarea unui proces existent ~i a carei
dezvaluire catre alte persoane nu este permisa fiira autorizatia persoanei care a furnizat
aceasta informatie".
La punctul 30 din acela~i text de lege este definit termenul de ,,Romania" ca
,,teritoriul de stat al Romaniei, inclusiv marea sa teritoriala ~i spatiul aerian de deasupra
teritoriului ~i marii teritoriale, asupra carora Romania l~i exercita suveranitatea, precum ~i
zona contigua, platoul continental ~i zona economica exclusiva, asupra carora Romania

229
Costica Voicu

'i~i exercitii drepturile suverane ~i jurisdictia in conformitate cu legislatia sa ~i potrivit

normelor ~i principiilor dreptului international".
Tn Hotararea Guvernul~i nr. 251/1999 privind conditiile de autorizare,
organizare ~i exploatare a jocurilor de noroc, capitolul I este intitulat
,,Definirea ~~i clasificarea jocurilor de noroc" In cuprinsul caruia legiuitorul
explica urmiitorii termeni: joc de noroc, taxa de participare directii, taxii de
participare disimulata, organizator de jocuri de noroc, participant la joc,
jocuri de tip cazinou, jocuri de tip Bingo ~i Keno etc.
in interpretarea gramaticala, organul de aplicare are in vedere ~i modul de imbinare
a cuvintelor In propozitii ~i fraze, precum ~i sensul unor conjunctii. De exemplu, cand
textul unui act normativ stabile~te sanctiuni juridice pentru nerespectarea dispozitiei
normei juridice, utilizeazii conjunctia ,,~i" ori ,,sau", interpretarea gramaticalii va stabili ca
este vorba de un cumul de sanctiuni (inchisoare ~i amenda) ori este vorba de sanctiuni
alternative (inchisoare sau amendii).
In actele normative se utilizeaza, din punct de vedere gramatical singularul, care
exprimii mai putemic caracterul impersonal al normei juridice. Cuvintele se examineazii
intr-o ordine gramaticala: substantivele impreunii cu adjectivele, verbele 'impreunii cu
adverbele lor.

b) Metoda sistematica constii in lamurirea sensului unor norme juridice, a unui text
normativ, prin coroborarea acestei norme sau acestui text cu alte dispozitii normative,
apartinand aceleia~i institutii juridice sau ramuri de drept.
Nevoia de a apela la metoda de interpretare sistematicii este data de legiitura
indisolubila, sistematica dintre elementele componente ale dreptului, care alcatuiesc un
tot unitar format din parti interdependente. Este !impede faptul ca nici o norma juridica nu
poate fi lnteleasii daca este rupta, decupatii de celelalte norme juridice din cuprinsul unui
act normativ.
A~a de exemplu, normele juridice din cuprinsul Codului Comercial se interpreteazii
prin raportare la norme, reglementiiri ~i institutii cuprinse in Codul Civil; normele juridice
din partea speciala a Codului Penal nu ar fi aplicate potrivit vointei legiuitorului dacii nu
ar fi raportate permanent la normele juridice din partea generalii a codului.

c) Metoda istorica este utilizata pentru a explica intelesul normei juridice prin
luarea in considerare a imprejuriirilor social juridice care au stat la baza elaborarii ~i
adoptarii legii (occasio legis), determinand astfel scopurile urmiirite de legiuitor (ratio
legis).
Prin utilizarea metodei istorice, organul de aplicare a dreptului este obligat sa
studieze un important volum de documente, sa cerceteze lucriirile preparatorii ale actului
normativ, expunerile de motive, interpeliirile, amendamentele propuse (acceptate sau
respinse de legiuitor), interventiile cu ocazia dezbaterii actului normativ, reactiile ~i
comentariile din presa vremii, examenele comparate intre noile ~i vechile reglementiiri ale
domeniului respectiv.

230
 Teoria generalll
adreptului

Astfel, pentru explicarea normelor juridice cuprinse In Constitutia Romaniei,

adoptatii de Parlament ~i intratii in vigoare prin referendumul din 13 decembrie 1991, este
necesar a fi studiat un impresionant material documentar. Legea fundamentalii a
Romaniei s-a raurit in urma unui lung proces de reglementare, care a parcurs mai multe
etape:
Adunarea Deputatilor ~i Senatul ce au fost alese la 20 mai 1990 urmau sii se
constituie, in ~edintii comunii, in Adunarea Constituantii in vederea
elaboriirii ~i adoptiirii noii Constitutii;
Adunarea Constituantii a ales o Comisie de redactare a proiectului de
Constitutie formatii din deputati, senatori ~i speciali~ti in dreptul
constitutional ~i al altor ~tiinte socio-umane;
Sarcina Comisiei consta, intr-o primii etapii, in elaborarea ~i prezentarea
spre aprobarea Aduniirii Constituante, a principiilor ~i structurii pe capitole
ale viitorului proiect de Constitutie;
Tn etapa urmiitoare, Comisia urrna sii redacteze textul integral al fieciirui
capitol, care va fi supus spre dezbatere ~i aprobare Aduniirii Constituante;
Comisia a elaborat Tezele Constitutiei, un gen de anteproiect constitutional.
Constitutia Romaniei ilustreazii principiul general potrivit ciiruia elaborarea legii
fundamentale este conditionatii in mod direct de relatiile social-economice ~i politice,
culturale, militare, religioase etc. existente in momentul adoptiirii sale, pe care are
menirea sii le reflecte.

d) Metoda logica inseamnii formularea de ciitre organul de interpretare a unor

aprecieri rationale, realizate prin operatiuni de generalizare, de analiza logicii a textului
normei juridice, prin aplicarea legilor logicii formale.
Este cea mai utilizatii metodii de interpretare ~i ni se inrati~eazii ca desiivar~ire a
celorlalte metode.
Metoda logicii obligii interpretul sii apeleze la legile fundamentale ale gandirii ~i sii
utilizeze rationamente inductive ~i deductive, precum ~i demonstratiile ca procedee ale
logicii formale.
Rationamentele logice cele mai utilizate in procesul interpretiirii normelor juridice
sunt:
a) exceptia este de strica interpretare, adicii o exceptie existii doar dacii este
expres previizutii de norma juridicii. Exceptia nu poate fi creatii prin interpretare. Acest
rationament sau regulii juridicii de interpretare se aplicii textelor normative ce contin
enumeriiri !imitative ~i cele care instituie prezumtiile legale. Aceastii regulii sta la baza
raportului dintre legea generala ~i legea speciala, in sensul ca legea speciata poate
deroga de la legea generala; legea generala nu deroga de la legea speciala;
in dreptul roman acest rationament logic era astfel formulat: exceptio est
strictissimae interpretationis (exceptiile trebuie interpretate restrictiv), din substanta
ciireia desprindem faptul ca reglementarile exceptionale trebuie intelese ~i aplicate astfel
!neat ele sii nu treacii dincolo de limitele textelor in care sunt lnscrise ~i incluse. Dacii
douii texte aflate in conflict ofera solutii diferite, norma juridica speciala are prioritate

231
Costica Voicu

fata de norma juridica generala. Norma juridica speciala se completeaza, daca este
nevoie, cu norma juridica generala.
b) unde legea nu distinge, nici interpretul nu o poate face.
Aceasta regula se aplica, spre exemplu, la interpretarea art. 49 alin. 3 din
Constitutia Romaniei care prevede: ,, Exploatarea minorilor, folosirea !or la activitafi
care le-ar dauna sanatafii, moralitafii, s-au care le-ar pune fn primejdie viafa ori
dezvoltarea normala sunt interzise ". In sensul acestei norme juridice termenul de
,,minor" desemneaza atat minorul ,,sub 14 ani", cat ~i pe eel intre ,,14 ~i 18 ani" Ia.ra
distinctie, intrucat legiuitorul este eel care nu face aceasta distinctie.
Atunci cand legiuitorul face distinctie, aceasta este retinuta ca atare de organul de
aplicare a legii, ca de exemplu in art. 45 alin. 4 din Constitutie: ,, Minorii sub vdrsta de 15
ani nu pot Ji angajafi ca salaria/i ".
c) legea trebuie interpretata in ideea aplicarii ei, ~i nu contra aplicarii ei. Este
a~a numita regula a bunei-credinte ~i bunei intentii in interpretarea normelor juridice.
In dreptul roman se spune: ,,actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat"
(actul trebuie interpretat in intelesul in care el poate produce un efect, nu pentru a-1 lasa
rara efect). Este vorba de interpretarea clauzelor indoielnice, a celor susceptibile de mai
multe lntelesuri, precum ~i a celor confuze (art. 978 C. Civ. precizeaza ca, atunci cand o
clauza este susceptibila de doua lntelesuri, ease interpreteaza In sensul ce poate avea un
efect, iar nu in acela ce n-ar putea produce nici unul).

Argumentele logice folosite in activitatea de interpretare.

a) interpretarea prin reducerea la absurd - ad absurdum - lnseamna stabilirea
adevarului tezei de demonstrat prin infirmarea tezei care o contrazice. In acest caz
interpretul demonstreaza ca orice altil interpretare data textului normei juridice, in afara
de cea oferita de el, conduce la concluzii contrare Jegii.
De exemplu: art. 1 din Constitutie prevede: ,,Romania este stat national, suveran ~i
independent unitar ~i indivizibil". Ar fi absurd sa spunem ca Romania este un stat federal.
Singura interpretare este aceea ca Romania este stat unitar, orice alta interpretare
conducand la concluzii contrare legii.
b) argumentul a majori ad minus (cine poate mai mult, poate ~i mai putin)
desemneaza situatia in care un organ al statului, cu putere mai mare, poate sa faca ce face
un organ subordonat lui. De exemplu, prin Hotararea de Guvern sau Decizie a Primului-
Ministru pot fi anulate acte normative emise de organele subordonate (prefecturi,
ministere etc.).
c) argumentul per a contrario se bazeaza pe legea logica a tertului exclus. Acest
argument porne~te de la premisa ca In cazul notiunilor contradictorii, care se neaga una pe
cealalta, doar una poate fi adevarata, cealalta este falsa, iar a treia nu exista. De exemplu,
daca legea precizeaza exact cine poate executa o anume activitate, nominalizand concret
categoria de subiecte de drept, rezulta, pe cale de consecinta, per a contrario, ca alt
subiect sau alte subiecte de drept nu sunt indreptatite sa execute acea activitate. Astfel,
Jegea penala prevede ca actul prin care procurorul sesizeaza instanta de judecata In

232
 Teoria genera/a
a dreptului

legatura cu o cauza penala este rechizitoriul lntocmit de acesta. Este I impede ca nimeni nu
poate in locul procurorului sa faca acest lucru.
Acest procedeu logic de interpretare se bazeaza pe principiul noncontradictiei.
Astfel, daca legea prevede o sanctiune pentru o persoana care a savar~it o contraventie
sau infractiune, ea nu poate sa prevada, in acela~i timp, pentru aceea~i persoana, ~i o
rasplata; un mijloc de proba nu poate dovedi in acela~i timp ca evenimentul a avut ~i nu a
avut loc.
d) argumentul a fortiori (cu atat mai mult) consta In aceea ca ratiunea aplicarii
unei norme juridice este ~i mai putemica intr-o alta ipoteza decat cea indicata expres in
norma respectiva.
Exemplu: Daca dreptul de proprietate in intregimea sa poate fi dobandit prin
uzucapiune, cu atilt mai mult poate fi do bandit un dezmembramant (o parte) a acestuia:
(uzus fructus).
Asemanator cu argumentele a fortiori ~i a pari este argumentul logic ,,a simili ad
simile" care se sprijina pe ideea ca legiuitorul, reglementiind o situatie, a stabilit toate
celelalte cazuri similare. Cu alte cuvinte, reglementarea este aplicabila tuturor situatiilor
identice daca legea nu deroga. Aplicarea acestui argument presupune efectuarea
comparatiei intre situatii pentru a evidentia asemanarile (similaritatile ).
De exemplu: principiul non reformatio in peius pune in lumina situatia in care
instanta de apel, in solutionarea cauzei nu poate crea o situatie mai grea pentru partea din
proces care a exercitat calea de atac.
e) argumentul a pari, desemneaza cazurile in care, pentru situatii identice,
trebuie sa se pronunte solurii identice. Este vorba in ultima instanta de respectarea
principiului privitor la egalitatea tratamentului juridic.
f) argumentul ,,in dubio pro reo" ( indoiala profita acuzatului) este aplicabila in
materia dreptului penal. Daca, In procesul de administrare a probelor, exista lndoiala
asupra vinovatiei celui acuzat de savar~irea unei infractiuni, aceasta indoiala este in
favoarea acuzatului.
Prof. V. Dongoroz preciza, in Curs de Drept Penal din 1942 (pag. 121),
urmatoarele: ,,interpretarea indoielnica (dubioasa) exista atunci ciind folosirea tuturor
procedeelor de interpretare nu a condus decat la un rezultat lndoielnic. Tn caz de dubiu, se
va adopta solutia care creeaza mai putine restrictii sau privari de libertate, de drepturi, de
interese".
In dreptul international public, alaturi de regulile generale de interpretare a
tratatelor, opereaza doua principii:
1) clauzele care au sens ambiguu se interpreteaza impotriva statului care le-a
redactat (interpretarea contra proferentem);
2) interpretarea clauzelor ambigue, prin care se stabilesc obligatii pentru una
dintre parjile contractante, trebuie fiicuta in favoarea partii care s-a obligat
(in dubio quod mitius).
g) argumentul ,,eius est interpretari legem cuius est condere" (celui care are
prerogativa de a face legea Ii revine ~i puterea de a o interpreta).
h) Metoda analogiei se refera la rezolvarea unei cauze pe baza de analogie.
Practica judiciara a aratat ca pot aparea situatii In care organele de aplicare a dreptului,

233
Costica Voicu

fiind sesizate pentru solutionarea juridica a unei spete, nu gase$te o norma juridica In care
sa incadreze situatia de fapt pe care o constata.
In plus, ~a cum prevad normele juridice din sistemele de drept contemporane,
judecatorul nu poate refuza judecarea cauzei adusa in fata lui pe motiv ca legea nu o
prevede, este lacunara. Art. 3 din Codul Civil Roman obliga pe judecator sa se pronunte
~i atunci ciind legea este neclara sau tace. Aceastii regula este dictatii de interesele ordinii
publice $i de autoritatea justitiei.
Atunci ciind reglementarea este neclara sau lipse$te, judecatorul va cauta In alte
norme pentru a gasi o rezolvare a cazului, prin analogie cu o dispozitie asemiinatoare.
Este vorba aici de analogia legii.
Analogia dreptului constituie o altii forma a analogiei, la care se recurge atunci
ciind in solutionarea unei cauze se constatii ca lipse~te norma juridica (textul normativ)
care se refera la acea cauzii, dar nici nu pot ft identificate norme sau texte juridice care sa
reglementeze cauze asemiinatoare. Jn astfel de situatii, organele de aplicare a dreptului
vor asigura solutionarea juridica a cauzei concrete, recurgiind la prindpiile generale ale
dreptului.
Metoda analogiei poate fi utilizata in cauzele civile, comerciale, fiscale etc. Ea nu
poate fi folosita in cauzele penale in care principiul fundamental este acela privind
legalitatea incriminiirii $i al legalitatii pedepsei Gudeciitorul nu poate sii stabileasca noi
fapte ca infractiuni ~i nici sa stabileasca alte pedepse, deciit cele expres prevazute in legea
penalii).

5. Rezultatele interpretarii normelor juridice

In functie de rezultatele interpretarii normelor juridice, interpretarea poate fi:
interpretare literala;
- interpretare extensiva;
- interpretare restrictivii.
a) Interpretarea literala (ad litteram) se realizeazii atunci ciind organul de aplicare
constatii ca textul normei juridice descrie exact sfera cazurilor la care se refera norma
juridicii, neexistiind motivele de a extinde sau de a restriinge aplicarea dispozitiei in
cauzii.
In acest caz se spune ca legea este !impede, organul de aplicare urmand sa aplice
norma juridicii in mod corcspunzator.
Exemplul: art. 21 din Constitutia Romiiniei prevede: ,,Orice persoanii se poate
adresa justitiei pentru apiirarea drepturilor, libertatilor ~i a intereselor legitime", este o
norma juridicii !impede, care nu oferii posibilitatea de restriingere a sferei persoanelor ce
se pot adresajustitiei, pentru apiirarea drepturilor, libertatilor $i intereselor legitime, textul
fiind interpretat ,,ad litteram".
b) Interpretarea extensiva (in extensso) se infaptuie~te atunci cand textul normei
juridice urmeazii sii fie aplicat ~i altor situatii deciit cele expres nominalizate.
Exemplu: Constitutia Romiiniei prevede cii: ,,Respectarea Constitutiei, a
suprematiei sale ~i a legilor este obligatorie".
Este clar ca termenul de ,,lege" trebuie lnteles aici In mod extensiv, fiecare cetatean
fiind obligat sii respecte toate actele normative.
234
 Teoria genera/a
a dreptului

c) Interpretarea restrictiva se refera la situatia In care textul normei juridice

interpretate urmeaza sa fie aplicat in mod restrictiv, deoarece in urma analizei efectuate
rezulta ca sfera cazurilor la care se refera este mai restransa decat arata formularea normei
juridice.
Exemplu: legea spune ,,copii sunt obligati sa ingrijeasca parintii aflati la nevoie".
Interpretarea restrictiva ne conduce la constatarea faptului ca nu toti copiii au aceasta
obligatie, pentru simplul fapt ca o parte din ace~tia sunt minori, incapabili sau
handicapati.
Precizare: procedeele ~i metodele de interpretare descrise in acest capitol, nu pot fi
aplicate decat prin stricta respectare a legii, astfel incat organul care interpreteaza norma
juridica nu are dreptul sa aduca schimbari in continutul real, concret al normelor juridice,
ci numai sa constate vointa autentica a legiuitorului, continutul real al normei juridice.

6. Interpretarea normelor juridice specifice unor ramuri de drept

a) Interpretarea normelor juridice procesual penale
In Codul de procedura penala gasim unele norme de interpretare Jegala:
in art. 30 se precizeaza ce se intelege prin ,,locul infractiunii";
- in art. 15 se arata ce se intelege prin ,,corpuri delicte";
- in art. 465 se explica ce se intelege prin ,,infractiune flagranta".
Interpretarea gramaticala consta in lamurirea continutului normelor juridice
procesual penale prin cercetarea lntelesului termenilor folositi (substantivele se vor
examina impreuna cu atributele lor, iar verbele cu complementele ).
Tnterpretarea sistematica a normei juridice procesual penale lnseamna lamurirea
intelesului ~i altor norme juridice. Un exemplu de interpretare sistematica ni-1 ofera lamurirea
continutului art. 146 din Codul de procedura penala, unde sunt prezentate conditiile necesare
pentru arestarea invinuitului.
In acest text normativ nu se precizeaza ca, in prealabil, trebuie ca urmarirea penala
sa se fi pornit pentru a fi posibila luarea masurii arestarii invinuitului. 0 asemenea
concluzie, insa se desprinde prin corelarea dispozitiilor art. 146 cu cele ale art. 229, in
acesta din urma aratandu-se ca persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala se
nume~te invinuit cat timp nu a fost pusa in mi~care actiunea penala impotriva sa.
b) Interpretarea normelor juridice de drept civil
Prin ,,interpretarea legii civile" intelegem operatiunea logico-rationala de liimurire,
exemplificare a continutului ~i sensului normelor juridice de drept civil, In vederea justei
lor aplicari, prin realizarea unei corecte incadrari a diferitelor situatii din viata practica in
ipotezele pe care le contin normele juridice.
Interpretarea normelor juridice de drept civil este impusa de necesitatea explicarii
sensului unor termeni ~i expresii utilizate de legiuitor, pentru ca organul de aplicare sa poata
stabili daca o situatie sau alta se lncadreaza, ori nu, In ipoteza normei juridice respective.
Exemplu: art. 19 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva
,,instanta judecatoreasca poate, In cazul in care constata ca fiind temeinic justificate
cauzele pentru care terrnenul de prescriptie a fost depa~it, sa dispuna chiar din oficiu
judecarea sau rezolvarea actiunii, ori sa incuviinteze executarea silita". Prin explicarea

235
Costica Voicu

expresiei ,,cauza temeinic justificata" s-a ajuns la determinarea ,,domeniului" repunerii in

termenul de prescriptie extinctiva.
Tnterpretarea normelor juridice de drept civil este necesara §i pentru explicarea
unor cuvinte ~i expresii care au un sens tehnico-juridic diferit de eel din limbajul comun.
Exemple: ,,mobil", ,,imobil", ,,rezolutiune", ,,reziliere'', ,,forta majorii" etc.
Exemplul de interpretare extensiva a normei juridice de drept civil, care este ceruta
de formularea prea restrictiva a unui text legal, fata de intentia realii a legiuitorului: art. 21
din Decretul 31/1954 care reglementeaza institutia ,,comorientilor" astfel: ,,In cazul in
care mai multe persoane au murit in aceea~i imprejurare, rarii sa se poata stabili daca una
a supravietuit alteia, ele sunt socotite ca au murit deodata". Dupa o l'ndelungata
interpretare literala a textului, in sensul ca acesta se aplica doar daca persoanele au murit
,,In aceea~i lmprejurare", rara sa se poata stabili dacii una a supravietuit alteia, In ultima
perioada este imparta~ita opinia potrivit careia textul este aplicabil, prin extensie, ~i in
cazul in care moartea a survenit in imprejurari diferite, dar in acela§i moment, rara a se
putea stabili dacii una a supravietuit alteia.
Metoda sistematica de interpretare a normei juridice de drept civil poate fi
exemplificata ca mod de aplicare la dispozitiile art. 8 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954,
care prevede: ,,Minorul care se casatore~te, dobiinde~te, prin aceasta, capacitatea deplina
de exercitiu". Acest text trebuie coroborat cu dispozitia art. 4 din Codul Familiei, privitor
careia ,,Barbatul se poate casatori numai daca a implinit varsta de 18 ani, iar femeia
numai dacii a implinit 16 ani".
Cu toate acestea, pentru motive temeinice, se poate incuviinta casatoria femeii care
a implinit 15 ani.
c) Interpretarea normelor juridice de drept penal este definita de prof. C.
Bulai (Manual de Drept Penal - Bucure~ti 1997) ca ,,operatiunea logico-rationala care se
efectueaza cu ocazia ~i in vederea aplicarii normelor de drept ~i care are ca scop
descoperirea vointei legiuitorului exprimata in aceste norme cu privire la cazul concret".
Necesitatea interpretarii este dictata de:
insuficienta claritate a unor texte de lege;
utilizarea unor termeni cu intelesuri multiple;
redactari neglijente care genereaza \'ndoiala cu privire la intelesul real al
dispozitiilor legale;
varietatea cazurilor concrete ~i multitudinea aspectelor particulare, care pun la
\'ndoiala incidenta normei penale in cazul <lat.
lnterpretarea autentica a normelor juridice de drept penal este cea mai frecvent
folosita, in sensul ca legea penala in vigoare (Codul Penal) consacra \'ntreg titlul al VIII-lea
al paqii sale generale, explicarii mtelesului unor termeni sau expresii (art. 140-154) cum sunt:
,,legea penala", teritoriu", ,,savar~irea unei infractiuni", ,,consecinte deosebit de grave",
,,functionar", ,,rude apropiate" etc. Astfel de norme juridice interpretative gasim ~i In partea
speciala a Codului Penal ~i chiar in legi speciale cu dispozitiuni penale. Exemple: art. 218
alin. 2 Cod Penal, In care se explica lntelesul termenului ,,folosit In legatura cu infractiunea de
distrugere"; art. 277 Cod Penal, \'n care sunt explicati termenii de ,,accident" ~i ,,catastrora de
cale ferata".

236
 Teoria genera/ii
a dreptului

Interpretarea gramaticaHi are in vedere regula ca atunci cand sunt folosite

i'mpreuna substantivele cu atributele !or sau verbele cu complementele !or, acestea trebuie
sa fie examinate lmpreuna (Exemple: ,,rele tratamente" - art. 267 Cod Penal;
,,semnalizare falsa" - art. 276 Cod Penal; ,,a impiedica in mod repetat" - art. 307 Cod
Penal). De asemenea, se are in vedere ca folosirea singularului unui cuvant implica ~i
pluralul acestuia ~i invers, iar folosirea unui cuvant la genul masculin implica, de regula,
~i femininul (exemple; minor, medic, inculpat, martor, invinuit etc.). Interpretarea
gramaticala ne obliga sa examinam continutul ~i lntelesul tuturor cuvintelor cuprinse i'n
norm a juridica interpretata.
Precizam ca ~i In procesul de interpretare a normelor juridice de drept penal sunt
folosite celelalte metode de interpretare descrise in partea introductiva a acestui capitol,
mai putin analogia.
d) Particularitati in interpretarea tratatelor internationale
in opinia Prof. Dumitru Mazilu (Dreptul International Public, Editura Lumina Lex,
2002 - pag. 18) ,,tratatul international, exprimand vointa a doua sau mai multe state,
este un act juridic care stipuleaza drepturi $i obligatii internationale, este instrumentul
juridic prin care se creeaza, se modifica sau se sting raporturi juridice internationale".
Interpretarea tratelor internationale se fundamenteaza pe doua principii: principiul
bunei-credinte ~i principiul sensului clar al tratatului.
Conventia de la Viena cu privire la dreptul tratatelor (1980) prevede ca ,,un tratat
trebuie sa fie interpretat cu buna-credinta potrivit sensului obi~nuit ce urmeaza a fi
atribuit termenilor tratatului in contextul !or ~i i'n lumina obiectului $i scopului sau".
in activitatea de interpretare trebuie avute In vedere:
- sensurile uzuale ale cuvintelor;
- excluderea interpretarilor absurde;
- interpretarea gramaticala a cuvintelor, propozitiilor $i frazelor lnscrise In tratat;
- interpretarea unor termeni speciali dupa sensul lor special;
- scopul tratatului $i regula efectului util, avandu-se in vedere preocuparea ca
tratatul sa-~i produca mai curand efectele decat sa ~i le piarda.
Exista ~i reguli auxiliare de interpretare:
- acele clauze prin care suveranitatea de stat ar fi limitata, trebuie interpretate In
mod restrictiv;
- exceptiile se interpreteaza restrictiv;
- in caz de indoiala, clauza dintr-un tratat trebuie interpretata impotriva celui care a
redactat-o sau a impus-o.
Un rol esential In interpretarea tratatelor internationale II au deciziile Curtii
Permanente de Justitie Intemationala, ale Curtii Internationale de Justitie $i ale Curtii
Europene a Dreptului Omului.

Concepfia lui HANS KELSEN cu privire la interpretarea dreptului (exprimata

In lucrarea - Doctrina Pura a Dreptului - retiparita In 1992 - tradusa la Editura Humanitas
In anul 2000), cuprinde urmatoarele idei principale:
organul de aplicare a dreptului trebuie sa constate sensul normelor pe care
urmeaza sale aplice, trebuie sa le interpreteze;

237
Costica Voicu

interpretarea este o procedura mentala care insote~te procesul aplicarii

dreptului in rnersul sau de la o treapta superioara la una inferioara;
exista o interpretare a Constitutiei, in masura in care aceasta trebuie aplicata pe
o treapta inferioara, in proceduri legiferante, in erniterea de noi decizii sau alte acte
constitutionale, ~i o interpretare a tratatelor de drept international;
exista doua tipuri de interpretare: interpretarea de catre un organ al dreptului ~i
interpretarea dreptului de catre 0 persoana privata;
interpretarea de catre organul ce aplica dreptul este intotdeauna autentica; ea
creeaza dreptul;
interpretarea autentica exista numai atunci cand aceasta interpretare ia forma
unei legi sau a unui tratat de drept international ~i are caracter general, cu alte cuvinte
cand nu creeaza dreptul numai pentru un caz concret ci pentru toate cazurile similare
(norme generale );
insa autentica, adica producatoare de drept, este interpretarea de catre un organ
ce aplica dreptul ~i atunci cand creeaza dreptul numai pentru un caz concret, adica atunci
cand organul produce numai o norma individuala sau execura o sanctiune.

*
* *
Aspectele evidentiate In cuprinsul acestui capitol pot sintetiza ideea de ART A A
INTERPRETARII, practicata de judecator, de avocat, de politist ~i procuror, de
juristconsult ~i oricare alt reprezentant al organelor de aplicare a legii.
Arta interpretarii consta in descoperirea adevarului in lege, in stabilirea sensului
corect pe care legiuitorul ii confera unei norme juridice.

238
 Teoria genera/a
a dreptului

CAPITOLUL XIV

RAPORTUL JURIDIC

1. Definitia raportului juridic

Raportul juridic reprezinta o legatura sociala l'ntre participanti determinati,
reglementata de norma juridica, susceptibila de a fi aparata pe calea coercifiunii statale ~i
caracterizata prin existenta drepturilor ~i obligatiilor juridice.
Precizari:
raportul juridic se deosebe~te de alte categorii de raporturi sociale prin faptul ca
legatura sociala dintre participanti este reglementata de o norma juridica;
raportul juridic reprezinta principala forma de realizare a dreptului, pentru ca,
prin intermediul sau, prescriptiile cuprinse l'n normele juridice sunt traduse 1n
viata;
raportul juridic se na~te In momentul In care intra In actiune norma juridica;
raportul juridic reprezinta axul de legatura dintre norma juridica (regula
generala, tipica, impersonala ~i obligatorie) ~i viata sociala, realitatea concreta;
raportul juridic obliga oamenii (participanti directi) sa se comporte l'n maniera pe
care o prevede norma juridica;
raporturile juridice cunosc o mare varietate, datorita diversitatii relatiilor sociale
ce sunt supuse reglementarii juridice;
raportul juridic este eel care confera participantilor drepturi ~i obligatii corelative;
exercitarea drepturilor ~i executarea obligatiilor sunt garantate prin interventia
fortei de constrangere a statului.

2. Premisele raportului juridic

Pentru ca un raport juridic sa se nasca ~i sa se desra~oare este nevoie sa existe unele
conditii (premise) obligatorii. Aceste conditii (premise) sunt:
norma juridica;
- subiectele de drept;
- faptele juridice.
Norma juridica reprezinta conditia fundamentala pentru na~terea unui raport
juridic. Fara norma juridica nu se poate vorbi de un raport juridic, 'intruciit norma juridica
este cea care define~te, precizeaza, capacitatea subiectelor care intra l'ntr-un raport juridic
ca urmare a existentei unor fapte j uridice.
Norma juridica nu poate fi viabi!a, aplicabila, deciit 111 cadrul unui raport juridic.
Acesta este motivul pentru care, de cele mai multe ori, raportul juridic este caracterizat ca
o norma juridica 1n actiune, dar nu ~i ca singurul mijloc de realizare a dreptului.
De exemplu, normele juridice prohibitive care impun subiectelor sa se abtina de la
savar~irea unor fapte periculoase din punct de vedere social, au ca menire fundamentalii
nu aceea de a crea raporturi juridice, ci de a obliga participantii la circuitul juridic sa se

239
Costica Voicu

abtina de la savar~irea unor asemenea fapte. In asemenea cazuri, raportul juridic apare ca
rezultat al nerespectarii normei juridice.

3. Trasiiturile caracteristice ale raportului juridic

a) Raportul juridic este un raport social, pentru faptul ca se stabile~te
intotdeauna intre oameni, fie intre parteneri, persoane fizice, fie intre acestea ~i organele
statului sau intre organele ~i institutiile statului.
Afirmam ca raportul juridic este un raport social pentru a ne delimita de opinia
exprimata in unele lucrari de specialitate care sustin ca raportuljuridic este un raport intre
oameni ~i bunuri.
Chiar daca raporturile lntre oameni pot sa apara ca relatii fata de anumite bunuri
(obiecte ), continutul real al acestora este tocmai raportul social.
Omul exista ~i actioneaza lntr-un sistem de relatii, lntr-o ambianta sociala data, el
fiind supus unui proces de socializare progresiva.
b) Raportul juridic este un raport de suprastructurii pentru ca este intluentat de
~i influenteaza la randul sau celelalte categorii de raporturi sociale (raporturi materiale ~i
raporturi ideologice).
Este unanim acceptata teza potrivit careia relatiile de proprietate alcatuiesc axul In
juml caruia graviteaza toate reglementarile juridice.
Raportul juridic este prezent practic In toate domeniile vietii politice, economice, de
conducere a societatii, de aparare sociala, administrative, ale vietii de familie, ale
convietuirii sociale, ale dreptului international etc.
c) Raportul juridic este un raport volitional, adica un raport de vointa exprimata
in cazul legaturilor ce se creeaza ~i se dezvolta intre oameni. Pentru a-~i rezolva propriile
probleme, din ce In ce mai complexe, omul intra lntr-o multitudine de raporturi cu
semenii sai, cu organele ~i institutiile statale ~i nestatale. Din momentul na~terii, omul
lmbraca diferite ,,haine" juridice: fiu, minor, sot, tata, cumparator, vanzator, donator,
alegator, ales etc., calitati care ii dau posibilitatea de a intra in diverse raporturi juridice,
ca purtator de drepturi ~i obligatii.
Fiind un raport de vointa, raportul juridic reprezinta zona de intalnire a doua vointe:
vointa statului, exprimata in norma juridica ~i care consacra drepturile ~i obligatiile
participantilor la raportul juridic ~i vointa subiectilor. In marea majoritate a cazurilor,
intatnirea celor doua categorii de vointe, se materializeaza in colaborarea dintre
participanti, In faptul concret ca ace~tia !~i conformeaza conduitele, reactiile ~i
comportamentele potrivit dispozitiei normei juridice. Jn alte cazuri insa, intalnirea celor
doua vointe capata forma unei confruntiiri determinata de faptul ca participantii nu
inteleg sa-~i subordoneze vointa §i conduita individuala potrivit dispozitiei din norma
juridica.
Din acest punct de vedere, literatura juridica clasifica raporturile juridice in: raporturi
juridice prin care se realizeaza dispozitia normei juridice §i raporturi juridice prin care se
realizeaza sanctiunea normei juridice.

240
 Teoria genera/ii
a dreptului

Existenta celor doua vointe (a statului ~i a subiectilor) pune In evidenta dublul caracter
volitional al raportului juridic, care se exprima practic in legatura dintre drepturi ~i
obligatii ca ~i intre titularii acestora.
Atunci cand analizam dublul caracter volitional al raportului juridic trebuie sa ne
raportam la ramura de drept in care se regase~te norma juridica ce leaga subiectele
raportului juridic.
Astfel, in materia dreptului muncii, dreptului civil, al familiei etc., majoritatea
raporturilor juridice se nasc pe baza actului de vointa individual. De exemplu, In cazul
raportului juridic de casatorie, determinanta este vointa celor doua parti (persoane fizice)
de a lncheia acest raport juridic. Aceasta vointa, nu poate fi valabil exprimata (casatoria
nu se poate incheia legal) decat 1n conditiile pe care legea le prevede in mod expres.
In domeniul dreptului penal, administrativ ~i financiar esentiala este vointa de stat,
exprimata in cuprinsul normei juridice.
d) Raportul juridic este un raport valoric pentru ca in fiecare legatura ce sc
creeaza 1ntre participantii Ia circuitul juridic, gasim concretizate valorile esentiale ale
socie!iitii.
Jn substanta raportului juridic identificam cele mai importante valori protejate de
lege: viata ~i sanatatea omului, proprietatea acestuia, siguranta nationala, proprietatea,
drepturile ~i libertatile fundamentale ale omului etc.
e) Raportul juridic reprezinta o categorie istorica pentru ca el reflecta tipul de
organizare sociala care il genereaza.
In dreptul privat roman sclavul era considerat, din punct de vedere juridic, ca un
lucru, stapanul acestuia avand asupra lui dreptul de viata ~i de moarte. Sclavul putea fi
vandut ~i ucis, el nu avea avere, nu avea familie ~i nu putea sa apeleze la justitie.
Mai tarziu, in epoca feudala, clasa stapanitoare (nobilimea) nu mai avea drept de
viata ~i de moarte asupra taranului iobag, dar l~i pastra suficiente drepturi asupra acestuia
(legarea de pamant, obligatia platilor in munca sau bunuri pentru nobil).
In dreptul burghez este legiferata egalitatea tuturor oamenilor in fata legii.
In concluzie, putem afirma ca fiecare tip de societate este caracterizat de un anume
tip de raporturi juridice.

4. Subiectele raportului juridic

A. Conceptul de subiect de drept
Atunci cand am spus ca raportul juridic este un raport social, am subliniat faptul ca
faptele juridice nu pot fi izolate de totalitatea celorlalte fapte sociale; raportul juridic nu
poate fi inteles decat daca este analizat in contextul social concret in care acesta s-a
nascut ~i se manifesta.
lstoria dreptului a inregistrat, in milenara sa existenta, cazuri care ni se par astazi
ciudate, inexplicabile, privitoare la conceptul de subiect de drept: unele fenomene ale
naturii sau animale erau tratate ca fiinte titulare de drepturi ~i obligatii in raporturi
juridice determinate. A~a, spre exemplu, Darius, regele Persiei, a ordonat sa se bata
valurile in chip de sanctiune pentru ca marea i-a inghitit corabiile.
Timp de secole, in Evul Mediu, in unele tari occidentale, au fost intentate procese
animalelor. Primul proces cunoscut de omucidere intentat unui animal este mentionat de
241
Costica Voicu

cronici in anul 1266, d.nd intr-o localitate din Franta, un pore devorase un copil. Instanta
de judecata era obligata sa aresteze animalul, sa 11 judece ~i sa 11 condamne dupa toate
formele legate, iar executarea acestuia se tacea fn public.
in conceptia dreptului modern omul este singurul in masura sa participe la un
raport juri die.
Din punct de vedere sociologic, raporturile juridice sunt considerate forme
specifice de manifestare a coeziunii sociale, legaturi sociale de tip special caracterizate
printr-o stare de dependenta reciproca a partenerilor, dependenta pe care o gasim
precizata in normele juridice.

B. Capacitatea juridica - conditie a calitatii de subiect de drept

Capacitatea juridica desemneaza aptitudinea recunoscuta de lege omului de a
avea drepturi ~i obligatii juridice. Legea este cea care fixeaza atat momentul aparitiei
capacitatii juridice, intinderea ei, precum ~i volumul drepturilor ~i obligajiilor ce pot
forma continutul unui raport juridic.
Pe masura studierii disciplinelor de ramura vom intalni acceptiuni foarte diferite
ale notiunii de capacitate In functie de ramura de drept sau de institujia j uridica in cauza.
De exemplu: capacitatea de exercitiu, capacitatea de folosinta, capacitatea electoralii,
capacitatea de a mo$teni, capacitatea de a raspunde etc.
Capacitatea juridica constituie o conditie a calitatii de subiect de drept: In lipsa ei
nu ar ft posibila participarea oamenilor sau organizatiilor acestora la relatiile sociale
reglementate de drept.
Teoria Generala a Dreptului clasifica capacitateajuridica fn:
capacitate juridica generala care lnseamnii aptitudinea de a participa ca
titular de drepturi ~i obligatii juridice, in toate categoriile de raporturi
juridice, tara ca legea sa conditioneze aceasta participare de indeplinire a
unor calitati;
capacitate juridica speciala care este posibilitatea recunoscuta de lege de
a participa ca subiect de drept in raporturile in care trebuie indeplinite
anumite conditii (exemple: subiectele colective in dreptul civil; organele de
stat in dreptul administrativ; calitatea de functionar public; de militar etc.).
C. Clasificarea subiectelor raporturilor juridice
I. Subiecte individuate: persoana fizica este eel mai intalnit subiect de drept.
Cetatenii unui stat pot sa participe, in principiu, la toate categoriile de raporturi juridice,
beneficiind astfel de capacitatea juridica generala. Cetatenii pot intra fn raporturi de drept atat
intre ei, cat ~i cu statul, cu organele statului, cu organizatiile economice, politice, cu
organismele nestatale etc.
Persoana fizica apare ca subiect individual, distinct, in raporturile juridice de drept
civil, situatie in care capacitatea sa juridica se imparte in capacitatea de folosinta ~i
capacitate de exercitiu.
Capacitatea de folosinta este definita in legea civila drept capacitatea de a avea
drepturi $i obligatii, respectiv aptitudinea omului de a se folosi de drepturile pe care le
are.

242
 Teoria genera/ii
a dreptului

Capacitatea de exercitiu inseamna capacitatea persoanei de a-~i exercita drepturile

~i de a-~iasuma obligatii, prin savar~irea de acte juridice.
Facem precizarea ca aceasta impartire a capacitatii juridice este specifica dreptului
civil.
Subiectele individuale de drept pot fi ~i cetatenii straini ~i apatrizii (persoanele rara
cetatenie ).
II. Subiectele colective de drept sunt: statul; organele de stat; persoanele
juridice.

a) STATUL, SUBJECT DE DREPT

Statul dobiinde~te calitatea de subiect de drept in doua categorii principale de
raporturi juridice: raporturi juridice interne ~i raporturi juridice de drept international.
In dreptul intern, statul apare in calitate de subiect de drept in raporturi juridice de
drept constitutional, ca titular al suveranitatii asupra teritoriului de stat (el hotara~te
asupra crearii de noi regiuni, tinuturi, judete; asupra configuratiei administrativ-teritoriale
a statului).
In cazul statului federal, sunt considerate subiecte de drept atat statul federal, cat ~i
statele componente. De asemenea, statul apare ca subiect de drept constitutional in
raporturile juridice privind cetatenia.
De exemplu, statul roman este eel care acorda cetatenia, aproba renuntarea la
cetatenie, retrage cetatenia, aproba stabilirea domiciliului in Romania pentru cetatenii
altor state.
Plecand de la prevederile art. 25 din Decretul nr. 31/1954, In care statul era inclus
In categoria persoanelor juridice, se pune lntrebarea daca statul este o simpla persoana
juridica.
In literatura de specialitate s-a apreciat ca statul este o persoana juridicii cu statut
special (sui generis).
In raporturile de drept civil statul participa in calitate de subiect de drept,
reprezentat de Ministerul Finantelor sau de alte organe desemnate in mod special.
Statul este subiect de drept ~i ca titular al dreptului de proprietate asupra unor
mijloace de productie.
0 situatie aparte prezinta participarea statului in raporturile juridice de drept
international:
statul constituie subiectul principal al dreptului international in virtutea
situatiei sale de entitate politica suverana;
fiecare stat participa, in conditii de deplina egalitate in drepturi la
raporturile interstatale, situatie care implica drepturi ~i obligatii egale In
orice domeniu al cooperarii internationale;
fiecare stat se bucura de personalitate intemationala, a carei respectare de
catre toate statele constituie o obligatie unanim acceptata;
statul este considerat creator ~i destinatar al normei juridice internationale,
avand obligatia ~i responsabilitatea respectarii ~i aplicarii lor cu buna-
credinta;

243
Costica Voicu =========================

personalitatea intemationala a statului nu este privita ca o sirnpla capacitate

juridica, abstracta. in terneiul suveranitatii sale, fiecare stat, indiferent de
marimea lui, de puterea pe care o are, de situarea sa geografica, de
populatie etc., poseda calitatea de subiect de drept international, pe care o
poate exercita rara restrictii;
statele participa direct, prin vointa exprimata, la elaborarea ~i punerea in
aplicare a normelor juridice de drept international, avand capacitatea
deplina de a beneficia de drepturi ~i de a-~i asuma obligatii;
un stat dobande~te calitatea de subiect de drept international din momentul
na~terii (crearii) sale; prin fuziunea a doua sau mai multe state lntr-unul
singur; prin dezmernbrarea unui stat in doua sau rnai rnulte state (fosta
Cehoslovacie din care s-au format statul ceh ~i statul slovac; fosta URSS
din care s-au creat 15 state suverane ~i independente; fosta Republica
Federativa a Jugoslaviei etc.); prin lupta de eliberare de sub dorninatia
coloniala (Namibia, Zimbabwe etc.).

b) ORGANELE STATULUI-SUBIECTE DE DREPT

Constitutia ~i legile organice stabilesc competente specifice fiecarui organ de stat:
organele puterii legislative, organele justitiei, organele procuraturii, organele
administratiei, care sunt astfel investite cu competente ~i sunt purtatoare ale autoritatii ~i
puterii statului lntr-un domeniu bine definit ~i delimitat.
Constitutia ~i legile organice dau organelor statului calitatea de subiecte de drept.
In aceasta calitate, organele statului sunt competente:
sa exercite rolul conducator al statului in domeniul respectiv;
sa solutioneze problemele privind terneinicia legala a pretentiilor unor
subiecte de drept fata de altele;
sa aplice forta de constrangere a statului in situatiile ~i potrivit procedurilor
pe care legea le stabile~te;
sa restabileasca ordinea de drept incalcata;
sa recupereze prejudiciile produse participantilor la raporturile juridice.
Exemple: Parlarnentul este subiect de drept constitutional in relatiile privitoare la
alegerea ~i revocarea Guvernului, controlul activitatii unor organe (Serviciul Roman de
lnformatii, Curtea de Conturi etc.).
in domeniul apararii ordinii sociale, respectiv pentru protectia ~i garantarea
exercitarii libere a drepturilor constitutionale ale cetatenilor, a apararii proprietatii, a
oranduirii de stat, cele rnai importante subiecte de drept sunt organele Ministerului
Administratiei ~i Tnternelor, ale Parchetului ~i ale Justitiei.
Aceste organe sunt purtatoare de drepturi de a asigura ordinea socialii, dar ~i ale
obligatiilor de a actiona astfel incat aceste cerinte ale legii sa fie indeplinite. Statul este
eel care obliga organele specializate sa actioneze intr-o conceptie clara, potrivit
competentelor conferite de lege, pentru a apara drepturile cetatenilor. Astfel, organele
politiei au obligatia de a asigura ordinea ~i lini~tea publica, de a apara proprietatea publica
~i privata, de a interveni pentru a fi restabilita ordinea de drept in situatiile in care a fost

244
 Teoria genera/a
a dreptului

incalcata. Este vorba, a~adar, de obligatia de a interveni, nu de o chestiune lasata la libera

apreciere a politiei.
Sau, un organ financiar este obligat sa perceapa impozitele de la populatie sau de
la agentii economici, aceasta nefiind lasata la aprecierea acelui organ, daca poate sau nu,
daca vrea sau nu sa execute obligatia pe care o are.
Important este de subliniat faptul ca, neexecutarea de catre organele statului a
obligatiilor ce le revin in calitate de subiecte ale raporturilor juridice, conduce inexorabil
la mari prejudicii pentru stat ~i societate. Este ~i motivul sau justificarea controlului pe
care statul il exercita asupra activitatilor acestor organe.
In termeni mai actuali, prin lege organica (Legea de organizare ~i functionare a
Politiei) politia este obligata sa intreprinda activitati specifice pentru prevenirea ~i
combaterea crimei organizate. in calitate de subiect al raportului juridic, politia are
dreptul, dar ~i obligatia, sa intervina pentru realizarea, potrivit competentelor, a
atributiilor ce-i sunt conferite prin lege.
c) PERSOANELE JURIDICE -SUBIECTE DE DREPT
Despre personalitatea juridica au exprimat opinii atat legiuitorii, cat ~i cercetatorii
juridici.
$coala dreptului istoric german (Savigny, Puchta) sustinea ca ,,personalitatea
juridica este o creatie a legii".
Elementele constitutive ale personalitatii juridice sunt:
organizarea de sine statatoare a persoanei juridice;
existenta unui patrimoniu propriu persoanei juridice;
existenta unui scop pe care ~i-1 propune a-I realiza persoana juridica, scop care
este in acord cu interesul general al societatii (nu contravine acestuia).
Persoanele juridice sunt subiecte distincte in raporturile juridice de drept civil sau
In cele de drept comercial.
Principalele categorii de persoane juridice:
societatile comerciale, regiile autonome, companiile etc. sunt subiecte de
drept in raporturile de drept privat;
institutiile de invatamant, ~tiinta, cultura, sanatate care functioneaza pe baza
de finantare bugetara;
organele statului pot participa la raporturi juridice de drept privat, care nu au
nici o legatura cu realizarea competentelor lor. De exemplu: o unitate de politie intra In
raport juridic cu o societate comerciala in scopul executarii de catre aceasta a unor lucrari
de reparatii ale cladirii etc.;
organizatiile cooperatiste (me~te~ugare~ti, de consum, de credit) intra in
raporturi juridice ca subiecte distincte. in scopul desra~urarii activitatilor lor de baza;
alte organizatii nestatale (sindicate, uniuni de creatie, organizatii de tineret,
de sport, educatie etc.) participa ca subiecte intr-o mare varietate de raporturi juridice.
Cele aratate mai sus, evidentiaza importanta deosebita pe care o are participarea
persoanelor juridice in raporturile juridice specifice domeniului economic, comercial,
social-cultural.

245
Costica Voicu =========================

5. Continutul raportului juridic

Continutul raportului juridic desernneaza totalitatea drepturilor ~i obligatiilor
subiectelor lntr-un raport juridic concret deterrninat, care sunt prevazute in norma
juridica.
fn substanta interioara a raportului juridic gasim legatura stransa dintre regula de
drept ce impune conduita ~i comportamentul subiectelor ~i drepturilor participantilor la
raportul juridic.
Precizari:
- orice raport juridic este format din drepturile ~i obligatiile partilor
(subiectelor);
- subiectele raportului juridic sunt legate intre ele prin drepturi ~i obligatii
corelative;
- in raporturile juridice este concretizata atat conduita posibila, cat ~i cea
datorata, prevazute explicit In norrnele juridice;
- in explicarea continutului raportului juridic trebuie sa operam cu doua categorii
juridice distincte: dreptul subiectiv ~i obligatia juridica.

a) Dreptul subiectiv desemneaza pozitia pe care se situeaza un subiect deterrninat

lntr-un raport juridic determinat.
Pozitia poate insemna:
posibilitatea subiectului de a avea o anurnita atitudine fata de dreptul sau (spre
exemplu, posibilitatea de a dispune cum dore~te de un bun care ii apartine ca proprietar);
posibilitatea subiectului de a solicita o atitudine ~i o conduita corespunzatoare
din partea celuilalt subiect (subiectul obligat) care sa asigure satisfacerea dreptului sau;
posibilitatea subiectului de a cere apararea dreptului sau de catre organele
statului, atunci cand dreptul sau a fost nesocotit de subiectul obligat.
b) Obligatia juridica desemneaza datoria pe care un subiect al raportului juridic
o are fata de celalalt subiect al raportului juridic. Aceasta inseamna o conduita, un
comportament impus persoanei obligate de catre norrna juridica, in corelatie cu dreptul
subiectiv.
De exemplu in cadrul raportului juridic de vanzare-cumparare, vanzatorul este
obligat sa predea obiectul vandut, iar cumparatorul este obligat a plati pretul obiectului
cumparat.
Clasificarea drepturilor subiective
a) dupa criteriul provenientei lor, drepturile subiective sunt:
drepturi fundamentale care deriva din apartenenta fiecarui individ la
societatea umana (dreptul la viata, libertate, demnitate etc.);
drepturi care decurg din prezenta individului in viata sociala (dreptul la
domiciliu, dreptul la nume, dreptul la cetatenie etc.);
drepturi care deriva din vointa exprimata a indivizilor (dreptul de a
i'ncheia cohtracte).
b) dupa natura conpnutului, drepturile subiective sunt:

246
 Teoria genera/ii
a dreptului

drepturi patrimoniale, sunt cele care au un continut economic ce poate fi

exprimat in bani;
drepturi nepatrimoniale, sunt cele care au un continut moral, neevaluabil
in bani (drepturi care privesc identificarea persoanei, drepturi ce decurg
din creatia intelectualii).

6. Obiectul raportului juridic

Precizare: confinutul raportului juridic nu se confunda cu obiectul raportului
juridic.
Obiectul raportului juridic este reprezentat de conduita ce se realizeaza de
catre subiectii raportului juridic ca urmare a exercitarii drepturilor ~i 'indeplinirii
obligatiilor pe care le identificam in continutul raportului juridic.

7. Faptul juridic
FaptuJ juridic este o premisa esentiala pentru aparitia sau stingerea unui raport
juridic. Mai concret, faptul juridic desemneaza acea imprejurare, eveniment sau stare de
fapt reala, care creeaza, modifica sau stinge un raport juridic, adica produce efecte
juridice.
Precizari:
- nu orice 1mprejurare, eveniment sau stare de fapt este un fapt juridic, ci numai
acela de existenta carora normele juridice leaga consecintele juridice (Prof. N. Popa);
- faptele juridice nu au, prin ele 1nsele, puterea de a produce efecte juridice,
deoarece aceasta putere le este conferita de nonnele juridice;
- din multitudinea de fapte, evenimente ~i stari de fapt care se produc 1n
comunitatile umane, sunt selectionate cele care prezinta interes pentru a fi reglementate ~i
prevazute de nonnele juridicc. De exemplu logodna, de~i este un fapt frecvent in viafa
sociala, nu are valoarea unui fapt juridic pentru ca logodna nu da na~tere unor raporturi
juridice.

Clasificarea faptelor juridice

a) EVENIMENTELE reprezinta acele imprejurari care se produc independent de

voinfa omului, avand drept efecte na~terea, modificarea sau stingerea unor raporturi
juridice. La randul lor, evenimentele se clasifica in:
evenimentele naturale: na~terea ~i moartea oamenilor, calamitafi (cutremure,
inundatii, alunecari de teren, cataclisme etc.);
evenimentele sociale (revolutii, lovituri de stat, alegeri etc.).
Exemple de evenimente naturale: na~terea unei persoane genereaza raporturi
juridice intre noul nascut ~i parintii acestuia (obligafia parintilor de a intrefine ~i ingriji
noul nascut). Moartea unui individ determina stingerea unor raporturi juridice ~i na~terea
altar raporturi (raporturile de drept succesoral).
0 inundafie sau alunecare de teren, o seceta prelungita, o tornada sau un cutremur
puternic sunt evenimente naturale care dau na~tere ~i modifica unele categorii de raporturi

247
Costica Voicu

juridice (raporturi dintre persoanele fizice sau juridice care au suportat calamitatea
naturala ~i societatile de asigurari, In cazul in care acestea sunt asigurate, potrivit
contractelor de asigurari lncheiate).
b) ACTJUNILE reprezinta actele oamenilor, con~tient savar~ite. Ele sunt
manifestari de vointa ale oamenilor care produc efecte juridice ca urmare a reglementarii
lor prin normele juridice. Actiunea este expresia materializata a vointei umane, a
discernamantului omului.
Actiunile umane se clasifica in:
actiuni licite savar~ite cu respectarea legii in scopul concret ~i direct de a produce
efecte juridice. Aceste actiuni se numesc acte juridice. Ele pot ft acte unilaterale
de vointa, acte bilaterale, acte oneroase, acte gratuite. Exemple: testamentul (act
unilateral), contracte de vanzare-cumpi:lrare (act bilateral), act de donatie (act
gratuit);
actiuni ilicite sunt cele prin care sunt incalcate dispozitiile normelor juridice:
infractiuni, contraventii, abateri disciplinare. Actiunile ilicite sunt In realitate
l'ncalcari ale vointei de stat exprimati:l in normele juridice, care atrag dupa sine
aplicarea sanctiunilor pentru nesocotirea legii.

8. Particularitati ale raporturilor juridice de ramura

a) Raportul juridic penal
- raportul juridic penal este definit ca o relatie de aparare sociala reglementata
prin normele juridice de drept penal;
- raportul juridic penal nu apare ca rezultat al unui acord de vointa, el fiind
impus prin lege, deoarece api:lrarea valorilor sociale, de care depinde insi:l~i existenta
societatii, nu poate face obiect de tranzactie, nu poate ti lasata la aprecierea destinatarilor
legii penale;
- raportul juridic penal apare ca rezultat al con~tientizarii necesitatii de api:lrare a
anumitor valori sociale impotriva actelor de conduita periculoase ale unor indivizi;
- realizarea ordinii de drept penal are loc, fie prin respectarea de buni:l voie a
dispozitiilor normelor juridice penale, fie prin constrangere, in ambele cazuri fiind vorba
de raporturi juridice: primele fiind raporturi de conformare, iar celelalte raporturi de
constrangere;
- subiectul principal al raportului juridic penal este statul ca reprezentant al
societatii ~i ca titular al functici de aparare sociala;
- raportul juridic penal de conformare se na~te din momentul intrarii in vigoare a
legii penale, lntre stat care are dreptul de a pretinde tuturor destinatarilor legii penale
indeplinirea obligatiei de conformare, cuprinsa in norma juridica de drept penal ~i intre
destinatarii legii penale care au obligatia de a nu savar~i fapta interzisa;
- specific raportului juridic penal de conformare, sub aspectul subiectelor, este faptul
ca, in timp ce unul dintre subiecte, respectiv statul, este precis determinat, celalalt subiect
(persoana fizica) este nederminat, fiind lnsa determinabil In persoana oricarui destinatar al
normei de drept penal;

248
 Teoria genera/a
a dreptului

- obiectul raportului juridic penal de conforrnare II reprezinta conduita ce se

realizeaza in continutul sau, o conduita conforma cu dispozitia normei juridice penale;
- in cadrul raportului juridic penal de constrangere subiectele sunt statul ~i
persoana care a savar~it infractiunea;
- continutul raportului juridic penal de constrangere se deosebe~te de eel al
raportului de conformare, prin aceea ca statul are dreptul de a trage la raspundere pe infractor,
de a impune aplicarea ~i executarea sanctiunii corespunzatoare faptei savar~ite. In acest caz,
obligatia infractorului este aceea de a raspunde pentru fapta savar~ita ~i de a se supune
sanctiunii aplicate;
- obiectul raportului juridic penal de constrangere II constituie pedeapsa, ca
sanctiune penala tipica, sau alte sanctiuni de drept penal aplicabile;
- raportul juridic penal de constrangere se na~te ca urmare a savar~irii, de catre
destinatarul normei, a infractiunii.

b) Raportul juridic procesual penal:

faptele juridice procesual penale sunt acele lmprejurari de fapt care, potrivit
legii, dau na~tere, rnodifica, sting raportul juridic procesual penal sau lrnpiedica na~terea
Jui;
faptele juridice procesual penale constitutive (exemple: savar~irea unei
infractiuni ~i inaintarea unei plangeri prealabile organului competent etc.) sunt cele care
dau na~tere unor raporturi juridice procesual penale care au in continutul lor drepturi ~i
obligatii specifice activitatii de infiiptuire ajustitiei;
faptele juridice procesual penale modificatoare sunt cele care m,odifica
drepturile ~i obligatiile subiectilor In cadrul procesului penal, de exernplu, punerea In
mi~care a actiunii penale confera celui chemat sa raspunda penal calitatea de inculpat;
faptele juridice penale extinctive sunt cele care, o data produse, fac sa se
stinga, sa inceteze raporturile juridice procesual penale. Exemple: irnpacarea partilor,
decesul fiiptuitorului, retragerea p!angerii prealabile etc.;
faptele juridice procesual penale impeditive sunt cele care, prin simpla lor
existenta, impiedica na~terea raportului juridic procesual penal. Exemple: amnistia
intervenita lnaintea declan~arii procesului penal, lipsa plangerii prealabile;
raportul juridic procesual penal este acel raport juridic care apare in cursul
desfii~urarii procesului penal. El este un raport juridic de putere pentru ca In cadrul Jui
se realizeaza tragerea la raspundere penala a persoanelor care au savar~it infractiuni,
activitate ce se executa de organele statului special abilitate (instantele de judecata);
raportul juridic procesual penal ia na~tere, de regula, poate ~i in afara
acordului de vointa al partilor, iar in marea majoritate a cazurilor unul dintre subiecti este
organ al statului;
confinutul raportului juridic procesual penal este alcatuit din totalitatea
drepturilor ~i obligatiilor pe care legea le atribuie subiectilor care participa la desfii~urarea
procesului penal;
obiectul raportului juridic procesual penal consta In stabilirea existentei sau
inexistentei raportului juridic penal ~i determinarea continutului acestui raport juridic. La
terminarea procesului penal, raportul de drept penal se definitiveaza, lntrucat prin solutia

249
Costica Voicu

pronuntatii in acest proces (condamnarea, achitarea sau incetarea procesului penal) se

reflecta existenta sau inexistenta raportului juridic de drept penal.

c) Raportul juridic de drept civil este definit ca o relatie socialii - patrimonialii ori
nepatri monialii - reglementatii de norma juridicii de drept civi I.
caracteristica raportului juridic civil este conferitii de pozitia de egalitate
juridica a partilor, exprimatii concret In nesubordonarea unei parti fatii de cealalta;
exista doua mari categorii de subiecte de drept civil: persoanele fizice, care
sunt subiecte individuale de drept civil ~i persoanele juridice, considerate subiecte
colective de drept civil;
in categoria persoanelor fizice deosebim:
minorii sub 14 ani, care sunt lipsiti de capacitate de exercitiu;
minorii intre 14 ~i 18 ani, care au capacitate de exercitiu limitata (restriinsa);
majorii, respectivi persoanele fizice de peste 18 ani, care au deplina capacitate
de exercitiu;
in cele mai multe cazuri raporturile juridice de drept civil se stabilesc intre o
persoana (subiect activ) ~i o altii persoana (subiect pasiv). Acesta se cheama raport juridic
simplu;
continutul raportului juridic civil este dat de totalitatea drepturilor
subiective ~i a obligatiilor civile pe care le au partile. Oricarui drept subiectiv ii
corespunde o obligatie civila.
exercitarea unui drept obiectiv civil nu este obligatorie, fiind liisata la
latitudinea titularului;
atunci ciind se exercita, dreptul subiectiv civil trebuie exercitat: numai potrivit
cu scopul lui economic ~i social; cu respectarea legii ~i moralei; cu bunii credinta ~i numai
In limitele sale materiale sau juridice;
abuzul de drept inseamnii exercitarea unui drept subiectiv civil cu incalcarea
principiilor aratate mai sus;
obligatia civila este definita ca indatorirea pe care o are subiectul pasiv al
raportului juridic civil de a avea o anumitii conduitii, corespunziitoare dreptului subiectiv,
conduita care poate consta in a da, a face ori a nu face ~i care, la nevoie poate fi impusa prin
f011a coercitiva a statului;
obiectul raportului juridic civil desemneaza conduita subiectelor participante
la raportul juridic.

d) Raportul juridic de obligatie

Romanii defineau obligatia astfel: ,,obligatio est iuris vinculum, quo necessitate
adstringimur alicuius salvendae ref secundum nostrae civitatis iura" (obligatia este
legatura juridica in temeiul ciireia suntem, in mod necesar constriin~i sa platim un lucru,
dupa dreptul cetatii noastre ).
Obligatia este un raport juridic in continutul careia se includ: subiectele, obiectul
~i sanctiunea.

250
 Teoria genera/a
a dreptului

Pot fi subiecte sau parti ale acestui raport juridic orice subiect de drept civil,
inclusiv statul.
Obiectul raportului juridic de obligatie il reprezinta conduita subiectelor: prestatia
sau abtinerea. Prestafia este considerata atitudinea sau fapta pozitiva a debitorului (a da,
a face), iar abfinerea este conduita ,,negativa" a debitorului, care consta in indatorirea
acestuia de a nu face ceva, in virtutea faptului ca s-a obligat fata de creditor.
Confinutul raportului juridic de obligatie consta in drepturile ~i indatoririle
corelative ale partilor, respectiv dreptul creditorului de a pretinde indeplinirea prestatiei
sau abtinerea debitorului ~i indatorirea acestuia din urma de a indeplini sau de a se abtine.
Sanctiunea raportului juridic de obligatie consta in mijlocul juridic pe care legea il
ofera partilor raportului juridic in scopul garantarii exercitarii drepturilor ~i indeplinirii
obligatiilor, in situatia cand acestea nu se realizeaza voluntar.

e) Raportul juridic de drept administrativ desemneaza relatiile sociale

reglementate de normele juridice de drept administrativ.
in raportul juridic de drept administrativ unul dintre subiecte este in mod
obligatoriu, un purtator al autoritatii publice, de regula un organ al administratiei publice;
raportul juridic de drept administrativ este un raport de putere, care apare in
sfera relatiilor sociale reglementate de normele juridice de drept administrativ;
raporturile juridice de drept administrativ sunt:
raporturi de subordonare in sensul ca unul dintre subiecte este
subordonat celuilalt, respectiv organului de stat; ele se nasc prin vointa
legiuitorului sau a organului de stat; realizarea lor constituie obligatie
juridica pentru organul de stat;
raporturi de colaborare sunt cele in care subiectul purtator al
autoritatii publice colaboreaza de pe pozitii egale cu celalalt subiect; ele
se nasc ~i realizeaza prin manifestarea vointei ambelor parti.
t) Raportul juridic de drept constitutional poate fi definit ca relatia sociala
reglementata de normele juridice constitutionale, cu privire la continutul ~i organizarea
puterii statale, structura de stat, organizarea administrativ-teritoriala, statutul juridic al
cetateanului ~i exercitarea puterii.
- subiecte ale acestui tip de raport juridic sunt oamenii considerati in chip
individual sau grupati pe colective;
intotdeauna unul dintre subiectele raportului juridic de drept constitutional este
statul;
poporul este subiect al raporturilor juridice de drept constitutional, lucru izvorat
chiar din dispozitia normei constitutionale care prevede ca ,,suveranitatea nationala
apartine poporului roman, care lncredinteaza exercitiul ei unor organe alese prin vot
universal, egal, direct, secret ~i liber exprimat";
- constituie de asemenea subiecte ale raporturilor juridice de drept constitutional:
organele statului, partidele ~i alte formatiuni politice, cetatenii, strainii ~i apatrizii.

251
Costica Voicu

CAPITOLUL XV

RASPUNDEREA JURIDICA

1. Considerafii generate
Am prezentat in cuprinsul capitolelor anterioare faptul ca unul din principiile
fundamentale ale dreptului este acela al responsabilitafii.
Cu toate ca, in rnod traditional, conceptul de responsabilitate a fost revendicat de
morala, ~tiinta dreptului a preluat in mod creator trasaturile acestui concept, adaptandu-1
la specificul obiectului sau de cercetare.
Legea, care este creatia dreptului, genereaza incontestabil sentimentul
responsabi Iitati i.
Norrnele juridice au capacitatea de a modela conduitele ~i comportamentele
oamenilor, orienti:indu-le spre idealurile pe care societatea le-a fixat.
in procesul complex de reglementare legiuitorul are in vedere de fiecare data ~i
posibilitatea incalcarii normelor juridice de catre cetateni.
Cei care incalca normele j uridice aduc atingere ordinii de drept, afecteaza
drepturile ~i interesele legitirne ale celorlalti cetateni, tulbura, uneori grav, ordinea ~i
lini~tea publica, pun in pericol valorile cele mai importante ale societatii.
Frecventa ~i gravitatea incalcarilor de lege, precum ~i efectele lor negative asupra
echilibrului social ~i ordinii juridice In general, obliga legiuitorul sa fixeze cu claritate
raspunderea pentru aceste 1ncalcari, sa aplice cu promptitudine sancfiunile ce se
impun.
in conditiile actuate, cand sunt consemnate cre~teri exponentiate ale faptelor de
1ncalcare a legii, de la cele mai putin periculoase, pana la crima organizata ~i
criminalitatea de lnalta violenta, se vade~te imperios necesara extinderea incriminarilor ~i
inaspri:ea sanctiunilor aplicate acestor categorii de fapte.
In aceste conditii, institutia raspunderii juridice dobande~te o importanta cu totul
speciala, pentru ca sensul ei este acela de a garanta stabilitatea ~i ordinea in societate.

2. Definifie
Raspunderea juridica este un raport juridic creat de norma legala lntre persoana
care a incalcat dispozitia legii ~i stat, reprezentat de organele de aplicare a legii.
Confinutul acestui raport juridic de tip special este alcatuit din dreptul statului
de a aplica sanctiunile prevazute de normele juridice persoanelor care au incalcat
prevederile legale ~i obligafia acestor persoane de a se supune sanctiunilor legale, in
scopul restabilirii ordinii de drept.
Precizari:
- raspunderea juridica este un raport juridic de constrangere;

252
 Teoria genera/ii
a dreptului

- raspunderea juridica reprezinta segmentul final, ultimul tronson, al actului

complex de inraptuire a justitiei, in care regasim drepturi ~i obligatii ce se nasc datorita
saviir~irii unei fapte ilicite prin incalcarea dispozitiunilor legii;
- obiectul raspunderii juridice este sancfiunea care se aplica de organele
specializate ale statului;
- raspunderea juridica este expresia specifica a responsabilitafii sociale,
potrivit careia fiecare individ trebuie sa i~i asume ~i sa suporte consecintele faptelor sale;
- lntotdeauna raspunderea juridica este legata, adica intervine numai In baza
legii (nimeni nu-~i poate face singur dreptate);
- declan~area raspunderii juridice ~i stabilirea formei concrete a acesteia,
reprezinta prerogativa unor organe special abilitate ale statului;
- raspunderea juridica reprezinta reactia organizata, institutionalizata a autoritatii
statale pe care o declan~eaza saviir~irea unei fapte socialmente periculoase.

3. Condifiile raspunderii juridice

Raspunderea juridica se poate declan~a numai daca sunt intrunite cumulativ trei
condifii: conduita ilicita, vinovafia ~i legatura de cauzalitate.
a) Conduita ilicita reprezinta comportamentul (actiune sau inactiune) concret prin
care o persoana incalca dispozitiile legale. Caracterul ilicit se determina numai in legatura
cu prescriptia cuprinsa in norma juridica. Sanctiunea normei juridice intra in actiune in
situatia ciind subiectul incalca conduita impusa de lege.
De exemplu: lovirea ~i vatamarea corporala a unei persoane, comercializarea de
produse alimentare necorespunzatoare calitativ, traficul de droguri, lnsu~irea de bani ~i
bunuri din gestiunea unui agent economic, falsificarea de bancnote, uciderea unei
persoane etc.
Raspunderea juridica intervine nu numai in conditiile unei actiuni, respectiv
comiterea unor fapte ilicite, ci ~i in conditiile unei abstenfiuni (abtineri). De exemplu,
Codul Penal (art. 315) sanctioneazii persoana care se abtine (omite) sa acorde aj utor unei
persoane a ciirei viata, saniitate sau integritate corporalii este in primejdie. De asemenea,
legea pedepse~te pe conducatorul auto care, accidentiind o persoanii, omite (se abtine) sii
transporte victima la cea mai apropiata unitate spitaliceasca.
Conduita ilicita se exprima diferentiat, in functie de forma de raspundere:
comiterea unei infractiuni, siivar~irea unei contraventii, cauzarea unui prejudiciu,
siiviir~irea unei abateri disciplinare,
b) Vinovafia desemneazii atitudinea psihicii a persoanei care comite o faptii ilicita,
fata de fapta pe care o comite, precum ~i fata de consecintele acestei fapte.
Formele vinovatiei sunt: intenfia ~i culpa.
Intenfia, care cuno~te douii forme (intentia directa ~i intentia indirectii), se retine
ca formii a vinovatiei atunci cand subiectul actioneazii deliberat, deplin con~tient,
urmiirind producerea efectului dorit, cunosciind ~i asumandu-~i riscurile comiterii faptei
respective sau acceptii cu u~urinta producerea efectului.
Culpa, care cunoa~te ~i ea douii forme (neglijenta ~i imprudenta) se refine ca formii
a vinovatiei atunci ciind subiectul, prin maniera concreta de conduita, nu prevede

253
Costica Voicu

consecintele faptei sale, de~i trebuia sa le prevada, sau prevazandu-le, spera in mod
u~uratic sa nu se produca.
Vinovatia, analizatii ca element constitutiv ~i temei al raspunderii juridice,
presupune recuno~terea capacitatii oamenilor de a actiona cu discemamant, de a-~i alege
modalitatea de a se comporta In raport cu scopul urmarit In mod con~tient.
Raspunderea juridica nu intervine i'n situatia savar~irii unei fapte ilicite, dar rarii
vinovatie. Astfel de cazuri sunt: starea de minoritate a taptuitorului, legitima aparare,
starea de necesitate, cazul fortuit, constrangerea morala, starea de betie fortuita completa.
c) Legatura de cauzalitate intre fapta siivar~ita ~i rezultatul acesteia, reprezintii a
treia conditie esentialii a raspunderii juridice, considerata drept conditie obiectiva.
Riispunderea juridica se declan~eazii numai in situatia in care, rezultatul ilicit al
faptei savar~ite cu vinovatie este consecinta nemijlocita a actiunii i'ntreprinse de subiectul
de drept determinat. Cu alte cuvinte, actiunea desta~urata de subiectul activ este cauza
producerii efectului negativ pentru ordinea de drept.
Este !impede faptul ca, intre cauzii ~i efect, trebuie sii existe o legatura.
Organul de stat insiircinat sii stabileascii o anumitii forma de raspundere (penala,
civilii, administrativii etc.) trebuie sa stabileasca cu maxima precizie ~i deplina claritate
legatura de cauzalitate intre actiunea ilegala a subiectului activ ~i rezultatul concret,
material al acestei actiuni.
Prin urmare, constatiim faptul ca organul de stat este pus sii riispundii cu preciziune
dacii un rezultat produs (uciderea unei persoane, furtul unui bun, distrugerea unui bun,
tulburarea ordinii pub lice etc.) este consecinta directa a acfiunii ilicite desra~urate de o
anume persoana.
Pentru stabitirea legiiturii de cauzalitate trebuie cunoscute imprejuriirile exacte ale
cauzei, maniera concretii de producere a actiunii subiectului, consecintele acesteia,
analiza factorilor ~i conditiilor care au influenfat producerea rezultatului etc.

4. Principiile generale ale raspunderii juridice sunt definite ca acele idei

fundamentale care reflectii, intr-un mod specific, principiile fundamentale ale dreptului
(al legalitatii; al libertatii ~i egalitiitii; al responsabilitiifii; al dreptiitii, echitiitii ~i justitiei),
fiind caracteristice institutiei raspunderii juridice.
in opinia noastra, principiile generate ale riispunderii juridice sunt:
a) principiul legalitafii, respectiv al angajarii raspunderii juridice doar in temeiul
legii, valabil pentru toate formele raspunderii juridice, deoarece in orice ramura de drept
~i in cadrul oricarei forme a riispunderii juridice se pot aplica sanctiuni juridice numai
pentru fapte ilicite;
b) principiul raspunderii pentru fapta savar~ita cu vinovatie cere ca orice
subiect de drept sii fie sanctionat numai atunci cand el este vinovat ~i numai in limitele
vinovatiei sale;
c) principiul prezumtiei de nevinovatie a fost consacrat pentru prima data in
legislatia SUA (sec. al XVIII-lea), fiind preluat l'n Declaratia Revolutiei franceze din
1789, care, la art. 8 stipuleazii: ,,orice om trebuie considerat nevinovat panii la probarea
culpabilitiitii sale";

254
 Teoria generalii
a dreptului

d) principiul justetei sanctiunii presupune ca fiecare sanctiune aplicata sa fie

proportionala cu gravitatea faptei ilicite;
e) principiul non bis in idem (nu de doua ori pentru aceea$i fapta) consta in faptul
ca persoana care a incalcat o dispozitie legala raspunde o singura data pentru fapta
savar$ita $i va suporta o singura sanctiune juridica.
Examinand aceasta cerinta, principiul non bis in idem nu exclude posibilitatea
interventiei simultane a mai multor forme de raspundere juridica fata de aceea$i persoana,
cand prin fapta ilicita au fost lncalcate mai multe norme juridice de natura diferita,
apartinand diferitelor ramuri de drept;
f) principiul autoritatii de lucru judecat care consacra situatia In care, o instanta
de judecata nu poate judeca o cauza in care a fost pronuntata o hotarare definitiva de catre
o alta instanta;
g) principiul celeritatii raspunderii juridice, implica oportunitatea ~1
operativitatea tragerii la raspundere a persoanelor care au savar$it fapte ilicite.

5. Functiile raspunderi juridice sunt mai !imitate decat functiile dreptului. Pentru
a le defini trebuie plecat de la raspunsul la intrebarea: ce face sau ce ar trebui sa faca
raspunderea juridica?
In opinia noastra, functiile raspunderii juridice desemneaza gradul de influenta al
acesteia asupra relatiilor sociale, asupra conduitei oamenilor, asupra ordinii publice ~i
starii de securitate juridica din societate.
Functia de reprimare, exprimata prin sanctiunea aplicata in cazurile de incalcare
a dispozitiilor normelor juridice, are ca finalitate sanctionarea atat a faptei ilicite, cat $i a
faptuitorului. Prin aceasta se asigura excluderea din relationarea sociala a faptuitorilor
care lezeaza grav valorile aparate de drept (viata, sanatatea, integritatea persoanelor etc.).
Funcfia reparatorie, actioneaza simultan cu functia de reprimare $i consta in
restabilirea situatiei anterioare savar$irii faptei ilicite materializata in punerea vinovatului
In imposibilitatea de a mai savar$i fapte ilicite (In situatia privarii de libertate), In
obligarea acestuia de a repara paguba materiala produsa prin fapta savar~ita.
Funcfia preventiva a raspunderi juridice comporta o analizii profunda asupra
realitatii sociale, asupra componentei care vizeaza starea de contraventionalitate, de
infractionalitate, de indisciplina $i dezordine din societate. Se afirma, in mare masura
justiftcat, ca cea mai buna prevenire este constatarea $i sanctionarea faptelor ilegale
savar$ite. Calitatea reactiei autoritatilor fata de comportamentele ilegale este esentiala. In
aceea$i masura este vital a activitatea general a de preventie. Raspunderea juridica este una
din componentele preventiei generale.

6. Forme specifice ale raspunderii juridice

a) Raspunderea penala este un raport juridic de constrangere, nascut ca urmare a
savar$irii unei infractiuni. El se stabile~te lntre stat ~i infractor. Jn cadrul acestui raport
juridic statul are dreptul sa traga la raspundere pe infractor, sa-i aplice sanctiunea
prevazuta de lege ~i sa-1 constranga sa o execute. Infractorul este obligat sa raspunda
pentru fapta sa ~i sa se supuna pedepsei aplicate.

================================================ 255
Costica Voicu

Raspunderea penala constituie, aliituri de infractiune $i pedeapsa, una din

institutiile fundamentale ale dreptului penal.
Precizari:
- raspunderea penala presupune savar$irea unui fapt ilicit special, adica a unui
ilicit penal, care se cheama infractiune;
- infractiunea, o data savir$ita, constituie singurul $i suficientul temei al
raspunderii penale. Este deci suficient sa se constate existenta unei infractiuni pentru ca
raspunderea penala sa fie declan$ata;
- subiectul activ al raspunderii penale este statul, pentru ca el este singurul
lmputernicit sa exercite constrangerea asupra inftactorului, care este considerat subiect
pasiv, pentru ca asupra lui se rasfrange sanctiunea penala aplicata;
- subiectul pasiv al raspunderii penale este \'ntotdeauna subiectul activ al
infractiunii, adica persoana fizica vinovata de savir$irea sau de participarea la savar$irea
unei infractiuni;
- pedeapsa, ca sanctiune tipica de drept penal, se deosebe$te de toate celelalte
sanctiuni juridice pentru ca reprezinta cea mai dura forma de constrangere (ea poate viza nu
numai patrimoniul, dar ins~i libertatea persoanei);
- sanctiunile penale, indiferent ca se refera la amenda, confiscare, inchisoare etc.,
nu au caracter reparator, ele avand un scop preventiv $i de lnfiiptuire ajustitiei;
- constatarea raspunderii penale se face prin constatarea existentei infractiunii de
catre organele judiciare specializate ale statului.

Principiile raspunderii penale

- principiul legalitatii raspunderii penale evidentiaza faptul ca raspunderea penala

trebuie sa aiba Joe pe baza $i In stricra conformitate cu legea;
- principiul umanismului raspunderii penale este determinat de caracterul
democratic $i umanist al lntregului nostru sistem de drept, care tine seama de conditia
umana;
- principiul raspunderii personale: raspunderea penalii are caracter personal,
ea se adreseaza exclusiv persoanei care a comis infractiunea. In dreptul penal nu este
acceptatii raspunderea pentru fapta comisii de alta persoanii. Nu este admisa raspunderea
colectivii;
- principiul unicitatii riispunderii penale se referii la faptul ca siivaqirea unei
infractiuni atrage o singurii data raspunderea penala $i aplicarea sanctiunii;
- principiul prescriptibilitatii raspunderii penale se referii la faptul ca
raspunderea penalii nu mai poate interveni daca opereazii institutia prescriptiei, adicii
trecerea unui anumit interval de timp (previizut de Codul Penal) de la siivar$irea
infractiunii in care infractorul nu a fost tras la riispundere penalii, pentru ca aceastii
riispundere nu a fost stabilitii in interiorul acelui termen.
Inlocuirea raspunderii penale este o institutie juridica in baza ciireia instanta de
judecatii lnlocuie$te, In conditiile previizute de Jege, riispunderea penala cu o alta formii
de raspundere juridicii ce atrage dupii sine o sanctiune cu caracter administrativ.

256
 Teoria genera/a
a dreptului

Masura lnlocuirii raspunderii penale se dispune de catre instanta de judecata atunci

cand sunt intrunite, in principal, urmatoarele conditii:
pedeapsa pentru infractiunea savaqita este inchisoarea de eel mult un an sau
amenda;
cand a fost recuperat integral prejudiciul cauzat prin fapta savar~ita;
cand fapta savar~ita prezinta un pericol social redus;
cand instanta constata o atitudine ~i comportare buna a raptuitorului ~i acesta
prezinta garantia lndreptarii conduitei sale.
Sanctiunile care se aplica in cazul inlocuirii raspunderii penale sunt: mustrarea,
mustrarea cu avertisment ~i amenda.

PRECIZARE:
Inlocuirea raspunderii penale nu se confunda cu inlaturarea raspunderii
penale.
Inlaturarea raspunderii penale nu trebuie considerata un act de vointa arbitrar al
autoritatii statale, ea fiind legata strict ~i determinata de cauze generale ~i cauze speciale.
Cauzele generate sunt: amnistia, prescriptia, lipsa plangerii prealabile, lmpacarea
partilor.
Cauzele speciale sunt considerate (cu titlu exemplificativ): desistarea ~i
impiedicarea producerii rezultatului (art. 22 C.p.), impiedicarea de catre participant a
consumarii faptei (art. 30 C.p.), calitatea de sot sau ruda apropiata a tainuitorului (art. 221
alin. 2 C.p.), denuntarea faptei de catre mituitor (art. 255 alin. 3 C.p.), retragerea marturiei
mincinoase (art. 260 alin. 2 C.p.) ~i altele.

PRECIZARE: Cauzele care conduc Ia inlaturarea raspunderii penale nu se

confunda cu cauzele care inlatura caracterul penal al faptei.

Cauzele care inlatura caracterul penal al unei fapte prevazute de lege sunt:
lipsa pericolului social al faptei;
legitima aparare;
starea de necesitate;
constrangerea fizica ~i morala;
cazul fortuit;
iresponsabilitatea;
betia fortuita (accidentala);
minoritatea raptuitorului;
eroarea de fapt.

Raspunderea penala a persoanei juridice

Codul penal al Romaniei reglementeaza conditiile generale ale raspunderii penale a
persoanelor juridice in urmatoarea formulare: persoanele juridice, cu exceptia statului, a
autoritatilor publice ~i a institutiilor publice care desfa~oara o activitate ce nu poate face
obiectul domeniului privat, raspund penal pentru infractiunile savar~ite in realizarea

257
Costica Voicu

obiectului de activitate sau in interesul ori in numele persoanei juridice, daca fapta a fost
savar~itii cu forma de vinovatie prevazuta de legea penala.
Textul de lege (art. 19 1 Cod Penal) precizeaza faptul ca ,,raspunderea penala a
persoanei juridice nu exclude riispundcrea penala a persoanei fizice care a contribuit, in
orice mod, la siivar$irea aceleia~i infractiuni".
Persoanei juridice i se aplica, in cazul savar~irii unei infractiuni, numai o sigura
pedeapsii principalii, aceasta fiind amenda, care constii In suma de bani pe care persoana
juridicii este condamnatii sii o plateasca. Pentru a aplica pedeapsa amenzii unei persoane
juridice, ca pedeapsii penala, instanta de judecatii trebuie sa constate ca fapta previizuta de
legea siivar~itii de acea persoana juridicii constituie infractiune.
Persoana juridicii poate comite, in principiu, in calitate de autor, instigator sau
comp lice, orice infractiune, indiferent de natura acesteia.
Pe Ianga pedeapsa principala a amenzii se pot aplica persoanei juridice ~i una sau
mai multe pedepse complementare:
- dizolvarea persoanei juridice constituie cea mai aspra pedeapsa complementara
~i poate fi aplicata In situatia In care persoana juridica a fost constituita In scopul
savar~irii de infractiuni, ciind obiectul de activitate al persoanei juridice a fost deturnat in
scopul savar~irii de infractiuni, precum ~i atunci cand, cu rea-credinta, persoana juridica
condamnata, nu executa una dintre pedepsele prevazute In art. 53 1 alin. 3, lit. b-d din
Codul Penal;
- suspendarea activitatii persoanei juridice pe o durata de la 3 !uni la un an sau
suspendarea uneia dintre activitatile persoanei juridice In legiitura cu care s-a savar~it
infractiunea pe o perioada de la 3 luni la 3 ani;
- inchiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o perioadii de la 3
Juni la 3 ani;
- interzicerea de a participa la achizifii publice pe o duratii de Ia unu la 3 ani;
- afi~area sau difuzarea hotararii de condamnare.

b) Raspunderea administrativa cuno~te trei forme principale, care vor fi

detaliate In cursul de drept administrativ:
1. raspunderea administrativ-disciplinara, intervine In situatia producerii de
abateri care nu au caracterul unei contraventii ~i care atrag sanctiuni ca: destituirea din
functie, expulzarea unui strain, retrogradarea din functie, avertisment, diminuarea
salariziirii etc.;
2. raspunderea administrativ-contravenponata, intervine In situatia ciind o
persoana fizica sau juridica saviir~e~te o contraventie. Regimul juridic al contraventiilor
este reglementat de Legea nr. 180/2002.
Potrivit art. 1 din acest act normativ, legea contraventionala apiira valorile sociale,
care nu sunt ocrotite prin Iegea penala.
Legea define~te contravenfia ca fiind fapta savar~ita cu vinovatie, stabilita ~i
sanctioilatii prin:
lege;
- ordonantii ~i hotarare a guvernului;

258
 Teoria genera/ii
a dreptului

hotarare a consiliului local al comunei, ora~ului, municipiului sau al sectorului

Municipiului Bucure~ti;
- hotarare a consiliului judetean;
- hotarare a Consiliului General al Municipiului Bucure~ti.
Obiectul contraventiei il constituie relatiile sociale, bunurile ~i interesele legitime
aparate prin normele juridice, carora li se aduc atingere sau sunt puse in pericol de fapta
savar~ita.
Subiectul contraventiei (autorul) este atat persoana fizica, cat ~i persoana juridica
care savar~e~te fapta contraventionala.
Sanctiunile contraventionale sunt, potrivit legii, principale ~i complementare.
Sanctiunile contraventionale principale sunt:
a) avertismentul;
b) amenda contraventionala;
c) obligarea contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii.
Sanctiunile contraventionale complementare sunt:
a) confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contraventii;
b) suspendarea sau anularea, du pa caz, a avizului, acordului sau a autorizatiei de
exercitare a unei activitati;
c) inchiderea unitatii;
d) blocarea contului bancar;
e) suspendarea activitatii agentului economic;
f) retragerea licentei sau a avizului pentru anurnite operatiuni ori pentru activitati
de comert exterior, temporar sau definitiv;
g) desfiintarea terenurilor ~i aducerea terenului In starea initiala.
In legatura cu subiectii raspunderii contraventionale, legea stipuleaza in art. 6:
,,avertismentul, amenda contraventionala ~i obligarea la prestarea unei activitati In folosul
comunitatii se pot aplica oricarui contravenient: persoana fizica sau juridica.
Precizari:
- minorul sub 14 ani nu raspunde contraventional;
- pentru contraventiile savar~ite de minorii care au implinit 14 ani minimul ~i
maximul amenzii stabilite in actul normativ se reduce lajumatate;
- minorul care nu a implinit varsta de 16 ani nu poate fi sanctionat cu inchisoare
contraventionalii sau cu obligarea la prestarea unei activitati in folosul comunitatii;
- caracterul contravenJional al faptei este inlaturat in cazul legitimei aparari, starii de
necesitate, constrangerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilitiitii, betiei involuntare
complete, erorii de fapt, precum ~i a infinnitatii, dacii are legiiturii cu fapta savar~ita. Aceste
cauze, care inlatura caracterul contraventional al faptei se constatii numai de instanta de
judecatii;
- sanctiunile prevazute in prezenta lege nu se aplica in cazul contraventiilor
siivar~ite de militarii In termen (art. 44, al in. 1).
3. raspunderea administrativ-patrimoniata intervine in sarcina statului pentru
prejudiciile cauzate prin erorile judiciare siivar#e In procesele penale, pentru pagubele
cauzate prin actele administrative emise sau prin nesolutionarea in termenul legal a cererilor
adresate autoritatilor publice.

259
Costica Voicu ========================

c) Raspunderea civila cunoa;;te doua fonne:

- riispunderea civila contractuala care desemneazii obligatia debitorului de a
repara prejudiciul cauzat creditorului prin neexecutarea obligatiei asumate in cadrul unui
contract;
- riispunderea civilii delictuala care desemneazii obligatia civilii de reparare a
prejudidului cauzat ca unnare a comiterii unei fapte ilicite. Este vorba de o sanctiune
civila care se aplica nu In privinta persoanei ci a patrimoniului acesteia (se transmite ~i
mo~tenitorilor). In cadrul riispunderii civile delictuale se <listing trei forme: riispunderea
pentru fapta proprie, raspunderea pentru fapta altei persoane ~i riispunderea pentru lucruri,
edificii ~i animate.
Pentru existenta raspunderii civilc se cer a fi intrunite urmiitoarele conditii:
existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, existenta unui raport clar de
cauzalitate intre fapta ilicitii ~i prejudiciu, existenta vinovatiei celui care a cauzat
prejudiciul (intentie, neglijenta, imprudenta).
Daca ar fi sii compariim riispunderea penala cu raspunderea civilii, ar trebui sa
retinem urmatoarele:
- in cadrul raspunderii civile gasim ~i raspunderea pentru fapta altuia, pe care
raspunderea penala o exclude categoric;
- in cadrul raspunderii civile nu se opereazii cu grade de vinovatie, riispunderea
este angajatii unifonn, chiar pentru culpa cea mai u~oara;
- in raspunderea penala se opereaza cu grade de vinoviitie clar delimitate:
intentia (directii-indirectii), culpa, lipsa de pericol social, pericol social red us, consecinte
grave etc.;
- riispunderea penalii nu urmiire~te prin sancfiunile aplicate sii asigure caracterul
rcparator al faptei, situatie caracteristicii riispunderii civile.
d) Raspunderea membrilor Guvernului reprezintii una dintre cele mai
discutate probleme apiirute dupii intrarea in vigoare a Constitutiei Romaniei. in art. 109
din Constitutie se prevede:
,,(1) Guvernul riispunde politic numai in fata Parlamentului pentru intreaga
sa activitate. Fiecare membru al Guvernului riispunde politic solidar cu
ceilalti membri pentru activitatea Guvernului ~i pentru actele acestuia.
(2) Numai Camera Deputatilor, Senatul ~i Pre~edintele Romaniei au dreptul
sa ceara urmiirirea penalii a membrilor Guvernului pentru faptele savar~ite in
exercitiul functiei lor.
(3) Cazurile de riispundere ~i pedepsele aplicabile membrilor Guvernului
sunt reglementate printr-o lege privind responsabilitatea ministeriala".
e) Raspunderea senatorilor ~i deputafilor este reglementata In art. 72 din
Constitutia Romaniei (imunitatea parlamentara):
a) deputatii ~i senatorii nu pot fi tra~i la riispundere juridicii pentru voturile sau
pentru opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului;

260
 Teoria genera/a
a dreptului

b) deputatii ~i senatorii pot ti urmariti ~i trimi~i In judecata penal a pentru fapte care
nu au legatura cu voturile sau cu opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului, dar
nu pot fi perchezionati, retinuti sau arestati f'ara incuviintarea Camerei din care fac parte,
dupa consultarea !or. Urmarirea §i trimiterea injudecata penala se pot face numai de catre
Parchetul de pe langa inalta Curte de Casatie ~i Justitie. Compententa de judecata apartine
Inaltei Curti de Casatie §i Justitie.
c) in caz de infractiune flagranta, deputatii sau senatorii pot fi retinuti ~i supu§i
perchezitiei. Ministerul Justitiei 11 va informa nelntarziat pe pre~edintele Camerei asupra
retinerii ~i a perchezitiei. In cazul in care Camera sesizaza constata ca nu exista temei
pentru retinere, va dispune imediat revocarea acestei masuri.

261
Costica Voicu

CAPITOLULXVI

ASISTENTA JURIDICA

1. Definifie
Asistenta juridica reprezinta o institutie juridica importanta a sistemulu.i de drept,
care consta in desfil~urarea de catre aparator a unei activitati complexe ce vizeaza
promovarea ~i apararea intereselor legitime ale partilor aflate intr-un proces.
Asistenfa juridica este un element esential al dreptului la aparare. Asistenta juridica
desemneaza raportul juridic ce se creeaza intre o persoana fizica sau juridica ~i o persoana
cu pregatire de specialitate (avocat), In cadrul caruia prima beneficiaza de sfaturile,
recomandarile ~i opiniile avocatului ori este reprezentata in mod calificat de catre acesta in
cursul unui proces, pentru exercitarea drepturilor ~i apararea intereselor proprii.
Constitutia Romaniei consacra dreptul partilor atlate In proces la asistenta juridica
(,,dreptul la aparare este gratuit"; ,,in tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de
un avocat, ales sau numit din oficiu").
De asemenea, Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecatoreasca prevede la art.
7 ,,In tot cursul procesului partile au dreptul sa fie reprezentate sau, dupa caz, asistate de
aparator".

2. Continutul asistenfei juridice desemneaza ansamblul activita!ilor desf'~urate

de catre avocat ~i partea lui din proces In scopul apararii intereselor legitime ale acesteia
din urma.
In realizarea acestui scop, aparatorul desta~oara o gama larga de activitati cum sunt:
consultatii juridice pe care le ofera clientului sau, redactarea diverselor cereri, memorii,
plangeri, intampinari, cunoa~terea apro:fundata a dosarului, pregatirea propriu-zisa a cauzei
printr-o laborioasa documentare.
Mai mult, aparatorul exercita direct toate prerogativele ~i fonnalitatile prevazute de
lege, folosind In interesul clientului toate posibilitatile ~i garantiile In scopul valorificarii
drepturilor ~i intereselor legitime ale acestuia.
Unele activitati sunt desfli~urate de aparator In absenta clientului, pe baza
mandatului de reprezentare existent.
Prezenta aparatorului alaturi de clientul sau la efectuarea actelor de urmarire penala
sau pledoaria sa in fata instantei, reprezinta un aspect esential al asistentei pe care acesta
o acorda piit1ii pe care o apara.

3. Trasaturile asistentei juridice

a) asistenta juridica are un caracter complex, pentru ca are multiple modalitati ~i
mijloace de exprimare ~i realizare;
b) asistenta juridica este efectiva, in sensul ca se realizeaza, in mod concret, prin
implicarea deplina a aparatorului in proces ~i prin exercitarea directa a tuturor

262
 Teoria genera/ii
a dreptului

prerogativelor ~i formalitatilor recunoscute de lege pentru apararea intereselor legitime

ale parj:ilor;
c) asistenta juridica este permanenta, in sensul ca ea se des:fii~oara pe tot parcursul
procesului. In cazul procesului penal caracterul permanent al asistentei juridice se refera la
prezenta apiiratorului in toate fazele acestuia;
d) asistenta juridica are un caracter legal, consacrat de normele juridice de
procedura (penala, civila, comerciala), de Legea nr. 51/1995 privind organizarea ~i
exercitarea profesiei de avocat, precum ~i de Constitutia Romaniei ~i Legea de organizare
judecatoreasca.
e) asistenta juridica este generala, intrucat este recunoscuta tuturor subiectelor de
drept. Mai mult, in unele cazuri dreptul la aparare este o obligatie a organelor judiciare ~i
o conditie a valabilitatii actelor procesuale ~i procedurale efectuate (in procesul penal).
f) asistenta juridica are un caracter profesional, fiind o asistenta de specialitate
care este acordata de persoane cu pregatire juridica, licentiate in acest domeniu.

4. Asistenta juridica din perspectiva drepturilor omului cuprinse in

documentele internafionale
Reglementiirile directe referitoare la dreptul la asistenta juridica sunt cuprinse In
,,PACTUL INTERNATIONAL CU PRIVIRE LA DREPTURILE CJVILE SI POLITICE"
adoptat de Adunarea Generala a Natiunilor Unite la 16 Decembrie 1966 ~i ratificat de
Romania in anul 1974, care detaliazii drepturile inerente persoanelor angajate lntr-un proces
penal. (N.B. - acest document este reprodus partial in anexa).
Tn Conventia Europeana a Drepturilor Omului intrata in vigoare in anul 1953 se
stipuleaza ca ,,orice persoana acuzata are dreptul in special:
a) sa fie informatii, in eel mai semi timp, i'ntr-o limba pe care o lntelege ~i de o
maniera detaliatii asupra naturii ~i cauzei acuziirii impotriva sa;
b) sa dispuna de timpul ~i de facilitatile necesare pentru pregatirea apararii sale;
c) sa se apere el insu~i sau sa aiba asistenta unui aparator ales de el sau, daca nu
are mijloacele de a pliiti un aparator, sa poata fi asistat in mod gratuit de catre un avocat
din oficiu, cand interesele justitiei o cer;
d) sa interogheze ~i sa solicite interogarea unor martori in apararea sa ~i sa obtina
convocarea ~i interogarea unor martori in apararea sa in acelea~i conditii ca ~i martorii
acuzarii;
e) sa fie asistat in mod gratuit de un interpret, daca nu intelege sau nu vorbe~te
limba folosita la j udecata".
Mentionam faptul ca toate aceste dispozitiuni le regiisim ~i in alte documente
internationale, astfel ca asistenta juridica este recunoscuta ca drept fundamental ~i universal al
omului, ca principiu al oricarei justitii penale.
Problematica drepturilor omului constituie pentru Teoria Generala a Dreptului un
domeniu de mare preocupare ~i pentru ca, paradoxal, documentele intemationale la care
am fiicut referire vorbesc, aproape in exclusivitate, de drepturile persoanelor care se afla
in conflict cu legea. Este evident ca, in timp ce drepturile persoanei care a incalcat legea
sunt reglementate in amanuntime (proceduri, asistenta juridica, jurisdictie etc.), drepturile

263
Costica Voicu

cetateanului sunt doar general enuntate, iar despre drepturi ale persoanelor vatamate,
respectiv victime ale infractiunilor nici macar nu sunt amintite.
Victima celui care este atat de stra~nic aparat reprezinta un personaj ignorat de
reglementarile care abordeaza drepturile omului.

5. Asistenta juridica in procesul penal

Codul de Procedura Penala prevede la art. 6 (modificat prin Legea nr. 32/1990):
,,dreptul de aparare este garantat invinuitului, inculpatului ~i celorlalte parti in tot cursul
procesului penal. in cursul procesului penal, organele judiciare sunt obligate sa asigure
paqilor deplina exercitare a drepturilor procesuale in conditiile prevazute de lege ~i sa
administreze probele necesare In aparare. Organele judiciare au obligatia sa lncuno~tiinteze
pe invinuit sau inculpat, despre fapta pentru care este invinuit, incadrarea juridica a acesteia
~i sa-i asigure posibilitatea pregatirii ~i exercitarii apararii.
Orice parte are dreptul sa fie asistata de aparator in tot cursul procesului penal.
Organele judiciare au obligatia sa incuno~tiinteze pe invinuit sau inculpat, inainte
de a i se lua prima declaratie, despre dreptul de a fi asistat de un aparator.
in conditiile ~i in cazurile prevazute de lege, organele judiciare sunt obligate sa ia
masuri pentru asigurarea asistentei juridice a i'nvinuitului sau inculpatului, daca acesta nu are
aparator ales."
Asistenta juridica poate fi: facultativa ~i obligatorie, oficiala (cand aparatorul este
desemnat din oficiu de catre organele judiciare) ~i neoficiala, cand aparatorul este ales de
paqile din proces.
Asistenta juridica facultativa reprezinta regula in materie, in sensul ca persoanele
interesate sunt lasate sa decida daca i~i aleg sau nu un avocat care sa le acorde asistenta
juridica.
Asistentajuridica obligatorie este previizutii in cuprinsul art. 171 alin.1 ~i 2 din Codul de
Procedura Penala. Asistentajuridica este obligatorie cand:
- invinuitul sau inculpatul este minor, militar in termen, militar cu termen redus,
rezervist concentrat, elev al unei institutii militare de lnvatamant, persoana internata lntr-un
centru de reeducare sau intr-un institut medico-educativ ori cand este arestat, chiar in alta
cauza;
- este vorba de cauze penale aflate In stare de judecatii pentru infractiuni In care legea
prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani sau cand instanta de judecatii apreciaza ca
inculpatul nu ~i-ar putea face singur apararea.
in cadrul asistentei juridice sunt foarte importante drepturile aparatorului (acestea
sunt stipulate In art. 172, 173 ~i 174 din Codul de Procedura Penala). Aceste drepturi se
refera, in principal la:
- aparatorul are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penalii,
poate formula cereri ~i poate depune memorii;
- aparatorul care este prezent la efectuarea unui act de urmarire penala (audiere,
confruntare, recunoa~tere din grup etc.) are dreptul sa semneze actul respectiv (declaratie,
proces-verbal etc.);

264
 Teoria genera/a
adreptului

aparatorul are dreptul de a lua contact cu clientul sau (lnvinuit sau inculpat) cu
exceptia situatiei in care, procurorul, prin ordonanta motivata, ii interzice acest lucru dar
numai o singura data, pe o durata de eel mult 5 zile;
- aparatorul are dreptul §i, in egala miisura, obligatia de a fi prezent atunci cand
organul judiciar prezinta clientului sau materialul de urmarire penala;
- aparatorul are dreptul de a se plange procurorului dacii cererile sale nu au fost
acceptate, acesta din urma fiind obligat sii rezolve cererea in maximum 48 de ore.
In exercitarea profesiei, avocatul este independent ~i se supune numai legii, statutului ~i
regulii eticii profesionale (art. 2 din Legea nr. 51/1995). Avocatul nu este considerat un salariat
al clientului, el este liber sa accepte sau sa refuze cauza §i chiar sa o abandoneze dupa ce a
acceptat-o.
intre avocat §i clientul sau se creeazii un raport juridic exprimat in contractul de asistentii
juridica.
in dreptul nostru procesual penal se prevede faptul ca pot beneficia de asistentii
juridica ~i celelalte parti aflate In proces, respectiv: partea vatamata, partea civila §i partea
responsabila civilmente. Aparatorul acestor piirti poate sa asiste la efectuarea
urmatoarelor acte de urmi'irire penala: ascultarea pi'irtii pe care o api'iri'i, cercetari la fata
locului, perchezitii ~i autopsii, prelungirea arestarii ~i la alte acte cu incuviintarea
organului de urmiirire penala.
Inculpatul poate fi reprezentat de apiiri'itorul sau la judecarea cauzei in prima
instantii ori la rejudecarea ei, dupa desfiintarea hoti'iriirii 1n apel sau dupa casarea de catre
instanta de recurs, numai daci'i pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta supusi'i judecatii este
amenda sau inchisoarea de eel mult un an, precum ~i lajudecarea cauzei in ci'iile de atac (art.
174alin. l lit.a§ib).
Cu privire la garantiile asistentei juridice in procesul penal, vom sublinia aspectul eel
mai important ~i anume, sancfiunile actelor procesuale realizate prin nerespectarea
dreptului de asistenta juridica. Astfel, sunt lovite de nulitate actele de urmarire penala ce sunt
realizate (intocmite) de organul judiciar fiira a fi respectate dispozitiile obligatorii privind
asistenta juridica a subiectului de drept. De exemplu este lovit de nulitate procesul-verbal de
prezentare a materialului de urmarire penali'i care s-a realizat in absenta avocatului.
Participarea api'iratorului in procesul penal este apreciata ca o chestiune esentialii
pentru ca el exercita, in acest cadru, functia apari'irii.
Ali'ituri de acuzator ~i de judeci'itori, avocatul reprezinta una din functiile esentiale
ale procesului.
Avocatul este obligat prin lege sa promoveze §i si'i apere drepturile ~i libertatile
omului, el indepline§te atilt o functie de interes privat cat ~i una de interes public.
intr-o celebra pledoarie sustinuti'i de inegalabilul profesor Vintila Dongoroz la 30
septembrie 1928, acesta spunea: ,,avocatul este ci'ilauzit de aflarea adevarului ~i realizarea
dreptiitii. ~i dreptatea in penal se caracterizeazi'i in doua postulate: sa nu condamni niciodata
pe un nevinovat, sa nu dai niciodati'i o pedeapsi'i mai severa unui vinovat, decat cea care
corespunde cu justa lui vinovatie. Cineva a spus: suntem fiinte nedesaviir~ite §i totu~i judecam
ca ~i cum am fi infailibili. De aici numeroasele erori judiciare" (Yolanda Eminescu - Pledoarii
celebre - Bucure§ti, p. 223-224).

265
Costica Voicu

CAPITOLUL XVII

SISTEMUL DREPTULUI

Temele parcurse in cadrul cursului de Teoria Generala a Dreptului au scos \'n evidenta
faptul ca societatea moderna se caracterizeaza printr-o amplificare fiira precedent a activitatii
normative, de reglementare juridica a domeniilor extrem de dinamice ~i complexe ale
realitatii sociale.
Se produce in fapt supraincalzirea mecanismului de reglementare juridica. Numarul
mare de acte normative existente impune organizarea ~i ordonarea acestora potrivit unor
criterii moderne. Dreptul nu exista ~i nu functioneaza prin simpla alaturare a actelor
normative. El exista ca un sistem bine structurat care cuprinde o vasta retea relationala,
riguros organizata ~i ierarhizata

1. Notiunea sistemului dreptului

Sistemul dreptului desemneaza structura interna a dreptului, adica organizarea lui
interioara, chemata sa asigure lnfiiptuirea unitatii normelor juridice ~i gruparea lor pe
subsisteme (institutii juridice, subramuri ~i ramuri de drept).
Sistemul dreptului este rezultatul unitatii rarnurilor ~i institutiilorjuridice.
Sistemul dreptului nu reprezinta o simpla suma (adunare) contabila (numerica) de
norrne juridice, ci un ansarnblu bine structurat ~i echilibrat de subsisterne ~i componente
(norme juridice, institutii juridice, subramuri de drept, ramuri de drept, diviziuni ale
dreptului).
Sistemul dreptului nu este fixat pentru totdeauna, el evolueaza 1n deplin
acompaniament cu societatea; se modifica ~i se transforma potrivit schimbiirilor din societate.

2. Cum este construit sistemul dreptului

- elementul care sta la baza sistemului este norma juridica, pe care am definit-o
ca fiind regula de conduita cu caracter general, tipic, impersonal ~i obligatoriu.
- urmatorul element al constructiei sistemului dreptului 11 reprezinta institufia
juridica, pe care o definim ca un grup unitar de doua sau mai multe norme juridice care
reglementeaza o categorie distincta de relatii sociale. Tntre aceste norme juridice exista
legatura care le une~te ~i le confera o anume particularitate. Sunt considerate institutii
juridice: institutia proprietatii, a casatoriei, a adoptiei, a raspunderii penale, a infractiunii,
a contractului, a mo~tenirii etc.
Aceste institutii juridice sunt reglernentate In legislatia fiecarui stat nu de o singura
norma juridica, ci de un complex de norme juridice legate intre ele printr-un sistem de
conexiuni care le conserva individualitatea ~i trasaturile proprii ~i, in acela~i timp, le
tope~te ~i le transforma intr-o noua entitate juridica (abstracta) de sine statatoare.
Este evident faptul ca normele juridice care alcatuiesc ~i definesc o institutie
juridica dau na~tere la raporturi juridice specifice.

266
 Teoria generalii
a dreptului

al treilea element al constructiei sistemului dreptului 11 reprezinta subramura

de drept, pe care o definim ca o grupare de institutii juridice ce reglementeaza o
categorie mai mare de relatii sociale, grupate de regula in coduri distincte. Sunt
considerate subramuri de drept: dreptul maritim, dreptul vamal, dreptul contabil, dreptul
fiscal, dreptul penal militar, dreptul politienesc, dreptul parlamentar etc.
- al patrulea element al constructiei sistemului dreptului il reprezinta ramura
de drept, pe care o definim ca un ansamblu de norme juridice care reglementeaza o
categorie mai mare de relatii sociale, legate lntre ele prin trasaturi comune, folosind, de
regula aceea~i metoda de reglernentare. Sistemul dreptului cuprinde urmatoarele ramuri
de drept: dreptul constitutional, dreptul penal, dreptul procesual penal, dreptul civil,
dreptul procesual civil, dreptul administrativ, dreptul muncii, dreptul financiar, dreptul
international public, dreptul international privat.
- al cincilea element al constructiei sistemului dreptului JI reprezinta cele doua
mari diviziuni ale dreptului: dreptul privat ~i dreptul public.
Fiecare diviziune cuprinde mai multe ramuri de drept.
Astfel, dreptul privat cuprinde dreptul civil ~i dreptul comercial, care
reglementeaza relatiile sociale, patrimoniale ~i personale nepatrimoniale la care participa
persoanele fizice.
Dreptul public cuprinde: dreptul constitutional, dreptul penal, dreptul adrninistrativ,
dreptul muncii ~i protectiei sociale, dreptul financiar, dreptul procesual penal.
In chip GRAFIC, sistemul dreptului se inrati~eaza sub forma unei PIRAMIDE, a
carei BAZA o constituie NORMA JURIDICA pe care sunt cladite etajele urmatoare:
institutiile juridice, subramurile de drept, ramurile de drept ~i diviziunile de drept.

DIVIZIUNl DE DREPT
DREPT PUBLIC; DREPT PRIVAT

RAMURI DE DREPT

SUBRAMURI DE DREPT

INSTITUTII JURIDICE

NORMA JURJDICA

Precizari:
- ramurile de drept, care cuprind cea mai larga grupare de norme juridice, se
structureaza dupa urmatoarele criterii:
dupa obiectul reglementarii juridice, respectiv relatiile sociale ce cad
sub incidenta norrnelor juridice;
dupa metoda reglementarii, respectiv modalitatea practica de infiintare
a conduitei subiectelor de drept;
dupa principiile comune ramurii respective de drept.

267
Costica Voicu

- sistemul dreptului nu este o constructie rigida: in evolutia lui sistemul

inregistreaza aparitia unor noi ramuri sau subramuri de drept, a unor noi institutii juridice.
Se vorbe~te astazi de dreptul spatial, dreptul energiei nucleare, dreptul proprietatii
intelectuale, dreptul afacerilor, dreptul bancar, precum ~i de noi institutii juridice:
institutia pietei de capital, institutia privatizarii etc.
- sistemul dreptului evolueaza o data cu societatea. El este dependent de evolutia
relatiilor sociale. Caracterul sau dinamic este pus In evidenta de aparitia unor noi norme
juridice, de noi raporturi ~i institutii juridice.

3. De ce este necesar studiul sistemului dreptului?

- In primul rand, pentru ca prin studierea ~i lntelegerea mecanismelor sale de
functionare, se pot depista rapid lacunele, respectiv zonele ~i domeniile realitatii sociale
care nu sunt reglementate juridic sau sunt insuficient reglementate (spalarea banilor,
crima organizata, protectia martorilor etc.);
- in al doilea rand, pentru ca el identifica normele juridice perimate, care nu mai
corespund realizarilor. Exemple: completarea legislatiei In domeniul privatizarii, a
organiziirii pietei de capital, elaborarea de noi legi pentru domeniul bancar, reglementarea
procedurii falimentului etc.;
- In al treilea rand, pentru ca sistemul dreptului asigura concordanta, articularea
lntre normele juridice, institutiile juridice ~i ramurile dreptului;
- in al patrulea rand, pentru ca sistemul dreptului asigura sistematizarea normelor
juridice prin cele doua forme: codificarea ~i incorporarea;
- in al cincilea rand, pentru ca numai un sistem inchegat de drept poate asigura
buna interpretare ~i aplicare a dreptului.

4. Securitatea juridica ~i complexitatea dreptului

Traim in primul deceniu al secolului XXT, marcat de dezvoltarea societatilor bazate
pe cunoa~tere.
Jn urma cu mai bine de 50 de ani (anul de pornire este considerat 1956 - anul in
care, pentru prima data, in SUA, ,,gulerele albe" ~i lucratorii din servicii au depa~it, ca
numar, ,,gulerele albastre", muncitorii industriali) incepea viata societatii bazate pe
cunoa~tere. Atunci, a inceput tranzitia de la societatea industriala la societatea
informationala, bazata pe munca intelectualii.
Au urmat, in deceniile 60 ~i 70, revolutiile feministe ~i sexuale. In 1966
Organizatia Nationala a Femeilor din S.U.A. solicita ca femeile sa aiba dreptul de a
participa pe picior de egalitate, la revolutia creata de automatizare ~i la activitatea
economica in general. Revolutia feminista a reprezentat materializarea, punerea in
aplicare a principiului fundamental al egalitatii in drepturi a barbatilor ~i a femeilor.
Etapa pe care o parcurgem poate fi definita drept o noua revolutie, pentru ca
,,revolutiile reale schimba atat institutiile, cat ~i tehnologiile, ele destrama ~i
reorganizeaza componentele societatii".
in prezent, rolurile traditionale se modifica extrem de rapid.

268
 Teoria genera/ii
a dreptului

Alvin Tofler spunea: ,,rolurile sotilor $i sotiilor, parintilor $i copiilor, profesorilor ~i

studentilor, ~efilor $i muncitorilor au implicatii nu doar psihologice, ci $i economice".
Lumea este pe cale de a fi transformata dramatic $i irevocabil.
Nu numai revolutia digitala $i Internetul genereaza schimbari fundamentale:
cercetarea ~tiintifica se extinde spectaculos in directii nebanuite. Cateva exemple sunt in
masura sa sporeasca dramatismul existentei noastre ~i nelini$tea generala: au fost realizate
cercetari in domeniul antimateriei, al microfluidelor, al polimerilor conducatori de
electricitate, al energiei, geneticii, clonarii umane etc.
Traim intr-o lume modificata radical. Modificarile intervenite in societatea
contemporana sunt acompaniate de decadenta, inovatie ~i experimentate; oamenii sunt cei
care experimenteaza noi moduri de viata, noi valori, noi credinte, noi structuri familiale,
noi tipuri de muzica, literatura $i arta, noi relatii intre sexe.
Astazi, fiecare societate, aflata in epoca cunoa$terii, i$i dore$te sa functioneze
sincronizat, ca o ma~inarie eficienta.
In realitate, fiintele umane $i societatile umane reprezinta sisteme deschise,
dezordonate ~i cu multe imperfectiuni. in viata noastra, a oamenilor, in viata societatilor
noastre, se intalnesc zone de haos, de instabilitate, cu zone de stabilitate. Omul ~i
societatea nu pot fi analizate decat in deplinatatea acestei imagini. Omul $i societatea au
nevoie de stabilitate, de sincronizare, dupa cum trebuie sa accepte haosul pe care trebuie
sa-1 controleze, sa-l gestioneze astfel incat teritoriul acestuia sa nu depa~easca masa
critica.
A~adar, societatea ni se infati~eaza ca un sistem complex de structuri institutionale,
de relatii interumane, in care autorul principal este omul (fiinta umana).
Rasfoind opera lui G.W. Hegel (conferinta din 18 septembrie 1806) vom citi: ,,ne
aflam la portile unei epoci importante, ale unei epoci zdruncinate, cand spiritul o ia
lnainte lntr-un salt, i~i depa~e~te forma anterioara pentru a lmbraca una noua. 0 noua faza
a spiritului se pregate~te sa apara". Dupa 200 de ani, aceste idei sunt extrem de actuale.
intr-un asemenea context al modemitatii ~i dinamismului social, se na~te
intrebarea: care este locul ~i rolul statelor ~i sistemelor de drept in gestionarea acestor
complexe probleme?
Exista o nelini~te a dreptului generata de faptul ca, niciodata In cursul istoriei sale,
speta umana nu s-a aflat in fata atator probleme complexe, ca cele de acum: explozia
demografica in tarile slab dezvoltate, scaderea demografica in tarile supraindustrializate,
criza alimentara pe care o suporta dramatic miliarde de oameni, conflicte religioase,
terorismul, extensia crimei organizate, cre$1erea manifestarilor violente in randul tinerilor,
poluarea criminala a mediului inconjurator, modificarea sistemelor de valori etc.
Oamenii se simt fara aparare, sunt catapultati intr-o lume pe care nu o inteleg ~i
care nu ii intelege, sunt cople~iti de multitudinea de fenomene care vin din toate partile ~i
asista pietrificati la avalan~a de pseudosolutii pe care guvemantii le ofera intr-o epoca in
care conceptele de globalizare, universalizare, mondializare sunt rostite cu o frecventa
naucitoare.
Statele puternice, cu legi ~i structuri democratice, violeaza legea internationala, ori
de cate ori se pune problema intereselor !or nationale directe. Deseori, religiile servesc ca

269
Costica Voicu

scuza pentru lupta fratricida (Irlanda, Kosovo, Liban, Indonezia etc.) alimentata de
ambitiile celor putemici.
Pentru cele mai multe tari, principiul suveranitatii este din ce In ce mai
incompatibil cu realitatile globalizarii ~i interdependentelor.
Guvernele dau prioritate solutiilor folositoare politic pe termen scurt, neglijand
sistematic perspectiva pe termen lung. Consecinta acestor politici de guvernare o
constituie acumularea de probleme nerezolvate ~i permanentele crize de guvernare. Ciclul
normal parlamentar de patru ani sau cinci ani intre alegeri este o triisatura a guvernarii
democratice. Jocul puterii, al partidelor politice, determina ca atat administratiile cat ~i
opozitia sa raspunda rapid la problemele de importanta. imediata pe care le pune
electoratul, dacii dore~te sa detina in continuare sau sa ca~tige puterea la viitoarele alegeri.
Aceasta accentueaza nelncrederea In guverne, particle politice ~i personalitati
publice, ingrijorarea fata de cre~terea birocratiei ~i coruptiei, absenteismul la urne ~i
alienarea generala a societatii.
Oamenii se simt abandonati de autoritati: se impune o reforma a statului $i,
implicit, a dreptului, o reforma reala care sa faca din oameni parteneri reali, activi ~i
con~tienti in procesul de conducere democratica.
Societatea de maine, indiferent cum ii vom spune: globalii, universala sau
mondiala, nu poate ti reala $i nu poate ti mai buna decat cea de astazi daca nu ,,soarbe"
din licoarea sublima a valorilor morale ~i spirituale care-i pot asigura dinamica necesara.
Deasupra culturilor, religiilor $i filozoftilor exist:l In fiinta umana o sete de libertate, a
aspiratiilor de a-$i depa~i limitele care nu au putut fi abolite de nici o dictatura ~i nici o
alta forta.
Persoanele sunt confruntate cu contradictii culturale, sufera de lipsa identitatii, nu
au conturata motivatia muncii, sunt obsedate ~i ingrijorate de decaderea religiei, a
valorilor ~i cerintelor traditionale. Aceasta stare conduce la instaurarea supraconsumului,
a hiperindividualismului, a egoismului, a instrainarii individului.
Omul simte in sinea lui ca nici statul ~i nici dreptul nu-I mai considera tigura
centralii a realitatii sociale, se considera ignorat intr-o lume din ce in ce mai straina Jui, o
lume imorala in care elitele sfideaza marea masa a indivizilor.
Omul din societatea l'nceputului de mileniu trei cere sa-i fie respectate valorile
permanente: libertatea, drepturile omului ~i responsabilitatile, viata familiala, drepturi
egale pentru femei ~i biirbati, intelegere ~i protectie pentru oamenii in varsta $i
handicapati, toleranta, respect pentru viata ~i pace, lupta pentru adevar.
Noile realitati impun o noua etica a naturii dictata de cutremuri'itoarele probleme
ale mediului, o etica a viefii, exemplificata prin progresele uimitoare ale geneticii, o etica
a dezvoltarii, rezultati'i din decalajul inuman dintre saraci $i bogati, o etica a imaginilor
care ar trebui sa modereze influenta televiziunii prin excesiva dramatizare a imaginii, o
etica a solidaritafii dictata imperios de faptul ca dimensiunea problemelor puse de
omenire astazi necesitii cooperare intre oameni, ca o conditie pentru supravietuire.
Trebuie sa spunem ca de prea multe ori valorile ,,obiective" sunt cele ce sunt
impuse prin norme juridice, prin drept In ultima analiza, de catre aceia care detin puterea,

270
 Teoria generalll
a tlreptului

care doresc cu orice pret sa-~i impuna valorile lor, prin nesocotirea valorilor altora sau
chiar prin suprimarea acestora.
lntr-un asemenea cadru, DREPTUL este nelini~tit. Nelini~tea din ofensiva
ideologiilor care nu fac distinctia dintre drepturile oamenilor ~i drepturile banilor, care
echivaleaza libertatea ~i drepturile persoanelor individuale cu libertatea pietei ~i drepturile
de proprietate. Libertatea pietei inseamna tot mai multa libertate banilor, iar cand
drepturile sunt o functie a proprietatii ~i nu a persoanei, este limpede ca numai cei care
detin proprietatea au drepturi.
Nelini~tea DREPTULUI este alimentata de tendinta acestor ideologii de a impune
drept obligatie fundamentala a individului aceea de a respecta contractele ~i drepturile de
proprietate ale semenilor sai, ace~tia din urma fiind practic eliberati de obligatii fata de
cei ce nu au proprietate.
Dreptul risca sa institutionalizeze saracia, lacomia, dispretul fata de om §i
comportamente abuzive.
Dreptul risca sa instituie un sistem penal care actioneaza la baza societatii §i nu la
varful acesteia.
Sociologii dreptului evidentiaza cu claritate faptul ca legiuitorii sunt interesati de
pastrarea unui anumit tip de ordine juridica. Nu ne mai surprinde faptul ca vanzarea pe
nimic a unei parti a avutiei unui popor se nume~te ,,privatizare" §i nu furt, ca aducerea
unor familii §i comunitati intregi in stare de saracie se nume~te ,,disponibilizare" sau
,,rationalizare" ~i nu genocid.
Dreptul are motive de nelini~te §i pentru simplul fapt ca inchisorile sunt ticsite de
infractori apartinand straturilor inferioare ale societatii, care au furat, au violat, au talharit
sau au com is alte infractiuni marunte.
Elitele nu au reprezentare in pu~carii! Nu pentru ca acestea nu ar comite infractiuni,
ci pentru ca organele speciale ale statului nu vor, nu pot sau nu ~tiu sa descopere
infractiunile savar~ite de ace~tia. Infractorii care actioneaza in lumea afacerilor ajung in
instantele de judecata, in cazuri rarisime ~i extreme. Contrabandi~tii, traficantii,
delapidatorii ~i autorii evaziunilor fiscale au ~anse infinit mai mari de a-~i rezolva cazul in
afara tribunalului decat hotii marunti ~i criminalii de rand.
Dreptul are ~i alte numeroase motive de nelini~te ... le receptionam zilnic ~i ne
intrebam cum va reu~i DREPTUL sa fie drept, pentru fiecare dintre noi ~i pentru toti
laolalta.
Printre termenii care au disparut in ultimii zece ani din vocabularul curent este ~i
eel de ,,legalitate". Notiunea lnseamna respectarea legii, in sens general.
Gaius definea legea ca fiind ,,quod populus romanus iubet atque constituit", adica
ceea ce poporul roman porunce§te §i rdnduie§te.
Cele mai importante masuri ale statului in domeniul economic, social, cultural $i al
ocrotirii drepturilor ~i libertatilor democratice imbraca forma legilor. Respectarea legii
exprima atitudinea cetatenilor, a organelor de stat, a organismelor sociale ~i organizatiilor
de orice fel fata de actele normative in vigoare, fata de normele juridice.
Un ministru in functiune afirma intr-o conferinta de presa ca,, de§i este proasta §i
nu ne javorizeaza, legea proprietajii publice nu va ajecta procesul''. De fapt, nu este
singura persoana publica care afirma despre o lege ca este proasta. Norma juridica are un

==============================================271
Costica Voicu

caracter general, impersonal, $i nu poate, oricat de perfecta ar fi exprimarea ei, sa

cuprinda toate situatiile posibile care apar in viata. Poate ca o lege este proasta, dar este
lege. 0 lege este dura, dar este lege.
Respectarea normelor de drept constituie o conditie necesara pentru realizarea
prevederilor dreptului $i pentru crearea ordinii de drept. Nici un tip istoric de stat, nici un
sistem de drept nu se poate lipsi de respectarea prevederilor care exprima vointa de stat,
care fixeaza masurile principale ale statului In conducerea vietii economice, sociale,
culturale etc.
Daca un ministru declara in mod public ca o lege este proasta, cum mai poate
acela$i ministru - sa ceara respectarea acesteia de ciitre subordonati, de exemplu?
Legalitatea se refera atat la procesul de elaborare, cat $i la eel de aplicare $i
realizare a normelor juridice. 0 cerinta a legalitatii este $i respectarea ierarhiei actelor
normative, in special respectarea supremafiei legii. Or, legislatia ultimilor ani este
parazitata de o multime de infracfiuni, norme metodologice, ordine ~i alte asemenea
acte care, contrar principiului supremafiei legii statuat 'in Constitutie, sunt emise cu
depa~irea competenfei, adauga la lege sau sunt contrar prevederilor legii. A$adar, in
practica se constata o inversare a ierarhiei actelor normative, pe primul Joe fiind
plasate instrucfiunile de aplicare ~i nu Iegea. Este adevarat ca astfel de acte pot fi
atacate In justitie dar sunt putine persoane - fizice $i chiar juridice care 1$i pot permite sa
cheltuiasca bani $i sa a$tepte mai multi ani pentru ca instanta judecatoreasca sa anuleze
un act em is In dispretul legii.
Astfel de manifestari nu sunt izolate. Inregistram o atitudine qvasigenerala de lipsa
de respect fata de lege.
Prof. Luigi Ferrajoli (Universitatea Camerino - Italia) afirma in luna mai, 2005, la
Congresul Mondial de Teoria Dreptului de la Granada - Spania: ,, dupa destramarea
imperiului sovietic (UR'!S) In anul 1991 se spera In restaurarea pacii, a consolidarii
democrafiei $i instaurarea unei ordini internafionale de tip nou. in realitate, s-a instaurat
o crizii a democra(iei in ce prive$te manifestarea acesteia la nivelul ordinii interne a
mu/tor state occidentale. Ce! mai important factor generator de criza fl reprezinta
personalizarea $i verticalizarea reprezentarii politice. Se constata o tendinfa crescanda a
puterii executive in detrimentul autoritatii parlamentare. Al doilea factor generator de
criza fl reprezinta con/uzia In privinfa punerii in aplicare a principiului separafiei
puterilor in stat. Este vorba despre separafia intre sfera publica $i cea privata, intre
puterea politica $i cea economica. Unele puteri guvernamentale sunt subordonate unor
mari interese private, cum ar fl alianfa dintre puterea politica $i mass-media (cazul
Berlusconi in Italia).
Al treilea factor fl reprezinta criza legalitiifii in privinfa legilor ordinare, cat $i a
legii Constitufionale ".
Diminuarea respectului fata de lege este determinata, in opinia prof. Mark
Richevaux (Universitatea Dunkerque - Franta) - 2002, de faptul ca ,, legea pierde din
claritate ,~i coerenfa. Ea tinde sa nu mai reprezinte voin/a legiuitorului. Legea, prin
tehnicitatea §i specializarea sa in cre§tere, apare din ce in ce mai mult ca fiind expresia
voinfei unor tehnocrafi fora nici un fel de legitimitate sau unor grupuri de presiune care

272
 Teoria genera/a
a dreptului

exprima interesele unor categorii sociale sau socioprojesionale precise, care lupta pentru
a obfine norma juridica cea mai favorabila intereselor for. Proiectele de legi sunt
expresia intereselor unor tehnocrafi care-§i promoveaza interesele ".
Deloe intampliitor regasim o asemenea apreciere in studiile lui Herbert Spencer
(1860) care mentiona: .,guvernamantul este nascut prin agresiune §i menfinut in
agresiune. Pacatele legiuitorului sunt nascute din ambifiile personale §i din interesele de
clasa ale lui, dar ~·i din lipsa cuno§tinfelor pe care legiuitorii sunt moralmente datori sa
le posede pentru a reglementa corespunzator ".
Nelini~tea dreptului este amplificata de evidenta Jui neputinta de a stopa fenomenul
criminalitatii, care ni se \'nrati~eaza, potrivit opiniei lui Michael Gurfinkel, ca un fapt
politic ~i geopolitic ce preseazii asupra relatiilor ~i raporturilor de forta intre state ~i
regimuri ale lumii. Criminalitatea pare sa nu aiba nici o legatura cu nivelul economic ~i
social, cu ideologia, cultura sau religia: ea se regase~te la fel de bine $i in tarile bogate, ~i
in lumea a treia $i in fosta lume comunista; ea afecteaza in egala masura ~i statele cu
traditie iudeo-cre~tina, Asia confucianista sau hindusa, Africa ~i lumea islamica.
Criminalitatea a devenit o problema fundamentala in tarile cele mai mari, mai
bogate ~i mai puternice din lume. In S.U.A., criminalitatea de \'nalta violenta (omoruri,
violuri, furturi cu mana armata, agresiuni fizice) a crescut cu 550 la suta in perioada
1960-1990, iar consumul de droguri afecteazii 37 la suta din familiile americane ~i 44 la
suta din elevii cursurilor secundare.
in state din America Latina, Asia de Sud-Est ~i Orientul Mijlociu, organizatii
criminale au preluat controlul unor intinse teritorii, creand adevarate state in stat, dotate
cu annate proprii.
Societatile moderne, dotate cu impresionante structuri guvernamentale $i
administrative, secreta organizatii criminale la scara mare, ramificate, ierarhizate
veritabile sub-state in sanul statului.
in opinia lui Philippe Moreau Defarges (1996), trei factori explica fenomenele
contemporane ale criminalitatii inteme ~i intemationale:
a) occidentalizarea lumii, respectiv deformarea radicala a structurilor
traditionale (familie, comunitate, ~coala), deschiderea frontierelor, insotite de
abandonarea traditiilor, a moralei, obiceiurilor $i miturilor;
b) explozia fluxurilor de bunuri, servicii, capitaluri, informatii, imagini ~i de
oameni, exploatata de criminalitatea organizata;
c) ambiguitatea statului, care nu ~tie cum sa reactioneze fata de primii doi
factori.

Disciplina pe care am parcurs-o in cadrul studiilor universitare ne-a dat

posibilitatea sa intelegem de ce DREPTUL este prezent In fiecare act al vietii noastre ~i
da sens ~i substanta existentei noastre.
Tntr-un remarcabil eseu, intitulat ,,Elogiul dreptului" profesorul Gh. Mihai
consemna (vezi publicatia,, Planul de Justifie" nr. 5/2006):
,, Fire§te, dreptul nu confine in limbajul sau normativ termeni precum iubirea sau
ura, prietenia sau du~·mania, amagirea sau dezamagirea, speranfa sau deznadejdea,
frumosul sau uratul, fericirea sau suferinfa. Chiar daca vom cauta indaratul cuvintelor

273
Costica Voicu

din acte juridice normative sau nonnormative, tot nu le vom gasi. Dar, a§a cum admir
geometria pentru rigoarea sa de o limpezime rece Jara egal, la fel admir dreptul pentru
luciditatea sa practica inegalabila. Despre geometrie nu vom spune ca f# trage resursele
din realitafile sociale ale vremurilor pentru care este, a$a cum spuneam, despre drept.
Numai ca, tocmai de aceea reglementarea juridica face dovada luciditafi sale superioare,
a unei luciditafi care aspira la un umanism deplin. El nu consacra iubirea, a.Ja cum ne-am
gandit noi, dar o ocrote§te: ocrofe$fe familia, pe copii, femeia, creafia lucratorului $i a
savantului, rezultatele muncii oneste, bunul. El incrimineaza minciuna, ticalo§ia de varia
feluri, reaua-credinfa, neonorarea cuvantului dat, la.Jitatea, tradarea, indecenfa, a§eaza
stavili urii .Ji du.Jmaniie. Dreptul modern fntemeiaza in formele sale normative cele mai
fnalte valori omene.Jfi: libertatea .Ji demnitatea noastra; o face cu luciditate practica,
.Jfiind masura concreta in care o poate face. Aceasta luciditate practica se nume.Jte
pruden/a, iar prudenfa este o fa/eta a fn(elepciunii. Fiind astfel, el constitute act de
cultura, angajat fn practica sociala este fapt de civilizafie; act rodnic de cultura, cu
diferenfe stilistice proprii, fapt semnificativ de civilizafie, cu antecedente ~·i continuari.
Acuza de imperfecfiune e inutila, critica imperfecfiunilor sale e izvor de perfectibilitate,
ca §i critica imperfecfiunilor tuturor creafiilor omene§ti. Nu trebuie sa uitam ca, in
fondul sau, dreptul modern intemeiaza cele mai fnalte aspirafii ale noastre: libertatea $i
demnitatea ".

DREPTUL are un caracter TSTORTC ~i SOCIAL. Ce inseamnii acest lucru?

1. Dreptul cre~te dintr-o realitate socialii ~i istorica.

2. Ca sa existe drept trebuie sa existe o societate, care la randul ei presupune ordine
~i organizare.
3. Societatea ~i dreptul sunt doua realitati inseparabile, complementare ~i reciproce.
Dreptul reprezinta o creatie, o constructie spirituala realizata in mod con~tient, pe
baza unei SCA RT de V ALORT.
Dreptul nu este un scop in sine, el are intotdeauna o finalitate pe care trebuie sa o
realizeze. Aceasta finalitate se nume~te ORDINE SOCIALA, care cuprinde:
- ordine economica,
- ordine politica,
- ordine juridica.
ORDTNEA juridica protejeaza componentele economice, politice ~i sociale in
conformitate cu SISTEMUL DE VALORT al societatii.
Cu alte cuvinte, orice norrnii juridica care este elaborata de catre puterea legiuitoare
trebuie sa fie in acord, in concordanta cu sistemul de valori existent.
Ce este SISTEMUL DE VALORI?
Trebuie sa raspundem la l'ntrebarile:
- Care sunt factorii care stabilesc sistemul de valori?
- Care este natura ~i continutul sistemului de valori?

274
 Teoria generala
a dreptului

Sistemul de VALORI se regase§te In dreptul pozitiv §i in Constitutie spun juri§tii

germani. Cu alte cuvinte, valorile se afla doar in ordinea juridica §i nicidecum in
societate.
Intr-o alta conceptie Esser - 1970 - valorile provin din societate §i din evolutia
acesteia.
0 prima precizare se impune: nu exista un drept natural ideal, absolut §i
suprapozitiv, imuabil §i valabil pentru toti oamenii in spatiu §i in timp. Nu a existat
niciodata un drept ideal, absolut §i etern.
A doua precizare: orice ordine juridica are o existenta istorica, adica relativa, fiind
In functie de conditiile istorico-sociale ale timpului §i spatiului sau, respectiv ale
civilizatiei in care se incadreaza societatea respectiva.
Dreptul este un fenomen de civilizatie, deci o realitate istorico-sociala. Pe cale de
consecinta, sistemul de valori trebuie sa fie de aceea§i natura. SURSA Sistemului de
valori nu se poate gasi intr-un drept natural, absolut §i abstract, ci in realitatea sociala
concreta a societatilor respective §i a dreptului lor.
A~a cum dreptul nu este absolut, nici sistemul de valori nu este absolut, el
evolueaza lmpreuna cu societatea.

Originea ~i natura sistemului de valori

0 prima conceptie (Henri Maine - 1860 - Londra) se refera la 3 faze, proprii
societatilor primitive, respectiv religia, morala ~i dreptul.
Societatile moderne nu cred in acele~i valori, ordinile lor juridice pot avea
finalitati diferite, iar sistemele lor de valori se deosebesc. Ele pot fi de origine religioasa
sau etica, pot fi revelate de profeti sau stabilite de personalitati charismatice, cum este
cazul sistemelor islamic ~i hindus. Ele pot fi de origine sociala §i pot rezulta din conceptii
etice pe care societatile respective le-au elaborat de-a lungul timpului. Ele pot rezulta din
conceptii morale ale unor categorii profesionale ce joaca un rol important in elaborarea
dreptului (cazul dreptului englez).
Valorile sunt relative, fiind dependente de conditiile istorice ale societatilor ce le
elaboreaza, adica de conceptiile fundamentale, caracteristice civilizatiei in care traie~te
societatea respectiva.
Valorile nu preexista societatilor ~i nici nu exista in sfera !or. Ele se nasc pe masura
ce societatile se organizeaza.
In societatile primitive, valorile sunt elaborate anonim, in numele stramo~ilor, al
fortelor supranaturale, de catre magicieni, preoti, vrajitori etc. Ele (valorile) devin tabuuri
sau reguli de comportament foarte stricte, impunandu-se colectivitatilor (triburi, uniuni de
triburi etc.) cu o forta irezistibila.
In societatile organizate, dinamice ~i deschise, valorile sunt de natura sociala, dar
compozite, ele cuprinzand elemente de natura religioasa, etica, morala, politica,
economica etc. In aceste societati apare con§tiinta juridica care se traduce prin actiunea
con~tienta a indivizilor de a adera clar la valorile fundamentale existente in societate.
Intrebarea care se pune este: CINE stabile~te care sunt valorile unei societati care
trebuie reglernentate de drept?

275
Costica Voicu

Un prim pas 1-a formulat Max Weber (1967) care a subliniat influenta determinanta
pe care unele grupuri de oameni sau de personalitati au avut-o asupra formarii dreptului.
Afirmatia sa se baza pe constatarea faptului ca, in diverse societati ~i in anumite perioade
de timp, ordinile juridice au fost formulate ori influentate in mare parte de ,,practicieni ai
dreptului" jurisconsulti ~i pretori In dreptul roman; judecatori ~i avocati in dreptul
englez).
Exemplul tipic ii reprezinta dreptul englez, opera a unui grup foarte restrans de
avocati ~i judecatori (8-15 la numar in intervalul anilor 1200-1800), recrutati initial din
randul fetelor biserice~ti. Ace~tia formau, practic, o casta profesionalii de practicieni care
detineau monopolul reprezentarii clientilor in fata Curtii Regale, din randul !or fiind ale~i
judecatorii. Mai tarziu (lnceput de secol XV) ace~tia detineau ~i monopolul formarii
juridice a juri~tilor cu ajutorul unei ucenicii practice.
Dreptul pe care 1-a elaborat aceasta casta a fost un drept cazuistic, foarte legat de
viata practica, un drept pragmatic, alcatuit din precedente ~i analogii, insa lipsit de
principii generale, f'ara sa aibii vocatia sistematizarii.
Revenind la SISTEMUL DE VALORI vom preciza functiile acestuia in societate:
- functia de a clarifica ~i consolida aspiratiile materiale ~i spirituale care nu sunt
resimtite in acela~i grad de catre membri societatii;
- functia de a elabora ~i a intari consensul, respectiv adeziunea indivizilor la
valorile fundamentale;
- functia de liant spiritual al societatii respective;
- functia de elaborare, de impunere a principiilor fundamentale care trebuie sa
guverneze ordinea sociala ~i pe osatura carora se organizeaza viata societatii;
- functia de a elabora principiile care vor guverna societatea In viitor.
El lumineaza calea viitorului ~i orienteaza evolutia societatii in ce prive~te ordinea
sa socialii.

Despre DREPT ~i IDEOLOGIE

Dreptul poate fi definit ca un ansamblu coerent de norme juridice cu caracter
obligatoriu, destinate sa reglementeze relatiile sociale in cadrul unei societati, sub
garantia unor sanctiuni in cadrul unei ordini legitime.
Dreptul exprima ~i serve~te o IDEOLOGIE, fiind profund influentat de natura
acesteia.
IDEOLOGIA a primit, ca termen, peste 700 de definitii (vezi UNESCO 1960).
Ea poate fi definita ca: ,, un complex de reprezentari, de credin{e ~·i de convingeri
privind sensul existenfei universului :ji influenfa sa asupra omului, care aspira sa fie
global prin viziunea sa despre lume, despre societate '5i om. Este un intreg coerent ~i
indivizibil, ce trebuie acceptat sau respins in totalitate. Adeviirafii destinatari ai
ideologiilor sunt masele" (Burdeanu - 1960).
ldeologia intemeiaza puterea politicii, ii orienteaza actiunea acesteia ~i reprezinta
cadrul necesar elaborarii dreptului.
Orice ideologie este organic legata de puterea politica. Fiecare ideologie pretinde
ca este unica, singura adevarata, ce nu poate fi discutata.

276
 Teoria genera/a
a dreptului

Tdeologiile nu au un caracter normativ. Statul este eel care, detinand puterea

politici'i, transformi'i in drept pozitiv proiectul model pe care il propun ~i 11 sustin
ideologiile.
Ideologiile politice fac ca dreptul si'i-~i piardi'i autonomia sa relativi'i, acesta
devenind instrumentul unei ideologii ~i al puterii politice care promoveazi'i acea ideologie.

Despre DATUL SOCIAL ~i CONSTRUITUL JURIDIC

Datul social inseamni'i SOCTETATEA, adici'i realitatea sociali'i ca sumi'i de
evenimente, fenomene, procese ~i sti'iri de lucruri existente intr-o anumiti'i perioadi'i de
ti mp.
Societatea este un creuzet in care diverse forte ~i interese fermenteazi'i, se infrunti'i
sau coopereazi'i intr-o manieri'i obscuri'i sau la vedere. Aceste forte ~i interese pot fi de
naturi'i materiali'i sau spirituali'i, fiind generate ~i intretinute de motivatii ~i scopuri
personale sau de grup, de ratiuni politice, religioase, ideologii sau economice.
Datul social (societatea sau realitatea sociali'i) reprezinti'i ri'idacina construitului
juridic, adici'i al ordinii juridice, al sistemului de drept edificat. Dreptul are misiunea de a
stabili juridic elementele care tin de realitatea economici'i, politici'i, spiritualii,
demografici'i, militari'i ~i juridici'i.
Dreptul este chemat sii elaboreze norme juridice ~i sii creeze institutii juridice care
trebuie si'i asigure institutional ~i functional structura ~i functionarea fieci'irei componente
a realitiitii sociale (a datului social).
Fiecare componenti'i a realiti'itii sociale (a datului social) furnizeazi'i problematica ~i
datele specifice, iar dreptul, odata preluandu-le, elaboreaza normele ~i institutiile juridice
pentru ca fiecare componenta sa poata functiona.

Despre statul social ~i statul de drept

In art. 1 (alin. 3) din Constitutia Romaniei se prevede: ,, Romania este stat de drept,
democratic .yi social... ". Termenul de ,,stat social" poate avea mai multe intelesuri. 0
prima intrebare care poate fi formulati'i este daca acest principiu reglementeazi'i numai
raporturile statului cu individul sau el impune statului anumite obligatii precise fata de
individ ~i societate.
Aceasta formula ,,stat social" stabile~te realizarea de ciitre stat a unui obiectiv,
acela de asigurare a echilibrului social ~i a dezvoltarii sociale. Principiul ,,statului social"
impune acestuia din urmi'i indeplinirea misiunii de asigurare a pi'icii ~i dreptatii sociale
care trebuie inraptuita printr-un proces complex de cornprornisuri, de cornpensatie, de
arrnonie ~i de unitate ~i solidaritate sociali'i, realizata dincolo de opozitiile grupurilor sau
claselor sociale.
Acest principiu stabile~te In sarcina statului o dubla misiune:
o prima misiune social-ordonatoare prin care statul joaca rolul de arbitru
neutru In caz de conflict slujind interesul ~i binele comµn;
o a doua misiune social-realizatoare prin care statul realizeaza binele
comun prin reforrne sociale adecvate. Aceasta obligi'i statul sa intervina
activ ori de cate ori este nevoie pentru infiiptuirea pi'icii sociale.

277
Costica Voicu = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = =

Din acest principiu se degaja doua indatoriri sociale:

cele ale intregului fata de partile sale, respectiv indatorirea statului de
prevedere, de existenta ~i de securitate sociala. Statul trebuie sa asigure
protectia sociala a indivizilor, trebuie sa-i ocroteasca, mai cu seama in
dorneniul economic;
cele ale indivizilor care trebuie sa aiba o conduita in acord cu dispozitiile
Constitutiei $i cu obiectivele dezvoltarii sociale.
Notiunea de stat de drept face trimitere la conceptul potrivit caruia numai dreptul
constituie fundamentul existentei ~i funqionarii statului. Consecinta este clara: orice
activitate a statului, oricare ar ft forrna, functia ~i continutul, este subordonata dreptului.
Raportul dintre statul de drept ~i statul social trebuie inteles ca unitate a doua
elernente cornplernentare. Obiectivul statului social nu trebuie realizat deciit cu mijloacele
~i formele dreptului.
Principiul ,,statului social" confirma ideea ca statul cre~te din societate ~i cu
societatea (Constantinesco - 1982).
Astazi, mai mult deciit oriciind, asistam la intensificarea dialogului dintre sistemul
de drept anglo-american ~i sistemul de drept european-continental (romano-germanic ).
Ideea centrala in jurul careia graviteaza acest dialog o reprezinta capacitatea guvernarilor
de a mentine sistemele de drept pe coordonatele asigurarii respectarii drepturilor ~i
libertatilor fundamentale ale omului (dreptul la viatii, la educatie, la munca, la ocrotirea
sanatatii, la un rnediu lnconjurator sanatos, dreptul la viata intima, dreptul la libera
circulatie etc.).
Tdeea de justitie ~i de dreptate reprezinta osatura pe care trebuie reconstruit
sistemul de drept modern, care trebuie sa identifice solutii la noua realitate a inceputului
de mileniu. Traim in eel mai contrastant inceput de secol: 20 la sutii din cei 6 miliarde de
locuitori ai planetei traiesc cu mai putin de un dolar pe zi; 600 de milioane de oameni nu
au domiciliul stabil, iar 1,4 miliarde nu au acces la curent electric, apa potabilii ~i
canalizare. Astazi, cele 400-500 de persoane cele mai bogate ale planetei dispun de o
avere superioara celei pe care o detine aproape jumatate din populatia globului. Problema
adiincirii prapastiei dintre bogati ~i saraci nu este, in ultima analiza, de natura economica
~i politica de vreme ce repartitia veniturilor depinde exclusiv de puterea politica Gohn K.
Galbrait).
Pentru cea mai mare parte a populatiei globului, globalizarea lnseamna
globalizarea indoielii in privinta binefacerilor acesteia, globalizarea starii de nelini~te
generata de incoerenta, de exacerbarea egoismului, a rolului pietii ~i a banului.
Globalizarea, ca fenomen complex, genereaza modificari esentiale in campul de
actiune al dreptului. Tntr-un asemenea context dinarnic ~i cu implicatii la scara planetara
constatam disponibilitatea de dialog intre marile sisteme de drept, dialog care genereaza
opinii ~i concepte diametral opuse. Ne aflam in punctul in care ideea centrala o reprezinta
capacitatea sistemelor de drept de a se adapta unor realitati sociale esential diferite de
perioadele anterioare. Cu alte cuvinte, este vorba de viteza de reacjie ~i de evolutie a
dreptului fata de datul social, In primul rand fata de viteza cu care evolueaza lumea
afacerilor.

278
 Teoria genera/a
a dreptului

Dat fiind faptul ca sisternul de drept anglo-american dispune deja de o experientii

considerabilii in reglementarea ~i gestionarea juridicii a provociirilor globaliziirii ~i a
elementelor ce tin de securitatea economica ~i securitatea sociala, consideram ca fiind
fireascii presiunea pe care acest sistem de drept o exercitii, in primul rand, asupra
sistemului de drept european continental (romano-germanic).
Ne afliim In prim proces de preluare ~i implementare in dreptul european a unor
concepte, proceduri ~i institutii juridice care revolutioneazii domenii, precum:
• prevenirea ~i combaterea criminalitati organizate;
• lupta impotriva terorismului ~i a finantarii acestuia;
• prevenirea fenomenului de spiilare a banilor;
• institutia riispunderii penale a persoanelor juridice;
11 echilibrul probelor (inversarea probei);
• institutia negocierii In cadrul procesului penal;
11 constructia parteneriatului public-privat in prevenirea ~i combaterea
criminalitatii;
• conceptul de justitie privatii;
• institutia j uridicii a confisciirii averii in procesul penal;
• procedurile de autoapiirare (autoprotectie) sau dispozitivele de alertii
antifraudii (WHISTLE BLOWING) obligatorii pentru agentii economici;
• reglementarea normativii a tehnicilor moderne de investigare a
criminalitiitii;
• construirea unor subramuri de drept care sii reglementeze dreptul
informatiilor, dreptul penal al afacerilor, dreptul penal al mediului
1nconjuriitor, dreptul penal al concurentei, dreptul proprietatii intelectuale;
• o nouii reglementare a principiului contradictorialitiitii in materie penalii;
• revizuirea sistemului probator 1n conditiile criminalitatii informatice, a
bioterorismului ~i cyberterorismului;
• abordarea unitarii a corelatiei lntre drept ~i biotehnologie;
• reglementarea unitara a conceptului de secret profesional in materia
afacerilor economico-financiare, al pietei de capital ~i operatiunilor
bancare;
11 realizarea unui echilibru intre sanctiunile penale ~i cele administrativ-
contraventionale (depenalizare) in scopul asiguriirii respectului fata de lege
~i al proportionalitatii in aplicarea sanctiunilor;
• elaborarea unui drept bursier fundamentat pe garantia pe care acesta o
asigurii investitorilor in sistemul financiar mondial;
• constructia dreptului cosmopolitan care sii defineascii ~i sa protejeze
valorile umanitare de baza care pot intra In conflict cu legile nationale prin
stabilirea unor standarde de bazii sau limite pe care, un agent politic nu le
poate inciilca, nici chiar reprezentantul guvernului sau statului. Elementele
de structura ale dreptului comunitar ar putea fi: dreptul riizboiului, dreptul
umanitar ~i dreptul mediului.

279
Costica Voicu

Filozofia care guvemeaza acest dialog sau confruntare a marilor sisteme de drept
trebuie sa se J:ntemeieze pe reconsiderarea, redefinirea ~i repozitionarea statului-natiune, a
carei forta este data de forta institutiilor sale. Noua realitate impune declan~area
procesului de reconstructie a statelor. Statul national este cu adevarat putemic daca are
abilitatea de a construi noi institutii, de a le reconstrui pe cele existente, de a crea ~i aplica
legi In consens cu noua realitate.
Opera de reconstructie institutionala ~i de profunda reformare juridica, de
modernizare in general, impusa de o realitate exterioara obiectiva, trebuie combinata cu
profunda intelegere a realitatii interioare statului national, marcata de constrangeri, de
obiceiuri, mentalitati, norme ~i conditii locale.
Este unanim acceptata ideea ca domeniile cele mai dificile de reconstruit ~i
modernizat sunt: justitia (dreptul), lnvatamantul (educatia) ~i administratia publica
(inclusiv aplicarea dreptului).
Un aspect important in elaborarea ~i fortificarea unei culturi pentru reformarea ~i
modernizarea institutiilor, precum ~i in reconfigurarea dreptului 11 reprezinta rolul
doctrinei juridice. Doctrina juridica anglo-americana se articuleaza cu doctrina politica,
economica ~i sociala cautand solutii la o realitate sociala tot mai dinamica ~i cornplexa.
Ea se impune prin pragmatism, prin suplete, prin acceptarea cornpromisurilor pe care le
genereaza nevoia de guvernare eficienta axata pe asigurarea echilibrului social.
Doctrina juridica sustine, cu argumente extrase din realitatea sociala, faptul ca intr-o
societate democratica exista trei componente fundamentale:
• guvernarea (ansamblul institutiilor statului);
• societatea civila (ansamblul structurilor neguvernamentale);
• sectorul privat (indivizii ~i actorii economici privati).

Fiecare componenta i~i ordoneaza ~i promoveaza propria cultura orientata pentru

atingerea scopurilor propuse, a intereselor celor pe care le reprezinta (institutii,
organizatii, indivizi, actori economici).
Functia esentiala a dreptului o reprezinta promovarea ~i apararea a dona
concepte: a interesului ~i a increderii.
Doctrinele, nu numai cele pur juridice, incearca sa defineasca statul national ~i sa
reclasifice functiile acestuia.
in acest, efort, evident dificil ~i, oricand contestat, doctrina porne~te de la
constatarea ambivalenfei cetateanului modern ~i a sectorului privat.
Cetateanul modern ~i sectorul privat vor, in acela~i timp, sa se protejeze de stat, pe
care-I acuza de o excesiva intruziune In intimitatea persoanei, precum ~i In zona afacerilor
private, dar sa ~i fie protejati de catre stat. Individul ~i sectorul privat acuza statul pentru
ca le limiteaza initiativele ~i interesele, ca submineaza astfel lncrederea; critica birocratia
excesiva ~i lipsa de transparenta a afacerilor publice, coruptia ~i privilegiile functiilor
publice, comertul cu functia publica ~i clientelismului.
Tn acela~i timp, individul ~i sectorul privat cer statului sa garanteze securitatea ~i
pacea sociala necesare valorificarii drepturilor libertatilor constitutionale. Tot ei cer
statului sa-i ocroteasca In situatiile de criza aparute In societate.

280
 Teoria generalii
adreptului

Cu alte cuvinte, functioneaza sloganul ,,privatizafi projzturile $i socializafi

pierde~ile" sau, intr-o fonna neacademica,, lasafi-ne in pace, dar ocupa/i-va de noi ".
In nici un tip de stat nu a existat un raport lini~tit intre individ ~i stat.
Individul oscileaza intre doua limite: prea mult stat (omniprezenta ~i omnipotenta
statului) ~i nu destul stat (statul slab, ascuns sub o birocratie care nesocote~te obligatiile
minime pe care acesta le are).
Statul este acuzat pentru ca, fiind omniprezent ~i omnipotent, genereaza ~i
amplifica procesul de decapitalizare normativa, eliminand din normativitatea sociala
acele norme de morala ~i de credinta ce asigurau coeziunea familiei ~i comunitatilor ~i
punand in locul lor norme juridice, evident obligatorii ~i sanctionatorii, atipice pentru
asemenea constructii (familia, comunitatea).
Exista diferenfe de abordare a procesului de reformare ~i modernizare a societatii
intre cele doua doctrine apartinand sistemului anglo-american ~i european-continental.
Robert Kagane (Despre paradis $i putere 2005) mentiona: ,, abordarile Americii
$i Europei privind lumea in care traim sunt divergente. Ele nu au a cultura strategica
comuna. Mesajul Europei il reprezintafor/a legii $i nu legeaforfei".
Doctrina anglo-americana, difuzata sub egida Bancii Mondiale, fixeaza
urmatoarele functii ale statului:
a) functii minimale, care acopera urm.atoarele domenii:
- apararea statului,
- protectia proprietatii,
- asigurarea sanatati publice,
- protejarea saracilor,
- managementul macro-economic.
b) funcfiile intermediare, care acopera domeniile:
- lnvatamantul ~i educatia,
- asigurarile sociale, alocatiile familiale, ~omajul,
- reglementarea serviciilor, a monopolurilor ~i financiare.
c) funcfiile activiste, care acopera domeniile:
- coordonarea activita!ilor private ~i dezvoltarea pietelor,
- sustinerea initiativelor de grup,
~ redistribuirea avutiei.
In virtutea celor trei functii, statul national poate:
• sa elaboreze ~i sa aplice legi modeme ~i eficiente;
• sa administreze eficient, cu minimum de birocratie;
• sa controleze coruptia ~i traficul de influenta;
• sa impuna institutiilor statului un inalt nivel de responsabilitate.
Am fi tentati, in lumina celor scrise mai sus, sa dam crezare celor afirmate de G.
Soros (Criza capitalismului global - 1998): ,,principiul fundamental este ace/a ca
societatea $i statul nu sunt identice; statul ar trebui sa deserveasca societatea, nu sa a
guverneze. Statul nu trebuie sa fie dincolo de sfera de inddenfa a legii ".
Sau, altfel spus, omul trebuie sedus, nu obligat sa traiasca intr-o societate ordonata,
pentru ca ,, oamenii pot avea ordine Jara libertate, dar nu pot ave a libertate .fora ordine "
(S. Huntington).
================================================ 281
Costica Voicu =========================

Lumea noastra pe care o receptionam ca pe un amestec de promisiuni $i de

perspective nelini$titoare; de evolutii neprevazute, este o lume in care asistam la
glohlllizarea viciilor #nu " virtu/ilor.
Virtute a dreptului tine de un trecut prea indepartat pentru a mai putea fi repusa in
cadrul generos al conceptului de securitate juridica, absolut necesara securitatii generale a
societatii.
Insecuritatea juridica genereazii, insecuritate economica $i socialii, amplificand
starea de dezordine $i dezechilibru in cele mai sensibile componente ale realitatii sociale.
Insecuritatea juridica generatii de instabilitatea legislativa materializata in ,,intlafia
legislativa"$i supraincalzirea mecanismelor de legiferare, declan$eaza ~i intretine starea
de neincredere ~i nelini~te a operatorilor economici, dezorienteaza cetatenii care i~i pierd
reperele ~i nu au timp pentru a le atla pe cele noi. Efectul eel mai nociv ii reprezintii
instalarea unei stiiri de nedumerire ~i descumpanire a autoritatilor publice insarcinate cu
aplicarea dreptului nou elaborat, imprejurare care genereazii neincrederea cetatenilor in
justitie ~i compromiterea credibilitatii actiunii politice.
Dezvoltarea dreptului comunitar european ~i extinderea ariei sale de aplicare ca
urmare a reformelor institutionale care s-au realizat sau care vor trebui realizate in
Romania au condus la profunde modificari in toate sectoarele economiei $i a societatii
noastre In general, generand o proliferare de acte normative.
Astfel, potrivit datelor centralizate la Consiliul Legislativ, ritmul mediu anual a fost
de peste 1800 de acte normative adoptate in Romania, din acestea, mai mult de o treime
fiind deja abrogate, iar marea majoritate a suferit una sau mai multe interventii
substantiale de modificari ori completate. Acest lucru demonstreazii o insuficienta
elaborare a solutiilor, o insuficienta evaluare a implicatiilor acestora ~i superficialitate din
partea legiuitorului.
Securitatea juridicii se fundamenteaza pe douii axe: axa formalii pe care o
reprezintii calitatea legii ~i axa temporalii reprezentatii de previzibilitatea legii.
In studiul elaborat de Consiliul de Stat din Franta In anul 2006, intitulat
,. Securitatea juridica ~·i complexitatea dreptului" se consemneazii urmiitoarele: ,, Legea
este focuta pentru a impune, a interzice, a sancfiona. Ea nu este focuta a flecari, a crea
iluzii, a provoca ambiguita/i (ji decep{ii. Legea trebuie sa fie inteligibila prin claritatea,
precizia i}i coeren/a enunfurilor. Ea mai presupune (ji faptul ca regulile elaborate sa
dobandeasca fntreaga Lor forfa in contextul corpus-ului juridic in care ele sunt chemate
sa se integreze, fora a face ape! la prea multe dispozi/ii exterioare textului ".
Dreptul trebuie sa fie previzibil, adica solutiile juridice adoptate sa ramana relativ
stabile, situatie care protejeaza increderea pe care destinatarii actelor normative sunt
indreptatiti sii o aiba, eel putin pentru un anumit timp, In stabilitatea situatiilor
reglementate.
Nelini~tea dreptului genereaza nelini~ti profunde in societate, in actiunea ~i
speranta fiecarui cetatean. De la cetatean ~i de la societate se a~teapta. remediile care nu
pot fi exterioare sistemului de valori ce trebuie promovat de ciitre puterea legislativa,
puterea executiva ~i puterea judeciitoreascii.
Recomandarea este simpla: sa legiferlim mai pufin, dar sa legiferam mai bine.

282
 Teoria genera/ii
a dreptului

CAPITOLUL XVIII

Introducere in dreptul Uniunii Europene (U.E.)

1. Preliminarii

Dreptul Uniunii Europene (dreptul comunitar european) reprezintii ansamblul

normelor juridice elaborate sau recunoscute de autoritatile cu putere de legiferare ale
Uniunii Europene, care se aplicii institutiilor europene, statelor membre ale Uniunii
Europene, precum ~i persoanelor ftzice ~i juridice din aceste state.
Uniunea Europeanii reprezintii o uniune democraticii de state, ciireia statele
membre Ii atribuie competente pentru realizarea obiectivelor lor comune; ea este o
persoanii juridicii avand capacitatea de reprezentare pentru toate statele membre.
Uniunea Europeana poate ft caracterizata ca ,,federatia de state-natiuni", In sensul
unei structuri suprastatale care presupune conservarea statului national membru.
Functionarea U.E. se intemeiazii pe principiul egalitatii cetafenilor sai. Este cetiitean al
U.E. orice persoanii care are cetiitenia unui stat membru. Cetatenia U.E. adaugii cetateniei
nationale §i nu o inlocuie§te pe aceasta.
Functionarea U.E. se '.i'ntemeiazii pe principiul democrafiei reprezentative, In
sensul ca, cetiitenii sunt reprezentanti direct, in Parlamentul European. Statele membre
sunt reprezentate In Consiliul European de §efti !or de stat sau de guvern §i In Consiliu de
guvemele lor.

2. Funcfiile fundamentale ale U.E.

a) functia de coordonare a politicilor statelor membre pentru atingerea
obiectivelor comune;
b) funcfia de exercitare a competentelor ce i-au fost atribuite de ciitre statele
membre.
Intreaga activitate a U.E. se intemeiazii pe respectarea demnitatii umane, libertatii,
democratiei, egalitiitii, statului de drept, precum §i pe respectarea drepturilor omului.
Valorile comune statelor membre sunt: pluralismul, nediscriminarea, toleranta, justitia,
solidaritatea §i egalitatea intre femei §i biirbati.

3. Obiectivele fundamentale ale U.E.

a) promovarea pacii §i buniistarii popoarelor sale;
b) ofera cetatenilor sai un spatiu de libertate, securitate §i justitie, rarii frontiere
interne, In interiorul caruia este asiguratii libera circulatie a persoanelor, in corelare cu
miisuri adecvate privind controlul la frontierele exteme, dreptul la azil, imigrare, precum
§i prevenirea criminalitatii §i combaterea acestui fenomen;
c) instituie o piata interna, menitii sii asigure dezvoltarea durabila a Europei,
intemeiatii pe:
- cre§terea economicii echilibratii;

283
Costica Voicu

- stabilitatea preturilor;
- economie socialii de piata competitiva;
- ocuparea deplinii a foqei de muncii;
- progres social;
- nivel ridicat de protectie ~i de 1mbunatatire a calitatii mediului;
- promovarea progresului ~tiintific ~i tehnic;
- combaterea excluziunilor sociale ~i discriminarilor;
- promovarea justitiei ~i protectiei sociale, solidaritatea 1ntre generatii ~i
protectia drepturilor copiilor;
- promovarea coeziunii economice, sociale ~i teritoriale, precum ~i
solidaritatea intre statele membre;
- respecta bogatia diversitatii sale culturale ~i lingvistice ~i vegheaza la
protejarea ~i dezvoltarea patrimoniului cultural european;
- se instituie o uniune economica ~i monetara a carei moneda este euro.

d) respecta egalitatea statelor membre, identitatea lor nationalii, inclusiv in privinta

autonomiei locale ~i regionale;
e) securitatea nationala a fiecarui stat (mentinerea ordinii publice ~i apararea
securitatii nationale) ramane in responsabilitatea exclusiva a fiecarui stat membru.

4. Principiile fundamentale ale U.E. in domeniul exercitarii competenfelor

a) principiul atribuirii delimiteazii competentele U.E. ce i-au fost atribuite de
catre statele membre prin tratate, in scopul atingerii obiectivelor stabilite. In virtutea
acestui principiu, orice alta competenta neatribuita U.E. prin tratate, apartine statelor
membre;
b) principiul subsidiaritafii guvemeaza acele interventii ale U.E. in domenii care
nu sunt de competenta sa exclusivii. In temeiul acestui principiu, U.E. intervine numai
daca ~i in masura in care obiectivele actiunii preconizate nu pot fi realizate in mod
satisracator de statele membre nici la nivel central, nici la nivel regional ~i local, dar
datorita dimensiunilor ~i efectelor actiunilor preconizate, pot fi realizate mai bine la
nivelul U.E;
c) principiul proporfionalitafii garanteazii faptul ca U.E., in cadrul actiunilor sale,
nu depii~e~te ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor tratatelor;
d) principiul prioritafii consacrii prioritatea dreptului european asupra dreptului
intern al statelor membre.

5. Competenfele Uniunii Europene (U.E.)

Preliminarii
- U.E. poate legifera ~i adopta acte cu forta juridica obligatorie in cazurile in care,
prin tratate, ii sunt atribuite competenfa exclusiva. Statele membre pot elabora acte
normative cu putere de lege numai in cazul in care sunt abilitate de catre U.E. sau pentru
punerea in aplicare a actelor U.E.;

284
 Teoria generata
a dreptului

- U.E. ~i statele membre pot legifera ~i adopta acte obligatorii din punct de vedere
juridic in domeniile in care competenta este partajata;
- U.E. este competenta, In masura In care tratatele prevad acest lucru, sa
intreprinda actiuni de sprijinire, coordonare sau completare a actiunii statelor membre,
fara lnsa a impune dispozitii obligatorii;
Competenfele exclusive vizeaza urmatoarele domenii:
- uniunea vamala;
- stabilirea normelor privind concurenta necesara functionarii pietei interne;
- politica monetara pentru statele membre a caror moneda este euro;
- conservarea resurselor biologice ale marii in cadrul politicii comune privind
pescuitul;
- politica comerciala comuna;
- l'ncheierea de acorduri internationale, atunci cand acest lucru este prevazut lntr-un
act legislativ al U.E.
Competentele partajate se aplica in urmatoarele domenii:
- piata interna;
- politica sociala;
- coeziunea economica, sociala ~i teritoriala;
- agricultura ~i pescuitul, cu exceptia conservarii resurselor biologice ale marii;
-mediul;
- protectia consumatorului;
- transporturile;
- retelele transeuropene;
-energia;
- spatiul de libertate, securitate ~i justitie;
- obiectivele comune in materie de securitate in domeniul sanatatii publice.
Competentele speciale ale U.E. vizeaza domeniul politicii externe ~i securitatii
comune, inclusiv definirea politicii de aparare comuna.

6. Institutiile Uniunii Europene sunt:

- Parlamentul European;
-Consiliul European;
- Consiliul;
- Comisia Europeana;
- Curtea de Justitie a Uniunii Europene;
- Banca Centrala Europeana;
- Curtea de Conturi.

- Comitetul Economic ~i Social ~i Comitetul Regiunilor asista Parlamentul,

Consiliul ~i Comisia, avand roluri consultative.

a) Parlamentul European exercita, impreuna cu Consiliul, functiile legislativa ~i

bugetara

285
Costica Voicu

- este compus din reprezentantii cetatenilor din statele membre ale U.E., ale~i prin
vot universal direct, liber ~i secret, pentru un mandat de 5 ani;
- are in compunere un numar de membri ce nu poate depa~i 750 plus pre~edintele.
Numarul minim de parlamentari pentru fiecare stat membru este de 6, iar eel maxim de
96;
- alege pre~edintele Comisiei Europene;
- i~i alege un pre~edinte ~i un birou dintre membrii sai.
b) Consiliul European
- nu exercita functii legislative, avand drept misitine ,,sa ofere U.E. impulsurile
necesare dezvoltarii acesteia ~i ii define~te orientarile ~i prioritatile politice generale";
- este compus din ~efii de stat sau de guvern ai statelor membre, precum ~i din
pre~edintele sau ~i pre~edintele Comisiei Europene. Inaltul Reprezentant al U.E. pentru
afaceri externe ~i politica de securitate participa la lucrarile Consiliului European;
- se intrune~te de doua ori pe semestru la convocarea pre~edintelui sau, care poate
convoca ~i o reuniune extraordinara a Consiliului European;
- pre~edintele Consiliului European este ales de membrii Consiliului European cu
majoritate calificata, pentru un mandat de doi ani ~i jumatate, cu posibilitatea reinnoirii
mandatului o singura data;
- pre~edintele Consiliului European asigura reprezentarea externa a U.E. in
probleme referitoare la politica extema ~i de securitate comuna, rara a aduce atingere
atributiilor Inaltului Reprezentant al U.E. pentru afaceri externe ~i politica de securitate;
- pre~edintele Consiliului European nu poate exercita un mandat national.
c) Consiliul este o institutie a U.E. cu caracter permanent ~i lucrativ.
- exercita, impreuna cu Parlamentul European, functiile legislativa ~i bugetara;
- este compus din cate un reprezentant la nivelul ministerial al fiecarui stat
membru, imputernicit sa angajeze guvemul statului respectiv ~i sa exercite dreptul de
vot;
- are in structura un comitet al reprezentantilor permanenti ai guvemelor statelor
membre, care raspunde de pregatirea lucrarilor Consiliului;
- tot in structura Consiliului functioneaza Consiliul Afaceri Generale, care
urmare~te aducerea la indeplinire a masurilor adoptate, precum ~i un Consiliu Afaceri
Externe, care elaboreaza actiunea externa a U.E., in conformitate cu liniile strategice
stabilite de Consiliul European.
d) Comisia Europeana, reprezinta GUVERNUL Uniunii Europene, avand
urmatoarele atributii:
- promoveaza interesul general al U.E. ~i ia initiativele corespunzatoare in acest
scop;
- asigura aplicarea tratatelor, precum ~i a masurilor adoptate de institutii in temeiul
acestora;
-vegheaza la aplicarea dreptului U.E. sub controlul Curj:ii de Justitie a U.E.;
- executa bugetul ~i gestioneaza programele;
- exercita functiile de coordonare, executare ~i administrare, 'potrivit prevederilor
din tratate;

286
 Teoria genera/a
a dreptului

- actele legislative ale U.E. pot fi adoptate numai la propunerea Comisiei

Europene, cu exceptia cazului in care tratatele prevad altfel;
- mandatul Comisiei Europene este de 5 ani;
- raspunde In fata Parlamentului European, care poate adopta o motiune de cenzura
lmpotriva Comisiei Europene potrivit prevederilor tratatelor;
- pre~edintele Comisiei Europene este ales de Parlamentul European, la
propunerea Consiliului European, cu majoritatea calificata;
- este compusa din cate un reprezentant al fiecarui stat membru, precum ~i din
Tnaltul Reprezentant al U.E. pentru afaceri externe ~i politica de securitate;
- ca organ colegial, Comisia Europeana este supusa unui vot de aprobare al
Parlamentului European. Pe baza acestei aprobari, Comisia Europeana este numita de
Consiliul European.
e) Curtea de Justitie a Uniunii Europene are ca funcfie fundamentala
asigurarea respectarii dreptului In interpretarea ~i aplicarea tratatelor. Este formata din:
- Curtea de Justitie, compusa din cate un judecator din fiecare stat membru, fiind
asistata de avocati generali;
-Tribunalul cuprinde eel putin unjudecator din fiecare stat membru;
- Tribunale specializate.
Curtea de Justitie hotara~te cu privire la:
- actiunile introduse de un stat membru, de o institutie ori de persoane fizice sau
juridice;
- interpretarea dreptului Uniunii Europene sau validitatea actelor adoptate de
institutii, la solicitarea instantelor judecatore~ti nationale.

7. Izvoarele dreptului Uniunii Europene

a) Izvoarele originare sau principale cuprind normele juridice cuprinse In
tratatele Uniunii Europene;
b) izvoarele derivate cuprind normele juridice ce alcatuiesc actele juridice
adoptate de institutiile U.E. in exercitarea atributiilor ce le-au fost stabilite prin tratate.
Aceste acte juridice sunt:
- regulamentul european;
- directiva europeana;
- decizia europeana;
- recomandari;
-avize.
c) izvoare complementare cuprind principiile generale de drept incluse in
acordurile internationale incheiate de U .E. cu alte state sau organizatii internationale.

Regimul juridic al regulamentelor europene

- sunt acte juridice adoptate de institutiile U.E., care au aplicabilitate generala,
fiind destinate tuturor subiectelor de drept din spatiul U.E.;
- sunt obligatorii in totalitatea dispozitiilor lor;
- au aplicabilitate directa In toate statele membre;

287
Costica Voicu

- intra in vigoare, dupa publicarea lor in Jurnalul Oficial al U.E., la data prevazuta
expres in textul publicat, sau dupa 20 de zile de la publicare.

Regimul juridic al directivelor

- sunt acte juridice obligatorii pentru fiecare stat membru destinatar in atingerea
scopului pentru care sunt adoptate, dar care lasa la latitudinea autoritatilor nationale
ciirora le sunt adresate alegerea formei ~i mijloacelor necesare pentru atingerea
respectivelor scopuri;
- nu au forta generala: ele se comunica fiecarui destinatar, care are obligatia de a
lua toate masurile necesare pe plan intern pentru a aplica 1n mod corect toate prevederile
directivelor, rarii a avea posibilitatea sii facii aprecieri asupra fundamentiirii sau
oportunitatii directivei respective;
- lndeplinesc rolul de armonizare a legislatiei statelor membre.

Regimul juridic al deciziilor

- sunt acte juridice care se adreseaza unor subiecte de drept, altele decat statele
membre: In domeniul concurentei sunt destinate agentilor economici;
- pentru intrarea lor in vigoare, deciziile trebuie notificate destinatarilor in mod
obligatoriu;
- ele trebuie motivate in mod clar ~i pertinent;
- ele sunt obligatorii In totalitatea lor pentru destinatari.

Recomandarile ~i avizele adoptate de institutiile U.E. nu au caracter obligatoriu.

NOT A: statele membre trebuie sii intreprinda masurile de drept intern necesare
pentru a pune in aplicare actele obligatorii din punct de vedere juridic ale U.E.

8. Domeniile cooperarii judiciare

a) Cooperarea judiciara in materie civila este 1ntemeiata pe principiul
recunoa~terii reciproce a deciziilor judiciare ~i extrajudiciare, care presupune adoptarea
unor miisuri de apropiere a actelor cu putere de lege ~i a normelor administrative ale
statelor membre.
Se impun urmatoarele miisuri:
- recunoa~terea reciproca intre statele membre a deciziilor judiciare ~1
extrajudiciare ~i executarea acestora;
- comunicarea ~i notificarea transfrontalierii a actelor judiciare ~i extrajudiciare;
- compatibilitatea normelor aplicabile in statele membre in materie de conflict de
legi ~i de competenta;
- cooperarea in materie de obtinere a probelor;
- accesul efectiv la justitie;
- eliminarea obstacolelor din calea bunei desfii~urari a procedurilor civile, la
nevoie prin favorizarea, compatibilitatii normelor de procedurii civilii aplicabile In statelor
membre;

288
 Teoria genera/a
a dreptului

- dezvoltarea unor metode alternative de solutionare a litigiilor;

- sprijinirea formarii profesionale a magistratilor ~i a personalului dinjustitie.
b) Cooperarea judiciara in materie penala se lntemeiaza pe principiul
recunoa~terii reciproce a hotararilor judecatore~ti ~i a deciziilor judiciare $i include
apropierea actelor cu putere de lege ~i a normelor administrative ale statelor membre in
domeniile previizute in tratate.
Pentru facilitarea cooperarii, Parlamentul European ~i Consiliul pot elabora
directive prin care sa stabileasca norme minime care sa tina cont de diferentele existente
intre traditiile juridice ~i sistemele de drept ale statelor membre. Acestea se refera la:
- admisibilitatea reciproca a probelor intre statele membre;
- drepturile persoanelor in procedura penala;
- drepturile victimelor criminalitatii;
- definirea infractiunilor ~i a sanctiunilor In domenii ale criminalitatii de o
gravitate deosebita de dimensiune transfrontaliera ce rezulta din natura sau impactul
acestor infractiuni ori din nevoia speciala de a le combate pornind de la o baza comuna.
Domeniile criminalitafii sunt:
- terorismul;
- traficul de persoane ~i exploatarea sexuala a femeilor ~i copiilor;
- traficul ilicit de droguri;
- traficul ilicit de arme;
- spalarea banilor;
- coruptia;
- contrafacerea mijloacelor de plata;
- criminalitatea informatica;
- criminalitatea organizata.

Pentru combaterea infractiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale U.E.,
Consiliul poate sa hotarasca, prin regulament, infiintarea unui Parchet European, care va
avea competente ~i In domeniul combaterii criminalitatii grave de dimensiune
transfrontaliera.
c) Cooperarea politieneasca implica toate autoritatile competente din statele
membre, inclusiv serviciile de politie, serviciile vamale ~i alte servicii specializate de
aplicare a legii, in domeniul prevenirii sau al depistarii ~i al cercetarii infractiunilor. In
acest scop, Parlamentul European ~i Consiliul pot hotari reglementarea urmatoarelor
activitati:
- colectarea, stocarea, prelucrarea ~i analizarea informatiilor in domeniu, precum ~i
schimbul de informatii;
- sprijinirea formarii profesionale a personalului, precum $i cooperarea privind
schimbul de personal, echipamente $i cercetare criminalistica;
- tehnicile comune de investigare privind depistarea unor forme grave de
criminalitate organizata.
Cele doua institutii stabilesc, prin regulament, structura, functionarea, domeniul de
actiune ~i atributiile EURO POL, astfel:

289
Costica Voicu

- modalitiitile de colectare, stocare, prelucrare $i analizarea informatiei, precum $i

schimbul de infonnatii transmise in special de autoritatile statelor membre sau de tiiri ori
autoritati terte;
- coordonarea, organizarea ~i realizarea de actiuni de cercetare ~i operative,
des:fii~urate fmpreuna cu autoritiitile competente ale statelor membre sau fn cadrul unor
echipe comune de cercetare si, dupii caz, in colaborare cu EUROJUST.
- orice actiune cu caracter operativ a Europol trebuie desfii~uratii in cooperare cu
autoritatile statului sau ale statelor membre al ciiror teritoriu este implicat $i cu acordul
acestora. Aplicarea miisurilor coercitive este In sarcina exclusivii a autoritiitilor nationale
competente.

Despre raportul intre dreptul international, dreptul comunitar european

~i dreptul intern

in abordarea acestei probleme vom porni de la prevederile Constitutiei Romaniei,

adoptatii prin referendum la 19 octombrie 2003.
Articolul 11, intitulat ,,Dreptul international ~i dreptul intern" stipuleaza:
(1) Statul roman se obligii sa lndeplineascii lntocmai $i cu bunii-credintii obligatiile
ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
(3) in cazul in care un tratat la care Romania urmeazii sii devinii parte cuprinde
dispozitii contrare Constitutiei, ratificarea lui poate avea loc numai dupii revizuirea
Constitutiei.
Articolul 148, intitulat ,,Integrarea in Uniunea Europeanii" stipuleazii:
(2) ,,Ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor Constitutive ale Uniunii Europene,
precum ~i celelalte reglementiiri comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fatii de
dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
Prima constatare ce se degajii din textele citate se referii la faptul ca numai tratatele
ratificate de Parlamentul Romiiniei prin lege distinctii fac parte din dreptul intern, avand
forta juridica specifica legii. Reglementiirile comunitare cu caracter obligatoriu adoptate
de institutiile Uniunii Europene au prioritate fatii de dispozitiile contrare din dreptul
intern.
Drept urmare, Romania are obligatia de a transpune In dreptul intern directivele,
deciziile $i regulamentele comunitare. Acest lucru este stipulat In art. 249C din Tratatul
de la Lisabona care prevede: ,,statele membre iau toate miisurile de drept intern necesare
pentru a pune In aplicare actele obligatorii din punct de vedere juridic ale Uniunii".
Exemplificari
Guvernul Romiiniei a adoptat la 30 aprilie 2008, Ordonanta de Urgentii nr. 53
privind modificarea ~i completarea Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea ~i sanctionarea
spiiliirii banilor, precum ~i pentru instituirea unor miisuri de prevenire ~i combatere a
finantiirii actelor de terorism (publicatii In Monitorul Oficial nr. 333/30.04.2008). Tn
preambulul acestui act normativ sunt previizute urmiitoarele:

290
 Teoria generala
a dreptului

- obligatiile ce revin Romaniei ca urmare a angajamentelor asumate in cadrul

Tratatului de aderare la Uniunea Europeana;
- necesitatea de a transpune in legislatia interna Directiva 2005/60/CE a
Parlamentului European ~i a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea
utilizarii sistemului financiar In scopul spalarii banilor ~i finantarii terorismului ~i
Directiva 2006/70/CE a Comisiei Europene din 1 august 2006 de stabilire a masurilor de
punere in aplicare a Directivei 2005/60/CE;
- intrucat termenul limita de implementare pentru toate statele membre a fost 15
decembrie 2007, neexistand derogari pentru noile state;
- necesitatea adoptarii unor masuri privind aplicarea Regulamentului
Parlamentului European ~i al Consiliului nr. 178112006.
In baza celor invocate in preambul, Guvernul Romaniei a adoptat Ordonanta de
Urgenta nr. 53/2008 care transpune in dreptul intern dispozitiile dreptului comunitar
european. Cu alte cuvinte, nu sunt preluate ~i transpuse in integralitatea lor actele
legislative ale Uniunii Europene, ci numai acele dispozitii care nu sunt prevazute fn
dreptul intern.

291
Costica Voicu

CAPITOLULXIX

DREPTUL SI STATUL iN AMERICA

l. Scurt istoric
Istoria poporului american este legata de numele lui Cristofor Columb, temerarul
navigator italian, care, angajat In serviciul reginei Tsabela a Spaniei, a traversat Oceanul
Atlantic ~i a descoperit Lumea Noua, in anul de gratie 1492. Acesta constituie momentul
in care incepe cea mai putemica migratie, neintrerupta pana astazi, prin care sute de mii
de oameni din zeci ~i zeci de state de pe lntreg globul s-au lndreptat spre Lumea Noua cu
speranta unei vieti mai bune.
America avea sa devina leaganul poporului american. Un popor raurit prin efortul
~i inventivitatea celor veniti din toate partile lumii, care ~i-au dorit sii lupte pentru a riizbi
~i a reu~i, pentru a inlocui existenta umilitoare traita in tarile de origine cu o viata liberii ~i
prospera.
Primii imigranti erau spanioli (preoti ~i misionari catolici, functionari, tarani,
negustori, me~te~ugari ~i membri ai straturilor inferioare ale nobilimii).
Cea mai prolificii sursa pentru popularea Americii a constituit-o Marea Britanie,
astfel ca, In mai putin de 150 de ani, populatia de origine britanica depa~ea 3 milioane.
in Virginia, prima colonie britanica, au fost trimi~i, inca din anul 1607, cautatorii
de aur ~i persoanele cu condamnari penale, iar mai apoi agricultorii, meseria~ii ~i
pelerinii. Este cunoscut episodul celor 40 de puritani englezi care, oprimati de biserica
anglicana, s-au lmbarcat pe vaporul Mayflower ~i, acostand '.i'n America, au fondat aici eel
mai vechi ora~ din Noua Anglie (statul Virginia) ~i prima colonie engleza pe pamant
amen can.
Puritanii nu erau doar purtatorii ~i predicatorii unei doctrine religioase; ei au adus
in America idei ~i teorii extrem de modeme despre democratie ~i republica.
La inceputul secolului al XVII-lea litoralul estic al Americii de Nord a devenit,
aproape in intregime, o provincie engleza. In acele vremuri se acceptase ideea ca
tinuturile din Lumea Nouii sa apartina primei natiuni europene care le descoperise.
Anglia a desemnat, in teritoriile descoperite, guvematori trimW de la curtea regala,
care concentrau puterea politica ~i civila, sub controlul coroanei britanice.
in America s-au organizat la inceput comunele, apoi comitatele care reunite au
constituit statul, iar mai tarziu statele au realizat Uniunea de State.
Tn anul 1775 a izbucnit razboiul intre coloniile engleze din America ~i Marea
Britanie, care se va termina abia dupa ~ase ani. Cele 13 colonii britanice, in~irate de-a
lungul tarmului estic al Americii ~i-au declarat independenta fata de Anglia la 4 iulie
1776, prin Declaratia de Independenta de la Philadelphia. In plin razboi de independenta,
in anul 1777, coloniile care se numeau Statele Unite ale Americii, au redactat un acord
care le reunea intr-o natiune. Numit ,,Articole ale Confederatiei ~i Uniunii Perpetue"
acordul a fost semnat oficial in luna iulie 1778.

292
 Teoria generala
a dreptului

Articolele Confederatiei stipulau o asociatie lipsita de orice constrangere intre

state, instituiau un guvern federal cu puteri foarte !imitate. In problemele critice, cum erau
apararea, veniturile publice ~i comertul, guvernul federal era supus vointei adunarilor
legislative ale statelor componente ale federatiei. Aceasta situatie nu era de natura sa
asigure stabilitate ~i vigoare federatiei in mai putin de ~ase ani slabiciunile Confederatiei
erau evidente pentru toata lumea. Noua natiune se apropia, din punct de vedere politic ~i
economic, de haos. Aceasta situatie complexa a determinat trecerea la elaborarea
Constitutiei Statelor Unite.

2. Constitutia Statelor Unite ale Americii - a fost adoptata oficial la 4 martie

1789 ~i reprezinta instrumentul central al sistemului american de guvernamant ~i legea
suprema a tarii. Timp de peste 200 de ani ea a calauzit evolutia institutiilor
guvernamentale ~i a asigurat baza pentru stabilitate politica, libertate individuala,
dezvoltare economica ~i progres social.
Constitutia americana este cea mai veche constitutie a lumii, aflata incii i'n vigoare,
ea servind drept model pentru multe alte constitutii. Rezistenta In timp a Constitutiei este
data de simplitatea ~i flexibilitatea ei. Destinata initial sa ofere un cadru pentru
guvernarea a 4 milioane de oameni din 13 colonii foarte diferite, prevederile sale de baza
au fost atat de judicios concepute incat, cu numai 26 de amendamente, ea serve~te acum
nevoilor a peste 240 milioane de locuitori in 50 de state, la fel de deosebite intre ele ~i
care se intind de la Atlantic la Pacific.
Preambulul Constitutiei este redactat in urmatorii termeni: ,,Noi, cetatenii Statelor
Unite, pentru a forma o cat mai perfecta uniune, pentru stabilirea dreptatii, pentru
asigurarea lini~tii interne ~i apararii publice, pentru promovarea proprietatii generale ~i
protejarea binecuvantarilor libertatii pentru noi ln~ine ~i posteritate, decretam ~i
promulgam Constitutia de fata pentru Statele Unite ale Americii". Primul scop al
Constitutiei a fost acela de a crea un Guvern solid, liber ales, care sa receptioneze
nemijlocit vointa poporului.
Primul Pre~edinte al Statelor Unite ale Americii a fost ales in unanimitate, George
Washington.
Constitutia Statelor Unite ale Americii se autodefine~te drept ,,Legea Suprema a
Tarii", ceea ce inseamna ca atunci cand constitutiile statelor sau legile votate de adunarile
legislative ale acestora, intra in conflict cu Constitutia federala, ele devin nule.
Deciziile adoptate de Curtea Suprema de Justitie pe parcursul celor doua secole au
confirmat ~i au intarit suprematia Constitutiei.
Principiile constitufiei americane
a) principiul federalismului desemneaza faptul ca Statele Unite ale Americii
constituie o Uniune indestructibila de state independente. Statele membre sunt
independente in aria !or, dar, adoptand Constitutia, ele au renuntat la dreptul de a parasi
Uniunea ~i au recunoscut acesteia dreptul de le reprezenta in afara Puterile Uniunii sunt
limitate, formulate ~i definite foarte riguros, regula fiind aceea ca toate puterile in stat
apartin statelor-membre, care sunt adevarate titulare ale puterilor in stat.

293
Costica Voicu =========================

Nu exista un ,,centru" care sa conduca $i sa controleze viata locala $i activitatile statelor

componente ale Uniunii, acestea des:fa$urandu-se potrivit legislatiilor proprii.
b) principiul separarii puterilor este eel care fragmenteaza puterea statului In
trei segmente distincte: puterea legislativa, cea executiva $i puterea judecatoreasca.
Tmportanta este precizarea (principle of cheks and balances) privind cooperarea $i
controlul mutual al puterilor in stat, un principiu specific american.
c) principiul suprematiei Constitutiei, probeaza faptul ca prevederile
Constitutiei $i legile votate in conformitate cu articolele ei $i conventiile incheiate de
catre pre~edinte $i aprobate de Senat se afla deasupra tuturor celorlalte legi, acte
executive $i regulamente.
d) principiul guvernarii limitate cuprinde in esenta sa garantia ca orice tentativa
de a uzurpa puterea sau de a o exercita abuziv este blocata.
e) principiul egalitatii totale in fa fa legii a persoanelor $i a statelor componente
federatiei. Toate statele sunt egale, nici unul neputand beneficia de tratament preferential
din partea guvernului federal. Guvernul fiecarui stat in parte, precum $i guvernul federal,
trebuie sa fie democratic, autoritatea finala fiind detinuta de catre cetateni.
f) principiul garantarii drepturilor umane fundamentale este pus in evidenta
de faptul ca prime le l 0 amendamente aduse Constitutiei, in primii doi ani de la adoptarea
acesteia, sunt cunoscute ca Declaratia Drepturilor Omului (libertatea religioasa, a
cuvantului $i a presei, dreptul la adunari pa$nice $i dreptul de a face ape! la guvern pentru
ultragii; dreptul cetatenilor de a purta arme; trupele armate nu vor ft lncartiruite In
locuinte :Cara acordul proprietarului; individul este aparat impotriva perchezitiilor
nejustificate, arestarilor $i confiscarii proprietatilor etc.).
g) principiul potrivit caruia forma de guvernamant national poate fi schimbata
prin mijloacele stipulate de Constitutie.
h) principiul potrivit caruia Constitutia poate ft amendata atunci cand realitatea
social-politica, economica-spirituala a Americii impune adoptarea unor reguli juridice
obligatorii. Amendamentele la Constitutie, ulterioare Declaratiei Drepturilor Omului,
confirma principiul ca, atunci cand o problema reprezinta importanta, aceasta i$i gase$te
reglementare. Sustinerea o gasim in amendamentul al 22-lea, care limiteaza pre~edintia la
doua mandate, al 26-lea amendament care fixeaza dreptul de vot la varsta de 18 ani.

3. Puterea legislativa
Articolul I al Constitutiei acorda puterea legislativa Congresului, impartit in doua
camere, respectiv Senatul $i Camera Reprezentantilor.
Constitutia cere ca senatorii americani sa aiba o varsta de eel putin 30 de ani, sa fie
cetateni ai Statelor Unite de eel putin 9 ani, $i de 8 ani rezidenti ai statelor in care sunt
ale$i.
Membrii Camerei Reprezentantilor trebuie sa aiba eel putin 25 de ani, sa fie
cetateni ai Statelor Unite de 7 ani $i rezidenti ai statelor care-i trimit in Congres.
Fiecare stat are dreptul la doi senatori. Numarul de membri ai Camerei
Reprezentantilor depinde de numarul de locuitori ai fiecarui stat, ace$tia fiind ale$i a data

294
 Teoria genera/ii
a dreptului

la doi ani, iar senatorii pe termen de ~ase ani, cu precizarea cii la fiecare doi ani o treime
din Senat candideaza in alegeri.
Puterile Congresului sunt consernnate in sectiunea a opta a primului articol din
Constitutie:
sa impuna ~i sii perceapii impozite;
- sa imprumute bani pentru fondurile publice;
sa conceapa reguli ~i reglernentari care sa guverneze comertul lntre statele
federatiei ~i tarile vecine;
sa conceapa reguli unitare pentru naturalizarea cetatenilor striiini;
sa bata moneda, sii-i stabileasca valoarea ~i sii aiba in vedere pedepsirea
falsificatorilor;
sa stabileascii etaloane ~i masuratori;
sa stabileasca oficii ~i cai po~tale;
sa elibereze patente ~i drepturi de autor;
sii puna bazele unui sistem de tribunale federale;
sa pedepseasca pirateria;
sa declare razboi;
sa organizeze ~i sa intretina armata;
sa asigure o flota militara;
sa solicite garda nationala pentru aplicarea legilor federale, curmarea ilegalitiitilor
sau respingerea atacurilor din partea unor puteri straine;
sa conceapa toate legile necesare aplicarii Constitutiei.
Pre~edintele Senatului este considerat de drept vicepre~edintele Statelor Unite.
La inceputul fiecarui nou Congres, membrii pa1iidelor politice aleg responsabili ai
diferitelor sectiuni ale Congresului, precum ~i alti functionari care se ocupa de fluxul
normal al legislatiei propuse.
A~adar, in Senat ~i in Camera Reprezentantilor functioneaza un numar de comitete
(16 in Senat ~i 22 in Camera Reprezentantilor) specializate pe cele mai importante
domenii ale legislatiei: afaceri externe, aparare, biinci, agricultura, comert, transporturi
etc. Practic, orice proiect de lege, pentru a ajunge sii fie discutat in cele doua camere ale
Congresului, trebuie sa fie aprobat de cornitetul specializat.
Cetatenii ~i organizatiile sociale pot sugera legi membrilor Congresului. Dupa
introducerea intr-una din camere, proiectul de lege este trimis comitetului de resort, care,
in majoritatea cazurilor, programeaza o serie de audieri publice ce dau posibilitatea
prezentiirii de opinii de catre persoane care sprijina sau se opun legislatiei respective.
Atunci cand comitetul apreciaza ca proiectul de lege este suficient de fundamentat,
II supune spre dezbatere deschisa in Camera respectivii. Dupa dezbateri, proiectul se
aprobii de catre Camera sau se respinge. Proiectul votat de o Camera este trimis celeilalte
Camere pentru dezbatere. Odata votat de ambele Camere, proiectul este trimis pentru
promulgare pre~edintelui SUA (acesta are posibilitatea de a-1 semna sau de a-1 respinge
prin veto).
In afara functiei legislative, Congresul este imputernicit de Constitutie sa efectueze
investigatii.

295
Costica Voicu

Puterea de investigatie este acordata comitetelor permanente, comitetelor speciale,

sau comitetelor compuse din membrii ambelor camere.
Tnvestigatiile sunt efectuate pentru obtinerea de informatii necesare elaborarii de
catre Congres a unor viitoare legi ~i pentru a verifica eficienta legilor deja votate.
Activitatea de investigare a Congresului reprezinta un mijloc important de
informare a cetatenilor ~i de a atrage atentia publicului asupra problemelor nationale.
Dintre numeroasele metode folosite de Congres pentru a intluenta puterea
executiva, cea mai eficienta s-a dovedit metoda supravegherii. Americanii spun foarte
simplu: supravegherea este cea care previne risipa ~i frauda, protejeaza libertatile
cetatene~ti ~i drepturile individuale, garanteaza actiunea fortelor executive potrivit legilor,
evalueaza activitatea puterii executive.
De-a lungul timpului, puterea de supraveghere a Congresului a contribuit la
schimbarea unor politici, asigurarea de controale asupra puterii executive, eliberarea din
functie a unor demnitari.
' In anul 1949, de exemplu, in urma investigatiilor efectuate de comisiile speciale ale
Senatului, au fost dezvaluite cazuri de coruptie in randul inaltilor demnitari din Guvernul
Truman, hotarandu-se reorganizarea unor agentii guvernamentale ~i formarea unei
comisi} permanente la Casa Alba pentru cercetarea coruptiei in Guvem.
Jn anul 1973, investigatiile Congresului In cazul Watergate au demascat
oficialitatile de la Casa Alba care ~i-au folosit ilegal pozitiile in scopul obtinerii unor
avantaje politice (interceptari ilegale ale unor convorbiri telefonice). Ca urmare,
pre~edintele Richard Nixon a fost nevoit sa demisioneze.

4. Puterea executiva
in Statele Unite ale Americii, ~eful puterii executive, ~eful guvernului federal este
Pre~edintele.
Constitutia cere ca pre~edintele sa se fi nascut cetatean american ~i sa aiba eel putin
35 de ani. Candidatii la pre~edintie sunt desemnati de partidele politice cu cateva !uni
lnainte de inceperea alegerilor prezidentiale, care sunt organizate la fiecare patru ani, in
ziua de marti ce urmeaza primei zile de !uni din luna noiembrie.
Modul de alegere al pre~edintelui este specific sistemului american:
locuitorii fiecarui stat nu voteaza direct pentru pre~edinte ~i vicepre~edinte;
cetatenii aleg o lista de delegati care ii aleg pe pre~edinte ~i vicepre~edinte.
Numarul acestor delegati este egal cu eel al senatorilor ~i membrilor Camerei
Reprezentantilor pe care fiecare stat ii are in Congres (~ase state au mai mult de 20
reprezentanti, California are 45, ~ase state au un singur reprezentant). Candidatul cu eel
mai mare numar de voturi in fiecare stat ca~tiga toate voturile electorale ale acelui stat;
delegatii (electorii) din cele 50 de state ~i Districtul Columbia (total 538
persoane) alcatuiesc Colegiul Electoral;
imediat dupa ce sunt ale~i de populatie, delegatii se intrunesc In capitalele
statelor ~i voteaza pentru candidatul cu eel mai mare numar de voturi in statele respective;
- pentru a fi declarat ca~tigator, un candidat la pre~edintie, trebuie sa intruneascii
un numar de 270 de voturi.

296
 Teoria generala
a dreptului

Mandatul prezidential de patru ani incepe la 20 ianuarie, dupa alegerile din

noiembrie.
Puterile prezidenfiale
Functia de pre~edinte al Statelor Unite este una dintre cele mai puternice din lume.
Pre~edintele ,,trebuie sa aiba grija ca legile sa fie aplicate intocmai". Pentru a indeplini aceasra
mare responsabilitate, pre~edintele conduce Guvernul Federal - o vasta structura ce numara
cateva milioane de oameni - avand totodata importante puteri legislative ~i judiciare.
Puterea legislativa a pre~edintelui Statelor Unite ale Americii se materializeaza
in:
dreptul de veto asupra oricarui document votat de Congres, care astfel nu
devine lege, decat daca veto-ul este anulat prin voturile a doua treimi din fiecare Camera;
- pre~edintele poate propune legislatia pe care o considera necesara;
- pre~edintele poate convoca Congresul in sesiuni speciale.
Puterea judiciara a pre~edintelui Statelor Unite ale Americii consra in:
- numirea de catre pre~edinte a functionarilor publici cu functii importante;
numirea judecatorilor federali, incluzand membrii Curtii Supreme de Justitie,
supusa confirmarii Senatului;
acordarea gratierii totale sau conditionate pentru unele persoane acuzate de
incalcarea legilor federale, cu exceptia acuzatiei de inalta tradare;
scurtarea pedepselor cu lnchisoarea ~i reducerea amenzilor.
Puterea executiva este cea mai evidenta dintre puterile prezidentiale, intrucat
pre~edintele poate:
- sa emita reguli, regulamente ~i instructiuni denumite decizii executive, care au
putere de lege pentm agentiile federale;
- in calitate de comandant suprem al fortelor armate ale Statelor Unite, poate sa
convoace In serviciu federal unitatile statale ale Garzilor Nationale;
sa aleaga ~efii tuturor departamentelor ~i agentiilor executive, impreuna cu alti,
foarte multi, functionari federali;
sa primeasca din partea Congresului puteri ~i mai mari pentru organizarea
economiei nationale ~i apararea securitajii Statelor Unite, pe timp de razboi sau stare de
urgenta nationala.
Puterile prezidentiale in domeniul afacerilor externe completeaza imaginea unei
functii putemice, intrucat pre~edintele:
- nume~te ambasadorii, mini~tri ~i consulii, care sunt confirmati de catre Senat;
prime~te ambasadorii straini ~i alte oficialitati;
- controleaza, impreuna cu secretarul de stat, toate contactele oficiale cu
guvernele straine;
- participa personal la unele conferinte la nivel lnalt;
- raspunde, prin intermediul Departamentului de Stat, de protecjia cetatenilor
americani aflati in strainatate ~i a cetatenilor straini aflati in Statele Unite.
Pentru exercitarea puterilor pe care Constitutia i le confera, pre~edintele Statelor
Unite ale Americii l~i alege conducatorii ministerelor, care formeaza un consiliu, numit

297
Costica Voicu

,,Cabinetul" pre~edintelui. In guvemul SUA functioneaza I 4 ministere ~i un numar

important de organizatii grupate in Biroul Executiv al pre~edintelui (exemplu: personalul
Casei Albe, Consiliul Securitatii Nationale, Consiliul de Experj:i Economici etc.).
Fiecare minister are mii de angajati, la Washington ~i in diferite parj:i ale tarii.
Ministerele au In structura lor departamente, birouri ~i servicii.
Din cele 14 ministere, vom prezenta cateva chestiuni interesante, specifice
dreptului american, privitoare la:
a) Ministerul Justifiei (Departament of Justice) este condus de catre Procurorul
general al Guvemului Federal. Principalul organ de aplicare a legilor federate este Biroul
Federal de Tnvestigatii (F.B.T.), respectiv Politia Federala. Administratia Controlului
asupra Drogurilor (D.E.A.) este o agentie foarte importanta, specializata in aplicarea legii
privitoare la narcotice ~i la substante supuse autorizarii ~i controlului federal. Ministerul
Justitiei ofera asistenta de specialitate fortelor locale de politie, indruma activitatea
avocatilor districtuali ~i ~erifilor din intreaga tara, supravegheaza inchisorile federale,
intretine legaturi cu INTERPOL (Organizatia Internationala de Politie Criminala).
b) Ministerul de Interne, creat in anul 1849, raspunde pentru administrarea
pamanturilor publice detinute de stat ~i a resurselor naturale din SUA. In cadrul acestui
minister functioneaza Serviciul pentru piscicultura ~i animale salbatice, care
administreaza 442 rezervatii ~i 150 de zone speciale. Serviciul Parcurilor Nationale
gestioneaza problematica celor 340 parcuri nationale ~i monumente ale naturii.
c) Ministerul Aparlirii, cu sediul la Pentagon ,,cea mai mare cladire de birouri
din lume'', raspunde de toate problemele legate de securitatea militara a tarii, dispune de
fortele militare ale SUA (aproape doua milioane de barbati ~i femei atlate in serviciul
activ, completati la nevoie de 2,5 milioane de rezervi~ti statali, care formeaza Garda
Nationalii). in plus, aproape un milion de angajati civili lucreaza in ace.st minister, in
servicii de informatii, cartografte ~i probleme de securitate internationala. In componenta
Ministerului Apararii sunt cuprinse comandamentele Armatei, Marinei Militare, Trupelor
Marine ~i Fortelor Aeriene, alaturi de Colegiul national de Razboi, Statul Major, trupe
speciale de lupta ~i institutiile de invatamant militar.
d) Ministerul de Finante (Departament of te Treasury) creat in anul 1789,
raspunde de nevoile fiscale ~i monetare ale tarii, indeplinind patru functii: formuleaza
politica financiara ~i fiscala; serve~te ca agent financiar pentru Guvernul Statelor Unite;
asigura prin servicii specializate aplicarea legii in domeniul financiar; emite monede ~i
bancnote. Reglemcnteaza vanzarea alcoolului, tutunului ~i armelor de foe in comertul
interstatal ~i international; supravegheaza tiparirea timbrelor pentru serviciul po~tal al
SUA; dirijeaza serviciul secret care-1 protejeaza pe pre~edintele SUA, familia acestuia,
demnitarii veniti in vizita ~i ~efii de state; actioneaza pentru prevenirea falsificarii
monedei nationale ~i a celorlalte Mrtii de valoare ~i administreaza serviciul de vama.

298
 Teoria genera/a
a dreptului

5. Puterea judeciitoreascii la nivel federal este detinuta de Curtea Suprema, 11

curti de apel, 91 tribunale districtuale ~i 3 tribunale speciale. Congresul poate crea ~i
desfiinta tribunalele federale.
A~adar, Curtea Suprema de Justitie reprezinta cea mai inalta instanta
judecatoreasca a Statelor Unite. Nici un tribunal nu poate face ape! lmpotriva unei decizii
a Curtii Supreme.
Curtea Suprema se preocupa in mod esential de constitutionalitatea prevederilor
legale ~i are jurisdictie proprie numai In doua cazuri: cele In care sunt implicati demnitari
straini ~i cele in care statul este implicat ca parte In proces.
Dreptul Curtii Supreme de a stabili definitiv constitutionalitatea unei legi, a unei
dispozitiuni guvemamentale sau a unei masuri administrative, confera acesteia pozitia
unui arbitru suprem ~i suveran, caci procedand astfel ea stabile~te ~i sensul ~i directia ce
urmeaza a se atribui dispozitiunilor laconice a textelor constitutionale sau ale celorlalte
legi. Deciziile Curtii Supreme dobandesc forta obligatorie in viitor pentru toate cazurile
similare, ele avand valoare de precedent judiciar.
Curtea Suprema nu este un organ cu activitate permanenta: ea lucreaza in sesiuni
anuale, care lncep in luna octombrie ~i se incheie in luna iunie a anului urmator.
Curtea Suprema este compusa dintr-un pre~edinte ~i 8 judecatori, hotararile
(deciziile) pe care le adopta fiind luate cu majoritatea simp!a, cu conditia ca la luarea
deciziei sa participe eel putin ~ase judecatori.
Al doilea nivel In ierarhia puterii judecatore~ti federale II constituie Curtile de
Apel, create in anul 1891. Teritorial au fost stabilite 11 zone de apel, fiecare zona
deservita de o Curte de Apel, formata din 3 pana la 15 judecatori permanenti. Curtile de
Apel revizuiesc hotararile tribunalelor districtuale, considerate tribunalele de prima
instanta cu jurisdictie federala, care actioneaza in zonele lor.
Al treilea nivel In aceasta ierarhie II reprezinta tribunalele districtuale. Cele 50 de
state sunt lmpartite in 89 de districte, la care se adauga alte doua: Districtul Columbia ~i
Districtul din Puerto Rico. In aceste tribunale lucreaza lntre 1~i 27 judecatori. Majoritatea
cazurilor judecate de tribunalele districtuale au caracter federal ~i se refera la: violarea
corespondentei, furt din avutul federal, activitati bancare ~i cazurile de falsificare a
bancnotelor.
Tribunalele speciale sunt: Curtea de Petitii care judeca pretentiile bane~ti ale altor
tari fata de Statele Unite; Tribunalul Vamilor care judeca actiunile civile referitoare la
impozite sau taxe de contigentare pe bunurile importate.

6. Guvernarea statalii
In Statele Unite ale Americii exista 50 de guveme statale, plus Guvemul Districtual
Columbia. Fiecare stat este condus de un guvem propriu, care respecti'i regulile democratiei,
Constitutia federala, legile federale ~i tratatele Statelor Unite. Fiecare stat component are
Constitutia sa, iar guvemele statale dispun de cele trei ramuri (puteri): legislativi'i, executiva ~i
judecatoreasca, corespunzatoare ca functii ~i atributii puterilor federale.

299
Costica Voicu

Fiecare stat este condus de un guvernator, ales prin vot direct pe o perioada de 4
ani. Cu exceptia statului Nebraska, unde exista un parlament unicameral, toate celelalte
state au parlamente bicamerale (Senatul ~i Camera Reprezentantilor).
Competenfele Guvernului statal se refera la: telecomunicatii inteme, reglementarea
proprietatii, industrie, afaceri ~i servicii publice, codul penal, reglementarea conditiilor de
munca in interiorul statului.
Exista multe zone de suprapunere a jurisdictiilor statale ~i federale (domeniul
asistentei medicale, invatamant, asistenta sociala, transporturi, constructiile de locuinte ).
in asemenea cazuri opereaza principiul cooperarii intre forurile federale ~i cele statale.
Guvernele municipale sunt organismele care conduc ora~ele, metropolele ~i
municipiile, ele servind direct nevoilor cetatenilor, asigurand totul, de la protectia
politieneasca ~i servicii de pompieri, pana la legile sanitare, organizarea lnvatamantului,
transportul public, constructia de locuinte.
Exista trei tipuri de guveme municipale:
a) primaria considerata cea mai veche forma de guvernare ora~eneasca. Structura
sa este asemanatoare cu cea a guvernului statal, in sensul ca este condusa de un primar
ales de catre ~eful executivului, ajutat de un consiliu (latura legislativa) ales de locuitori.
Consiliul voteaza hotarari cu putere de lege pe teritoriul municipiului, fixeazii impozitele pe
proprietate ~i repartizeazii bugetul pe diferitele departamente ale municipalit:atii.
b) comisia se deosebe~te de primarie prin faptul ca functiile executive ~i
legislative sunt lncredintate de populatia ora~ului unui grup de persoane - 3 sau mai
multe - alese prin vot de cetateni.
c) manager municipal. Aceasta forma de guvernare municipala a aparut ~i s-a
dezvoltat ca urmare a cre~terii complexitatii problemelor urbane, a caror rezolvare
necesita cuno~tinte profunde de management, pe care oficialitatile alese nu le poseda in
mod obi~nuit.
Solutia, la o asemenea stare de fapt, a fost lncredintarea de ciitre consiliul
municipal a tuturor puterilor politice, inclusiv aplicarea legii ~i asigurarea serviciilor, unui
administrator municipal cu experienta ~i de profesie manager. Aceasta solutie a fost
adoptata de un numar mare de ora~e: managerul stabile~te bugetul ora~ului, aduce la
indeplinire deciziile consiliului ~i supravegheaza majoritatea departamentelor. Managerul
ramane in functie atat timp cat consiliul este satisracut de munca sa.

Guvernul de Comitat
Comitatul este o subdiviziune a statului, format din doua sau mai multe centre
ora~ene~ti ~i comunitati rurale. De exemplu, ora~ul New-York este impartit in 5 comitate:
Bronx, Manhattan, Brooklyn, Queens ~i Staten Island. Guvernul unui comitat este eel
care hotara~te asupra impozitelor, l'mprumuta fonduri, stabile~te salariile functionarilor
comitatului, supravegheaza alegerile, construie~te ~i l'ntrefine autostrazi ~i poduri,
administreaza programele federale ~i statale de asistenta sociala a populatiei.
Puterea judecatoreasca la nivelul statelor componente ale Statelor Unite ale
Americii este structurata, In paralel cu putereajudecatoreasca federala, astfel:

300
 Teoria generalii
a dreptlilui

Curti de Justitie Supreme Statale, care decid asupra chestiunilor ce le sunt

conferite de Constitutie statelor respective.
Curti Statale de Apel existente la nivelul fiecarui comitat sau zona geografica
asemanatoare, au ca jurisdictie Constitutia statului respectiv, Iegile statale, Iegile de drept
comun, dar §i Constitutia federala (drepturile omului) §i legile federale.
Tribunale speciale in domeniul mo§tenirilor, regimul de proteqie a familiei §i
minorilor.
Tribunale districtuale reprezentate de judecatorul de pace in ora~ele mici,
tribunalul municipal in ora§ele §i municipiile mari.

Precizari:
1. Codul Statelor Unite cuprinde unificarea ~i codificarea legislatiei generale ~i
permanente ale SUA, grupate in functie de obiect sub 50 de titluri, in ordine alfabetica.
Codul prezinta legile, in forma lor actuala, amendata, rara a repeta lntregul text legislativ
prin care au fost amendate. Rolul sau este de a prezenta legile intr-o forma concisa ~i
utilizabila.
Codul este lntocmit de Consilierul pentru Revizuirea legilor al Camerei
Reprezentantilor ~i reprezinta dreptul pozitiv american.
2. Sistemul lobby, tipic dreptului american, reprezinta un procedeu foarte
apreciat ~i eficient, devenit traditional, care consta in contactarea nemijlocita a membrilor
Congresului de catre cetateni izolati sau de delegati ai unor grupuri ~i asociatii de diferite
facturi, care le solicita sa promoveze interesele acestora (exprimate foarte punctual) ori sa
se opuna unor propuneri sau proiecte de legi aflate in dezbaterea Camerelor legislative.
Este semnificativ, in acest context, cazul Asociatiei Medicilor Particulari Americani care
au intervenit impotriva unui proiect de lege care stipula obligatia medicilor de a se
constitui in organizatii guvernamentale de asigurari sociale. Prin interventiile racute §i
imensa publicitate desra~urata, medicii au blocat adoptarea legii respective.
Acest sistem, care se revigoreaza exact in momentele in care se lasa impresia unei
existente rara probleme, este pus in evidenta de cazul Watergate, iar mai recent de cazul
Bill Clinton (pre§edinte al SUA) contra Monika Lewinshi.
3. Partidele Politice, constituie baza sistemului politic american. Constitutia
Statelor Unite ale Americii nu cuprinde nici un articol privitor la partidele politice.
La nivel national exista doua partide politice: republican §i democrat, ambele cu
prograrne foarte apropiate, care au o organizare interioara foarte flexibila, in care
principiul promovarii tinerilor este o regula respectata.
4. Dreptul Statelor Unite ale Americii face parte din marea familie de Cornrnon-
law, fiind produsul modem al implementarii dreptului englez pe continentul american.
Dreptul american nu este insa identic cu dreptul englez.
Dreptul american s-a nascut la confluenta regulilor de common-law ~i equity cu
Iegea scrisa a noului stat, care se deosebe~te fundamental de statute-law din Anglia.
Mai pragmatici decat englezii, americanii au sistematizat o vasta jurisprudenfa,
care, de§i nu este un document oficial, elaborat fiind de o organizatie privata, constituie
cea mai inalta autoritate ~tiintifica, rara de care dreptul american nu poate fi inteles.
Aceasta lucrare se intituleaza Restatement of the Law, redactata in 20 de volume, cu un
================================================ 301
Costica Voicu

cuprins impresionant: teoria contractelor, drepturile reale, garantiile personale ~i reale,

reglementarea trustului, problemele procesuale.
Poate cea mai importanta deosebire dintre dreptul american ~i eel englez o
reprezinta faptul ca in cazul primului, rolul fundamental il are Constitutia SUA; in Anglia
nu exista nici astiizi o Constitutie scrisa.

7. Religia in Statele Unite ale Americii

intre descoperirea Americii de catre Columb ~i inceputul Refarmei au fast doar
douazeci ~i cinci de ani. Aproape fiecare dintre bisericile protestante ale Refarmei, ~i mai
tarziu Biserica Romano-Catolica, au fast ~i sunt reprezentate in America. Departarea de
Europa, aparitia timpurie a voluntarismului ~i, ca urmare, a controlului laic asupra
Bisericii, treziri spirituale frecvente, influenta spiritului de pionierat in vestul salbatic ~i
radicalismul religios relativ al sectelor ce au venit in America, au fiicut cre~tinismul
american foarte creativ in activitatile lui. Adunarile in aer liber in tabere de vara,
evanghelizarea in masa, mi~carea antialcoolica, biserica institutionala ce se ingrijea atat
de nevoile religioase, cat ~i de cele sociale ~i culturale, educatia tinerilor, misiunile In
ora~e ~i mi~carea ecumenica- toate ilustreaza creativitatea cre~tinismului american.

I. Plantarea cre~tinismului american

Diverse motive au stimulat colonizarea anglo-saxona de-a lungul coastei atlantice a
Americii de Nord. Multi dintre coloni~ti sperau sa gaseasca o cale vestica pe mare spre
bogatiile Asiei, spre materii prime valoroase ~i spre piefe pentru comert profitabil. Altii
au fast trimi~i deoarece se credea ca aceste colonii puteau absorbi surplusul de populatie
al tarii. Plantarea de colonii a ajutat de asemenea sa se tina piept amenintarilor militare
din partea Spaniei in Lumea Noua. Dar extrem de importanta a fast motivatia religioasa
pentru fandarea acestor colonii. Majoritatea documentelor mentioneaza dorinta
actionarilor de a-i converti pe ba~tina~i ~i de a extinde granitele Imparajiei Jui Cristos. In
alte cazuri, cum a fast eel al puritanilor din Plymouth ~i Salem, coloni~tii voiau sii
practice propriul lor mod de inchinare. Astfel, transplantarea englezilor, francezitor,
spaniolilor, suedezilor ~i a olandezilor in America de Nord nu poate fi disociata de
transplantarea religiei lor in aceasta tarii. Cei mai multi dintre ace~tia au fast orientati spre
calvinism. Instrumentul folosit in aceasta transplantare de oameni a fast societatea pe
actiuni, predecesoarea societatii moderne pe actiuni, care a racut posibilii strangerea unor
mari sume de bani necesare pentru a finanta asemenea intreprinderi.

A. Biserica Anglicana in America

Compania Virginia, care a primit in anul 1606 autorizatia de a se stabili ~i de a
exploata teren in America, a trimis coloni~ti la Jamestown in 1607. Aceasta colonizare cu
mica nobilime ~i cu muncitori a fast organizata pe bazii comunista ~i prevedea lnfiintarea
unei Biserici Anglicane. Printre coloni~ti se afla ~i Robert Hunt, un capelan, care le-a
oficiat pentru prima data coloni~tilor Cina Domnului la adapostul unei panze vechi, In
timp ce credincio~ii ~edeau pe bu~teni. John Rolfe, care s-a casatorit cu Pocahontas, o fata
dintr-un trib al pieilor ro~ii, a pus bazele bunastarii coloniei, cultivand cu succes tutun.

302
 Teoria genera/ii
a dreptului

Colonia a prosperat economic abia cand Ii s-a recunoscut coloni~tilor dreptul de a poseda
pamant ~idea alege un organ reprezentativ de guvemare. Tot mai multi puritani anglicani
emigrau spre colonie. Alexander Whitaker, care avea inclinatii puritane, a devenit preotul
conducator al Bisericii AngIi cane in Virginia intre anii 1611 ~i 1617. A infiintat sdavia o
data cu cumpararea de sclavi de la comercianti olandezi in 1619, care sa munceascii pe
plantatiile de tutun. In anul 1624, compania a fost dizolvata, iar Virginia a devenit o
colonie regalii condusa de ciitre un guvernator. Biserica Anglicanii a ramas biserica noii
colonii. Pastorii ei slujeau cu indiferenta, pana cand James Blair (cca. 1655-1743), pastor
al parohiei Bruton din 1710 pana in 1743, a venit in Virginia ca ~i comisar in anul 1689,
ca sa inspecteze bisericile ~i sa le aduca reforme. El a pus bazele Colegiului William ~i
Mary, in anul 1693.
De asemenea, Biserica Anglicana a devenit in final biserica de stat din Maryland in
1702, in ciuda opozitiei romano-catolicilor, carora Lordul Baltimore le permisese sa se
stabileasca acolo. in felul acesta s-a pus capat tolerantei religioase pe care o permisese
Lordul Baltimore. Biserica Anglicanii a fost declaratii biserica de stat In anumite parti din
New York in anul 1693, in ciuda opozitiei din partea olandezilor, care se a~ezasera mai
intai la New York. Un act din 1765 declara Biserica Anglicana ca biserica de stat in
Carolina de Nord ~i, mai devreme, in 1706, ea fusese infiintata in Carolina de Sud.
Georgia a acceptat Biserica Anglicana in anul 1758. Aceasta situatie s-a schimbat numai
dupa Revolutia Americana.
Societatea pentru Riispandirea Evangheliei in Tiirile Straine, fondata in anul 1701,
de Thomas Bray (1656 - 1730), comisarul statului Maryland, a racut posibila o lucrare
mai consacrata ~i mai spirituala in diferite biserici oficiale. inainte de acel timp, bisericile
de stat fuseserii deseori caracterizate de lipsa de strictete morala ~i spirituala. Societatea a
trimis spre colonii trei sute de misionari. Astfel, coloniile din sud au ajuns sa aiba biserici
anglicane de stat.

B. Plantarea congregationalismului in Noua Anglie

Congregationalismul a devenit biserica statului Noua Anglie. La inceputul
secolului al XVIT-lea, congregatia din or~ul Scrooby, care emigrase din localitatea
Leyden din Olanda pentru a scapa de persecutiile datorate ideilor !or congregationaliste,
s-a hotarat sa emigreze in America pentru a lmpiedica lncorporarea tinerilor !or in
populatia olandeza. 0 companie londoneza de comercianti ,,aventurieri" le-a imprumutat
~apte mii de lire pentru finantarea calatoriei. Emigrantii, care nu aveau de dat nimic in
schimb, doar munca lor, urmau sa-~i restituie datoria ajutandu-i sa puna bazele unei
industrii de pescuit. in august 1620, cam o suta de coloni~ti, cunoscuti sub numele de
pelerini, au ridicat panzele din Anglia spre America pe vasul Mayflower. Nuse ~tie din ce
motive au ancorat la Playmouth in Noua Anglie, in loc sa se opreasca in nordul Virginiei,
a~a incat au trebuit sa primeasca o noua autorizatie de la compania pe ale carei teritorii au
ajuns. Pentru a preveni tulburarea coloniei de catre cei certati cu ordinea, inainte de a
debarca au redactat Acordul Mayflower, ca un instrument de guvernare.
Acest acord era de fapt pe linia ideii de legamant a separati~tilor fata de guvernarea
civila ~i el a ramas principala lor constitutie, pana cand Playmouth a fost incorporat in
1691 cu a$ezarile din Salem, in Massachusetts. Debarcarea la Plymouth a fost
303
Costica Voicu =========================

providentiala, pentru ca, daca ar fi debarcat in Virginia, ar fi fost persecutati tot a~a cum
fusesera in Anglia. Batranul Brewster le-a fost conducatorul spiritual, iar William
Bradford a devenit primul !or guvernator. Cel putin cincizeci din coloni~ti au murit in
acea prima iarna grea; dar incepand cu primavara urmatoare, afacerile coloni~tilor au
inflorit ~i ei au reu~it curand sa-~i plateasca datoriile. Biserica era centrul vietii spirituale
~i sociale din comunitatea lor.
Un mare numar de puritani nonseparati~ti s-au stabilit in Salem ~i Boston dupa
1628.
in anul 1626, John White, un pastor puritan din Dorchester, Anglia, a organizat o
campanie pentru a instala cativa oameni la Salem. In jur de cincizeci de oameni au ajuns
la Salem in toamna anului 1628 ~i I-au ales pe John Endicott guvernator. Ace~ti oameni
erau fie congregationali~ti puritani, fie anglicani lnclinati spre congregationalism lnainte
de a fi parasit Anglia. Faptul acesta, mai mult decat serviciile medicale amabile ale dr.
Samuel Fuller, care venea de la colonia separatista Plymouth pentm a le acorda ajutor
medical in timpul iernii din anul 1628-1629, a determinat colonia Salem sa infiinteze
sistemul congregational de guvemare a bisericii bazat pe un legamant.
In anul 1629, organizatia lui White a fost 'incorporata in Compania Golfului
Massachusetts.
In anul 1631, Tribunalul General din Massachusetts a limitat dreptul de a vota doar
la membrii bisericii, ~i congregationalismul a devenit religia de stat. Coloni~tii au respins
conducerea bisericii de catre episcopi, dar au sustinut principiul uniformitatii credintei.
John Winthrop (1588-1649) a fost declarat guvernator al acestor a~ezari din Salem ~i
Boston. Peste douazeci de mii de puritani au venit In aceste a~ezari lntre anii 1628 ~i
1640. Pastorii unui numar tot mai mare de biserici erau absolventi de universitate,
majoritatea educati la Cambridge. Ei le interpretau oamenilor Scriptura, a~a !neat ace~tia
sa cunoasca modul In care trebuie sa o aplice In viata tor particulara ~i sociala. Cu toate ca
organizarea bisericilor era congregationali.i, teologia acestor puritani era calvinista.
Dorinta de a ocupa regiuni fertile lnvecinate ~i intoleranta conduci.itorilor a~ezarii
din Noua Anglie au dus la ceea ce s-ar putea numi ,,roirea" puritanilor. Thomas Hooker
(1586-1647), numit pastor la Newton in 1633, era iritat din cauza limiti.irii drepturilor
ceti.itene~ti la membrii bisericii. Impreuna cu congregatia lui, a cerut magistratilor
permisiunea de a emigra spre vest in fertila vale a raului Connecticut. Au primit
permisiunea de a pleca, ~i in jurul anului 1636 erau infiintate trei ora~e. In 1638 au fost
elaborate Regulile Fundamentale ale Connecticut-ului, fiind de fapt constitutia noii
colonii. Aceasta constitutie era mai liberala deciit cea a coloniei mama, deoarece numai
guvernatorul trebuia sa fie membru al bisericii, iar guvernarea era bazata pe acordul
poporului exprimat prin votul pentru magistrati.
lnfiintarea unei alte colonii poate fi atribuita lui John Davenport (1597-1670),
pastor al unei biserici din Londra, ~i unuia din membrii si.ii, Theophilus Eaton, care au
navigat spre America impreuna cu multi membri ai congregatiei in 1636. Ei s-au gandit
ca nu vor fi fericiti la Boston, ~i astfel au infiintat colonia New Haven din sudul
Connecticutului de azi. Prin negocieri, au obtinut pamiint de la indieni, ~i in 1639 au creat
un common-wealth, o comunitate economici.i de bunuri bazata pe Biblie, in care numai

304
 Teoria generata
a dreptului

membrii bi.sericii aveau dreptul de vot. Jn 1664 aceasta colonies-a unit cu celelalte pentru
a forma colonia Connecticut. Unitatea teologica ~i de organizare a fost asigurata la
Sinodul de la Cambridge in anul 1646, la care reprezentantii a patru colonii puritane au
adoptat Marturisirea de credinta de la Westminster ca expresie a teologiei !or, elaborand
in final Platforma de la Cambridge, in 1648. Aceasta platforma declara ca fiecare biserica
este autonoma, fiind creata printr-un legamant al bisericii, care-i lega pe credincio~i unii
de altii ~i de Cristos, Capul Bisericii.
Primii puritani nu i-au ignorat total pe vecinii lor pagani. John Eliot (1604-1690),
pastor al bisericii Roxbury, care a inceput sa lucreze printre indieni in 1646, ~i-a organizat
convertitii In mici a~ezari urbane. Jn jurul anului 1674 existau patrusprezece localitati cu
aproape douazeci ~i patru de mii de indieni cre~tini. De asemenea, el a tradus ~i publicat
Vechiul ~i Noul Testament in limba indiana in anul 1661 ~i respectiv anul 1663.

C. Plantarea bisericilor baptiste americane

inceputul bisericilor baptiste in America a fost de asemenea asociat cu roirea
puritanilor. Roger Williams (cca 1603-1683), care a fast educat la Cambridge pentru
pastoratul anglican, a adoptat curand vederi separatiste. lndependenta Jui in gandire 1-a
adus In 1631 din neprietenoasa Anglie, la Boston. De acolo el a plecat la Plymouth,
deoarece credea ca biserica din Boston nu se purificase suficient. Timp de doi ani, el a
slujit la Plymouth. Cand in 1635 biserica din Salem 1-a solicitat ca pastor, a intervenit
Tribunalul General, fiind intluentat de John Cotton. I s-a ordonat sa paraseasca in ~ase
saptamani teritoriul de sub jurisdiqia Tribunalului, pe motiv ca sustinea proprietatea
indiana asupra pamantului, case opunea unei biserici de stat ~i ca insista asupra faptului
ca magistratii nu aveau putere asupra religiei unei persoane. Liisandu-~i sotia ~i copii
lntr-o casii ipotecatii, a pornit spre padure In miezul iernii, ratiicind panii cand indienii
prieteno~i i-au oferit ajutor. In anul 1636, a cumparat de la indieni pamant ~i a infiintat
ora~ul Providence.
in anul urmator, doamna Anne Hutchinson (1691-1643) a cazut sub interdictia
autoritatilor pentru ca tinuse in casa ei intruniri unde proclama ceea ce ea numea ,,un
legamant al harului". Acest legamant era opus legamantului faptelor, pe care, spunea ea,
11 proclamau toti pastorii in afara de John Cotton. Conceptul de lumina launtrica sustinut
de ea ~i ideea sigurantei depline a mantuirii i-au creat necazuri. Exilata din colonie cu
scurt ti mp inainte de na~terea copilului, ea a fost obligata sa piece in toiul iernii in Rhode
Island, unde ea ~i cei care au urmat-o s-au stabilit in Newport ~i Portsmouth. John Clarke
(1609-1676), medic ~i predicator, a devenit invatator intr-o biserica din Newport in 1638.
in anul 1639 a fost infiintata o bisericii in Providence, ~i toti membrii, inclusiv
Williams, au fast rebotezati. Nuse ~tie sigur daca botezul s-a fiicut prin scufundare, dar in
orice caz, cei doisprezece membri au organizat biserica dupa reguli baptiste. A fost
probabil prima biserica baptista din America. De~i In anul 1638 exista o bisericii
baptista in Newport, documentele arata ca prima biserica baptista din Newport a aparut in
1648. Ambele biserici, din Newport ~i din Providence, i~i disputa inca titlul de cea
mai veche biserica baptista din America. Mai tarziu, Williams s-a retras din biserica
din Providence, dar a continuat sa slujeasca a~ezarea fiicand rost de o autorizatie
temporara pentru Rhode Island in 1644. Aceasta a fast confirmata de Carta din 1663
305
Costica Voicu

acordata de Carol al 11-lea, a fost accentul pus de el pe separarea bisericii de stat ~i pe

libertatea de con~tiinta; iar marea asociatie baptista din timpurile moderne s-a nascut din
primele Jui activitati In Rhode Island.

D. Plantarea romano-catolicismului in Maryland

America Centrala ~i de Sud au primit o cuitura romano-catolica autoritara,
omogena, latina, de la Spania ~i Portugalia, dar America de Nord, cu exceptia Quebecului
~i Louisianei, a primit o cultura protestanta pluralista anglo-saxona, din nordul ~i vestul
Europei. In anul 1565 spaniolii au introdus in Florida ~i, ulterior, in New Mexico,
Arizona ~i California, un romano-catolicism de scurta durata. Francezii I-au plantat in
Quebec. In cele treisprezece colonii americane, catolicismul nu a prins radacini decat In
Maryland, in 1634. Majoritatea irlandezilor ~i germanilor care au venit dupa 1850 erau
romano-catolici.
Lorzii Baltimore - George Calvert (cca 1580-1632) ~i fiul sau, Cecil Calvert
(1605-1675) au fost proprietarii succesivi ai teritoriului care a ajuns sa fie cunoscut sub
numele de Maryland. Spre deosebire de idealistul Roger Williams, cei doi Calvert aveau
interesul de a face profituri. Din 1634, cand a i'nceput colonia, ei au pennis toleranta
religioasa, a~a !neat sa se poata stabili acolo atilt protestanti, cat ~i romano-catolici.
Controlul politic strict din partea Jui Calvert a fost echilibrat de toleranta religioasa, pana
cand Maryland a fost declarata colonie regala In 1692. In 1702, anglic,anismul a devenit
religia instaurata, cand guvernul englez a aprobat in sfiir~it actul din 1692 al Adunarii
Coloniale.

E. Pennsylvania ~i quakerii
Quakerii au aparut In Boston in 1656, dar au simtit curand ca nu erau primiti cu
bucurie de puritanii din Noua Anglie, din cauza ideii lor de a separa biserica de stat ~i din
cauza indiferentei lor fata de doctrina. Dupa 1674, New Jersey a fost impartit in Jersey de
Est ~i de Vest pana In 1702, iar Jersey de Vest a devenit o a~ezare a quakerilor. Dar
Pennsylvania a fost cea care a devenit marele refugiu al quakerilor, prin eforturile Jui
Wiliam Penn. Carol al II-lea Ii datora ~aisprezece mii de lire tatalui lui Penn, a~a !neat i-a
dat lui William Penn controlul asupra Pennsylvaniei in 1681, in contul datoriei. Penn a
fiicut din colonie un azil uncle i~i puteau gasi refugiul oprimatii oricarei credinte. Aceasta
explica marea diversitate de secte care apare la studiul istoriei religioase a Pennsylvaniei.
In 1683, s-au stabilit la Germantown, langa Philadelphia, un mare numar de menoniti
germani. In 1740, numero~i moravieni s-au stabilit In Pennsylvania dupa o scurta ~edere
in Georgia, intre 1735 ~i 1740. Zinzendorf, conducatorul moravienilor, a vizitat
Pennsylvania in 1741, ~i a incercat fiira succes sa uneasca grupurile germane. Bethlehem
a devenit un centru principal pentru moravieni. De~i luteranismul american ~i-a avut
inceputurile in colonia olandeza New Amsterdam ~i in colonia suedeza de-a lungul raului
Delaware, el nu a fost organizat clar pana cand nu a ajuns In America Henry Muhlenberg
(1711-1757), in 1742. El a reu~it sa formeze un Sinod Luteran In Pennsylvania, In 1748. in
timpul Revolutiei existau numai in Pennsylvania In jur de ~aptezeci ~i cinci de mii de
luterani. Diversitatea religioasa a fost nota cheie a religiei in Pennsylvania ~i in coloniile din

306
 Teoria genera/ii
a dreptului

mijloc, In timp ce Biserica Anglicana domina coloniile din sud, iar Biserica
Congregationala coloniile din nord.

F. Prezbiterianismul in America
fn timpul primei jumatati a secolului al XVII-lea, prezbiterienii scotieni care au
fost adu~i de lacob I pentru a-i inlocui pe irlandezii ba~tina~i au continuat sa se stramute
in Jrlanda de Nord. Multi dintre irlandezii scotieni s-au stabilit In colonii dupa 1710, din
cauza discriminarii economice practicata impotriva Irlandei de catre legile comerciale ale
Angliei. Pana in anul 1750, injur de doua sute de mii venisera in America. Dupa o ~edere
scurta in New England, multi s-au mutat in New Jersey ~i New York, unde au populat
comitatele Ulster ~i Orange. Mai multi au plecat in Pennsylvania centralii ~i de vest, ~i au
avut o puternica influenta in regiunea Pittsburg, care a devenit un centru important al
prezbiterianismului american. Altii au plecat spre sud in valea Shenandoah din Virginia.
Francis Makemie (1658-1708), un irlandez care a sosit In colonii In 1683, a devenit
parintele prezbiterianismului american. Pana in anul 1706, el organizase un prezbiteriu in
Philadelphia, iar in 1716 a avut Joe primul sinod al coloniilor. Jn 1729, sinodul a adoptat
Marturisirea de credinta de la Westminster ca standard al credintei. Prezbiterienii erau
considerati lmpreuna cu anglicanii, congregationi~tii ~i bapti~tii, ca fiind cele mai mari
biserici din colonii.

G. Metodismul in colonii
Metodismul a fost introdus In cele treisprezece colonii dupa 1760 de catre Robert
Strawbridge in Maryland ~i Philip Embury ~i Captain Webb in New York. in 1768, John
Weslei i-a trimis pe Richard Boardman ~i pe Joseph Pilmoor ca misionari oficiali. Marele
predicator itinerant Francis Asbury (1745-1816) a sosit in 1771; iar in 1784, cand
metodismul a fost organizat oficial in colonii, el a devenit primul episcop.
in felul acesta, in primii 150 de ani ai istoriei coloniilor, diferitele biserici create de
Reforma au fost transplantate din Europa in America, Anglia fiind puntea. in Maryland ~i in
coloniile de centru, a existat o biserica bine stabilita care, cu exceptia unei scurte perioade, a
avut rol conducator pana la Revolutia Americana. Dupa Revolutie, separarea bisericii de
stat a racut ca bisericile din America sa fie dependente de donatiile bane~ti voluntare, pentru
a le finanta, ~i dependente de evanghelizare pentru a-i ca~tiga pe necredincio~i ~i pe copiii
membrilor bisericii.

II. Educatia in colonii

Dupa ce au fost construite case, ridicate biserici, infiintate guverne civile ~i
asigurate mij loacele de trai, educatia a fost una din primele preocupari ale coloni~tilor,
cum reiese din bro~ura Primele roade din Noua Anglie. Acest interes fata de educatie era
in traditia Reformei, deoarece Calvin ~i Luther accentuasera nevoia de educatie, a~a incat
individul sa fie capabil sa-~i citeasca Biblia ~i sa poata fi educati conducatori pentru
biserica ~i stat. Biblia detinea prirnul loc in programul lor ~i in programa analitica a
institutiilor educationale de la inceputurile Americii, iar educatia clasica avea un Joe
secund, ca un ajutor pentru cunoa~terea deplina a Bibliei. Educatia profesionala in colonii

307
Costica Voicu =========================

era asiguratii de continuarea sistemului de ucenicie din Anglia. In acest sistem, un taniir
era dat ca ucenic unui me~te~ugar intr-o anumita meserie, piinii ciind inviita acea meserie.
Prin lege, In coloniile de nord educatia elementarii ciidea In grija guvernului, In ti mp ce In
cele din sud acela~i scop era atins in familiile bogate prin angajarea unui profesor
particular. Scolile gimnaziale au fost infiintate pentru a pregiiti elevul pentru universitate,
diindu-i o bazii in limbile clasice. Colegiile urmau sii asigure lideri civili ~i religio~i.
Universitatea Harvard a fost infiintatii In anul 1636 pentru a ,,promova \'nviitiitura"
~i a asigura un cler cult, capabil sa transmitii traditia culturalii ~i religioasii generatiei
prezente ~i celei care o urma. Principalul scop al vietii ~i al studiului era de a-L cunoa~te
pe Dumnezeu ~i pe Fiul Sau Tsus Cristos, a~a !neat El sii devinii ,,singura baza" a
inviitiiturii. John Harvard, al ciirui nume a fost dat colegiului, a Jasat mo~tenire noului
colegiu opt sute de lire ~i biblioteca sa cu aproximativ patru sute de carti.
Colegiul William ~i Mary din Williamsburg a fost fondat in anul 1693 in ideea ca
una din principalele sale functii sii fie ,,educarea de buni pastori". La scurt timp dupa
aceea, puritanii din Connecticut au deschis Colegiul Yale in 1701, pentru a le da tinerilor
o ,,educatie umanista ~i religioasii" a~a incat liderilor bisericilor sii nu le lipseascii nimic
din educatie. in 1726, William Tennet (1673-1764), un pastor irlandez, a infiintat un
colegiu Iangii Philadelphia, pentru a-i educa pe baietii lui ~i pe altii pentru pastorat.
Jonathan Dickinson a obtinut, in 1746, o autorizatie pentru o ~coalii care sii continue
aceasta lucrare. Aceastii ~coala, cunoscutii sub numele de Colegiul din New Jersey, s-a
mutat la Princeton, fiind apoi cunoscutii sub denumirea de Universitatea Princeton.
Colegiul King's (Columbia) a fost infiintat printr-o cartii regala in 1754. Bapti~tii au
fondat Colegiul Rhode Island, In 1764, ca o institutie care sii predea religie ~i ~tiinte, rarii
a tine cont de diferentele dintre religii. Ulterior, el a devenit Universitatea Brown.
Dartmouth a fost fondatii in 1770; Rutgers de azi a luat fiintii in 1825; iar ~coala
quakerilor din Haverford a fost fondatii in 1833. Fiecare grup a cautat sa fondeze o
institutie de invatamiint superior pentru a asigura lideri credincio~i in biserica ~i in stat.

III. Marea trezire

Trezirile repetate sunt o caracteristicii a cre~tinismului anglo-saxon de liinga
Atlantic, a celui teutonic ~i american. Nevoia de a-i evangheliza pe necredincio~i cat ~i
nevoia de a-i entuziasma pe credincio~i par sii fl stat la baza acestor treziri spirituale. Se
pare ca ele au avut loc in cateva epoci pe o duratii de eel putin o decadii, in perioadele de
crizii. Tnainte de 1865 ele au fost treziri spontane, neorganizate, pastorale ~i rurale. Cu
putin timp inainte de 1700, a devenit vizibil un declin al moralei ~i religiei cauzat de
lmpingerea frontierelor coloniilor spre vest, de o populatie dinamicii In mi~care, de o serie
de riizboaie abrutizante ~i de tendinta in unele locuri de a separa biserica de stat.
Marea trezire calvinistii a inceput cu predicile tinute de Theodore Frelinghuysen in
fata congregatiei lui olandeze reformate din New Jersey, in 1726. Trezirea a stimulat intre
oameni o viata sincerii spiritualii ~i moralii.
Focurile trezirii, care lncepuse lntre reformatii calvini~ti olandezi ~i lntre
prezbiterienii din coloniile centrale, s-au intins curiind spre Noua Anglie
congregationalistii prin eforturile lui Jonathan Edwards (1703-1758). Edwards a fost

308
 Teoria genera/a
adreptului

student precoce care a absolvit la Yale In 1720 la varsta de 17 ani ~i apoi a devenit pastor
asociat la Northampton in Massachusetts, in 1727. Cu toate ca i~i citea predicile din
manuscris, comportarea ~i rugaciunea lui sincera au avut un mare efect asupra oamenilor.
Predica sa din 1741, ,,Pacato~ii in mainile unui Dumnezeu manios", exemplifica in mod
impresionant foqa pe care o avea el la amvon. Trezirea care a inceput in 1734, s-a intins
in toata Noua Anglie, ajungand la punctul culminant in 1740. George Whitefiel (1714-
1770) ~i-a racut aparitia in acest timp la Boston ~i predicile pe care le-a tinut acolo ~i in
lntreaga regiune Noua Anglie au avut un deosebit succes. Cand Edwards ~i-a pierdut
amvonul in 1750, el a slujit ca misionar printre indieni pana in anul 1758. in acel an el a
devenit pre~edinte la Princeton, unde a ~i murit de variola in acela~i an. El a sustinut o
teologie calvinista ~i credea ca, de~i oamenii au capacitatea rationala de a se intoarce spre
Dumnezeu, datorita stricaciunii totale, le lipse~te capacitatea sau inclinatia morala pentru
aceasta intoarcere. Aceasta capacitate trebuie sa fie data de harul divin. El a scris mult
despre suveranitatea ~i despre dragostea lui Dumnezeu in lucrarea sa despre Libertatea
voinfei.
Prezbiterienii din coloniile centrale au purtat focurile trezirii spre sud. Samuel
Davies (1723-1761) a devenit liderul trezirii printre prezbiterienii din comitatul Hanover
din Virginia. Aceasta trezire ~i-a avut originea '.in initiativa lui Samuel Morris de a le citi
literatura religioasa vecinilor lui in ,,casa de citire". Faza baptista a trezirii din sud s-a
nascut din opera lui Shubal Steams ( 1706-1771) ~i Daniel Marshall din Noua Anglie.
Predicile lor erau mai emotionale, ~i multi au fost ca~tigati la Biserica Baptista din
Carolina de Nord.Trezirea metodista a avut de asemenea radacini adanci in sud, ~i ea a
avut loc prin eforturile lui Devereaux Jarratt (1733-1801), un preot episcopalian, ~i ale
unor predicatori laici.
Whitefield a unit eforturile tuturor acestor predicatori ai trezirii, calatorind in toate
coloniile In ~apte vizite, lntre 1738 ~i 1769. De~i deseori predicile erau urmate de
fenomene neobi~nuite, a fost o trezire de un tip mai moderat decat cea de-a doua trezire,
care a avut loc aproape de sfar~itul secolului. Aceasta trezire a fost paralela americana a
pietismului din Europa ~i a trezirii metodiste din Anglia.
0 asemenea mi~care era menita sa aiba rezultate neobi~nuite. Numai in Noua
Anglie, dintr-o populatie de 300.000, s-au adaugat intre 30.000 ~i 40.000 de noi membri
la bisericile existente ~i au fost infiintate 150 de biserici noi. Alte mii au venit in biserici
in coloniile sudice ~i centrale. In familii, la munca ~i la distractiile oamenilor, a aparut o
tinuta morala mai inalta. Colegii ca Princeton, King's (Columbia), Hampden-Sydney ~i
altele, au fost infiintate cu scopul de a asigura predicatori pentru multele congregatii noi.
Lucrarea misionara a primit un nou imbold, a~a incat multi barbati s-au angajat in
lucrarea misionara intre indieni, a~a cum a racut in 1743 David Brainerd (1718-1747),
care a dovedit un mare sacrificiu personal. Whitefield a infiintat un orfelinat Ia Bethesda,
Georgia. Multe alte opere umanitare ~i-au datorat existenta trezirii.
Trezirea a adus de asemenea schisma, deoarece pastorii nu au fost toti de aceea~i
parere '.in legatura cu atitudinea fata de trezire. Clerul din Noua Anglie s-a divizat in
,, Vechile lumini" (condu~i de Charles Chauncy care se opunea trezirii, evangheli~tilor
itineranti ~i calvinismului multora dintre reprezentantii trezirii) ~i ,, Noile lumini"
(condu~i de Edwards care sustineau trezirea ~i un calvinism u~or modificat.). Aceasta

309
Costica Voicu

ruptura a dus in cele din unna la dezvoltarea unui grup conservator ~i a unui grup liberal.
Din grupul Jui Chauncy s-au dezvoltat la inceputul secolului al XIX-lea unitarienii, care
au scindat congregationalismul din Noua Anglie.
Trezirea i-a scindat pe prezbiterienii din coloniile centrale in 1741 in doua grupuri.
Ei s-au reunit abia In 1758. ,,Ramura veche", formata din predicatorii mai batrani din
Philadelphia ~i imprejurimi, se opuneau autorizarii ~i ordinarii oamenilor needucati pentru
lucrare, admiterii reprezentantilor trezirii in parohiile lnfiintate ~i atitudinii critice a
multor reprezentanti ai trezirii fata de Iucrarea pastorilor. "Ramura noua" sustinea trezirea
~i autorizarea unor oameni needucati care dovedeau ca au daruri spirituale deosebite
pentru a se ingriji de noile biserici. Si reformatii olandezi din New Jersey ~i bapti~tii din
sud s-au scindat pentru o vreme, neputand sa ajunga la un acord comun in ceea ce
prive~te atitudinea pe care trebuia sa o ia biserica fata de trezire. Dar nu se poate nega
faptul ca trezirea a avut o influenta valoroasa in viata Americii ~i a ajutat la pregatirea
spirituala a oamenilor pentru a face fata razboiului francez ~i a celui indian din 1756-
1763.

IV. Bisericile ~i revolufia americana

Revolutia Americana a adus multe probleme bisericilor coloniale. Biserica
Anglicana a ramas loiala cauzei revolutionare in coloniile sudice, cum a fost Maryland ~i
Virginia; in coloniile centrale, loialitatea ei era divizata In mod egal intre revolutionari ~i
englezi; in Noua Anglie, ea era in general loiala Angliei. Deoarece John Wesley era un
membru al partidului conservator ~i JI sprijinea pe domnitor, metodi$tii au fost acuzati de
neloialitate fata de cauza coloniala. in general insa, ei au avut o pozitie neutra. Quakerii,
menonitii $i moravienii erau patrioti in inima, dar principiile lor pacifiste ii retineau de la
orice participare la razboi. Congregationali$ti, bapti$tii, luteranii, romano-catolicii $i
prezbitcrienii au adoptat cauza revolutiei; in predicile ~i invataturile lor, predicatorii $i
educatorii au amplificat ideea legamantului bisericesc bazat pe acordul oamenilor, necesar
pentru infiintarea oricarui stat. Domnitorul nu poate sa-~i incalce contractul sau sa actioneze
contrar Jui Dumnezeu, argumentau ei, rara a se a~tepta ca oamenii sa nu se revolte.
Sfar~itul razboiului in 1783 a avut rezultate importante pentru religie. Influenta
bisericii a contribuit la aparitia unei interdictii impotriva oricarei biserici de stat ~i a
dreptului la o exercitare libera a religiei a~a cum au fost enuntate de Primul Amendament
la Constitutie. Un alt rezultat a fost separarea bisericii de stat in multe state unde existase
o biserica de stat. Separarea a avut Joe in Maryland ~i New York In timpul Revolutiei; dar
abia in 1786, prin eforturile lui Jefferson, Biserica Anglicanii $i-a pierdut pozitia
privilegiatii In Virginia. New Hampsihire in 1817, Connecticut in 1818 ~i Massachusetts
'in 1833 au separat de stat Biserica Congregationalii. Urmand analogia natiunii, care
crease un guvern national, bisericile au elaborat constitutii ~i au format organizatii
nationale. Metodi~tii condu~i de Coke ~i Asbury au creat in 1784 o bisericii nationala care
a devenit cunoscutii sub numele de Biserica Episcopala Metodista. Anglicanii au fonnat
In 1789 Biserica Episcopalii Protestanta. Prezbiterienii au creat o biserica nationala in
1788, ~i prima adunare generalii s-a intrunit in 1789. Refonnatii olandezi au creat o
biserica nationalii in 1792, iar reformatii germani In 1793. Bisericile din Noua Anglie nu

310
 Teoria generalli
a dreptului

au fost mult afectate de tendintele spre organizare centralizata ~i nationalizata. A fost

binevenit faptul ca noile biserici nationale au primit un zel spiritual proaspat prin cea de-a
doua trezire, care a 1nceput aproximativ in timpul cand noua natiune i~i adopta
Constitutia. Bisericile americane fusesera incercate prin focurile razboiului, ~i acum erau
gata sa-~i duca misiunea la noua natiune unita.
Samuel Huntington despre America
ldeile de baza ale Crezului american sunt: demnitatea esentiala a fiintei umane
individuale, egalitatea fundamentala a tuturor oamenilor, dreptul inalienabil la libertate,
dreptate ~i ~anse echitabile.
Aceste idei ale Crezului american au cunoscut o stabilitate remarcabila de-a lungul
anilor, fiind sprijinite ~i incurajate de poporul american. Aproape toate ideile esentiale ale
Crezului i~i au originea in protestantismul disident.
Modul 1n care protestantismul pune accentul pe con~tiinta individuala ~i
responsabilitatea indivizilor de a afla adevarurile lui Dumnezeu direct din Biblie a
promovat ata~amentul americanilor fata de individualism, egalitate ~i drepturile la
libertatea de religie ~i opinie. Protestantismul valoriza etica muncii ~i responsabilitatea
individului pentru propriul succes sau e~ec In viata.
Americanii cred ca succesul sau e~ecul in viata depind decisiv de aptitudinile ~i
caracterul persoanei respective.
Etica muncii este o trasatura culturala a culturii protestante; religia Americii a fost,
de la inceput, religia muncii.
Politica americana a fost ~i ramane o politica a personalitatilor ~i factiunilor, a
claselor ~i regimurilor, a grupurilor de interese ~i a grupurilor etnice. A fost ~i ramane o
politica a moralismului ~i pasiunii morale.
Identitatea nationala americana ~i-a avut momentul politic de varf in eel de-al Doilea
Razboi Mondial, cand americanii s-au unit In slujba patriei ~i a cauzei sale. Momentul
simbolic culminant a fost in anul 1961, cand pre~edintele Kem1edy a cerut imperativ: ,,Nu
intrebati ce poate face tara pentru voi, intrebati ce puteti face voi pentru tara".
In ultimele decenii ale secolului XX, sfar~itul Razboiului Rece, prabu~irea Uniunii
Sovietice ~i procesul de globalizare au modificat mediul extern in care evolueaza America.
Tdentitatea americana a intrat lntr-o noua faza. S.U.A. a devenit singura superputere
a lumii, detinand rolul de lider in orice dimensiune a puterii globale. Cu toate acestea, J1
Septembrie 2001 a demonstrat ca S.U.A. erau mai vulnerabile decat au fost vreodata in
doua sute de ani. Aceasta zi nefasta a simbolizat dramatic sfar~itul secolului ideologilor ~i
al conflictelor ideologice, ~i ]nceputul unei noi ere, In care popoarele se definesc mai ales
1n termeni de cultura ~i religie. lnamici actuali ~i potentiali ai Americii sunt militantii
religio~i islamici ~i nationalismul chinez, in intregime non -- ideologic.
(Extras din volumul ,,Cine suntem?" - Samuel Huntington, Editura Antet 2004).

Barack Obama (pre~edinte al SUA 2008)

,,Individualismul nostru a fost 1ntotdeauna limitat de un ansamablu de valori
comune, liantul de care depinde orice societate sanatoasa. Pretuim imperativele familiei ~i
obligatiile unei generatii fata de alta intr-o familie. Pretuim comunitatea, buna vecinatate,
patriotismul ~i obligatiile cetatene~ti, sentimentul datoriei ~i sacrificiul pentru tara.
311
Costica Voicu =========================

Pretuim credinta in ceva mai maret decat noi, fie ca aceasta se exprima prin religie sau
prin precepte etice. Sa pretuim pleiada de virtuti care arata ca ne pasa unora de ceilalti:
cinstea, echitatea, modestia, bunatatea, politetea ~i compasiunea.
Uneori, valorile noastre se ciocnesc, pentru ca fiecare este supusa distorsiunii ~i
excesului. Autonomia ~i independenta se pot transforma In egoism ~i libertinaj, ambitia In
lacomie ~i o dorinta nebuna de a reu~i cu orice pret. De multe ori in istoria noastra am
vazut cum patriotismul s-a transformat In ~ovinism, xenofobie, lnabu~irea disidentei; am
vazut credinta transformandu-se 'in fiitarnicie, obtuzitate ~i cruzime fata de altii.
Societatea are dreptul de a limita libertatea individuala daca aceasta ameninta sa
aduca prejudicii altora.
Este greu sa gasim echilibrul corect 'intre valorile noastre concurente.
Nu pot legifera bunele maniere.
Potrivit Constitutiei noastre avem dreptul de a spune ce giindim, dreptul de a ne
ruga la Dumnezeu a~a cum dorim ~i daca dorim; dreptul de a ne aduna pa~nic pentru a
cere ceva guvernului nostru; dreptul de a detine, cumpara ~i vinde proprietati ~i de a nu ne
fi luate fiira compensatii corecte; dreptul de a nu fl supu~i unor perchezitii ~i confiscari
nerezonabile; dreptul de a nu fi detinuti de stat rara proces; dreptul la un proces corect ~i
rapid; ~i dreptul de a lua hotariiri singuri cu restrictii minime, 'in legatura cu viata noastra
de familie ~i cu felul cum ne cre~tem copiii.
Consideram ca aceste drepturi sunt universale, sunt o codificare a sensului
libertatii. Legile care limiteaza libertatea sunt uniforme, previzibile ~i transparente,
aplicandu-se deopotriva conducatorilor ~i celor condu~i".

312
 Teoria genera/ii
a dreptului

CAPITOLUL XX

PERSONALITATI CELEBRE ALE DREPTULUI

1. MOISE - sec. XIII i.H.
- considerat intemeietorul unei religii, profet ~i slujitor al Jui Dumnezeu,
- legislator: prin cele zece porunci care reprezinta temelia celor mai multe sisteme
juridice. Cele mai reprezentative din punct de vedere juridic sunt: sa nu ucizi; sii nu fii
desfranat, sa nu furi; sa nu dai miirturii mincinoase asupra aproapelui tau; sa nu pofte~ti la
femeia aproapelui tau ~i sii nu dore~ti casa aproapelui tau.

2. SOLOMON - sec. VI i.H.

- considerat unul dintre cei mai mari legiuitori ai tuturor timpurilor,
- a elaborat legi civile ~i penale, in domeniul dreptului familiei, al bunurilor,
despre succesiuni ~i norme de procedura civila,
- a inventat sistemul bicameral al Aduniirii poporului (areopagul ~i senatul),
- cea mai importanta reglementare a fost cea privitoare la scutirea de datorii:
nimeni nu are voie sa <lea bani cu lmprumut luand cheza~ie persoana datornicului.
3. ARISTOTEL - Grecia - 384-322 i.H.
- considerat ca eel mai influent filozof asupra gandirii occidentale in domeniul
politic ~i juridic,
- considera dreptul ca o virtute care aduce fericirea ~i armonia,
- principala virtute a legii, a moralei ~i a judeciitorului este dreapta masura, care
evita ~i lipsa ~i excesul.
4. CICERO - Roma - 108-43 i.H.
- considerat eel mai mare avocat al latinitatii, a pledat in numeroase procese civile,
penale, comerciale ~i politice,
- retorica lui Cicero este etern valabilii (de oratore); docere (a devedi) + delectare
(a placea) + movere (a trezi emotii),
- adept al dreptului natural, apiirator al demnitatii persoanei umane,
- a aparat dreptatea impotriva dreptului, afirmand ca ,,exista uneori nedreptati
rezultate dintr-un anumit abuz al legii ~i dintr-o interpretare extrem de ingenioasii, dar
in~elatoare, a dreptului",
- a sustinut superioritatea autoritatii civile asupra for):ei, afirmand: Cedant arma
togae (armele trebuie sii cedeze in fata justitiei),
5. IUSTINIAN - 482-565
- imparat al lmperiului Roman de Rasarit, incepand cu anul 527, a incercat sa
restabileasca autoritatea imparatului asupra intregului Imperiu Roman, in principal prin
unitatea juridica,
- cea mai importanta codificare realizatii a fost Corpus juris civilis, alciituitii din
patru carti:

313
Costica Voicu

- Digestele sau Pandectele (in limba greaca) reprezinta comentarii

doctrinale asupra dreptului civil care i~i are sursa in lege, in cutuma ~i in practica
jurisconsultilor de prestigiu),
- Institutele - o lucrare didactica dar ~i normativa,
- Codul lui Justinian este o culegere de constitutii imperiale, incepand cu
constitutia imparatului Hadrian (138),
- Novelele - este o culegere de constitutii imperiale ulterioare Codului; este
dreptul In vigoare In sec. VT.
6. VITORIA - Spania - 1486-1546
- a fost, inaintea Jui Grotius, intemeietorul dreptului internationale public, pe care
1-a a~ezat pe baze umaniste ~i morale, precum ~i pe principiile legii, ale suveranitatii
statelor, ale razboiului ~i comertului international,
- foarte interesant este faptul ca nu a publicat niciodata, opera lui constituindu-se
din activitatea didactica: cursurile pe care le dicta la Universitatea din Salamanca au fost
publicate de catre discipolii sai,
- afirma, pentru prima data, principiul egalitatii intre natiuni ~i intre statele
suverane, precum ~i principiul libertatii de circulatie a oamenilor in orice tara, insotit de
clauza natiunii celei mai favorizate.
7. GROTIUS-Olanda-1583-1645
- este considerat intemeietorul dreptului international public, al dreptului maritim
~i un aprig sustinator al dreptului natural,
- adept al reglementarii juridice a razboiului in lucrarea celebra De iure belli
aceea~i pacis (1625),
- Mare liberum (1609), curs universitar in care sustine ca marea este un bun comun
care nu poate ft luat de catre cineva In proprietate privata.
8. PUFENDORF - Germania -1632-1694
- continuator al Jui Grotius in privinta dezvoltarii teoriei dreptului natural pe care 11
define§te ca ,,drept universal pentru ca toata lumea este obligata sa-1 respecte, sau legi
eterne, fiindca nu sunt supuse schimbarilor, ca legile pozitive",
- sustine ca temelia dreptului natural este sociabilitatea (omul este un animal social
care nu se realizeaza ~i nu se dezvolta decat in cadrul unei societati organizate ),
- sursa sociabilitatii ~i a dreptului natural este instinctul de conservare: omul nu se
dezvolta decat intr-un grup social,
- teoria contractului social, fundamentata de Grotius ~i Hobbes, a fost dezvoltata
de Pufendorf, care sustine: ,,ideea de contract social decurge din egalitatea !ntre toti
oamenii, fiind expresia demnitatii !or ~i a obligatiei de a-~i respecta cuvantul.
9. MONTESQUIEU - Franta - 1689-1755
- Opera sa fundamentala ,,Spiritul legii" (1748) a influentat decisiv sistemele de
drept din Europa ~i din intreaga lume (inclusiv SUA ~i Japonia),
- principalul merit al acestei lucrari este acela ca este animata de respectul fata de
lege, iar acest respect este intemeiat pe respectul fata de specia umana,
- patru sunt contributiile esentiale ale autorului: conceptia despre drept, despre
judecatori, despre separarea puterilor, despre pedepse,

314
 Teoria generala
a dreptului

- ,,legea este un principiu universal, subordonat ratiunii, iar limbajul juridic trebuie
sii fie simplu ~i sobru",
- ,,0 societate in care drepturile omului nu sunt garantate prin lege ~i nu este
stabilitii separarea puterilor in stat, nu este a~ezatii pe baze legale'',
- separarea puterilor !mbinii autoritatea legii, libertatea ~i securitatea cetiitenilor; ea
interzice cumulul puterilor, dar nu ~i colaborarea lor, in special a executivului cu
legislativul.
10. ROUSSEAU -Franfa-1712-1778
- se considerii cii a exercitat o intluentii mai mare decat Montesquieu, asupra
Revolutiei franceze, asupra dreptului constitutional francez ~i asupra gandirii politico-
juridice moderne,
- opera lui capitalii ,,Contractul social" (1762) a influentat puternic gandirea
pol iticii ~i juridica din secolele ce au urmat,
- nici o autoritate nu este legitimii decat dacii se bazeazii pe consimtiimantul celor
ce i se supun,
- ,,vointa generalii este singura care poate coordona fortele statului in vederea
realizarii scopului siiu, care este binele comun",
- ,,numai autoritatea statului asigurii libertatea membrilor siii" (democratia
totalitarii),
- Rousseau este autorul notiunii de stat de drept: ,,republica reprezintii guvernarea
cu ajutorul legilor",
- ,,legea este anterioarii justitiei ~i nu justitia legii; numai legii ii datoreazii oamenii
dreptatea ~i libertatea; legea stiipane~te tot: oamenii, proprietatea, educatia, religia.
11. KANT-Germania-1724-1804
- a trait In plinii Revolutie francezii, pe care a respins-o; in principiu condamnii
revolutiile, acceptand numai reformele atunci cand sunt necesare,
- legea moralii este inferioarii ca eficientii normei juridice, susceptibilitatea de o
constrangere mai puternicii decat legea morala,
- Kant a promovat notiunea de autonomie a voinfei, care constii ,,in a opta de
fiecare data astfel incat vointa sii poatii considera normele care-i dicteazii alegerea ca legi
universale",
- este adeptul teoriei contractului social.
12. BURKE - Anglia - 1729-1797
- teoretician al dreptului constitutional englez, inamic declarat al Revolutiei
franceze, critic al teoriei contractului social, apologet al dreptului englez ~i al istoriei
britanice,
- ,,istoria este o mare carte deschisii pentru inviitiitura noastrii, ea ne permite sii
desprindem din gre~elile trecutului ~i din re le le care au lmpoviirat specia umanii",
- ,,revolutia noastrii (din 1688) a avut drept scop piistra\'~a legilor ~i libertiitilor
noastre vechi ~i incontestabile ~i a acelei vechi alciituiri a guverniirii care constituie
singura lor garantie. Cea mai mare reformii a noastrii este reforma infiiptuitii prin Magna
Charta Libertatum (1215) la care ne raportiim permanent. Li bertatile ~i drepturile noastre
cele mai sacre constituie cea mai pretioasii mo~tenire,

315
Costica Voicu

- ,,libertatea nu exista decat daca este lirnitata; gradul de libertate este irnposibil de
stabilit cu precizie in toate situatiile. Trebuie gasite rninirna ~i rnaxirna acestei lirnitari
astfel incat cornunitatea sa supravietuiasca",
- ,, sa ai dreptul la orice insearnna sa n-ai nirnic'',
- ,,guvernarea este o inventie a rnintii ornene~ti rnenita sa raspunda nevoilor
ornene~ti".
13. BECCARIA - Italia - 1738-1794
- este autorul unui scurt tratat intitulat ,,Dei delitti e delle pene" (Despre infractiuni
~i pedepse) publicat in anul 1764, care a revolutionat intreaga doctrina a dreptului penal
european,
- cea rnai irnportanta contributie a lui Beccaria la dreptul penal modem este
afirmarea principiului legalitatii pedepselor ~i eel al egalitatii cetafenilor in fafa legii,
- a fost prirnul autor care a denuntat cruzirnea torturilor ~i s-a opus pedepsei cu
rnoartea,
- adept al teoriei contractului social, Beccaria spune: ,,nici un orn nu a cedat gratis
parte din propria libertate in nurnele binelui public; aceasta este o hirnera, pentru ca
fiecare orn vrea sa fie el centrul tuturor relatiilor din lume; necesitatea i-a constrans pe
oameni sa-~i cedeze parte din propria libertate'',
- ,,numai legile pot stabili pedepsele In functie de infractiuni, iar caderea de a face
acest lucrn o are doar legislatorul, care reprezinta intreaga societate unita prin contract
social",
- judecatorii in materia penala nu au caderea de a interpreta legile penale pentru
faptul ca ei nu sunt legislatori,
- unica ~i adevarata masura a infractiunilor este prejudiciul adus natiunii.
14. BENTHAM-Anglia-1748-1832
- este teoreticianul utilitarismului: ,,binele public trebuie sa fie preocuparea
legiuitorului; utilitatea generala trebuie sa fie criteriul rationamentului in legislatie -
Omul trebuie sa caute fericirea ~i sa evite suferinta (aceasta este baza moralei, a
dreptului ~i a justitiei),
- ,,morala in general este arta de a conduce actiunile umane in a~a fel incat sa
rezulte din ele cea mai mare cantitate de fericire posibila. Tntregul sistem al moralei,
intregul sistem al legislatiei se sprijina pe aceasta unica baza: cunoa~terea placerilor ~i a
suferintelor,"
- sustine superioritatea legilor scrise In raport cu celelalte izvoare ale dreptului
(cutuma, jurisprudenta, dreptul natural),
- sustine necesitatea redactarii unui Cod universal ~i integrat de legi (pannonion =
lege pentru toti),
- aproba teoria penala a Jui Beccaria.
15. HEGEL-Germania-1770-1831
- gandirea sa filosofica a influentat marile ideologii aparute incepand din secolul al
XIX-lea: liberalismul, marxismul, fascismul,
- sintagrna ,,ceea ce este rational e real ~i ceea ce e real este rational" a devenit
faimoasa,

316
 Teoria genera/ii
adreptului

- ,,~tiinta dreptului este o parte a filosofiei" fiind adeptul codificarii legislatiei,

- principalele elemente ale filosofiei hegeliene sunt logica ~i conceptia dialectica
asupra istoriei,
- logica lui Hegel se intemeiaza pe triada: teza (fiinta), antiteza (nefiinta) ~i
sinteza (devenirea),
- ,,fundamentul dreptului 11 constituie persoana umana; sistemul dreptului este
domeniul libertatii lnraptuite, omul are lndatoriri 1n masura In care are drepturi ~i are
drepturi in masura in care are indatoriri",
- ,,familia permite individului sa se elibereze de egoismul lui natural gratie
sentimentelor pe care ea se intemeiaza: familia este prima radacina etica a statului".
16. MOMMSEN -1817-1903
- considerat, pe buna dreptate, eel mai mare specialist in studiul antichitatii romane
(dreptul roman ~i istoria romana),
- in anul 1902, la varsta de 85 de ani, a fost recompensat cu Premiul Nobel pentru
literatura (a publicat mai mutt de 900 de lucrari),
- Dreptul public roman (1871-1888) este o opera unica in felul ei in care
surprinde constantele istorice, principiile logice, ,,ideile pure" care au racut din dreptul
public roman un sistem coerent de o remarcabila stabilitate in timp.
17. MARX-1818-1883
- considerat ca omul care a adus lumii cea mai violenta revolutie pe care aceasta a
cunoscut-o,
- fiu al unui avocat evreu convertit la protestantism, Marx s-a declarat ateu,
devenind un intelectual nonconformist, revoltat de mizeria clasei muncitoare,
- ,,principiile sociale ale cre~tinismului predica necesitatea existentei unei clase
dominante ~i a unei clase oprimate" (Religia este opiu pentru popor),
- a fost un discipol fide! al lui Hegel,
- conceptia lui juridica poate fi sintetizata In trei puncte: materialismul dialectic ~i
istoric; lupta de clasa; disparitia statului,
- materialismul dialectic ~i istoric fundamentat de Marx pe filosofia lui Hegel,
sustine ca nu exista adevar absolut, intrucat adevarul rezulta din contradictiile permanente
de-a lungul istoriei. Tn Manifestul Partidului Comunist (1848) (anul revolutiilor din
Europa) Marx spunea: ,,este oare nevoie de o perspicacitate deosebita pentru a intelege
ca, atunci cand se schimba conditiile de viata ale oamenilor, relatiile lor sociale, existenta
lor sociala, se schimba ~i reprezentarile, conceptiile ~i notiunile lor, intr-un cuvant ~i
con~tiinta !or",
- consecinta celor spuse mai sus este respingerea ideii de drept natural (o norma
ideala de drept), a ideii de justitie absoluta sau de existenta a unor legi nescrise care ar fi
superioare dreptului pozitiv,
- importanta este doar realitatea concreta aflata intr-o permanenta mi~care ~i
schimbare,
- spre deosebire de Hegel, care sustine ca motorul istoriei este ratiunea, Marx
lanseaza conceptul potrivit caruia, factorii care determina schimbarea sociala sunt: omul,
realitatea economica, munca omului impotriva naturi, foamea, bogatia, mizeria,

317
Costica Voicu

- lupta de clasa este conceptul fundamental al filosofiei marxiste: ,,asupritorii ~i

asupritii se aflau intr-un permanent antagonism, ducem o luptii neintrerupta, cand
ascunsa, cand fiiti$ii,
- ,,dreptul burghez nu este decat vointa burgheziei devenita lege, iar continutul ei
depinde de conditiile materiale ale acestei clase".
18. JHERING - Germania - 1818-1892
- contemporan cu Marx, profesor la Viena ~i Gotingen,
- ,,scopul catre care tinde dreptul este pacea: lupta este mijlocul de a-1 atinge. Viata
dreptului este o continua lupta: luptii a poporului, a statului, a claselor sociale, a
indivizilor. Pacea :fiirii luptii, bucuria fiira munca n-au existat decat in paradisul terestru.
Toate marile victorii lnregistrate In istoria dreptului, desfiintarea sclaviei, a exploatarii
persoanei, libertatea proprietatii funciare, a industriei, a credintelor etc. au putut fi
ca$tigate cu pretul unor lupte l'ndarjite, durand, adesea, secole l'ntregi",
- ,,dreptul este conditia existentei morale a persoanei, apiirarea dreptului inseamnii
conservarea moral a a persoanei",
- ,,scopul este forta motrice a lumii; dreptul ia na~tere din forta; statul, micul
detiniitor al constrangerii, este unica sursa a dreptului",
- ,,norma juridica, ca orice act de vointii, este determinatii de interes ~i, mai ales, de
viata In societate, nimeni nu traie$te prin el lnsu$i $i pentru el 1nsu$i; fiecare triiie$te prin
$i pentru altii'',
- ,,dreptul este politica fortei: el nu este un scop In sine, ci mijlocul de a realiza un
scop, care este conservarea societatii umane",
- ,,constrangerea exercitata de ciitre stat constituie criteriul absolut al dreptului; o
normii de drept din care lipse$te constrangerea juridicii este un nonsens; statul este uni cul
detinator al dreptului de a constrange statul este unica sursii de drept".
19. ESMEIN -Franta-1848-1913
- cunoscut ca mare specialist In istoria dreptului, lntemeietor, alaturi de Haurion, al
dreptului constitutional francez, comparatist $i specialist in dreptul penal,
- denumit ,,omul care $tie totul, care exprimii bine tot ce vrea sii spunii, cu o
metoda limpede",
- metoda Jui a fiicut legendii In $tiinta dreptului: el expune rnai lntai principiile
institutiilor, adicii ideile generale. Apoi, expune tehnica juridicii, adica modalitiitile ~i
procedeele prin care legile ~i jurisprudenta au pus in practica aceste idei, in diferite epoci
istorice,
- cea mai importanta lucrare a sa, intitulatii ,,Curs elementar de istorie a dreptului
francez pentru uzul studentilor din primul an de studii" (1895), abordeaza, intr-un stil
clar, conceptia despre stat ~i drept, cu evidentierea rolului determinant al marilor
personalitati (Montesquieu, Rousseau etc.),
- a fondat Revista trimestriala de drept civil (1902) accentuand asupra rolului
practici judiciare $i a doctrinei universitare In evolutia dreptului.
20. DURKHEIM-1858-1917
- este considerat parintele sociologiei franceze,

318
 Teoria genera/a
a dreptului

- descendent al unei familii de rabini, s-a distantat de credinta religioasa, dar a

vazut in ,,faptul religios" originea ~i temeiul tuturor institutiilor sociale: contractul,
proprietatea, succesiunea, familia, testamentul, conditiajuridica a femeii,
- ,,societatea este un organism viu, iar statul este eel prin care individul se
elibereaza",
- crede in nonnele juridice ~i semnaleaza fenomenul de anomie, adica
dezintegrarea sociala ~i slabirea relatiilor care-1 leaga pe individ de grup,
- el apreciazil ca exista doua feluri de norme juridice: dreptul represiv (dreptul
penal) $i dreptul restrictiv (dreptul civil, comercial $i administrativ).
21. GENY - Franta -1861-1954
- a trait 93 de ani $i a fost considerat eel mai cunoscut jurist francez in strainatate,
fiind citat in cele mai prestigioase tratate $i monografii juridice,
- a afirmat cu putere ca dreptul nu inseamna numai lege: ,,ca orice infaptuire
umana, legea este cu necesitate incompleta ... mintea omului nu este capabila sa cuprinda
i'n i'ntregul ei imaginea lumii i'n care se mi~cii. Trebuie sa renuntam sa vedem i'n legea
scrisa o sursa completa ~i suficienta de solutii juridice,
- contributia sa geniala consta In distinctia facuta intre ,,dat" ~i ,,construit". El
sustine existenta datului real, datului istoric, datului rational ~i datului ideal. ,,Construitul"
este tehnica juridica, adica mijloacele utilizate pentru constructia organismului juridic.
22. KELSEN -1881-1973
- este autorul tratatului intitulat ,,Teoria Pura a Dreptului", expresie a
pozitivismului $i normativismului juridic; respinge dreptului natural $i conceptiile $Colii
istorice a dreptului.
- ,,norma morala este un imperativ categoric, pe cand norma juridica este un
imperativ ipotetic, in care prevederile sunt subordonate unei conditii (ex. Daca nu-ti
plate$ti datoriile, lti vor fi confiscate bunurile)",
- ,,normajuridicii, spre deosebire de cea morala, comporta o constrangere",
- ,,dreptul nu rezulta niciodata dintr-o norma juridica unicii, ci dintr-un ansamblu
de norme care trebuie sa fie coerent constituind un sistem ordonat'',
- ,,ordinea j uridica nu este un sistem de nonne j uridice situate toate la acela$i ni vel,
ci un edificiu cu mai multe etaje suprapuse, o piramida formata din mai multe straturi de
norme juridice",
- in conceptia lui Kelsen, statul este identic cu dreptul, dreptul obiectiv este identic
cu dreptul subiectiv, dreptul public este identic cu dreptul privat, iar dreptul national este
identic cu dreptul international,
- ,,orice stat trebuie sa fie, cu necesitate, un stat de drept",
23. CARBONIER- Franta -1908-1998
- considerat unul dintre marii mae$tri ai gandirii juridice contemporane $i ai
gandirii in general, (civilist, legiuitor, sociolog, istoric, psiholog, teolog, un spirit
universal, enciclopedist),
- a fost tipul de intelectual de o eruditie uluitoare, un stil seducator, elegant, cu
farmec $i concizie,
- este autorul tuturor anteproiectelor de lege care au reformat Codul familiei in
anul 1964,

319
Costica Voicu

- de§i a participat la redactarea textelor juridice mai mult decat oricare alt
universitar francez, Carbonier a manifestat un scepticism metodic §i putin ambiguu.
Yorn reproduce trei exemple reprezentative pentru gandirea juridica a marelui
Carbonier:
- ,,orice lege este in sine un rau?" - dreptul este binele ~i raul in acela§i timp, §i
ambiguu, cum sunt toate cele ce tin de aceasta lume,
- ,,raportat la ansamblul relatiilor umane, dreptul este insignifiant" - dreptul este
o spuma la suprafata raporturilor sociale,
- ,,exista prea mult drept" vizeaza excesul de reglementare juridica intr-o
societate modema, supusa unor presiuni ce vin din zona globalizarii, informatizarii ~i
transnationalizarii,
- celebritatea Jui Carbonier i-a fost adusa de conceptul de non-drept, pe care i1
define~te ca fiind ,,absenta dreptului intr-un anumit numar de raporturi umane in care
dreptul ar avea vocatia teoretica de a fi prezent. Dreptul se retrage din terenul pe care ar
trebui sa-1 reglementeze".

Codificarea realizata de NAPOLEON

NAPOLEON BONAPARTE: nascut la 15 august 1769 in insula Corsica; mort

la 5 mai 1821 in Insula Sfiinta Elena, imparat al Franfei

Exilat pe Insula Sfanta Elena din ziua de 17 octombrie 1815, dupa infrangerea de la
Waterloo (Belgia), NAPOLEON BONAPARTE spunea: ,,Gloria mea nu sta in cele
patruzeci de batalii victorioase ~i nici in faptul ca am impus regilor vointa mea. Waterloo
va ~terge amintirea tuturor acestor victorii, caci actul ultim te face sa-1 uiti pe eel dintai.
Ceea ce insa nu va dispare niciodata este Codul meu civil, sunt procesele verbale ale
Consiliului meu de Stat, e corespondenta cu mini§trii mei... Codul meu a fiicut, prin
simplitatea sa, mai mult decat toate legile precedente. Am voit sa lntemeiez un sistem
european, un Cod european, o Curte de Casatie europeana" (Ernie Ludwig -
NAPOLEON - Editura Vestala, 1999, pag. 499).
Prin aceste cuvinte, Napoleon aprecia importanta operei sale juridice ~i explica
rolul personal pe care 1-a avut in diferite stadii ale elaborarii Codului Civil Francez.
Elaborarea Codului Civil a inceput desemnarea unei comisii (12 august 1800)
formate din patru membri (eel mai reprezentativ fiind Portalis - avocat, arestat in timpul
Revolutiei). Jn patru !uni, aceasta comisie a prezentat un proiect de 2509 articole, grupate
intr-o parte preliminara, care prezinta principiile generale, urmate de trei parti: prima era
consacrata regimului juridic al persoanelor, a doua reglementa regimul juridic al
bunurilor, iar a treia parte definea dreptul de proprietate.
Esenta acestui Cod Civil consta in articularea moderatiei politice cu pragmatismul
tehnic, gata sa restabileasca legatura cu fostul drept, dar sa cuprinda inovatiile Revolutiei
Franceze.

320
 Teoria genera/a
a dreptului

Sub puternica influenta a Jui Montesquieu, Portalis a scris urmiitoarele randuri:

,,Legile nu sunt simple acte de putere, sunt acte de fntelepciune, de justitie, de judecatii.
Legislatorul exercita mai putin o putere decat un sacerdotiu. Legile sunt fiicute pentru
oameni ~i nu oamenii pentru legi; ca ele trebuie adaptate caracterului, obiceiurilor,
situatiei poporului pentru care sunt fiicute. Obiectivul nostru a fost sii asociem moravurile
cu legile ~i sii propagiim spiritul de familie, care este atat de favorabil celui de
colectivitate".
Codul Civil a fost definitivat In luna martie 1804, dupii numeroase ~edinte de
analizii conduse personal de Napoleon. Codul cuprinde 2281 de articole, sistematizate in:
- titlul preliminar (art. 1-7),
- pmiea intaia (art. 7-515) cu titlul ,,persoanele",
- partea a doua (art. 516-710) cu titlul ,,bunurile",
- partea a treia (art. 711-2281) cu titlul ,,diferitele moduri in care se dobande~te
proprietatea".
Remarcabile sunt cuvintele pronuntate de Portalis au douii )uni (ianuarie 1804)
lnainte de adoptarea Codului Civil ,,principiul dreptului de proprietate este In noi; nu este
deloc rezultatul unei conventii umane sau al unei legi pozitive; este chiar in constructia
fiintei noastre. Proprietatea este cea care a pus bazele societatii umane; ea este cea care a
insufletit ~i a extins existenta noastrii".
Dezbaterile din Consiliul de Stat cu evidentiat intluenta personala a lui Napoleon
Bonaparte, care era extrem de ata~at de traditiile familiale ~i de mentinerea puterii
paterne, dar, pe de alta parte, era adeptul divortului ~i adoptiei.
Codul Civil consacrii principiul suprematiei legii, fiind apreciat pentru claritatea
redactarii juridice, prin concizie ~i coerenta.
Codul Civil s-a aplicat In Italia, Olanda, Belgia, Luxemburg ~i Suedia, iar In alte
tiiri (Portugalia, Romania, Spania, Liban) a exercitat o puternica influenta asupra
legislatiei civile.
In anul 1806 au fost elaborate Codul de procedura civila ~i Codul comercial, iar In
181 0 Codul penal.

321
Costica Voicu

CAPITOLUL XXI
TES TE

1. Metodologia juridica reprezinta:

a) un sistem de norme, principii ~i criterii metodologice care explica raporturile ~i
legaturile care se stabilesc 1ntre metodele specifice de cunoa~tere ~i cercetare a
fenomenului juridic;
b) un sistem al izvoarelor dreptului care explica aparitia ~i evolutia dreptului;
c) un set de norme ale jurisprudentei ~i doctrinei juridice care explica originea ~i
evolutia dreptului;
d) suma unor metode de cercetare care sunt impuse de stat in privinta constituirii
unui sistem de drept.

2. Metoda comparativa de cercetare juridica desemneaza:

a) operatiunea prin care se stabilesc asemanarile existente lntre doua institutii
juridice;
b) activitatea de a compara doua sisteme de drept;
c) operatiunea prin care cercetatorul sau analistul fenomenului juridic unnare~te sa
constate ~i sa fixeze elemente identice sau divergente la doua fenomene juridice cercetate;
d) totalitatea operatiunilor de cercetare ~tiintifica. prin care sunt stabilite diferentele
lntre doua sau mai multe sisteme de drept.

3. Comparatia presupune:
a) doua reguli ale comparatiei;
b) trei reguli ale comparatiei;
c) patru reguli ale comparatiei.

4. Dreptul obiectiv desemneaza:

a) totalitatea normelor juridice cuprinse in Uniunea Europeana;
b) ansamblul normelor juridice elaborate de stat in scopul desra~urarii normale a
vietii 1n comun a oamenilor;
c) suma regulilor stabilite la nivel international;
d) totalitatea normelor sociale valabile intr-un stat. la un moment dat.

5. Codul Hammurabi a fost elaborat In:

a) Turcia;
b) Afganistan;
c) Babilon;
d) India.

322
 Teoria generala
a dreptului

6. Codul Manu a fost elaborat In:

a) Turcia;
b) Mesopotamia;
c) Afganistan;
d) India.

7. Esenta dreptului este conferita de:

a) vointa generala oficializata, devenita vointa juridica, exprimata In legi ~i aparata
de stat;
b) vointa guvernului exprimata prin ordonante de urgenta;
c) vointa societatii civile;
d) legile elaborate de societatea internationala.

8. Factorii de configurare ~i evolufie a dreptului sunt:

a) cadrul ~tiintific, religios ~i cutumiar al unei societati;
b) societatea civila ~i cadrul natural;
c) factorul uman ~i societatea civila;
d) cadrul natural; cadrul economic, social ~i politic national; cadrul economic, social
~i politic regional ~i international; societatea civila; factorul uman.

9. Societatea civila indepline~te urmatoarele functii:

a) de legiferare ~i de politica externa;
b) de executare a legilor ~i de administratie pub Ii ca;
c) de legatura cu organizatiile internationale;
d) de monitorizare ~i de sanctionare a puterii publice; de educatie a publicului.

10. Carui mare sistem de drept aparfine dreptul roman?

a) german;
b) francez;
c) romano germanic;
d) anglo - saxon.

11. Elementele constitutive ale statului sunt:

a) suveranitatea, teritoriul ~i puterea politica;
b) cre~tinismul, teritoriul ~i populatia;
c) teritoriul, populatia ~i puterea de stat;
d) suveranitatea ~i populatia.

12. Functiile statului sunt:

a) legislativa ~ijudecatoreasca;
b) executiva ~i de politica externa;
c) legislativa, executiva ~i administrativa, jurisdictionala ~i externa.
===============================================323
Costica Voicu ========================

13. Republica prezidentiala se caracterizeaza prin:

a) alegerea ~efului de stat direct, prin vot universal, egal, secret ~i liber exprimat de
ciitre cetateni;
b) alegerea ~efului de stat de catre Parlament;
c) numirea ~efului de stat de catre Tnstanta Suprema de Justitie.

14. Principiile dreptului sunt:

a) norme juridice care consacrii separatia puterilor in stat ~i legalitatea;
b) raporturi juridice de egalitate intre puterile statului ~i de echitate sociala;
c) principiul legalitatii; al libertatii ~i egalitatii; al responsabilitatii; al dreptatii,
echitatii ~i justitiei.

15. Principiul ,,nemo censetur ignorare legem" inseamnii:

a) chiar dacii se incalca legea, se poate invoca necunoa~terea acesteia;
b) oricine poate i'ncalca legea, rara a fl pedepsit;
c) nimeni nu poate invoca necunoa~terea legii.

16. Functiile dreptului desemneazii:

a) acele activitati pe care le desfii~oarii Parlamentul pentru elaborarea legilor;
b) ace le activitati ale Parlamentului ~i Guvernului de a elabora ~i aplica legile;
c) ace le activitati concrete pe care le desfii~oara dreptul pentru a-~i realiza scopul
siiu fundamental, de a reglementa conduita oamenilor ~i de a asigura ordinea in societate,
potrivit vointei generale.

17. Functiile dreptului sunt:

a) de apiirare a tarii ~i de protejare a cetiitenilor;
b) de institutionalizare sau formalizare juridicii a organiziirii societiitii; de
conservare, apiirare ~i garantare a valorilor fundamentale ale societatii, de conducere a
societatii; de normare; de prevenire;
c) de prevenire a criminalitatii; de apiirare a cetateanului; de legalizare a institutiilor;
de organizare a societiitii.

18. Norma juridica reprezinta:

a) o regula de conduitii impusii de obiceiul juridic ~i de jurisprudentii;
b) o regula de comportament social redactatii de puterea legislativa;
c) o regulii de conduita cu caracter general ~i obligatoriu, elaboratii sau recunoscutii
de puterea de stat In scopul asigurarii ordinii sociale, ce poate fl adusii la lndeplinire, la
nevoie, prin forta de constrangere a statului.

19. Trasaturile caracteristice ale normei juridice sunt:

a) caracter general ~i impersonal; obligatoriu; tipic; intersubiectiv;
b) caracter obligatoriu pentru persoane anume desemnate de organul de legiferare;
c) caracter impersonal ~i ti pie.

324
 Teoria genera/ii
a dreptului

20. Structura logica a normei juridice este reprezentata de:

a) ipoteza ~i sanctiune;
b) ipoteza, dispozitie ~i sanctiune;
c) sanctiune ~i interpretarea normei juridice.

21. Care este momentul intrarii in vigoare a legii:

a) data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei;
b) data promulgarii ei de catre Pre~edintele tarii;
c) data votarii legii In Parlament;
d) la trei zile de la data publicarii legii in Monitorul Oficial al Romaniei sau la data
expres prevazuta in textul legii.

22. Care sunt evenimentele legislative:

a) codificarea $i incorporarea;
b) initierea proiectului de lege, dezvoltarea proiectului de lege, adaptarea proiectului
de lege, promulgarea legii, publicarea legii;
c) modificarea, completarea, republicarea, suspendarea, abrogarea, rectificarea
actelor normative;
d) stabilirea starii de fapt, alegerea normei, interpretarea normei, elaborarea actului
de aplicare;
e) asigurarea cadrului organizatoric necesar, respectarea dispozitiilor nonnative,
implicarea organelor de stat.

23. in ce consta regimul juridic special aplicabil strainilor aflati pe teritoriul

tarii noastre:
a) acest regim acorda strainilor un tratament la fel de avantajos ca acela conferit
cetatenilor unui stat tert considerat ca favorizat;
b) acest regim recunoa~te $i strainilor acelea$i drepturi de care se bucura cetatenii
statului pe care se afla strainii cu unele restrangeri;
c) acest regim este guvernat de legea statului unde strainul i$i are domiciliul sau
re~edinta, daca nu are domiciliu;
d) acest regim acorda strainilor drepturi ce decurg din legislatia nationala ~i
conventiile internationale la care Romania este parte;
e) acest regim consta in acordarea de drepturi privind dobandirea de bunuri mobile
~i imobile, accesul la institutiile judecatore~ti, exercitarea unei profesii, dreptul la
invatamantul primar ~i la locuinta.

24. De cite feluri este abrogarea:

a) detenninata, relativ determinata;
b) alternativa, cumulativa;
c) completa, incompleta;
d) generala, speciala, de exceptie;
e) expresa, tacita.

325
Costica Voicu

25. Obiceiul juridic se define~te ca:

a) o nonna generala de conduita exprimata in fonna orala, fundamentata pe
observarea uniformitatilor petrecute In realitatea sociala vreme lndelungata $i considerata
dreapta;
b) o norma de conduita cu caracter obligatoriu formulata de doctrina juridica pe
baza observarii uniformitatilor petrecute in realitatea sociala vreme indelungata;
c) o regula formulata de jurisprudenta ca rezultat al constatarii valabilitatii ei In
societate.

26. Jurisprudenta se define$te ca:

a) totalitatea legilor elaborate de Parlament;
b) ansamblul deciziilor Curtii Constitutionale;
c) totalitatea hotararilor judecatore~ti pronuntate de catre toate instantele de
judecata, indiferent de gradul acestora.

27. Precedentul juridic se define$te ca:

a) totalitatea hotararilor judecatore~ti cu caracter de indrumare, pronuntate de inalta
Curte de Casatie $i Justitie;
b) totalitatea hotararilor judeciitore$ti elaborate de instantele Curtilor de Apel;
c) indrumarile date de Comisiile Juridice ale celor doua camere ale Parlamentului.

28. Doctrina juridica se define$te ca:

a) dispozitiile date instantelor judecatore~ti de catre instantele superioare;
b) totalitatea analizelor, studiilor, investigatiilor $i interpretarilor formulate de catre
speciali~ti cu privire la fenomenul juridic dintr-un sistem de drept;
c) concluziile formulate asupra fenomenului juridic de catre Tnstitutul de Cercetari
Juridice al Academiei Romane.

29. Contractul normativ reprezinta izvor fonnal al dreptului:

a) in dreptul constitutional, dreptul muncii, dreptul international public $i dreptul
penal;
b) in dreptul muncii, dreptul international public ~i dreptul constitutional;
c) In dreptul civil, dreptul muncii ~i dreptul proprietatii intelectuale.

30. Izvoarele materiale ale dreptului sunt:

a) factorii de configurare a dreptului, dreptul natural $i con~tiinta juridica;
b) izvoarele oficiale;
c) izvoarele neoficiale;
d) actul normativ $i contractul nonnativ.

31. Care din afirmatiile de mai jos privesc regulile (normele) morale:
a) privesc exterioritatea dreptului;
b) sunt elaborate de organe special abilitate potrivit unei proceduri specifice;

326
 Teoria generata
a dreptului

c) se manifesta spontan ~i neformal, privesc intimitatea individului, sunt greu de

interpretat, atrag sanctiuni ce privesc reactia comunitatii fata de individul in cauza ca
oprobiul public, marginalizarea;
d) au caracter unitar ~i neechivoc;
e) actioneaza i'n scopul restabilirii situatiei anterioare i:ncalcarii lor.

32. Interpretarea logica este:

a) o forma a interpretarii;
b) un argument logic;
c) o modalitate de interpretare specifica dreptului penal;
d) un rezultat al activitatii de clasificare al textului normei juridice;
e) o metoda tehnica de interpretare.

33. Interpretarea restrictiva este:

a) o forma a interpretarii;
b) o metoda de interpretare;
c) un principiu al interpretarii;
d) o ~coala a interpretarii;
e) un rezultat al interpretarii.

34. Interpretarea normelor juridice prive~te:

a) doar aplicarea dreptului;
b) doar realizarea dreptului prin respectare;
c) doar crearea dreptului;
d) crearea ~i realizarea dreptului;
e) normele de drept national.

35. Cum se define~te interpretarea normei juridice:

a) o faza in elaborarea normei juridice care consta in cautarea ~i folosirea unor
termeni clari, rara echivoc;
b) o operatiune logica care are ca scop lamurirea ~i explicarea interesului normei
juridice, oferind solutii pentru situatiile pe care organele de stat le au de rezolvat;
c) o etapa a procesului de aplicare a dreptului care are ca rezultat alegerea normei
celei mai potrivite situatiei de fapt;
d) activitatea de fundamentare ~tiintifica In vederea crearii normei juridice;
e) este activitatea desra~urata de anali~ti din domeniul dreptului, teoreticieni ~i
practicieni cuprinsa in opere ~tiintifice.

36. Ce cuprind dispozitiile de fond ale unui act normativ:

a) prevederi care orienteaza lntreaga reglementare, determina obiectul ~i principiile
acesteia;
b) reglementarea propriu-zisa a relatiilor sociale ce fac obiectul actului normativ;
c) masurile ce sunt instituite cu privire la derularea raporturilor juridice, nascute in
temeiul vechii reglementari care urmeaza a fi inlocuita cu noul act normativ;

327
Costica Voicu

d) enuntarea scopului reglementarii respective;

e) denumirea autoritatii emitente ~i exprimarea hotararii de a emite.

37. Ce cuprind dispozifiile generale ale actului normativ:

a) prevederi care orienteaza intreaga reglementare, determina obiectul ~i principiile
acesteia;
b) reglementarea propriu-zisa a relatiilor sociale ce fac obiectul actului normativ;
c) masurile ce sunt instituite cu privire la derularea raporturilor juridice, nascute in
temeiul vechii reglementari care urmeaza a fi inlocuita cu noul act normativ;
d) enuntarea scopului reglementarii respective;
e) denumirea autoritatii emitente ~i exprimarea hotararii de a emite.

38. Care sunt activitafile desfa~urate de organul de aplicare a dreptului in

alegerea normei juridice:
a) stabilirea starii de fapt, critica normei juridice, interpretarea normei juridice,
elaborarea actului de aplicare;
b) initierea, dezbaterea, adoptarea proiectului de lege, promulgarea ~i publicarea
legii;
c) descrierea detaliata a situatiilor de fapt ce urmeaza sa fie transformate in situatii
de drept, analiza motivatiilor ~i determinarilor care au impus reglementarea respectiva;
d) anticiparea efectelor posibile, evaluarea costului social, al punerii In aplicare a
reglementarii juridice respective, stabilirea oportunitatii aplicarii normei juridice;
e) nominalizarea normei juridice, verificarea autenticitatii, a fortei juridice ~i a
actiunii normei de drept, stabilirea raporturilor normei juridice respective cu ale normei
juridice cuprinse in acela~i act normativ ~i in alte acte normative, determinarea
continutului exact al normei.

39. Cum se clasifica subiectele raporturilor juridice:

a) subiecte individuale ~i subiecte colective;
b) persoanele fizice ~i persoanele juridice;
c) cetateni romani, straini ~i apatrizi pe teritoriul tarii noastre;
d) subiecte de drept civil, de drept penal, de drept administrativ;
e) subiecte cu capacitatijuridice ~i subiecte rara capacitatijuridice;

40. Care sunt subiectele colective de drept:

a) Parlamentul, Guvemul, institutiile judecatore~ti, societatea civica, statul;
b) partidele politice, grupurile etnice, grupurile de presiune, grupurile de interes;
c) statul, organele de stat, persoanele juridice;
d) societatile comerciale, societatile cu raspundere limitata (SRL), societatile pe
actiuni;
e) organizatiile de tineret, organizatiile non-guvemamentale, organizatiile
cooperatiste.

328
 Teoria genera/ii
a dreptului

41. Ce este obligatia juridica?

a) datoria pe care un subiect al raportului juridic o are fata de celillalt subiect al
raportului juridic;
b) premisa esentiala pentru aparitia sau stingerea unui raportjuridic;
c) conduita ce se realizeaza de catre subiectul raportului juridic;
d) pozitia pe care se situeaza un subiect determinat intr-un raport juridic determinat;
e) totalitatea drepturilor prezentate de norma juridica ce sta la baza unui raport
juridic determinat.

42. Legile constitutionale au ca obiect de reglementari:

a) sistemul electoral, organizarea §i functionarea partidelor politice, a
referendumului, a CSM, a CSAT, regimul starii de asediu §i al starii de urgenta,
organizarea Ministerului Public etc.;
b) orice domeniu al relatiilor sociale cu exceptia celor rezervate legilor
constitutionale;
c) organizarea de stat, structurile economice §i formele de proprietate, drepturile §i
libertatile fundamentale ale omului;
d) revizuirea, modificarea Constitutiei;
e) reglementarea unor situatii deosebite, de exceptie.

43. Modificarea unui act normativ consta in:

a) introducerea unor dispozitii noi, exprimate in texte ce se adauga elementelor
structurale existente prin utilizarea unei formule de exprimare;
b) integrarea prevederilor schimbate sau completate in mod substantial In ansamblul
reglementarii, actualizandu-se denumirile schimbate §i realizand o noua numerotare a
elementelor de structura;
c) schimbarea expresa a unuia sau mai multor articole sau aliniate §i redactarea lor
intr-o alta formulare;
d) suspendarea unui act normativ dispusa printr-un alt act normativ de acela~i nivel
sau de nivel superior;
e) indreptarea unor erori materiale descoperite in cuprinsul unui act normativ.

44. In ce consta continutul raspunderii juridice?

a) in dreptul statului de a aplica sanctiunile prevazute de normele juridice
persoanelor care au incalcat prevederile legale §i obligatia acestor persoane de a se
supune sanctiunilor legale in scopul restabilirii ordinii de drept;
b) repararea unui prejudiciu adus unui subiect de drept prin incalcarea dispozitiilor
unei norme juridice;
c) aplicarea sanctiunilor prevazute de norma juridica incalcata;
d) prerogativa organelor special abilitate ale statului de a stabili forma concreta a
raspunderii juridice;
e) actiunea sau inactiunea prin care o persoana incalca dispozitiile legale.

===============================================329
Costica Voicu

45. Vinovatia sub forma intenpei sau culpei este:

a) conditie a raspunderii juridice;
b) forma a raspunderii juridice;
c) principiu al raspunderii juridice;
d) un segment al raspunderii juridice;
e) o cauza speciala care inlatura raspunderea juridica.

46. Carei categorii de izvor de drept apartine doctrina?

a) izvoare nescrise;
b) izvoare oficiale;
c) izvoare neoficiale;
d) izvoare indirecte;
e) izvoare potentiale.

47. in Constitutia Romaniei sunt incorporate solidaritatea umana, spiritul de

toleranta, de intrajutorare ~i de fidelitate fa ta de tara, ca:
a) valori morale;
b) valori religioase;
c) valori patrimoniale;
d) valori fundamentale ale societatii;
e) valori ce tin de educatie.

48. Obligativitatea normei juridice inseamna faptul ca:

a) se aplica imediat, neconditionat, continuu;
b) se aplica unor seturi de relatii sociale avand drept rezultat uniformizarea
conditiilor subiectelor de drept;
c) prescrie un comportament standard recomandat unui subiect generic;
d) prescrie un comportament recomandat unui subiect individualizat;
e) prescrie un comportament care implica ideea de reciprocitate.

49. Care sunt trasaturile caracteristice ale normei juridice?

a) spontaneitate (apar ~i se dezvoltii in societate m chip neformal), legalitate,
generalitate;
b) sunt relative, au actiune limitata in timp, au proceduri speciale de elaborare;
c) general itatea, oficialitatea, spontaneitatea;
d) sunt generale, impersonale, obligatorii, au caracter tipic, implica un raport
intersubiectiv;
e) moralitatea este scrisa, are sanctiunea inclusa, este obligatorie.

50. Care sunt laturile componente ale formei de stat?

a) forma de guvernamant, structura de stat, regimul politic;
b) teritoriul, populatia, puterea publica;
c) state unitare, state federative;

330
 Teoria genera/ii
a dreptului

d) monarhia ~i republica;
e) executiva, legislativa, jurisdictionala, extema.

51. Ce cuprinde sistemul normelor sociale?

a) norme imperative, norme dispozitive;
b) normajuridica, institutiajuridica, ramura de drept, sistemul national de drept;
c) norme juridice de drept civil, penal, constitutional, financiar, international public,
international privat;
d) norme obi~nuielnice (sau obiceiul juridic), precedentul judiciar, doctrina,
contractul cadru;
e) norme etnice, norme obi~nuielnice, norme tehnice, norme politice, norme
religioase, norme juridice, norme de convietuire sociala.

52. Care sunt elementele sistemului dreptului?

a) normele etice (morale), normele politice, normele juridice, normele tehnice,
normele deontologice;
b) norma juridica, institutia juridica, subramura de drept, ramura de drept, diviziuni
de drept;
c) normele generale, normele speciale, nom1ele de exceptie;
d) normele de drept public, nonnele de drept privat;
e) normele de drept civil, penal, administrativ, constitutional, financiar etc.

53. Care sunt componentele realitatii juridice?

a) realitatea economica, realitatea politica, ideologica, culturala, realitatea
religioasa, realitatea demografica;
b) con~tiintajuridica, dreptul, ordinea de drept;
c) cadrul economic, social, politic, natural, factorul uman;
d) factorul geografic, factorul bio-fiziologic, factorul demografic, evenimentele
naturale;
e) norma juridica, institutia de drept, ramura de drept, diviziunile dreptului.
54. Care sunt marile sisteme de drept?
a) sistemul francez, sistemul german, sistemul scandinav;
b) sistemul de drept national, international, comunitar;
c) sistemul de drept romano-germanic, anglo-saxon ~i sisteme de drept traditionale
~i religioase, sistemul de drept al comunitatii europene;
d) sistemul common law, equity, statuary law;
e) drept public, drept privat.

55. Ce sunt principiile dreptului?

a) reguli de conduita generale, obligatorii, impersonale instituite de catre stat cu
scopul mentinerii ordinii sociale;
b) totalitatea mijloacelor, metodelor ~i procedeelor care stau la baza elaborarii
dreptului;

331
Costica Voicu

c) realitati exterioare care exercita o influenta asupra dreptului, fiicandu-1 sa aiba o

anumita infiiti~are;
d) acele activitati concrete pe care le executa dreptul pentru a-~i realiza scopul sau
fundamental, acela de a regla conduita oamenilor;
e) ace le idei generate, diriguitoare care stau la baza elaborarii ~i aplicarii dreptului.

56. Care sunt principiile generale ale dreptului?

a) principiul asigurarii bazelor legale de functionare a statului, principiul libertatii,
principiul egalitatii, principiul responsabilitatii, principiul dreptatii, echitatii ~i justitiei;
b) principiile dreptului civil, principiile dreptului penal, principiile dreptului
familiei, principiile dreptului international, principiile dreptului comunitar;
c) principiul fundamentarii ~tiintifice a activitatii de elaborare a normelor juridice,
principiul echilibrului;
d) principiul accesibilitatii ~i al economiei de mijloace, principiul corelarii;
e) principiul prezumtiei de nevinovatie, principiul egalitatii partilor, principiul
celeritatii, principiul raspunderii personale.

57. Ce sunt functiile dreptului?

a) acele activitati pe care le desra~oara statul \'n scopul \'ndeplinirii atributiilor de
Jegiferare, executare, jurisdictionale ~i externe;
b) acele activitati concrete pe care le executa dreptul pentru a-~i realiza scopul sau
concret, fundamental, acela de a asigura ordinea in societate, potrivit vointei generate;
c) activitatile desfii~urate de organele competente in procesul de realizare, infiiptuire
a drepturilor ~i obligatiilor persoanelor participante la viata juridica;
d) acele idei generate, diriguitoare care stau la baza elaborarii ~i aplicarii dreptului;
e) totalitatea strategiilor ~i scopurilor unui legiuitor precum ~i instrumentele
conceptuale de realizare a acestora.

58. Care sunt functiile dreptului?

a) functia legislativa, executiva, jurisdictionala, externa;
b) functiile dreptului penal, functiile dreptului procesual penal, functiile dreptului
civil, functiile dreptuhii procesual civil;
c) functia de institutionalizare sau forrnalizare juridica a organizarii social - politice,
functia de conservare, aparare ~i garantare a valorilor fundamentale ale societatii, functia
de conducere a societatii, functia normativa, functia preventiva;
d) functia de aparare a societatii lmpotriva infractiunilor, functia de stabilire a
organelor competente sa participe la realizarea procesului penal, functia de stabilire ~i
delimitare a drepturilor ~i obligatiilor organelor participante la procesul penal;
e) functia de stabilire ~i explicare a conditiilor ~i efectelor actelor juridice civile,
functia de stabilire a cadrului legal In care actioneaza persoana fizica ~i persoana juridica.

332
 Teoria genera/ii
a dreptului

59. Cum definim statul?

a) gruparea unor sisteme juridice nationale in raport cu trasaturile comune ale
acestora;
b) statul este o stare de con~tiinta a societatii;
c) statul este un sistem de reglementari ~i institutii;
d) statul este principala institutie politica a societatii care prin prerogativa ce o are
de a elabora ~i aplica dreptul, asigura organizarea ~i conducerea societatii;
e) statul este o forma istorice~te determinata ~i variabila de autoritate.

60. Care sunt partile constitutive ale actului normativ?

a) ipoteza, dispozitia, sanctiunea;
b) norma juridica, institutia juridica, ramura de drept, diviziunea dreptului;
c) stabilirea situatiei de fapt, alegerea normei, interpretarea normei, elaborarea
actului de aplicare;
d) Constitutia, Decretul, Legea, Hotararea de Guvern, Ordonanta de Guvern, acte ale
organelor administrative (ordin, decizie ),
e) titlul, formula introductiva, preambulul, partea dispozitiva, formula de atestare a
autenticitatii actului normativ.

61. Care sunt principiile legiferarii?

a) principiile fundamentale, principii de ramura;
b) principii j uridice, morale, politice, filozofice;
c) principiul fundamentarii ~tiintifice a activitatii de elaborare a normelor juridice,
principiul echilibrului, principiul corelarii sistemului actelor normative (al articularii, al
armoniei), principiul accesibilitatii ~i economiei de mijloace in elaborarea actelor
normative;
d) principiul legalitatii, principiul echitatii ~i justitiei, principiul egalitatii;
e) principiul armonizarii, principiul aplicabilitatii directe, principiul aplicabilitatii
imediate.

62. Care sunt etapele elaborarii actelor normative?

a) descrierea detaliata a situatiilor de fapt ce urmeaza sa fie transformate 1n situatii
de drept, analiza motivatiilor ~i determinarilor care impun reglementarea domeniului
respectiv, elaborarea actului normativ;
b) cercetarea ~tiintifica a realitatii sociale, determinarea efectelor posibile ale
viitoarei reglementari legale, evaluarea costului social al elaborarii ~i apoi punerii in
aplicare a reglementarilor respective;
c) stabilirea oportunitatii adoptarii actului normativ respectiv, depistarea legaturilor
~i interferentelor existente intre raporturile sociale ce urmeaza a fi reglementate ~i alte
raporturi deja existente;
d) descrierea ~i stabilirea situatiei de fapt, alegerea normei juridice cea mai potrivita
acelei situatii de fapt, interpretarea normei juridice, elaborarea actului de aplicare;
e) initierea proiectului de lege, dezbaterea proiectului de lege, adoptarea proiectului
de lege, promulgarea legii, publicarea legii.

333
Costica Voicu

63. Care sunt formele de sistematizare a actelor normative?

a) sistemul national al actelor normative;
b) sistemul de drept cu subsistemele sale;
c) sistemul de drept francez, german, scandinav;
d) sistemul de drept romano - germanic, anglo - saxon ~i sistemele traditionale ~i religioase;
e) incorporarea ~i codiftcarea.

64. in ce consta realizarea dreptului?

a) este prerogativa statului de a elabora ~i aplica dreptul In scopul mentinerii ordinii sociale;
b) este posibilitatea statului, detinator al fortei de coercitie ca in cazul nerespectarii
dreptului de a interveni cu scopul restabilirii ordinii In societate;
c) este procesul complex de transpunere in viata a continutului normelor juridice,
proces in care destinatarii dreptului respecta ~i aduc la indeplinire dispozitiile actelor
normative, iar in situatia incalcarii acestora, statul intervine pentru aplicarea dreptului;
d) este procesul de grupare a actelor normative pe baza unor criterii riguros stabilite,
astfel incat normele juridice sa fie bine cunoscute ~i aplicate;
e) este procesul de stabilire a tehnicilor ~i operatiunilor metodologice ~i
gnoseologice specifice care conduc la descifrarea structurii ~i dinamicii raporturilor
stabilite in societate.

65. Care sunt fazele procesului de aplicare a dreptului?

a) realizarea dreptului prin activitatea de respectare ~i executare a legilor;
b) indeplinirea de catre subiectele de drept a cerintelor cuprinse in norma juridica;
c) desfii~urarea procesului in instanta de fond, instanta de apel ~i instanta de recurs;
d) executarea ~i respectarea dispozitiilor juridice de catre organele de stat care au
atributii de aplicare a legii;
e) stabilirea starii de fapt, alegerea normei de drept, interpretarea normei de drept,
elaborarea ~i emiterea actului de aplicare a dreptului.
66. Ce este raportul juridic?
a) acordul intre doua sau mai multe persoane spre a se constitui intre dan~ii unset de
drepturi ~i obligatii;
b) regula de comportament generala, obligatorie, impersonala, elaborata sau
recunoscuta de stat cu scopul asigurarii ordinii sociale;
c) actul creat de autoritatile publice investite cu putere de Jegiferare care cuprinde
norme generale ~i obligatorii ce pot ft aduse la indeplinire - la nevoie - prin forta de
constrangere a statului;
d) este actul normativ elaborat de puterea executiva care contine norme juridice
referitoare la organizarea executarii legilor emise de Parlament;
e) este o legatura sociala intre participanti determinati, reglementatii de norma
juridicii, susceptibila de a fi aparatii pe calea coercitiei statale ~i caracterizata prin
existenta drepturilor ~i obligatiilor juridice;

334
 Teoria generalii
a dreptului

67. Care sunt premisele raportului juridic?

a) ipoteza, dispozitia, sanqiunea;
b) continutul raportului juridic, obiectul raportului juridic, subiectele raportului
juridic;
c) norma juridica, subiectele raportului juridic, faptele juridice;
d) statul, organele de stat ~i persoanele juridice;
e) evenimentele naturale, evenimentele sociale, actiunile licite, actiunile ilicite.

68. in ce consta continutul raportului juridic?

a) norma juridica, subiectele de drept, faptele juridice;
b) capacitatea juridica a partilor raportului juridic, norma juridica, obiectul
raportului juridic;
c) subiectele raportului juridic, obiectul raportului juridic, sanctiunea raportului juridic;
d) drepturile ~i obligatiile subiectelor lntr-un raport juridic concret determinat, care
sunt prevazute de norma juridica;
e) acea imprejurare, eveniment sau stare de fapt reala, care creeaza, modifica sau
stinge un raport juridic, adica produce efecte juridice;

69. Ce este obiectul raportului juridic?

a) conduita ce se realizeaza de catre subiectii raportului juridic ca urmare a
exercitarii drepturilor ~i indeplinirii obligatiilor pe care le identificam in continutul
raportului juridic;
b) totalitatea drepturilor ~i obligatiilor subiectelor lntr-un raport juridic concret
determinat, care sunt prevazute de norma juridica;
c) acea imprejurare, eveniment sau stare de fapt realii, care creeaza, modifica sau
stinge un raport juridic;
d) posibilitatea subiectului raportului juridic de a cere apararea dreptului sau de catre
stat, atunci cand dreptul sau a fost nesocotit de subiectul obligat;
e) aptitudinea recunoscuta de lege omului de a avea drepturi ~i obligatii juridice, in
lipsa careia nu ar ft posibila stabilirea raportului juridic.

70. Ce desemneaza faptul juridic?

a) acele imprejurari, evenimente sau stari de fapt care, prin ele insele, au puterea de
a produce efecte juridice;
b) acele imprejurari, evenimente sau stari de fapt de existenta carora nonnele
juridice nu leaga consecinte juridice;
c) acele imprejurari, evenimente sau stari de fapt reale care creeazii, modifica sau
sting un raport juridic;
d) acele lmprejurari, conditii, fapte precizate In ipoteza normei juridice la care se va
referi in continuare dispozitia normei juridice;
e) acea conduita, comportament impus persoanei obligate de catre norma juridica, in
corelatie cu dreptul subiectiv.

================================================ 335
Costica Voicu

71. Care sunt particularitatile raportului juridic penal?

a) este un raportjuridic de putere;
b) este un raport juridic de constrangere;
c) este un raport juridic de subordonare;
d) este un raport juridic de colaborare;
e) este un raportjuridic de conformare.

72. Ce este raspunderea juridica?

a) este conduita ilicita, adica actiunea sau inactiunea prin care o persoana incalca
dispozitiile legale;
b) este atitudinea psihica a persoanei care comite fapte ilicite;
c) este un raport juridic, creat de norma juridica, lntre persoana care a 'incalcat
dispozitiile legii ~i stat, reprezentat de organele de aplicare a legii;
d) realizarea dreptului prin intermediul unor acte specifice de autoritate, emise de
organele statului in conformitate cu competenta stabilita acestora prin lege;
e) este o realitate sociala, patrimoniala sau nepatrimoniala, reglementata de o norma
juridica.

73. Care sunt conditiile raspunderii juridice?

a) conditii de forma, conditii de fond;
b) capacitatea de folosinta ~i capacitatea de exercitare a subiectului care se afla in
situatia de a raspunde juridic;
c) capacitatea juridica general a $i capacitatea juridica speciala;
d) norma juridica, subiectele de drept, faptele juridice;
e) conduita ilicita, vinovatia, legatura de cauzalitate.

74. Care sunt formele specifice ale raspunderii juridice?

a) raspunderea penala, administrativii, civila, a membrilor guvernului, a $efului de stat;
b) raspunderea directa, indirecta, tacita sau implicita;
c) raspunderea politica, moralii, religioasa, disciplinara;
d) contraventia, infractiunea, prejudiciul;
e) amenda, inchisoarea, acoperirea prejudiciului, suspendarea unor drepturi.

75. Uniunea Europeana este?

a) o federatie de state de tipul S.U.A.;
b) o uniune democratica de state, careia statele membre ii confera competentele
necesare pentru atingerea obiectivelor comune;
c) un stat federal care presupune abolirea partiala a suveranitatii nationale a statelor
membre;
d) o uniune de state nationale care realizeaza politica externa, securitate'a $i ordinea
interna.

336
 Teoria genera/ii
adreptului

76. InstitufiiJe Uniunii Europene sunt?

a) Parlamentul European, Consiliul European, Consiliul de Mini~tri, Comisia
Europeanii ~i Curtea de Justitie a Uniunii Europene;
b) Parlamentul Europei, Consiliul Europei, Curtea Europeanii a Drepturilor Omului,
Consiliul European al Regiunilor;
c) Comisia Europeanii, Consiliul Europei, Curtea Supremii de Justitie Europeanii,
Curtea de Conturi ~i Banca Centralii a Europei.

77. Uniunea Europeana cuprindea la 01.10.2006:

a) 15 state;
b) 18 state;
c) 20 state;
d) 25 state.

78. Fazele procesului de comparafie sunt?

a) stabilirea asemiiniirilor ~i deosebirilor dintre institutiile juridice comparate;
b) cunoa~terea ~i intelegerea termenilor care urmeaza a fi comparati;
c) cunoa~terea, intelegerea ~i compararea propriu - zisii a termenilor.

79. Ordonanta de Urgenta este emisii de:

a) Parlament;
b) Guvem;
c) Pre~edintele Tiirii.

80. Promulgarea legii se realizeazii de ciitre:

a) Primul-Ministru;
b) Pre~edintele Tiirii;
c) Curtea Constitutional ii;
d) Parlamentul Romaniei.

81. Legea intra in vigoare:

a) la data publicarii acesteia in Monitorul Oficial al Romaniei;
b) la treizeci de zile de la promulgare;
c) la trei zile de la publicarea acesteia in Monitorul Oficial sau la data expres
prevazuta in textul legii.
82. Legile organice au fortii juridica:
a) superioarii fata de legile ordinare;
b) egalii cu cea a Hotiirarilor de Guvem;
c) inferioarii Constitu\iei Romaniei;
d) inferioara legilor constitutionale.

83. Organizarea partidelor politice este reglementata prin:

a) Constitutie;
b) lege organicii;

337
Costica Voicu

c) lege ordinara;
d) Ordonanta de Urgenta a Guvernului.

84. Controlul constitufionalitafii legilor se realizeaza de:

a) Pre~edintele Tarii;
b) Consiliul Legislativ;
c) Curtea Constitutionala;
d) Inalta Curte de Casatie ~i Justitie impreuna cu Ministerul Justitiei.

85. Legea poate ft retroactiva In cazul:

a) in care decide Curtea Constitutionala;
b) In care hotara~te Pre~edintele Tarii;
c) normele juridice interpretative; al legii penale sau contraventionale mai
favorabile; al retroactivitatii exprese.

86. In dreptul englez, principalul izvor de drept este:

a) legea;
b) jurisprudenta ~i precedentul judiciar;
c) doctrina j uridica.

87. Prin abrogarea unei legi, dispar efectele acesteia:

a) pentru trecut;
b) pentru viitor;
c) ~i pentru trecut ~i pentru viitor.

88. Tehnica legislativa este definita ca:

a) ansamblu de tehnici ~i artificii unitare care sunt utilizate in procesul de elaborare
~i aplicare a dreptului;
b) ansamblul de metode, tehnici ~i procedee utilizate de organele puterii de stat in
procesul de initiere, elaborare ~i adoptare a actelor normative;
c) o activitate concreta prin care sunt proiectate, elaborate ~i aplicate actele
normative;
d) tehnica de organizare ~i functionare a puterii legislative.

89. Tehnica juridica este deftnita ca:

a) ansamblul metodelor §i tehnicilor utilizate pentru organizarea §i functionarea
justitiei;
b) totalitatea metodelor, tehnicilor ~i procedeelor folosite de organele puterii de stat
In procesul de elaborare §i aplicare a dreptului;
c) tehnicile folosite de organele judiciare ~i instantele judecatore~ti pentru
instrumentarea dosarelor judiciare.

338
 Teoria ge11erala
a dreptului

90. Magna Charta Libertatum a fost adoptata in:

a) Statele Unite ale Americii (1784);
b) Franta ( 1789);
c) Anglia (1215).

91. Statele monocratice sunt cele in care puterea se exercitii:

a) de o minoritate (de o categorie restransii de persoane);
b) de o singurii persoanii;
c) de o grupare militarii venita la putere prin lovitura de stat;
d) de o grupare religioasa, condusii de un lider spiritual absolut.

92. Romania este, din punct de vedere al formei statului:

a) republicii parlamentara;
b) republica prezidentialii;
c) republica constitutionalii;
d) republica semi-prezidentialii.

93. Organizarea ~i desfii~urarea referendumului se reglementeaza prin:

a) Constitutie;
b) lege extraordinara a Parlamentului;
c) lege organicii;
d) Ordonanta de Urgenta a Guvernului.

94. Guvernul Romaniei este organizat ~i functioneazii In baza:

a) unei Ordonante de Urgenta;
b) unei legi ordinare;
c) unei legi organice;
d) unei legi a Curtii Constitutionale.

95. Pre~edintele Romaniei poate emite urmiitoarele categorii de acte:

a) legi organice ~i legi constitutionale;
b) legi extraordinare;
c) decrete ~i tratate internationale;
d) decrete cu caracter normativ ~i individual.

96. Primul - ministrn al Guvernului Romaniei, poate emite personal urmatoarele

acte:
a) ordonante guvernamentale simple;
b) hotiirari de guvern;
c) ordonante de urgenta;
d) decizii de numire ~i revocare a secretarilor de stat.

97. Desuetudinea desemneaza o modalitate de:

a) abrogare a unui act normativ;

339
Costica Voicu =========================

b) ie$irea din vigoare a unui act normativ;

c) incetare a mandatului Parlamentului;
d) lncetare a functionarii Guvernului.

98. Guvernul poate dispune:

a) modificarea Constitutiei;
b) adoptarea de Hotari.iri $i Ordonante;
c) abrogarea Hotari.irilor de Guvern;
d) abrogarea legilor ordinare;
e) anularea actelor normative elaborate de ministere $i autoritatile publice centrale $i
locale.

99. Politica legislativa cuprinde:

a) totalitatea strategiilor guvernamentale elaborate pentru adoptarea legilor necesare
guvernarii;
b) totalitatea politicilor elaborate de catre Pre$edintele Romi.iniei pentru guvernarea
tarii;
c) totalitatea strategiilor $i scopurilor stabilite de puterea legislativa, precum $i
instrumentele de realizare a acestora;
d) ansamblul masurilor luate de puterea legislativa pentru integrarea Romaniei In
Uniunea Europeana.

100. Procesul-verbal de constatare a unei contraventii reprezinta:

a) un act normativ;
b) un act juridic;
c) un act de aplicare a dreptului.

101. Un accident de circulatie reprezinta:

a) un faptjuridic;
b) un eveniment juridic;
c) un act juridic.

340
 Teoria genera/a
a dreptului

RASP UN SURI

I. a 22. c 43. c 64. c 85. c

2. c 23. d 44. a 65. e 86. b
3. c 24. e 45. a 66. e 87. b
4. b 25. a 46. c 67. c 88. b
5. c 26. c 47. a 68. d 89. b
6. d 27. a 48. a 69. a 90. c
7. a 28. b 49. d 70. c 91. b
8. d 29. b 50. a 71. b 92. d
9. d 30. a 51. e 72. c 93. c
10. c 31. c 52. b 73. d 94. b
11. c 32. e 53. b 74. a 95. d
12. c 33. e 54. c 75. b 96. d
13. a 34. a 55. e 76. a 97. b
14. c 35. b 56. a 77. d 98. b, c, e
15. c 36. b 57. b 78. c 99. c
16. c 37. a 58. a 79. b 100. c
17. b 38. e 59. d 80. b 101. a
18. c 39. a 60. e 81. c
19. a 40. c 61. c 82. a, c, d
20. b 41. a 62. e 83. b
21. d 42. d 63. e 84. c

================================================ 341
ANEXE
 Teoria genera/a
a dreptului

ANEXAnr.1

Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene

Parlamentul European, Consiliul $i Comisia proclama in mod solemn textul
urmator ca fiind Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

CART A DREPTURILOR FUNDAMENTALE A UNIUNH EUROPENE

Preambul

Popoarele Europei, stabilind lntre ele o uniune tot mai stransa, au hotarat sa
imparta$easca un viitor pa$nic intemeiat pe valori comune.

Con$tienta de patrimoniul spiritual $i moral, Uniunea este intemeiata pe valorile

indivizibile $i universale ale demnitatii umane, egalitatii $i solidaritatii; aceasta se
intemeiaza pe principiile democratiei $i statului de drept. Uniunea situeaza persoana in
centrul actiunii sale, instituind cetatenia Uniunii $i creand un spatiu de libertate, securitate
$i justitie.

Uniunea contribuie la pastrarea $i la dezvoltarea acestor valori comune, respectand

diversitatea culturilor $i traditiilor popoarelor Europei, precum $i identitatea nationala a
statelor membre $i organizarea autoritatilor for publice la nivel national, regional $i local:
Uniunca cauta ca promoveze o dezvoltare echilibrata §i durabila $i asigura libera
circulatie a persoanelor, serviciilor, marfurilor $i capitalurilor, precum $i libertatea de
stabilire.

In acest scop, este necesara consolidarea protectiei drepturilor fundamentale,

racandu-le mai vizibile prin carta, in spiritul evolutiei societatii, a progresului social $i a
dezvoltarilor $1iintifice $i tehnologice.

Prezenta carta reafirma, cu respectarea competentelor $i sarcinilor Uniunii, precum

$i a principiului subsidiaritatii, drepturile care rezulta din traditiile constitutionale §i din
obligatiile intemationale comune statelor membre, din Conventia europeana pentru
apararea drepturilor omului $i a libertatilor fundamentale, din Cartele sociale adoptate de
Uniune $i de catre Consiliul Europei, precum $i din jurisprudenta Curtii de Justitie a
Uniunii Europene $i a Curtii Europene a Drepturilor Omului. In acest context, carta va fi
interpretata de catre instantele judecatore$1i ale Uniunii $i ale statelor membre, acordand
atentia cuvenita explicatiilor redactate sub autoritatea prezidiului Conventiei care a
elaborat carta $i actualizate sub raspunderea prezidiului Conventiile Europene.

345
Costica Voicu

Beneficiul acestor drepturi implica responsabilitati ~i indatoriri atat fata de terti,

precum ~i fata de comunitatea umana in general ~i fata de generatiile viitoare.

In consecihta, Uniunea recunoa~te drepturile, libertatile ~i principiile enuntate in

continuare.

TITLUL I
DEMNITATEA

Articolul I
Demnitatea umana
Demnitatea umana este inviolabi!a. Aceasta trebuie respectata ~i protejata.

Articolul 2
Dreptul la viata
(1) Orice persoana are dreptul la viata.
(2) Nimeni nu poate fi condamnat la pedeapsa cu moartea sau executat.

Articolul 3
Dreptul la integritate al persoanei

(1) Orice persoana are dreptul la integritatea fizica $i psihica.

(2) In domeniile medicinei ~i biologiei trebuie respectate in special:

(a) consimtamantul liber ~i In cuno$tinta de cauza al persoanei interesate, In conformitate

cu procedurile prevazute de lege;
(b) interzicerea de eugenie, In special a eel or care au drept scop selectia persoanelor;
(c) interzicerea utilizarii corpului uman ~i a piirj:ilor sale, ca atare, ca sursa de profit;
(d) interzicerea clonarii fiintelor umane in scopul reproducerii.

Articolul 4
Interzicerea torturii ~i a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante

Nimeni nu poate ft supus torturii $i nici pedepselor sau tratamentelor inumane sau
degradante.

Articolul 5
Interzicerea sclaviei ~i a muncii fortate

(1) Nimeni nu poate fi tinut in sclavie sau in servitute.

(2) Nimeni nu poate ft constrans sii efectueze o muncii forj:atii sau obligatorie.
(3) Traficul de fiinte umane este interzis.

346
 Teoria genera/a
adreptului

TITLUL II
LIBERTATILE

Artico!ul 6
Dreptul la libertate ~i la siguranta

Orice persoana are dreptul la libertate ~i la siguranta.

Artico!ul 7
Respectarea viefii private ~i de familie

Orice persoana are dreptul la respectarea vietii private ~i de familie, a domiciliului ~i

a secretului comunicatiilor.

Artico!ul 8
Protecfia datelor cu caracter personal

(1) Orice persoana are dreptul la protectia datelor cu caracter personal care o privesc.
(2) Asemenea date trebuie tratate in mod corect, in scopurile precizate ~i pe baza
consimtamantului persoanei interesate sau in temeiul unui alt motiv legitim prevazut de
lege. Orice persoana are dreptul de acces la datele colectate care o privesc, precum ~i
dreptul de a obtine rectificarea acestora.
(3) Respectarea acestor norme se supune controlului unei autoritati independente.

Articolul 9
Dreptul la casatorie ~i dreptul de a intemeia o familie

Dreptul la casatorie ~i dreptul de a intemeia o familie sunt garantate in confotmitate

cu legile interne care reglementeaza exercitarea acestor drepturi.

Articolul 10
Libertatea de gandire, de con~tiinta ~i de religie

(1) Orice persoana are dreptul la libertatea de gandire, de con~tiinta ~i de religie.

Acest drept implica libertatea de a-~i schimba religia sau convingerea, precum ~i
libertatea de a-~i manifesta religia sau convingerea individului sau colectiv, In public sau
in particular, prin intermediul cultului, lnvatamantului, practicilor ~i lndeplinirii riturilor.
(2) Dreptul la obiectie pe motive de con~tiinta este recunoscut in conformitate cu
legile inteme care reglementeaza exercitarea acestui drept.

347
Costica Voicu

Articolul 11
Libertatea de exprimare ~i de informare

(1) Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Ace st drept cuprinde
libertatea de opinie ~i libertatea de a primi sau de a transmite informatii sau idei rara
amestecul autoritatilor publice ~i rara a tine seama de frontiere.
(2) Libertatea ~i pluralismul mijloacelor de informare In masii sunt respectate.

Articolul 12
Libertatea de intrunire ~i de asociere

(1) Orice persoana are dreptul la libertatea de lntrunire pa~nicii ~i la libertatea de

asociere Ia toate niveiurile ~i in special in domeniile politic, sindical ~i civic, ceea ce
implica dreptul oricarei persoane de a infiinta impreuna cu alte persoane sindicate ~i de a
se afilia la acestea pentru apiirarea intereselor sale.
(2) Partidele politice la nivelul Uniunii contribuie la exprimarea vointei politice a
cetatenilor Uniunii.

Articolul 13
Libertatea artelor ~i ~tiintelor

Artele ~i cercetarea ~tiintifica sunt libere. Libertatea universitara este respectata.

Articolul 14
Dreptul la educatie

(1) Orice persoanii are dreptul Ia educatie, precum ~i la accesul la formare

profesionalii ~i formare continua.
(2) Acest drept include posibilitatea de a urma gratuit invatiimantul obligatoriu.
(3) Libertatea de a infiinta institutii de invatamant cu respectarea principiilor
democratice, precum ~i dreptul piirintilor de a asigura educarea ~i instruirea copiilor lor,
potrivit propriilor convingeri religioase, filozofice ~i pedagogice, sunt respectate in
conformitate cu legile interne care reglementeaza exercitarea acestora.

Articolul 15
Libertatea de alegere a ocupatiei ~i dreptul la munca

(1) Orice persoana are dreptul la muncii ~i dreptul de a exercita o ocupatie aleasii sau
acceptata in triod liber.
(2) Orice cetatean al Uniunii are libertatea de a-~i cauta un Joe de muncii, de a lucra,
de a se stabili sau de a presta servicii in orice stat membru.

348
 Teoria generalii
a dreptului

(3) Resortisantii tarilor terte care sunt autorizati sa lucreze pe teritoriul statelor
membre au dreptul la conditii de munca echivalente acelora de care beneficiaza cetatenii
Uniunii.

Articolul 16
Libertatea de a desfii~ura o activitate comerciala

Libertatea de a desta~ura o activitate comerciala este recunoscuta in conformitate cu

dreptul Uniunii ~i cu legislatiile ~i practicile nationale.

Articolul 17
Dreptul de proprietate

(I) Orice persoana are dreptul de a detine in proprietate, de a folosi, de a dispune ~i

de a lasa mo~tenire bunurile pe care le-a dobandit In mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit
de bunurile sale decat pentru o cauza de utilitate publica, in cazurile ~i conditiile
prevazute de lege ~i in schimbul unei despagubiri juste acordate in timp util pentru
pierderea pe care a suferit-o. Folosinta bunurilor poate fi reglementata prin lege in
limitele impuse de interesul general.
(2) Proprietatea intelectuala este protejata.

Articolul 18
Dreptul la azil

Dreptul la azil este garantat cu respectarea normelor prevazute de Conventia de la

Geneva din 28 iulie 1951 ~i de Protocolul din 31 ianuarie 1967 privind statutul
refugiatilor ~i in conformitate cu Tratatul privind Uniunea Europeana ~i cu Tratatul
privind functionarea Uniunii Europene (denumite in continuare ,,tratatele").

Articolul 19
Protectia in caz de stramutare, expulzare sau extradare

(1) Expulzarile colective sunt interzise.

(2) Nimeni nu poate fi stramutat, expulzat sau extradat catre un stat unde exista un
rise serios de a fi supus pedepsei cu moartea, torturii sau altor pedepse sau tratamente
inumane sau degradante.

TITLUL III.
EGALITATE

Articolul 20
Egalitatea in fata legii

Toate persoanele sunt egale in fata legii.

349
Costica Voicu

Articolul 21
Nediscriminarea

(1) Se interzice discriminarea de orice fel, bazata pe motive precum sexul, rasa,
culoare, origine etnica sau sociala, caracteristicile genetice, limba, religia sau
convingerile, opiniile politice sau de orice alta natura, apartenenta la o minoritate
nationala, averea, n<l!?terea, un handicap, varsta sau orientarea sexuala.
(2) In domeniul de aplicare a tratatelor ~i rara a aduce atingere dispozitiilor Speciale
ale acestora, se interzice orice discriminare pe motiv de cetatenie.

Articolul 22
Diversitatea culturata, religioasa ~i lingvistica

Uniunea respecta diversitatea culturali.i, religioasa ~i lingvistica.

Articolul 23
Egalitatea intre femei ~i barbafi

Egalitatea \'ntre femei $i barbati trebuie asigurata In toate domeniile, inclusiv In ceea
ce prive$te incadrarea in munci'i, munca $i remunerarea.

Principiul egalitatii nu exclude mentinerea sau adoptarea de masuri care sa prevada

avantajele specifice In favoarea sexului sub-reprezentat.

Articolul 24
Drepturile copilului

(1) Copiii au dreptul la protectia $i lngrijirile necesare pentru asigurarea buni.istarii

lor. Ei i~i pot exprima in mod liber opinia. Aceasta se ia in considerare in problemele care
ii privesc, in functie de varsta $i gradul lor de maturitate.
(2) In toate actiunile referitoare la copii, indiferent daca sunt realizate de autoritatile
publice sau de institutii private, interesul superior al copilului trebuie sii fie considerat
primordial.
(3) Orice copil are dreptul de a intretine cu regularitate relatii personale ~i contacte
directe cu ambii parinti, cu exceptia cazului In care acestea sunt contrare interesului sau.

Articolul 25
Drepturile persoanelor in varsta

Uniunea recunoa~te ~i respecta dreptul persoanelor in varsta de a duce o viata demna

$i independentii $i de a participa la viata socialii $i culturala.

350
 Teoria generalii
a dreptului

Articolul 26
Integrarea persoanelor cu handicap

Uniunea recunoa~te §i respecta dreptul persoanelor cu handicap de a beneficia de

masuri care sa le asigure autonomia, integritatea sociala ~i profesionala, precum ~i
participarea la viata comunitatii.

TITLULIV
SOLIDARITATEA

Articolul 27
Dreptul lucratorilor la informare ~i la consultare in cadrul intreprinderii

Lucratorilor sau reprezentantilor acestora Ii se garanteaza, la nivelurile

corespunzatoare, informarea §i consultarea In timp util, In cazurile ~i in conditiile
prevazute de dreptul Uniunii §i de legislatiile ~i practicile nationale.

Articolul 28
Dreptul de negociere ~i de actiune colectiva

Lucratorii §i angajatorii sau organizatiile lor au dreptul, in conformitate cu dreptul

Uniunii §i cu legislatiile ~i practicile nationale, de a negocia ~i de a lncheia conventii
colective la nivelurile corespunzatoare ~i de a recurge, in caz de conflicte de interese, la
actiuni colective pentru apararea intereselor Jor, inclusiv la greva.

Articolul 29
Dreptul la acces la serviciile de plasament

Orice persoana are dreptul de acces la un serviciu gratuit de plasament.

Articolul 30
Protectia in cazul concedierii nejustificate

Orice lucrator are dreptul la protectie impotriva oricarei concedieri nejustificate, in

conformitate cu dreptul Uniunii ~i cu legislatiile §i practicile nationale.

Articolul 31
Conditii de munca echitabile ~i corecte

(1) Orice lucrator are dreptul la conditii de muncii care sa respecte sanatatea,
securitatea ~i demnitatea sa.
(2) Orice lucriitor are dreptul la o limitare a duratei maxime de munca §i la perioade
de odihna zilnicii ~i saptiimanala, precum ~i o perioada anualii de concediu pliitit.

351
Costica Voicu

Articolul 32
Interzicerea muncii copiilor ~i protecfia tinerilor la locul de munca

Incadrarea in munca a copiilor este interzisa. Varsta minima de incadrare in munca

nu poate ti inferioara celei la care lnceteaza perioada de $Colarizare obligatorie, rara a
aduce atingere normelor mai favorabile tinerilor $i cu exceptia unor derogari !imitate.

Tinerii acceptati sa lucreze trebuie sa beneficieze de conditiile de munca adaptate

varstei ~i sa fie protejati impotriva exploatarii economice sau a oricarei activitiiti care ar
putea pune In pericol securitatea, sanatatea, dezvoltarea tor fizicii, psihica, morala sau
socialii sau care le-ar putea compromite educatia.

Articolul 33
Viata de familie ~i viata profesionala

(1) Familia se bucurii de protectia juridicii, economicii ~i sociala.

(2) Pentru a putea concilia viata de familie $i viata profesionalii, orice persoana are
dreptul de a fi protejata impotriva oriciirei concedieri din motive de maternitate, precum
~i dreptul la un concediu de maternitate platit $i la un concediu parental acordat In urma
na$terii sau adoptiei unui copil.

Articolul 34
Securitatea sociala ~i asistenta sociala

(1) Uniunea recunoa$te $i respecta dreptul de acces la prestatiile de securitate

sociala $i la serviciile sociale care acordii protectie In caz de maternitate, boalii, accident
de munca, dependenta de alte persoane sau biitranete, precum ~i in caz de pierdere a
locului de muncii, In conformitate cu normele stabilite de dreptul Uniunii $i de legislatiile
~i practicile nationale.
(2) Orice persoanii care are re~edinta ~i se deplaseazii in mod legal in cadrul
Uniunii are dreptul la prestatii de securitate socialii $i la avantaje sociale, in conformitate
cu dreptul Uniunii ~i cu legislatiile ~i practicile nationale.
(3) Pentru a combate marginalizarea sociala ~i siiriicia, Uniunea recunoa~te ~i
respectii dreptul la asistentii socialii $i la asistenta in ceea ce prive~te locuinta, destinate sii
asigure o viatii demnii tuturor celor care nu dispun de recurse suficiente, In conformitate
cu normele stabilite de dreptul Uniunii $i de legislatiile $i practicile nationale.

Articolul 35
Protectia sanatafii

Orice persoana are dreptul de acces la asistenta medicalii preventiva ~i .qe a

beneficia de lngrijiri medicale in conditiile stabilite de legislatiile ~i practicile nationale.

352
 Teoria genera/ii
a dreptului

Jn definirea ~i punerea in aplicare a tuturor politicilor ~i actiunilor Uniunii se asigura un

nivel ridicat de protectie a sanatatii umane.

Articolul 36
Accesul la serviciile de interes economic general

Uniunea recuno~te ~i respecta accesul la serviciile de interes economic general,

astfel cum se prevede in legislatiile ~i practicile nationale, In conformitate cu tratatele, In
scopul promovarii coeziunii sociale ~i teritoriale a Uniunii.

Articolul 3 7
Protectia mediului

Politicile Uniunii trebuie sa prevada un nivel ridicat de protectie a mediului ~i de

!mbunatatire a calitatii acestuia, care sa fie asigurat in confonnitate cu principiul
dezvoltarii durabile.

Articolul 38
Protectia consumatorilor

Politicile Uniunii asigura un nivel ridicat de protectie a consumatorilor.

TITLULV
DREPTURILE CETA'fENILOR

Articolul 3 9
Dreptul de a alege ~i de a fi ales in Parlamentul European

(1) Orice cetatean al Uniunii are dreptul de a alege ~i de a fi ales in cadrul

alegerilor pentru Parlamentul European, in statul membru in care acesta I§i are re§edinta,
In acelea~i conditii ca §i resortisantii acestui stat.
(2) Membrii Parlamentului European sunt ale§i prin vot universal direct, fiber ~i
secret.

Articolul 40
Dreptul de a alege ~i de a fi ales in cadrul alegerilor locale

Orice cetatean al Uniunii are dreptul de a alege §i de a ti ales In cadrul alegerilor

locale In statul membru In care acesta l§i are re~edinta, In acelea§i conditii ca §i
resortisantii acestui stat.

================================================ 353
Costica Voicu

Articolul 41
Dreptul la buna administrare

(1) Orice persoana are dreptul de a beneficia, in ce prive~te problemele sale, de

un tratament impartial, echitabil ~i intr-un termen rezonabil din partea institutiilor,
organelor, oficiilor ~i agentiilor Uniunii.
(2) Acest drept include in principal:
(a) dreptul oricarei persoane de a fi ascultata inainte de luarea oricarei masuri
individuale care ar putea sa ii aduca atingere;
(b) dreptul oricarei persoane de acces la dosarul propriu, cu respectarea
intereselor legitime legate de confidentialitate ~i de secretul profesional ~i comercial;
(c) obligatia administratiei de a-~i motiva deciziile.

(3) Orice persoana are dreptul la repararea de catre Uniune a prejudiciilor cauzate
de catre institutiile sau agentii acesteia in exercitarea functiilor lor, in conformitate cu
principiile generale comune legislatiilor statelor membre.
(4) Orice persoana se poate adresa in scris institutiilor Uniunii intr-una din
limbile tratatelor ~i trebuie sa primeasca raspuns in aceea~i limba.

Articolul 42
Dreptul de acces la documente

Orice cetatean al Uniunii ~i orice persoana fizica sau juridica care are re~edinta
sau sediul social intr-un stat membru are dreptul de acces la documentele institutiilor,
organelor, oficiilor ~i agentiilor Uniunii, indiferent de suportul pe care se afla aceste
documente.

Articolul 43
Ombudsmanul European

. Orice cetatean al Uniunii, precum ~i orice persoana fizica sau juridica care are
re~edinta sau sediul social intr-un stat membru au dreptul de a sesiza Ombudsmanul
European cu privire la cazurile de administrare defectuoasa in activitatea institutiilor,
organelor, oficiilor sau agentiilor Uniunii, cu exceptia Curtii de Justitie a Uniunii
Europene In exercitarea functiei sale jurisdictionale.

Articolul 44
Dreptul la petitionare

Orice cetatean al Uniunii ~i orice persoana fizica sau juridica care are re~edinta
sau sediul social intr-un stat membru are dreptul de a adresa petitii Parlamentului
European.

354
 Teoria genera/ii
a dreptului

Articolul 45
Libertatea de circulatie ~i de ~edere

(1) Orice cetiitean al Uniunii are dreptul de circulatie ~i de ~edere liberii pe

teritoriul statelor membre.
(2) Libertatea de circulatie ~i de ~edere poate fi acordatii, in conformitate cu
tratatele, resortisantilor tiirilor terte stabiliti legal pe teritoriul unui stat membru.

Articolul 46
Protectia diplomatica ~i consulara

Orice cetiitean al Uniunii beneficiazii, pe teritoriul unei tari terte In care statul
membru, al ciirui resortisant este, nu este reprezentat, de protectia autoritiitilor
diplomatice sau consulare ale oricarui stat membru, in acelea~i conditii ca ~i resortisantii
acelui stat.

TITLULVI
JUSTl'flA

Articolul 47
Dreptul la o cale de atac eficienta ~i la un proces echitabil

Orice persoana ale carei drepturi ~i libertati garantate de dreptul Uniunii sunt
lncalcate are dreptul la o cale de atac eficientii In fata unei instante judecatore~ti, In
conformitate cu conditiile stabilite de prezentul articol.
Orice persoana are dreptul la un proces echitabil, public ~i intr-un termen
rezonabil, in fata unei instante judeciitore~ti independente ~i impartiale, constituitii in
prealabil prin lege. Orice persoana are posibilitatea de a fi consiliatii, apiirata ~i
reprezentatii.
Asistenta juridica gratuita se acorda celor care nu dispun de resurse suficiente, in
masura In care aceasta este necesara pentru a-i asigura accesul efectiv Jajustitie.

Articolul 48
Prezumtia de nevinovatie ~i dreptul la aparare

(l) Orice persoana acuzatii este prezumata nevinovatii panii ce vinoviitia va fi

stabilita in conformitate cu legea.
(2) Oricarei persoane acuzate Ii este garantata respectarea dreptului la aparare.

Articolul 49
Principiile legalitatii ~i proportionalitatii infractiunilor ~i pedepselor

(1) Nimeni nu poate ti condamnat pentru o actiune sau omisiune care, in momentul
savar~irii, nu constituia infractiune potrivit dreptului intern sau dreptului international. De

355
Costica Voicu

asemenea, nu se poate aplica o pedeapsa mai mare decat cea aplicabila la momentul
savar~irii infractiunii. in cazul in care, ulterior savar~irii infractiunii, legea prevede 0
pedeapsa mai u~oara, se aplica aceasta din urma.
(2) Prezentul articol nu aduce atingere judecarii ~i pedepsei unei persoane care s-a
flicut vinovata de o actiune sau omisiune care, In momentul savar~irii, era incriminata pe
baza principiilor generale recunoscute de comunitatea natiunilor.
(3) Pedepsele nu trebuie sa fie disproportionate fata de infractiune.

Articolul 50
Dreptul de a nu fi judecat sau condamnat de doua ori pentru aceea~i infractiune

Nimeni nu poate fi judecat sau condamnat pentru o infractiune pentru care a fost
deja achitat sau condamnat in cadrul Uniunii, prin hotarare definitiva, in conformitate cu
legea.

TITLULVII
DISPOZITII GENERALE CARE REGLEMENTEAZA INTERPRETAREA SI
APLICAREA CARTEi

Articolul 51
Domeniul de aplicare

(1) Dispozitiile prezentei carte se adreseaza institutiilor, organelor, oficiilor ~i

agenplor Uniunii, cu respectarea principiului subsidiaritatii, precum ~i statelor membre
numai in cazul in care acestea pun in aplicare dreptul Uniunii. Prin urmare, acestea
respecta drepturile ~i principiile ~i promoveaza aplicarea lor In conformitate cu atributiile
pe care le au l'n acest sens ~i cu respectarea limitelor competentelor conferite Uniunii de
tratate.
(2) Prezenta carta nu extinde domeniul de aplicare a dreptului Uniunii in afara
competentelor Uniunii, nu creeaza nici o competenta sau sarcina noua pentru Uniune ~i
nu modifica competentele ~i sarcinile stabilite de tratate.

Articolul 52

intinderea ~i interpretarea drepturilor ~i principiilor

(1) Orice restrangere a exercitiului drepturilor ~i libertatilor recunoscute prin

prezenta carta trebuie sa fie prevazuta de lege ~i sa respecte substanta acestor drepturi ~i
libertati. Prin respectarea principiului proportionalitatii, pot fi impuse restrangeri numai l'n
cazul in care acestea sunt necesare ~i numai daca raspund efectiv obiectivelor de interes
general recunoscute de Uniune sau necesitatii protejarii drepturilor ~i libertatilor
celorlalti.

356
 Teoria genera/a
a dreptului

(2) Drepturile recunoscute prin prezenta carta care fac obiectul unor dispozitii
prevazute de tratate se exercita in conditiile ~i cu respectarea limitelor stabilite de acestea.
(3) in masura in care prezenta carta contine drepturi ce corespund unor drepturi
garantate prin Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului ~i a libertatilor
fundamentale, intelesul ~i illtinderea lor sunt acelea~i ca ~i cele prevazute de conventia
mentionata. Aceasta dispozitie nu impiedica dreptul Uniunii sa confere o protectie mai
larga.
(4) In masura in care prezenta carta recunoa~te drepturi fundamentale, ~a cum
rezulta acestea din traditiile constitutionale comune statelor membre, aceste drepturi sunt
interpretate in conformitate cu traditiile rnentionate.
(5) Dispozitiile prezentei carte care contfil principii pot fi puse in aplicare prin acte
legislative ~i de punere in aplicare adoptate de institutiile, organele, oficiile ~i agentiile Uniunii,
precum ~i prin acte ale statelor membre in cazurile in care acestea pun in aplicare dreptul
Uniunii, in exercitarea competentelor lor respective. Invocarea lor in fata instantei judecatore~ti
se admite numai in scopul interpretarii $i controlului legalitatii unor astfel de acte.
(6) Legislatiile $i practicile nationale trebuie sa fie luate in considerare pe deplin,
dupa cum se precizeaza in prezenta carta.
(7) Instantele judecatore~ti ale Uniunii $i ale statelor membre tin seama de
explicatiile redactate in vederea orientarii interpretarii prezentei carte.

Articolul 53
Nivelul de protectie

Nici una dintre dispozitiile prezentei carte nu poate ft interpretata ca restrangand

sau aducand atingere drepturilor omului $i libertatilor recunoscute, in domeniile de
aplicare corespunzatoare, de dreptul Uniunii ~i dreptul international, precum $i de
conventiile internationale la care Uniunea sau toate statele membre sunt parti, $i in special
Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului ~i a libertatilor fundamentale,
precum $i prin constitutiile statelor membre.

Articolul 54
Interzicerea abuzului de drept

Nici una dintre dispozitiile prezentei carte nu trebuie sa fie interpretata ca

implicand vreun drept de a desfa$Ura orice activitate sau de a lndeplini orice act lndreptat
impotriva oricaruia dintre drepturile $i libertatile recunoscute prin prezenta carta sau de a
le impune restrangeri mai ample decat cele prevazute prin prezenta carta.

*
* *
Textul anterior preia, cu adaptari, carta proclamata la 7 decembrie 2000 $i, de la
data intrarii in vigoare a Tratatului de la Lisabona, inlocuie~te respectiva carta.

intocmit la Strasbourg, la doisprezece decembrie doua mii $apte.

357
 Teoria genera/a
a dreptului

GLOSAR SELECTIV
de termeni ~i expresii

Abate re
Fapta contrara legii sau regulilor de convietuire socia!a, de un pericol social mai
redus decat infractiunea, care atrage aplicarea unei sanctiuni administrative disciplinare.

Ab initio (de la fnceput)

Expresie latina cu sensul ca un act juridic produce efecte nu numai pentru viitor, ci
din lnsu~i momentul na~terii unui rapoti juridic. De ex. cu exceptia cazurilor In care legea
ar dispune altfel, constatarea nulitatii unui contract produce efecte de la data incheierii lui.

Ab intestat (Jara testament)

Expresie latina care desemneaza mo~tenirea ce se transmite In baza legii (mo~tenire
legala), deoarece nu exista testament sau, de~i exista acesta nu este valabil.

Abrogare
Desfiintarea sau scoaterea din vigoare a unui act normativ, in baza unui alt act
normativ, de acela~i nivel sau superior.

Abuz de drept
Exercitare a unui drept impotriva functiei Jui economice ~i sociale, astfel incat se
aduce prejudiciu unei alte persoane.

Achiesare
Act juridic, expres sau tacit, prin care una din partile atlate In litigiu recunoa~te
neconditionat pretentiile formulate de cealalta parte la hotararea pronuntata de prima
instanta lmpotriva sa.

Act juridic
Manifestare de vointa a uneia sau mai multor persoane fizice sau persoane juridice,
care are ca scop na~terea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice.

Actiune civila
Mijloc legal prin care o persoana poate cere organului de jurisdictie competent, de
stat sa-i ocroteasca un drept prin recunoa~terea acestuia fata de o alta persoana, prin
constituirea unei situatii juridice noi ori prin obligarea celui ce I-a lncalcat de a-1 respecta
~i de a plati titularului, daca este cazul, despagubiri pentru prejudiciul cauzat.

Ad probationem (pentru a dovedi)

Locutiune latina potrivit careia o anumita conditie de forma a unui act juridic este
prevazuta de lege numai pentru a se putea face dovada actului, nu pentru lnsa~i validitatea Jui.

359
Cos.tica Voicu

Ad validitatem (pentru validitate)

Locutiune latina cu intelesul ca o conditie de fonna a unui act juridic este prevazuta
de lege pentru lnsa~i validitatea actului respectiv (sin. ad solemnitatem).

Autoritate de lucru judecat (putere de lucrujudecat)

Forta obligatorie recunoscuta prin lege unei hotarari definitive pronuntata de un
organ jurisdictional, care nu mai poate ft modificata sau desfiintata deciit In urma
exercitarii unei cai extraordinare de atac.

Actori incumbit probatio - proba revine reclamantului

Ad hoc - pentru un scop precis

A posteori - posterior, ulterior

A priori - in prealabil, inainte

Audi alteram partum - asculta cealalta parte

Caducitate
Lipsa de eficienta a unui act juridic, determinata de un eveniment independent de
vointa sau culpa partilor care intervine ulterior incheierii lui.

Cauza
1. Fenomen care precede ~i determina sau produce un alt fenomen denumit efect.
Legatura dintre fapta ilicita, care constituie cauza, pe de o parte, ~i urmarea pagubitoare
sau prejudiciul, care constituie efectul, pe de alta parte, constituie un element
indispensabil al raspunderii juridice. 2. Element constitutiv al unei obligatii, constiind in
scopul care determina persoana sa-~i asume acea obligatie. 3. Litigiu, proces, pricina.

Cod
Act normativ cuprinzator, unitar ~i sistematic, care grupeaza principiile ~i cele mai
importante reglementari aplicabile unei categorii de relatii sociale ce formeaza obiectul
specific al unei ramuri de drept (civil, penal, dreptul muncii, dreptul familiei etc.).

Conditie
Eveniment viitor ~i nesigur de a carui lndeplinire depinde prin acordul de vointa al
partilor fie na~terea efectelor unui act juridic (c. suspensiva), fie desfiintarea acestora atiit
pentru trecut, cat ~i pentru vii tor (c. rezolufie).

Consimtamant
1. Manifestare de vointa a unei persoane In vederea !ncheierii ori saviir~irii unui
act juridic. Pentru a produce efecte, consimtamantul trebuie sa fie con~tient ~i liber,

360
 Teoria generala
a dreptului

neviciat. Vezi ~i vicii de consimfamant. 2. Acord de vointa intre doua sau mai multe
persoane care incheie un act juridic.

Contract
Acord de vointa intre doua sau mai multe persoane cu scopul de a stabili, modifica
sau stinge un raport juridic.

Decaderi
Sanctiuni care constau in pierderea unor drepturi de catre o persoana, ca urmare a
condamnarii ei pentru o infractiune, a savar~irii unor alte fapte contrare legii sau normelor
de convietuire sociala ori ca urmare a pasivitatii titularului drepturilor de a le exercita in
conditiile sau In termenul stabilit de lege.

De facto
Expresie latina folosita pentru a caracteriza, In general, o situatie existentii in fapt,
dar care nu indepline~te conditiile pentru a dobandi consacrarea ei juridica.

De lege ferenda (de(;pre legea care urmeaza safie elaborata)

Expresie latina prin care se caracterizeaza propunerile de imbunatatire sau
completare a unor norme ori institutii jutidice existente, printr-o viitoare reglementare.

De lege lata (despre legea fn vigoare)

Locutiune latina prin care sunt caracterizate referirile sau concluziile ce au avut in
vedere reglementiirile existente.

Desistare
Renuntare a reclamantului fie la dreptul sau, fie numai la judecata (vezi renunfare
la drept, renunfare la judecata). 2. Renuntare, de buna voie, a raptuitorului la executarea
infractiunii.

Desuetitudine
Pierderea foqei obligatorii a unor norme de drept datorita neaplicarii lor constante
intr-o perioada indelungata, dovedindu-se astfel ca ele nu mai corespund necesitatilor
reale ale societafii, ca sunt depa~ite in raport cu transformarile ce au survenit ulterior
adoptarii lor.

Electa una via non datur recursus ad alteram - odata aleasa o cale, nu se poate
reveni la alta.

Erga omnes - fata de toti

Ex lege - in virtutea legii

Ex nunc - incepand de acum

361
Costica Voicu

Ex tune - pomind de atunci, de la origine.

Fapt juridic
Eveniment sau fapta voluntara care determina na~terea, modificarea sau stingerea
unor raporturi juridice, respectiv a drepturilor ?i obligatiilor din continutul acestora.

Fraus omnia corrumpit - frauda distruge totul.

Hotarare judecatoreasca
1. Act final de dispozitie, prin care instanta solutioneaza litigiul supus judecatii. 2.
Inscris care constata solutia pronuntata de instanta in rezolvarea unui litigiu.

Habeas Corpus - sa ai corpul liber.

Imprescriptibilitate
1. Regim legal al unor drepturi, constand in aceea ca raman tot timpul ocrotite de
lege, titularul !or ?i succesorii sai legali putand oricand recurge la actiunea !njustitie ?i, pe
cale de consecinta, la executarea silita, pentru apararea ~i valorificarea lor. De ex. sunt, de
regula, imprescriptibile drepturile personale nepatrimoniale (dreptul la nume, la onoarea,
la reputatie, dreptul de autor etc.). 2. Exceptie de la regulile prescriptiei raspunderii
penale (de ex. raspunderea penala In cazul infractiunilor contra pacii ?i omenirii).

Inalienabil
Caracter al regimului juridic stabilit de lege pentru bunurile sau drepturile care nu
pot face obiectul unei instrainari prin intocmirea unor acte juridice de drept civil, pentru
considerentul ca acestea nu se afla In circuitul civil general.

lndiviziune
Situatie juridica a unui bun sau unei universalitati de bunuri care apartin in comun
mai multor persoane, astfel incat fiecare din acestea are o cota abstracta din drept ?i nu o
portiune identificata in concret. Starea de indiviziune i~i poate avea sursa in lege sau in
conventia partilor. In cazurile cele mai frecvente, indiviziunea este urmarea succesiunii
cand, pana la impartirea mo~tenirii, deci pana la ie~irea din indiviziune, persoanele care
au primitcertificate de succesor au calitatea de proprietari coindivizari.

In dubio pro reo (fndoiala profita fnvinuitului)

Expresie latina cu lntelesul ca, atunci cand nu se poate stabili cu certitudine
vinovatia unei persoane pentru savar~irea unei fapte penale, nu este posibila tragerea ei la
raspundere. Prin extensie, locutiunea i~i gase~te aplicarea ~i in celelalte forme ale
raspunderii juridice, deoarece prezumtia de nevinovatie constituie un principiu
fundamental al dreptului nostru.
Intuitu personae, (in considerarea unei anumite persoane)

362
 Teoria generala
a dreptului

Expresie latina care define~te actele juridice la lncheierea carora elementul

determinant I-au constituit aptitudinile, calitatile sau pregatirea profesionalii a unei
persoane (de ex. contractul de munca, contractul de editare, contractul pentru executarea
unei picturi, a unei sculpturi etc.). Datorita acestei caracteristici, obligatiile asumate de
catre persoana respectiva nu pot fi indeplinite prin reprezentant ~i nu sunt transmisibile.

In personam - privitor la persoana

In rem - privitor la fapta

Inter partes - intre parti

Her criminis - drumul infractional

Ipso facto - din chiar acel fapt

Ipso iure - de pl in drept

inscris
Obiect confectionat din orice fel de material, purtand o scriere sau o insemnare prin
care se fixeazii ~i relevii un fapt sau un act juridic sau anumite imprejurari privitoare la o
situatie juridica. Suprniul material poate fi de hartie, panzii, lemn, metal, sticlii, plastic, piatrii,
oglinda ghetii etc., iar scrierea poate fi manualii sau cu orice sistem de scriere, imprimare ori
lnregistrare sau cu orice semn de comunicare. Tnscrisul este un mijloc legal de proba datorita
exactiratii continutului, conserviirii ~i administrarii lor lesnicioase injustitie.

invinuit
Persoana fata de care se efectueaza urmarirea penalii cat timp nu a fost pusa in
mi~care actiunea penalii impotriva sa.

Judecata
1. Activitate prin care organul de jurisdictie solutioneaza o cauza, pe baza probelor
administrate ~i a dezbaterilor contradictorii dintre parti. 2. Faza a procesului penal care
incepe cu sesizarea instantei ~i sfar~e~te prin pronuntarea hotararii definitive.

Juridic
Calificativ pentru orice act, fapt actiune etc., care se refera la drept ca ansamblu de
norme obligatorii ori ca ~tiinta.

Lato sensu (fn sens larg)

Locutiune latina care indica intelesul eel mai cuprinzator a unor notiuni sau
dispozitii.

================================================ 363
Costica Voicu

Lege
1. Act normativ care emana de la organul suprem al puterii de stat ~i care cuprinde
norme generate de conduita, obligatorii ~i impersonate, susceptibile de a fi aduse la
indeplinire prin forta de constrangere a statului.

Legislafie
Ansamblul actelor normative lntr-o tara sau lntr-un anumit domeniu. Perfectionarea
continua ~i sistematizarea.

Lex causae
Expresie latina, desemnand legea aplicabila unei situatii cu elemente de
extraneitate, adica unei situatii care creeaza un conflict de legi.

Lex fori
Expresie latinii consacratii i'n dreptul international privat, desemnand ,,legislatia
instantei", adicii legislatia tarii a carei autoritate sau jurisdictie este investita cu
solutionarea unui litigiu cu elemente de extraneitate. Pentru orice organ de jurisdictie din
Romania, lex fori este legislatia romiina.

Litigiu (proces, pricinii, cauzii)

Conflict, nelntelegere lntre doua sau mai multe persoane - fizice sau juridice -
supus sau susceptibil de a fi supus spre rezolvare unui organ de jurisdictie. Litigiul se
na~te ca urmare a lnciilciirii sau a pretinsei lncalcari a unui drept ocrotit de lege. Jn raport
de natura normelor legale incalcate litigiile pot fi civile, penale, arbitrale, de muncii.

Locus regit actum (locul guverneaza actul)

Locutiune latina potrivit careia conditiile de forma ale unui act sunt cele prevazute
In legislatia statului In care acest act se incheie. Vezi ~i lex causae; aplicarea legii in
spafiu.

Lex loci actus - legea locului unde s-a incheiat actul

Lex loci delicti - legea locului unde a fost siiviir~it delictul

Lex fosi - legea organului de jurisdictie

Lex mercatoria - legea comertului

Mann propria (cu propria mdna)

Expresie latina folositii pentru a sublinia ca un inscris a fost scris chiar de ciitre
acela care ii semneaza.

364
 Teoria genera/ii
a dreptului

Modus vivendi (mod de existenfii)

Expresie latina care desemneaza acorduri internationale aplicabile temporar, pana
cand partile vor reglementa problemele in cauza prin tratate sau conventii definitive.

Mutatis metandis - schimband ceea ce trebuie schimbat

Non bis in idem (nu este admis sii se revinii asupra aceleia!ji cauze)
Expresie latina desemnand principiul potrivit caruia nu se poate pretinde de doua
ori aceea~i prestatie, dupa cum nu se poate sanctiona de doua ori aceea~i fapta.

Nemo censetur ignorare legem - nimeni nu se poate apara invocand

necunoa~terea
legii

Non reformatio in peius, (nu este admisa modificarea in mai rau a hotiirdrii)
Adagiu latin exprimand principiul de procedura potrivit caruia folosirea unei cai de
atac nu poate agrava situatia celui care a exercitat-o. Aceasta regula este pe deplin
justificata lntrucat posibilitatile efectuarii controlului judiciar al hotararilor, instituit ca o
garantie a respectarii legii, ar fi ingradite, daca partile ar infrunta riscul de a-~i crea o
situatie mai grea exercitand o cale de atac.

Nemo iudex in re sua - nimeni nu este judecator in propria cauza

Nulitatea actului juridic

Sanctiune civila care consta In desfiintarea retroactiva a unui act juridic lncheiat cu
incalcarea dispozitiunilor legale. Nulitatea se indreapta impotriva acelor efecte care
contravin dispozitiei legale lncalcate, lasand neatinse efectele care nu contrazic legea.
Numai in cazul cand clauzele afectate de nulitate nu pot fi inlocuite ori au constituit cauza
determinanta a actului juridic sau daca toate efectele sunt contrare legii, actul juridic este
lovit de nulitate totala. Prin urmare, nulitatea este carmuita de principiul nulitatii partiale,
in sensul ca ori de cate ori este posibil, actul juridic trebuie salvat de la desfiintare.

N ulla poena sine lege - nici o pedeapsa Iara lege

Nullum crimen sine lege - nu exista infractiune Iara lege

Obligatie
1. lndatorire a unei persoane fizice sau juridice, a unui organ, a unei organizatii de
stat, stabilita printr-un act normativ sau In cadrul unui raport juridic, a carei nerespectare
atrage raspunderea juridica. in raport cu normele legale care le reglementeaza, obligatiile
pot fi de natura administrativa, civila de munca etc. Ele pot decurge direct din lege, dintr-un
act administrativ, dintr-un contract etc. In general obligatiile sunt corelative drepturilor.
Obligatiile fundamentale ale cetatenilor sunt prevazute In Constitutie.

365
Costica Voicu

Ope legis (prin puterea legii)

Expresie latinii folositii pentru a reda ideea ca anumite obligatii, drepturi,
consecinte juridice iau na~tere direct, i'n temeiul prevederilor legale, rarii a mai ft nevoie
de intocmirea unui act de pronuntare a unei hotiirari.

Pact
Act de drept civil sau international, care exprimii o intelegere, un acord de vointii
(contract, conventie). In dreptul international, pactul are un caracter solemn, incheindu-se
de douii sau mai multe state pentru reglementarea unor probleme importante.

Pacta sunt servanda (convenfiile trebuie safie respectate)

Adagiu latin care consacrii un principiu deopotriva valabil In dreptul civil ~i in
dreptul international, exprimand o conceptie traditionala a poporului nostru, cu privire la
indatorirea respectiirii cuvantului dat; codul civil cuprinde regula expresii potrivit ciireia
conventiile legal fiicute au putere de lege intre piiqile contractante, ele putandu-se revoca
numai prin consimtiimantul mutual sau din cauze autorizate de lege §i trebuind sii fie
executate cu bunii-credinta. in dreptul international, acest principiu este afirmat in
tratatele internationale, fiind inscris §i in Carta ONU, care cere statelor membre sii-§i
lndeplineascii cu bunii-credinta obligatiile asumate pe baza Cartei. Conventia de la Viena
din anul 1969 privind dreptul tratatelor prevede ca partile la un tratat international nu pot
invoca legislatia internii ca argument pentru nelndeplinirea obligatiilor asumate prin
tratat.

Pa rte
Fragment dintr-un bun sau dintr-un patrimoniu, determinat abstract sau in mod
concret.

Participatie
Siivar~irea unor fapte previizute de legea penala de catre doua sau mai multe
persoane in calitate de autori, instigatori sau complici. Deoarece in caz de participatie
contributia a doua sau mai multe persoane nu este o conditie necesara pentru definirea
infractiunii, aceasta putand fi savar§ita, prin natura ei, de o singurii persoanii, participatia
constituie o forma a pluralitatii de infractori, denumita ocazionala. Cand toate persoanele
care participii la siivar§irea infractiunii actioneaza cu intentie existii participatie propriu-
zisa; dacii unele din ele actioneaza cu intentie, iar altele din culpa sau rara vinovatie,
participatia este improprie.

Paternitate
Legatura juridica intre copil §i tata izvoratii din descendenta naturala sau din
infiere. Copilul nascut in timpul casatoriei are ca tata pe sotul mamei; prezumtia de
patemitate a copilului poate fi inliituratii numai prin actiuni de tagadii a patemitatii ce
apartine sotului mamei; aceea§i prezumtie de paternitate opereazii §i pentru copilul nascut
dupa desfacerea casatoriei, declan§area nulitatii sau anularea acesteia, cu conditia ca

366
 Teoria genera/a
adreptului

perioada conceptiei copilului sa fie in timpul casatoriei ~i na~terea sa fi avut Joe inainte ca
mama sa fi intrat intr-o noua casatorie. Paternitatea copilului din afara casatoriei se
stabile~te prin recunoa~terea fiicutii de catre tatii odata cu inregistrarea n~terii la serviciul de
stare civila sau ulterior, prin act autentic sau testament, ori prin hotiirare judecatoreasca in
umia admiterii ac~unii fn stabilirea paternitatii ce apartine copilului ~i este pomitii, in numele
acestuia de catre mama, chiar minorii, ori in unele cazuri de reprezentantul legal, in termen de
un an de la na~terea copilului.

Patrimoniu
Ansamblu drepturilor ~i obligatiilor avand valoare economicii, aparj:inand unei
persoane fizice sau unei persoane juridice. Patrimoniul este o universalitate juridica
cuprinzand intr-o unitate totalitatea drepturilor (activul) ~i obligatiilor (pasivul) ~i
existand atata timp cat existii ~i persoana; fiecare persoana nu poate avea decat un singur
patrimoniu. in cazul persoanelor juridice, elementele componente ale patrimoniului sunt
cuprinse In diferite grupe de bunuri ~i valori materiale, corespunzator destinatiei
economice, fiecare grupa avand un regim juridic propriu.

Peremptoriu
Termen folosit pentru caracterizarea unei exceptii sau unui alt mijloc de apiirare care
este de natura sa anihileze orice impotrivire, ducand astfel la solutionarea litigiului. Spre
deosebire de exceptiile peremptorii, cele dilatorii pot determina numai amanarea cauzei.

Pericol social
Trasatura esentiala a infractiunii ~i abaterii, constand in proprietatea faptei de a
aduce atingere valorilor ~i relatiilor sociale aparate de lege. Potrivit legii penale, orice
infractiune este lndreptata direct sau indirect lmpotriva oranduirii sociale, economice,
politice sau a ordinii de drept, prezentand un anumit grad de pericol social.

Perimare
Stingere a unui proces civil care a rarnas in nelucrare din vina parj:ii, timp de un an
(In materie comerciala timp de 6 !uni). Perimarea implica prezumtia de renuntare tacita a
partii de judecata ~i constituie, totodata, o sanctiune a pasivitatii ei.

Parat
Persoana chemata in judecata intr-un proces civil prin actiune introdusa de
reclamant.
Posesie
Stare de fapt care consta in stapanirea materiala a unui lucru de catre o persoanii, cu
intentia de a se cornporta fata de acesta ca proprietar sau titular al altui drept real.

Practica judiciara
Totalitatea solutiilor pronuntate de organele judecatore~ti, in solutionarea pricinilor
civile, penale ~i de alta natura.

367
 .. \
CosticaVoicu

Precedent
Solutie data in trecut unei probleme sau unui litigiu.

Prejudiciu
Calificativ pentru acele probleme privind existenta sau inexistenta unui drept, de a
caror rezolvare prealabila depinde solutionarea unei pricini. Pana la rezolvarea chestiunii
prejudiciului instanta poate dispune suspendarea procesului.

Premeditare
Hotarare luata In mod deliberat cu pnvire la savar~irea unei infractiuni ~i
concretizata in acte de pregatire pentru realizarea acestui scop. Constituie o circumstanta
agravanta (de ex. in cazul omorului calificat).

Prezumtia de nevinovatie
Principiu fundamental al dreptului potrivit caruia orice persoana este presupusa
nevinovata atat timp cat nu se dovede~te in sarcina sa o fapta de natura sa-i angajeze
raspunderea j uridica.

Proba
Element de fapt care serve~te la stabilirea existentei sau inexistentei unor fapte sau
acte juridice, la identificarea persoanelor care le-au savar~it, precum ~i la cunoa~terea
imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei supuse cercetarii sau judecatii.

Putativ
Termen folosit pentru caracterizarea unui act juridic sau a unui titlu care, de~i este
lovit de nulitate, produce unele efecte juridice In favoarea celui ce I-a considerat val a bi I la
incheierea sau constituirea lui, fiind de buna-credinta.

Ra port
1. Relatie, legatura 2. Expunere :facutii, de regula in scris, cu privire la o anumita
activitate, la indeplinirea unei insarcinari ori la concluziile stabilite ca urmare a unor cercetiiri.

Raport de cauzalitate
Legatura necesara in baza careia un fenomen numit cauzii determina aparitia unui
alt fenomen numit efect. Raportul de cauzalitate lntre fapta ilicita ~i prejudiciu constituie
un element esential al raspunderii juridice, raport de constatare tehnico-~tiintifica sau
medico-legala, lnscris oficial In care speciali~tii ~i tehnicienii desemnati de organul de
urmarire penala consemneaza operatiile ~i concluziile constatarii efectuate cu privire la
unele situatii de fapt sau imprejurari ale cauzei.

Regim juridic
Ansamblu unitar de reglementari avand ca obiect o anumita activitate, drepturile ~i
obligatiile unor categorii de persoane, situatia unor bunuri etc.

368
 Teoria genera/a
a dreptului

Resciziune
Anulare sau desfiintare a unui act pentru leziune

Res derelictae (lucruri parasite)

Expresie latina utilizata pentru a desemna acele bunuri abandonate, care pot fi
insu~ite de oricine, fara ca prin aceasta sa fie savar~ita vreo infractiune ori o alta fapta
ilicita.

Res judicata pro veritate habetur (solujia data unei cauze este considerata ca
exprima adevarul)
Adagiu latin folosit pentru a defini autoritatea de lucru judecat.

Res perit domino (pierderea lucrului este in sarcina proprietarului)

Expresie latina desemnand regula de principiu potrivit caruia riscul pierderii sau
distrugerii unui lucru, din cauza de forta majora sau In caz fortuit, revine persoanei care,
in acel moment, avea calitatea de proprietar al lucrului. Vezi ~i rise.

Restitutio in integrum
Expresie latina desemnand repunerea in situatia anterioara.

Retroactivita te
Exceptie de la principiul neretroactivitatii actelor normative. in tarn noastra
retroactivitatea este admisa numai daca se prevede expres ca actul normativ se aplica ~i
unor acte petrecute anterior, In cazul legii penale mai favorabile ~i In cazul legilor
interpretative. Vezi ~i aplicarea legii in timp.

Revizuire
Cale extraordinara de atac, aplicabila atilt in procesul civil, cat ~i in eel penal, care
consta, in esenta, in atacarea unei hotarari definitive care a fast j usta in raport de materialele
dosarului existente la data pronuntarii hotararii, dar ulterior s-au descoperit probe noi sau s-a
constatat ca probele care au fundamentat-o au fost false, astfel ca hotararea, la acest moment
este gre~ita. Fiind o cale de retractare, revizuirea se adreseazli instantei care a dat hotararea a
carei revizuire se cere, cu exceptia cazului cand se cere revizuirea pentru contrarietate de
hotarari. Motivele revizuirii sunt prevazute limitativ de lege.

Revocare
Desfiintarea pentru viitor, a unui contract legal incheiat, care se efectueaza, de
regula, prin consimtamantul partilor, iar 1n mod exceptional ~i prin manifestarea
unilaterala de vointa a uneia dintre partile contractante.

Reziliere
Desfacerea pentru viitor a unui contract bilateral (v.) cu executarea succesiva, ca
urmare a neexecutarii obligatiei uneia dintre parti, din cauze imputabile acesteia.
Rezilierea se pronunta de catre instanta judecatoreasca. Dreptul nostru cunoa~te ~i

369
Costica Voicu

rezilierea foqata cand incetarea intervine, pentru viitor, ca urmare a disparitiei unui
element esential al contractului (de ex. rezilierea contractului de inchiriere prin disparitia
obiectului acestuia).

Rezolutoriu
Atribut al unui act juridic sau al unei modalitati a acestuia, care are ca efect
desfiintarea unui raport juridic. De exemplu, una din formele conditiei este cea rezolutorie.

Rezolutie
Hotarare luata ca urmare a unei dezbateri.

Sanctiune
Masura de constrangere cu rol preventiv, educativ ~i reparator, ce se aplica
impotriva acelora care au incalcat o regula de conduita.

Sediul materiei
Expresie folosita in lucrari juridice ~i in practica judiciara, pentru a desemna actul
normativ (lege, decret, cod etc.) care cuprinde principalele reglementari privind un
anumit domeniu sau o anumita institutie.

Servitute
Drept in temeiul caruia proprietarul unui imobil (fond dominant) exercita anumite
prerogative asupra unui alt imobil (fond aservit), apartinand altui proprietar. Servitutea
are un caracter accesoriu al fondului, neputand fi despartiti de acesta pentru o existenta de
sine statatoare; in consecinta, ca drept de transmitere o data cu fondul dominant, iar ca
sarcina, o data cu fondul aservit.

Stipulatie
Clauza !ntr-un contract ori tratat international prin care partile stabilesc anumite
drepturi sau obligatii, o anumita regula de conduita etc .

. Stricto sensu (fn sens strict)

Expresie latina folosita pentru a reda ideea ca o notiune ori o dispozitie trebuie sa
fie !nteleasa tinandu-se riguros seama de termenii In care este definita sau redactata.
Subrogatie
Modalitate de transmitere conventionala sau legala a dreptului de creanta, cu toate
garantiile ~i accesoriile sale catre o terta persoana care, platind In locul debitorului pe
creditul initial, se substituie acestuia din urma. Aceasta subrogatie poarta denumirea de
subrogatie personala ~i poate fi convenfionala sau legala.

Tagaduirea paternitatii
Procedura juridica prin care un barbat tinde a dovedi ca nu este tatal unui copil,
inlaturand astfel prezumtia legala de paternitate.

370
 Teoria genera/a
a dreptului

Tempus regit actum (timpul guverneaza actul)

Expresie latina potrivit careia un act juridic se incheie in conformitate cu
prevederile legale in vigoare la data intocmirii lui.

Teritorialitatea legii
Principiu potrivit caruia legile unui stat se aplica tuturor actelor ~i faptelor juridice
savar~ite pe teritoriul sau. Astfel, legea penala romana se aplica tuturor infractiunilor
savar~ite pe teritoriul Romaniei. Prin exceptie legea penala romana nu se aplica
infractiunilor savar~ite de catre reprezentantii diplomatici ai statelor straine sau de alte
persoane care, in conformitate cu conventiile internationale, nu sunt supuse jurisdictiei
penale a statului roman.

Termen legal
Interval de timp stabilit prin dispozitii normative in ani, luni, zile sau ore, inauntrul
caruia trebuie sa fie lndeplinite ori este interzis sa fie efectuate anumite acte ~i de a carui
exprimare depind, in conditiile prevazute de lege, stingerea unor drepturi sau alte efecte
juridice.

Te rt
Orice persoana fizica sau juridica, alta decat piiqile contractante.

Titlu
Act sau fapt juridic ce constituie temeiul unui drept (titlu de proprietate, titlu de
mo~tenitor etc.); inscrisul doveditor al acestui temei.

Transcriere
Copiere intr-un registru special (de transcrieri ~i inscrieri) a actelor juridice, cu
unele exceptii prevazute de lege, prin care se transmite proprietatea asupra unui imobil, se
constituie asupra acestuia un drept real sau se sting asemenea drepturi. Transcrierea se
face pe numele proprietarilor, in ordinea prezentarii actelor, avand ca efect opozabilitatea
actului fata de terti; eel care transcrie mai intai actul are un drept mai puternic decat cei
care fac transcrierea ulterior.

Tu tore
Persoana fizica numita prin decizia autoritatii tutelare pentru a lndeplini, sub
supravegherea, controlul ~i indrumarea acesteia, sarcinile tutelei cu privire la o persoana
pusa sub interdiqie. Poate fi numit tutore orice persoana majora. Nu pot fi numiti tutori:
minorul sau eel pus sub interdictie; eel decazut din drepturile parinte~ti sau declarat
incapabil de a fi tutore; eel ciiruia i s-a restrans exercitiul unor drepturi politice sau civile,
precum ~i eel cu rele purtari; eel lips it, potrivit legii, de dreptul de a alege ~idea fi ales ca
deputat; eel care exercitand o tutela a fost indepartat de la aceasta; eel care din cauza
intereselor potrivnice cu ale minorului, nu ar putea indeplini sarcinile tutelei.

371
Costica Voicu =========================

Victim a
Persoanii fizicii sau juridicii ce suferii un prejudiciu sau o viitiimare a drepturilor
sale prin fapta ilicitii a unei alte persoane ~i care este lndreptiijita sii ceara repararea
integrala a prejudiciului suferit sau restabilirea drepturilor inciilcate.

Vin ovatie
Condijie a raspunderii, constand In atitudinea psihica a autorului In momentul
savar~irii faptei ilicite fafii de aceasta ~i de urmiirile ei.

Vointa juridica
Hotararea unei persoane de a savar~i un act sau un fapt producator de efecte
juridice. Regulile stabilite, In concordanjii cu legea, prin voinja juridica a piirtilor au
pentru ele aceia~i fortii obligatorie cu insu~i legea. Motivul care determinii vointa juridicii
il constituie scopul sau cauza (v.) actului juridic, iar manifestarea exterioarii a vointei
juridice este consimtamantul. Pentru ca vointa juridica sa produca efecte trebuie sii nu fie
afectatii de vicii de consimtamant (v.).

372
 Teoria genera/ii
a dreptului

BIBLIOGRAFIE
1. Nicolae Popa -Teoria generala a dreptului, Bucure~ti, 2005, Editura All
Beck;

2. Ton Craiovan -Teoria generala a dreptului, Bucure~ti, 1998;

3. Dumitru Mazilu -Teoria generalli a dreptului, Bucure~ti, 1999, Editura All;

4. Ion Dogaru -Teoria generalli a dreptului, Editura $tiintifica, 1999;

5. Gh. Mihai ~i -Fundamentele dreptului, Editura All, 1997;

R. Motica

6. Mircea Manolescu -Teoria ~i practica dreptului, Bucure~ti, 1946;

7. Mircea Djuvara -Eseuri de filozofie a dreptului, Bucure~ti, 1997;

8. Mircea Malita - Zece mii de culturi, o singura civilizafie, Bucure~ti, 1998;

9. M. Luburici ~i -Teoria generalli a dreptului, Bucure~ti, 1992;

I. Ceterchi

10. Zygmunt Bauman - Globalizarea ~i efectele ei sociale, Editura Antet, 1999;

11. Michel Senellart - Artele guvernarii, Bucure~ti, 1999;

12. Ovidiu Drambii - Istoria culturii ~i civilizafiei, 1998:

13. Constantin Bulai - Manual de drept penal, Bucure~ti, 1997;

14. Joan Muraru - Drept constitutional ~i institutii politice, Bucure~ti, 1998;

15. Maria Voinea - Sociologie generala ~i juridica, Bucure~ti, 1997;

16. Victor D. Zlatescu - Drept privat comparat, Bucure~ti, 1997;

17. I. Filipescu ~i - Drept institutional comunitar european, Bucure~ti, 1996;

A Fuerea

18. Vicent Berger - Jurisprudenfa Curfii Europene a Drepturilor Omului,

Bucure~ti,1998;

================================================ 373
Costicii Voicu

19. David Mc. Lellan - Ideologia, Bucure~ti, 1998;

20. Mircea Rebreanu - S.U.A. Constitupe, Democrape, Bucure~ti, 1991;

21. Victor Duculescu - Drept constitutional comparat, Bucure~ti, 1996;

22. Alexis de - Des pre democrape in America, Bucure~ti, 1992;

Tocqueville

23. Ton Neagu - Tratat de procedura penala, Bucure~ti, 1997;

24. Ton Filipescu - Tratat de dreptul familiei, Bucure~ti, 1993;

25. Stefan Odobleja - Psibologia consonantista, Bucure~ti, 1982;

26. Fl. Braunstein ~i - Marile doctrine religioase, Bucure~ti, 1996;

J.F. Pepin

27. Earle Cairns - Cre~tinismul de-a lungul secolelor, Bucure~ti, 1992;

28. Pascal Bruckner - Mizeria prosperitatii, Editura Trei, Bucure~ti, 2002;

29. Mihai Badescu - Introducere in filozofia dreptului, Editura ,,Lumina Lex",

2003;

30. T. Deleanu ~i - Mica Enciclopedie a Dreptului, Editura Dacia, Cluj -

S. Deleanu Napoca, 2000;

31. F. Fukuyama - Marea Ruptura, Editura Humanitas, 2002;

32. S. Strange - Retragerea statului, Editura Trei, 2002;

33. P. Hirst ~i - Globalizarea sub semnul intrebarii, Editura Trei, 2002;

G. Thompson

34. Gh. Avornic - Teoria generala a Dreptului Editura Cartier, 2004.

35. F. Fukuyama - Constructia statelor, Editura Antet - 2004.

36. X. Raufer - Cele 13 capcane ale haosului mondial, Editura Corint,

2004.

37. Gh. Mihai - Fundamentele dreptului, Editura All Beck, 2004.

374
 Teoria genera/a
a dreptului

38. B. Barber - Imperiul fricii, Editura lncitatus, 2005.

39. M. Badescu - Teoria generata a Dreptului, Editura ,,Universul Juridic",

2004

40.F. Terre - Introducere generalii in drept, Editura Dalloz, 2000.

41. R. Cabrillac - Introducere generala in drept, Editura Dalloz, 2003.

42. Colectiv - Tratatul instituind o Constitutie pentru Europa, Editura

All Beck, Bucure~ti, 2005.

43. Gh. Bobo~ - Teoria generala a Dreptului, Cluj-Napoca, 1994.

44. H. Kelsen - Doctrina pura a dreptului, Bucure~ti, 2000.

45. B. Beigner ~i - Manual de introducere in drept, Editura PUF - droit,

C. Blery Paris, 2004.

46. Al. Valimarescu - Tratat de enciclopedia dreptului, Editura Lumina

Lex,1999

47. J. L. Bergel - Teoria generala a Dreptului, Editura Dalloz - Paris, 2004

48. Constitutia
Romaniei - 2003

49. S. Bricca ~i L. Henry - Introducerea in drept, Editura L.G.D.J., Paris, 2003

50. P. Malaurie - Antologia gandirii juridice, Editura Humanitas, 1997

51. Cesare Beccaria - Despre infractiuni ~i pedepse, Editura Humanitas, 2007

52. M. Fromont - Mari sisteme de drept strain, Editura Dalloz, Paris, 2001

53. Luigi Ferrajoli - Teoria del Diritto, Editura Laterza, 2007

54. Nicolas Calera - Teoria del Derecho Editorial Comores, Granada, 2004

55. Georgia Del - Lectii de filozofie juridica, Editura Europa Nova

Vecchio

56. I. Le~ - Sisteme judiciare contemporane, Editura All Beck, 2002

===============================================375
Costica Voicu =========================

57. S. Popescu ~i V. - Probleme actuate ale tehnicii legislative, Editura Lumina

Tandiireanu Lex,2003

58. Jacques Attali - Scurta istorie a viitorului, Editura Polirom, 2007

59. Konrad Lorenz - Cele opt piicate capitale ale omenirii civilizate, Editura
Humanitas, 2006

376
 Teoria genera/a
a dreptului

CUPRINS
Cuvant introductiv -------------------------------------------------------------------------------- 5

CAPITOLUL I
NOTIUNI JNTRODUCTIVE IN TEORIA GENERALA A
DREPTUL UI ------------------------------------------------------------------------------------- 7
1. Des pre ~tiinta ----------------------------------------------------------------------------- 7
2. Stiinta dreptului in sistemul ~tiintelor sociale ---------------------------------------- 8
3. Sistemul ~tiintei dreptului (~tiintelor juridice) --------------------------------------- 10
4. Teoria generala a dreptului. Locul ~i rolul sau in sistemul ~tiintei
dreptului --------------------------------------------------------------------------------- 11
5. Predarea Teoriei dreptului in Romania ----------------------------------------------- 13
6. Definitia Teoriei generale a dreptului ------------------------------------------------ 13
7. Obiectul specific al Teoriei generale a dreptului ------------------------------------ 14
8. Stiintele juridice istorice ---------------------------------------------------------------16
9. Stiintele j uridice de ramura ------------------------------------------------------------ 16
10. Stiintele ajutatoare (participative) ---------------------------------------------------18
11. Concluzi i -------------------------------------------------------------------------------- 19

CAPITOLULH
METO DO LOGIA JURID I CA ----------------------------------------------------------- 20
I. Notiunea metodologiei juridice -------------------------------------------------------20
2. Metoda logica de cercetare juridica ---------------------------------------------------20
3. Metoda comparativa de cercetare juridica -------------------------------------------21
4. Metoda istorica de cercetare juridica -------------------------------------------------27
5. Metoda sociologica de cercetare juridica --------------------------------------------29
6. Metoda cantitativa de cercetare juridica --------------------------------------------- 31
7. Concluzii ---------------------------------------------------------------------------------32

CAPITOLUL HI
CON CEPTUL D REPTUL UI ---------------------------------------------------------------- 33
A. Acceptiunile notiunii de ,,drept" ------------------------------------------------------33
B. Dimensiunea morala a dreptului ------------------------------------------------------ 35
C. Originea ~i aparitia dreptului. Dimensiunea istorica a dreptului ----------------- 35
Primele legiuiri --------------------------------------------------------------------- 37
D. Dimensiunea sociala a dreptului ------------------------------------------------------41
E. Esenta dreptului -------------------------------------------------------------------------43
F. Continutul dreptul ui -------------------------------------------------------------------- 44
G. Forma dreptului -------------------------------------------------------------------------45
I-I. Definitia dreptului ----------------------------------------------------------------------45

============================================== 377
Costica Voicu = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = =

CAPITOLUL IV
FACTORII DE CONFIGURARE A DREPTULUI. TIPOLOGIA
D REPTUL UI -------------------------------------------------------------------~------------------ 47
1. Factorii de configurare a dreptului ---------------------------------------------------- 47
a) Cadrul natural ----------------------------------------------------------------------- 47
b) Cadrul economic, social ~i politic national -------------------------------------- 51
c) Cadrul economic, social ~i politic regional ~i international -------------------- 56
d) Factorul uman ----------------------------------------------------------------------- 57
e) Teorii juridice cu privire la factorii de configurare ~i evolutie a
dreptului ---------------------------------------------------------------------------- 58
2. Ti polo gia dreptul ui ---------------------------------------------------------------------- 59
A. Marele sistem de drept romano-germanic --------------------------------------- 60
a) Sistemul juridic francez ---------------------------------------------------------60
b) Sistemul juridic german --------------------------------------------------------61
c) Sistemul de drept scandinav --------------------------------------------------- 63
B. Marele sistem de common-law (dreptul anglo-saxon)--------------------------63
C. Sisteme juridice religioase ~i traditionale ----------------------------------------65
D. Sistemul de drept al comunitatilor europene (dreptul comunitar) ------------67
E. Dreptul din Rusia, Japonia ~i China ----------------------------------------------68

CAPITOLULV
DREPTUL ~I STATUL ------------------------------------------------------------------------ 77
1. Notiunea statului ------------------------------------------------------------------------ 77
2. Aparitia statului -------------------------------------------------------------------------- 77
3. Statul la lnceputul mileniului HT ------------------------------------------------------82
4. Puterea de stat ---------------------------------------------------------------------------- 86
5. Functi ile statului ------------------------------------------------------------------------- 89
6. Forma statul ui ---------------------------------------------------------------------------- 90
7. Structura de stat -------------------------------------------------------------------------- 91
8. Regimul politic -------------------------------------------------------------------------- 92
9. Corelatia ideologie, doctrina politica, stat, drept ------------------------------------ 94

CAPITOLUL VI
PRIN CIPIILE DREPTUL UI ------------------------------------------------------------------ 98
I. Introducere in studiul principiilor dreptului ------------------------------------------ 98
I . Noti une ------------------------------------------------------------------------------- 98
2. Delimitare ---------------------------------------------------------------------------- 99
3. Clasificarea principiilor dreptului ----------------------------------------------- 100
4. Caracteristicile principiilor fundamentale ale dreptului-------------------------- 100
II. Prezentarea principiilor fundamentale ale dreptului ------------------------------ 10 I
1. Principiul asigurarii bazelor legate de functionare a statului
(principiul legalitatii) ------------------------------------------------------------- 101

378
 Teoria genera/a
a dreptului

2. Principiul libertiitii ~i egalitiitii -------------------------------------------------- 101

3. Principiul responsabilitiitii -----------------------------------,-------------------- 103
4. Principiul dreptiitii, al echitiiti i ~i justitiei -------------------------------------- I 04
III. Principiile ramurilor de drept ------------------------------------------------------ 105
1. Principiile dreptului international ----------------------------------------------- 105
2. Principiile dreptului civil roman------------------------------------------------- 106
3. Principiile dreptului penal roman ----------------------------------------------- 106
4. Principiile dreptului procesual penal roman ----------------------------------- 107
5. Principiile dreptului familiei ----------------------------------------------------- 108
6. Principiile dreptului comunitar -------------------------------------------------- 108

CAPITOLUL VII
FUNCTIILE D REPTUL UI --------------------------------------------------------------- 111
1. N otiunea functiilor dreptului -------------------------------------------------------- 111
2. Prezentarea analiticii a functiilor dreptului ---------------------------------------- 111
3. Consideratii privind functiile unor ramuri ale dreptului ------------------------- 115

CAPITOLUL VIII
DREPTUL IN SISTEMUL NORMATIV SOCIAL ------------------------------------ 116
1. Consideratii generale despre conduita umana In contextul social ------------------116
1.1. Privire generalii asupra realitatii sociale ---------------------------------------- 117
2. Sisternul norrnelor sociale ------------------------------------------------------------ 122
3. Dreptul ~i religia ----------------------------------------------------------------------- 132

CAPITOL UL IX
NORMA JURID I CA -----------------------------------------------------------------------~--- 141
1. Definitia normei juridice ------------------------------------------------------------- 141
2. Scopul normei juridice ---------------------------------------------------------------- 141
3. Triisiiturile caracteristice ale normei j uridice -------------------------------------- 141
4. Structura normei juridice ------------------------------------------------------------- 146
5. Clas ifi care a norrne Ior j uri dice ------------------------------------------------------- 150
6. Actiunea normei juridice ------------------------------------------..,------------------ 153
7. Preciziiri in legiiturii cu norrnele juridice din unele rarnuri de drept ------------ 164

CAPITOLULX
IZV0 ARELE DREPTUL Ul ----------------------------------------------------------------- 166
1. Consideratii generale despre izvoarele dreptului --------------------------------- 166
2. Prezentarea izvoarelor forrnale ale dreptului -------------------------------------- 168
3. Izvoarele dreptului romanesc dupa Revolutia din Decembrie 1989 ------------ 181
4. Tzvoarele principalelor ramuri de drept -------------------------------------------- 182

CAPITOL UL XI
TEHNICA ELABORARII ACTELOR NORMATIVE--------------------------------- 185
1. Consideratii introductive ------------------------------------------------------------- 185

================================================ 379
Costica Voicu ========================

2. Notiunea tehnicii j uridice ------------------------------------------------------------ 185

3. Tehnica legislativa -------------------------------------------------------------------- 187
4. Etapele elaborarii actelor normative ------------------------------------------------ 194
5. Paqile constitutive ale actului normativ -------------------------------------------- 197
6. Structura actului normativ ----------------------------------------------------------- 200
7. Tehnica sistematizarii actelor normative ------------------------------------------- 200
8. Probleme actuale ale tehnicii legislative 1n Europa------------------------------- 204
9. Despre vocabularul juridic ~i limbajul juridic ------------------------------------- 206

CAPITOLUL XII
REALIZAREA DREPTUL UI --------------------------------------------------------------- 210
1. Consideratii introductive ------------------------------------------------------------- 210
2. Formele realizarii dreptului ---------------------------------------------------------- 211

CAPITOLUL XIII
INTERPRET AREA NORMELOR JURIDICE ------------------------------------------ 225
1. Notiuni introductive -------------------------------------------------------------~----- 225
2. Definitia interpretarii normelor juridice -------------------------------------------- 226
3. Felurile (formele) interpretarii normelor juridice --'------------------------------- 227
4. Metodele interpretarii normelor juridice ------------------------------------------- 228
5. Rezultatele interpretarii normelor juridice ----------------------------------------- 234
6. Tnterpretarea normelor juridice specifice unor ramuri de drept ----------------- 235

CAPITOL UL XIV
RAPO RTUL JURIDIC ------------------------------------------------------------------------ 23 9
1. Definifia raportului juridic ----------------------------------------------------------- 239
2. Premisele raportului juridic ---------------------------------------------------------- 239
3. Trasaturile caracteristice ale raportului juridic ------------------------------------ 240
4. Subiectele raportului juridic --------------------------------------------------------- 241
5. Confinutul raportului juridic --------------------------------------------------------- 246
6. Obiectul raportul juridic -------------------------------------------------------------- 247
7. Faptul juridic --------------------------------------------------------------------------- 247
8. Particularitati ale raporturilor juridice de ramura --------------------------------- 248

CAPITOLUL XV
RASPUND EREA JURID I CA --------------------------------------------------------------- 25 2
1. Consideratii generale ----------------------------------------'------------------------- 252
2. Definitie -------------------------------------------------------------------------------- 252
3. Conditiile raspunderii juridice ------------------------------------------------------- 253
4. Principiile generale ale raspunderii juridice --------------------------------------- 254
5. Functi ile raspunderi i juridice -------------------------------------------------------- 25 5
6. Forme specifice ale raspunderii juridice -----------------~~------------------------ 255

380
 Teoria generala
a dreptului

CAPITOLUL XVI
AS IS TENTA JURID I CA --------------------------------------------------------------------- 262
1. Definitie ------------------------------------------------------------------------------ 262
2. Continutul asistentei j uridice ------------------------------------------------------- 262
3. Trasaturile asistentei juridice -------------------------------------------------------- 262
4. Asistenta juridica din perspectiva drepturilor omului cuprinse i'n
documentele intemationale --------------------------------------------------------- 263
5. Asistenta juridica In procesul penal ------------------------------------------------- 264

CAPITOLUL XVII
SISTEMUL DREPTUL UI ------------------------------------------------------------------- 266
1. Notiunea sistemului dreptului ------------------------------------------------------- 266
2. Cum este construit sistemul dreptului ----------------------------------------- 266
3. De ce este necesar studiul sistemului dreptului ----------------------------------- 268
4. Securitatea juridica ~i complexitatea dreptului -------------------------------- 268

CAPITOL UL XVIII
INTRODUCEREA IN DREPTUL UNIUNH EUROPENE ------------------------283
1. Preliminare -------------------------------------------------------------------------- 283
2. Functiilefundamentale ale U.E. ---------------------------------------------------- 283
3. Obiectivele fundamentale ale U.E. -------------------------------------------------- 283
4. Principiile fundamentale ale Uniunii Europene In domeniul
exercitarii competentelor ------------------------------------------------------------ 284
5. Com petentele U niun ii Europene --------------------------------------------------- 284
6. Institutiile Uniunii Europene ------------------------------------------------------- 285
7. Izvoarele dreptului Uniunii Europene ------------------------------------------ 287
8. Domeniile coooperarii judiciare ----------------------------------------------------- 288

CAPITOLUL XIX
DREPTUL ~I STATUL IN AMERICA---------------------------------------------------- 292
1. Scurt istoric ----------------------------------------------------------------------------- 292
2. Constitutia Statelor Unite ale Americii --------------------------------------------- 293
3. Puterea legis lativii---------------------------------------------------------------------- 294
4. Puterea exec uti vii----------------------------------------------------------------------- 2 96
5. Puterea judecatoreasca ---------------------------------------------------------------- 299
6. Guvernarea statalii --------------------------------------------------------------------- 299
7. Religia in Statele Unite ale Americii ------------------------------------------------ 302
I. Plantarea cre~ti n ismu lui american ----------------------------------------------- 302
II. Educatia in colonii ---------------------------------------------------------------- 307
ITT. Marea trezire ---------------------------------------------------------------------- 308
JV. Bisericile ~i revolutia americanii ----------------------------------------------- 310

================================================ 381
Costica Voicu ======================

CAPITOL UL XX
PERSONALITATJ CELEBRE ALE DREPTULUI --------------------------- 313

CAPITOL UL XXI
TES TE ------------------ -----~ ----------------------------------------------------------------- 32 2
Raspunsuri --------------------------------------------------------------------------------- 341

ANEXAl
CARTA DREPTURILOR FUNDAMENTALE ALE UNIUNII
EUROPENE ------------------------------------------------------------------------------------- 345

GLOSAR SELECTIV -------------------------------------------------------------------------- 359

BIB LI OG RAF IE ------------------------------------------------------------------------------- 37 3

382