CE ESTE ECONOMIA?

gr. Oikos = casa, gospodărie

gr. Nomos = normă,lege

Economia= administrarea eficientă a resurselor limitate

pentru a asigura satisfacerea unor nevoi variate și
nelimitate.

Paul Samuelson (laureat al premiului Nobel pentru

Economie în anul 1970): “Știința economică studiază
modul în care sunt utilizate resursele rare pentru a fi
realizate mărfuri folositoare și pentru a le distribui
diferiților oameni”.
Tensiunea nevoi - resurse

Nevoile și dorințele umane sunt:

• resimțirile, doleanțele, așteptările oamenilor de a fi, a avea, a ști, a
crede.....
• nelimitate ca numar;
• în continuă multiplicare si diversificare – diamică accelerată;
• mobiluri ale activității oamenilor interese economice;

După natura lor: a) fiziologice,

b) sociale.

După gradul de complexitate: a) elementare (de bază)

b) complexe (superioare)
Piramida lui Maslow

Nevoia de
autorealizare
Nevoi de stimă

Nevoi de apartenență

Nevoi de siguranță

Nevoi de bază
(fiziologice)
• Resursele:
• sunt utilizate pentru producerea bunurilor necesare satifacerii nevoilor
umane;
• sunt limitate, le caracterizeaza raritatea;
• sporesc si se diversifica continuu datorită progresului tehnic și științific –
dinamică lentă.

În funcție de proveniență: a) primare (potențialul uman și

natural)
b) derivate (rezultatul activității
umane)

În funție de natura lor: a) umane (populația aptă de muncă)

b) materiale (materii prime,
combustibili, tehnologii)
c) financiare (bani, acțiuni, obligațiuni)
d) informaționale (cunoștințe
culturale, științifice, tehnice)
 creșterea și creșterea și
diversificarea
resurselor
< diversificarea
nevoilor

Activitatea economică = utilizarea cât mai rațională a

resurselor economice rare, în vederea obținerii de bunuri și
servicii necesare satisfacerii cât mai bune a nevoilor
umane nelimitate.

Raționalitatea (eficiența) economică = maximizarea

rezultatelor /efectelor utile prin minimizarea
efortului/consumului de resurse.
Raționalitatea (eficiența) economică presupune
compararea rezultatelor obținute/scontate (acoperirea
nevoilor/dorințelor) cu eforturile realizate (resursele/bunurile
consumate) astfel încât să se obțină maximum de efect
și/sau minimum de efort.

Efect urmărit
Maxim
Efort realizat

Efort realizat Minim

Efect urmărit
• Criteriile principiului eficienței/raționalității economice:

• Utilitatea (gradul de satisfacere a nevoilor/dorințelor existente pe care

îl aduce efectul acțiunii întreprinzătorului);

• Rentabilitatea (nivelul efectelor/rezultatelor economice obținute de

întreprinzător trebuie să fie cel puțin egal cu nivelul efortului/consumului
de resurse).
• Optimizarea (întreprinzătorul urmărește realizarea unui maxim de efect
cu un minim de efort/resurse consumate);
Nevoile umane se satisfac prin folosirea de:
§ satisfactori (bunuri economice destinate consumului final) și

§ prodfactori (bunuri economice destinate producției).

Costul de oportunitate (costul alternativei sacrificate)

= cea mai valoroasă alternativă la care se renunță atunci
când se optează pentru o anumită variantă/soluție.
 Tipuri de sisteme economice
Economia naturală / autoconsumul= acoperirea nevoilor de
consum din producție proprie.

Economia centralizată / de comandă = sistem economic care

funcționează pe baza unui plan economic (de producție și investiții)
unic, gândit la nivelul autorității centrale pentru toate sectoarele
economiei, bazat pe preponderența proprietății publice, în care
statul este principalul întreprinzător.

Economia de schimb (de piață) = sistem economic bazat pe

preponderența proprietății private, în care deciziile economice sunt
rezultatul interacțiunii libere a producătorilor și consumatorilor pe
piață, iar numeroșii agenți economici sunt autonomi și acționează
conform propriului interes cu respectarea reglementărilor legale în
vigoare.
Tipuri de sisteme economice

Economia naturală / autoconsumul

Economia centralizată / de comandă

Economia de piață / de consum:

• liniară
• circulară
Economie
liniară

versus

Economie
circulară
Trăsături ale economiei de piață
ØAgenții economici sunt specializați, autonomi,
independenți
• își exercită liber dreptul de proprietate,

• își asumă avantajele și riscurile propriilor decizii,

• acționează conform principiului eficienței și

raționalității economice ↔ min. efort cu max. efect
(profit)→ crearea unui avantaj comparativ pe piață în
condiții legale.
ØTranzacțiile economice de pe piață sunt bilaterale, libere
și directe (tranzacție economică= tranfer de bunuri și
servicii de la un proprietar la altul contra unui preț);

ØActivitatea economică se desfășoară în mod corect și loial

în jurul pieței;

ØMonetarizarea economiei de piață – tranzacțiile se

realizează prin intermediul banilor;

ØÎncadrul economiei de piață, bunurile îmbracă forma de

marfă, adică:
v bun economic capabil să satisfacă o nevoie de consum;
v bun economic destinat schimbului prin vânzare-cumpărare.
Premisele funcționării economiei de piață
1. dominația proprietății private într-un sistem pluralist de
forme de proprietate;
2. existența unui stat democratic care să asigure cadrul
legal de funcționare a economiei de piață;
3. concurența loială reglementează prin preț activitatea
economică și socială a tuturor agenților economici.
Un sistem economico-social sănătos permite:
• maximizarea satisfacției pentru consumatori;
• maximizarea profitului pentru producători;
• creșterea inovării și eficienței economice;
• atenuarea problemelor sociale;
• dezvoltarea economică durabilă.
Conținutul și rolul pieței
Orice produs sau serviciu pentru care se manifestă cerere
și ofertă formează o piață.

Piața:
ØLocul de întâlnire dintre cerere și oferta pentru un
anumit bun sau serviciu;

ØLocul unde se formează prețul produselor;

ØLocul unde se manifestă concurența.

Denumirea pieței este dată de obiectul tranzacționat.

Rolul pieței în economie
a) Verifică concordanța dintre cerere și ofertă
volumul, structura, calitatea nevoile și dorințele
1. OFERTEI 2. CERERII
(ofertanții/producătorii) (cumpărătorii)

PREȚUL
• Așteptat de ofertant
• Acceptat de cumpărător

• Realizarea tranzacțiilor;
• Interesele ambilor participanți la
tranzacțiile pe piață sunt satisfăcute.
b) Asigură condițiile autoreglării economiei printr-un sistem
de pârghii:
• Preț,
• Cerere,
• Concurență.

c) Asigură echilibrul economic pe termen lung între

ofertă/producție și cerere/consum:
• Validează concordanța cererii cu oferta,
• Orientează prin sistemul de prețuri, comportamentul
si deciziile economice ale actorilor economici.
Echilibrul pieței unui bun
PREȚ CANTITĂȚI CANTITĂȚI PRESIUNEA
(u.m.) CERUTE OFERITE ASUPRA PREȚULUI
(buc.) (buc.)
5 9 18 exces de ofertă +
deficit de cerere
4 10 16 exces de ofertă +
deficit de cerere
3 12 12 ECHILIBRU (cantitatea
vândută este maximă)
2 15 7 exces de cerere +
deficit de ofertă
1 20 0 exces de cerere +
deficit de ofertă
Condiții obligatorii pentru funcționarea
normală a pieței

• Autonomia de decizie a agenților economici;

• Stabilirea prețului în funcție de cerere și ofertă;

• Libertatea concurenței.
Tipuri de piețe

1. După obiectul tranzacționat:

• Piața bunurilor de consum,
• Piața imobiliară,
• Piața muncii,
• Piața monetară,
• Piața valutară.
2. După natura materială a bunurilor
tranzacționate:
• Piața bunurilor materiale,
• Piața serviciilor
• Piața informațiilor
3. După starea obiectelor supuse vânzării:
• Piața reală,
• Piața fictivă
4. După locul tranzacționărilor:
• Piață locală,
• Piață regională,
• Piață națională,
• Piață internațională,
• Piață mondială.
5. După timpul în care se transferă bunurile
tranzacționate:
• Piața la vedere,
• Piața la termen.
6. După raportul cerere – ofertă:
• Piața vânzătorului,
• Piața cumpărătorului.
7. După modul de acces pe piețe:
• Piețe libere,
• Piețe reglementate (licența de funcționare acordată de o
autoritate).
CONCURENȚA
= confruntare deschisă, o rivalitate între ofertanți
(vânzători) pentru atragerea purtătorilor cererii
(consumatorilor) => un comportament specific, interesat
al tuturor purtătorilor unui drept de proprietate.

Lupta de concurență => creșterea eficienței

economice și a progresului (căutarea și găsirea de către
ofertanți/producători a soluțiilor pentru a produce ieftin și
de calitate, în vederea satisfacerii cât mai bune a
nevoilor/cerințelor/idealurilor/ așteptărilor consumatorilor
la prețul pe care aceștia îl pot plăti ) => PROFIT
Concurența loială
= luptă concurențială cu respectarea reglementărilor
legale:
ØReducerea costurilor sub cele ale concurenților;
ØDiminuarea prețului în vederea creșterii vânzărilor și a
profitului;
ØRidicarea calității produselor și a serviciilor;
ØUtilizarea metodelor, tehnicilor și instrumentelor de
marketing – acordarea unor facilități.

Funționarea economiei de piață presupune existența

luptei concurențiale loiale, legale, nediscriminatorii, cu
respectarea legislației și a normelor de desfășurare a
tranzacțiilor.
 Concurența neloială
§ Vânzarea în pierdere (anulează semnificația prețului de
vânzare).
Luptă concurențială ilegală:
§ Înțelegeri între vânzători în scopul împiedicării
manifestării concurenței,
§ Inducerea în eroare a consumatorului asupra prețului sau
a mărfii printr-o publicitate înșelătoare sau fals etichetaj,
§ Spionaj economic,

§ Racolarea specialiștilor firmelor rivale,

§ Fapte de natură a crea confuzie în legătură cu activitatea

de producție și comercială proprie / a unui concurent.
§ Corupție, șantaj, boicot, etc.
Efectele pozitive ale concurenței loiale

§ Stimulează progresul general prin:

• Minimizarea costurilor,
• Creșterea calității produselor/serviciilor,
• Modernizarea tehnologiilor.
§ Conduce la reducerea prețului de vânzare,
§ Generează spirit inovator,
§ Conduce la extinderea piețelor,
§ Conduce la creșterea calității vieții.
Limitele mecanismului concurențial real:

§ Deteriorarea calității produselor și serviciilor în

competiția pentru reducerea prețurilor,
§ Reducerea salariilor în vederea scăderii costului
de producție,
§ Exploatarea nerațională a resurselor,

§ Neasigurarea dezvoltării economice durabile,

§ Economia subterană.
Concurența perfectă

1. atomicitate perfectă a cererii și a ofertei,

2. omogenitatea produselor,

3. accesibilitatea agenților economici pe piață

4. transparența pieței

5. mobilitatea perfectă a factorilor de producție

 Concurența imperfectă
1. Concurența monopolistă (monopolistică):

• Numar mare de ofertanți și de cumparatori;

• Diferențierea produselor din punct de vedere preț, calitate,

cantitate, publicitate, ș.a.;

• Ex: piața construcțiilor, piața produselor cosmetice, piața produselor de

îmbrăcăminte, etc.

2. Concurența de monopol:

• Existența unui singur producător / ofertant – se pierde atomicitatea

ofertei;

• Marfa este unică.

Ex: furnizorii de apă-canalizare (Apa Nova); RATB, Metrorex
3. Concurența de oligopol:
• Număr mic de producători - se pierde atomicitatea ofertei;

• Pătrunderea pe această piață este îngrădită de înțelegerile

producătorilor care nu doresc noi competitori;
• Mărfurile sunt diferențiate.
• Ex: telefonia mobilă, petrolul autohton, ciment

4. Concurența de monopson/oligopson:
• Existența unui singur cumpărător – se pierde atomicitatea cererii;

• Existența mai multor ofertanți de putere economică mică;

• Mărfurile sunt diferențiate.

• Ex: armata (achiziții de aparatură specializată, uniforme, încălțăminte, alte
accesorii)
Noțiuni curs I

1. Știința economică 12. Concurența

2. Nevoi 13. Concurența loială
3. Resurse 14. Concurență neloială
4. Interese economice 15. Concurența perfectă
5. Raționalitatea economică 16. Concurența imperfectă
6. Economia naturală 17. Concurența monopolistă
7. Economia centralizată 18. Concurența de oligopol
8. Economia de schimb 19. Concurența de monopol
9. Economia circulară 20. Concurența de monopson
10. Piața / oligopson
11. Echilibrul pieței