ADHD-

UN PROGRAM DE ANTRENAMENT PENTRU DESCIFRAREA INSTRUCȚIUNILOR SCRISE

Majoritatea cercetătorilor şi numeroşi clinicieni folosesc schema DSM-IV ca punct de plecare în

abordarea diagnosticului. Acesta consideră tulburare de atenţie şi hiperactivitate-impulsivitate ca
dimensiuni centrale ale ADHD.

Diagnosticul pus pe baza criteriilor necesită ca:

 debutul simptomelor să aibă loc înainte de vârsta de 7 ani;

 simptomele să fie prezente de cel puţin 6 luni de zile;

 simptomele să fie pervazive şi să manifeste în cel puţin două locuri diferite;

 frecvenţa şi severitatea simptomelor să fie mai mari decât cele de la copiii cu acelaşi nivel de
dezvoltare;

 simptomele să determine o afectare semnificativă a funcţionalităţii la nivel social, academic sau

ocupaţional;

 simptomele să nu apară exclusiv în cursul unor afectiuni de dezvoltare, schizofrenie sau alte
psihoze şi să nu se explice mai bine prin alte tulburări mentale (de exemplu afective, anxioase, de
personalitate).

Diagnosticul include o listă de comportamente şi caracteristici operaţionale care par

legate de neatenţie, hiperactivitate sau impulsivitate.

Tulburări de atenţie:

a. deseori eşuează în a acorda atenţie detaliilor sau face greşeli din neatenţie la temele de la şcoală, în
muncă sau alte activităţi;

b. deseori are dificultăţi în susţinerea atenţiei la sarcinile date sau la joacă;

c. deseori nu pare să asculte când i se vorbeşte direct;

d. deseori nu urmează instrucţiunile şi eşuează în a-şi termina temele la şcoală, (nedatorându-se unui
comportament opozitional sau neîntelegerii instrucţiunilor);

e. deseori are dificulăţti în organizarea sarcinilor şi activităţilor;

f. deseori evită, nu îi place sau e refractar la angajarea în sarcini care necesită efort mental sustinut (cum
ar fi temele de la şcoală sau de acasa);

g. deseori pierde lucrurile necesare pentru sarcini şi activităţi (de exemplu jucării, notiţele de la şcoală,
creioane, cărţi sau unelte);
h. deseori este uşor de distras de stimulii externi;

i. deseori este uituc în activităţile zilnice.

Hiperactivitate:

a. deseori agita mâinile sau picioarele sau se răsuceşte pe scaun;

b. deseori părăseste locul în clasă sau în alte situaţii în care ar trebui să stea aşezat;

c. deseori umblă dintr-un loc în altul (încoace şi-ncolo) sau se caţără excesiv în situaţii în care nu este
adecvat;

d. deseori are dificultăţi la joacă sau în angajarea în activităţi libere în linişte;

e. deseori este pe picior de plecare sau acţionează ca şi cum ar fi împins de un motor;

f. deseori vorbeşte excesiv.

Impulsivitate:

a. deseori răspunde grăbit, înainte de a se încheia întrebarea;

b. deseori are dificultăţi în a-şi aştepta rândul;

c. deseori întrerupe sau deranjează pe ceilalţi (de exemplu se baga în conversatie sau jocuri).

Deşi cei mai multi pacienţi au atât simptome de neatenţie cât şi de hiperactivitate-impulsivitate, există
unii indivizi la care predomină unul din acestea.

Deoarece în criteriile de diagnostic e inclusă condiţia ca simptomele să se manifeste în două sau mai
multe locuri diferite, datele directe de la grădiniţă sau şcoală sunt esenţiale. Frecvent, cadrul didactic
este cel care pune prima oară părinţilor problema, din cauză că preşcolarul sau elevul are dificultăţi la
axarea pe o temă sau pur şi simplu deranjează clasa.

La copiii cu ADHD manifestările de nelinişte, tulburările de concentrare şi impulsivitatea devin evidente

în perioada grădiniţei. De aceea nu trebuie să subevaluăm necesitatea şi importanţa noastră în
identificarea copiilor cu posibil ADHD, însă este necesar să avem serioase cunoştinţe legată de această
tulburare (nu boală) pentru a nu cădea în „păcatul ” de a vedea ADHD la toţi cei care pot fi doar
indisciplinaţi, ocazional neatenţi, neobişnuiţi cu programul grădiniţei/şcolii.
Următorul program de antrenament pentru descifrarea instrucțiunilor scrise se adresează copiilor cu
ADHD care citesc deja fluent

Copilul trebuie să își conștientizeze STRATEGIA pe care o utilizează și să învețe strategii noi.

I se spune copilului astfel: ACEASTĂ FIȘĂ ESTE PENTRU A VEDEA CÂT DE BINE ÎNȚELEGI CEEA CE
CITEȘTI.CITEȘTE ENUNȚUL CU VOCE TARE ȘI FĂ EXACT CE ȚI SE CERE

Încercuiește cuvântul care arată locul unde și- a petrecut concediul familia Zicu. Pune un "+" în fața
numelui familiei care și- a petrecut vacanța la Sinaia.Subliniază cuvântul care arată cum a fost vremea la
Bușteni. Desenează un nor lângă casa familiei care și- a petrecut vacanța într- un loc înnorat

Fam. Petrescu Fam. Zicu Fam. Ion

Predeal Bușteni Sinaia

înnorat însorit ploaie

În timp ce copilul rezolvă sarcina, observați cum execută sarcina.Există mai multe moduri în care copilul
o poate face:

1. Citește fără a privi înainte imaginea

2. Citește tot enunțul până la sfârșit și apoi execută sarcina

3. Citește rapid enunțul și apoi reia lectura până înțelege

4. Începe să citească și realizează sarcinile atunci când le întâlnește, pe rând

5. Lucrează cu voce tare

1.Dacă nu a privit, înaintea începerii sarcinii, imaginea, copilul are un stil impulsiv de lucru. Fiind un lucru
atât de util în înțelegerea sarcinii, trebuie să i se ceară să descrie imaginea din fișa de lucru în detaliu.

2. Datorită stilului de lucru impulsiv, se poate întâmpla ca elevul să nu conștientizeze că enunțul se

împarte în mai multe părți

3. Dificultățile de organizare pot determina ca, din cauza lecturilor repetate, copilul să piardă din
informații

4. Poate semnifica faptul că elevul conștientizează că instrucțiunile au grad de dificultate ridicat și

trebuie felicitat pentru acest stil de lucru

5. Acest mecanism crește puterea de concentrare și capacitatea de auto- organizare, de aceea copilul
trebuie încurajat să citească sarcinile cu voce tare; de asemenea este util și pentru profesor, pentru a
putea observa procesele interioare ale copiilor și a putea opera eventualele modificări

Pentru a realiza o sarcină cu instrucțiuni scrise, este nevoie de:

- observarea atentă a sarcinii

- citirea pe fragmente a informației

- realizarea fiecărei părți a sarcinii

- analiza rezultatului

- autoevaluarea, ceea ce presupune detectarea eventualelor erori și luarea lor în considerare la sarcina
următoare

În cazul copiilor impulsivi se întâmplă astfel:

- percep informația în formă eronată

- au puține strategii pentru a analiza sarcina

- procesează, de obicei, informații eronate

- nu folosesc experiența acumulată

- simt că nu dețin controlul asupra rezultatelor acțiunii

- își pierd entuziasmul ușor

PAȘII PE CARE TREBUIE SĂ ÎI URMEZE COPILUL ȘI SĂ ÎI VERBALIZEZE PERMANENT SUNT:

I. Privesc atent și spun ceea ce văd

II. Ce am de făcut?

III. Cum voi face?

IV. Trebuie să fiu atent și să văd ce pot face

V. Pot să o fac

VI. Mi- a ieșit bine/ Nu mi-a ieșit bine- Unde am greșit?