DREPTUL FAMILIEI – RUDENIA (I)

În cadrul Unității de Învățare II – Rudenia, studenții vor putea să aprofundeze noțiuni

privind rudenia în reglementarea legii civile. În mod sintetic, aspectele relevante sunt prezentate
mai jos :

1. Aspecte generale privind rudenia reglementate de Codul civil

2. Filiația – modalități de stabilire
3. Contestarea recunoașterii
4. Acțiuni privind filiația
5. Adopția – principii
6. Efectele adopției
7. Încetarea adopției
8. Nulitatea adopției

Conform Dicționarului explicativ al Limbii Române1, prin rudenie înțelegem o legătură

directă sau colaterală între persoane care fac parte din aceeași familie. Chiar dacă între
definițiile enunțate în Dicționar și definiția juridică a noțiunii de rudenie pot exista diferențe de
nuanță, putem considera ca fiind relevant faptul că noțiunea de rudenie este strâns legată de cea
de familie. În definiția de mai sus, rudenia directă poate fi suprapusă în legislația civilă rudeniei
în linie dreaptă, care desemnează descendenții sau ascendenții unei persoane, iar rudenia
colaterală are un conținut similar, atât din perspectiva Dicționarului menționat mai sus, care
stabilește că prin rudenie colaterală2 înțelegem acea rudenie între frați și surori și între
descendenții acestora. Deși similară, noțiunea de rudenie colaterală din perspectivă civilă este
definită printr-o sferă mai strict conturată ce clasifică rudele în anumite clase și grade de
rudenie, pe care le vom evidenția în cursul predării prezentei unități de învățare.

Codul civil reglementează două categorii de rudenie în art. 405 :

- Rudenia firească, definită drept legătura bazată pe descendența unei persoane dintr-o
altă persoană sau pe faptul că mai multe persoane au un ascendent comun;

1
Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Dicționarul explicativ al Limbii
Române, Editura Univers Enciclopedic, București, 2016, pag. 1084
2
Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Dicționarul explicativ al Limbii
Române, Editura Univers Enciclopedic, București, 2016, pag. 223
 - Rudenia civilă, definită drept legătura rezultată din adopția încheiată în condițiile legii.

Rudenia mai poate fi clasificată în:

- Rudenie în linie dreaptă, în cazul descendenței unei persoane dintr-o altă persoană,
putând fi ascendentă sau descendentă. Gradul de rudenie în linie dreaptă se stabilește în
raport de numărul nașterilor, astfel copiii și părinții sunt rude de gradul întâi, iar nepoții
și bunicii sunt rude de gradul al doilea;

- Rudenie în linie colaterală, în cazul în care rezultă din faptul că mai multe persoane
au un ascendent comun. În linie colaterală, rudenia se stabilește în raport de numărul
nașterilor, urcând de la una dintre rude până la ascendentul comun și coborând de la
acesta până la cealaltă rudă, astfel că frații sunt rude de gradul al doilea, unchiul sau
mătușa și nepotul, de gradul al treilea, verii primari, de gradul al patrulea.

Pe lângă rudele în linie dreaptă și în linie colaterală, Codul civil reglementează în art.
407 și afinitatea, pe care o definește drept „legătura dintre un soț și rudele celuilalt soț”3. Rudele
soțului sunt în aceeași linie și același grad, afinii celuilalt soț, astfel că ruda de gradul II a unuia
dintre soți este afin de gradul II al celuilalt soț. Doctrina a arătat că nu există afinitate între
persoanele legate spiritual4.

3
Art. 407, alin. (1) C.civ.
4
Nadia Cerasela Aniței, Dreptul familiei, Editura Hamangiu, București, 2012, p. 144