4. Memoria (lat. memoria).

În sens restrâns, se referă la bagajul de cunoştinţe (exemple, idei şi teorii

consacrate, citate celebre etc) acumulat în memoria emiţătorului şi aflat la dispoziţia acestuia pentru a
putea susţine unul sau altul dintre argumentele expuse. Pe scurt, era vorba de ceea ce astăzi se numeşte,
cu un termen generic, cultura generală a individului, derivată dintr-un lung şi perseverent efort de auto-
instruire. Trebuie să extindem însă şi de această dată, spunând că utilizarea unor astfel de exemple,
imagini, citate etc era şi este o modalitate de potenţare a forţei persuasive a discursului, aşa cum am
arătat la punctul 2.