După cum menţionează P. Fruntaşu, P. Varzari, T. Repida, D.

Zaiţ şi

alţi autori, perioada de formare într-un domeniu mai mult sau mai puţin

punctual, se încheie printr-o activitate de cercetare orientată, care probează:

- nivelul şi calitatea cunoştinţelor teoretice aplicate şi acumulate;

- posibilitatea alegerii cunoştinţelor într-un sistem de judecăţi şi

raţionamente, capabil să producă soluţii pentru o problemă dată, asumată

şi identificată în raport cu realitatea;

- capacitatea parcurgerii unui demers de cercetare complet, concretizat în

elaborarea unei lucrări cu caracter ştiinţific, creativ;

- potenţialul de analiză şi sinteză al viitorului specialist, ca rezultat al

formării lui ca specialist competitiv;

- rafinamentul şi rigoarea expunerii accesibile, facile şi comprehensibile a

rezultatului unui demers de cercetare într-o lucrare individuală creativă;

- asumarea prezentării rezultatelor într-o confruntare directă sau indirectă

cu lumea specialiştilor din domeniu [119, p.5].

Activitate de cercetare şi creaţie se realizează în procesul de

formare iniţială şi continuă a specialiştilor. Ea se concretizează în

familiarizarea cu cursul teoretic de metodologie a cercetării şi creativităţii,

cu elaborarea, redactarea şi susţinerea tezelor de an, lucrărilor de licenţă

sau disertaţiilor, de către fiecare formabil - absolvent al unei specializări

universitare sau postuniversitare.

În mod necesar, formabilul, în faza finală, dispune de instrumentarul

conceptual, metodologic şi creativ necesar antrenării într-o activitate de

cercetare şi creaţie, având ca scop elaborarea lucrării de disertaţie, de licenţă,

de curs (în cadrul formării iniţiale sau perfecţionării şi reciclării).

Maniera sistematică de desfăşurare a unui demers ştiinţific şi creativ

complex şi complet, precum şi ansamblul regulilor de lansare, derulare şi

finalizare ale unei cercetări şi a creaţiei punctuale nu sunt însă la îndemâna

celui care a fost confruntat mai mult cu acumularea cunoştinţelor şi mai

puţin cu folosirea acestora în scopul rezolvării unor probleme reale, de cele

mai multe ori diferite de modelele teoretice cu care se operează în procesul

de formare iniţială sau continuă. În plus, există totdeauna elemente de

specificitate în cercetare şi creativitate în raport cu domeniul de raportare.

Sunt câteva motive care au generat nevoia elaborării acestei

lucrări, care încearcă să furnizeze informaţii generale despre:

- cercetarea psihopedagogică;

- tipuri de cercetare, condiţiile cunoaşterii ştiinţifice, înţelegerea teoriei

educaţiei;

- metodologia şi principiile metodologice ale cercetării

psihopedagogice;

- creaţia şi creativitatea psihopedagogică;

- teza de an, lucrarea de licenţă, disertaţie, proiectul ştiinţifico-didactic

pentru obţinerea gradului didactic;

- organizarea cercetării psihopedagogice, etapele elaborării lucrărilor

nominalizate, calendarul organizării cercetărilor;

- originea şi elementele de bază ale alegerii temei de cercetare, ipoteza

cercetării, elaborarea planului de cercetare şi desfăşurarea demersului de

cercetare;

- sursele cercetării psihopedagogice, documentarea bibliografică asupra

temei şi lista bibliografică;

- documentarea directă asupra realităţii pihopedagogice, cercetarea de

laborator, activităţi de investigaţii experimentale;

- metodele de cercetare şi alegerea lor, statistica educaţiei;

- metodele creativităţii