Factorii care ameninţă instituţia familiei

Într-o societate în perpetuă schimbare aşa cum este societatea contemporană în ansamblul
ei, dar, în mod specific, societatea românească, valorile familiei tradiţionale se schimbă şi ele,
astfel încât urmarea firească ar fi aceea a dispariţiei instituţiei familiei aşa cum o ştim. Cu toate
acestea, familia, cu caracteristicile şi funcţiile sale, rămâne o constantă deloc neglijabilă în
peisajul social, dar atacată din toate părţile de diferiţi factori pe care i-am numit destul de simplu,
duşmani.

Familia pe care o avem este unul dintre cele mai pretioase cadouri. Familia te ajuta,
familia te face sa razi, familia iti ridica moralul, familia te sustine. Din pacate insa, relatiile din
familie se pot deteriora rapid.

Un prim duşman al familiei este umanismul în formele sale cele mai agresive. Un urmaş
al acestei ideologii este Karl Marx cu al său „materialism dialetic”. Câteva dintre caracteristicile
de bază ale acestei ideologii aruncă o lumină asupra influenţei negative asupra familiei.
Umanismul, astfel văzut, este o religie concentrată asupra omului care crede în mod greşit că
poate rezolva toate problemele umanităţii, independent de Dumnezeu. Un om care consideră că
„etica este autonomă şi situaţională, fără a avea nevoie de sancţiunea teologică sau ideologică”,
un individ care este interesat în primul rând de sine. Astfel, militează pentru libertate nelimitată
faţă de tabu-urile sociale sau culturale şi dezvoltă atitudini şi perspective extrem de deschise faţă
de avort, eutanasie, căsătorie, divorţ. Sub acest aspect, umanismul devine un duşman al instituţiei
familiei, datorită permisivităţii psihologiei umaniste. Această permisivitate este de origine
umanistă, deoarece aşa cum spune dr. Bill Bright: „V-aţi întrebat vreodată de ce americanii sunt
mult mai toleranţi astăzi cu privire la libertatea sexuală, homosexualitate, incest sau avort?
Religia umanistă este în mare măsură responsabilă”. Alexandr Solyhenitsîn considera că
înflorirea umanismului era cauza „libertăţii individuale distructive şi iresponsabile căreia i-a fot
acordat un spaţiu nelimitat”. Această propensiune a libertăţii spre rău s-a născut, cum spune tot
el, „dintr-o concepţie umanistă conform căreia nu există un rău inerent naturii umane; lumea
aparţine omenirii şi toate defectele vieţii sunt cauzate de un sistem social greşit, care trebuie
îndreptat…” Dintr-o asemenea perspectivă, omul nefiind în sine rău are libertatea să facă orice
consideră el că este bine pentru el.

Mass media, televiziunea: „un tranchilizant electronic”, cum îl numeşte Tim LaHaye,
unul dintre cele mai puternice instrumente inventate să asalteze mintea umană este şi unul dintre
duşmanii familiei. Deşi acest posibil duşman s-ar putea să pară produsul unei minţi total
învechite şi care se opune progresului societăţii, hai să vedem dacă există motive să privim ca
duşman această invenţie. Timpul tot mai îndelungat peterecut în faţa televizorului este luat din
timpul pe care indivizii implicaţi în instituţia familiei ar trebui să-l petreacă împreună pentru a
dezvolta relaţiile inter-umane presupuse de familie. Pe de altă parte, televizorul devine un model,
de cele mai multe ori unul negativ, datorită comportamentului social deloc de dorit pe care îl
1
promovează. În primul rând, televiziunea produce şi răspândeşte violenţa. În al doilea rând,
acesta este instrumentul unui atac asupra moralităţii. Cel mai adesea, programele TV
promovează oameni la modă, care trăiesc într-o imoralitate continuă, oameni care trăiesc
împreună fără beneficiul instituţiei căsătoriei, ideea căsătoriei devenind una din ce în ce mai
puţin necesară. Televizorul reprezintă şi un obstacol în calea educaţiei. Câteva studii în domeniu
au demonstrat legătura strânsă între orele îndelungate în faţa televizorului şi ineficacitatea
copilului la şcoală. Tinerii de azi sunt tot mai puţin interesaţi de cărţi, de citit, decât de televizor.
Acelaşi efect asupra tinerilor, deşi nu îi putem nega beneficiile, îl are şi calculatorul. Din acest
motiv, o educaţie în acest sens ar fi benefică. De cele mai multe ori însă copiii sunt lăsaţi fie în
seama televizorului, fie în seama calculatorului pentru a uşura viaţa părinţilor. Un psiholog a
punctat foarte bine pericolul pe care îl reprezintă televizorul, în ciuda aspectelor pozitive pe care
le putem găsi: „Asemenea vrăjitorului din vechime, televizorul îşi aruncă vraja peste oameni,
îngheţând orice acţiune şi orice dialog, preschimbându-i pe cei vii în statui tăcute, atâta timp cât
ţine vraja….”. Poate o reflecţie cel puţin ar fi necesară în acest sens.

Un alt duşman, unul care este extrem de bine evidenţiat în societatea românească, este
materialismul. Acest inamic care mereu pândeşte din umbră şi atacă atunci când situaţia
financiară este precară, dar nu numai. Materialismul este un drog de efectele căruia nu poţi scăpa
decât poate cu şedinţe de  dezintoxificare profundă. Acest drog atacă tot mai puternic şi
decimează familiile româneşti, poate tocmai datorită moştenirii noastre comuniste care ne-a lăsat
carenţe puternice în acest domeniu. Astfel, mii de familii devin temporar monoparentale, datorită
plecării unuia dintre părinţi la lucru în străinătate. Altele sunt lipsite de ambii părinţi, iar copiii
sunt transferaţi în grija bunicilor, deoarece mama şi tata, chiar dacă şi-au construit o casă, au
mobilat-o şi şi-au cumpărat şi maşină găsesc tot felul de alte scuze materiale pentru a nu se
întoarce acasă. Astfel, avem parte de familii disfuncţionale care vor produce maturi
disfuncţionali şi în cele din urmă o societate disfuncţională. Un alt aspect care intervine tot aici,
deşi nu foarte evident încă, este acela al creditelor care te robesc. Societatea vestică reprezintă un
semnal de alarmă în acest sens, datorită „blestemului cărţii de credit” care facilitează
împrumutul, în loc să încurajeze economiile.

În continuare aş vrea doar să amintesc pe scurt alţi câţiva potenţiali duşmani ai familiei.
Pornografia reprezintă un duşman major şi mereu prezent al familiei. Societatea românească nu
dispune de legi care să limiteze accesul copiilor la materialele pornografice, acestea fiind afişate
peste tot, la toate chioşcurile de ziare. Ne înspăimântă „ştirile de la ora 5” care dezvăluie de fapt
sursa violurilor fără număr, a molestării copiilor, a exploatării sexuale a copiilor, a
sadomasochismului, a perversiunilor sexuale. Legătura cu înflorirea literaturii pornografice şi a
emisiunilor pornografice nu ar trebui să fie greu de găsit. Alcoolul, un drog ce creează
dependenţă şi distruge familii. Este înfiorător cât de mulţi alcoolici are societatea românească.
Cu cât nivelul de trai este mai scăzut, cu atât creşte numărul celor dependenţi de alcool. Un alt
factor este homosexualitatea – o ameninţare invizibilă acum câţiva ani.

2
 Considerată o boală mentală la un moment dat, mai apoi un complex,  homosexualitatea
a ieşit la rampă şi este promovată de starurile de cinema, de televiziune, devenind tot mai mult o
constantă a societăţii noastre, pe care, conform Uniunii Europene, trebuie s-o acceptăm pentru a
fi acceptaţi. Întrebarea este: cum va arăta societatea noastră într-o lume care acceptă un astfel de
comportament? Cum va arăta familia formată din doi taţi sau două mame şi un copil? Ce sănătate
mintală îi va oferi un astfel de grup social  unui copil ce creşte într-o asemenea
familie? Exemplele ar putea continua: cum afectează mass media familia? Sau feminismul? Sau
divorţul extrem de uşor?

Dacă ne întoarcem la caracteristicile familiei tradiţionale pe care le-am amintit la început

vedem cum toţi aceşti factori pe care i-am amintit până acum atentează la valorile perene pe care
familia le are. Căsătoria, ritualul cu care începe familia, este atacat din toate părţile, devenind
trivial. Umanismul extrem care promovează numai interesele individului nu lasă deloc loc
părinţilor, ci întreţine un individ egoist şi egocentric. Părinţii sunt înlocuiţi de televizor sau
calculator. Locul comun al celor ce alcătuiesc familia nu mai este neapărat necesar, divorţul sau
munca în alte ţări anulând această caracteristică. Azi, familia tradiţională se află într-un real
pericol.

Familia contemporană nu mai este ceea ce familia ar trebui să fie. Iar dacă familia este
bunul nostru cel mai de preţ ar trebui să ne trezim şi să încercăm s-o apărăm de toţi aceşti
duşmani. 

Bibliografie

Conf. Univ. Dr. Ioan-Dorel Romoşan, Dreptul Familiei. Căsătoria, Oradea, 2002, Ed.

Imprimeriei de Vest

 Florica Chipea, Familia contemporană. Tendinţe globale şi configuraţii locale,Bucureşti, 2001,

Ed. Expert