Referat

Metoda
transformațională

Elaborat : Hangan Ana

Controlat :Anatolie Ionaș

1
Cuprins
1. Gramatica transformațională 
2. Dezvoltarea conceptelor de bază
3. Cunostinte lingvistice innascute
4. Teorii gramaticale
5. Lingvistica generativ(transformațională)
6. Lingvistica generală
7. Ramificaţiile şi clasificarea limbilor
8. Bibliografia

2
 TRANSFORMAȚIONÁL, -Ă, transformaționali, -e, adj. (Lingv.; în
sintagma) Gramatică transformațională = gramatică ce își propune găsirea unor
structuri de adâncime care, prin transformări succesive, să permită obținerea
tuturor construcțiilor corecte posibile într-o limbă.
Gramatica transformațională , numită și Gramatică transformațional-
generativă , un sistem de analiză a limbajului care recunoaște relația dintre
diferitele elemente ale uneipropoziție și printre propozițiile posibile ale unui
limbaj și folosește procese sau reguli (dintre care unele se numesc transformări)
pentru a exprima aceste relații. De exemplu, gramatica transformativă raportează
propoziția activă „Ioan a citit cartea” cu pasiva corespunzătoare, „Cartea a fost
citită de Ioan”. Afirmația „George a văzut-o pe Maria” este legată de întrebările
corespunzătoare: „Pe cine [sau pe cine] a văzut George?” și „Cine a văzut-o pe
Mary?” Deși seturi precum aceste propoziții active și pasive par a fi foarte
diferite la suprafață ( adică în lucruri precum ordinea cuvintelor), o gramatică
transformatoare încearcă să arate că în „structura subiacentă” ( adică,în relațiile
lor mai profunde între ele), propozițiile sunt foarte asemănătoare. Gramatica
transformațională atribuie un „structură profundă ”și o„structura
suprafeței ”pentru a arăta relația unor astfel de propoziții. Astfel, „Știu un om
care zboară cu avioane” poate fi considerat forma de suprafață a unei structuri
profunde aproximativ ca „Cunosc un om. Omul zboară cu avioane. ” Noțiunea
de structură profundă poate fi utilă în special pentru a
explica enunțuri ambigue ; de exemplu, „Avioanele zburătoare pot fi
periculoase” pot avea o structură profundă, sau înseamnă , „Avioanele pot fi
periculoase atunci când zboară” sau „A zbura avioane poate fi periculos”.
Cea mai discutată teorie a gramaticii transformaționale a fost propusă de
lingvistul american Noam Chomsky în 1957. Opera sa a contrazis principiile
structurale anterioare prin respingerea noțiunii că fiecare limbă este
unică. Utilizarea gramaticii transformative în analiza limbajului presupune un
anumit număr de universale formale și substantive .

Dezvoltarea conceptelor de bază

Deși transformările continuă să fie importante în teoria actuală a lui Chomsky, el
a abandonat noțiunea originală de structură profundă și de suprafață. Au fost
introduse inițial două niveluri suplimentare de reprezentare (LF - Forma logică -
forma logică și PF - Forma fonetică - forma fonetică), iar mai târziu,
în 1990, Chomsky a schițat un nou program de cercetare cunoscut sub numele

3
de minimalism , în care structura profundă și superficială erau nu mai sunt luate
în considerare, iar PF și LF au rămas singurele niveluri de reprezentare [1] .
Pentru a complica înțelegerea dezvoltării teoriei lui Noam Chomsky,
semnificația exactă a structurii profunde și superficiale s-a schimbat de-a lungul
timpului - în anii 1970, cele două structuri erau denumite în mod normal pur și
simplu ca structură D și structură S - de către lingviștii chomskieni. În special,
din aceeași perioadă ideea că semnificația unei propoziții este determinată de
structura profundă (luând concluziile sale logice din semantica generativă) a fost
ulterior eliminată de lingviștii Chomsky când LF și-a preluat rolul (anterior,
Chomsky și Ray Jackendoff aveau a început să clarifice faptul că sensul a fost
determinat atât de structura profundă, cât și de cea superficială). [2] [3]

Cunostinte lingvistice innascute

Termeni precum „transformare” pot da impresia că teoriile gramaticale
generative-transformative sunt concepute ca model pentru procesele prin care
mintea umană construiește și înțelege propozițiile. Chomsky arată clar că, de
fapt, acest lucru nu este cazul: o gramatică generativă formează doar
cunoștințele care stau la baza capacității umane de a vorbi și a înțelege. Una
dintre cele mai importante idei ale lui Chomsky este că o mare parte din aceste
cunoștințe sunt înnăscute, astfel încât un copil poate avea un vast corp de
cunoștințe anterioare despre structura limbajului în general și trebuie doar să
învețe elementele excentrice ale limbajului. este expus.
Chomsky nu a fost prima persoană care a sugerat că toate limbile au unele
aspecte fundamentale comune (el însuși citează filosofii care au scris cu câteva
secole în urmă împărtășind propria idee fondatoare), ci a ajutat mai degrabă la
reabilitarea innatismului după o perioadă dominată.
de natură distinct comportamentală . 
Poate mai semnificativ, el a avansat ipoteze concrete și sofisticate tehnic despre
structura limbajului și a propus metode interesante pentru evaluarea succesului
teoriilor gramaticale.
Chomsky merge atât de departe încât afirmă că sugarul nu are nevoie să învețe
nicio „regulă” specifică a unei anumite limbi. Mai degrabă, trebuie presupus că
toate limbile respectă același set de reguli, deși efectele acestor „reguli” și
interacțiunile dintre ele pot varia foarte mult, în funcție de unii „parametri”
lingvistici universali. Aceasta este o afirmație foarte riscantă a teoriei actuale a
limbajului lui Chomsky și este una dintre cele mai puternice - și subtile -
diferențe față de aproape toate celelalte.

Teorii gramaticale
În anii 1960, Chomsky a introdus două idei esențiale de importanță majoră
pentru construirea și evaluarea teoriilor gramaticale. Prima este distincția dintre
competență (competență) și performanță (performanță). El a subliniat faptul
4
evident că oamenii, atunci când vorbesc în lumea reală, fac adesea erori
lingvistice (cum ar fi începerea unei propoziții și lăsarea ei la mijloc). El a
susținut că astfel de erori în performanța lingvistică sunt irelevante pentru
studiul competenței lingvistice (cunoștințele care permit oamenilor să formeze și
să înțeleagă expresii gramaticale). Prin urmare, lingvistul poate studia o versiune
idealizată a limbii, simplificând foarte mult analiza lingvistică (vezi secțiunea
de gramatică de mai jos).
A doua idee a fost direct legată de evaluarea teoriilor gramaticale. Chomsky a
făcut distincția între gramaticile care au atins adecvarea descriptivă și cele care
au mers până la adecvarea explicativă . O gramatică adecvată din punct de
vedere descriptiv pentru o limbă dată definește clasa (infinită) de expresii
gramaticale în limba respectivă, adică descrie limba ca întreg. O gramatică care
atinge adecvarea explicativă are caracteristica suplimentară de a permite
înțelegerea structurilor mentale ale limbajului, adică nu numai că descrie
gramatica limbii, ci elaborează ipoteze cu privire la modul în care cunoașterea
lingvistică este reprezentată mental. Pentru Chomsky, natura unor astfel de
reprezentări mentale este în mare măsură înnăscută, astfel încât, dacă o teorie
gramaticală este în mod explicit adecvată, aceasta trebuie să poată explica
nuanțele gramaticale ale limbajelor lumii ca variații relativ minore ale modelului
universal al limbajului uman

Lingvistica generativ(transformațională) sau gramaticile generativ

transformaţionale descoperă limitele modeluluistructural şi are intenţia de a
realiza o sinteză a principalelor demersuri decercetare clasică şi modeernă! În
concepţia generativiştilor, cercetarea lingvistică are două scopuri majore) să
determina forme ale gramaticilor particulare şi să stabilească un model de
funcţionare a limbajului! Premisa generativiștilor este că orice vorbitor adult
care vorbeşte o anumită limbă, poate, în orice moment, să emită şi să înţeleagă
un număr infinit de propoziţii dintre care cele mai multe n-au fost auzite şi n-au
fost emiseanterior! Această capacitate a vorbitorului a fost inclusă în conceptul
de competenţă!
Manifestarea concretă a acestei capacităţi reprezintă conținutul conceptului de
performanţă.
Conceptele de competenţă şi performanță reprezintă conceptele cheie ale
gramaticilor generative!
Gramatica generativă are intenție de a crea un model al competenței lingvistice!
E un ansamblu finit de reguli care dă socotelă de un număr infinit de propoziţii
sau un sistem de reguli care dau o interpretare semantică unui număr nedefinit
de secvenţe acustice!

5
Gramatica generativă are trei componente
 componentul sintactic,
 component central care stabileşte pentrufiecare propoziţie o descriere
structurală;
 componenta fonologică(interpretativă care traduce componenta sintactică
(o interpretează în secvențe de semne sonore; componenta semantică (tot
interpretativă ca reinterpretează semantic componenta sintactică!
În gramaticile raţionaliste se află conceptele care stau la baza gramaticii
transformaționale) structură de suprafaţă şi structură de adâncime.

Lingvistica generală
Oiectul şi istoria lingvisticii.
Obiectul lingvisticii. Natura şi funcţiunile limbii. Limba - fenomen social.
Funcţiunile limbii. Limba şi gândirea. Istoricul problemei. Concepţia sistemică a
limbii. Legătura dintre limbă şi gândire. Noţiune şi sens. Categoriile logice şi
categoriile gramaticale. Judecata şi propoziţia. Importanţa limbii ca mijloc de
comunicare. Diversitatea aspectelor limbajului.
Limba ca obiect al lingvisticii.
Lingvistica - ştiinţă socială. Concepţiile şi metodele lingvisticii. Scurt istoric al
concepţiilor lingvistice. Lingvistica până in secolul al XlX-lea. Lingvistica în
secolul al XlX-lea. Lingvistica în secolul al XX-lea. Lingvistica în secolul al
XXI-lea. Direcţia individualistă. Lingvistica modernă. Bazele lingvisticii
moderne. Lingvistica structurală. Structuralismul praghez. Structuralismul
danez. Descriptivismul american. Lingvistica generativ-transformaţională sau
gramaticile generativ-transformaţionale.
Metodologie. Metode comune cu alte ştiinţe. Comunitate de obiect - comunitate
de metodă. Cerinţe metodologice generale. Ipoteza, inducţia şi deducţia.
Observaţia şi experimentul. Metoda modelării. Statistica. Metode specifice.
Metoda comparativă-istorică. Principiile metodei. Reconstrucţia. Analiza
fonomorfologică. Reconstrucţia internă. Geografia lingvistică. Dialectologia
structurală şi transformaţională. Metode moderne. Analiza funcţională. Analiza
distribuţională. Analiza în constituenţi imediaţi. Analiza în trăsături distinctive.
Metoda generativ-transformaţională. Metodele matematice. Glotocronologia.
Comparaţia între metode. Raportul dintre concepţii şi metode. Progresul în
istoria lingvisticii. Lingvistica la ora actuală.
Lingvistica sincronică.
Procesul de comunicare. Emiterea mesajului. Transmiterea mesajului.
6
Recepţionarea mesajului. Limitele comunicabilităţii prin limbaj. Principiile
analizei sincronice. Analiza semnului lingvistic. Conţinut şi expresie. Expresia şi
conţinutul semnului lingvistic. Manifestarea structurală a expresiei şi a
conţinutului. Arbitrar şi motivat. Planuri, nivele, stratificare. Nivelul trăsăturilor
distinctive. Nivelul unităţilor monoplane : fonemul şi semantemul. Nivele
biplane. Nivelul morfemelor. Nivelul cuvântului. Nivelul enunţului. Sistem şi
structură. Limbă şi vorbire. Compartimentele limbii. Unităţile limbii. Tipuri de
unităţi. Variante şi invariante. Fonemele. Morfemele. Unităţi de conţinut.
Cuvintele. Unităţi sintactice. Intonaţia în sintaxă. Relaţiile dintre unităţile limbii.
Fonetica şi fonologia. Chestiuni generale. Articularea fonetică a limbajului.
Sunetele vorbirii şi producerea lor.
Clasificarea sunetelor . Fonetica combinatorie. Fonologia (fonetica
funcţională). Fonetica şi scrierea. Ortografia. Lexicul. Semantica. Gramatica.
Interdependenţa compartimentelor limbii în sincronie. Fonetica şi morfologia.
Fonetica şi sintaxa. Fonetica şi vocabularul.
Morfologia şi sintaxa. Lexicul şi morfologia. Lexicul şi sintaxa.
Lingvistica Diacronică
Naşterea şi dispariţia limbilor. Originea limbajului. Naşterea şi moartea limbilor.
Cauzele schimbărilor lingvistice. Cauzele interne şi externe. Cauze externe.
Cauze interne.
Rolul scriitorilor în dezvoltarea limbi. Periodizarea istoriei limbilor. Stilurile şi
varietăţile lor. Stilistica literară. Ramificaţiile antropologice. Limba şi rasa.
Limbajul femeilor. Limbajul copiilor. Diversificare şi unificare. Ramificaţiile
teritoriale. Care sînt ramificaţiile teritoriale. Scurt istoric al dialectologiei.
Modalităţi de studiere a ramificaţiilor teritoriale. Factorii care duc la apariţia
ramificaţiilor teritoriale. Criterii de delimitare a limbii de dialect. Criteriul
genealogic. Criteriul structural. Criteriul verigilor intermediare. Criteriul
posibilităţii de tranziţie sau de transpunere. Criteriul extinderii funcţiunilor sau
filologic. Criteriul înţelegerii. Criteriul apartenenţei. Criteriul conştiinţei.
Criteriul posibilităţii de contopire. Criteriul subordonării.
Clasificarea limbilor. Ritmul ţi sensul evoluţiei limbii. Inegala penetrabilitate a
compartimentelor limbii. Interdependenţa compartimentelor limbii în diacronie.
Fonetica şi vocabularul. Fonetica şi morfologia. Morfologia şi sintaxa. Lexicul
şi morfologia. Lexicul şi sintaxa. Progresul în limbă. Raportul dintre sincronie şi
diacronie.
Ramificaţiile şi clasificarea limbilor.
Ramificaţiile limbii. Stilurile limbii. Stilistica limbii. Criteriul social-cultural.

7
Criteriul informaţional. Criteriul structural. Limbi artificiale. Limbi artificiale
apriori. Limbi artificiale mixte. Limbi artificiale aposteriori. Diversitatea
limbilor. Clasificarea tipologică Scurt istoric. Clasificarea morfologică
tradiţională. Teoria lui Edward Sapir. Cercetările tipologice şi analiza
cantitativă. Critica noţiunilor tipologiei tradiţionale. Criterii fonologice,
sintactice şi lexicale în tipologie. Tipologia sistematică şi universaliile
lingvistice. Relaţii şi implicaţii ale tipologiei. Clasificarea genealogică.
Echivalenţa idiomurilor. Posibilitatea traducerii. Traducerea automată.
Calculatorul electronic şi traducerea automată în prezent şi în perspectivă.
Probleme de analiză şi sinteză în traducerea cu maşina.
Contactul dintre limbi.
Substrat, superstrat, adstrat. Împrumutul. Bilingvismul. Bilingvismul colectiv.
Bilingvismul enclavelor lingvistice. Bilingvismul individual. Vocabularul
internaţional. Limbi mixte. Dialecte intermediare. Limbi creole. Limbi
internaţionale; limba unică a viitorului.
Concepţia semiotică despre limbă a prilejuit o regândire (şi o resemnificare)
în concepţia despre gramatică şi, mai larg, despre structurarea şi funcţionarea
limbajelor, condiţionând, ca deschidere ceea ce s-a numit «angajamentul
ontologic» al oricărui limbaj (bineconstituit gramatical şi logic), aducând în
prezenţă «lumi posibile» (ale interpretării) în ceea ce constituie locul de
manifestare a limbii: discursul: aici limbajul este «pus în acţiune», devine
«eveniment de limbaj»61, de fapt un câmp discursiv care, prin unitatea dintre
structurarea sintactică şi deschiderea semanticădobândeşte viză cognitivă.

Sursele bibliogarfice
Eugen Munteanu ,, Introducere în ligvistică
https://www.dex.md/definitie/transforma%C8%9Bional
https://www.greelane.com/ro/umanistic%c4%83/englez%c4%83/
transformational-grammar-1692557/
https://koaha.org/wiki/Trasformazionalismo

8
9