Sunteți pe pagina 1din 16

MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII

ȘCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „CAROL DAVILA”

PROIECT DE ABSOLVIRE

ÎNDRUMĂTOR :

PROF.AS.MED.TRIFAN ADINA

ABSOLVENT:

CĂLIN BIANCA RALUCA

BISTRȚA,2023
MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII SCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ „CAROL
DAVILA” DOMENIUL: SĂNĂTATE ȘI ASISTENȚĂ PEDAGOGICĂ CALIFICAREA
PROFESIONALĂ: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

PROIECT DE ABSOLVIRE

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU PNEUMONIE ACUTĂ

ÎNDRUMĂTOR:

PROF.AS.MED.TRIFAN ADINA

ABSOLVENT:
CĂLIN BIANCA RALUCA

BISTRIȚA,2023
CUPRINS:
MOTO:

”Sa faci ceea ce nimeni altcineva nu e dispus sa faca, intr-o maniera in care nimeni altcineva
nu poate, in ciuda tuturor greutatilor intampinate – asta inseamna sa fii asistent.”

- Rawsi Williams,
I. ARGUMENT

Tema proiectului meu este ”Îngrijirea pacientului cu pneumonie acută” mi-am dorit
această temă deoarece am vrut sa scot in evidentă modul in care această boala se manifestă si
tratamentul necesar si complicatiile care pot aparea, evidentiind rolul extrem de important pe
care il are asistentul medical în îngrijirea si tratarea bolnavilor cu pneumonie

În primul rand consider ca asistenta medicală are cel mai important rol in recunoșterea
pacientilor cu pneumonie deorece este prima care observă simptomele caracteristice bolii
pentru a le putea prezenta medicului care ulterior in urma unor examinari amanuntite aplică
tratamentul corespunzător

În al doilea rând asistenta medicală trebuie sa fie atentă la modul in care aceasta aplică
tratamentul,trebuie respectată in tocmai dieta pacientului,pacientului trebuie sa fie tot timpul
testat dacă este sau nu este alergic la antibiotic, sa masoare pulsul si tensiunea arterială de mai
multe ori pe zi,si sa fie atentă daca febra scade sau presistă, de multe ori presistența bolii
indică complicații

În concluzie, vreau să precizez ca pneumonia acută este o afecțiune serioasă care trebuie
depistată la timp si tratată corespunzător,deoarece netratarea acestei boli poate duce la
complicații serioase

II. CONŢINUT

II.1 Scopul lucrării

Scopul lucrarii mele este de a scoate în evidență modul în care boala se manifestă si
tratamentul corespunzător pentru a evita complicatiile care pot aparea in urma aplicarii unui
tratament incorect,evidentiind rolul deosebit pe care asistenta medicală il are in tratarea
acestei afectiuni
II.2 Obiectivul lucrarii

II 2.0.1 Obiectivul I –Prezentarea noțiunilor despre anatomia si fiziologia aparatului


respirator

Anatomia aparatului respirator

Aparatul respirator este alcătuit din:

-căile respiratorii organe care au rol în vehicularea aerului,cavitatea nazală si faringele


formează căile respiratorii superioare iar laringele,trahea si bronhiile căile respiratorii
inferioare.

-plămânii,organe la nivelul cărora au loc schimbul de gaze (oxigen și dioxid de carbon)

Funcția sistemului respirator este de a permite schimbul de gaze,adică procesul care face
posibilă alimentară cu oxigen a tuturor organelor si țesuturilor,prin oxigenarea sângelui

1.Cavitatea nazală

Reprezintă primul segment al căilor respiratorii. Ea este situată sub baza craniului si deasupra
cavității simetrice (foze nazale) orientate antero-posterior

Comunică cu exteriorul prin nări și cu rinofaringele prin coane

Cavitatea nazală :

-este calea de treccere a aerului spre plămâni

-încălzește aerul aducăndu-l mai aproape de temperatura corpului

-umidifica aerul pâna la saturarea completă

-filtrează aerul

2.Faringele

Este un conduct musculo-membranos ,dispus de la baza craniului până in dreptul vertebrei si


este divizată in trei etaje : naso-faringe, buco-faringe si larino-faringe.

Are rolul de a separa cele doua căi: calea digestivă si calea respiratorie

3.Laringele :
Este format din cartilagii legate între ele prin ligamente si articulatii si are formă
triunghiulară. Baza laringelui este in sus și prin intermediul ei comunică cu larinocartilagiile
aritenoide . Vârful laringelui se continuă în jos cu traheea in jos . în structura sa intră un
număr de trei cartilagii nepereche si patru pereche .Dintre acestea, cartilajul tiroid este cel mai
mare,fiind situat in regiunea mediană si anterioară în raport cu glanda tiroidă ”marul lui Adam
” În timpul deglutiției,prin mișcarea laringelui,epiglota inchide intrarea în laringe si dirijează
lichidele si bolul alimentar către faringe .

Conduce aerul pătruns în faringe către trahee

Este organul principal al fonației

4.Traheea

Este un tub cilindric de 10-12 cm care continuă laringele si este format din 15-20 de inele
cartilaginoase incomplete posterior . Se întinde de la vertebra C5 până la verterbra T4,unde se
împart în cele două bronhii principale. Are două portiuni:

-cervicală care vine in contact cu esofagul (posterior ) și cu tiroida (anterior)

-toracică, care este situată în mediastinul superior unde vine in contact anterior cu aerul aortei
si ramurile sale si laterale cu plămânii

Permite trecerea aerului catre bronhii si plămâni

Continuă procesul de încălzire si umidificare a aerului început în fosele nazale

5.Bronhiile

La nivelul T4 traheea se divide in doua bronhii principale(dreapta și stăngă) care pătrund in


hilul pulmonar unde se ramifică formând arborele bronșic .

6. Plămânii

Plămânii sunt în număr de doi și reprezintă organele sistemului respirator propriu- zis, așezate
în cavitatea toracică, deasupra diafragmului, înveliți în pleure. Plămânii au aspect buretos și
culoare roz. Fiecare plămân este alcătuit din mai multe unități din ce în ce mai mici: lobi
------- (3 pentru plămânul drept și 2 pentru c el stâng)

Pleura:

Pleura învelește plămânul și este alcătuită din două foițe: viscerală, care acoperă
plămânii și foița parietală, ce căptușește pereții cutiei toracice. Între cele două foițe se găsește
lichidul pleural , care favorizează alunecarea acestora în timpul mi șcărilor respiratorii (deci
rol esențial în mecanismul respirației). Ventilația pulmonară În inspirație aerul atmosferic
pătrunde prin căile respiratorii până la nivelul alveolelor pulmonare, iar în expirație o parte
din aerul alveolar este expulzat la exterior. Acest proces se numește ventilație pulmonară .
Deci, ventilația pulmonară reprezintă schimburile de gaze dintre organism și mediul
ambiant (încorpo rarea O2 și eliminarea CO2). Procesul cuprinde două etape:

• Inspirația

• Expirația

Aerul inspirat este bogat în oxigen (O2), iar aerul expirat în CO2. Mișcările respiratorii se
repetă ritmic, fară pauză, în tot cursul vieții. Frecvența respiratorie în stare de repaus este de
18 respirații pe minut la femeie și de 16 respirații pe minut l a bărbat. Inspirația

Inspirația Inspirația este un proces activ prin care aerul atmosferic pătrunde prin căile
respiratorii până la alveolele pulmonare.

Plămânii, fiind organe foarte elastice, urmează expansiunea cutiei toracice de care sunt
solidarizați prin pleure. (Pleura parietală fiind lipită de pereții cutiei toracice și fiind
solidarizată cu cea viscerală prin lichidul pleural, face ca odată cu cutia toracică să se
mărească și volumul plămânilor).

În expirație muschiul diafgram se relaxează iar coastele coboară,muschiul diafragm se


relaxează

Plămânii dețin un rol primordial, aceștia fiind principalele organe ale respirației, aceștia sunt
acoperiți de pleură,acesta are culoarea roz la naștere,iar ca adult acesta devine gri,consistența
lor este spingioasă,moale si foarte elastică,forma plămânilor a fost compartaă cu un trunchi de
con si va prezenta un vârf, o bază si trei fețe

1) Vârful plămânului Vârful plămânului are formă rotunjită şi urcă prin orificiul superior al
cavităţii toracice până la nivelul gâtului, fosa supraclaviculară mare. Vârful este acoperit de
pleura cervicală şi de membrana supra-pleurală

2)Baza plămanului o suprafață concavă care privește inferior,iar prin intermediul pleurei se
sprijină pe diafragm

3) Fața mediastinală este concavă,privește spre medial și prezintă hilul pământului, la


nivelul hilului, structurile pulmonare sunt înconjurate de reflexii ale pleurei parietale
Mediastinul se află în pleura viscerală, extinzându-se în jos de la ligamentul pulmonar.
Interior

Hilul şi pediculul pulmonar: Aceasta este o zonă simplă,situată în treimea superioară a


mediastinului, unde bronhiile și componentele neurovasculare pulmonare intră sau ies din
plămâni.
Hilul pulmonar drept si Hilul pulmonar stâng aspectul acestuia este a unei suprafațe
rectangulare,cu margine posterioară verticală si marginea anterioară oblică inferior si
posterior, in ce privește pe cel stâng acesta are o formă ovală este mai subțire si este
asemănător unei rachete de tenis, totodată acesta este situat mai sus decat hilul pulmonar drept

4) Fața diafragmatică : Este concavă și în Intimitate cu diafragma (de unde și numele ei

Diafragma este mai sus pe partea dreapta deci suprafața diafragmatică a plămânului drept se
află pe un plan mai înalt decât suprafața diafragmatică a plămânului stâng.

Prin intermediul acestuia, aspectul diafragmatic al plămânului stâng comunică cu splina,


fornixul gastric și o parte a lobului stâng al ficatului.

5)Fața costală: Suprafața coastei este convexă și netedă, cu cea mai largă suprafață, vizibilă
anterior, lateral și posterior. Este turnat pe interiorul coastelor și spațiului intercostal. Partea
posterioara este rotunjita, iar partea vertebrala patrunde in sanțul costal-vertebral, creând o
relație importantă cu lanțul simpatic paraspinal toracic și fascicul nervos vascular intercostal

6) Marginea inferioară : Marginea inferioară a plămânului este subțire, ascuțită și înconjoară


baza plămânului. Este mai jos posterior, deoarece urmează panta bazei plămânului. Are
porțiuni mediale și inferioare care separă baza de suprafața mediastinului și porțiuni laterale și
posterioare care separă baza plămânului de suprafața coastei.

7) Marginea anterioară : Marginea anterioară este ascuțită, si este situată în spatele sternului
și în fața pericardului și a vaselor mari. Separă partea coastei de partea anterioară a
mediastinului. Marginea anterioară a plămânului drept este ușor convexă și întreruptă de o
fisură orizontală. Marginea anterioară a plămânului stâng este scobită în partea de jos pentru a
dezvălui inima. O extensie medială numită limbă este observată pe marginea anterioară sub
crestătura cardiacă.

Lobii pulmonari 

plămânului, pătrund adânc până aproape de hil şi împart plămânii în lobi pulmonari. Pleura
viscerală urmează traseul fisurilor interlobare, coboară între lobi, delimitând faţa interlobară
pulmonară.

Lobul

reprezintă o unitate structurală şi funcţională care deţine o bronhie lobară şi pediculi arteliari
pulmonari

Plămânul drept este împărţit de fisura oblică şi cea orizontală în

trei lobi

 lobul superior situat antero-superior


lobul mijlociu cel mai mic, este de formă prismatică cu baza spre

lateral;

lobul inferior  situat postero-inferior, este cel mai voluminos. Are formă depiramidă cu baza
inferior.

Segmentele pulmonare : Fiecare lob pulmonar este împărțit în segmente pulmonare.


segment Plămânul reprezintă o unitate funcțională cu vârf spre hil.

Axul arterei bronșice. Nu are propriul pedicul venos. zonă deservită de bronhii Segmentele și
pediculul arterei pulmonare însuși sunt înconjurate de țesut conjunctiv

Stroma intersegmentară formează segmentele bronhopulmonare.

Structura plămânilor: Plămânii sunt formați din ramuri bronșice și bronhiole, o componentă
parenchimoasă care conține un schelet fibroelastic și stromă vasculară și arborizare nervoasă.
Un segment al plămânului este format din mai multe subdiviziuni

Lobuli pulmonari reprezentand unităti morfo-functionale ale plamanului, ventilati de


bronhiole lobulare.

Vascularizația plămânilor: are două circulații dinstinctive :

Funcțională : asigurată de vasele pulmonare

Nutritivă: asigurată de vasele bronhice si de limfatice

Intervenția plămânului: asigurată de fibre nervoase care intra în constituția plexurilor


pulmonare

Plexul pulmonar : plexul pulmonar , dispuse în jurul bronhiilor principale și compuse din
ramuri nervoase parasimpatice (vagale) și simpatice primesc informații de la alveole și
mucoasa bronșică, iar eferentele se distribuie către mușchii bronșici. Plexul pulmonar
transportă, de asemenea, materialul eferent către trahee, esofag și pericard
II.2.0.2 Obiectivul II – Descrierea definiției,cauzelor si factorilor de risc implicați in
apariția pneumonie acute

Definiție

Pneumonia este un tip de infecție respiratorie acută care afectează unul sau ambii plămâni și
provoacă inflamație în alveole. Alveolele sunt saci care se umplu cu aer în timpul respirației și
ajută la schimbul de gaze.

Cauzele pneumoniei acute : Există peste 30 de agenți patogeni. Bacteriile, virusurile,


ciupercile și paraziții pot provoca pneumonie. Streptococcus pneumoniae (pneumococul)
rămâne cel mai frecvent agent patogen în toate grupele de vârstă, locurile de pneumonie și
regiunile geografice. Cu toate acestea, incidența infecției cu S. pneumoniae a scăzut pe
măsură ce proporția de indivizi care au primit vaccinul pneumococic a crescut și s-a dezvoltat
imunitatea de turmă. Odată cu disponibilitatea testelor sensibile de diagnostic molecular,
virușii sunt din ce în ce mai recunoscuți ca fiind cauza pneumoniei.Pneumonia virală include
virusul gripal, virusul respirator sincițial (RSV) și SARS-CoV-2 (virusul care provoacă
COVID-19).

Pneumonia bacteriană: Bacteriile sunt cea mai frecventă cauză de pneumonie la adulții
tineri cu vârsta peste 30 de ani, care nu cunosc pandemia de virus COVID-19 în curs.
Pneumonia bacteriană poate apărea singură sau în combinație cu pneumonia virală, cum ar fi
virusul gripal care provoacă COVID-19 și SARS-CoV-2. Cea mai frecventă cauză a
pneumoniei bacteriene este Streptococcus pneumoniae (pneumococul), care este cea mai
frecventă bacterie la orice vârstă, cadru de pneumonie sau zonă geografică.

Alte cauze sunt:

Mycoplasma pneumoniae

Chlamydophila pneumoniae

Legionella pneumophila

Haemophilus influenzae

Pneumonia virală : virusuriile respiratorii sunt una dintre cele mai frecvente cauze ale
pneumoniei

Infectii virale care pot provoca pneumonie :

 virisurile gripale
 virusul sincitial
 virusul parainfluenza
 matapneumovirus
 adenovirus
 coronavirus
 sars cov 2
 virusul rujeolic
 virusul varicelo zosterian

Pneumonia fungică: Bacteriile din sol și excrementele de păsări pot provoca


pneumonie. Pneumonia fungică apare în principal la persoanele cu un sistem
imunitar slăbit.
Pneumonia parazitară :
 oxocara canis sau T. catis (toxocara)
 Dirofilaria immitis (dirofilariaza)
 Paragonimus westermani (paragonimiaza)

Factori de risc :
 Persoane cu sistem imunitar slăbit
 Personare tratate in special cu ventilație mecanică
 Persoane internate recent în spital
 Persoane cu afecțiuni cronice
 Persoane cu afecțiuni neurologice
 Persoane expuse la irtanti pulmonari
 Persoane institutionalizate
 Persoane care consumă droguri
 Persoanele care fumează
 Sugari 0-2 ani
 Persoane cu vârstă 65 de ani

I.2.0.3. Obiectivul III –Prezentarea formelor clinice și semne simptome


specifice acestora

Forme clinice

Manifestările clinice alea pneumonie sunt relativ uniforme,debutul fiind unul brusc având ca
simptome febra,junghi toracic,frisoane, si tuse

I. Frisonul : Acest simptom marchează debutul bolii, durează aproximativ 30-40 de minute,
poate fi însoțit de vărsături si cefalee, frisoanele pot apare in primele zile de boală

II. Febra : Ea cedează de obicei rapid, în aproximativ 24 de ore după administrarea


antibioticelor, variază intre 39-40 grade, febra persistentă sau reapariția febrei după câteva
zile denotă de obicei o pneumonie complicată
III. Junghiul toracic: apare imediat după frison si este dureros, sediul durerii toracice poate
varia in raport cu sediu pneumoniei, ca de exemplu durerea abdominală în pneumonia lobului
inferior, sau durerea în umăr,în pneumonia vărfului

IV.Tusea: este ințial uscată, iritativă dar devine productivă,apare rapid după debutul bolii,
uneori sputa poate devenii franc hemoptoică sau purulentă

V. Dispneea: este o manifestare comună, mecanismul acesteia este atât central, cât mai ales
pulmonar, prin creșterea rigidității pulmonare

VI. Expectorația: este ruginie,foarte aderentă la vas,cantitatea ei depășind 50 ml


/24,culoarea ruginie se datorează prezenței globulelor roșii si hemoglobinei în consistența
mucusului.

VII. Semnele digestive: se manifestă prin greată, vărsături,diaree toxică, bolnavul mai poate
tot odată prezenta icter datorită insuficenței hepatice toxice

VIII.Aspectul bolnavului: Limba pacientului este albă,savurală,uscată si arsă in formele


grave, buzele limba si unghiile sunt cianotice ,pielea este fierbinte si uscată, bolnavul poate
prezenta urini rare,reduse si închise la culoare

II.2.0.4.Obiectivul IV –Identificarea complicațiilor ,stabilirea diagnosticului

Diagnosticul pozitiv: este relativ ușor de pus in formele tipice, el se face pe baza
examenului clinic și paraclinic

I. Examenul clinic al aparatului respirator : relevă date variate, în raport cu studiul bolii, de
obicei in pneumoniile lombare se regăsesc toate elementele unui sindrom de condensare

2.Complicațile pneumoniei acute:

Ele pot aparea dacă boala nu este tratată la timp si adecvat :

- Pneumonie comunitară
- Pneumonie congenitală
- Pneumonie de aspiratie
- Pneumonie lombară
- Pneumonie nozocominală
- Pneumonie de ventilație
3.Diagnostic :

Unul din cele mai importante simptome este durerea, la început foarte violentă , fiind foarte rezistentă
la calmantele ușoare

Grețurile si vărsăturile acestea sunt frecvente, apar la început și pot fi hemoragice sau biloase

Tranzitul intestinal este încetinit, rar există diaree

Febra in general este sub 38 grade Celsius

Tensiunea arterială la început acesta este crescută, pulsul fiind normal, iar după scaderea tensiunii se
instalează socul

Examenul obiectiv :

Abdomenul este normal, dureros la presiune

Diagnosticul paraclinic : este important având in vedere polimorfismul al pancreatitei acute

Examen de laborator :

a) sange

b)urina

II.2.2.5 Obiectivul V- Stabilirea tratamentului si prognosticul in pneumonie acută

Tratamentul va depinde de tipul pneumoniei, gravitatea, starea generală, medicul tot odată va lua in
calcul si niște factori de risc, stilul de viată, si va lua decizia de a interna pacienti in spital sau de a lasa
pacineti sa fie tratati acasă

Factorii de risc sunt :

-Varsta

-Dacă exista elemente grave la examneul fizic sau la examenul de laborator

-Dacă este prezentă si o altă afecțiune

-Dacă pacientul este capabil sa se trateze singur sau dacă acesta are apartinatori care să ii poată purta
de grijă

In funcție de starea de sănătate a pacientului, medicul va prescrie un medicament pentru tratarea


pneumoniei acute

-Antibiotice este principalul tratament pentru tratarea pneumoniei


-Antivirale

-Antivirale

-Antifungice

Medicamente fără prescripție medicală :

-Ibuprofen

-Medicamente pentru tuse

Remedii naturale:

-Odihnă

-Consumul de lichide

-Compresele reci

-Gargară cu apa sărată

-Ceaiul de mentă

Spitalizarea :

Daca starea de sănătate a pacientului este gravă,medicul recomandă spitalizarea

Prognostic :

Pneumonia acută poate fi fatală, adesea la sugari și la persoanele în vârstă, aspirația este un factor de
risc major pentru deces, ca și vârsta înaintată

Starea pacienților în amubulator se îmbunatațește in aproximativ 24-72 de ore de la tratarea bolii

În cazul pacientilor spitalizați starea lor se deteriorează sau se ameliorează in funcție de comorbiditati

II.3. Probleme practice soluționate. Plan de nursing

1. Culegerea datelor

A. Culegerea datelor prin interviu: de la pacient, aparținători,echipă de îngrijire.

a) Date relativ stabile

Informatii generale :

Nume : M.

Preunume: I
Vărsta: 55 ani

Sex: F

Nationalitatea : Română

Starea civilă: Căsătorită

Adresă: Bistrita-Năsaud

Ocupație: casnică

Rasă: albă

Limbă: Romană

Religie : ortodoxă

Elemente biografice legate de sănătate :

Boli anterioare: Neagă boli cronice si infectocontagioase

Interventii chirugicale: Nu

Sarcini:2

Accidente: Nu

Istoricul bolii: În urmă cu 2 zile a simțit un junghi toracic cu frisoane, greață si febra 38 grade celsius

Conditii de viată si munca: Are 2 copii, este casnică, locuiește la bloc alături de soțul ei, este
fumătoare, un pachet pe zi

S-ar putea să vă placă și