Unitatea de învăţare 7.

Proiectarea instalaţiilor de alimentare

pentru motoarele cu aprindere prin comprimare – pompe de
injecţie

Cuprins
U7.1. Introducere ..................................................................................................... 112
U7.2. Competenţe .................................................................................................... 112
U7.3. Probleme generale ale instalaţiilor de alimentare a motoarelor cu aprindere
prin comprimare...................................................................................................... 113
U7.3.1. Funcţiile sistemului de înaltă presiune ............................................... 113
U7.4. Principii de proiectare a pompelor de injecţie ................................................. 114
U7.4.1. Proiectarea pompelor de injecţie cu piston sertar ............................... 114
U7.4.2. Proiectarea elementului pompei de injecţie........................................ 116
U7.5. Proiectarea pompelor de injecţie cu distribuitor rotativ ................................... 126
U7.5.1. Elemente de proiectare ...................................................................... 131
U7.6. Tipizarea pompelor de injecţie după firma Bosch. Alegerea pompei de
injecţie dintr-o serie tipodimensională ..................................................................... 133
U7.6.1. Clasificarea BOSCH ......................................................................... 133
U7.6.2. Alegerea pompei de injecţie dintr-o serie tipodimensională ............... 134
U7.7. Rezumat ........................................................................................................ 136
U7.8. Test de autoevaluare a cunoştinţelor ............................................................ ..137

112
U7.1. Introducere
În cadrul acestei unităţi de învăţare sunt prezentate principiile de
funcționare ale instalațiilor de alimentare ale motoarelor cu aprindere prin
comprimare, funcțiile sistemului de înaltă presiune, principiile de proiectare a
pompelor de injecție, sunt identificați factorii ce influențează dimensionarea
corectă a pompei de injecție, este explicat mersul de calcul al elementelor
injectorului și modalități de alegere a pompelor de injecție

U7.2. Competenţele unităţii de învăţare

După parcurgerea materialului acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi
capabili:
• să cunoască problemele generale și principiile de funcționare ale instalațiilor de
alimentare a motoarelor cu aprindere prin comprimare;
• să cunoască funcțiunile sistemului de înaltă presiune;
• să cunoască principiile de proiectare a pompelor de injecție;
• să poată alege corect o pompă de injecție pe baza noțiunilor dobândite,

Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 3 ore.

113
 U7.3. Probleme generale ale instalaţiilor de alimentare a motoarelor cu aprindere
prin comprimare
În general instalaţia de alimentare cu motorină a unui m.a.c. cuprinde următoarele
elemente (fig.U7.1. a şi b): rezervorul de combustibil, pompa de alimentare, filtru de motorină
(sau bateria de filtre), pompa de injecţie, conductele de înaltă presiune, conductele de joasă
presiune, injectoare.

Fig.U7.1. Scheme funcţionale ale instalaţiilor de alimentare

Rezervorul, pompa de alimentare, filtrul, conductele de joasă presiune, sunt

componentele părţii de joasă presiune a instalaţiei de alimentare.
Pompa de injecţie, conductele de înaltă presiune şi injectoarele sunt părţile sistemului
de înaltă presiune al instalaţiei de alimentare sau echipamentului de injecţie.
De exemplu, pentru instalaţia de alimentare din figura U7.1.b. s-a prevăzut o conductă
separată de colectare a scăpărilor de motorină din pompa de injecţie, această pompă
dezvoltând presiuni mai mari decât cea similară din fig.U7.1.a.

U 7.3.1. Funcţiile sistemului de înaltă presiune.

Sistemul de înaltă presiune (echipamentul de injecţie) trebuie să îndeplinească următoarele

funcţii:
~ c 147 sau ~
1- dozarea cantităţii de combustibil pe ciclu şi pe cilindru (doza m v c 148 ).
~ c 149= 20…180 mg, v~ c 150= 25…200 mm ;
În funcţie de sarcina motorului m 3

2- realizarea presiunii de injecţie necesară pulverizării motorinei (pimax = 8,0…140,0

MPa);
3- pulverizarea cât mai fină a combustibilului şi distribuirea acestuia în camera de
ardere în conformitate cu cerinţele formării amestecului aer-combustibil;
4- asigurarea avansului la injecţie (10…300RAC), durata injecţiei şi legea de injecţie a
combustibilului (caracteristica de injecţie);

114
 5- realizarea uniformităţii debitării combustibilului pe cilindri. Aceasta poate fi apreciată
prin coeficientul sau "gradul de neuniformitate" a distribuirii motorinei δ :
~ max − ~ min
δ = mc medmc La regimul de ralanti δ≤7%, iar la regim nominal δ≤2…4%.
mc

U 7.4 Principii de proiectare a pompelor de injecţie.

Principalele funcţii ale sistemului de înaltă presiune sunt asigurate de pompa de injecţie:
presiunea de injecţie, dozarea cantităţii de combustibil pe ciclu şi cilindru, avansul la injecţie,
durata injecţiei ca şi caractersitica de injecţie optimă.
Pompele de injecţie se clasifică după mai multe criterii:
I. În funcţie de modul de deservire a cilindrilor motorului se pot deosebi:
a) pompe individuale;
b) pompe injector;
c) pompe cu distribuitor rotativ;
d) pompe în linie; caracteristica acestei clase constă în aceea că fiecare cilindru al
motorului este deservit de câte un element de refulare.
II. După metoda de reglare a dozei de motorină:
a) prin aspiraţie invariabilă şi refulare parţială (exemplu- pompele cu piston-sertar);
b) prin aspiraţie variabilă şi refulare totală (pompele cu distribuitor rotativ);
III. După modul de acţionare a elementului de pompare:
a) acţionare mecanică (camă);
b) acţionare electromagnetică;
Problema esenţială a pompelor de injecţie o constituie realizarea presiunilor mari de
injecţie. Valori de până la 140 MPa ale presiunii de injecţie maxime pot fi asigurate numai de
pompele cu piston. Mărimea presiunii de injecţie implică cerinţe ridicate faţă de precizia de
execuţie a pistonului şi cilindrului elementului de pompare ca şi faţă de etanşarea acestui
cuplu de piese faţă de mediul exterior. Aceste exigenţe au condus la reducerea jocului
funcţional dintre piston şi cilindru la valori de 1,5…3,0 mm şi realizarea unor construcţii cu
lungimea pistonului sporită în raport cu diametrul său.

115
U 7.4.1 Proiectarea pompelor de injecţie cu piston sertar
Constructiv un element al pompei de injecţie (fig.U7.2)
se compune din cilindrul 1 (bucşa) în interiorul căruia se
deplasează pistonul plonjor acţionat în cursa de refulare de cama
5, contactul permanent între piston şi camă fiind asigurat de arcul
8. Cilindrul 1 are la partea superioară orificiile laterale 3 prin
care comunică cu canalul de combustibil 4 practicat în corpul
pompei.
Elementul de pompare este prevăzut la partea superioară
cu supapa de refulare 6, reţinută pe sediul său de arcul 7. Pistonul
sertar 2 este prelucrat special; capul acestuia fiind prevăzut cu o
muchie elicoidală şi un canal care face legătura între spaţiul de
Fig.U7.2. Construcţia
deasupra pistonului şi gulerul de diametru mai mic al acestuia.
elementului de pompare
Pistonul 2 poate fi rotit fie de piciorul 9 fie de un sector dinţat
acţionat de cremaliera pompei de injecţie (organul de comandă al
debitului).

În cursa de coborâre a pistonului sertar 2 spaţiul din cilindrul 1 se umple cu motorina aspirată
prin orificiul (sau orificiile) de aspirare.
În cursa ascendentă a pistonului se produce o descărcare a volumului de combustibil din
cilindrul 1 până când orificiile 3 sunt acoperite. Cursa de refulare durează din momentul
obturării orificiilor de descărcare 3 până când muchia elicoidală atinge marginea inferioară a
aceloraşi orificii. Pistonul se deplasează însă mai departe în cursa ascendentă până când
tachetul cu rolă ajunge pe vârful camei. Cursa de refulare este astfel poziţionată între două
curse moarte ale pistonului, deci în zona vitezelor mari ale acestuia, ceea ce implică scăpări
minime de combustibil prin jocuri în timpul cursei de refulare. De asemenea, presiunea de
injecţie este o funcţie de viteza pistonului; amplasând cursa activă în domeniul vitezelor
ridicate se evită presiunile mici la începutul şi sfârşitul cursei de refulare, realizându-se astfel
o pulverizare de bună calitate.

116
U 7.4.2 Proiectarea elementului pompei de injecţie

Gabaritul pompei de injecţie este determinat de dimensiunile elementului pompei de injecţie

precum şi ale regulatorului ataşat.
Datorită valorii extrem de mici a dozei de combustibil injectate pe ciclu şi pe cilindru
(de 20.000 până la 100.000 de ori mai mică decât cilindreea motorului), diametrul pistonului
pompei de injecţie şi cursa acestuia ar rezulta atât de mici, încât tehnologia de realizare a
cuplului piston-cilindru ar întâmpina dificultăţi deosebite. Metoda de realizare a dozei
necesare prin aspiraţie invariabilă şi descărcare parţială permite construirea pistonului-sertar
cu dimensiuni mai mari, relativ uşor realizabile tehnologic, pistonul aspirând astfel o cantitate
de motorină cu mult mai mare decât doza ce urmează a fi refulată.
Pentru a se dimensiona corect un element al pompei de injecţie trebuie să se ţină seama de
o serie de factori precum:
− compresibilitatea combustibilului;
− dilatarea conductelor de înaltă presiune;
− supraîncălzirea motorului, etc.

a. Compresibilitatea combustibilului

În instalaţiile de injecţie, variaţia volumului motorinei este relativ mică; totuşi ea trebuie luată
în considerare pentru că, aşa cum s-a arătat, şi volumele de combustibil tranzitate sunt
deosebit de mici.
Astfel un volum de motorină V0 supus unei creşteri de presiune ∆p= p-p0 îşi modifică valoarea
cu mărimea ∆V = V - V0, după relaţia:
∆V = V − V0 = − λ ⋅ V0 ⋅ ( p − p0 ) (U7.1)

1 ∆V
unde: λ = − ⋅ 151 [Pa-1] - coeficient de compresibilitate
V ∆p
1
E= 152 - coeficient de elasticitate al combustibilului.
λ
În tabelul U7.1 se dau valorile lui λ şi E pentru câteva domenii uzuale de presiuni.

117
 Tabelul U7.1
Domeniul de λ E
presiune p0 la p
[105.Pa] [105.Pa- [105.Pa]
1
]
0…102 53,4.10-6 18.700
-6
0…153 50,7.10 19.800
-6
0…205 9,5.10 20.600
0…256 9,7.10-6 20.100
-6
0…306 49,4.10 20.300

Conform schemei din figura U7.3., pistonul-

sertar se deplasează între secţiunile I-I şi II-II Fig.U7.3. Schema de proiectare a elementului
(pmi şi pms). pompei
Lungimile a şi d0 au valori uzuale în limitele:
- a = (0,4…0,6) mm
- d0= (2…3) mm
Pe distanţa c1 = a + d0 pistonul refulează în circuitul de joasă presiune volumul:
π ⋅ d p2 π ⋅ d p2
∆V1 = ⋅ c1 = ⋅ (a + d 0 ) (U7.2)
4 4
Din secţiunea III-III începe comprimarea combustibilului; acesta fiind compresibil, pistonul-
sertar va trebui să efectueze o fracţiune de cursă, pentru a compensa compresibilitatea
motorinei din camera de aspiraţie, supapa de refulare, conducta de înaltă presiune şi injector.
Dacă: ∆Vca este volumul cu care se comprimă combustibilul în camera de aspiraţie
∆p = pi - pj;
∆Vsr este volumul analog în supapa de refulare ∆p = pi - prez;
∆Vc este volumul analog în conducta de înaltă presiune ∆p = pi - prez;
∆Vi este volumul analog în injector ∆p = pi - prez;

atunci fie ∆V2 volumul cu care se comprimă motorina pe traseul de înaltă presiune pentru a
ajunge la presiunea de injecţie medie pi:
∆V2 = ∆Vca + ∆Vsr + ∆Vc + ∆Vi (U7.3)
Explicitând pe termeni relaţia (U7.3) se obţine:

118
 π ⋅ d p2
(
∆Vca = λ1 ⋅ Vca ⋅ pi − p j = λ1 ⋅ ) 4
(
⋅ J ⋅ pi − p j ) (U7.4)

∆Vsr = λ2 ⋅ Vsr ⋅ ( pi − prez ) (U7.5)

π ⋅ dic2
∆Vc = λ2 ⋅ Vc ⋅ ( pi − prez ) = λ2 ⋅ ⋅ lc ⋅ ( pi − prez ) (U7.6)
4
∆Vi = λ2 ⋅ Vi ⋅ ( pi − prez ) (U7.7)
unde: pi - presiunea de injecţie (medie);
prez - presiunea reziduală;
pj - presiunea din circuitul de joasă presiune;
dic - diametrul interior al conductei de înaltă presiune;
lc - lungimea conductei de înaltă presiune.
Înlocuind relaţiile (U7.4…U7.7) în U7.3 şi ordonând se obţine:
π ⋅ d p2  π ⋅ dic2 
∆V2 = λ1 ⋅
4
( )
⋅ J ⋅ pi − p j + λ2 ⋅ ( pi − prez ) ⋅ Vsr +
 4
⋅ lc + Vi 

(U7.8)

Rezultă că, pentru realizarea compensării contracţiei de volum ∆V2, pistonul-sertar trebuie să
parcurgă cursa ∆c2.
Pentru proiectare sunt utile următoarele valori orientative: Tabelul
U7.2
lc = 400…700 mm Specificaţie dp Vca Vsr Vi
dic = 1,5…2,0 mm < 3 mm [mm] [cm ] [cm ] [cm3]
3 3

pj = (1,1…1,3).105 Pa Motoare pentru 6 0,25 1,73 0,61

prez = (15…30).10 Pa 5 autovehicule 8 0,43 1,73 0,61
şi tractoare 10 0,63 2,85 0,61

b. Dilatarea traiectului de înaltă presiune

Presiunea de injecţie relativ mare produce dilatarea traectului de înaltă presiune. Bucşa
elementului de pompare, corpul supapei de refulare şi injectorul au pereţi groşi şi practic nu se
deformează. Deformaţie sensibilă se întâlneşte la conducta de înaltă presiune. Fie ∆Vic
majorarea volumului acesteia datorată dilatării produsă de presiune:

∆Vic =
π
4 [
⋅ ( dic + ∆d ic )
2 2
ic ]  re2 + ri2
 re − ri
 r
− d ⋅ lc unde: ∆dic = 2∆ri = 2 ⋅ ( pi − prez ) ⋅  2 2 + µ  ⋅ i 153
 E
re, ri - razele exterioară şi interioară ale conductei;
µ = 0,3 - coeficientul lui Poisson;

119
 E - modul de elasticitate longitudinală al oţelului;
Fie de asemenea ∆V3=∆Vic volumul dislocat de piston pentru a compensa dilatarea
materializată prin creşterea de volum ∆Vic. Fie de asemenea fracţiunea din cursă ∆c3 parcursă
de pistonul- sertar pentru efectuarea lui ∆V3. În momentul în care pistonul a parcurs şi
fracţiunea de cursă ∆c3, presiunea în tubulatură a atins valoarea pi, care fiind mare determină
scăpări de combustibil prin interstiţiul piston-cilindru.

c. Scăpările de combustibil prin jocul piston-cilindru.

Pistonul trebuie să se deplaseze cu o fracţiune de cursă ∆c4 (şi un volum corespunzător ∆V4)
care să compenseze volumul de combustibil pierdut prin scăpări: ∆V4 nu se poate determina
pe cale analitică, el depinzând de pi, joc (uzură), vâscozitatea combustibilului, viteza
pistonului.
Se apreciază:
∆V4 = (0,005K0,200) ⋅ ∆V5 (U7.9)

unde ∆V5 - volumul de combustibil injectat.

Volumul teoretic ∆V5 care trebuie injectat este:

c ⋅γ ⋅ g ~  cm
3

∆V5 = = Vc  ciclu ş i cilindru  (U7.10)
120 ⋅ nm ⋅ i ⋅ γ c  
În relaţia (17.10) γc este greutatea specifică a combustibilului la p=pinj.
În funcţie de greutatea specifică a combustibilului în condiţii normale γc0 se poate scrie astfel
relaţia:
γ c = γ c 0 ⋅ [1 + λ ⋅ ( pi − 1)] (U7.11)

d. Evitarea desprinderii de pe camă

Pistonul plonjor îşi continuă cursa şi după ce injecţia a încetat, dislocând volumul ∆V6
corespunzător cursei ∆c6. Cursa ∆c6 trebuie astfel aleasă încât valoarea acceleraţiei negative a
pistonului să nu depăşească valoarea la care pistonaşul (tachetul) s-ar desprinde de camă.
În acest sens se recomandă:
∆c6 = (1,0K1,2) ⋅ ∆c5 (U7.12)
dar această valoare este, de cele mai multe ori, mare, crescând exagerat înălţimea pompei.
Fracţiunea de cursă ∆C6 se poate calcula şi cu relaţia:

120
 ∆c6 = c p − (cT + ∆c1 ) (U7.13)

iar volumul corespunzător acesteia

∆V6 = V p − (VT + ∆V1 ) (U7.14)

În final se constată că, pentru realizarea injecţiei, pistonul trebuie să parcurgă o cursă.
cT = ∆c2 + ∆c3 + ∆c4 + ∆c5 (U7.15)
sau în volumele corespunzătoare:
5
VT = ∑ ∆Vi (U7.16)
i=2

unde cT este cursa teoretică de la închiderea până la deschiderea orificiului de admisie.

Valoarea reală a cursei pistonaşului necesară realizării procesului de injecţie se notează cu cR

şi este dependentă de uzurile ansamblului ca şi de intensitatea unor fenomene funcţionale.
Astfel, la turaţii mari, injecţia poate începe înainte de secţiunea III-III, sau, în cazul uzurilor
mari ale feţei frontale a pistonaşului, poate începe după secţiunea III-III. Uneori, sfârşitul
injecţiei poate avea loc după depăşirea secţiunii IV-IV, din cauza laminării motorinei prin
orificiile de admisie.
Se poate defini pe baza acestor considerente un randament al elementului de pompare ηp:
c R VR
ηp = = (U7.17)
cT VT

ηp < 1 la sistemele cu injectoare - închise şi conducte lungi, sau la pompele uzate. În general
ηp = 0,85…0,95.
Pentru a determina relaţii de proiectare se porneşte de la expresia volumului dislocat de
VR
pistonaş între p.m.i. şi p.m.s. V p = VT + ∆V1 + ∆V6 sau V p = + ∆V1 + ∆V6 .
ηp
Se apreciază uneori:
∆V1 + ∆V6 = (0,5K0,6) ⋅ V p (U7.18)

VR
Adică: V p =
VR
+ (0,5K0,6) ⋅ V p ⇒ (0,4K0,5) ⋅ Vp = 154, adică:
ηp ηp

VR π ⋅ d p
2

V p = (2,00K2,25) ⋅ ⋅ ⋅ cp (U7.19)
ηp 4

121
În final rezultă:

dp =
(8K10) ⋅ VR (U7.20)
π ⋅ cp ⋅ η p

Cursa totală a pistonaşului cp se adoptă constructiv în baza relaţiei

cp=(1,2…2,0).dp (U7.21)
În relaţia (U7.20) VR= ∆V5.(1,25…1,35)

e. Proiectarea muchiei profilate a pistonaşului.

Cursa pistonaşului " CT" variază în funcţie de sarcina motorului, mărimea ei fiind determinată
de unghiul "q" (de rotaţie a pistonaşului în jurul axei sale şi "a" (unghiul de înclinare a
muchiei profilate).
Pentru o poziţie oarecare (fig.U7.4) a pistonaşului se poate scrie relaţia:
CTθ=lTθ - (d0+b) (U7.22)
Din figura (U7.4) rezultă:
d0 d d  1 
b= − 0 = 0 ⋅ − 1 (U7.23)
2 ⋅ cos α 2 2  cos α 

 d  1 
Înlocuind (17.23) în (17.22): cTθ = lTθ − d0 + 0 ⋅  − 1  sau
 2  cos α  

d0  1 
cTθ = lTθ − ⋅ 1 +  (U7.24)
2  cos α 

122
Cursa activă a pistonaşului variază prin rotirea sa cu unghiul θ astfel (fig.U7.5):

Fig. U7.5 Variația cursei active

Fig.U7.4. Schemă de proiectare a Fug. U7.6 Deplasarea pistonului cu

profilului pistonaşului arcul yp

f. Scheme de calcul a muchiei elicoidale

- dacă cremaliera se deplasează cu ycr, pistonaşul se roteşte cu unghiul θ. şi se va deplasa faţă

de orificiul cilindrului cu distanţa yp. Din triunghiuri asemenea se poate scrie:
Rbr ycr r
= sau y p = ycr ⋅ p (U7.25)
rp yp Rbr
unde: Rbr- raza braţului pistonaşului (sau raza de rostogolire a sectorului dinţat).
La o deplasare a pistonului cu arcul yp155, cursa cT creşte cu cy (fig.U7.6):
c y = y p ⋅ tg α 156 (U7.26)

Înlocuind (U7.25) în (U7.26) rezultă:

dp
c y = ycr ⋅ ⋅ tg α (U7.27)
2 ⋅ R br
2 ⋅ π ⋅ Rbr dp
sau, înlocuind pe ycr: c y = ⋅θ ⋅ ⋅ tg α adică:
360 2 ⋅ R br

π ⋅θ
cy = ⋅ d p ⋅ tg α (U7.28)
360
Luând ca poziţie de referinţă pentru pistonaş secţiunea II-II (fig.U7.2), atunci

123
 π ⋅ θ ′′  1  π ⋅ θ ′′
cT max = cTθ + ⋅ d p ⋅ tg α = lθ − d 0 ⋅ 1 + + ⋅ d p ⋅ tg α (U7.29)
360 2  cos α  360
unde θ este unghiul cu care a fost rotit pistonaşul pentru a ajunge din poziţia II în III.
Prin analogie:
π ⋅θ ′ d0  1  π ⋅θ ′
cT min = cTθ − ⋅ d p ⋅ tg α = lθ − ⋅ 1 + − ⋅ d p ⋅ tg α (U7.30)
360 2  cos α  360
Problema se simplifică dacă se ia ca poziţie de referinţă poziţia I când cursa este minimă; în
acest fel ecuaţiile (U7.29) şi (U7.30) devin:
d0  1 
cT min = lmin − ⋅ 1 +  (U7.31)
2  cos α 

π ⋅θ  1 
cT max = cT min + ⋅ d p ⋅ tg α = l max + d 0 ⋅ 1 +  (U7.32)
360 2  cos α 
Pentru deteminarea lui cTmin este necesar să se cunoască:
- turaţia minimă de mers în gol a motorului nmg;
- puterea efectivă la mers în gol încet Peg;
- consumul de combustibil la mers în gol încet cg.
Astfel se poate scrie:
4 ⋅ VT min
cT min = (U7.33)
π ⋅ d p2
unde: VT min = ∆V2 + ∆V3 + ∆V4 + ∆V5 min (U7.34)
c ⋅γ
∆V5 min = = v~c min (U7.35)
120 ⋅ nmg ⋅ i ⋅ ρc

Pentru determinarea lui cTmax = cT se cunoaşte relaţia:

VT max = ∆V2 + ∆V3 + ∆V4 + ∆V5 max (U7.36)
∆V5 max = VR - Lungimea desfăşurată a capului pistonaşului ldes este:
dp
ldes = 2 ⋅ π ⋅ − lcd (U7.37)
2

lcd fiind lăţimea canalului vertical de descărcare.

- Pentru determinarea înălţimilor maximă şi minimă a pistonaşului în zona de reglaj se pot

utiliza egalităţile:
(
imax = c p c p > lmax )
imin = lmin − (1,0K1,5) [mm]

(U7.38)

124
- Lungimea totală a muchiei profilate Lf va fi:
1
LT = (imax − imin ) ⋅ 1 + (U7.39)
tg α
2

- Diametrul părţii degajate:

d pd = ( 0,65K0,85) ⋅ d p (U7.40)

Înălţimea părţii degajate:

i pd = (0,35K0,50) ⋅ imax (U7.41)

g. Proiectarea arcului elementului

Arcul elementului pompei de injecţie

realizează cursa pasivă (descendentă) a
pistonaşului plonjor. Încărcarea arcului, când
pistonul se află în p.m.i., se ia:
 1
 p0 = 5 ⋅ pi
 , (U7.42) Fig.U7.7. Schemă de calcul a arcului
p = π ⋅d p ⋅ 1 ⋅ p
2

 0 elementului de pompare
4 5 i
Arcul are o săgeată de montaj f0.
Când pistonul se află la p.m.s. săgeata arcului este fmax:
f max = f 0 + c p (U7.43)

Pentru a se evita desprinderea pistonului (tachetului) de pe camă se adoptă f 0 ≈ 3 ⋅ c p 1.

Rezultă astfel săgeata maximă:
f max = 4 ⋅ c p (U7.44)

F max f max
Deoarece: = rezultă
F0 f0

f max 4 ⋅ c p 4
Fmax = F 0 = ⋅ F 0 = ⋅ F0 (U7.45)
f0 3⋅ cp 3

Efortul de torsiune în arc este:

F max ⋅ R a F max ⋅ R a 16 ⋅ F max ⋅ R a
τt = = = (U7.46)
Wp π ⋅ d 3s π ⋅ d 2s
16
Rezultă în acest fel diametrul sârmei de arc:

125
 16 ⋅ F max ⋅ Ra
ds = (U7.47)
π ⋅τ t
unde: Ra este raza de înfăşurare a arcului.
Pentru asemenea construcţii se recomandă: τat=(3000…5000).Pa
Numărul de spire z este dat de relaţia:

z=
(f 0 + c p) ⋅ d s ⋅ G
(U7.48)
4 ⋅ π ⋅ R2s ⋅ τ at
unde G este modulul de elasticitate transversală a materialului: G = 810.000 Pa.
h. Proiectarea supapei de refulare

Supapa de refulare realizează funcţii importante în cadrul

procesului de injecţie. Astfel:
- asigură întreruperea debitării combustibilului spre injector;
- menţine în conducta de înaltă presiune şi în injector o presiune
reziduală care împiedică dezamorsarea circuitului de înaltă
Fig.U7.8. Schema de
presiune;
proiectare a supapei de
- asigură funcţia de corector interior de debit. refulare
Pentru dimensionarea supapei de refulare se utilizează schema din fig.U7.8.
Iniţial, se adoptă constructiv următoarele mărimi:
- cursa supapei de refulare h: h = 3 mm
- unghiul conului de închidere β": β = 450
- viteza medie de trecere a combustibilului pe lângă supapă Vs Vs = (2…5) m/s
Conform schemei din fig.17.8 suprafaţa de trecere pe lângă supapă este:

D+d π ⋅ (d s + 2 ⋅ BC ) + d s
Ss = π ⋅ ⋅G = ⋅ AC (U7.49)
2 2
Dar: AC = h cos β ; BC = AC sin β - h sin β cos β 157. Rezultă:

S s = π ⋅ ( d s + h ⋅ sin β ⋅ cos β ) ⋅ h ⋅ cos β = π ⋅ d s ⋅ h ⋅ cos β + π ⋅ h 2 ⋅ cos2 ⋅ β ⋅ sin β 158

(U7.50)
Pentru calculul diametrului tijei supapei ds se utilizează ecuaţia de continuitate:
S p ⋅ V p = S s ⋅V s (U7.51)
sau:
π ⋅ d 2p c p
⋅ = v s ⋅ ( π ⋅ d s ⋅ h ⋅ cos β + π ⋅ h2 ⋅ cos2 β ⋅ sin β ) (U7.52)
4 τp

126
şi deci:
d 2p ⋅ c p − 4 ⋅ τ p ⋅ h2 cos2 β ⋅ sin β
ds = (U7.53)
4 ⋅ τ p ⋅V s ⋅ h ⋅ cos β
- Diametrul d1 se stabileşte cu relaţia: d1 = (1,5…1,6).ds
- Lungimea tijei supapei ls se adoptă: ls = (2,8…3,0).ds
π
Pentru calculul diametrului d2 se pune condiţia: ⋅ (d 22 − d 12 ) = S s Explicitând termenul drept
4
π
rezultă: ⋅ (d 22 − d 12) = π ⋅ d s ⋅ h ⋅ cos β + π ⋅ h2 ⋅ cos2 β ⋅ sin β În final:
4

d 2 = d 12 + 4 ⋅ d s ⋅ h ⋅ cos β + 4 ⋅ h 2 ⋅ cos2 β ⋅ sin β (U7.54)

i. Dimensionarea arcului supapei de refulare

Pentru a dimensiona arcul supapei de refulare se porneşte de la următoarele condiţii:

- presiunea de precomprimare a arcului este de: 12…20 daN/cm2;
- săgeata iniţială se adoptă ca fiind: fo = 3.h = 9 mm;
- diametrul de înfăşurare al spirei: dînf = d1-(1…2)mm.

U7.5 Proiectarea pompelor de injecţie cu distribuitor rotativ

Prima construcţie de acest tip a fost produsă în 1946 de firma American Bosch (pompa PSB).
În 1950 firma Stanadyne (S.U.A.) produce pompa cu distribuitor rotativ şi pistonaşe radiale
opuse, preluată sub licenţa de C.A.V. (Anglia) în 1956, sub indicativul DPA.
Din anul 1970 MEFIN - Sinaia fabrică sub licenţă acelaţi tip de pompă.
Comparativ cu pompele de injecţie cu elemente în linie, pompele cu distribuitor rotativ au o
serie de avantaje:
− utilizează un singur element de pompare care deserveşte toţi cilindri motorului;
− asigură (dată fiind prezenţa secţiunii unice de pompare) o uniformitate îmbunătăţită a
debitării;
− înglobează într-un ansamblu unic şi compact elementul de pompare, regulatorul de turaţie,
variatorul automat de avans şi pompa de trasfer;
− ansamblul pompei nu necesită rulmenţi, angrenaje, arcuri cu rigiditate mare;
− pompa este etanşă, este unsă cu motorină sub presiune, împiedicându-se şi pe această cale
pătrunderea aerului şi a impurităţilor.
Din punct de vedere al consumului de metal pompa de injecţie cu distribuitor rotativ
este evident mai avantajoasă în comparaţie cu pompa cu elemente de pompare în linie.

127
Masa specifică a pompelor de injecţie de tip rotativ este de (45…70)g la 1 mm3 debit pe ciclu,
în timp ce aceeaşi masă la pompa în linie atinge abia (95…135)g la 1 mm3 debit de
combustibil pe ciclu.
Controlul activ al funcţionării motoarelor care sunt echipate cu pompe de injecţiede tip
rotativ, prin sisteme electrice şi electronice, este facilitat de forţele considerabil mai mici
necesare la organul de reglare a mărimii debitului de combustibil pe ciclu.
Trebuie menţionată şi solicitarea mică la tracţiune şi, corespunzător, o rigiditate mare a acelor
elemente portante de bază ale pompei (piesele de acţionare a camei şi corpul pompei).
Această constatare crează posibilităţi pentru organizarea unei injecţii intensive a combusti-
bilului.
S-a demonstrat că, la pompele rotative, forţarea procesului de debitare se poate realiza
pe calea micşorării substanţiale a volumului de comprimare a combustibilului în stuţul
pompei (aplicat la supapele de refulare la care arcul este dispus în spaţiul de înaltă presiune),
în combinaţie cu un nou ciclu de lucru al pompei, în care aproape toată cursa de lucru a
plunjerului se utilizează pentru pomparea combustibilului, de asemenea, pe seama realizării
profilului de camă cu raza mică de curbură la vârf. Realizarea ultimei măsuri permite o mărire
substanţială a vitezei plunjerului ( Vpmax = 3,2 m/s la np = 1000 rot/min şi o cursă minimă a
plunjerului de 5,5 mm) atingându-se presiuni de pompare de ordinul a 90 MPa.
Pe lângă avantajele prezentate, aceste tipuri de pompe au şi o serie de dezavantaje.
Utilizarea unei secţiuni unice de pompare duce la uzura mai rapidă a acesteia, precum
şi la micşorarea timpului disponibil pentru admisia şi refularea combustibilului. Aceasta face
ca la turaţii ridicate umplerea secţiunii de pompare să fie incompletă, apărând astfel
necesitatea utilizării pompei de transfer care permite realizarea unei presiuni de alimentare
suficient de mari. Alte dezavantaje sunt:
- siguranţa mai mică în funcţionare;
- facilităţi de reparare reduse;
- cerinţe deosebite privind calitatea combustibilului utilizat.
Funcţionarea pompei de injecţie cu distribuitor rotativ, de tip DPA, (integrată în sistemul de
injecţie) este prezentată în fig. U7.9.

128
 Fig.U7.9. Schema funcţională a pompei D.P.A.

Din rezervorul pompei de alimentare 1, combustibilul, trecut prin filtrul 2, ajunge la

pompa de transfer 3. De la pompa de transfer motorina este dirijată prin canalizaţia din corpul
pompei la supapa de dozare 4 şi de aici în corpul distribuitorului 5 şi în spaţiul dintre
pistonaşele 6. Prin rotirea distribuitorului pistonaşele sunt împinse spre axa de rotaţie de lobii
inelului cu came 7 care este fixat de corpul pompei. Combustibilul sub presiune este distribuit
pe rând la injectoare prin intermediul unui orificiu de refulare aflat în distribuitor.
Supapa 8 are rolul de a menţine amorsată pompa de injecţie şi de a asigura valoarea
necesară presiunii de transfer. Regulatorul acţionează asupra supapei de dozaj prin
intermediul pârghiei 9. O particularitate constructivă esenţială a pompei cu distribuitor rotativ
o constituie lipsa arcului care asigură contactul permanent între inel şi camă. Ca urmare, cu
excepţia cursei de refulare, când pistonaşele radiale sunt acţionate de inelul cu came, poziţia
instantanee a acestora este determinată de echilibrul dinamic al forţelor centrifuge, de
presiune, de inerţie şi de frecare.
Ansamblul general al pompei cu distribuitor rotativ şi pistoane opuse, tip DPA, este
prezentată în proiecţie axonometrică în fig. U7.10.
Pe corpul pompei 1 (turnat din aliaj de aluminiu) se fixează cu ajutorul unor şuruburi
capul hidraulic, format din bucşele exterioare şi interioare 19, rotorul distribuitor 14, inelul cu
came 17 şi pistonaşele radiale 15. Rotorul distribuitor este antrenat în mişcare de rotaţie de
axul 24, prevăzut cu o zonă canelată la partea din spre distribuitor, iar la capătul de antrenare
cu o zonă conică şi locaş de pană disc. Legătura dintre axul 24 şi rotorul 14 se realizează prin
placa de antrenare 21, cu caneluri la interior, care se fixează cu şuruburi de rotorul

129
 Fig.U7.10. Construcţia pompei D.P.A.

distribuitor. Axul pompei şi placa de antrenare se împerechează la montaj, formând astfel un

ansamblu neinterschimbabil. Pe axul pompei se mai montează regulatorul de turaţie mecanic
compus din manşonul 48, masele centrifuge 23 şi carcasa acestora 26 (celelate piese ale
regulatorului sunt montate în interiorul capacului 2).
Etanşarea faţă de mediul exterior, la capătul dinspre antrenare al axului 24, se asigură
cu manşetele de rotaţie 43.
La capătul rotorului distribuitor 14, opus antrenării, se montează, filetat, rotorul 3 al
pompei de transfer; statorul 5 este inclus în capul hidraulic. Ansamblul este închis de carcasa
supapei de reglare 7, fixată în bucşa exterioară a capului hidraulic cu şuruburile 46.
Variatorul automat de avans 37 se montează pe carcasa pompei, prin prezonul 47 şi
dispozitivul de blocare 39.
Statorul capului hidraulic este format din bucşele exterioară şi interioară 19, care se
ansamblează prin fretare. Bucşa interioară se realizează cu lungime mai mică decât bucşa
exterioară, cu scopul de a permite montare statorului 5 al pompei de transfer.

130
 Rotorul capului hidraulic se împerechează cu statorul şi formează un ansamblu
neinterschimbabil, cu joc foarte mic (1,5…3,5 mm). De asmenea, pistonaşele radiale 15 se
împerechează cu alezajul executat diametral în rotor, neinterschimbabil, cu un joc foarte mic
(4,5…5,5 mm).
Fiecare pistonaş este acţionat prin câte un tachet, compus din rola 16 şi papucul 18.
Papucul este prevăzut cu umeri care pătrund în fantele plăcilor de raglaj 44 şi 22, limitând
cursa maximă a pistonaşelor.
Rolele 16 vin în contact în timpul funcţionării cu camele interioare ale inelului cu
came 17. Pistonaşele radiale se execută cu diametre de 4,5…10,0 mm.
Etanşarea capului hidraulic în corpul pompei este realizat cu un inel 0, iar în zona de
ansamblare a carcasei supapei de reglare 7, cu o garnitură inelară 45 din cauciuc.
Elementele componente ale capului hidraulic se realizează din oţel de rulmenţi şi oţel
înalt aliat, cu valori strânse pentru abaterile de formă, de la poziţia reciprocă şi de la calitatea
prelucrării suprafeţelor.
Pentru a fi posibilă utilizarea aceleiaşi tipodimensiuni de pompă pe motoare cu
cilindrei diferite, capul hidraulic este prevăzut cu posibilitatea reglării dozei maxime refulate,
prin modificarea cursei pistonaşelor radiale. În acest sens, papucii 18 sunt prevăzuţi cu umerii
"U", care pătrund în fantele excentrice "F" ale plăcilor de reglaj 22 şi 44 (fig.U7.11).
Placa de reglaj 22 este strânsă între flanşa rotorului 14 şi placa de antrenare 21 cu două
şuruburi 49. Când şuruburile 49 sunt slăbite, plăcile 22 şi 44 (solidarizate prin două braţe de
legătură existente pe placa 22) se pot roţi simultan, în limita permisă de găurile alungite "G".
Prin rotirea plăcilor de reglaj se modifică cursa s a pistonului 24 şi, în consecinţă, doza
maximă refulată. Pentru pompele DPA doza maximă refulată se poate regla în intervalul
15…120 mm3/ciclu.
Inelul cu came interioare 17, se montează pe suprafaţa frontală a statorului capului
hidraulic, opusă pompei de transfer, fiind asigurat în carcasa pompei împotriva deplasărilor
axiale cu ajutorul unui inel de siguranţă. Inelul cu came poate fi rotit cu unghiuri mici în jurul
axei distribuitorului 14, prin şurubul 38 al variatorului automat de avans. Din motive de
unificare a componentelor, inelul cu came al pompelor DPA se realizează cu 4 şi 6 came
interioare (pentru motoarele cu 2 şi 3 cilindri alternează un ciclu de refulare activ cu unul
pasiv).

131
U 7.5.1 Elemente de proiectare

Fig. U7.11 Reglarea debitului maxim de Fig.U7.12. Schema poziţiilor relative camă-
combustibil orificiu distribuţie
a) Începutul refulării (injecţiei) este condiţionat de coincidenţa momentului de suprapunere
a orificiilor radiale de distribuire din rotorul şi statorul capului hidraulic cu momentul de
acţionare a pistonaşelor de câtre porţiunea de urcare a profilului camelor interioare (distribuţia
şi refulare trebuie să fie în fază).
Practic, există însă între axa de referinţă a profilului camei şi axa orificiului de
distribuţie din stator un decalaj unghiular f (fig.U7.12.) numit "unghi de defazaj". Din motivul
arătat, pentru ca injecţia să aibă loc cu avansul b şi cu o durată strict determinată, deschiderea
orificiului de distribuţie din stator trebuie să se producă cu avans (unghiul β) faţă de
momentul de acţionare a pistonaşelor în cursa de refulare. Avansul β este asigurat prin
execuţia cu diametre diferite a orificiilor din stator şi rotor.
Sfârşitul injecţiei are loc în momentul în care secţiunea de curgere a orificiului din
rotor a baleiat complet secţiunea orificiului din stator. Datorită realizării acestor canale radiale
cu diametre diferite, momentul de sfârşit al suprapunerilor este întârziat cu unghiul q faţă de
momentul în care încetează acţiunea camei asupra pistonaşelor radiale.
În aceste condiţii durata injecţiei este precizată de relaţia:
α i = α s − ( β + θ ) 159 (U7.55)

unde: αs este durata unghiulară de suprapunere a orificiilor.

Pentru pompele DPA se utilizează:
- diametrul canalului radial din stator 2,26 mm;
- diametrul canalului radial din rotor 2,36 mm;
- durata de suprapunere a orificiilor 28,50 RAP.

132
Modul în care refularea este poziţionată în perioada de suprapunere a orificiilor de distribuţie
este arătat în fig.U7.12.

b) Profilul camelor interioare (lobilor) este asimetric. Acesta este compus dintr-o porţiune
de urcare (rola în poziţia 1, fig.U7.12.), care determină caracteristica de injecţie, o porţiune de
retracţie (rola în poziţia 2), utilizată pentru descărcarea conductei de înaltă presiune, şi o
porţiune de coborâre (rola în poziţia 3). Asimetria profilului camelor interioare determină o
singură poziţie de montaj a inelului cu came: cu sensul săgeţii imprimată pe inel în sensul de
rotaţie al pompei.
Profilul este realizat din arce de cerc conform schemei de calcul din figura U7.12. pentru cele
două zone de profil (AB şi BC) rezultă următoarele expresii pentru deplasarea (s), viteză (v) şi
acceleraţie (a):

Fig.U7.13. Schema profilului camei interioare

- Porţiunea de profil AB

(
s = ( Rb − Rr ) − a2 ⋅ cos α p + k 12 − sin2 α p ) (U7.56)

R2 − Rr  cosα p 
unde: αp - unghiul curent k1 = a2 = Rb − R2 v = a2 ⋅ sin α p ⋅ 1 + 2  ⋅ wp
a2  k 1 − sin2 α p 
(U7.57)
în care wp este viteza unghiulară a arborelui pompei;
 
k 12 ⋅ (1 − k12 )
a = a2 ⋅ cosα p + k 12 − sin2 α p + 3
 ⋅ w2 (U7.58)
( )
p

 k 1 − sin α p 
2 2

În punctul "A", având în vedere că ap =0 rezultă:

 1
a = 1 +  ⋅ w2p (U7.59)
 k1 
- Porţiunea de profil BC

133
 [ ( )
s = ( Rb − Rr ) − a1 ⋅ cos α pc − α p − k 22 − sin 2 α pc − α p ( )] (U7.60)

+
unde: K 2 = Rb Rn 2
a1
 sin γ 
α pc = arcsin ( R2 + Rb ) ⋅
 a 2 

 ( Rb − R1) ⋅ (2 ⋅ R2 − Rb − R1) 
Pentru expresia acceleraţiei: γ = arccos1 +  160
 2 ⋅ a1 ⋅ ( R2 − R1) 

 - )(2 - - ) 
γ = arccos 1 + R b R1 R 2 Rb R1 
 2 a1 ( R 2 - r 1 ) 
(U7.61)
 cos(α pc − α p ) 
v = a1 ⋅ sin (α pc − α p ) ⋅ 1 + 2  ⋅ wp
 k 2 − sin (α pc − α p )
2

 
 k 22 ⋅ (1 − k 22 )  2
( ) (
a = a1 ⋅ - cos α pc α p + k 22 − sin2 α pc − α p + ) 3
⋅ w p (U7.62)
 [k 2
2 (
− sin2 α pc − α p )] 

1 
În punctul C (αp=αpc) rezultă: a = − a1 ⋅  2 − 1 ⋅ w2p 161 se mai poate scrie:
k 

α pb = α pc − ϕ

k 2 ⋅ sin γ
ϕ = arctg
1 − k 2 ⋅ cos γ

U7.6 Tipizarea pompelor de injecţie după firma Bosch. Alegerea pompei de injecţie dintr-o
serie tipodimensională

U7.6.1 Clasificarea BOSCH

Firma Bosch împarte convenţional pompele de injecţie, cu elemente de pompare în

linie, în mai multe mărimi diferenţiate după valoarea cursei de refulare a pistonului (înălţimea
de ridicare utilă a camei).
Pompele de o anumită mărime pot fi realizate în mai multe variante constructive
diferenţiate după diametrul pistonaşului.
În tabelul următor sunt exemplificate valorile ce caracterizează principalele grupe de
pompe de injecţie cu elemente în linie Bosch.

134
Dacă dp creşte, parametrii de performanţă ai motorului echipat cu o astfel de pompă cresc,
deoarece scade cp ca şi ∆tmj. Cresc în acelaşi timp scăpările, uzurile, ca şi forţele ce acţionează
pe camă.

Tabelul U7.3
Mărime cT [mm] dp [mm]
M 7 5,0; 5,5; 6,0; 6,5; 7,0
A 8 5,0; 5,5; 6,0; 6,5; 7,0; 7,5; 8,0; 8,5; 9,0
P 10 7; 8; 9; 10; 11; 12; 13
ZW 12 14; 15; 16

U7.6.2 Alegerea pompei de injecţie dintr-o serie tipodimensională

Întreprinderile specializate în producerea de echipament de injecţie realizează serii de

tipodimensiuni care să satisfacă cerinţele impuse de o gamă foarte variată de motoare. Pentru
alegerea pompei de injecţie capabilă să satisfacă în cele mai bune condiţii cerinţele impuse de
funcţionarea corectă a unui motor, o bună parte din firme pun la dispoziţie date tehnice
amănunţite, diagrame şi nomograme utile în stabilirea celei mai bune variante posibile. În
acest sens prezentăm în continuare unele aspecte utile, propuse de firma Bosch. Pentru
înţelegerea problemei prezentate trebuie precizat că Bosch, spre deosebire de tratarea clasică,
împarte cursa totală a pistonului în patru etape distincte, iar punctul mort inferior al pistonului
plonjor se găseşte la toate variantele constructive deasupra părţii inferioare a orificiului de
admisie în bucşa elementului (fig.U7.14).

Fig. U7.14 Schematizarea curselor pistonului după BOSCH

Se poate scrie astfel:

135
 h = h1 + h2 + h3 + h4 (U7.63)

unde: h1 - cursa preliminară;

h2 - cursa moartă;
h3 - cursa utilă;
h4 - cursa moartă.
Modul de alegere a pompei de injecţie îl vom prezenta pentru următorul exemplu concret: să
se aleagă pompa de injecţie corespunzătoare unui m.a.c. cu Pe= 180 CP la turaţia nn = 3000
rot/min, i= 6 cilindri, consum specific ce = 179 g/CPh, turaţia pompei de injecţie np =1500
rot/min, densitatea motorinei ρc= 0,85 g/cm3 (limite admisibile 0,82…0,88 g/cm3).
Se calculează debitul pe ciclu cu relaţia:
P e ⋅ ce ⋅ 103
~
vc = = 67 [ mm3 / ciclu]
i ⋅ ρ c ⋅ n p ⋅ 60

În nomograma de lucru din figura U7.15 se găsesc familii de curbe utile în alegerea pompelor
de mărime M,A,P7,P cu came tangenţiale. Cu această nomogramă se poate stabili ca primă
etapă debitul pe ciclu, pornind de la puterea motorului. În partea de sus a diagramei sunt
prezentate câmpurile aferente celor patru tipodimensiuni de pompe şi curbele ce marchează
durata în grade a procesului de injecţie.

Fig. U7.15 Nomograme pentru alegerea tipului elementului pompei de injecţie

136
Se alege o pompă de mărime A, care asigură pentru un diametru de 9mm al pistonaşului un
interval de injecţie de 4,4 0RAP (rotaţie arbore pompă de injecţie). Cu aceste date preliminare,
la care se adaugă presiunea maximă ce se dezvoltă în timpul procesului de injecţie (cca. 540
bar) se alege pompa corespunzătoare din foaia cu date tehnice. Alegerea definitivă a pompei
se face însă numai pe încercări de stand, funcţie de comportarea motorului, pentru că, spre
exemplu dacă se măreşte diametrul pistonaşului durata de injecţie scade, iar presiunile
maxime în instalaţie cresc.

Fig.U7.16 Nomograma caracteristică pompelor de mărime "A"

Din diagrama prezentată în figura U7.16, valabilă pentru pompele de mărime A, pentru
debitul de 67 mm3/ciclu, dar pentru un pistonaş cu diametrul 8,5 mm, durata în grade a
injecţie este de 50RAP.
O problemă importantă în funcţionarea şi fiabilitatea pompei de injecţie este aceea că pentru a
evita o cădere prematură a axului cu came datorită presiunii specifice herziene în cupla camă-
tachet cu rolă este necesar ca presiunea din conducta de înaltă presiune să se anuleze în mod
real înainte ca linia de contact dintre rolă şi camă să treacă de pe partea liniară a profilului
camei pe raza mică (cama tangenţială).

U7.7. Rezumat
În cadrul acestei unităţi de învăţare au fost prezentate principiile de
funcționare ale instalațiilor de alimentare ale motoarelor cu aprindere prin
comprimare, funcțiile sistemului de înaltă presiune, principiile de proiectare a
pompelor de injecție, calculul de dimensionare a pompei de injecție și al elementelor
injectorului și modalitățile de alegere a pompelor de injecție.

137