Regimul legal al pierderii contabile versus pierderea fiscala

Univeritatea de Vest

Facultatea de Economie si Administrare a Afacerilor

Regimul legal al pierderii contabile versus

pierderea fiscala

Student: Coordonator:
Grigoriu Diana Mihaela Prof.Univ. Dr
AFC, ANUL I Bunget Ovidiu Constantin

Grigoriu Diana-Mihaela
AFC, anul I
 Regimul legal al pierderii contabile versus pierderea fiscala

CUPRINS:

1. CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE……………………………………………

2. REZULTATUL CONTABIL………………………………………………………………

2.1. PIERDEREA CONTABILA……………………………………………………

3. REZULTATUL FISCAL…………………………………………………………………

3.1. PIERDEREA FISCALA……………………………………………………………

4. PIERDEREA CONTABILA VERSUS PIERDEREA FISCALA…………………

5. BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………

Grigoriu Diana-Mihaela
AFC, anul I
 Regimul legal al pierderii contabile versus pierderea fiscala

1. Contul de profit si pierdere

Bogatul fond informaţional al situaţiilor financiare le fac recunoscute, atât pe plan

naţional cât şi mondial , ca fiind instrumentele de bază ale managementului la toate nivelele
organizatorice. Referindu-se la importanţa acestora P.A.Samuelson, laureat al premiului Nobel în
economie precizează”este absolut indispensabil omului modern de a se iniţia cât de puţin în
elementele contabilităţii . Toţi cei care lucrează în economie trebuie să fie în măsură să înţeleagă
cele două relevee esenţiale, să ştie bilanţul şi contul profit şi pierdere”1
Contul de profit şi pierdere face parte din situaţiile financiare de închidere a exerciţiului
financiar, este un document contabil de sinteză,ce prezintă rezultatul activităţii întreprinderii şi
astfel măsoară performanţele firmei în cursul unei perioade de gestiune.
În calitate de componentă a situaţiilor financiare contul de profit şi pierdere prezintă un
îndoit interes deoarece permite determinarea rezultatului global dar şi formarea unei aprecieri
de ansamblu asupra performanţelor financiare ale perioadei de gestiune si oferă posibilitatea
unei recapitulări în întregime a elementelor de venituri şi cheltuieli ce au contribuit la obţinerea
rezultatului dar şi la identificarea factorilor(favorabili sau nefavorabili) care l-au influenţat.
Veniturile constituie 2 creşteri ale profitului înregistrate pe parcursul perioadei de
gestiune sub forma de intrări sau creşteri ale activelor ori descreşteri ale datoriilor, care se
concretizează în creşteri ale capitalului propriu, altele cele rezultate din contribuţiile
acţionarilor,iar cheltuielile constituie diminuări ale profitului înregistrat pe parcursul aceleiaşi
perioadei sub forma de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor ori creşteri ale datoriilor, care se
concretizează în reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din distribuirea
acestuia către acţionari.
Mai mult, veniturile sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere numai atunci când a
avut loc o creştere a profitului viitor aferentă creşterii unui activ sau diminuării unei datorii,
modificare ce poate fi evaluată în mod credibil, iar cheltuielile sunt recunoscute în atunci când a
avut loc o reducere a profitului viitor aferent diminuării unui activ sau creşterii unei datorii,
modificare ce poate fi evaluată în mod credibil. Totodată, valoarea veniturilor din exploatare
poate fi rectificată şi prin eventualele ajustări ale valorii imobilizărilor corporale şi necorporale
cât şi a valorii activelor circulante.
Performanţa economico-financiară se evaluează pe baza profitului, acesta fiind obiectivul de bază
al oricărei entităţi economice. Rezultatul obţinut din desfăşurarea activităţii economice şi financiare poate
fi privit din dublă perspectivă: contabilă şi fiscală. Diferenţele dintre rezultatul contabil şi cel fiscal pot fi
atât de mari încât un rezultat poate să fie pozitiv, în timp ce celălalt să fie negativ.

Grigoriu Diana-Mihaela
AFC, anul I
 Regimul legal al pierderii contabile versus pierderea fiscala

2.Rezultatul contabil
Rezultatul contabil, principalul indicator pentru măsurarea performanţei unei entităţi,
este abordat de literatura de specialitate din mai multe perspective, conturându-se, astfel, mai
multe concepţii: rezultat patrimonial – rezultatul contabil determinat ca diferenţă între activul
net de la sfârşitul şi de la începutul perioadei, rezultat financiar – rezultatul determinat ca
variaţie a trezoreriei entităţii în cursul exerciţiului; rezultat economic – rezultatul contabil
calculat ca diferenţă dintre veniturile din orice sursă şi cheltuielile de orice natură efectuate în
scopul obţinerii de venituri.
Cu toate că în practică se regăsesc toate cele trei abordări, concepţia economică este
esenţială, fapt pentru care a fost adoptată şi de reglementările contabile, cu precizarea că
acestea prezintă anumite particularităţi în funcţie de modul în care sunt înţelese şi aplicate
politicile contabile, precum şi de accepţiunile care sunt atribuite noţiunilor de venituri şi
cheltuieli.
Contul de profit şi pierdere este instrumentul de raportare a rezultatului financiar, iar
acesta este legătura contabilităţii cu fiscalitatea, materialul pentru calculul rezultatului fiscal.
Pentru asigurarea conformităţii în realizarea şi prezentarea rezultatului contabil se impune
aplicarea cu rigoare a regulilor şi principiilor contabile, înregistrând evenimentele atunci când
tranzacţiile se produc şi recunoscând pe o bază prudentă veniturile şi cheltuielile atunci când
sunt îndeplinite criteriile stabilite prin normele contabile.
Veniturile şi cheltuielile recunoscute şi evaluate în contabilitate servesc drept bază
pentru determinarea rezultatului contabil şi al celui fiscal. În conformitate cu legislaţia fiscală,
respectiv Codul fiscal , rezultatul fiscal, definit drept profitul impozabil sau pierderea fiscală –
constituie una din sursele exigibile datorate de entităţi şi se determină prin corectarea
rezultatului contabil cu diferenţele provenite din divergenţele dintre contabilitate şi fiscalitate
privind recunoaşterea şi evaluarea cheltuielilor şi veniturilor prin aplicarea unor reguli fiscale. În
contul de profit şi pierdere, document contabil de sinteză, veniturile şi cheltuielile sunt
prezentate după natura lor, respectiv venituri din exploatare, cheltuieli de exploatare şi venituri
financiare, cheltuieli financiare. Pentru fiecare categorie de venituri şi cheltuieli sunt prezentate
în contul de profit şi pierdere rezultatele aferente acestora.

2.1. Pierderea contabila

Rezultatul contabil poate fi profit sau pierdere. În practică pot exista cazuri când
deficitul contabil se poate transforma în profit fiscal şi, ca urmare, să fie impozitată pierderea.
Acest lucru înseamnă că, ori de câte ori suma pierderilor contabile şi a reducerilor fiscale
diminuate de suma elementelor nedeductibile dau o valoare mai mare ca zero, pierderea
contabilă se transformă în profit fiscal şi ia naştere datoria faţă de buget.
Pierderea contabilă este o scădere a activelor companiei, adică este o reducere a
activelor și drepturilor.

Grigoriu Diana-Mihaela
AFC, anul I
 Regimul legal al pierderii contabile versus pierderea fiscala

Cuvântul pierdere este folosit pentru a se referi la situații cu rezultate negative.

Rezultatele negative vor apărea atunci când cheltuielile depășesc veniturile.
Este esențial să rețineți că o cheltuială va genera posibilitatea de a obține venituri, în timp ce o
pierdere nu va crea posibilitatea prezentă sau viitoare de a obține venituri ca o consecință a
acesteia. Unele exemple de pierderi contabile pot fi mărfurile deteriorate sau deprecierea
acțiunilor.

Pentru a vorbi despre o pierdere contabilă, trebuie să existe următoarele circumstanțe:

1. Că un rezultat negativ apare ca o consecință a unei operații sau a unui grup de operații.
2. Poate fi sau nu rezultatul unei tranzacții cu terți și nu are valoare compensatorie pentru
companie.

Este important să nu confundați cheltuielile cu pierderile. În contabilitate, atât cheltuielile, cât

și pierderile au același efect, cu toate acestea, cheltuielile sunt resursele utilizate în servicii sau
bunuri care sunt consumate pentru a genera profituri, în timp ce pierderile implică cheltuieli
care nu implică profituri.

Cheltuielile sunt considerate toate resursele utilizate de companie în contractarea serviciilor și

consumul de bunuri achiziționate pentru funcționarea, dezvoltarea și realizarea rezultatelor
obiectivelor companiei.

Din punct de vedere contabil, orice cheltuială este o pierdere, deoarece serviciul obținut
produce o scădere a activelor (active și drepturi) sau o creștere a pasivelor (datorii).

Toate cheltuielile sunt o pierdere din punct de vedere contabil, cu toate acestea, nu vor
presupune rezultate negative pentru aceasta. Cheltuielile sunt necesare pentru ca compania să
obțină venituri din vânzări și, prin urmare, să genereze profit. Cu alte cuvinte, vorbim despre
cheltuieli pentru a câștiga bani.

3.Rezultatul fiscal
Rezultatul fiscal nu se înregistreazã în evidenta contabilã, nu este prezentat în „Bilant”
sau în „Contul de profit si pierdere”, fiind stabilit extracontabil si prezentat în Registrul fiscal, in
„Declaratia privind impozitul pe profit”, iar anumite informatii fiind în notele explicative din
situatiile financiare. Comparativ cu informatiile prezentate în contul de profit si pierdere, în
declaratia privind impozitul pe profit informatiile despre veniturile realizate si cheltuielile
efectuate, în prima parte au aceeasi structurã sinteticã, singura deosebire constã în includerea
în total a cheltuielilor , a impozitului pe profit, dupã care acestea sunt tratate ,clasificate în
conformitate cu principiile fiscale.

Grigoriu Diana-Mihaela
AFC, anul I
 Regimul legal al pierderii contabile versus pierderea fiscala

Prin urmare, veniturile impozabile sunt acele venituri care se iau în calcul atât la calculul
rezultatului contabil, cât si la determinarea rezultatului impozabil.

Conform principiului fundamental al fiscalitãtii, între cheltuielile efectuate si veniturile

realizate de o entitate existã o relatie de cauzalitate, de dependentã, în sensul cã orice
cheltuialã trebuie sã fie aferentã unui venit sau venitul impozabil trebuie sã fie generat de
efectuarea unor cheltuieli.

În contextul dat rezultã cã, pentru a fi deductibile în totalitate sau limitat, cheltuielile
efectuate de o entitate trebuie sã îndeplineascã cumulativ o serie de conditii sau cerinte, cum
ar fi: sã fie aferente obiectului de activitate al entitãtii; sã fie efectuate în scopul realizãrii de
venituri impozabile; sã fie efectuate în limitele admise de lege etc.

Sintetizând caracteristicile cheltuielilor nedeductibile fiscal, reiese cã statul, prin politica

fiscalã adoptatã, sanctioneazã entitãtile care înregistreazã unele cheltuieli catalogate prin lege
ca nefiind aferente veniturilor impozabile, prin nerecunoasterea deductibilitãtii lor la
determinarea rezultatului fiscal.

3.1. Pierderea fiscala

Pierderea fiscala se determină în rezultatul corectărilor venitului sau pierderii contabile
(până la impozitare) cu suma ajustărilor veniturilor şi cheltuielilor în scopuri fiscale.

Pierderea fiscală este generată de suportarea de către contribuabil a cheltuielilor

ordinare şi necesare, aferente activităţii de întreprinzător peste nivelul profitului brut. Aceasta
se determină în Declaraţia cu privire la impozitul pe venit al persoanei ce practică activitate de
întreprinzător.

Conform art. 17 alin. (16) din Legea contabilităţii pierderea contabilă reportată conform
statutului entităţii se acoperă din profitul net al perioadelor de gestiune curentă şi precedentă,
din rezerve şi din capitalul social, din contribuţiile suplimentare ale proprietarilor (asociaţilor,
participanţilor, acţionarilor) potrivit hotărarii adunării generale a acestora. La înregistrarea în
contabilitate a pierderilor fiscale este necesar să ne ghidăm de prevederile Codului fiscal. Modul
de reportare a pierderilor fiscale în Republica Moldova este reglementat de articolul 32 al
Codului fiscal.

Potrivit modificărilor operate în Codul fiscal prin Legea nr.138 din 17 iunie 2016 a fost
modificat art. 32 din Codul fiscal prin care s-a revizuit modul şi termenul de reportare a
pierderilor rezultate din desfăşurarea activităţii de întreprinzător, de la 3 la 5 ani, cu excluderea
eşalonării acestora în părţi egale. Această normă permite susţinerea agenţilor economici în
partea ce ţine de recuperare a investiţiilor şi pierderilor suportate în cadrul desfăşurării
activităţii de întreprinzător. Această norma poate fi aplicată începând cu anul 2016. Totodată,
nu va mai exista un calendar de reportare eşalonat în părţi egale şi contribuabilul va putea să-şi
reporteze pierderea fiscală în orice perioadă în termen de 5 ani.

Grigoriu Diana-Mihaela
AFC, anul I
 Regimul legal al pierderii contabile versus pierderea fiscala

4.Diferenta dintre pierderea contabila si pierderea fiscala.

Potrivit prevederilor Legii contabilitatii 82/1991, republicata, cu modificarile si completarile
ulterioare si ale OMFP 1802/2014, pierderea contabila este cea inregistrata in soldul debitor al
contului 121 “Profit si pierdere”, respectiv contului 117 “Rezultatul reportat”.

Eventuala pierdere contabila se acopera din profitul exercitiului financiar incheiat, din profitul
contabil reportat, din rezerve , din capital social si din alte surse financiare. Aceasta pierdere se
poate recupera numai din profiturile contabile din anii urmatori fara sa existe o limita a
recuperarii, in timp.

Pierderea contabila a exercitiului curent este evidentiata in soldul debitor al contului 121 “Profit
si pierdere” . Pe baza aprobarii situatiilor financiare anuale de catre adunarea generala a
actionarilor, pierderea evidentiata se preia in exercitiul urmator in rezultatul reportat (contul
117).

Pierderea fiscala, este pierderea declarata prin declaratia 101. Pierderea fiscala se determina
extracontabil, pe baza pierderii contabile influentate de cheltuielile deductibile si nedeductibile
prevazute de Codul fiscal si se reflecta in declaratiile privind impozitul pe profit.

Recuperarea pierderilor fiscale se efectueaza in ordinea inregistrarii acestora, la fiecare termen

de plata a impozitului pe profit, conform prevederilor legale in vigoare din anul inregistrarii lor.

Rezulta ca, pierderea inregistrata de societate in evidenta contabila, respectiv debitul ct. 117 se
poate acoperi pe toata perioada de existenta a societatii. Pierderea anuală, stabilită prin
declarația de impozit pe profit, se recuperează din profiturile impozabile obținute în următorii 7
ani consecutivi.

Pierderea fiscala se recupereaza la fiecare termen de plata al impozitului pe profit, respectiv

trimestrial.

Grigoriu Diana-Mihaela
AFC, anul I
 Regimul legal al pierderii contabile versus pierderea fiscala

5.BIBLIOGRAFIE

1. Lect. univ. dr. Mariana GURĂU- STUDIU PRIVIND REZULTATUL CONTABIL ŞI

REZULTATUL FISCAL
2. CECCAR BUSSINES MAGAZINE- Aspecte conceptuale și aplicative privind
determinarea rezultatului fiscal și a impozitului pe profit
https://www.ceccarbusinessmagazine.ro/aspecte-conceptuale-si-aplicative-
privind-determinarea-rezultatului-fiscal-si-a-impozitului-pe-profit-a5384/
3. GUŢAN Viorica, Lector Universitar, UCCM- TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND
PIERDERILE FISCALE: ASPECTE NAŢIONALE ŞI INTERNAŢIONALE
4. Fiscalitat.ro - Pierdere contabila/pierdere fiscala. Calcul impozit pe profit
https://www.fiscalitatea.ro/studiu-de-caz-pierdere-contabilapierdere-fiscala-
calcul-impozit-pe-profit-19586/
5.SmartBill- Ce trebuie sa stii despre pierderea contabila si fiscala?
https://blog.smartbill.ro/pierderea-contabila-fiscala/

Grigoriu Diana-Mihaela
AFC, anul I