Scolioza este o deformare a axului coloanei vertebrale in planul frontal,

sagital si orizontal. Afecteaza mai ales copiii si adolescentii, insa poate

aparea si la adulti, uneori, pe fondul unei maladii sau al existentei unor
malformatii. Poti citi in continuare despre cauzele scoliozei,
simptomele acesteia, cum afecteaza copiii, precum si despre cum poate
fi tratata.

Cauzele scoliozei
Scolioza este o afectiune care duce la curbarea coloanei vertebrale.
Poate afecta orice parte a coloanei, insa mai ales zona toracica
(scolioza toracica) si zona inferioara a spatelui (scolioza lombara). De
cele mai multe ori, cauzele schimbarii formei coloanei nu sunt
cunoscute, insa medicii cred ca are de-a face cu:

 Unele afectiuni neuro-musculare – acestea afecteaza muschii si

nervii si includ poliomielita, distrofia musculara si paralizia
cerebrala;
 Unele gene – se crede ca exista cel putin o gena implicata in
transmiterea scoliozei;
 Lungimea picioarelor – o persoana care are un picior mai lung
decat altul poate dezvolta scolioza;
 Osteoporoza – scolioza poate aparea ca un efect al acestei boli,
odata ce degenerarea osoasa afecteaza alte zone ale corpului,
deci si coloana;
 Postura incorecta – la birou sau purtarea inadecvata a rucsacului.

Factori de risc in scolioza

Scolioza este principala problema care afecteaza copiii de varsta
scolara, iar la aproximativ 80% dintre pacienti, cauza este necunoscuta.
Printre factorii de risc ce contribuie la aparitia bolii se afla:
  Varsta – scolioza debuteaza odata cu perioada de crestere, in
timpul pubertatii;
 Sexul – desi scolioza poate afecta ambele sexe, boala progreseaza
mai repede la fete si femei;
 Prezenta defectelor congenitale;
 Realizarea de rasuciri sau indoiri anormale ale coloanei vertebrale.

Semne si simptome
Deseori, simptomele sunt observate mai ales de cei din jur. Odata ce
coloana vertebrala creste, aceasta impinge umerii si soldurile, astfel ca
acesti pot parea asimetrici. De cele mai multe ori, scolioza nu afecteaza
miscarea si nici nu provoaca dureri de spate consistente, pana in
momentul in care curbura devine severa.

Uneori, pot aparea dureri inexplicabile de spate, deoarece curbura

coloanei vertebrale pune presiune asupra nervilor spinali si, uneori,
asupra intregii maduve a spinarii. Pe langa durerea usoara, cel putin la
inceput, pot aparea slabiciunea, amorteala si durerea la nivelul
extremitatilor inferioare.

Un alt indiciu al scoliozei este senzatia de oboseala, dupa perioade

lungi de sedere sau de stat in picioare. Pe masura ce coloana devine
mai deformata, muschii trebuie sa depuna un efort suplimentar pentru
a mentine corpul aliniat. In timp si in lipsa tratamentului, scolioza
avanseaza si ajunge sa exercite o presiune asupra cavitatii toracice,
restrangand capacitatea persoanei de a respira usor si amplu.

Tipuri de scolioza
Scolioza poate fi de mai multe tipuri, in functie de cauza, de zona
afectata si de modul de deformare al coloanei. Poti citi mai jos despre
fiecare tip de scolioza in parte.
In functie de cauza
In functie de cauza, exista doua mari categorii de scolioze, respective
scolioza structurata si nestructurata, dar si alte forme (vezi mai jos).
Ambele forme au o serie de caracteristici si simptome diferite, iar
tratamentul depinde de acestea. Sa le luam pe rand, pentru mai multe
detalii.

Scolioza nestructurata (functionala)

Scolioza nestructurata consta in curburi ale coloanei, fara rotatie. Este

o afectiune ireversibila si poate fi cauzata de spasme musculare,
apendicita acuta sau alte tipuri de inflamatii, membre inferioare
inegale, o postura incorecta.

Scolioza structurata

Scolioza structurata consta in curburi ale coloanei vertebrale, cu

rotatie, iar forma scoliozei este ireversibila si poate progresa in timp, in
lipsa tratamentului. In general, are o cauza necunoscuta sau apare ca
un simptom al unor afectiuni precum tulburarile congenitale, tulburarile
nervoase sau musculare, unele leziuni, tumori sau infectii.
Scolioza congenitala

Apare la nastere si este cauzata de un defect de segmentare si/sau

unul de formare. Aceasta forma de scolioza este caracterizata prin
aparitia unei vertebre anormale. De cele mai multe ori, diagnosticul
este pus la nastere, insa exista cazuri in care acesta se stabileste mai
tarziu. Aproximativ 75% dintre pacientii cu scolioza congenitala
necesita interventia chirurgicala, iar restul trebuie tinuti sub
supraveghere medicala, pentru a se putea interveni la timp.

Scolioza idiopatica

Scolioza idiopatica este acea forma de scolioza in care deformarea

sinuoasa a coloanei sau pe cele trei planuri ale spatiului nu are o cauza
precisa. In general, este o forma moderata a bolii si nu provoaca
durere.

Scolioza neuro-musculara
Scolioza neuro-musculara consta intr-o curbura a coloanei vertebrale,
cauzata de anomalii ale sistemului neuro-muscular din organism. Poate
fi severa, mai ales in cazul persoanelor cu un stil de viata sedentar.
Avansarea curburii este mai mare decat in cazul scoliozei idiopatice si
poate creste pana la maturitate. Purtarea corsetului ajuta la mentinerea
unei posturi corecte, insa nu impiedica progresul bolii.

De la caz la caz, este posibil ca pacientii sa poata sa mearga sau nu.

Unele forme ale bolii permit mersul; in cazul copiilor mici, insa, acestia
pot necesita folosirea scaunului cu rotile in adolescenta. De regula,
scolioza neuro-musculara este asociata unor boli precum:

 Paralizia cerebrala;
 Atrofia musculara spinala;
 Sindromul Angelman;
 Malformatia Arnold-Chiari;
 Existenta unui traumatism la nivelul maduvei spinarii.

Scolioza sindromica

Scolioza sindromica apare atunci cand curbarea coloanei vertebrale

este un simptom al unei boli cunoscute. Aceasta forma de scolioza este
printre cele mai rare si are o implicare genetica. Scolioza sindromica
este legata de afectiuni precum:

 Tulburarile miopatice (distrofia musculara, artrogripoza,

poliomielita, spina bifida);
 Boli ale tesutului conjunctiv (sindromul Marfan sau sindromul
Ehlers-Danlos);
 Unele boli genetice (sindromul Noonan, neurofibromatoza,
nanismul, malformatiile congenitale, sindromul VATER).

Scolioza degenerativa

Scolioza degenerativa apare mai ales la persoanele de peste 50 de ani

si frecvent la femei. Este cauzata de insuficienta discului intervertebral,
asociata cu osteoporoza, slabirea ligamentelor si pierderea masei
musculare. Deformarea coloanei poate, in acest caz, sa duca la un
dezechilibru general, cauzand instabilitate mecanica si probleme
neurologice. Tratamentul depinde de gradul de deformare al coloanei.

In  functie de zona afectata

In functie de zona afectata, scolioza este de patru tipuri: scolioza
cervico-toracala, scolioza toracica, scolioza toraco-lombara si scolioza
lombara.

Scolioza cervico-toracala

Scolioza cervico-toracala face parte din categoria scoliozelor care au

curbura principala unica. Aceasta forma de scolioza se manifesta prin
deformari mult mai vizibile ale coloanei, prin comparatie cu deformarile
din alte regiuni.

Scolioza toracica

Curbura include vertebrele din partea de mijloc a spatelui. Scolioza

toracica descrie locatia curburii si este cea mai frecventa forma de
scolioza. Aceasta forma de scolioza este tratata mai ales
prin kinetoterapie. Prin tratament, se doreste incetinirea sau chiar
prevenirea accentuarii curburii.

Scolioza toraco-lombara

Scolioza toraco-lombara poarta acest nume deoarece curbura apare in

zona vertebrelor situate in portiunea inferioara a toracelui si intr-o
parte a zonei lombare superioare. Tratamentul poate include
interventia chirurgicala.

Scolioza lombara

Scolioza lombara se formeaza in partea inferioara a coloanei vertebrale.

Prin tratament, se doreste prevenirea accentuarii curburii.
In functie de modul de deformare
al coloanei
Scolioza se caracterizeaza prin devierea coloanei in plan frontal, intr-o
parte. In general, apare la mijlocul spatelui sau in partea de jos,
respectiv in zona lombara. In aceste situatii, in loc sa formeze o linie
dreapta in josul spatelui, coloana vertebrala se curbeaza in forma literei
S sau a literei C. In acest context, putem vorbi de scolioza toracala
sinistroconvexa, in C, si scolioza dextroconvexa – lombar
sinistroconvexa, in S.

Scolioza toracala sinistroconvexa, in C

Scolioza toracala sinistroconvexa, in C, se remarca prin curbura in

forma literei C. Acest tip de curbura este numita si dextroscolioza
toraco-lombara. Este vorba despre o singura curbura, care incepe de la
toracele inferior si ajunge pana la vertebrele lombare superioare.
Scolioza dextroconvexa – lombar sinistroconvexa, in S

Scolioza dextroconvexa – lombar sinistroconvexa, in S, poarta si

numele de dextroscolioza toracica – levoscolioza lombara. La nivelul
coloanei, exista doua curburi: curbura superioara apare la nivelul
coloanei vertebrale toracice si se inclina spre dreapta, iar curbura
inferioara se formeaza la nivelul coloanei vertebrale lombare si se
inclina spre stanga.

In functie de severitate
In functie de severitate, scolioza poate fi usoara, moderata sau severa.
Scolioza usoara se remarca prin unghiul curburii mai mic de 20 de
grade, iar lipsa interventiei sau exercitiile fizice de recuperare ajuta la
tratarea sa. Scolioza moderata variaza intre 20 si 40 de grade, iar in
acest stadiu, se recomanda purtarea unui corset. Scolioza severa este
recunoscuta prin unghiul mai mare de 40 de grade la adolescenti si 45
de grade la adulti. In acest caz, interventia chirurgicala nu mai poate fi
evitata.

Scolioza la copii
Statistic, scolioza afecteaza mai ales adolescentele, in proportie de
80%, iar formele severe ale bolii apar tot la fete, pentru fiecare baiat cu
scolioza severa existand 10 fete cu aceeasi forma a bolii. In general,
este vorba despre scolioza idiopatica, ceea ce inseamna ca nu se stie
care este cauza exacta a bolii. Majoritatea cazurilor de scolioza la copii
apar intre varsta de 10 ani si 18 ani.

Durerea apare rareori, iar curbele mici sunt adesea neobservate de

parinti, insa pot fi detectate in timpul unui control periodic la pediatru.
De regula, curbele de scolioza sunt mici si nu necesita interventie. Cu
toate acestea, daca apar curbe mai mari, este nevoie de purtarea unui
corset si chiar de interventii chirurgicale. La copii, scolioza se imparte
in:
  Scolioza infantila idiopatica – de la nastere pana la varsta de 3
ani. Curbele usoare sunt mai frecvente decat cele mari. Daca un
copil este in crestere, curba de scolioza poate avansa rapid in
timpul cresterii;
 Scolioza juvenila idiopatica – de la 3 ani pana la pubertate. Poate
afecta deopotriva baietii si fetele, insa formele severe apar mai
ales la fete, unde curbele sunt mai mari si necesita tratament de
durata;
 Scolioza adolescentului – survine dupa pubertate si afecteaza mai
ales fetele.
Diagnosticarea scoliozei este destul de usoara, insa identificarea sa
inainte de aparitia curburii coloanei se poate dovedi a fi dificila.
Deseori, scolioza trece neobservata atat in cazul copiilor, cat si al
adolescentilor. De multe ori, modificarea coloanei este observata abia
la pubertate sau chiar mai tarziu. Exista, totusi, o serie de semne care le
pot indica parintilor prezenta scoliozei:

 Diferente intre inaltimea umerilor, a omoplatilor sau a soldurilor;

 Proeminenta unor vertebre pe o parte a corpului;
 Lungimea diferita a bratelor, atunci cand cel mic sta drept;
 Aparitia inexplicabila a durerilor de spate si/sau a problemelor de
respiratie.
Daca observi astfel de semne, este important sa ceri evaluarea
medicului si consultul unui kinetoterapeut, pentru o terapie adaptata
nevoilor copilului.

Diagnosticarea scoliozei
Scolioza este observata in timpul unui consult periodic la medicul
pediatru, la o examinare de rutina la scoala sau daca parintele sau un
profesor remarca o curbura laterala a coloanei. Diagnosticarea
medicului specialist ajuta la stabilirea unui tratament pentru tipul si
stadiul scoliozei, precum si la excluderea unor alte posibile cauze ale
deformarii coloanei, asa cum sunt boala Scheuermann, spondilita
anchilozanta sau tulburarea discului juvenil.
Medicul va ruga micul pacient sa se aplece in fata, la un unghi de
aproximativ 90 de grade, cu bratele intinse pe podea si cu genunchii
drepti. Aceasta pozitie va oferi o imagine clara asupra asimetriilor
coloanei si trunchiului. Medicul va observa daca un umar este mai
ridicat decat celalalt, daca unul dintre solduri este mai proeminent
decat celalalt, daca talia este neuniforma, corpul se inclina intr-o parte
sau daca un picior pare mai scurt decat celalalt.

Testele de imagistica pot ajuta la stabilirea severitatii scoliozei. Daca

medicul crede ca scolioza este determinata de o alta problema de
sanatate, poate recomanda realizarea unui RMN.

Tratamentul scoliozei
Tratamentul se stabileste in functie de tipul scoliozei si de stadiul bolii.
Astfel, pentru curburi mai mici de 30 de grade, se recomanda
kinetoterapie. Pentru curburi cuprinse intre 30 si 50 de grade, sunt
indicate kinetoterapia si tratamentul ortotic (purtarea unui corset).
Pentru curburi mai mari de 50 de grade, se recomanda inclusiv
interventia chirurgicala.

Tratament kinetoterapeutic
Cea mai eficienta forma de tratare a scoliozei usoare spre moderate
este kinetoterapia. Prin practica regulata:

 Se amelioreaza pozitia coloanei;

 Creste flexibilitatea coloanei;
 Creste forta musculara, abdominala si paravertebrala;
 Se amelioreaza respiratia.
Pentru a atinge obiectivele de mai sus, kinetoterapia se foloseste de:

 Exercitii pentru corectarea posturii;

 Posturi fixe;
  Exercitii propuse de tehnica Cotrel (extenie, derotatie, elongatie,
flexie laterala);
 Exercitii pentru tonifierea musculaturii abdominale;
 Exercitii pentru tonifierea musculaturii fesiere;
 Exercitii pentru tonifierea si reechilibrarea muschilor din zona
spatelui;
 Exercitii pentru imbunatatirea respiratiei;
 Exercitii pentru cresterea fortei musculare respiratorii;
 Exercitii specifice folosite in tehnica Schroth.
De la caz la caz, kinetoterapia poate cuprinde:

 Masaj si intindere tegumentara;

 Educatie pentru o postura corecta;
 Exercitii statice pentru cresterea tonusului muscular;
 Exercitii de respiratie dirijata, pentru a schimba schema
respiratorie gresita.
Este indicat ca tratamentul prin kinetoterapie sa fie efectuat doar de
catre specialisti. Daca medicul considera necesar, poate fi indicata si
purtarea unui corset. De asemenea, kinetoterapia poate fi recomandata
si postoperator, pentru a ajuta in procesul de recuperare.

Tratamentul ortotic
Pe langa kinetoterapie si mai ales in cazul scoliozelor medii spre severe,
este indicat si tratamentul ortotic. Cea mai comuna forma a sa este
purtarea unui corset. Acesta poate preveni agravarea curburii
scoliotice, insa nu o poate corecta. Scoliozele mai mici de 30 de grade
nu necesita tratamentul ortotic, deoarece acestea pot fi neevolutive.

Medicul specialist poate recomanda purtarea corsetului timp de 8-12

ore pe zi sau chiar mai mult (20-22 de ore), in functie de tipul curburii,
agresivitatea bolii si varsta pacientului. Uneori, purtarea corsetului
alterneaza cu kinetoterapia.

In general, corsetul este recomandat mai ales in cazul copiilor inca in

crestere. Cele mai comune tipuri de corsete sunt din plastic si se
adapteaza formei corporale. Deseori, acestea sunt invizibile sub haine,
iar eficienta lor creste odata cu numarul de ore purtate. De regula,
copiii care le poarta pot participa la majoritatea activitatilor, avand
putine restrictii.

Corsetul este indepartat dupa ce oasele isi inceteaza cresterea. Acest

lucru are loc, la fete, la doi ani dupa inceperea menstruatiei, iar la
baieti, in momentul in care este nevoie sa se barbiereasca sau cand nu
mai apar schimbari in inaltime.

Tratamentul chirurgical
Daca unghiul curburii coloanei este de 45-50 de grade, medicul poate
recomanda interventia chirurgicala. Operatia pentru corectarea
scoliozei nu este simpla, ci impune un grad mare de dificultate.
Obiectivul sau este realizarea unei bune artroze vertebrale, prin
asocierea unor instrumente metalice cu suruburi perpendiculare. In
cazul in care interventia are loc timpuriu, sansele de vindecare
completa cresc.

Recuperarea dupa interventia chirurgicala variaza de la o persoana la

alta. Dupa operatie, medicul poate recomanda analgezice, pentru a tine
durerea sub control. De asemenea, este indicata kinetoterapia, pentru
a ajuta pacientul sa poata merge din nou. Pe masura ce persoana se
recupereaza, este importanta reconstruirea fortei musculare. De acest
aspect se ocupa tot kinetoterapeutul. In general, recuperarea dureaza
pana la sase saptamani, iar revenirea la activitatile normale poate avea
loc in cel mult sase luni.

Ca orice forma de interventie chirurgicala, si aceasta prezinta o serie de

riscuri. Nivelul riscului depinde de varsta pacientului, gradul de curbura,
cauza curburii si de masurile luate pentru corectarea sa (prin purtarea
corsetului, kinetoterapie, masaj etc.). In timpul interventiei, chirurgul
monitorizeaza functiile maduvei spinarii si pe cele ale structurilor
nervoase. Daca exista riscul de deteriorare a acestora, chirurgul poate
ajusta procedura, pentru a reduce acest risc.
Exista si un risc de infectie destul de mic, de aceea, sunt recomandate
antibiotice. Alte posibile riscuri includ leziuni nervoase, sangerare si
leziuni ale vaselor de sange, progresia curburii chiar si dupa interventie,
ruperea tijelor sau a suruburilor, precum si necesitatea unei noi
interventii, insa acestea se intampla rar.

Tratamentul igieno-dietetic
Medicii recomanda ca pacientii cu scolioza sa aiba o greutate corporala
normala pentru inaltimea, varsta si stilul lor de viata. Acest aspect este
necesar, deoarece excesul ponderal poate accentua deviatiile coloanei.

Se recomanda o dieta sanatoasa si echilibrata, precum si reducerea sau

eliminarea alimentelor procesate, foarte dulci sau care contin grasimi
saturate. Dieta unei persoane cu scolioza ar trebui sa includa:

 Alimente bogate in fibre – in special cereale integrale, nuci si

seminte;
 Legume proaspete – in mod ideal, ar trebui sa consume minimum
4-5 portii pe zi;
 Fructe proaspete – 3-4 portii de fructe intregi pe zi;
 Alimente cu un continut de probiotice – ajuta la reducerea
inflamatiei. Acestea includ iaurtul, chefirul si legumele murate;
 Oua si carne slaba;
 Peste – contine acizi grasi Omega 3, vitamina D, proteine, zinc,
fier, seleniu si complexul de vitamina B;
 Ciorbe si supe cu carne – contin colagen si ajuta la mentinerea
sanatatii oaselor si a articulatiilor.
De asemenea, este indicata reducerea alimentelor care cauzeaza
inflamatia:

 Uleiuri rafinate – de exemplu, ulei de porumb sau rapita;

 Produse pasteurizate din lapte sau carne;
 Carbohidrati rafinati si produse cu un continut mare de zahar. In
aceasta categorie intra painea alba, unele conserve, cerealele
 dulci, gustarile ambalate, in special napolitanele, snacksurile si alte
dulciuri procesate;
 Grasimi saturate si trans – se gasesc in majoritatea produselor
prajite.
Pe langa ajustarea dietei, este important ca organismul sa primeasca
nutrienti, antioxidanti si compusi, cu rol antiinflamator. Acestia includ
vitamina D, care ajuta la cresterea, dezvoltarea si mentinerea densitatii
osoase, si magneziu – multi pacienti cu scolioza au deficit de magneziu.
Acesta este important pentru dezvoltarea muschilor, a oaselor si a
maduvei spinarii.

Exercitii fizice
Scolioza este o deviatie posturala cu un unghi mai mare de 10 grade.
Scolioza structurata depinde de insasi structura osoasa si nu poate fi
foarte bine tinuta sub control, insa scolioza nestructurata poate fi
corectata printr-un program de exercitii fizice. Pentru a corecta
scolioza, sunt indicate mai multe tipuri de exercitii, printre care:

 Exercitiile pentru flexibilitate – imbunatatesc capacitatea de

miscare a oaselor si articulatiilor. Un program eficient va contine
exercitii pentru ca pacientul sa isi recapete flexibilitatea spatelui
si a coloanei. Pe langa flexibilitatea in sine, exercitiile vor ajuta si
la reducerea durerii si a riscului de accidentare;
 Exercitii pentru mentinerea echilibrului – sunt esentiale pentru a
creste forta musculara si pentru a imbunatati postura. Astfel de
exercitii vor fi utile pentru a inlesni mersul, urcarea si coborarea
scarilor, statul pe scaun si ridicarea unor obiecte;
 Exercitii pentru cresterea puterii fizice – din cauza dezechilibrelor
care au loc pe fondul scoliozei, este importanta si introducerea
exercitiilor de acest tip. Acestea vor ajuta la intarirea musculaturii
aflate de-o parte si de alta a coloanei vertebrale si vor permite un
echilibru intre parti, pentru a evita subdezvoltarea unei zone in
defavoarea celeilalte.
Prevenirea aparitiei
scoliozei
Scolioza este dificil de prevenit. Totusi, in cazul copiilor, se pot lua
cateva masuri, pentru a reduce riscul aparitiei acestei boli. Acestea
includ:

 Practicarea unei activitati fizice precum inotul sau dansul sportiv;

 Corectarea posturii in banca, la scoala, in timpul mersului si al
purtarii ghiozdanului;
 Incurajarea dormitului pe toate partile, nu doar intr-o singura
pozitie;
 Daca sunt prezenti factorii de risc, poti include si consultul
medical periodic.
Majoritatea persoanelor cu scolioza pot avea o viata perfect normala si
activa, cu speranta de viata apropiata de normal. Femeile care au
scolioza pot ramane insarcinate si nasc fara complicatii. De asemenea,
tehnica medicala avanseaza de la an la an, astfel ca interventiile pentru
corectarea scoliozei severe sunt minim invazive, cu durere redusa, iar
perioada de recuperare este scurta, daca pacientul apeleaza la
kinetoterapie.

In lipsa tratamentului, pot aparea deformari grave ale coloanei,

dificultati grave de mers si probleme respiratorii, care pot duce pana la
deces. Din fericire, tratamentul, desi de durata, este eficient si
nedureros, iar persoana poate reveni destul de repede la activitatile
preferate.