Acest canon al retoricii prevedea congruenţa optimă a
dimensiunii verbale a discursului cu cea nonverbală. Altfel spus, oratorii antici au conştientizat (cu mult timp înainte de cercetătorii actuali) importanţa pe care o au mijloacele paraverbale şi cele nonverbale9 în comunicare. Se impune imediat imperativul de a controla cu maximum de atenţie toate mesajele transmise prin aceste mijloace (asemenea unui actor), pentru ca ele să completeze mesajul verbal.