Machine Translated by Google
ID Design Press, Skopje, Republica Macedonia
Open Access Macedonian Journal of Medical Sciences. 20 august 2018; 6(8):1545-1553.
https://doi.org/10.3889/oamjms.2018.294
eISSN: 1857-9655
Articolul de revizuire
Povara diabetului, complicațiile sale orale și ale acestora
Prevenire și Management
Muhammad Ashraf Nazir1*, Lamiah AlGhamdi2
1Departamentul de Științe Stomatologice Preventive, Colegiul de Stomatologie, Universitatea Imam Abdulrahman Bin Faisal, Dammam, Arabia Saudită
Arabia; 2Colegiul de Stomatologie, Universitatea Imam Abdulrahman Bin Faisal, Dammam, Arabia Saudită
Referire: Nazir MA, AlGhamdi L, AlKadi M, AlBeajan N,
AlRashoudi L, AlHussan M. The burden of Diabetes, Its Oral
Complications and Their Prevention and Management. Acces
deschis Maced J Med Sci. 20 august 2018; 6(8):1545-1553.
https://doi.org/10.3889/oamjms.2018.294
Cuvinte cheie: Diabet; Complicații orale; Prevenirea
* Corespondență: Muhammad Ashraf Nazir. Departamentul
de Științe Stomatologice Preventive, Colegiul de Stomatologie,
Universitatea Imam Abdulrahman Bin Faisal, Dammam, Arabia
Saudită. E-mail: manazir@iau.edu.sa
Primit: 11-mai-2018; Revizuit: 27-Iun-2018;
Acceptat: 03-iul-2018; Prima dată online: 15-aug-2018
Copyright: © 2018 Muhammad Ashraf Nazir, Lamiah AlGhamdi,
Mariam AlKadi, Noura AlBeajan, Latifah AlRashoudi, Mai
AlHussan. Acesta este un articol cu acces deschis
distribuite în condițiile Creative Commons
Atribuire-NonComercial 4.0 Licență internațională (CC BY-NC
4.0)
Finanțare: Această cercetare nu a primit niciun sprijin financiar
Interese concurente: Autorii au declarat că nu există interese
concurente
Introducere
Diabetul zaharat (DZ) este un grup eterogen de
tulburări metabolice clinice și genetice recunoscute prin
niveluri anormal de ridicate de glucoză în sânge. Este
clasificat în general în două tipuri - diabet zaharat tip
1 (DM I) și diabet zaharat tip 2 (DM II). Există o reducere
absolută a secreției de insulină datorită distrugerii
celulelor β în DM I. DM II, cunoscut și ca non-insulino-
dependent, este cea mai frecventă formă de DM care
rezultă dintr-un defect progresiv al secreției de insulină
și/sau rezistență. la efectele insulinei [1]. Estimări
globale separate ale prevalenței pentru DM I și II nu
există, deoarece testele de laborator sofisticate sunt de
obicei necesare pentru a distinge între ambele condiții
[2]. Au fost 30,3 milioane
________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Acces deschis Maced J Med Sci. 20 august 2018; 6(8):1545-1553.
, Mariam AlKadi2 , Noura Al Beajan 2 , Latifah Al-Rashoudi2 , Mai AlHussan2
Abstract
CONTEXT: Diabetul zaharat (DM), boala cronică, este o problemă de sănătate publică care afectează 8,5% din populația
adultă din întreaga lume. Numărul de adulți cu DZ a crescut brusc de la 108 milioane în 1980 la 422 milioane în 2014. În
2012, 1,5 milioane de persoane au murit din cauza DZ și alte 2,2 milioane de decese au avut loc din cauza nivelului ridicat de
glucoză din sânge care a dus la boli cardiovasculare și alte boli sistemice. . DM aduce pierderi economice uriașe pacienților,
familiilor acestora și sistemelor de sănătate. La nivel global, costul DM a fost de 1•31 trilioane USD în 2015.
SCOP: Acest articol de revizuire a folosit datele despre prevalența diabetului zaharat de la Organizația Mondială a Sănătății și
Federația Internațională de Diabet pentru a oferi o imagine cuprinzătoare a bolii în diferite părți ale lumii.
METODE: Au fost utilizate baze de date electronice precum Google Scholar, Medline prin PubMed, Scopus și Web of Science
pentru a căuta în literatura de specialitate. Resursele bibliotecii ale Universității Imam Abdulrahman Bin Faisal, Dammam,
Arabia Saudită au fost folosite pentru a prelua studii pe subiectele prezentei recenzii.
REZULTATE: Complicațiile sistemice ale DZ includ atac de cord, boli de rinichi, pierderea membrelor, orbire și afectarea nervilor
periferici. S-a constatat că peste 90% dintre pacienții diabetici au manifestări orale. Se știe că DM afectează grav țesuturile
bucale provocând boli parodontale, pierderea dinților, xerostomie, carii, tulburări ale gurii arsuri, disfuncția gustului și a glandelor
salivare, vindecarea întârziată a rănilor, lichenul plan, limba geografică și candidoza. Dovezile sunt în creștere cu privire la o
relație bidirecțională puternică între DZ și boala parodontală. Din păcate, mulți pacienți diabetici nu cunosc asocierea dintre
DZ și sănătatea orală și doar un mic procent dintre aceștia vizitează medicul dentist pentru controale dentare de rutină.
Schimbările în stilul de viață (controlul nivelului de glucoză din sânge și practicile de autoîngrijire), controalele stomatologice
regulate cu accent pe evaluarea parodontală și consolidarea instrucțiunilor de sănătate orală pot preveni în mod eficient
complicațiile orale ale DZ. Scalarea și planificarea rădăcinilor sunt eficiente în îmbunătățirea controlului glicemic în rândul
pacienților diabetici.
CONCLUZIE: Profesioniștii stomatologici ar trebui să facă parte din echipa multidisciplinară care ajută persoanele cu diabet.
persoane cu DZ (aproximativ 9,4% din populația totală),
dintre care 23,1 milioane au fost diagnosticate, iar 7,2
milioane erau încă nediagnosticate în SUA [3].
Deteriorarea și insuficiența diferitelor organe
ale corpului, cum ar fi inima, vasele de sânge, rinichii,
ochii și nervii sunt cauzate de hiperglicemia cronică.
Prin urmare, bolile cardiovasculare, bolile cronice de
rinichi, orbirea dobândită și pierderea netraumatică a
membrelor sunt complicații ale DZ [4]. Pacienții diabetici
manifestă o prevalență ridicată a problemelor orale,
cum ar fi cariile dentare, xerostomia, boala parodontală,
tulburările senzoriale, problemele gustative, disfuncția
glandelor salivare și infecțiile bucale [5]. Boala
parodontală este una dintre cele mai frecvente afecțiuni
inflamatorii cronice care se caracterizează prin
distrugerea țesutului conjunctiv din jurul dinților,
1545
Machine Translated by Google

Revizuieste articolul
________________________________________________________________________________________________________________________________________________

iar starea duce treptat la pierderea dintilor.
În plus, infecția parodontală poate predispune indivizii la
complicațiile DZ [5].
Din ce în ce mai mult, populațiile mai tinere suferă acum de DZ
din cauza stilului de viață occidentalizat, a obiceiurilor alimentare
proaste și a prevalenței crescute a obezității [4].
Acest articol de revizuire a folosit datele privind
prevalența diabetului zaharat de la Organizația Mondială a
Sănătății și Federația Internațională de Diabet pentru a oferi o
imagine cuprinzătoare a bolii în diferite părți ale lumii. De
asemenea, studiile și rapoartele originale au fost folosite pentru a
descrie povara diabetului, manifestările și complicațiile sale orale,
precum și prevenirea și managementul.
în 1990 la 19,5 la 100.000 de locuitori în 2013 [8]. Până în anul
2035, se estimează că 592 de milioane de oameni vor fi
diagnosticați cu DZ [9].
Date recente au fost colectate de la Organizația
Mondială a Sănătății și Federația Internațională de Diabet
(IDF) pentru a oferi o imagine cuprinzătoare a prevalenței DZ în
țările selectate cu venituri mari, medii și mici [10] [11]. Din figura
1 se poate observa că Arabia Saudită are cea mai mare
prevalență a DZ, în timp ce Australia are cea mai scăzută rată
de prevalență în rândul țărilor cu venituri mari. Prevalența medie
a DZ în aceste țări este de 8,61 (Figura 1).

Metode

Baze de date electronice precum Google Scholar,

Medline prin PubMed, Scopus și Web of Science au fost folosite
pentru a căuta în literatură. Resursele bibliotecii ale Universității
Imam Abdulrahman Bin Faisal, Dammam, Arabia Saudită au fost
folosite pentru a prelua studii pe subiectele prezentei recenzii.
Figura 1: Prevalența diabetului zaharat în țările cu venituri mari [10] [11]

Au fost folosite diferite combinații de următoarele cuvinte cheie

pentru a căuta studiile. Cuvintele cheie au inclus „diabet zaharat”,
Figura 2 prezintă cele mai mari estimări ale prevalenței
„oral”, „dentar”, „epidemiologie”, „prevalență”, „incidență”,
DM la egipteni, urmate de turci și mexicani. Dintre țările selectate
„povara”, „costuri”, „clinic”, „manifestări”, „semne”, „simptome”,
cu venituri medii, Nigeria are cea mai scăzută prevalență a DZ.
„complicații”, „xerostomie”, „sindrom de arsură a gurii”, „boală
parodontală”, „carie dentară”, „infecții”, „lichen plan”, „vindecare”,
„halitoză”, „respirație urât mirositoare”, „candidoză”, „salivar ”,
„disfuncție”, „funcționare defectuoasă”, „prevenire”, „control”,
„tratament” și „management”. De asemenea, au fost căutate și
listele de referințe ale articolelor preluate pentru a găsi articole
mai relevante.

Pentru prezenta revizuire, studii recente au fost utilizate

pentru a sintetiza cele mai recente informații pentru a actualiza
profesioniștii din domeniul sănătății cu privire la acest subiect.

Figura 2: Prevalența diabetului zaharat în țările cu venituri medii [10] [11]

Rezultate

Povara diabetului
DZ este una dintre cele mai frecvente tulburări
metabolice, deoarece afectează aproximativ 2-5% din populația
europeană și 20% din populația lumii [6]. La nivel global, numărul
adulților cu diabet a crescut la 422 de milioane în 2014 de la 108
milioane din 1980 [2]. Prevalența standardizată de vârstă a DZ a
fost de 9,8% pentru bărbați și 9,2% pentru femei în 2008, care a
crescut de la 8,3% și, respectiv, 7,5% în 1980 în lume [7]. Un
studiu recent a raportat că rata decesului diabetic a crescut cu
60,7%, de la 12,1 la 100.000 de locuitori.
Prevalența medie a fost de 9,76 în rândul acestor țări
cu venituri medii. Afganistanul are cea mai mare prevalență a DZ,
iar prevalența medie în aceste țări cu venituri mici a fost de 5,3
(Figura 3).
Nu există nicio diferență drastică în prevalența medie
a DZ în țările cu venituri mari și medii. Cu toate acestea,
prevalența medie a DM este considerabil mai mică în țările cu
venituri mici, comparativ cu țările cu venituri mari și medii. Potrivit
OMS, Regiunea Estul Mediteranei are

________________________________________________________________________________________________________________________________________________
1546 https://www.id-press.eu/mjms/index
Machine Translated by Google

Nazir et al. Povara diabetului, complicațiile sale orale și prevenirea și gestionarea acestora
________________________________________________________________________________________________________________________________________________

cea mai mare prevalență a DZ (13,7%) din lume [2].
Pe baza estimărilor OMS, țările cu cele mai mari rate de
prevalență în această regiune includ Egipt (16,2%), Kuweit
(14,7%) și Arabia Saudită (14,4%).
În timp ce, conform datelor IDF, Kuweit (20%), Qatar (20%), Arabia
Saudită (20%), Bahrain (19,6%) și Emiratele Arabe Unite (19,3%)
au cea mai mare prevalență a DM în regiune (Figura 4) .
DM aduce pierderi economice uriașe pacienților,
familiilor acestora și sistemelor de sănătate, inclusiv pierderea
productivității și presiunea asupra economiilor naționale [2]. În
SUA, un cost estimat al DZ diagnosticată a fost de 245 miliarde
USD în 2012, din care 176 miliarde USD au fost cheltuiți pentru
costuri directe și 69 miliarde USD au fost atribuite unei reduceri a
productivității. A existat o creștere de 41% a costului față de
estimările anterioare de 174 miliarde USD în 2007 [17]. La nivel
global, povara economică a DM a fost de 1,31 trilioane USD în
2015, iar costurile indirecte au reprezentat 34,7% din costul total
al bolii [18].

Manifestări și complicații orale

Numeroase complicații orale sunt observate în ambele

Figura 3: Prevalența diabetului zaharat în țările cu venituri mici [10] [11]
tipuri de DZ, care includ boli parodontale, candidoză orală,
pierderea dinților, xerostomie, halitoză, întârzierea vindecării
rănilor, sindromul gurii arzătoare, disfuncția salivară și
gustativă, carii dentare, lichen plan, limba geografică și
complicații. asociat cu implanturi dentare [19] [20].

DZ este un factor de risc pentru boala parodontală

care îi afectează prevalența și incidența, iar gradul de distrugere
DZ este considerată una dintre principalele cauze de
a țesutului parodontal este determinat de nivelul de control
îmbolnăvire prematură și decese în majoritatea țărilor [12].
metabolic și de durata DZ [21]
Pacienții cu DZ au crescut riscul de cancer de pancreas, ficat, sân,
[22]. Prevalența parodontitei este mare (34%-68%) la pacienții
tract urinar și colon [13]. În mod similar, fumătorii prezintă un
diabetici, iar pungile profunde și pierderea atașamentului sunt
risc mai mare (30%-40%) de a dezvolta DZ decât nefumătorii [14].
frecvente la pacienții cu diabet zaharat slab controlat [21] [23].
Riscul pierderii osoase alveolare este de 11 ori mai mare în rândul
De asemenea, sa raportat că pacienții cu HIV au avut o prevalență
pacienților cu diabet zaharat slab controlat, comparativ cu
mai mare a DZ decât adulții din populația generală [15]. DZ este
persoanele sănătoase [5].
un factor de risc major pentru boala coronariană, iar 75% dintre
pacienții cu DZ mor din cauza bolilor cardiovasculare [16].
Producerea de anticorpi ca răspuns la microorganismele
din țesuturile parodontale și prezența celulelor T natural killer, a
celulelor B autoreactive, a proteinelor de șoc termic, a
autoanticorpilor și a factorilor genetici predispozanți oferă baza
pentru un rol autoimun în patogeneza bolii parodontale. [24]. La
pacienții diabetici, autoimunitatea apare ca răspuns la un defect
al procesului obișnuit de autocontrol care rezultă din infecția
cronică sau distrugerea țesuturilor. Procesul autoimun poate
viza și distruge celulele producătoare de insulină (celula β),
provocând distrugerea acestora și afectând producția de insulină
și promovând hiperglicemia. Distrugerea celulelor β are loc
datorită producției de autoanticorpi de către limfocite (celulele
B) și a unui răspuns autoimun mediat de celulele T [25].
Epidemiologic, legătura dintre boala parodontală și diabet (DM
I) este atribuită și existenței componentelor autoimune în
ambele afecțiuni [26].

Există o relație bidirecțională între boala parodontală

și DZ, iar îngrijirea parodontală adecvată poate produce efecte
benefice asupra rezultatelor metabolice în rândul pacienților cu
DZ [27]. O meta-analiza a 9 studii clinice randomizate a constatat
o reducere moderată a hemoglobinei A1c în rândul pacienților
Figura 4: Prevalența diabetului în estul Mediteranei cu DZ după tratamentul parodontal nechirurgical [28].
Regiunea [10]

________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Acces deschis Maced J Med Sci. 20 august 2018; 6(8):1545-1553. 1547

Machine Translated by Google
Revizuieste articolul
________________________________________________________________________________________________________________________________________________
O altă meta-analiză a demonstrat că a existat o reducere de
0,29% a hemoglobinei A1c la îngrijirea parodontală la 3-4 luni
[29]. Mai mult, o meta-analiză a 9 studii clinice a observat că
tratamentul parodontal a dus la reducerea biomarkerilor
inflamatori, cum ar fi factorul de necroză tumorală alfa și
proteina C-reactivă la pacienții diabetici [22]. Cu toate acestea,
lipsesc dovezi solide cu privire la efectele pozitive pe termen lung
ale terapiei parodontale asupra diabetului zaharat și o reducere
a prevalenței complicațiilor acestuia [30].
Un sfert dintre pacienții diabetici s-au dovedit a avea
candidoză orală, care este unul dintre semnele precoce și
nespecifice ale DZ necontrolat [23]. Deși, Candida este un
comensal normal al cavității bucale, totuși, hiperglicemia,
disfuncția imună și producția de acid favorizează infecția cu
candida în rândul persoanelor cu diabet [31]. De asemenea,
nivelurile crescute de glucoză salivară la pacienții diabetici pot
crește proliferarea candidozei și crește posibilitatea de apariție a
candidozei orale [31]. Placa dentară conține predominant specii
de Candida albicans care dau naștere la infecții la nivelul gurii
[32]. S-a demonstrat că pacienții diabetici au unități formatoare
de colonii mai mari în salivă decât subiecții non-diabetici care
sunt asociate cu creșterea glicemiei salivare [31]. S-a constatat că
creșterea glucozei salivare a fost în mod semnificativ legată de
creșterea nivelului de glucoză seric. Prin urmare, s-a sugerat că
nivelurile de glucoză salivară ar putea fi utilizate pentru a evalua
starea diabetică a pacienților și pentru a monitoriza controlul
glicemic al acestora [33].
Pierderea dinților este foarte răspândită în rândul
pacienților diabetici. Un studiu transversal recent a identificat că
15,3% dintre pacienții diabetici și-au pierdut toți dinții și doar 6,4%
au păstrat toți dinții naturali, iar pierderea dinților a fost asociată
cu vârsta înaintată și retinopatia diabetică [34]. S-a raportat că
pacienții cu diabet au avut șanse de 1,46 ori mai mari de a avea
un dinte îndepărtat în comparație cu persoanele fără DZ [35].
S-a constatat că pacienții diabetici subutilizau serviciile de
îngrijire dentară, deși se știe că vizitele regulate la stomatologie
sunt benefice pentru ei [36]. Pierderea crescută a dinților în
rândul pacienților diabetici este legată de severitatea bolii
parodontale care duce la distrugerea osului alveolar, rezultând în
consecință îndepărtarea dinților [34] [37]. Fumatul și bruxismul
sunt asociate semnificativ cu pierderea dinților legată de boala
parodontală [37].
Xerostomia poate afecta funcțiile bucale și poate
compromite bunăstarea pacientului, iar etiologia ei a fost legată,
printre alți factori, de existența unor boli sistemice, inclusiv DZ
[38] [39]. Un studiu recent al pacienților diabetici (65-91 de ani) a
constatat că 92,5% aveau fluxul salivar redus [40]. Într-o meta-
analiză a 32 de studii, a raportat că prevalența xerostomiei a
fost de 46,09% în rândul pacienților diabetici și ratele fluxului
salivar au fost mai mici la pacienții cu DZ decât în populația fără
DZ [38]. Secrețiile salivare sunt vitale pentru sănătatea orală,
deoarece ajută la curățarea mecanică și ajută la funcțiile de
protecție prin mecanisme fiziologice și biochimice [40].
________________________________________________________________________________________________________________________________________________
1548
Hiposalivația poate afecta negativ calitatea vieții pacientului prin
compromiterea obiceiurilor alimentare, a stării nutriționale, a
vorbirii și a toleranței la protezele dentare. De asemenea, poate
crește riscul de infecție orală, cum ar fi candidoza, și poate crește
susceptibilitatea pacientului la carii dentare, boala parodontală
și pierderea dinților [38] [39]. Datorită etiologiei complexe a
xerostomiei, tratamentul acesteia presupune o abordare
interdisciplinară care ar trebui să se concentreze pe reducerea
posibilelor complicații și îmbunătățirea calității vieții [38].
S-a constatat că 52% dintre pacienți au suferit de
halitoză, care a fost a doua cea mai frecventă complicație orală
în rândul persoanelor cu diabet și o prevalență chiar mai mare
(76%) a fost observată în rândul pacienților cu diabet necontrolat
[41]. Pe de altă parte, un studiu a identificat 16% dintre pacienții
diabetici cu halitoză [23]. Pacienții diabetici cu parodontită
cronică au o concentrație semnificativ mai mare de
microorganisme odorifere în învelișul limbii și placa subgingivală
decât pacienții nediabetici. Aceste microorganisme mirositoare
produc compuși volatili de sulf care sunt responsabili de mirosul
neplăcut oral la pacienții diabetici [42].
Sindromul gurii arzătoare afectează 1,3 milioane de
americani. Senzația de arsură dureroasă în gură este adesea
asociată cu disgeuzie și xerostomie.
În mod clasic, simptomele sale se ameliorează dimineața, se
agravează în timpul zilei și se diminuează noaptea [43].
Afecțiunea se caracterizează printr-o senzație de arsură în
limbă sau în alte zone orale. Depresia, diversele deficiențe
nutriționale și DZ cresc riscul de apariție a sindromului gurii arsuri
[44]. Deși afecțiunile mucoasei bucale, cum ar fi infecțiile cu
candida, lichenul plan și uscăciunea pot provoca senzații de
arsură la pacienții diabetici, cu toate acestea, o bază neuropatică
explică senzațiile de arsură adesea însoțite de o alterare a
gustului (disgeuzie) sau alte distorsiuni senzoriale. Prin urmare,
pacienții cu neuropatie diabetică periferică sunt susceptibili de
a avea senzații de arsură în țesuturile bucale [45] [46].
DM perturbă hemostaza cavității bucale prin
modificarea funcției și compoziției salivare chiar și la pacienții
bine controlați [47]. Disfuncția glandelor salivare este un fenomen
comun în DZ [48] [49]. S-a raportat că saliva pacienților diabetici
conține o concentrație mai mare de proteine decât martorii [50].
În mod similar, la persoanele cu diabet zaharat se găsesc
concentrații semnificativ ridicate de glucoză și potasiu. Disfuncția
salivară alterează senzația gustativă, iar efectul acesteia este
pronunțat mai ales la pacienții diabetici slab controlați [49].
O prevalență ridicată a cariilor dentare se găsește la
pacienții diabetici comparativ cu cei non-diabetici.
Acumularea florei plăcii microbiene provoacă demineralizare și
carii dentare. La pacienții diabetici, scăderea fluxului de salivă
reduce capacitatea de curățare și tampon, pe lângă scăderea
nivelurilor de calciu care promovează cariile dentare [51].
Reducerea
https://www.id-press.eu/mjms/index
Machine Translated by Google
Nazir et al. Povara diabetului, complicațiile sale orale și prevenirea și gestionarea acestora
________________________________________________________________________________________________________________________________________________
a salivei scade și rezistența la bacteriile producătoare de carii
[52]. Mai mult, saliva conține niveluri ridicate de glucoză la
pacienții diabetici, ceea ce crește cantitățile de carbohidrați
fermentabili pentru bacteriile orale. Dovezile actuale disponibile
privind asocierea dintre DZ și cariile dentare provin în principal
din studiile efectuate pe pacienți cu DZ I; totuși, există o
prevalență mai mare a cariilor la pacienții cu DZ II comparativ cu
pacienții non-diabetici [47] [53].
Este o tulburare care apare din cauza inflamației
membranei mucoase și a pielii și se caracterizează prin erupția
cutanată cronică recurentă [49]. S-a constatat că 62%-85%
dintre pacienții cu lichen plan aveau diabet și aveau un test de
toleranță la glucoză anormal [54]. S-a raportat că lichenul plan
oral a fost găsit la 5,76% dintre pacienții cu diabet de tip I și
2,83% dintre pacienții cu diabet de tip II [55]. În mod similar, a
fost raportată o prevalență mai mare a lichenului plan oral la
pacienții diabetici comparativ cu martorii [56]. S-a demonstrat că
lichenul plan oral are un mecanism autoimun și apare frecvent
în DM I, care este, de asemenea, o tulburare autoimună [49].
Limba geografică este o boală inflamatorie asociată
cu DZ [57]. Leziunea, găsită pe dorsul și pe marginile limbii,
provoacă durere, disconfort și senzații de arsură și este mai
frecventă la subiecții de sex masculin decât la femei. Există o
atrofie a papilelor filiforme care lasă o zonă eritematoasă cu o
zonă periferică ridicată albă, galbenă sau ușor gri și model
țepos prost definit al limbii [58].
DZ este asociat cu o vindecare slabă a oaselor, risc
crescut de fractură osoasă, osteoporoză și regenerare osoasă
redusă [59]. Cu toate acestea, pacienții care au controlat DZ sau
sunt sub medicamente hipoglicemiante pot să nu prezinte riscul
de creștere a vindecării întârziate a rănilor după extracția
dentară [60]. Vindecarea întârziată a rănilor în rândul pacienților
diabetici este atribuită răspunsului celular redus, inclusiv
funcțiile macrofagelor diminuate, producerea afectată de factori
de creștere, angiogeneza scăzută și aportul insuficient de sânge
[61]. De asemenea, răspunsul afectat la leziune în DZ poate
apărea din cauza reducerii substanței P (mediator derivat din
nervi) [62].
Figura 5: Manifestări orale în rândul pacienților diabetici [23] [41]
________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Acces deschis Maced J Med Sci. 20 august 2018; 6(8):1545-1553.
Prevenirea manifestărilor orale
Corpul actual de dovezi nu este suficient pentru a
preveni DM de tip 1 [2]. Manifestările orale ale DZ de tip 2 pot fi
prevenite prin mai multe abordări care vizează asigurarea unor
comportamente adecvate de periaj și folosire a aței dentare,
încurajarea pacienților să viziteze medicul dentist pentru un
control de rutină și controlul nivelului de glucoză din sânge [63].
Mulți pacienți cu DZ nu sunt conștienți de relația dintre
DZ și sănătatea orală [64]. Există o lipsă de conștientizare a
importanței menținerii sănătății orale în rândul pacienților cu
DZ [65].
În plus, doar un mic procent de pacienți diagnosticați cu DZ își
vizitează stomatologii pentru controale parodontale [66]. Se
presupune că fiecare pacient diabetic este expus riscului de
boală parodontală și ar trebui să fie îndrumat pentru screening
parodontal și educat cu privire la importanța sănătății orale și
a vizitelor regulate la stomatologie [67]. S-a raportat că mai mult
de 90% dintre pacienții cu DZ au prezentat manifestări orale din
cauza lipsei controalelor dentare periodice [68]. S-a sugerat că
persoanele cu niveluri educaționale ridicate erau mai preocupate
de prevenirea și controlul bolii [69]. Prin urmare, furnizarea de
educație va crește gradul de conștientizare care va ajuta la
prevenirea complicațiilor orale ale DZ.
Implicarea profesioniștilor din domeniul sănătății
orale în strategiile de recunoaștere a persoanelor cu risc de DZ
va consolida eforturile de prevenire și de screening necesare
pentru prevenirea bolilor orale. Rezultate mai bune ale
tratamentului pot fi obținute dacă medicii stomatologi sunt
conștienți de implicațiile dentare și de factorii de risc ai DZ [70]
[71]. Pacienții cu DZ ar trebui încurajați să viziteze medicul
dentist pentru întărire și instruire cu privire la informațiile
despre sănătatea orală prin intermediul centrelor de îngrijire
a diabetului și dentare. Sănătatea sistemică este legată de
sănătatea orală, în special la persoanele diabetice, ceea ce
crește nevoia de management dentar și medical al pacientului.
Pentru îmbunătățirea sănătății generale și orale a pacienților
diabetici, ar trebui dezvoltate relații de colaborare între pacienți,
medici și stomatologi.
Stomatologii ar trebui să ofere sfaturi despre utilizarea
apei de gură cu fluor pentru a preveni cariile și a apei de gură
antiplacă pentru a preveni problemele parodontale. Ar trebui
accentuat periajul dentar cu pasta de dinti cu fluor de doua ori pe
zi si ata dentara o data pe zi pentru a asigura controlul placii.
Pacienții cu proteze dentare trebuie sfătuiți să îndepărteze
protezele pe timp de noapte și să le mențină curățate
corespunzător [63]. Oferirea de educație pentru sănătatea
orală rudelor și prietenilor ar putea fi, de asemenea, benefică,
deoarece mai mult de 55% dintre pacienții cu DZ ar putea fi
influențați de aceștia [64]. Internetul poate fi folosit pentru
educarea pacienților cu DZ datorită utilizării sale în creștere în
rândul oamenilor [72]. Materialul educațional pentru sănătatea
orală, care conține informații corecte și actualizate, trebuie să
fie disponibil pentru pacienții cu DZ prin diferite canale de
comunicare.
Medicii stomatologi ar trebui
1549
Machine Translated by Google

Revizuieste articolul
________________________________________________________________________________________________________________________________________________

participa la activități educaționale la nivel organizațional pentru
a crește gradul de conștientizare cu privire la problemele de
sănătate orală a persoanelor cu diabet. Prevenirea complicațiilor
dăunătoare prin creșterea gradului de conștientizare prin
diferite campanii este responsabilitatea profesioniștilor din
domeniul stomatologic, precum și a agențiilor guvernamentale.
Mai multe programe ar putea fi concepute pentru a
preveni sau reduce manifestările orale ale DZ. Programul, cum
ar fi Lifestyle Change Plus Dental Care (LCDC) a fost dezvoltat pe
baza modelului de credință în sănătate, Teoria cognitivă
socială și Teoria cognitiv-comportamentală [73]. În cadrul
programului, schimbărilor stilului de viață și îngrijirii parodontale
au fost acordate o atenție deosebită pentru a evita complicațiile
dentare. Programul a îmbunătățit semnificativ controlul
glicemic și sănătatea parodontală prin îmbunătățirea
parametrilor stării parodontale, cum ar fi indicele plăcii, indicele pacientului diabetic poate fi îmbunătățită prin detartraj și
gingival, adâncimea buzunarului, pierderea clinică a atașamentului planificare radiculară, cu sau fără antibiotice [20].
și sângerarea la sondare. Programul LCDC a fost eficient în
creșterea gradului de conștientizare și modificarea atitudinii
pacienților cu DZ cu privire la îngrijirea sănătății orale [74].
Activitatea fizică crescută, consumul de alimente
sănătoase, reducerea greutății corporale și gestionarea
tensiunii arteriale, a nivelului de colesterol și a problemelor
emoționale pot preveni complicațiile DZ. De asemenea,
persoanele cu risc ridicat care au toleranță la glucoză afectată
sau glucoză a jeun sunt susceptibile de a dezvolta DZ; cu toate
acestea, schimbările standard ale stilului de viață, dieta
adecvată, exercițiile fizice regulate și utilizarea medicamentelor
antidiabetice pot ajuta la prevenirea DZ în ele [75]. S-a raportat
că pacienții prediabetici s-au dovedit a avea sănătate
parodontală deteriorată, așa cum demonstrează parametrii
parodontali mai răi și s-a demonstrat că controlul glicemic
reduce severitatea acestor parametri [76]. Astfel, o evaluare orală
ar trebui să facă parte din măsurile de rutină, iar dentistul ar
trebui să facă parte din echipa multidisciplinară care ajută
pacienții diabetici.
În concluzie, manifestările orale ale DZ ar putea fi
reduse prin mai multe măsuri preventive care includ controlul
glicemiei, practica de autoîngrijire despre DZ și menținerea
sănătății orale adecvate. Aceste măsuri pot minimiza, de
asemenea, cheltuielile de îngrijire a sănătății pentru pacienții
diabetici.
Identificarea, evaluarea și gestionarea timpurie a
pacienților care prezintă riscul de a dezvolta DZ necesită un rol
activ al stomatologului în diagnosticarea stării persoanelor
nediagnosticate anterior.
în Pacienții diabetici trebuie să viziteze
regulat medicul dentist, la fiecare 3 luni [67]. Examinarea cavității
bucale și anamneza detaliată sunt necesare înainte de a
întreprinde orice procedură dentară [77]. Medicul dentist
trebuie să fie familiarizat cu managementul medical al DZ și cu
recunoașterea semnelor și simptomelor bolii nediagnosticate sau
necontrolate.
Îngrijirea parodontală obișnuită și profesională
poate aduce beneficii pacienților cu parodontită și DZ [78].
Controlul slab al glicemiei pe o perioadă prelungită poate duce
la vindecare afectată și parodontal sever
________________________________________________________________________________________________________________________________________________
1550
boală, deoarece nivelurile ridicate de glucoză plasmatică
postprandială (PPg) și HbA1c sunt cauza principală a
complicațiilor orale [79]. Programarea programelor ar trebui să
fie programată dimineața devreme, pentru a reduce tulburările
în regimurile medicale ale pacienților [71]. Vasoconstrictorii
precum adrenalina prezenti in cartusul de anestezic local dentar
ar putea deregla nivelul de glucoza din sange. Prin urmare,
adrenalina trebuie redusă la pacienții diabetici insulinodependenți
slab controlați [80]. Pacienții care iau insulină sau alte
medicamente antidiabetice ar trebui să le ia împreună cu
medicamentele ca de obicei înainte de a merge la dentist. Aceste
medicamente împreună cu o gustare sau o masă trebuie aduse
la cabinetul stomatologic [63].
S-a raportat că starea de sănătate parodontală a
Scalarea și planificarea radiculară sunt eficiente în reducerea
hemoglobinei A1c (un marker al nivelului mediu de zahăr din
sânge) cu 0,29% (3-4 mmol/l) timp de până la trei luni [81]. DZ slab
controlat este considerat o contraindicație relativă pentru terapia
cu implant [27]. Cu toate acestea, menținerea nivelului de glucoză
din sânge la pacienții cu implant poate ajuta la suprimarea
progresiei distrugerii parodontale, a pierderii osoase și la
îmbunătățirea funcției osteoblastice [82] [83]. Medicii
stomatologi ar trebui să asigure 6 luni de faza de întreținere
periimplantară și parodontală, care include furnizarea de
instrucțiuni de sănătate orală și detartrajul complet al gurii și
planificarea rădăcinilor în jurul dinților naturali și al implantului
[81].
Concluzie
În concluzie, DZ este o criză de sănătate publică și
profesioniștii din domeniul sănătății ar trebui să-și joace rolul
de a preveni și controla boala și complicațiile orale și alte
complicații sistemice ale acesteia. Există o prevalență ridicată a
DZ, în special în țările cu venituri mari și medii.
Regiunea Estului Mediteranei are cea mai mare prevalență a DZ
din lume. Pe lângă milioanele de persoane diagnosticate cu DZ,
o proporție considerabilă a populației este nediagnosticată.
Condiția provoacă o povară economică și financiară uriașă
sistemelor de sănătate, pe lângă creșterea morbidității și
mortalității. Complicațiile orale ale DZ sunt numeroase și includ
boala parodontală, hiposalivația, cariile dentare, halitoza,
vindecarea întârziată a rănilor, disfuncțiile gustative și salivare,
candidoza și sindromul gurii arsuri.
Creșterea gradului de conștientizare și cunoștințe
despre DZ, asocierea acestuia cu sănătatea orală, inclusiv
complicațiile orale în rândul pacienților, poate ajuta la prevenirea
DZ și la îmbunătățirea calității vieții acestora. Pacienții diabetici
trebuie să fie subliniați să aibă grijă de igiena orală și să
controleze DZ prin menținerea nivelurilor adecvate de glucoză
pentru a preveni complicațiile orale. Furnizorii de asistență
medicală pot dezvolta anumite programe pentru a ajuta pacienții
să controleze DZ și complicațiile sale orale. Pacienții ar trebui
încurajați să viziteze în mod regulat medicii stomatologi și ar
trebui să facă parte dintr-un
https://www.id-press.eu/mjms/index
Machine Translated by Google
Nazir et al. Povara diabetului, complicațiile sale orale și prevenirea și gestionarea acestora
________________________________________________________________________________________________________________________________________________
echipă interdisciplinară de furnizori de servicii de sănătate.
Evaluarea parodontală de rutină și furnizarea de detartrare și
planificare radiculară sunt necesare pentru a menține
sănătatea parodontală optimă în rândul pacienților diabetici.
Furnizorii de asistență medicală ar trebui să își actualizeze
cunoștințele despre manifestările orale ale DZ și să lucreze în
colaborare pentru a controla DZ și a preveni complicațiile acesteia.
Referințe
1. Asociația Americană de Diabet. Standardele de îngrijire medicală în
diabet zaharat—2011. Îngrijirea diabetului. 2011; 34 (Supliment 1): S11- S61.
https://doi.org/10.2337/dc11-S011 PMid:21193625
PMCid:PMC3006050
2. Organizația Mondială a Sănătății. Raport global despre diabet:
Organizația Mondială a Sănătății, 2016.
3. Centre pentru Controlul și Prevenirea Bolilor. Raport național de statistică a
diabetului, 2017. Atlanta, GA: Centers for Disease Control and Prevention, 2017.
4. Kim DL, Kim SD, Kim SK, Park S, Song KH. Mai este valabil un test oral de toleranță
la glucoză pentru diagnosticarea diabetului zaharat? Jurnal de diabet și metabolism.
2016; 40(2):118-28. https://doi.org/10.4093/
dmj.2016.40.2.118 PMid:26616592
PMCid:PMC4853219
5. Indurkar MS, Maurya AS, Indurkar S. Oral Manifestations of Diabetes. Diabet
clinic 2016; 34:54-57. https://doi.org/10.2337/
diaclin.34.1.54 PMid:26807010
PMCid:PMC4714722
[ PubMed ] 6. Mariam TG, Alemayehu A, Tesfaye E, Mequannt W, Temesgen K,
Yetwale F, Limenih MA. Prevalența ulcerelor piciorului diabetic și a factorilor asociați
în rândul pacienților adulți cu diabet care participă la clinica de urmărire a diabetului.
Jurnalul de Cercetare a Diabetului. 2017; 2017.
7. Danaei G, Finucane MM, Lu Y, Singh GM, Cowan MJ, Paciorek CJ, Lin JK, Farzadfar F,
Khang YH, Stevens GA, Rao M. Tendințele naționale, regionale și globale în ceea ce
privește prevalența glucozei plasmatice și a diabetului zaharat de la 1980: analiza
sistematică a anchetelor de examinare a sănătății și a studiilor epidemiologice
cu 370 de țări-ani și 2·7 milioane de participanți. The Lancet. 2011; 378(9785):31-40.
https://doi.org/10.1016/S0140-6736(11)60679-X
8. Moradi-Lakeh M, Forouzanfar MH, El Bcheraoui C, Daoud F, Afshin A, Hanson
SW, Vos T, Naghavi M, Murray CJ, Mokdad AH.
Glicemia plasmatică a jeun ridicat, diabetul și factorii săi de risc în regiunea
mediteraneană de est, 1990–2013: constatări din studiul Global Burden of
Disease 2013. Îngrijirea diabetului. 2016;dc161075.
9. Capozzi JD, Lepkowsky ER, Callari MM, Jordan ET, Koenig JA, Sirounian GH.
Prevalența diabetului zaharat și screening-ul de rutină al hemoglobinei A1c la
pacienții cu artroplastie totală electivă. Jurnalul de artroplastie. 2017;
32(1):304-8. https://doi.org/10.1016/j.arth.2016.06.025 PMid:27452137
10. Organizația Mondială a Sănătății. Profile de țară pentru diabet, 2016.
Disponibil de la: http://www.who.int/diabetes/country-profiles/en/
11. Federația Internațională de Diabet. Raportul de țară, Atlasul IDF, ediția a 7-a,
2015.
12. Akhtar SN, Dhillon P. Prevalența diabetului diagnosticat și a factorilor de risc
asociați: Dovezi din sondajele la scară largă din India. Jurnalul de Sănătate
Socială și Diabet. 2017; 5(1):28. https://doi.org/10.4103/2321-0656.194001
13. Pandit S, Gonsalves MN, Karkera B, Jasphin S. Diabet: factor de risc pentru
cancerul oral?-O revizuire. Jurnalul Internațional de Științe Avansate ale
Sănătății. 2015; 1:25-28.
________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Acces deschis Maced J Med Sci. 20 august 2018; 6(8):1545-1553.
14. General S. Consecințele fumatului asupra sănătății—50 de ani de progres: un
raport al chirurgului general. În: Departamentul de Sănătate și Servicii Umane
din SUA, 2014.
15. Hernandez-Romieu AC, Garg S, Rosenberg ES, Thompson Paul AM, Skarbinski
J. Este prevalența diabetului mai mare în rândul persoanelor infectate cu HIV
comparativ cu populația generală?
Dovezi de la MMP și NHANES 2009–2010. BMJ Open Diabet Research and
Care. 2017; 5(1):e000304. https://doi.org/10.1136/
bmjdrc-2016-000304 PMid:28191320
PMCid:PMC5293823
16. Naito R, Miyauchi K. Boala coronariană și diabetul zaharat de tip 2. Int
Heart J. 2017; 58:475-80. https://doi.org/10.1536/ihj.17-191
PMid:28717115
17. Asociația Americană de Diabet. Costurile economice ale diabetului zaharat în
SUA în 2012. Îngrijirea diabetului. 2013; 36:1033-1046. https://
doi.org/10.2337/dc12-2625 PMid:23468086 PMCid:PMC3609540
18. Bommer C, Heesemann E, Sagalova V, Manne-Goehler J, Atun R, B?rnighausen
T, Vollmer S. Povara economică globală a diabetului la adulții cu vârsta cuprinsă
între 20 și 79 de ani: un studiu privind costul bolii.
The Lancet Diabet și endocrinologie. 2017; 5(6):423-30. https://doi.org/
10.1016/S2213-8587(17)30097-9
19. Neidell M, Lamster IB, Shearer B. Cost-eficacitatea screening-ului
diabetului inițiat printr-o vizită la stomatolog. Stomatologie comunitară și
epidemiologie orală. 2017; 45(3):275-80. https://doi.org/10.1111/
cdoe.12286 PMid:28145564
20. Mauri-Obradors E, Jan?-Salas E, del Mar Sabater-Recolons M, Vinas M, L?pez-L?
pez J. Efectul tratamentului parodontal nonsurgical asupra hemoglobinei
glicozilate la pacien ii diabetici: o revizuire sistematică. Stomatologie. 2015;
103:301-13. https://doi.org/10.1007/s10266-014-0165-2 Mijlocul:
25062756
21. Llamb?s F, Arias-Herrera S, Caffesse R. Relația dintre diabet și infecția
parodontală. Jurnalul mondial de diabet. 2015; 6(7):927. https://doi.org/
10.4239/wjd.v6.i7.927 PMid:26185600 PMCid:PMC4499526
22. Artese HPC, Foz AM, de Sousa Rabelo M, et al. Terapia parodontală și inflamația
sistemică în diabetul zaharat de tip 2: o meta-analiză. Plus unu. 2015;
10:e0128344. https://doi.org/10.1371/journal.pone.0128344
PMid:26010492
PMCid:PMC4444100
23. Bajaj S, Prasad S, Gupta A, Singh VB. Manifestări orale în diabetul de tip 2 și
complicații aferente. Indian J Endocrinol Metab. 2012; 16:777-9. https://doi.org/
10.4103/2230-8210.100673
PMid:23087863 PMCid:PMC3475903
24. Kaur G, Mohindra K, Singla S. Autoimmunity-Basics și legătura cu boala
parodontală. Recenzii de autoimunitate. 2017; 16(1):64- 71. https://doi.org/10.1016/
j.autrev.2016.09.013 PMid:27664383
25. Kawasaki E. Diabet de tip 1 și autoimunitate. Clin Pediatr Endocrinol. 2014;
23(4):99–105. https://doi.org/10.1297/cpe.23.99 PMid:25374439 PMCid:PMC4219937
26. Koutouzis T, Haber D, Shaddox L, Aukhil I, Wallet SM.
Autoactivitatea imunoglobulinei serice la componentele țesutului parodontal:
un studiu pilot. Jurnal de parodontologie. 2009; 80(4):625-33. https://doi.org/
10.1902/jop.2009.080422
PMid:19335083 PMCid:PMC3594842
27. Kudiyirickal MG, Pappachan JM. Diabetul zaharat și sănătatea orală.
Endocrin. 2015; 49(1):27-34. https://doi.org/
10.1007/s12020-014-0496-3 PMid:25487035
28. Li Q, Hao S, Fang J, Xie J, Kong XH, Yang JX. Efectul tratamentului parodontal
non-chirurgical asupra controlului glicemic al pacienților cu diabet zaharat: o meta-
analiză a studiilor controlate randomizate. Încercări. 2015; 16(1):291. https://
doi.org/10.1186/s13063-015-0810-2
PMid:26137892 PMCid:PMC4490675
29. Simpson TC, Weldon JC, Worthington HV, Needleman I, Wild SH, Moles DR,
Stevenson B, Furness S, Iheozor-Ejiofor Z.
Tratamentul bolii parodontale pentru controlul glicemic la persoanele cu diabet
zaharat. Cochrane Database Syst Rev. 2015; 11(11). https://doi.org/
10.1002/14651858.CD004714.pub3
1551
Machine Translated by Google

Revizuieste articolul
________________________________________________________________________________________________________________________________________________

30. D'Aiuto F, Gable D, Syed Z, Allen Y, Wanyonyi KL, White S, Gallagher JE.
Rezumatul dovezilor: Relația dintre bolile orale și diabet. Jurnal stomatologic
britanic. 2017; 222(12):944. https://doi.org/10.1038/sj.bdj.2017.544
PMid:28642531
31. Balan P, Gogineni SB, Kumari S, Shetty V, Rangare AL, Castelino
RL. Rata de transport a Candida și caracteristicile de creștere ale salivei la
pacienții cu diabet zaharat: un studiu caz-control. Jurnal de cercetare
stomatologică, clinici dentare, perspective stomatologice. 2015;
9(4):274. https://doi.org/10.15171/joddd.2015.048
PMid:26889366 PMCid:PMC4753038
32. Rautemaa R, Ramage G. Candidoză orală – provocări clinice ale unei
boli de biofilm. Recenzii critice în microbiologie. 2011; 37(4):328-36.
https://doi.org/10.3109/1040841X.2011.585606
PMid:21777047
33. Kumar S, Padmashree S, Jayalekshmi R. Corelația glucozei salivare,
glucozei din sânge și transportului oral de candida în saliva diabeticilor de
tip 2: un studiu caz-control. Stomatologia clinică contemporană. 2014;
5(3):312. https://doi.org/10.4103/0976- 237X.137925 PMid:25191065
PMCid:PMC4147805
34. Izuora KE, Ezeanolue EE, Neubauer MF, Gewelber CL, Allenback
GL, Umpierrez GE. Pierderea dentară în rândul pacienților ambulatori
cu diabet zaharat. Jurnal de endocrinologie clinică și
translațională. 2016; 4:28-31.
https://doi.org/10.1016/j.jcte.2016.02.003 PMid:27088077
PMCid:PMC4827258
de diabet: un cadru pentru furnizorii de servicii medicale. Spectrul de
diabet. 2011; 24(4):199-205. https://
doi.org/10.2337/diaspect.24.4.199
46. Coculescu EC, Tovaru S, Coculescu BI. Aspecte epidemiologice și
etiologice ale sindromului gurii arzătoare. J Med Life. 2014; 7:305-9.
PMid:25408745 PMCid:PMC4206710
47. Seethalakshmi C, Reddy RJ, Asifa N, Prabhu S. Corelația pH-ului salivar,
incidența cariilor dentare și a statusului parodontal la pacienții cu diabet
zaharat: un studiu transversal. Jurnal de cercetare clinică și
diagnostică: JCDR. 2016; 10(3):ZC12. https://doi.org/10.7860/JCDR/
2016/16310.7351
48. Kara SC, Nair GK, Gogineni SB. Sialometrie, sialochimie și manifestări
orale la pacienții cu diabet zaharat de tip 2 - un studiu clinic și biochimic.
Jurnalul Internațional de Diabet în țările în curs de dezvoltare. 2015;
35(4):573-7. https://doi.org/10.1007/
s13410-015-0347-7
49. Al-Maskari AY, Al-Maskari MY, Al-Sudairy S. Manifestări
orale și complicații ale diabetului zaharat: o revizuire.
Sultan Qaboos Univ Med J. 2011; 11:179. PMid: 21969888
PMCid:PMC3121021
50. Aitken-Saavedra J, Rojas-Alcayaga G, Maturana-Ramirez A, et al. Markeri
de disfuncție a glandelor salivare la pacienții cu diabet zaharat de
tip 2. J Clin Exp Dent. 2015; 7:e501-5. https://doi.org/
10.4317/jced.52329 PMid:26535097 PMCid:PMC4628805

35. Kapp JM, Boren SA, Yun S, LeMaster J. Peer Reviewed: Diabetes
51. Singh I, Singh P, Singh A, Singh T, Kour R. Diabetes an inducing
and Tooth Loss in a National Sample of Dentate Adults Reporting Annual
factor for dental caries: A case control analysis in Jammu. J Int Soc
Dental Visits. Prevenirea bolilor cronice. 2007; 4(3). PMid:17572963
Prev Community Dent. 2016; 6:125. https://doi.org/
PMCid:PMC1955413
10.4103/2231-0762.178748 PMid:27114951
36. Macek MD, Taylor GW, Tomar SL. Vizite de îngrijire dentară în rândul PMCid:PMC4820571
adulților dentați cu diabet, Statele Unite ale Americii, 2003. Jurnalul de
52. Selwitz RH, Ismail AI, Pitts NB. Carii dentare. The Lancet. 2007;
stomatologie de sănătate publică. 2008;
369(9555):51-9. https://doi.org/10.1016/S0140- 6736(07)60031-2
68(2):102-10. https://doi.org/10.1111/j.1752-7325.2007.00064.x
PMid:18221318
53. Yonekura S, Usui M, Murano S. Asocierea dintre numărul de dinți cariați
37. Martinez?Canut P. Predictori ai pierderii dintilor din cauza bolii
și HbA1c la pacienții japonezi cu diabet zaharat de tip 2. Revista Upsala
parodontale la pacientii care urmeaza intretinere parodontala pe termen lung.
de științe medicale. 2017; 122(2):108-13. https://doi.org/
Jurnal de parodontologie clinică. 2015; 42(12):1115-25. https://
10.1080/03009734.2017.1285838 PMid:28276781 PMCid:PMC5441370
doi.org/10.1111/jcpe.12475 PMid:26498672 PMCid:PMC4737315

54. Lundstrom IM. Incidența diabetului zaharat la pacienții cu lichen plan

38. Lessa LS, Pires PD, Ceretta RA, Becker IR, Ceretta LB, Tuon L, Sim?es PW,
oral. Int J Oral Surg. 1983; 12:147-52. https://doi.org/10.1016/
S?nego FG. Meta-analiză a prevalenței xerostomiei în diabetul
zaharat. Arhivele Internaționale de Medicină. 2015; 8. S0300-9785(83)80060-X

55. Petrou-Amerikanou C, Markopoulos AK, Belazi M, Karamitsos D,

Papanayotou P. Prevalența lichenului plan oral în diabetul zaharat în
39. L?pez-Pintor RM, Casa?as E, Gonz?lez-Serrano J, Serrano J, Ram?rez L,
funcție de tipul de diabet. Dis. orală. 1998? 4:37-40. https://doi.org/10.1111/
de Arriba L, Hern?ndez G. Xerostomia, hyposalivation, and
j.1601-0825.1998.tb00253.x
salivary flow in diabet patients. Jurnalul de cercetare a diabetului. 2016; PMid:9655043
2016.
[ PubMed ] 56. Mozaffari HR, Sharifi R, Sadeghi M. Prevalența lichenului plan
40. Lima DL, Carneiro SD, de Sousa Barbosa FT, de Lima Saintrain
oral în diabetul zaharat: un studiu de meta-analiză. Act Inform Med.
MV, Moizan JA, Doucet J. Salivary flow and xerostomia in older patients with
2016; 24:390-9 https://doi.org/10.5455/aim.2016.24.390-393 _
type 2 diabet mellitus. Plus unu. 2017; 12(8):e0180891. https://doi.org/ PMid:28077900 PMCid:PMC5203753
10.1371/journal.pone.0180891 PMid:28767676 PMCid:PMC5540406
57. Saini R, Al-Maweri SA, Saini D, Ismail NM, Ismail AR. Leziuni ale
mucoasei bucale la pacienții cu diabet zaharat fără obiceiuri orale și
41. Shrimali L, Astekar M, Sowmya GV. Corelarea manifestărilor
asocierea diabetului zaharat cu leziuni precanceroase orale. Cercetarea
orale în diabetul zaharat controlat și necontrolat.
diabetului și practica clinică. 2010; 89(3):320-6. https://
Jurnalul Internațional de Patologie orală și maxilo-facială. 2011;
doi.org/10.1016/j.diabres.2010.04.016 PMid:20488573
2(4):24-7.
58. Rezaei F, Safarzadeh M, Mozafari H, Tavakoli P. Prevalența limbii
42. Kamaraj DR, Bhushan KS, Laxman VK, Mathew J. Detectarea microbiotei
geografice și factorii predispozitivi înrudiți la studenții de 7-18 ani din
subgingivale și a limbii odorifere la pacienții diabetici și nondiabetici cu
Kermanshah, Iran 2014. Jurnalul global de știință a sănătății. 2015;
miros oral rău utilizând reacția în lanț a polimerazei. Jurnalul indian de
7(5):91. https://doi.org/10.5539/
cercetare dentară. 2011; 22(2):260. https://doi.org/
gjhs.v7n5p91 PMid:26156909
10.4103/0970-9290.84301 PMid:21891897 PMCid:PMC4803890
43. Gurvits GE, Tan A. Sindromul gurii arzătoare. World J
59. Zhang S, Wang S, Wei H, Li D, Song Y. Post-extraction socket changes in
Gastroenterol: WJG. 2013; 19:665. https://
diabetic patients-a retrospective study. Int J Clin Exp Med. 2016; 9:14077-86.
doi.org/10.3748/wjg.v19.i5.665 PMid:23429751
PMCid:PMC3574592
60. Huang S, Dang H, Huynh W, Sambrook PJ, Goss AN. Vindecarea
44. Grushka M, Su N. Sindromul gurii arzătoare. Tulburări
alveolelor de extracție dentară la pacienții cu diabet zaharat de tip
orofaciale: Springer, 2017:223-32. https://doi.org/10.1007/978-3-
2 cu hipoglicemie orale: o cohortă prospectivă. Jurnal australian de
319-51508-3_20
stomatologie. 2013; 58(1):89-93. https://
45. Gandara BK, Morton TH. Manifestări bucale non-parodontale doi.org/10.1111/adj.12029 PMid:23441797

________________________________________________________________________________________________________________________________________________
1552 https://www.id-press.eu/mjms/index
Machine Translated by Google

Nazir et al. Povara diabetului, complicațiile sale orale și prevenirea și gestionarea acestora
________________________________________________________________________________________________________________________________________________

61. Brem H, Tomic-Canic M. Baza celulară și moleculară a vindecării
rănilor în diabet. J Clin Invest. 2007; 117:1219-22. https://doi.org/
10.1172/JCI32169 PMid:17476353 PMCid:PMC1857239
62. Gibran NS, Jang YC, Isik FF, et al. Nivelurile scăzute de neuropeptide
contribuie la răspunsul afectat de vindecare cutanată asociat cu
diabetul zaharat. J Surg Res. 2002; 108:122-8. https://doi.org/10.1006/
jsre.2002.6525 PMid:12443724
63. Institutul Național de Diabet și Boli Digestive și Renale. Diabetes,
Gum Disease, & Other Dental Problems, 2017. Disponibil la: https://
www.niddk.nih.gov/health information/diabetes/overview/
preventing-problems/gum disease-dental-problems
64. Bahammam MA. Sănătatea parodontală și conștientizarea diabetului
în rândul pacienților cu diabet din Arabia Saudită. Preferința și
respectarea pacientului. 2015; 9:225. https://doi.org/10.2147/PPA.S79543
PMid:25673974 PMCid:PMC4321649
65. Gupta S, Sood S, Jain A, Garg V, Gupta J. Evaluarea cunoștințelor,
atitudinii și practicilor privind sănătatea orală în rândul diabeticilor
într-un teritoriu al Uniunii de Nord din India. Jurnalul Indian de
Științe Dentare. 2017; 9(3):148.
https://doi.org/10.4103/IJDS.IJDS_35_17
66. Herman WH, Taylor GW, Jacobson JJ, Burke R, Brown MB.
Screening pentru prediabet și diabet de tip 2 în cabinetele stomatologice.
Jurnalul de stomatologie de sănătate publică. 2015;
75(3):175-82. https://doi.org/10.1111/jphd.12082
PMid:25662777 PMCid:PMC5053230
67. Ranjan R, Rajan S. Manifestări de sănătate orală la pacienții cu
diabet zaharat – o revizuire. Jurnalul Internațional de Sănătate Comunitară
și Cercetare Medicală. 2016; 2:58-62.
68. Mazzini Torres F, Ubilla Mazzini W, Moreira Campuzano T.
Factori predispozanți care afectează sănătatea orală la pacienții cu
diabet zaharat. Revista Odontol?gica Mexicana. 2017; 21(2):103-8.
69. Kamath DG, Nayak SU, Pai KK, Shenoy R. Cunoașterea și conștientizarea
sănătății orale în rândul pacienților cu diabet - un studiu
transversal de la Mangalore City. Jurnalul Internațional de Diabet în
țările în curs de dezvoltare. 2015; 35(2):71-5. https://doi.org/
10.1007/s13410-015-0334-z
70. Bossart M, Calley KH, Gurenlian JR, Mason B, Ferguson RE, Peterson T. A
pilot study of an HbA1c chairside screening protocol for diabetes in patients
with chronic parodontitis: the dental igienist's role. Jurnalul
internațional de igienă dentară. 2016; 14(2):98-107. https://doi.org/
10.1111/idh.12140 PMid:25809551
76. Javed F, Thafeed AlGhamdi AS, Mikami T, Mehmood A, Ahmed HB,
Samaranayake LP, Tenenbaum HC. Efectul controlului glicemic
asupra sănătății orale percepute de sine, a parametrilor
parodontali și a pierderii osoase alveolare în rândul pacienților
cu prediabet. Jurnal de parodontologie. 2014; 85(2):234-41. https://
doi.org/10.1902/jop.2013.130008 PMid:23659422
77. Tummuru YR, Bellana VP, Koppula SK, et al. Modificări salivare
la pacienții compromisi din punct de vedere medical: un studiu clinic
și biochimic. Jurnalul Academiei Indiane de Medicină Orală și Radiologie.
2017; 29:12. https://doi.org/
10.4103/jiaomr.JIAOMR_233_14
78. D'Aiuto F, Gable D, Syed Z, Allen Y, Wanyonyi KL, White S, Gallagher JE.
Rezumatul dovezilor: Relația dintre bolile orale și diabet. Jurnal stomatologic
britanic. 2017; 222(12):944. https://doi.org/10.1038/sj.bdj.2017.544
PMid:28642531
79. Kapellas K, Mejia G, Bartold PM, Skilton MR, Maple?Brown LJ, Slade
GD, O'dea K, Brown A, Celermajer DS, Jamieson LM.
Terapia parodontală și controlul glicemic în rândul persoanelor cu diabet
de tip 2: reflecții din studiul PerioCardio.
Jurnalul internațional de igienă dentară. 2017; 15(4):e42-51. https://
doi.org/10.1111/idh.12234 PMid:27245786
80. Herlich A, Bosack RC. 45 Când ar trebui să spui nu?
Complicații ale anesteziei în cabinetul stomatologic. 2015:315.
81. Al Amri MD, Kellesarian SV, Al?Kheraif AA, Malmstrom H, Javed F,
Romanos GE. Efectul menținerii igienei orale asupra nivelurilor de HbA1c
și a parametrilor periimplantare în jurul implanturilor
dentare încărcate imediat plasate la pacienții cu diabet zaharat de tip
2: urmărire 2 ani. Cercetarea clinică a implanturilor orale. 2016;
27(11):1439-43. https://doi.org/10.1111/clr.12758
PMid:26756309
82. Aguilar?Salvatierra A, Calvo?Guirado JL, Gonz?lez?Jaranay M, Moreu G,
Delgado?Ruiz RA, G?mez?Moreno G. Evaluarea perimplantului de implanturi
imediat încărcate plasate în zona estetică la pacien ii cu diabet zaharat.
mellitus tip 2: un studiu de doi ani. Cercetarea clinică a implanturilor orale.
2016; 27(2):156-61. https://doi.org/10.1111/
clr.12552 PMid:25623884
83. Ghiraldini B, Conte A, Casarin RC, Casati MZ, Pimentel SP, Cirano FR,
Ribeiro FV. Influența controlului glicemic asupra vindecării
osoase periimplantare: rezultatele la 12 luni ale eliberării locale a factorilor
legați de os și stabilizarea implantului la diabeticii de tip 2.
Implantologie clinică și cercetări aferente. 2016; 18(4):801-9. https://doi.org/
10.1111/cid.12339 PMid:25825337

71. Wagh MR, Ravalia D. Managementul perioperator al pacientului diabetic.

Journal of Advanced Medical and Dental Sciences Research. 2015;
3:79.

72. Foryciarz K, Obr?bski M, Kokoszka A. Rezultatele celui de-al doilea studiu

Diabet Attitudes, Wishes and Needs (DAWN2): Prezentare generală a celor
mai importante rezultate din perspectiva poloneză. Diabetologie clinică.
2016; 5(6):185-94. https://doi.org/
10.5603/DK.2016.0032

73. Saruta Saengtipbovorn DD, Taneepanichskul S. Programul Lifestyle

Change Plus Dental Care (LCDC) îmbunătățește cunoștințele, atitudinea
și practica (KAP) față de sănătatea orală și diabetul zaharat în
rândul vârstnicilor cu diabet de tip 2. J Med Asoc Thai. 2015; 98(3):279-90.
PMid:25920299 74. Saengtipbovorn S,

Taneepanichskul S. Eficacitatea programului de schimbare a stilului

de viață plus îngrijirea dentară (LCDC) privind îmbunătățirea
statusului glicemic și parodontal la vârstnicii cu diabet de tip 2.
BMC sănătate orală. 2014; 14(1):72. https://doi.org/10.1186/1472-
6831-14-72 PMid:24934646 PMCid:PMC4069273

75. Stevens JW, Khunti K, Harvey R, Johnson M, Preston L, Woods HB,

Davies M, Goyder E. Prevenirea progresiei către diabetul zaharat de tip 2
la adulții cu risc crescut: o revizuire sistematică și meta-analiză în rețea a
stilului de viață , intervenții farmacologice și chirurgicale. Cercetarea
diabetului și practica clinică. 2015; 107(3):320-31. https://doi.org/
10.1016/
j.diabres.2015.01.027 PMid:25638454

________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Acces deschis Maced J Med Sci. 20 august 2018; 6(8):1545-1553. 1553