Ciclul biogeochimic al Fe

Fe in org vegetale are capacitatea de a trece dintr-o stare de oxidare in alta, fapt care ii
confera un rol important in reactiile redox care au loc in organismele vegetale si care sunt
implicate in procese precum fotosinteza, metabolismul si respiratia. Concentratiile cele mai
frecvente caracteristice starii de nutritie normala din organismele vegetale este cuprinsa
intre 50 si 300 de ppm. Cand concentratia este mai mica de 50 ppm vb de un deficit. Specii:
tomate, conopida, spanac/ piersic si par/ vita de vie, trandafirului.

Rolul Fe in viata plantelor

Fe contribuie la cresterea plantei prin faptul ca regleaza cantitatea de lumina primita de
aceasta si stimuleaza diviziunea celulara.
In procesul de respiratie Fe poate fi donor sau acceptor de electroni. Un rol important in
nutritia plantelor cu Fe il are si pH ul solului. Astfel s a stabilit ca unii compusi ai Fe sunt mai
usori de asimilat de catre organismele vegetale atunci cand pH-ul solului este acid. In
procesul de nutritie Fe interactioneaza cu alte elemente. Aceasta interactiune are loc intre
formele mobile ale elementelor prezente in solutia solului dar interactiunea se poate
desfasura si la nivelul membranei celulare in interiorul diferitelor organe vegetative. In cazul
Fe, cea mai cunoscuta interactiune este cea cu Ca. Aceasta interactiune provoaca cloroza si
este determinata de deficitul de Fe din mediul de nutritie. Cloroza consta in decolorarea
frunzelor care la organismele tinere poate capata culori galben albicioase.

Factori care influenteaza nutritia org vegetale cu Fe

 Prezenta CaCO3- prezenta acestuia in solutia solului determina blocajul Fe bivalent
si asimilarea greoaie a acestuia de catre plante. Cloroza care apare se numeste
Cloroza Fiero-calcica.
 Excesul de apa din sol- efectul negativ apare mai evident in conditii cu temperaturi
scazute si precipitatii mai abundente in prima perioada de vegetatie.
 Fertilizarea intensa a solului in special cu ingrasaminte bogate in P
 Prezenta in sol in conditii de reactie acida a unor microelemente ( Cu, Zn, Mo, Mn)
Radacinile plantelor au capacitatea de a reduce Fe trivalent la Fe bivalent. O serie de ioni
prezenti in solutia solutului va fi Cu2+, Zn2+, Mn2+ pot provoca carente de fier. Astfel, Zn
bivalent inhiba mecanismul reducerii Fe trivalent cu un Fe bivalent iar ionii de Ca si Mg
inhida absorbtia Fe bivalent. Org. Vegetale iau Fe din sol in principal sub forma de Fe2+
subordonat sub forma de Fe3+. La concentratii scazute de Fe 2+ acesta poate fi absorbit si
transportat usor in orice organ vegetativ al plantei in timp ce la concentratii ridicate Fe2+
intra in concurenta cu alti ioni.

 Temperatura ridicata
 In Romania, cloroza se manifesta la vita de vie, la piersic si la par.

Ciclul Biogeochimic al Cu
Elementele urma sunt cele al carui continut in crusta terestra este sub 1*10^-4%.
Asctivitatile antropice precum arderea combustibilor fosili, transporturile, procele
industriale sau miniere poate altera puternic ciclurile biogeochimice al elementelor si poate
intensifica biodisponibilitatea acestora. La concentratii ridicate unele dintre elemente pot
deveni toxice: Cr, Mn, Co, Ni, V, Zn. Sunt si elemente urma care prin acumularea lor in
ciclurile biogeochimice se poate produce acutizarea intoxicatiei cu aceste elemente in
organismele vegetale si animale. In aceasta categorie includem Pb, Cd, U, Hg.
Dintre numeroase elemente urma Cu are un rol important deoarece este constituent al
fermentilor redox. Are rol metabolic si este necesar cresterii atunci cand se afla in
concentratii mici. Este inclus in foarte multe proteine insa proprietatile toxice ale Cu au fost
utilizate pentru impiedicare cresterii si dezvoltarii diferitelor organisme precum algele si
ciupercile din diferite corpuri de apa sau din sol. Deficitul de Cu poate conduce la intarzieri
in formarea culturilor, in cazul organismelor vegatele.

Specii dominante ale Cu din diferite medii:

Specia anorganica dominanta este Cu2+ sub forma in special de Cu2CO3 dar si de CuS, sau
CO, Cu(OH). In crusta terestra concentratia cuprului variaza de la 10 la cateva sute de ppm
(valoare medie 70ppm). Se cunosc mai mult de 20 de minerale care contin Cu in diferite stari
de oxidare (0,+1,+2). Se gaseste in concentartii ridicate in noduluii fero-manganosi care se
formeaza pe fundul marilor si oacenelor. Formele de Cu2+ sunt dominante in apele naturale
fiind cele mai stabile in conditii oxigenate. Ionii cuprosi (Cu1+) reactioneaza cu anionul
clorura Cl- in timp ce ionul cupric ( Cu2+) formeaza legaturi cu ionii Co3 2-, PO4 3-, Ho-, NH3.
Acizi fulvici( dizolvarea cuprului ). S a calculat ca in apa de mare la o concentartie totala de
acizi humici de 10^-6 moli de C, complexele organice pot acumula 47% din totalul Cu
dizolvat in timp ce in apele curgatoaree peste 90% din Cu este legat de acizii de aicizii fulvici
si huminici. .... este predominanat in orice apa de suprafata .............. Doar in cazuri extreme
in apele foarte curate Cu se leaga de HO sau CO3. Taria legaturii cuprului in complex organic
si potentialul dual al acestuia ca stimulent biologic sau inhibator au condus la studii privind
efectul speciilor Cu in cresterea plantelor. Concluzia generala a acestor cercetari a aratat cu
cat este mai mare activitatea biologica a cuprului bivalent hidratat decat a chelatilor
( compusi care au o sfera de coordinare) ....... . Toxicitatea Cu trebuie corelata cu continutul
total al acestui metal in sistem.
Un continut minim de Cu se intalneste in solurile nisipoase in timp ce valori maxime se
inregistreaza in cernoziomuri. Continutul in zonele mobile de Cu din soluri variaza intre 0,05
si 0,41 ppm fiind mai mici cu aproape 1% decat continutul de Cu din soluri. Insa aceasta
valoare creste in solurile poluate din livezi si vii, o crestere asemanatoare are loc in solurile
pe care sunt culturile de orez.

Fluxul de Cu este dominat de transportul prin intermediul apelor din rauri. Cu ajuns in
oceane poate proveni fie din aportul fluvial fie din activitatea antropica prin deversarea
apelor reziduale sau a diferitelor produse din industria vopselei care contin cupru.
Transportul Cu in aer se produce in special prin pulbere si este rezultatul activitatii omului.
In ciuda unei cantitati mici de Cu antropogen, in ciclul global al acestui element transportul
atmosferic este responsabil pentru poluarea pe suprafete mari.