Simionescu Eduard

Clasa a-XII-aA

Comentariu literar

I. Asociaţii cu vocale

Fiecare vocală scoate în evidență culori, senzații, imagini.

1. Asocieri vocale/culoare

În versetul 1 al poeziei, Rimbaud asociază o culoare cu fiecare vocală. Aceste culori nu au prioritate si nu au nicio legătură cu o
vocala asociată.

Aceste culori se regăsesc în restul poeziei, într-un mod mai mult sau mai puțin concret:

- Negru: „corset negru”, „muște”. Observați respingerea „Umbrelor goale” din versetul 5, care par să vrea să pătrundă în spațiul
alb.

- Alb: albul este culoarea inocentei -> „candorii”. Revenind „vapori” și mai degrabă imaginea albului. „Umbela”.

- I roșu: „violet”, „sânge”, „buze”, „mânie”.

- U verde: „virides” = verde albăstrui și transparent. Aliterație în [v] (versetul 9) care face ecou culoarea verde.

- O Albastru: „Clarion Suprem”, „Îngeri” -> se referă la divin care este asociat cu culoarea albastră.

2. Asociații vocale/senzații

Rimbaud mapează senzațiile la vocale:

- senzație de „blanos”,

- miros „mirositor”,

- senzații corporale: „fior”,

- vedere: câmp lexical de lumină „strălucitoare”, „rază”,

Poezia conține, de asemenea, multe aliterații și asonanțe (exemplu: asonanță în [i] în rândul 9)

3. Asocieri vocale/forme

A: amintește de forma muscăi

O: amintește de deschiderea clopoțelului, sau de o gură deschisă care ar striga ca una clară.

II. Poetul, văzând creator

1. Nașteri latente

În versetul 2, Rimbaud propune să spună „într-o zi nașterile tale latente”, adresându-se vocalelor (interpelare „vocale”, „eu”, „al
tău”) -> personificarea vocalelor.

Acest vers a făcut obiectul multor interpretări, ne putem imagina că Rimbaud vorbește aici despre viitoarele sale creații poetice.

2. Alfa și Omega

Inversarea dintre O și U în ordinea vocalelor (A, E, I, U, O în poezie în loc de A, E, I, O, U) pentru a pune litera O ultima.
Rimbaud amintește de corespondența dintre vocala O și „Omega”, ultima literă a alfabetului grec. Articolul hotărât din fața
„Omega” și litera lui mare evidențiază acest cuvânt.

Poezia începe așadar cu litera A (= alfa) și se termină cu omega: poemul este un întreg autosuficient.

Vocala O este izolată de restul poeziei prin cratima de la începutut pana la ultimului vers.

3. Poetul care văde

Simionescu Eduard
Clasa a-XII-aA

Poezia se termină cu culoarea violet, care este amestecul de roșu (vocala I) și albastru (vocala O): sinteza și viziunea poetului
dincolo de aparențe, deoarece vede o culoare nouă față de cele afirmate în primul vers. Movul care încheie poezia este și ultima
culoare din spectrul luminii.

„Ochii lui”: evidențiat de cele 2 majuscule. Nu este clar căruia îi aparțin acești ochi în poem: lui Dumnezeu? unei femei? la poet?

Pentru poetul văzător, ochii simbolizează acuitatea vizuală pe care poetul o demonstrează în studiul vocalelor.

2. Portretul unei femei

O altă interpretare a poemului ar fi aceea că vocalele înfățișează o femeie:

A: Forma literei A poate aminti pubisul unei femei.

E: albul tenului.

I: buze roșii.

U: frunte.

O: ochi albastru-violet. Forma literei omega minuscule amintește, de asemenea, de sânul unei femei.

Concluzie

Poezia lui Rimbaud Voyelles este o poezie modernă în care autorul consideră vocalele și cuvintele ca simple obiecte, dar din care
pot apărea multe idei, dar fără nicio legătură evidentă cu vocala evocată de aceste idei.