CARTAREA AGROCHIMICĂ

Cartarea agrochimică sau studiul agrochimic al solurilor se execută

de către Oficiile Judeţene pentru Studii Pedologice şi Agrochimice (OJSPA)
în vederea cunoaşterii stării de reacţie şi de aprovizionare cu elemente nutri-
tive a solurilor. Informaţiile obţinute sunt folosite în scopul stabilirii măsuri-
lor de corectare a reacţiei şi a calculării dozelor optime de îngrăşăminte pen-
tru realizarea unor recolte ridicate cantitativ şi calitativ.
Acest studiu deosebit de important pentru obţinerea unor randamen-
te sporite şi economice, cât şi pentru controlul şi dirijarea fertilităţii solurilor,
include următoarele lucrări principale:
- delimitarea parcelelor agrochimice omogene de teren, în raport cu
tipul de sol, modul de folosinţă şi măsurile de fertilizare aplicate anterior;
- recoltarea probelor medii de sol din parcelele agrochimice delimi-
tate, în vederea efectuării analizelor de laborator;
- efectuarea analizelor agrochimice în laborator şi stabilirea unor in-
dici de caracterizare a fertilităţii solurilor;
- întocmirea cartogramelor (hărţilor) agrochimice ce delimitează su-
prafeţele de sol cu însuşiri agrochimice asemănătoare, în vederea aplicării
diferenţiate a amendamentelor şi îngrăşămintelor;
- întocmirea unui program de amendare şi fertilizare, în condiţii de
eficienţă economică şi de sporire a fertilităţii solurilor.
Întrucât starea de fertilitate a solurilor se modifică în timp, după o
dinamică specifică fiecărui indice agrochimic, cartarea agrochimică se reface
periodic:
- la 4-5 ani pentru culturile de câmp neirigate şi plantaţiile viti-
pomicole clasice;
- la 3-4 ani pentru plantaţiile pomicole şi viticole intensive;
- la 2-3 ani pentru culturile irigate;
- în fiecare an în solarii;
- de 3 ori pe an la ciclul I şi de 2 ori pe an la ciclul II de seră;
 - lunar în serele cultivate cu specii floricole.
Etapele cartării agrochimice. Având în vedere amploarea unei lu-
crări de cartare agrochimică, pentru buna organizare şi desfăşurare a lucrări-
lor activitatea comportă următoarele faze de lucru:
A. Faza pregătitoare
B. Faza de teren
C. Faza de laborator
D. Faza de birou
E. Faza finală
A. Faza pregătitoare include:
Pregătirea bazei topografice şi pedologice pentru lucrul în teren.
După gradul de complexitate a condiţiilor de sol şi nivelul de inten-
sivizare a culturilor, baza topografică utilizată este următoarea:
- hărţi la scara 1:10000 (la culturi de câmp şi la un grad redus de in-
tensivizare);
- hărţi la scara 1:5000 (la plantaţii pomicole şi viticole intensive şi la
culturi de câmp cu grad sporit de intensivizare);
- hărţi la scara 1:2000 (la sere, solarii, pepiniere);
Pe planul topografic existent se trasează limitele unităţilor de sol, cu
înscrierea unor elemente de identificare conform legendei solurilor.
Pregătirea materialelor pentru recoltarea probelor de sol:
Se pregătesc: rulete, jaloane, sonde agrochimice, lăzi în care să se
ambaleze cutiile cu probele de sol, fig. 6.8. a, b.

a b
Fig. 6.8. Sonde pentru recoltare probe sol:
a – alegerea modelului de sondă funcţie de tipul de sol, b – tipuri de sonde sau unelte
B. Faza de teren include acţiuni legate de recoltarea probelor de
sol.
 Recoltarea probelor agrochimice de sol se face pe adâncimea de 0-
20 cm şi 20-40 cm, în raport cu modul de folosinţă după cum urmează:
- pe terenurile arabile se recoltează pe adâncimea 0-20 cm, cu o
probă medie agrochimică constituită din 25-40 subprobe parţiale;
- din pajişti naturale şi cultivate pe adâncimea de 0-10 cm, cu o pro-
bă medie agrochimică formată din 40 subprobe parţiale;
- din plantaţiile pomicole şi viticole clasice pe adâncimea de 0-20 cm
şi 20-40 cm, probele parţiale fiind recoltate de pe suprafaţa solului ce cores-
punde proiecţiei coroanei sau din jurul butucului de viţă de vie, unde de regu-
lă se aplică îngrăşămintele;
- din plantaţiile pomicole şi viticole intensive pe adâncimea 0-20 cm
şi 20-40 cm, probele parţiale se iau din intervalul dintre rândurile de pomi sau
butuci de viţă de vie; se ridică 40 de probe parţiale într-o probe medie agro-
chimică;
- din spaţiile protejate:
- în sere între cele două cicluri pentru stabilirea programului
fertilizărilor de bază, înainte de defrişarea culturilor din ciclul anterior;
pentru fertilizări faziale de 3 şi respectiv 2 ori pe ciclu de vegetaţie;
- în solarii, toamna după defrişarea ultimei culturi pentru ferti-
lizările de bază; primăvara timpuriu pentru corectarea fertilizărilor de
toamnă.
Momentul de recoltare optim este următorul: pentru cereale imediat
după recoltarea lor; pentru pomi şi viţă de vie la sfârşitul verii începutul
toamnei, primăvara devreme, înaintea semănatului culturilor de primăvară
sau aplicarea azotului la cele existente.
Mărimea indicată pentru parcela agrochimică: 5-10 ha pentru păşuni
şi fâneţe, 2-5 ha pentru culturi de câmp situate pe tenuri orizontale, maxi-
mum 1 ha pentru culturile situate pe terenuri foarte puternic erodate şi colu-
viale, 0,5-2 ha pentru plantaţii de pomi şi viţă de vie, 0,25-2 ha pentru legu-
me şi 100-200 m2 pentru culturi în sere.
Etichetarea ambalarea şi expedierea probelor se face cu detaliile ne-
cesare şi suficiente pentru identificarea acestora (localitatea, deţinător, nr.
probă, adâncimea ş.a.).

C. Faza de laborator include toate acţiunile de pregătire a probelor

pentru analiză şi efectuarea analizelor.
 I. Pregătirea probelor de sol pentru analiză începe imediat după
aducerea lor în laborator.
Probele ce trebuiesc analizate la umiditatea naturală se preiau în
prima fază pentru omogenizare şi determinarea umidităţii.
Probele ce trebuiesc analizate uscate la aer, după înregistrare se trec
în scafe speciale de carton, etichetate cu numărul de pe cutia de recoltare şi
se depun în camere de aerisire.
Proba de sol uscată la aer, destinată determinărilor curente, se mă-
runţeşte cu mori de măcinat solul, după care se cerne prin sita cu ochiuri de 2
mm. Probele astfel pregătite se păstrează într-un depozit special, în pungi de
material plastic, cutii de material plastic sau de carton sau în borcane cu dop
rodat.
Modul de exprimare a rezultatelor analitice se face conform practi-
cii mondiale din ultimele decenii, în ppm element (mg element la 1 kg sol), în
% (g element sau g substanţă uscată la 100 g sol) şi în milechivalenţi la 100 g
sol.
Pentru a trece de la exprimarea rezultatelor sub formă de oxizi la
exprimarea lor sub formă de elemente sau invers, se utilizează următorii fac-
tori de conversie:
- de la P2O5 la P factorul de înmulţire = 0,4364
- de la K2O la K --//-- = 0,8301
- de la CaO la Ca --//-- = 0,7146
- de la MgO la Mg --//-- = 0,6031
- de la P la P2O5 --//-- = 2,2915
- de la K la K2O --//-- = 1,2047
- de la Ca la CaO --//-- = 1,3994
- de la Mg la MgO --//-- = 1,6581
Raportarea analizelor la sol uscat la 105 ºC
Raportarea rezultatelor analitice se face în general la masa solului
uscat la aer.
Dacă este necesară o raportare la masa solului uscat la 105 ºC, con-
comitent cu analiza solului se determină şi umiditatea acestuia prin uscare în
etuvă la 105 ºC.
Recalcularea rezultatelor pentru această situaţie se face cu reelaţia:
100  U
Rr
100
 în care:
R – rezultatul analizei solului pentru masa solului uscată la 105 ºC;
r – rezultatul obţinut prin analiza probei de sol uscată la aer sau la
umiditatea de recoltare;
U – umiditatea solului uscată la 105 ºC, în %;
100 – factor pentru raportarea procentuală.

Efectuarea analizelor de sol

Pentru studiul agrochimic se execută următoarele determinări fozi-
co-chimice:
a) Analize de serie mare în cadrul cărora la toate probele de sol se
determină:
- pH-ul potenţiometric în suspensie apoasă;
- conţinutul de fosfor mobil, prin metoda Egner-Riehm-Domingo în
acetat lactat de amoniu (AL);
- conţinutul de potasiu mobil determinat în aceeaşi soluţie extractan-
tă ca şi fosforul (AL).
b) Analize de serie mică
- la 10% din probele de sol cu valori ale pH (H2O) = 5,8-6,0 în sco-
pul calculării gradului de saturaţie în baze (V%) şi stabilirii oportunităţii
amendării şi a dozelor de amendament calcaros, se determină suma bazelor
schimbabile după Kappen (SB) şi aciditatea hidrolitică prin metoda Kappen
(AH).
- gradul de saturaţie în baze (V%) se stabileşte prin calculul:

SB
V%   100
SB  Sh

- la 5% din probele recoltate de pe soluri neutre şi alcaline (cu pH

(H2O) 7,5 se determină carbonaţii alcalino-pământoşi;
- la 10% din probele de sol, alese pentru o bună reprezentare a prin-
cipalelor tipuri de sol şi a condiţiilor agrochimice se determină conţinutul de
humus şi prin calcul se obţine indicele de azot:
 humus%  V %
IN 
100

- la 10-20% din probele recoltate din zonele salinizate (cu pH 8,5)

se determină: conţinutul total de săruri (CTSS) prin metoda conductometri-
că, compoziţia sărurilor solubile, când CTSS este 100 (după determinarea
conductometrică) şi capacitatea totală de schimb cationic (T) prin extracţie
cu acetat de amoniu 1N.
c) Analize pentru sere
În cazul cartărilor agrochimice la solurile din sere sunt necesare ur-
mătoarele determinări:
- conţinutul de materie organică (MO%) prin metoda pierderii la
calcinare;
- pH-ul în suspensie apoasă, potenţiometric, la un raport sol/apă 1:5;
- analiza extractului apos, la raport sol/apă de 1:5, privind conţinutul
în N mineral, fosfor, potasiu, sodiu, calciu, magneziu.
d) Analize speciale (ocazionale)
Este normal ca în aceeaşi acţiune a cartării agrochimice să se execu-
te, dar numai la cererea beneficiarilor şi alte analize, cum ar fi:
- determinări de microelemente;
- analiza conţinutului de substanţă activă (N, P, K) din îngrăşăminte
- determinarea calităţii (puterii de neutralizare – PNA) a amenda-
mentelor;
- analize de plante şi recolte;
- analize speciale pentru determinarea gradului de poluare a solului
şi plantelor ca urmare a folosirii substanţelor chimice sau datorită altor surse
de poluare.
Rezultatele analizelor se trec în buletine de analiză şi se predau sec-
torului de cartografie pentru derularea fazei de birou.

D. Faza de birou
a) Cartografierea indicilor agrochimici se face pe următoarele carto-
grame (hărţi) agrochimice:
- cartograma pH-ului pe care se trec, la probele determinate şi valo-
rile gradului de saturaţie în baze (V%). Pe aceeaşi cartogramă se delimitează,
după urgenţe şi parcelele care au nevoie de amendamente. De regulă, parce-
lele ce urmează a fi ameliorate chimic prin calcarizare se colorează în roşu.
- cartograma stării de aprovizionare a solurilor cu fosfor mobil se în-
tocmeşte pe baza valorilor P-mobil.

Tabel 20.1
Starea de aprovizionare cu fosfor a solului

Starea de Continutul de Continutul de Culoarea de re-

aprovizionare P(ppm) P2O5(ppm) prezentare pe
cu fosfor a solu- cartograma
lui
Foarte scazuta ≤8 ≤ 20 Rosu deschis
Scazuta 9-18 21-40 Rosu inchis
Mijlocie 19-35 41-80 Galben
Buna 36-70 81-160 Albastru deschis
Exces, Foarte ≥ 71 ≥ 160 Albastru inchis
buna

- cartograma stării de aprovizionare a solului cu potasiu mobil se în-

tocmeşte pe baza valorilor potasiului mobil (K ppm).

Tabelul 20.2.
Starea de aprovizionare cu potasiu mobil a solului

Starea de aprovizionare Continutul de Culoarea de reprezen-

cu potasiu mobil a solu- K(ppm) tare pe cartograma
lui
Continutul de
K(ppm)
Scazuta ≤ 66 Rosu
Mijlocie 66.1-132 Galben
Buna 133-200 Albastru deschis
Exces, Foarte buna ≥ 200 Albastru inchis
 - cartograma de delimitare a parcelelor de chimizare include con-
semnarea cartografică a parcelelor uniforme ca indici, cultură şi recomandări
de fertilizare. Pe această cartogramă se consemnează valorile medii ale indici-
lor agrochimici (pe parcelă – pH, IN, P, K) şi dozele de îngrăşăminte şi
amendamente recomandate.
Se întocmeşte de asemenea o situaţie sintetică agrochimică privind
pH-ul şi aprovizionarea cu P şi K pe fermă, pe unitate şi pe proprietar
(deţinător).
b) Întocmirea recomandărilor de amendare şi fertilizare se includ în
planul de amendare şi fertilizare.
Dosarul agrochimic final include piesele desenate (cartogramele),
sintezele şi buletinele de analiză, programul de amendare şi fertilizare şi un
memoriu agrochimic ce trebuie să susţină explicativ cartarea agrochimică.

E. Faza finală include avizarea cartării agrochimice şi predarea la

beneficiar.