R.Vulpe Poienesti

Materiale i cercetri arheologice
Săpăturile dela Poieneşti din 1949

Radu Vulpe
Citer ce document / Cite this document :
Vulpe Radu. Săpăturile dela Poieneşti din 1949 . In: Materiale şi cercetări arheologice, N°1 1953. pp. 213-506;
doi : https://doi.org/10.3406/mcarh.1953.2031
https://www.persee.fr/doc/mcarh_0076-5147_1953_num_1_1_2031
Fichier pdf généré le 18/11/2020

SĂPĂTURILE DELA POIENEŞTI DIN 1949
A. STAŢIUNEA
I. SITUAŢIA TOPOGRAFICĂ
Comuna Poieneşti, din raionul Vaslui, se află la 17 km V de oraşul Vaslui,

pe dealurile de pe malul drept al Racovei (fig. 4). Teritoriul său cuprinde
la mijloc, între satele Poieneştii Mănăstirii şi Poieneştii Străjescului, o
mică depresiune ocolită din toate părţile de înălţimi şi străbătută de un
modest afluent al Racovei care se numeşte, ca şi depresiunea însăşi, Valea
Caselor. Acelaşi nume se mai dă în mod obişnuit, de către localnici, cătunului
Poieneştii Ghigăi (sau Ghica), situat în această vale.
înălţimile din jurul Văii Caselor, aparţinând podişului central al Mol¬
dovei, prezintă povârnişuri repezi şi profiluri impunătoare: cele din spre
E, pe care se întinde satul Poieneştii Mănăstirii, reşedinţa comunei, şi de pe
care începe o pădure masivă ce ţine până la Vaslui, ajung la altitudinea
absolută de 452 m ; cele din spre V, pe care se găseşte satul Poieneştii Stră¬
jescului (sau Străjescu), culminează cu cota 484 de pe vârful Cetatea, care
domină regiunea înconjurătoare pe o mare distanţă. La S, orizontul se închide
printr’o curbă de peste 300 m, care constitue cumpăna apelor dintre basinul
Racovei, reprezentat aci prin şipotele ce contribue la formarea pârâului
Caselor, şi basinul Tutovei, reprezentat prin izvoarele care, de cealaltă
parte, în preajma comunei vecine Chetrosu (ori Pietrosu), se adună spre a
da naştere pâraielor Miceştilor şi Drăgomăneştilor, tributare Studineţului.
Singura cale de ieşire din căldarea pe care o conturează acest cerc continuu
de înălţimi se găseşte la N, spre valea Racovei, între Dealul Vărzăriei,
delà N de Poieneştii Mănăstirii, şi Dealul Teilor, delà N de Poieneştii Stră¬
jescului. Aceste dealuri, prin prelungirile lor, se apropie atât de mult între
www.cimec.ro
214 MATERIALE ARHEOLOGICE
ele, încât abia lasă libera o poartă îngustă de câteva zeci de metri, prin care
îşi face loc pârâul Caselor şi drumul caro leagă Poieneştii cu şoseaua Vaslui-
Bacău de pe valea Racovci (fig. 1).
Depresiunea Văii Caselor se prezintă astfel cu însuşiri naturale atrăgă¬
toare, fiind aproape de o vale umblată ca aceea a Racovci şi, în acelaş
■4[îvV ' Hârni Şl ÎMPREJURIMILE

POIENEŞTI
.......
p
$V«rsg,
v\\' 4-
■T'/ ri-r v'iv'' &l£tpiiï?sZ'
■ llStră
gî rţpptisrfa
<r+8S,T-
.t"° fcW Césèïor)
i Tl,tC0 l Z3}4ţw*
-ÿ'xsithr-A.r (Myçur*
oSiporut
Râpa
/j'vffani
taţi unea
Fântâna
lut
attal
Dealul
wtùeaiut
Stan
atoni*
o Teilor)
Manei
Rnaie»
Mon
i -zÿiiizfc'tiïfc x-Vi, Recover

Staţiune»
cenuşa
Fig. 1
timp, bine apărată prin relieful său şi prin pădurile care acoperă dealurile
vecine şi care în vechime trebue să fi fost cu mult mai întinse decât în vre¬
mea noastră. Poienile sunt potrivite pentru păşuni, iar izvoare de apă se
găsesc peste tot. Elste firesc ca această depresiune, care, cu toată întinderea
sa relativ mică (cel mult 10 km2 în total, măsuraţi între culmi), formează
azi domeniul a trei sate, să fi fost şi în antichitate preferată ca un loc favo¬
rabil aşezărilor omeneşti. Şi; de fapt, resturi de asemenea aşezări străvechi
se găsesc în multe puncte de pe întinderea sa, datând din epoci diferite,
delà începutul treptei de mijloc a barbariei, până la începutul epocii migra-
ţiilor (fig. 1).
www.cimec.ro
SĂPĂTURILE DELA POIENEŞTI 215
Printre aceste puncte, atenţia cercetătorului este atrasă în primul

rând de o mică Măgură care străjueşte poarta do pătrundere din spre valea
Racovei. Este vorba de capătul unui pinten desprins din Dealul Teilor
şi împins spre E între bălţile din lunca Racovei şi pârâul Caselor. înălţimea
sa este mică: abia 12 m deasupra luncii. Măgura prezintă totuşi un aspect
POIENEŞTI
Dealul Teilor SCHIŢA
0-W 20 de
30 teren
CÛ 50®
Săpăturile
dm 199
caracteristic prin forma sa rotundă şi prin izolarea sa, fiind legată numai
spre SV cu restul Dealului Teilor. Poziţia sa înaintată o impune ca un punct
de observaţie, permiţând o vedere destul de largă asupra văii Racovei şi
spre pantele înălţimilor delà N de această vale, către Coşeşti, Hârsova şi
Laza. La poalele sale, imediat la E, curge pârâul Caselor şi trece drumul de
legătură cu şoseaua Vaslui-Racău, care se află numai la 1 km depărtare,
spre N. Faţă de satele Poieneştii Mănăstirii, Străjescu şi Valea Caselor,
precum şi faţă de satul Hârsovcni do pe şoseaua menţionată, Măgura este
situată la o distanţă aproape egală, între 2 şi 2,5 km.
Este cultivată în cea mai mare parte cu cereale. Doar pe panta
sa din spre V se află o plantaţie viticolă, căruia îi spune Via lui Ursu.
www.cimec.ro
Cu prilejul plantării acestei vii s’au descoperit mai multe vase an¬
tice de lut, mai cu seamă urne funerare, iar pe restul Măgurii, Ia
suprafaţă pământul de arătură este amestecat cu diverse resturi ar¬
heologice: chirpici arşi, oase, topoare de piatră, obiecte de bronz şi
de fier, monete romane din secolele III — IV e. n. şi mai ales cu fragmente
ceramice: neolitice, delà sfârşitul vârstei Fierului şi delà începutul epocii
migraţiilor. Pantele Măgurii sunt destul de repezi, cu excepţia aceleia din
spre E, care este ceva mai lină. Suprafaţa relativ plană din centru, care a putut
fi locuită şi pe care resturile antice s’au putut păstra fără a fi cărate prin
scurgerea apelor, reprezintă un spaţiu elipsoidal de cca 120 pe90m, orientat
NNE-SSV, cu o prelungire spre SV, care se îngustează până la 10 m în
dreptul şelei ce separă Măgura de restul Dealului Teilor (fig. 2).
Cioburi delà sfârşitul epocii Fierului şi din secolele III — IV, Ia fel cu
acelea de pe Măgură, se găsesc şi în vale, dincolo de pârâul Caselor, spre
E, până la lunca Racovei şi până pe coasta de N a Dealului Vărzărici. De
cealaltă parte a Măgurii, la 400 m spre V către satul Străjescu, pe dealul
opus versantului V al Dealului Teilor, Ia punctul numit Râpa Fântânii,
s’au constatat vestigii de aşezare din epoca a doua a Fierului, cu ceramică
de tipurile Crăsani şi Zimnicea. La S de Măgură, la 300 m distanţă, în vale,
pe malul stâng al pârâului Caselor (fig. 3), se văd trei movile foarte mari,
constituite din cenuşă fină, compactă, în care apar şi rare fragmente de oase
umane calcinate. Evident, este vorba de resturile unor ruguri de incinoraţie.
La cca 2 km mai spre S, dincolo de satul Valea Caselor, pe malul stâng
al pârâului, la punctul numit Şipotul lui Stan, delà poalele de E ale dealului
Cetăţii, s'au descoperit cioburi neolitice delà începutul epocii migraţiilor,
la fel cu acelea de pe Măgura din capul Dealului Teilor.
Vârful Cetatea delà cota 484, la S de satul Străjescu, îşi datoreşte numele
numai poziţiei sale impunătoare şi formei sale izolate, care stimulează fan¬
tezia populară, prilejuind crearea de legende pitoreşti. In realitate, nu
oferă nicio condiţie prielnică unei aşezări omeneşti: este greu accesibilă,
nu are apă la îndemână, suprafaţa sa este mult prea mică şi este bătut în
permanenţă de vânturi violente. Nu prezintă nicio urmă de activitate ome¬
nească, înafară de câteva gropi săpate de localnici cu zadarnica iluzie de
a găsi comori. La suprafaţa sa nu se observă niciun ciob. Ceea ce ar putea
pentru un moment să fie luat drept un fragment de vas primitiv 1 se dove¬
deşte până la urmă a nu reprezenta decât vreo aşchie de gresie moale ruptă
din stânca ce constitue structura înălţimii. In schimb, coborând spre S şi
SE, numai la 2 km depărtare, pe terasele adăpostite şi bogate în izvoare
1 C. Cihodaru, „Arta şi Arheol.“ 13—14, 1937 — 1938, p. 32.
www.cimec.ro
de deasupra satului Chetrosu şi din spre cumpăna apelor delà izvoarele

pârâului Caselor, la punctele numite La Corn şi Cheia, se constată resturi
de aşezări neolitice şi din epoca Bronzului (fig. 1).
Fig. 3. — Una din movilele de cenuşă din apropierea staţiunii.
VALEA RACOVEI
naboz
caviaa Localităţi arheologice
lapona Valea 0tnei Harsovă
VASLUI
****** 'oa"
LEGENDA •StrijesaT
Chte9°isnniclin9urart
Opr/ş/fSo A °
m Poieneşti . Măgura dota Dealul Teilor Chetrose
*A
A Locuri cu descoperiri arheologice
Fig. 4
Alte puncte de interes arheologic au fost recunoscute în imediata vecină¬

tate a comunei Poieneşti, în afara căldării Văii Caselor (fig. 4): la Broşteni,
pe Dealul Morii, cca 2,5 km V de Măgura delà Dealul Teilor, tot pe dreapta
Racovei, cu cioburi getice din epoca romană; la Oprişiţa, 2,5 km NE de Poie-
neştii Mănăstirii, pe Dealul Prisăcii, unde se găsesc cioburi din aceeaşi vreme,
precum şi din vremea moldovenească mai recentă; la Lingurari, pe măgura
www.cimec.ro
Piciorul Grosului, 1,5 km E de Ferma de Stat Laza, unde este o aşezare

neolitică; iar pe stânga Racovei, la E de Hârsoveni, în valea Măriei, unde
s’a dat peste resturi neolitice şi din prima epocă a Fierului (depozit de bron¬
zuri), şi la S de Hărsova, unde s’au găsit resturi de aşezări din vremea geto-
romană (cu tezaur de denari romani de argint din secolul II e. n.), delà
începutul epocii migraţiilor şi din vremea feudală moldovenească.
Regiunea văii Racovei este do altfel peste tot bogată în aşezări antice
(fig. 4). Mai departe de Poieneşti, spre E, s’au constatat urme neolitice,
pe această vale, lângă Rediu, la gura văii, în faţa oraşului Vaslui, iar spre
V, la Ivăneşti, la Coşeşti, la Toporăşti, la Bleşca, la Slobozia 2. La Armăşoaia,
s’a descoperit o aplică scită cruciformă zoomorfă3.
II. ISTORICUL CERCETĂRILOR
Aproape toate punctele de interes arheologic menţionate până aci au

fost identificate în ultimele două decenii prin străduinţa lui C. Cihodaru,
originar din această regiune, fost profesor la Liceul de Băieţi din Vaslui.
Mai înainte nu se cunoştea niciuna din staţiunile de pe valea Racovei. Delà
Poieneşti nu se ştia decât ceea ce înregistrase „Marele Dicţionar Geografic
al României” din 1902: o slabă menţiune despre cele trei movile de cenuşă
delà S de Dealul Teilor şi reproducerea spuselor populare despre dealul
Cetatea 4. Niciun cercetător nu se abătuse prin această regiune. După rela¬
tările localnicilor bătrâni, una din cele trei movile de cenuşă fusese exploa¬
tată în scopuri industriale cu multe decenii în urmă; cu acest prilej, s’ar
fi găsit înăuntru „arme vechi şi roţi de căruţă", despre care nu am putut
însă afla nimic precis, nefiind consemnate nicăieri. Tot ce se poate constata
este urma acelor săpături, una din movile fiind, într’adevăr, pe jumătate
nivelată. In ce priveşte Măgura delà E do Dealul Teilor, ca şi celelalte res¬
turi de aşezări vechi din preajmă, nu a fost cunoscută pentru prima dată
decât prin cercetările lui C. Cihodaru.
Aflând despre descoperirile care se făcuseră întâmplător pe această
Măgură cu prilejul plantării viei amintite mai sus, profesorul vasluian a
procedat, în 1931, la o primă recunoaştere a locului şi a publicat în perio¬
dicul din laşi „Arta şi Arheologia", 1931 — 1932, o dare de seamă asupra
obiectelor ceramice descoperite 5. Mai târziu, în 1936, din însărcinarea
p. cap.
Cf.,
la 3ti,
5132dcC.
Pentru
Cf.
MDGH,
43—48,
asemenea,
„Cercetări
Cihodaru,
mai localităţile
V,
jos,
51 —p.
exterioare".
„Stud.
cap.
52;
„Arta
23, 9—10,
citate
„Cercelări
s.şi v.Cerc.
ArhooL".
în
Poieneşti,
Ştirile
1933—1934,
prezentul
duexterioare".
Istoric
despre
7 —Vaslui.
8,capitol
Veche",
p.1931
Rediu,
83;—
cf.13—
1932,
1950,
Bleşca
Cihodaru,
14,p.
I, şi
1937—
51
p.Slobozia
—42
1. 52.
c.,
—1938,
43,
7 —sunt
şi
8,
p. aci
1931
32—33,
inedite.
mai
— 1932,
jos,
56.
www.cimec.ro
direcţiunii Muzeului de Antichităţi din Iaşi, a întreprins aci o serie de

săpături, ale căror rezultate, fireşte mai bogate şi mai precise decât consta¬
tările precedente, le-a prezentat într’un raport publicat în 1938 în acelaşi
periodic 6.
Săpăturile lui C. Cihodaru au constat (fig. 5): din două suprafeţe
patrulatere, perpendiculare una pe alta: A' , de 19 pe 7 m, orientată SV-NE.
şi A" , de 11 pe 7 m, NV-SE, explorate în centrul Măgurii, din două şanţuri
Fig. 5. —
şi Arhcol.
Săpaturile
“, 13de—pe
14,Măgură
1937—1938,
din 1936,
p. după
36, fig.
C. Cihodaru,
10. „Arta
practicate pe pantele de S ( B , de 10 pe 3 m) şi de E (D, de 12 pe 12 m)

şi dintr’un sondaj pe panta de N, în via lui Ursu' (C , de 3 pe 3 m). In total
aceste săpături au însumat o suprafaţă de cca 400 m2.
In suprafeţele din mijloc, C. Cihodaru a dat peste un strat de cultură
din epoca romană târzie (secolele III — IV e.n.), străbătut de morminte
de incineraţie şi suprapus unui nivel de aşezare cucuteniană cu ceramică
pictată de stil A, aglomerată în gropi ce se adânceau până la 2,50 m. In şanţu¬
rile B şi D a constatat elemente din ambele straturi, amestecate. Sondajul
C, din vie, a permis explorarea resturilor unui cuptor, care în parte fusese
avariat mai dinainte, cu prilejul lucrărilor pentru plantarea viţei. Două
monoLc romano de argint pe care le-a găsit în cursul săpăturilor, una din
mijlocul secolului III, delà Otacilia Severa, soţia lui Filip Arabul, şi cealaltă,
delà ( 'oiislantius II, din secolul IV, i-au dat lui C. Cihodaru posibilitatea
„Aria• C.
şi Arhcol.
Cihodaru, 13—14,
Poeneşli-Tamasidava:
1937—1938, p. 30—59.
o aşezare carpică în Moldova centrală
www.cimec.ro
de a situa în aceste secole târzii data celui mai recent strat de cultură din
staţiune.
C. Cihodaru şi-a completat cercetările cu o serie de recunoaşteri în
împrejurimi, cu un sondaj în prelungirea de E a staţiunii, în vale, spre lunca
Racovei, unde a constatat un strat de resturi de locuinţe din secolul III,
gros de cca 0,30 m sub pătura vegetală, şi cu un alt sondaj între movilele
de cenuşă din spre S, unde însă nu a dat peste nicio urmă de aşezare. In
raportul publicat în 1938 despre săpăturile sale delà Poieneşti, C. Cihodaru
a prezentat şi câteva obiecte de bronz de epocă hallstattiană descoperite
întâmplător laolaltă la cca 1,5 km N de staţiunea delà Dealul Toilor, peste
valea Racovei, precum şi o spadă de bronz de tip Naue II, bronzul IV, găsită
tot întâmplător la punctul Cheia, din spre Chetrosul. In acelaşi raport, auto¬
rul a încercat să identifice aşezarea getică delà Poieneşti cu localitatea
Tamasidava, pomenită de Ptolemeu (Geogr., IV, 10, 8).
Lăsând la o parte această încercare de identificare toponimică, suscep¬
tibilă de obiecţiuni, precum urmează să arătăm mai jos în capitolul final
al lucrării de faţă, constatările arheologice pe care C. Cihodaru le-a făcut
cu prilejul cercetărilor sale delà Poieneşti sunt, în general, de o deosebită
importanţă pentru cunoaşterea vieţii omeneşti ce s’a desfăşurat în acest
punct din inima podişului central al Moldovei, în vremurile îndepărtate.
Valoarea lor este cu atât mai apreciabilă cu cât au avut darul de a împlini
o mare lacună de pe harta arheologică a ţării noastre, mai înainte regiunea
respectivă fiind, pe o mare întindere, cu totul necercetată. Pe de altă parte,
săpăturile lui C. Cihodaru de pe Dealul Teilor au scos la lumină şi unele
fapte noi. Astfel, dacă elementele stratului cucutenian şi ale stratului de
aşezare getică se încadrau în cunoştinţele stabilite despre epocile respective
în cuprinsul ţării, în schimb, urnele de incineraţie care străpungeau aceste
straturi şi care sunt de situat, parte în epoca La Tène II — III, iar parte,
în secolele III — IV e.n., la începutul epocii migraţiilor, reprezentau culturi
care până la apariţia lor la Poieneşti nu formaseră obiectul preocupărilor
arheologice referitoare la Moldova.
Cum însă săpăturile lui C. Cihodaru, de o întindere prea redusă, nu
făcuseră decât să semnaleze aceste noutăţi şi să le pună în evidenţă impor¬
tanţa, era necesară o reluare a explorării în Măgura de pe Dealul Teilor
pe o scară mai amplă, cu mijloace mari, pentru a ajunge la constatări mai
abundente şi mai exacte şi pentru a înlesni concluzii mai largi. De aceea,
când Secţiunea de Ştiinţe Istorice a Academiei R.P.R. prin Institutul de
Istorie şi Filosofie, a organizat prima mare campanie arheologică din planul
său de lucru, în 1949, pe bază de şantiere colective, s’a hotărît, delà început,
ca unul din aceste şantiere să funcţioneze la Poieneşti, în cadrul temei
www.cimec.ro
„Evoluţia aşezărilor omeneşti în societatea primitivă şi sclavagistă din

Moldova". Pentru executarea săpăturilor a fost alcătuit un colectiv
ştiinţific.
Lucrările au început la 24 August şi au durat până la 5 Octombrie
1949. Cu privire la aceste lucrări am redactat, în numele colectivului, un
raport sumar care a fost prezentat la Conferinţa pe ţară a arheologilor din
R.P.R. în zilele de 14 — 16 Octombrie 1949 şi apoi a fost publicat în revista
„Studii şi Cercetări de Istorie Veche" 7. In acel raport, nu am putut trata,
fireşte, decât despre condiţiile în care s’au executat săpăturile şi, foarte
succint, despre principalele rezultate ştiinţifice obţinute. Expunerea com¬
pletă şi amănunţită a acestor rezultate a rămas în sarcina lucrării
de faţă.
B. SĂPĂTURILE
I. DESCRIEREA SĂPĂTURILOR
In momentul în care am început lucrările, suprafaţa staţiunii era

acoperită în cea mai mare parte cu lanuri de porumb. Intre aceste lanuri
şi via lui Ursu, nu era loc liber pentru săpat decât pe o fâşie de mirişte
largă de 20 m. Din fericire, această mirişte, de pe care recolta fusese ridicată,
trecea tocmai prin mijlocul staţiunii, străbătând-o în lung delà NNE la
SSE, astfel încât ne oferea posibilitatea unei explorări comode în partea
cea mai plană a terenului.
Tot pe această fâşie de mirişte fuseseră executate şi principalele săpături
A' şi A", ale lui C. Gihodaru, din 1936 (fig. 5). încercarea noastră de a
identifica marginile precise ale acelor săpături s'a izbit de greutăţi. Din
1936 până în 1949, terenul se nivelase atât de bine prin arături şi ţărâna
se amestecase atât de mult, încât nu se mai putea observa nicio urmă de
răscolire adâncă, iar elementele de orientare topografică lipseau. Nici chiar
C. Cihodaru nu a mai putut să indice locul săpăturilor sale decât cu aproxi¬
maţie, fără a le fi recunoscut conturul. Din această pricină şi fiindcă cele
două săpături, însumând cca 200 m2, nu reprezentau o suprafaţă prea mare,
am renunţat de a mai căuta, hotărîndu-ne să procedăm la o explorare totală
a părţii din mijloc a staţiunii, chiar cu riscul de a săpa din nou un teren
care fusese cercetat mai înainte.
! Evoluţia aşezărilor omeneşti din societatea primitivă şi sclavagistă delà Poieneşti

Vaslui. „Stud. şi Cerc. de Istorie Veche", 1950, I, p. 41 — 46.
www.cimec.ro
Explorarea noastră a cuprins o suprafaţă continuă de 1776 m2, pe o

adâncime medie de 1 m, pământul sănătos, constituit din argilă galbenă,
apărând în general la nivelul de 0,80 m. Fiind vorba de un teren agricol,
a trebuit să ne îngrijim ca excavaţiile produse, odată cercetate, să fie astu¬
pate pentru a nu cauza denivelarea terenului şi pentru a păstra nediminuată
rentabilitatea stratului vegetal. De aceea, nu am putut proceda la săparea
dintr ’odată a suprafeţei menţionate, ci a trebuit să lucrăm pe parcele de mărimi
diferite (delà 10 la 208 m2), limitate în aşa fel încât pământul scos să fio
depus în apropiere, iar astuparea fiecărei parcele să poată fi făcută cu uşu¬
rinţă, de îndată ce explorarea sa era terminată.
In total, am săpat 29 de asemenea parcele, de forme felurite: şanţuri,
paralelograme oblice, dreptunghiuri, patrate, trapeze, triunghiuri, orientate
în principiu după punctele cardinale: N-S ori V-E, dar cuprinse în cea mai
mare parte între limitele fâşiei de mirişte ainintite, care avea o direcţie
oblică NNE-SSV. Nu am depăşit marginile acestei mirişti decât în jumă¬
tatea de N a suprafeţei săpate, continuând explorarea noastră la V de mirişte,
pe o porumbişte, după ce între timp se culesese porumbul de acolo.
Cele 29 de parcele nu .au fost săpate la rând, delà un capăt Ia celălalt
al suprafeţei explorate, oi disparate, după necesităţile impuse de metoda
cercetării, de fap'ele descoperite şi de organizarea lucrului. Numerele lor,
aşa cum le folosim în expunerea de faţă, însemnate cu cifre romane (I-XX1X),
sunt acelea care li s’au dat la faţa locului şi care au fost înregistrate în
jurnalul de săpături.
In ce priveşte faptele materiale constatate, în număr total de 350,
le-am înregistrat în jurnalul de săpături cu cifre arabe, de asemenea în
ordinea descoperirii lor, indiferent do categoria din care fac parte: urne,
schelete, vetre, gropi, grupuri de cioburi, suprafeţe cu chirpici, grămezi de
cenuşă, pietre ori obiecte izolate. La aceste cifre no vom referi şi în cele
ce urmează. Numerotaţia a început cu cazurile observate în parcela VI.
Puţinele cazuri apărute în parcelele anterioare, în număr de şase, nu au
fost numerotate.
Ordinea parcelelelor, ca şi a constatărilor, aşa cum este expusă în pre¬

zentul raport, reflectă evoluţia explorării noastre, delà primele sondaje
separate până la completarea unei arii continue. In fiecare parcelă vom descrie
pe scurt observaţiile făcute, în ordinea săpăturii, de sus în jos, mormintele
fiind menţionate la urmă.
Ca mijloc de orientare mai precisă trimitem, pentru acest capitol, la
planul de pe plaşa II, unde sunt trecute cifrele citate aci.
www.cimec.ro
SĂPĂTURILE DELA POIKNEŞTI 223
1. SONDAJELE PRELIMINARII (Parcelele 1— III)
Parcela I. începutul s’a făcut în centrul stagiunii cu această parcelă,

de fapt un sondaj în suprafaţă de 10 m2 (2 m pe 5 m), orientat V-E, pe care
l-am executat la 9 m S de colţul vioi lui Ion Ursu. Rezultat slab: nu am păşit
decât foarte puţine cioburi din secolele III — IV e.n., câteva oase de animale
domestice şi puţină cenuşă do vatră, la nivelul de 0,40 m. Nimic neolitic.
Pământul galben a apărut la 0,80 m. Solul nu prezenta urme do explorări
anterioare.
Parcela II. Pentru a ne da seama de întinderea ariei arheologice a
staţiunii, am procedat la un al doilea sondaj, N-S, de 2 m pe 8 m, practicat
la un punct situat mult mai spre S, la 77 m de colţul viei menţionate. Şi
aci am dat peste un teren neexplorat, dar cu un conţinut de asemenea slab:
un strat subţire cu cioburi neolitice şi o urnă neagră din a două epocă a
fierului plină cu fragmente de oase umane arse. Cioburile neolitice erau
de tipuri cucutenienc, însă niciunul nu-şi mai păstra decorul pictat. Urna
se afla in situ, dar pereţii ei erau foarte fărâmaţi prin efectul presiunii
transmise în decursul timpului delà suprafaţa solului. Inafară de oase, nu
conţinea niciun alt obiect. Pământul viu a apărut şi aci la 0,80 m.
Parcela III. Apoi am trecut în partea opusă a Măgurii la marginea
de N, pe liziera E a unei vii, la un punct unde locuitorii ne-au declarat că
se descoperise mai de mult, cu prilejul plantării salcâmilor de pe acea
lizieră, urmele unui cuptor cu pământ ars. Punctul se afla la rădăcina unuia
din salcâmi, la 8 m NE de colţul viei. Am săpat în acel loc parcela III,
trapezoidală, orientată N-S, de 7 m pe 2 + 4 m, dând într’adevăr peste un
cuptor, avariat doar în partea sa superioară şi conţinând, la nivelul de
1,50 m, un schelet uman calcinat, care avea asupra sa o spadă de fier şi mai
multe vârfuri de săgeţi de bronz cu trei tăişuri, de tip „scitic". In pământul
ars dimprejur s’au găsit cioburi cenuşii de tehnică superioară, arse secundar..
Cuptorul reprezenta prin urmare un mormânt de incineraţie cu combustie
pe loc, datând din a doua epocă a fierului. In afara cuptorului, la 0,70 m
departe de marginea sa, spre E, am descoperit un alt schelet, inhumât la
nivelul de 0,80 m, lipsit de orice inventar. In stratul vegetal de deasupra
am constatat câteva cioburi de epocă romană târzie (secolele III — IV e.n.),
precum şi o daltă de fier din aceeaşi vreme. Am prelungit săpătura şi în inte¬
riorul viei, pe o suprafaţă de 3 m pe 2,5 m, dar cu rezultat nul, stratul
arheologic fiind în acea parte răscolit total cu prilejul plantării viţei.
Parcelele II şi III ne-au arătat că mormintele sunt răspândite pe toată
suprafaţa Măgurii, dar că, în schimb, resturile de aşezări se găsesc aglome¬
rate în locuri diferite, după epoci, cele neolitice, cucutenienc, constatate
în S, neajungând până la marginea de N a staţiunii, iar cele de epocă romană
www.cimec.ro
târzie, frecvente în N, fiind foarte rare în S. O stratigrafie mai completă,

în care urmele de aşezări din cele două epoci să se suprapună şi totodată
să înlesnească precizarea raportului dintre aşezarea din vremea romană
şi urnele de incineraţie, nu se putea căuta decât pornind delà un punct cen¬
tral, situat între cele două locuri periferice sondate şi mai la S de parcela I.
2. GRUPUL DE PARCELE CENTRAL (IV— XI)
Parcela IV. In consecinţă, am început un şanţ. cu direcţia N-S, de 1,50

m pe 10 m, la 5 m SV de parcela I şi la 15 m S de colţul viei lui Ursu. Rezul¬
tatele nu au corespuns aşteptărilor: abia câteva cioburi neolitice, printre
care unul cu pictură de stil Cucuteni A şi un singur fragment ceramic din
secolele III — IV e.n. cenuşiu, lucrat la roată.
Parcela V. Un alt şanţ, E-V, de 2 m pe 15 m, la extremitatea S a par¬
celei IV, perpendicular pe direcţia acesteia, tăind în curmeziş fâşia de miri¬
şte, a dat la iveală, în jumătatea sa de E, înafară de câteva cioburi din
secolele III — IV e.n., şi de un cuţit de fier, găsite la nivelul de 0,40 m, o
arie întinsă de vălătuci arşi şi de cioburi cucuteniene, dintre care unele cu
ornamente pictate de stil A. Aria era situată la nivelul de 0,60 m. La 0,80
m şi-a făcut apariţia pământul sănătos. La 1 m spre V, la acelaşi nivel,
am dat peste cioburi tripoliene incise, singurele din această categorie con¬
statate în săpăturile ce s’au executat până acum la Poieneşti.
Parcela VI. Pentru a urmări întinderea ariei cucuteniene din parcela
V, am săpat la N o a şasea parcelă, patrată, de 5 m pe 5 m. La cca 2 m N
de marginea nordică a acestei parcele am descoperit urna Nr. 1, de pastă
poroasă primitivă, de un tip comun în ultimul nivel delà Poiana 8. Era
acoperită cu un capac cenuşiu de tehnică superioară şi conţinea exclusiv
oase calcinate. In marginea vestică a parcelei am dat peste o altă urnă
(Nr. 3), de pastă neagră, lucrată cu mâna şi având înăuntru, pe lângă oase
arse, o mică perlă spirală de aur, multe perle de sticlă, resturile unei cata¬
rame de fier şi fragmentele unei fibule de fier de tip La Tène II. In apropiere,
am găsit şi un ciob de amforă romană de epocă târzie.
Parcela VII , N-S, de 2 m pe 5 m, săpată cu scopul de a explora interva¬
lul dintre parcelele IV şi VI nu a dat niciun rezultat pozitiv.
Parcela VIII. Pentru a completa cercetarea ariei menţionate, cu
chirpici şi cioburi cucuteniene, am săpat, la S de şanţul V, parcela VIII,
de 6 m pe 5 m. Această arie, întinsă pe parcelele V, VI şi VIII, prezintă
1951, 8 I,
Cf. p.„Dacia“,
189—191.
III — IV, 1927 — 1932, p. 289—295; „Stud. şi Cerc.de Istorie Veche",
www.cimec.ro
SĂPĂTURILE DELA POIENEŞTI 22Ü
o formă oarecum hexagonală, neregulată, largă de 5 m şi lungă de 6 m.

Cioburile şi fragmentele de vălătuci arşi care o acoperă sunt mai dense în
colţul NV, pe o suprafaţă de cca 4 m2, tot hexagonală. La marginea Sade
S, însă deasupra, la nivelul de 0,20 m, se află o suprafaţă trapezoidală cu
fărâme de chirpici arşi (Nr. 6) şi cu doi bulgări mari, informi, de gresie
(Nr. 7), probabil din secolele III — IV e.n. Puţin mai spre V, la Nr. 8, tot
la nivelul de 0,20 m, am găsit o altă aglomerare de chirpici, dar cu cioburi
cucuteniene, poate desprinse într’o epocă mai târzie din marea arie vecină.
In apropiere, la Nr. 12, nivel 0,40 m, am dat din nou peste o mică suprafaţă
cu resturi de vatră, cu cenuşă şi cărbuni, dar cu cioburi amestecate, neoli¬
tice şi din secolele III — IV e.n. La 1 m mai spre S, la nivelul 0,80 m a apărut
o mică groapă, de 0,20 m diam., cu cenuşă şi cioburi din secolele III— IV
e.n. Amestecul de cioburi neolitice şi din vremea romană târzie este frecvent
pe toată întinderea parcelei, însă, se poate observa o predominare a celor
de epocă romană la un nivel superior, de 0,20 — 0,40 m, şi a celor cucuteniene,
mai jos, la 0,60 — 0,80 m. La Nr. 10, s’au găsit cioburile aproape complete
ale unui vas cenuşiu de tehnică superioară, cu suprafaţa exterioară faţetată
vertical. Nu conţinea resturi funerare. Pe alocuri, prezenta urme de ardere
secundară. In parcela VIII, am constatat şi două urne de incineraţie: Nr.
11, cenuşie, lucrată la roată, de o formă sferoidală, şi Nr. 14, neagră, de tehnică
inferioară, păstrată fragmentar.
Parcela IX. La V de parcela VIII, am continuat explorarea prin par¬
cela IX, de 7 m pe 5 m, orientată V-E. Aceleaşi constatări stratigrafice:
cioburi din secolele III — IV e.n., numeroase până Ia nivelul de 0,40 m,
cioburi cucuteniene dedesubt, apărând în grupuri izolate (Nr. 20 şi Nr. 23).
Un fragment de topor de piatră lustruită. Trei urne de incineraţie, dintre
care două negre primitive (Nr. 19 şi Nr. 26) şi una roşie de tehnică superioară
(Nr. 22). In aceeaşi săpătură, am dat şi peste un pieptene de os. analog
exemplarelor din secolul IV e.n. găsite la Izvoare-Neamţu, de sigur, un
rest dintr’o urnă de incineraţie distrusă de plug.
In partea de N a parcelei IX am constatat turburări produse de o explo¬
rare anterioară. Această parte este contiguă cu jumătatea deV. a parcelei
V şi cu parcelele IV şi VII, în care cercetările noastre nu au dat decât rezul¬
tate negative. De sigur, ne aflăm în spaţiul săpăturilor C. Cihodaru din 1936.
Parcela X. Extinzând explorarea la S de parcela IX, am deschis par¬
cela X, dreptunghiulară, E-V, de 10 m pe 5 m. Cioburi cucuteniene şi din
secolele III — IV e.n., Ia nivelul 0,30 m. La nivelul 0,10 — 0,30 m, o aglomeraţie
de bulgări de lespezi de piatră nisipoasă (Nr. 27 — 29). La Nr. 32, într’o
grămadă mică de cenuşă, la 0,40 m nivel, o fusaiolă. Patru urne: două
ile tehnică superioară (Nr. 31 şi 33) şi două negre primitive (Nr. 34 — 35).
15 — Materiale Arheologice — c. 3553

www.cimec.ro
Parcela XI. La E de precedenta, orientată V-E, măsurând 7 m pe

5 m. Au ieşit Ia lumină, la nivelul de 0,40 m, cioburi din secolele III — IV
e.n. La nivelul 0,70 m s’a găsit o fibulă de bronz din secolul IV e.n. (Nr. 38).
O singură urnă: Nr. 36, cenuşie, de tehnică superioară.
De aci înainte, pentru economie de timp şi pentru o intensificare a
explorării, am organizat lucrul pe două echipe activând simultan, una spre
N, alta spre S. Astfel, în timp ce în N, în contiguitate cu parcelele IV, VI şi
VII, am început parcela XII, la S am prelungit parcelele X şi XI prin
parcela XIII. Şi astfel am continuat în S, succesiv, cu parcelele XIII,
XV, XIX şi XXVI, tăind miriştea delà V la E, iar în N, cu parcelele XIV,
XVI, XVII, XVIII, XX— XXV, XXVII— XXIX, de forme şi mărimi diverse.
S’au produs astfel trei grupuri principale de parcele, unul central,
cu parcelele IV — XI, descrise până aici, altul la S şi un al treilea la N. Pentru
a păstra unitatea grupelor, este mai practic a continua descrierea noastră
mai întâi cu grupul de S, fără a mai ţine seama de ordinea numerică
a parcelelor, rămânând să trecem apoi la grupul de N.
3. GRUPUL PARCELELOR DIN SUD (XIII, XV, XIX, XXVI)
Parcela XIII, de 17 m pe 5 m la S de parcelele X şi XI. La Nr. 51,

nivel ‘0,50 m, o suprafaţă de cca 1 m2 acoperită cu cioburi cucuteniene cu
pictura ştearsă. La 2 m spre N, la nivelele 0,40 — 0,60 m, o arie mai întinsă,
patrulateră, de cca 3 pe 2,5 m, acoperită cu un strat de resturi de vatră şi
de cioburi, tot cucuteniene (Nr. 52). In apropiere, spre V, o arie similară,
de aceeaşi epocă, do cca 2 m pe 1 m, la nivelul 0,60 m. Trei urne: două
de tehnică superioară, cu conţinui bogat (Nr. 53 şi 55) şi una fragmentară,
de tehnică primitivă (Nr. 54).
Parcela XV, de 19 m pe 5 m, la S de precedenta. La nivelul 0,40 — 0,50
m, cioburi cucuteniene şi din secolele III— IV e.n., răsleţe ; uncuţit de fier. La
Nr. 80, nivel 0,25 m, o suprafaţă cu resturi de vatră şi cu chirpici arşi, de
dimensiunile 0,70 m pe 0,30 m. La Nr. 87, nivel 0,50 — 0,70 m, o arie de 2,50
m pe 1,30 m, acoperită cu cenuşă, cărbuni şi cu cioburi cucuteniene şi din
secolul IV e.n. Este vorba, probabil, de o răscolire din vremuri mai recente.
La 1,50 m spre E, nivel, 1,10 m, am găsit o altă groapă (Nr. 88), maimică,
de cca 0,50 m pe 1 ra, conţinând cenuşă şi un ciob de urnă neagră primitivă
prezentând o dungă în relief. La Nr. 81 şi Nr. 86, o groapă mare neolitică.
cea mai mare din câte am constatat în campania noastră din 1949 la Poie-
neşti. A apărut la nivelul 1 m — 1,20 m ca o arie circulară de 2,50 m diam.,
acoperită cu resturi masive de locuinţe (chirpici arşi, cenuşă, cărbuni)
şi cu, multe cioburi cucuteniene pictate, de stil A, foarte aglomerate în
centru, la Nr. 81. Apoi, cercetându-sc în adâncime, nu am dat de fund decât
www.cimec.ro
SĂPĂTURILE DELA POIENEŞTT 227
la nivelul de 2,50 m. Conţinutul ei era stratificat, de sus în jos, astfel: sub

stratul galben-brun delà baza straligrafiei generale a staţiunii, pământ
brun amestecat cu cenuşă şi fărâme de cărbuni şi pământ ars, pe o grosime
de 0,35 m, un strat gros de cenuşă neagră îndesată, cu resturi de
vatră, cioburi şi pământ ars, o pătură de cărbuni şi cioburi şi, în sfârşit,
la fund, o dungă de pământ brun, de 0,10 m grosime, în care s’a găsit un
ciob negru protocucutenian (Ariuşd-Izvoare II 1). Ceramica din restul gropii
este exclusiv de stil Cucuteni A. Pictura este bine păstrată. S’au găsit şi
câteva vase întregi, fragmente de linguri, figurine antropomorfe, margini
do vetre, bulgări de piatră, coarne de cerb, dinţi de mistreţ şi multe cochilii
de melci mari. In cuprinsul parcelei. XV s’au descoperit şi patru morminte,
dintre care trei cu urne negre primitive (Nr. 83, '84, 89) şi unul cu un schelet
lipsit de orice inventar (Nr. 56).
Parcela XIX, de 18 m pe 6 m. La nivelul 0,40 — 0,60 m, cioburi răsleţe,
în cea mai mare parte cucuteniene. Puţine din secolele III — IVe.n. Totuşi,
Fig. (i. - Profilul parcelei XIX.
la Nr. 174 s'a dat peste o groapă oarecum patrulateră (fig. 6), de cca 3 m
pe 3,50 m, conţinând ţărână neagră şi cioburi exclusiv din această epocă
târzie. Groapa se adânceşte până la 1,30 m. In restul parcelei până la nive¬
lul de 0,40 m s'au mai găsit şi câteva mărgele de sticlă, provenind probabil
din urne distruse, şi câteva obiecte do fier şi de bronz, printre care şi un
vârf de săgeată de bronz cu trei tăişuri de tip „scitic11. La Nr. 169, nivel
0,40 m, s’a descoperit o lespede de piatră aşezată aproape vertical: poate
semn de mormânt. La Nr. 182 nivel 0,70 m, o arie de cca 1,50 m pe 2 m,
acoperită cu fărâme de chirpici arşi, probabil neolitică. In apropiere, la
Nr. 179, nivel 0,60 m, resturile unei vetre. La Nr. 165, nivel 0,50 m o grămadă
de cioburi cucuteniene. Printre resturile neoliLice delà nivelul 0,50 — 0,60
m sunt de menţionat un topor plat de piatră albă, un fragment de topor
de andezit cu gaură transversală şi o grămadă mare de boabe de lut ars.
Patru urne: trei negre primitive (Nr. 163, 164 şi 168) şi una din care nu s’a
păstrat pe loc decât o parte din conţinut (Nr. 181).
Stratigrafia peretelui S al parcelelor (fig. 6) de sus în jos: humus actual,
gros de 0,15 m; pământ negru cu resturi amestecate neolitice şi din secolele
III— IV e.n. , gros de 0,30 — 0,40 m ; lut galben-brun, cu resturi amestecate
15 *
www.cimec.ro
din aceleaşi epoci, gros de 0,30 —0,45 m; lut galben steril. In mijloc, groapa
Nr. 174, din secolul III e.n.
Parcela XXVI, de 20 m pe 6 m. Pe marginea S a parcelei la Nr. 260,
264 şi 266, s’au găsit vetre, la nivelele de 0,30 — 0,50 m, probabil din secolul
III e.n. (fig. 7). Vatra Nr. 264, cu lipitură făţuită intactă, se afla deasupra
gropii (Nr. 287) care conţinea, pe lângă ţărână neagră, cenuşă, cărbuni,
lut galben amestecat, şi câteva cioburi getice primitive cu luciu negru ori
brun, ca acelea care caracterizează faza Poiana II, sigur preromană #.
De altfel, tot în parcela XXVI, la 9 m mai spre NE s’au găsit două vase din
categoria poroasă, de tipuri vechi aparţinând aceleiaşi faze getice preromane,
Groapa Nr. 287 se adânceşte până la 1,80 m. Pe margini, prezintă terase
înguste situate la nivele superioare. In restul parcelei, la nivelul 0,60 — 0,65
m, s’a găsit multă ceramică neolitică, dar şi obiecte de fier, printre care o
seceră şi un vârf de săgeată cu aripi, precum şi un fragment de cute de piatră.
La Nr. 265, la nivelul 0,60 m a apărut o arie cu chiripici deşi şi resturi de
Fig. 7. — Profilul parcelei XXVI.
vatră, care de fapt reprezintă suprafaţa unei gropi cu resturi cucuteriiene

(Nr. 351), similară gropii Nr. 81 — 86 din parcela XV. Cioburile conţinute
sunt numeroase şi toate aparţin stilului A. Câteva au pictura bine păstrată.
Groapa prezintă o formă ovală, orientată VSV-ENE, lungă de 1,90 m şi
largă de 1,40 m şi se adânceşte pe trepte situate la nivele diferite: 1,90 m
în mijloc, 1,20 m în jumătatea cea mai largă şi 1,50 m pe marginea jumătăţii
celeilalte, spre VSV. In parcela XXVI s’au descoperit şi cinci urne, toate
din categoria neagră primitivă (Nr. 261 — 263, 275 — 276). Vetrele Nr. 260,
264 şi 266 şi groapa Nr. 287, situate pe marginea S a parcelei nu au putut
fi explorate complet, prin deschiderea unor firide, deoarece descoperirea
acestor elemente şi mai ales a gropii Nr. 287 s’a întâmplat la sfârşitul cam¬
paniei delà Poieneşti. Parcela II, delà extremitatea S a staţiunii, a rămas
la 17 m depărtare spre SV, în afara parcelei XXVI.
Stratigrafia peretelui S al parcelei (fig. 7) de sus în jos: până la 0,15—0,20
m, humus actual; pământ negru cu resturi predominante din LaTâneşidin
secolele III — IV e. n., de 0,20 — 0,35 m grosime; pământ brun cu resturi neo
zorie • din
Pentru
„Stud.
fazele
şi Cerc.
stratigrafiei
de Istorie
delà
Veche",
Poiana1951.
citateI,înp.lucrarea
180— 181.
de faţă, cf. schema provi¬
www.cimec.ro
litice, gros de 0,20 — 0,45 m; pământ galben-brun cu foarte rare resturi

neolitice, de 0,20 — 0,35 m grosime; lut galben steril.
4. GRUPUL PARCELELOR DIN NORD (XII, XIV, XVI— XVIII, XX— XXV,
XXVII— XXIX)
In acest grup, ordinea parcelelor este mai complicată decât in celelalte

două grupuri. La început am prelungit spre N parcelele VI şi VII, prin par¬
cela XII, apoi am continuat-o pe aceasta succesiv, în aceeaşi direcţie, prin
Fig. 8. — Parcela XII. Urne de incineraţie in situ.
parcelele XIV, XVI, XVII, XVIII şi XX, după care am revenit la N de

şanţul parcelei IV, completând spaţiul de pe mirişte dintre acest şanţ şi
sondajul III, prin parcelele XXI, XXII şi XXIII, continue cu sondajul I
şi parcelele XII, XIV şi XVI. Intre timp, culegându-se porumbul de pe locul
numit al lui Cataramă, delà E de mirişte, am deschis şi acolo parcela XXIV.
pe care am prelungit-o spre S prin parcela XXV. Apoi, pentru lămurirea
unor detalii ivite în parcela XX, am prelungit-o şi pe aceasta spre N, prin
parcela XXVII şi spre E, prin parcela XXVIII. In sfârşit, pentru completarea
spaţiului rămas între parcelele XIV, XVI, XVII, XVIII de o parte, şi XXIV
şi XXV de altă parte, am săpat parcela XXIX, cea mai mare dintre toate.
Parcela XII, dreptunghiulară, orientată V-E, de 14 m pe 5 m, situată la
E dè şanţul IV şi la N de parcelele VI şi VII. La nivelul 0,60 m, numeroase
cioburi cucuteniene şi fârâmé de chirpici care se aglomerează pe o arie mai
www.cimec.ro
230 MATERIALI! ARHEOLOGICI!
mare (la Nr. 46), patrulateră, de cca 5,50 m pe 4,50 m N — S, şi pe o arie mai
mică (Nr. 47), situată cu 6 m spre E, de 1,80 m pe 1,80 m. Cioburi răsleţe
din secolele III — IV e. n., la diferite nivele, mai ales la 0,40 m. Obiecte de
fier, printre care un vătrai. La Nr. 50, stratul cucutenian este străpuns
de o groapă conţinând multă cenuşa, cărbuni şi cioburi din secolele III — IV
e. n., largă de 2,50 m şi adâncă de 1,20 m. Nivelul normal al pământului
viu 0,80 m. Opt morminte de incineraţie (fig. 8), dintre care trei prezintă
urne cenuşii de tehnică superioară (Nr. 39, 40, 49), patru urne de tehnică
Fig. 9. — Parcela XVI. Urne de incineraţie in situ.
primitivă, negre (Nr. 43, 45, 47 şi 48), iar dintr’unul nu a mai rămas decât
conţinutul urnei (Nr. 46).
Parcela XIV, dreptunghiulară, orientată N-S, de 10 m pe 8 m, situată
la N de parcela XII şi la E de parcela I. Marginea sa de N atinge poteca
V — E care taie Măgura pe lângă colţul viei lui Ursu, servind ca o scurtătură
pentru pietoni pe drumul dintre Broşteni şi Poieneşti (fig. 4). La nivelul
0,40 m, cioburi răsleţe din secolele III — IVe. n. şi obiecte de metal: cuţite
de fier, perlă de sticlă, piron de fier, fibulă din secolele III-IV e. n., fragmente
cţe tablă de bronz, unele provenind probabil delà urne distruse de plug.
Intr’un loc (la V de urna Nr. 70), s’au găsit obiecte din această epocă: un
gât de amforă romană şi o pensetă, la nivelul de 1 m, sub nivelul de 0,80 m
al pământului viu, ca rezultat, de sigur, al unei răvăşiri ulterioare a terenului.
La nivelul 0,60 — 0,80 m s’a constatat ceramică neolitică de stil Cucuteni
A, incluzând şi o figurină antropomorfă. Zece1 urne de incineraţie, dintre
www.cimec.ro
care şase de tehnică superioară, cenuşii (Nr. 65, 67 i 71 , 76) ori roşii (Nr. 64
şi 66) şi patru negre primitive (Nr. 68 — 70 şi 72). La Nr. 79 s’a găsit şrun
craniu uman şi câteva oase incomplete, resturi ale unui schelet împrăştiat
ulterior ; nici un obiect de inventar. Din cuprinsul acestei parcele fac parte
şi urnele Nr. 348 şi 349, de tehnică superioară, roşii, descoperite în colţul
de SE, cu prilejul excavării parcelei XXIX.
Parcela XVI, dreptunghiulară, orientată V-E, de 14 m pe 5 m,
situată la N de parcela precedentă. Colţul său SV taie poteca menţionată.
Fig. 10. — Parcela XVI. Morminte in sita.
La nivelul 0,20 — 0,60 m, numeroase fragmente ceramice din secolele III — IV

e. n., mai ales cioburi mari de amfore, risipite pe toată suprafaţa săpăturii,
şi multe obiecte de metal, răsleţe, printre care fire şi bucăţi de tablă de bronz,
sgură de bronz topit, o fibulă din secolele III — IV e. n., o cataramă de
bronz, două monete imperiale romane de bronz din secolul III. Cioburile
cucuteniene extrem de puţine. La nivelul 0,80 m, un topor plat de piatră.
Douăsprezece morminte (fig. 9 — 10), dintre care patru de inhumaţie, cu
schelete de copii (Nr. 97, 109, 1 13, 114), unul având asupra sa podoabe din
secolele III — IV e. n. (Nr. 97). Unul din schelete a fost distrus prin lucrările
agricole ulterioare (Nr. 109).
Din cele opt morminte de incineraţie (fig. 9), cinci sunt cu urne negre
primitive (Nr. 96, 99, 105, 108, 112), iar trei cu urne de tehnică superioară:
două roşii (Nr. 90 şi 100) şi una cenuşie (Nr. 101). Lângă ultima s’a găsit
şi un vas mic secundar, roşu, de tehnică superioară (Nr. 104). Scheletele sunt
www.cimec.ro
grupate toate în colţul de NV al parcelei, în contiguitate cu aria scheletelor

din parcela III.
Parcela XVII, la N de precedenta şi la E de parcela III. Dreptunghiulară,
orientată E-V, măsurând 15 m pe 5,50 m. La nivelul 0,20 — 0,50 m, multe
cioburi răsleţe din secolele III — IV e. n., fragmente de urne distruse, perle
de sticlă şi mai multe obiecte de metal, printre care o ţesală de fier, o bucată
de bronz topit, o monetă de bronz delà Filip Arabul. In colţul SE al parcelei,
la Nr. 134, o groapă elipsoidală de 2 m pe 1,50 m, adâncă până la 2,50 m,
conţinând pământ negru, cenuşă, fragmente de cărbuni şi cioburi din secolele
III — IV e. n. 1 m mai la N, la nivelul 0,45 m, o lespede de gresie aşezată
aproape vertical. Cioburi cucuteniene foarte rare, la nivelul de 0,60 m.
Grattoir de silex neolitic. La Nr. 119, nivel 0,30 m, o vatră cu suprafaţă netedă
şi cu fărâme de pământ ars împrejur; alături, un ciob poros cucutenian,
care însă nu poate fi un element sigur pentru datarea vetrei. Şapte urne
de incineraţie, dintre care patru negre, de tehnică inferioară (Nr. 121, 126,
127, 132), două roşii superioare (Nr. 115 şi 122) şi una complet distrusă,
din care nu mai subsistă decât o parte din conţinut (Nr. 131). S’au mai găsit
şi două schelete, unul întreg, de adolescent, cu podoabe din secolul IV e. n.
(Nr. 130) şi unul distrus, din caro nu se mai păstrau decât câteva oase ale
craniului (Nr. 129).
Parcela XVIII, la N de precedenta, de 16 m pe 6 m, dreptunghiulară,
orientată E-V. La nivelul de 0,40 m, fragmente ceramice risipite, din seco¬
lele III — IV e. n. Multe perle de sticlă provenind din morminte distruse de
plug. Câteva obiecte de metal: sârmă lungă do bronz, o fibulă de bronz din
secolul III e. n., vârf de săgeată do bronz cu trei tăişuri. Cioburi de văscioare
cenuşii, do tehnică superioară, din secolele III — IV c. n. cu podoabe zoo¬
morfe imprimate. Niciun ciob neolitic. Un fragment de topor de diorit
lustruit. La Nr. 155, nivel 0,30 m, o vatră circulară de cca 1 m diam. cu pă¬
mânt ars şi pietre plate (fig. 12 — 13, 2). Sub vatră, o groapă mare de cca 4 m
diam. (Nr. 156), cu conţinut do epocă romană târzie, continuându-se la N
do parcelă (fig. 11 — 12). Patrusprezece morminte (fig. 12), din care două
cu schelete de copii (Nr. 154 şi 178), având asupra lor podoabe din secolele
III — dV e. n., şi douăsprezece cu urne: cinci negre primitive (Nr. 147 — 149,
152, 153), trei roşii (Nr. 145, 146, 151), două cenuşii (Nr. 144 şi 150) şi două
distruse, din care nu s’a păstrat decât parte din conţinut (Nr. 140 şi 142).
In apropierea scheletului Nr. 178, s’a găsit un femur izolat delà un schelet
de adult, transportat aci, de sigur, din altă parte, prin lucrările agricole.
Stratigrafia peretelui N al parcelei (fig. 11) de sus în jos: humus actual,
gros de 0,15 m; pământ negru cu resturi din secolele III — IV e. n., gros de
0,30 — 0,50 m; lut galben-brun steril.
www.cimec.ro
Parcela XX, la N de precedenta, orientată E-V, în formă de paralelo¬

gram oblic, măsurând 18 m pe 7 m. Extremităţile paralelogramului sunt
adaptate la marginile miriştii. Până la nivelul de 0,50 m, ceramică de import
romană, în special numeroase fragmente de .amfore. Resturi de urne distruse.
Fig. 11. — Profilul peretelui N al parcelei XVIII.
Obiecte diverse: fragmente de tablă de bronz, piese de zăbale de fier, fragment

de râşniţă de piatră de epocă târzie, perle de sticlă. Din neolitic, un singur
fragment de văscior în miniatură găsit în groapa Nr. 196. In general partea
de V şi de N a parcelei este foarte săracă, lucru explicabil prin faptul că aci
Fig. 12. — Parcela XVIII. Morminte in situ.
începe panta Măgurii, iar terenul a fost spălat şi subţiat în decursul timpului
prin dubla acţiune a plugului şi a scurgerilor de ape. La Nr. 194, o groapă
de 1,20 mdiam., în formă de clopot cu fundul plat (fig. 11), adâncă până
la nivelul de 1,50 m, conţinând cioburi din secolul III e. n. La Nr. 184,
vatră lunguiaţă de 1,20 m pe 0,70 m, cu vălătuci arşi şi cioburi de epocă
romană, situată deasupra unei gropi mari (Nr. 195), care continuă groapa
www.cimec.ro
Nr. 156 din parcela XVIII, formând în total o mare cavitate de 4 m diam.,
adâncă până la nivelul de 1,35 m, cu fundul plat (fig. 11), plină cu pământ
negru, pietre, vase de bucătărie, pământ ars, cenuşă, cărbuni şi cioburi din
secolele III — IV e. n. In apropierea gropii, către N, la nivelul de 0,30 — 0,45
m, petece mici de vetre de pământ ars, pietre şi cărbuni şi cu cioburi din ace¬
eaşi epocă (Nr. 190, 193; 196). La Nr. 185, o grămadă de cărbuni şi cioburi
din secolele III — IV e. n In colţul NE al parcelei, la Nr. 196, o parte dintr'o
groapă care se continuă spre N şi spre E. Numai două morminte in situ, ambele
de incincraţie, unul cu o urnă cenuşie superioară distrusă (Nr. 188) şi alta
neagră, de tehnică inferioară CNr. 189).
Parcela XX I, trapezoidală. direcţia N-S, lungă de 5,50 m şi largă
de 2,50 m -1- 4,50 m. Contiguă la N cu sondajul III, la E cu parcela XVI.
Până la nivelul 0,60 m, câteva cioburi din secolele III - IV e. n. şi mai multe
fragmente de obiecte de fier. Nimic neolitic. La Nr. 220, nivel 0,35 m, o
vatră circulară, de 0,70 m diam., cu faţa netedă, cu o lespede de piatră şi cu
pământ ars compact. împrejur, multe bucăţi de sgură şi vase de bucătărie.
Cioburi de epocă romană târzie. Un singur mormânt, de incinoraţie, Ia Nr.
230, cu o urnă cenuşie de tehnică superioară.
Parcela XXII . la S de precedenta, la N de sondajul 1 şi la V de parcela
XIV, dc formă trapezoidală, măsurând 5 m pe 10 m + 8 m. La nivelul de
0,20 — 0,60 m, cioburi din secolele III — IV e. n., resturi de urne distruse,
perle do sticlă, o fibulă de bronz din secolele III — IV e. n., cuţitaşe de fier,
fragmente de tablă de bronz. Niciun ciob neolitic. O lamă de silex. La Nr.
202, nivel 0,20 m, o vatră cu pământ ars şi pietre şi cu o parte din suprafaţă
netezită (fig. 13, 3). Un fragment de râşniţă de tehnică superioară. La Nr.
237, o groapă de 1.50 m diam., în formă de clopot, cu fundul plat, situat
la nivelul de 1,92 m. Conţinut: pământ negru, cenuşă, resturi de vatră,
fragmente de piramide de lut, sgură cu fier, fragmente informe de bronz,
oase de bucătărie cioburi din secolele III — IV e. n. Un mormânt de incine-
raţie, la Nr. 201, cu o urnă neagră primitivă.
Parcela XXIII, cuprinzând două sectoare, XXIII şi XXIII, ambele
trapézoïdale, orientate E-V, sectorul XXIII, de 3 m pe 12 + 11 m, acoperind
spaţiul dintre parcelele I, IV, XII şi XIV, iar sectorul XXIII' de 2 m pe
4,30 m + 5 m, fiind situat la S de parcela XXII şi la V de sondajul I. Intre
nivelele 0,20 şi 0,60 m, cioburi din secolele III — IV e. n. şi câteva obiecte
de metal: cuţite de fier şi fragmente de tablă de bronz. Un vârf de corn de
cerb. O aşchie de silex şi câteva cioburi cucuteniene. La Nr. 229, o groapă
care se îngustează progresiv de sus în jos, având la gură, la nivelul de 0,80
m, un diam. de 3m,iar la fund (Nr. 210), de 0,80 m (fig. 13, 1). Fundul se
află la nivelul de 2 m. Parte din margini sunt în trepte. Conţinea pământ
www.cimec.ro
negru, cenuşă, fragmente de pământ ars, lut galben amestecat cu câteva

cioburi exclusiv de epocă romană târzie. In această parcelă, s’au descoperit
trei morminte: un schelet de copil (Nr. 235) şi două urne de incineraţie,
dintre care una neagră de tehnică inferioară (Nr. 215) şi una roşie de tehnică
superioară, cu toarte teriomorfe (Nr. 211).
Groapa Nr 210-229
Humus Pământ galben -brun

Pământ negru ,, ,, ( lăptos )
PARCCIA
l/a:ra Nr.iss
XVIII
.
Fig. 13. — Profilul peretelui S al parcelei XXIII.
Stratigrafia peretelui S al parcelei (fig. 13), de sus în jos: humus actual

gros de 0,15 m; pământ negru cu resturi din secolele III— IV e.n., gros de
0,25 — 0,35 m; pământ galben-brun cu resturi din secolele III — IV e.n.,
amestecat cu foarte puţine cioburi neolitice, gros de 0,20 — 0,35 m ; pământ
galben-brun de transiţie, steril, gros de 0,15 — ■ 0,25 m; lut galben deschis,
steril.
Parcela XXIV, de 12 m pe 6 m, dreptunghiulară, în sensul N-S, situată
la 4,50 m E de parcela XVII. Până la nivelul de 0,50 m, multe cioburi din
secolele III — IV e.n., fragmente de urne distruse şi câteva obiecte răsleţe de
fier şi de bronz. La Nr. 214 şi 236, arii acoperite cu cioburi dese de epocă
romană târzie. Sub aria delà Nr. 236 se află o vatră acoperită cu pietre,
fără arsătură, măsurând în suprafaţă 0,60 m pe 0,90 m. Nimic neolitic.
Două morininte de inhumaţie: unul cu un schelet întreg de copil, fără inventar
(Nr. 241) şi altul cu un schelet distrus, din care s’a păstrat numai craniul
(Nr. 231). Patru morminte de incineraţie, toate cu urne de tehnică supe¬
rioară: două roşii (Nr. 232 şi 226) şi două cenuşii (Nr. 239 şi 240), cucon-
www.cimec.ro
ţinut bogat, mai ales Nr. 239 şi 226. Urna Nr. 232 prezintă dimensiuni excep¬
ţionale: 0,433 m diam.
Parcela XXV, de 16 m pe 6 m, dreptunghiulară, în sensul N-S, situată
la S de precedenta, în prelungire. In jumătatea sa de S taie poteca E-V din
•curmezişul staţiunii. Până la nivelul de 0,60 m, pe lângă cioburi de epocă
romană târzie şi fragmente do urne distruse, s’au găsit mai multe obiecte
de metal, răsleţe, printre care cuţite şi piroane de fier. fragmente de tablă
de bronz, o fibulă de bronz din secolele III — IV e. n. Ciob de vas de sticlă
albă transparentă. Două vârfuri de săgeţi de bronz cu trei tăişuri găsite în
mod izolat în locuri diferite, una la nivelul de 0,30 m, alta la 0,90 m. Niciun
ciob neolitic. Un mic nucleu de silex. Un fragment de râşniţă primitivă
din piatră. La Nr. 253, o vatră cu pietre, fără arsălură, ca la Nr. 236 din
parcela XXIV. Constatată la nivelul de 0,35 m. Dimensiuni: 1,35 m pe 1,50
m. Şapte morminte, toate cu urne de incincraţie, dintre care trei negre do
tehnică inferioară (Nr. 250, 256 şi 282) şi patru de tehnică superioară, două
roşii (Nr. 249 şi 259) şi două cenuşii (Nr. 251 şi 254). Urna Nr. 254 prezintă
un conţinut deosebit de bogat.
Parcela XXVII, Irapezoidală, de 5 m pe 20 + 22 m, lungă în sensul
V-E, este situată de-a-curmezişul miriştii, la N de parcela XX, Ia extremi¬
tatea N a ariei pe care am explorat-o în cursul campaniei din 1949. Partea
de V, pe o lungime de cca 9 m, este cu desăvârşire sterilă. Aci, terenul fiind
în pantă repede spre N-N-V, a fost complet spălat în decursul timpului de
ape. Iu iestul parcelei, în stratul vegetal, de 0,30 — 0,50 m grosime, s’au
găsit numeroase cioburi de epocă romană târzie, mai ales cie amfore, resturi
de urne distruse şi obiecte diverse: un tăiş de fier delà un hârleţ, fragmente
de tablă de bronz, o piesă de cataramă de fier, o placă de bronz ajurată.
Nimic neolitic. La Nr. 294, vatră cu arsătură şi cioburi poroase din secolele
III — IVe.n.,la nivelul de 0,40 m. La Nr. 293 sunt două vetre cu pământ
ars, suprapuse, una la nivelul de 0,25 m şi cealaltă la 0,40 m. Sub aceste
vetre se află groapa Nr. 303, cu diam. de 2,40 m adâncindu-se până la 1,90
m (fig. 14). Conţinea cenuşă, bucăţi de chirpici arşi păstrând urmele parilor
de locuinţe, multe pietre, vase de bucătărie şi cioburi din secolele III — IV
e.u. La Nr. 296 este un complex de gropi săpate în aceeaşi epocă, pe un spaţiu
comun de cca 4 m diam. la nivelul de 1 m. Acest spaţiu se prelungeşte în
parcela XX (groapa Nr. 196) şi în parcela XXVIII, despre caro va fi vorba
imediat mai jos. Nimic neolitic. In parcela XXVII, s’au descoperit zece
morminte dintre care cinci de inhumaţie şi cinci de incineraţie. Mormintele
de inhumaţie conţin schelete de copii, dintre care numai două sunt relativ
întregi (Nr. 278 şi 293). Din celelalte nu s’ău păstrat decât craniile şi foarte
puţin din restul oaselor celorlalte (Nr. 289 — 291). Scheletul Nr. 292 avea asupra
www.cimec.ro
sa perle de sticlă databile în secolele III — IV e.n. Din cele cinci urne din
mormintele de incineraţie, toate de tehnică superioară, trei erau roşii (Nr.
279, 284 şi 295) iar două cenuşii (Nr. 280 şi 288). Urna Nr. 295, situată
peste groapa Nr. 295, era în bună parte distrusă.
Stratigrafia peretelui S al parcelei (fig. 14) de sus în jos: humus actual,.
gros de 0,10 — 0,15 m ; pământ negru cu resturi din secolele III — IVe.n.
(numai în partea de E), gros de 0,25 — 0,55 m; pământ galben-brun, gros
de cca 0,40 m, steril ; lut galben deschis, steril.
Parcela XXVIII, trapezoidală, de 7 m pe 4 + 7 m. la S de extremitatea
E a parcelei XXVII, completând spaţiul dintre parcelele XX şi XXIV.
Până la nivelul de 0,40 m numeroase cioburi de epocă romană târzie, mai
ales de aml'ore de tip mic, şi diverse alte obiecte: pietre prismatice pentru
ascuţit, fragmente de tablă de bronz. La Nr. 300, la nivelul de 0,40 m o
Fig. 14. — Profilul peretelui S al parcelei XXVII.
vatră cu vălătuci arşi şi cioburi din secolele III — IV e.n., de cca0,50m diam.
Alături, pe colţul delà joncţiunea parcelelor XX, XXVII şi XXVIII, o
vatră similară. Sub aceste vetre se întinde parte din complexul de gropi
Nr. 296, constatat în parcelele XX şi XXVII. Acest complex constă din
mai multe adâncituri săpate una peste cealaltă, la intervale apropiate (fig.
15—16 şi pi. II), conţinutul lor ceramic, de epocă romană târzie, fiind în
fiecare acelaşi. Cea mai veche este o groapă mare, adâncă, până la 0,90 m
care coincide cu conturul de cca4m diam. al întregului complex. A fost apoi
săpată o groapă Nr. 196 din colţul de NE al parcelei XX, până la nivelul
de 1,80 m. Peste aceasta, s'a pracLicat groapa Nr. 296, care merge până la
adâncimea de 1,50 m. Aceasta, la rândul ei, a fost tăiată de marginea unui
alt complex de gropi (Nr. 302 şi 305), care, cu niveluri variind între 2 m şi
2,50 m, merg pe o suprafaţă oarecum paralelogramică spre SE, până la mar¬
ginea estică a parcelei XXVIII. Nu am avut timp să le explorăm mai departe
în această direcţie. Conţinutul gropilor este în general acelaşi: pământ
negru, multă cenuşă, bucăţi mari de chirpici de locuinţe cu urme de grinzi,
sgură cu fier, pietre, oase de bucătărie şi cioburi de epocă romană târzie.
In groapa Nr. 295 s’au constatat şi cioburi getice caracteristice, de tehnică
primitivă, cu luciu negru. In groapa Nr. 300 s’au găsit câteva obiecte de
www.cimec.ro
metal, printre care nişte verigi de zăbale de fier. In complexul Nr. 305 s’a dat
peste un fragment de topor de diorit lustruit, rest izolat din epoca Bronzului.
In groapa Nr. 296, au mai apărut o perlă de sticlă, un ciob de vas de sticlă
incoloră şi o amuletă făcută dintr’un colţ de mistreţ. In marginea sudică
a complexului Nr. 305, la 0,50 m nivel, s’a dat peste vatra Nr. 298, de cca
1 m diam., constituită din pământ ars şi conţinând oase, pietre şi cioburi
din secolele III — IVe.n. In imediată apropiere, la Nr. 301, au fost constatate
la un loc, la nivelul de 0,40 m, fragmentele unei râşniţe rotative din piatră
din secolele III — IV e.n. Alături, Ia marginea de E a gropii Nr. 196 (fig. 16),
la un nivel inferior, de 0,90 m s’a descoperit o mică arie de 0,65 m pe 0,35
m acoperită cu o grămadă de oase umane arse, fără vestigii de urnă, în desor-
0 1 2m
Fig. 15. — Profilul peretelui E al parcelei XXVIII.
dine, străpunsă de găuri de şoareci (Nr. 307). Peste grămada de oase, n

ciob izolat getic din faza Poiana II, lucrat cu mâna şi prezentând un lustru
roşcat-cenuşiu. Alături, peste marginea gropii Nr. 196, un mâner de spadă
de fier, cu urme de trecere prin foc, amintind întru câtva spada găsită lângă
scheletul incinerat din parcela III. Evident, este vorba şi aci de un mormânt
de incineraţie, distrus (Nr. 306). Do aci trebuo să provină şi cioburile getice
Poiana II constatate în groapa Nr. 296. Peste groapa Nr. 295 din complexul
din parcela XXVII a fost săpat, la nivelul de 1,07 m, un mormânt de inci¬
neraţie (Nr. 295), pe care l-am descoperit în stare do desordine, cu cioburile
urnei, roşie superioară, şi parte din conţinut, împrăştiate. In parcela XXVIII,
toate faptele descrise până aci se referă la extremitatea de N, continuă cu
parcela XXVII. In rest, spre parcela XXIV, rezultatul săpăturii a fost
total nul, cu excepţia unui fragment de silex atipic găsit izolat la nivelul
de 0,50 m. In toată parcela, niciun ciob neolitic.
Stratigrafia peretelui E al parcelei (fig. 15), de sus în jos: humus actual,
gros de 0,10 — 0,20 m; pământ negru cu resturi dinLaTène şi din secolele
III — IV e.n., gros de 0,35 m — 0,50 m; pământ gal ben-brun, gros de 0,25 —
0,40 m, steril (cu excepţia unui silex neolitic) ; pământ galben de transiţie,
ros de 0;05 — 0,15m, steril; argilă galbenă deschis, sterilă.
www.cimec.ro
SĂPATURILE DELA POIENEŞTI 239
Parcela XXIX, împlinind spaţiul dintre parcelele XXIV — XXV

u fost croita mai întâi ca un triunghi cu o catetă lungă de 28 m
la E şi alta de 10,60 m la S. Ipotenuza orientată NNE-SSV, coinc.i-
zând cu limita de E a mirişLii, atingea colţurile de SE ale parcelelor
XIV, XVI, XVII şi XVIII, lăsând* o serie de mici spaţii triunghiulare care
au fost săpate la rândul lor ca anexe ale parcelei XXIX şi denumite cu
numerele parcelelor vecine exprimate prin cifre arabe. S’au realizat astfel
Nr. 305
.• peiwonT;
ciob Lîtène • râşmlâ Laîsne /
PARCtLA XXVIII
Fig. 16. — Planul parcelei XXVIII.
anexele XXIX 14 (11,50 m pe 4,50 m), XXIX 16 (5 m pe 3 m), XXIX 17

(5,50 m pe 2 m), XXIX 18 (6 m pe 2,50 m). In plus, s’a mai practicat o mică
anexă XXIX 12, la S de colţul SE al parcelei XIV şi E de parcela XII.
rectangulară, de 1,50 m pe 2,70 m. Parcela XXIX este astfel cea mai mare
iii n toate suprafeţele pe care le-am explorat pe Măgura delà Dealul Teilor,
însumând o întindere totală de 208 m2. lia nivelul de 0,30 — 0,50 m, foarte
numeroase cioburi, împrăştiate, de epocă romană târzie, precum şi multe
alte obiecte, printre care sunt de menţionat o cute de ascuţit, rondele făcute
■din cioburi, fusaiole, un ac de bronz, multe fragmente de tablă de bronz şi
de fier bătut, o fibulă din secolele III — IV e. n., un cuţit de fier, un lingou
de bronz, o sulă de os, o monctă imperială romană de bronz din secolul
III e. n. Un fragment de lamă de silex. Pe suprafaţa parcelei nicio urma
www.cimec.ro
neolitică, excepţie făcând anexa XXIX 12, din colţul SV, unde s’a dat
peste o arie continuă de chirpici şi fragmente de vase cucutenienc, la nivelul
de 0,65 m. Lăţimea ariei, delà E la V, este de cca 4 m.Mai la S de mar¬
ginea parcelei, această arie nu a fost explorată, din lipsă de timp. Lai m
spre E, la un nivel puţin mai sus (0,40 m), este o vatră cu pământ ars şi
fără cioburi (Nr. 335) de cca 0.70 m diam., poate tot neolitică. In restul
parcelei, fotul este din secolele III — IV e. n., delà începutul epocii migra-
ţiilor. In centrul parcelei se află o groapă mare (Nr. 350), de formă elip¬
tică, măsurând la gură 3 m pe 2,50 m şi mergând în adâncime până la nivelul
de 2,50 m. Conţine multă cenuşă, resturi de vatră, sgură abundentă, căr¬
buni, oase de bucătărie, pietre, foarte numeroase lame de forme diverse
tăiate din tablă de bronz (deşeuri de atelier), bucăţi de bronz topit, un ac
de bronz, o sârmă de fier şi diverse cioburi din secolelelll — IV e. n. Dea¬
supra, la nivelul 0,90 in, a fost săpat un mormânt de incineraţie cu urna
cenuşie superioară, Nr. 320. In total, cu prilejul săpăturilor din parcela
XXIX, s’au descoperit douăzocişidouă de morminte, din care patru de in-
humaţie şi optsprezece de incineraţie. Printre cele de inhumât, ie se află sche¬
letul unui adult, fără obiecte de inventar, (Nr. 342), şi trei schelete de
copii sau adolescenţi, cu podoabe din secolul IV e. n. (Nr. 332, 340 şi 347).
Scheletul de copil Nr. 332 avea asupra sa un inventar foarte bogat. Din
scheletul Nr. 347 nu s’a păstrat decât craniul, cu un torques şi o perlă de
bronz; restul a dispărut. Deasupra acestui craniu, la nivelul 0,30 u*. s’a.
găsit o lespede de piatră, poate semn de mormânt (fig. 345). Din cele opt¬
sprezece morminte de incineraţie, şapte sunt cu urne negre de tehnică primi¬
tivă (Nr. 325, 323, 329, 333, 339, 340, 344), şase cu urne cenuşii de tehnică
superioară (Nr. 320, 327, 330, 331, 336 ,338, 343), patru cu urne roşii de
aceeaşi tehnică (Nr. 322,337,348, 349) şi unul (Nr. 326) cu oase calcinate
aşezate în desordine fără nicio urină de urnă, care de sigur va fi fost dis¬
trusă în decursul timpului. Recipientele cenuşii Nr. 330 şi 331, deşi găsite
la 1 m unul de altul, fac parte din acelaşi mormânt, la Nr. 331 fiind capacul
urnei delà Nr. 330, de sigur transportat acolo printr'o răvăşire mai recentă
cu prilejul lucrărilor agricole. La Nr. 321, s’a găsit o urnă roşie de tehnică
superioară, fără oase; va fi fost poate vas funerar secundar, al unei urne
distruse între timp, ori vreun cenotaf. Urnele Nr. 336, 337 şi 338, una roşie
şi două cenuşii, erau aşezate în linie, lipite una de alta (fig. 332). De asemenea,
urnele Nr. 348 şi 349, care au fost, găsite pe o porţiune din marginea de E
a parcelei XVI, şi urnele Nr. 343 (parcela XXIX) şi 251 (parcela XXV).
Urna neagră Nr. 339 prezintă o formă rară, cu patru cupule cornuforme în
jurul gurii.
www.cimec.ro
SĂPĂTURILE DELA P0IENEŞT1 241
II. OBSERVAŢII STRATIGRAFICE
Din descrierea de până aici a săpălurilor făcute în fiecare parcelă se

desprinde, ca o observaţie generală, impresia unei stratigrafii în acelaşi
timp săracă şi complexă, după punctul de vedere din care este considerată.
Este săracă dacă nu ţinem seama decât de grosimea stratului de cultură,
de densitatea resturilor do aşezări şi de frecvenţa obiectelor, inclusiv a
ceramicei. Este complexă dacă avem în vedere varietatea cronologică a
urmelor de viaţă omenească pe care le conţine şi diversitatea caracteru¬
lui staţiunii delà Dealul Teilor, care a servit în unele timpuri ca aşe¬
zare, în altele, ca necropolă.
Stratul arheologic de pe această staţiune prezintă, cu excepţia gro¬
pilor, o grosime de 0,80 m. De fapt, nivelul cel mai de jos la care se
găsesc în mod continuu urmele de viaţă omenească este de 0,60 m. Intre
0,(50 şi 0,80 m, aceste urme sunt rare şi sporadice, iar mai jos nu apar
decât îu adâncituri izolate, produse în argila galben deschis a pământu¬
lui sănătos prin săparea mormintelor ori a gropilor de alt ordin.
Cronologie
Resturile arheologice cele mai numeroase şi cele mai răspândite de
pe Măgura delà Dealul Teilor se referă la epoca neolitică (cultura Cucu-
lcni A), la epoca a doua a Fierului (La Tène II — III), la epoca romană
(secolul III e. n.) şi la începutul migraţiilor (secolul IV e. n.). Aceste patru
faze cronologice sunt reprezentate în mod clar şi continuu pe aria explorată
de noi. In Neolitic şi în epoca romană, Măgura a servit ca aşezare, iar în La
Tènc II— III şi la începutul migraţiilor, ca necropolă. S’au găsit şi câteva ele-
mento din epoca Bronzului, însă atât de puţine şi de izolate, încât nu sunt de
socotit decât ca răspândiri întâmplătoare, din care nus’ar putea deduce o folo¬
sire a Măgurii îu acea vreme. De asemenea, din La Tène, pe lângă mormintele
necropolei caracteristice, avem câteva elemente ce par a proveni dintr’o aşe¬
zare. Raportul lor cronologic cu necropola din aceeaşi epocă nu a putut fi pre-
cizat stratigrafie, dar înclinăm a crede că sunt mai vechi, contemporane pro¬
babil cu mormântul-coptor izolat din parcela III, al cărui tip şi al cărui in¬
ventar datează delà începutul epocii La Tène, din secolele IV — III în c. n.
Constatările cronologice rezultate din observaţiile noastre se con¬
cretizează în următoarea schemă:
I. Neolitic , Cuculeni A, aşezare;
II. Bronz (aspect Monleoru); vestigii răsleţe:
III. începutul epocii La Tène (secolele IV— III în e. n.) urme răsleţe de aşezare
şi morman tul-cuptor;
IV. La Tène II — III, necropolă;
V. Epoca romană (secolul III e. n.); aşezare;
VI. începutul migraţiilor (secolele III — IV e. n ); necropolă.
www.cimec.ro
Ariile acestor faze sunt suprapuse în cea mai mare parte. Totuşi, se
observă o limitarea aşezării cucuteniene, care nu se întinde decât spre S.
Către N, limita urmelor continue referitoare la această aşezare se opreşte
la parcelele XIV, XXIII şi XXIX 12. Mai departe resturile neolitice sunt
extrem de rare. Pe de altă parte, aşezarea din secolul III e, n., deşi se întinde
peste tot, prezintă o densitate mai mare în N decât în restul stagiunii. In ce
priveşte necropolele din LaTène II — III şi din secolulIV e, n. mormintele
lor sunt distribuite cu o frecventă aproximativ egală pe cea mai mare parte
a ariei explorate. Excepţie fac parcelele II, XV, XIX şi XXVI, reprezentând
extremitatea de S a acestei arii, unde nu au apărut decât urme negre La Tènc,
şi parcelele XXIV şi XXVII, delà extremitatea N, unde s’au constatat
exclusiv urme din secolele III — IV e. n. Din punctul de vedere al ritului
funerar, de asemenea, se poate remarca o diferenţă de repartiţie, în sensul
că mormintele de inhumaţie au tendinţa dea se limita la grupul parcelelor
din N. In S nu a fost, descoperit decât un singur schelet, în parcela XV.
La începutul epucii LaTène, marginea deN a Măgurii, unde s’a găsit mormân-
tul-cuptor din secolele IV — III în. e.n., ieşea din aria aşezării, care în schimb
se întindea, din ce în ce mai accentuată, spre S.
In adâncime, raporturile stratigrafice dintre resturile diferitelor faze
determinate tipologic sunt greu de prins, neavându-se straturi continue,
sedimentate cu precizie şi net diferenţiate între ele. Aceste resturi apar
mai totdeauna amestecate. Cioburile neolitice, ca şi cele din secolele III — IV
e. n., ca şi fragmentele de urne sfărâmate, se constată foarte adesea împreună.
Este rezultatul tulburărilor produse în vechime prin suprapunerea aşe¬
zărilor în pături prea subţiri şi prin săparea mormintelor, iar în vremuri
recente, prin lucrările agricole. Un asemenea amestec este normal în solul
superficial al oricărei staţiuni şi cu atât mai mult pe Măgura delà Dealul
Teilor, unde stratul arheologic prezintă o grosime atât de redusă încât se
confundă aproape în întregime cu cel vegetal. Niciuna din aşezările care
s au întins pe această Măgură nu a fost destul de intensă şi de durabilă
pentru a lăsa urme stratificate pe o adâncime mai mare.
Totuşi, în ciuda amestecului dintre inventarele diferitelor epoci, se
poate observa, cu excepţia gropilor, o deosebire de nivel între vestigiile in situ
ale aşezării neolitice, care se găsesc în mod obişnuit la adâncimea de 0,60 m,
şi acelea ale aşezării din secolul III, al căror nivel normal este de 0,40 m.
Dintre diferitele profile obţinute prin săpăturile noastre, am descris
mai sus pe cele din parcelele XVIII (fig. 11), XIX (fig. 6), XXIII (fig. 13,
1), XXVI (fig. 7), XXVII (fig. 14) şi XXVIII (fig. 15). Comparându-le în
părţile lor orizontale, adică nestrăbătute de gropi şi de morminte, scoatem
următoarea schemă stratigrafică (de sus în jos):
www.cimec.ro
Până la nivelul mediu de 0,15 m, humus actual de suprafaţă, răscolit

continuu de lucrările agricole. Resturi de epoci diverse, risipite.
Intre nivelele medii de 0,15 m şi 0,50 m, pământ negru vegetal cu urme
predominante din secolele III — IV e.n., adesea amestecate cu resturi răsleţe
din epoca LaTène şi cu cioburi neolitice cucuteniene. Elemente de aşezare
din secolul III e. n., în general al nivelului do 0,40 m.
Intre nivelele medii de 0,50 m şi 0,80 m, pământ galben-brun cu resturi
neolitice (Cucuteni A). In partea superioară a stratului, la nivelul de 0,60 m,
elemente de aşezare neolitică. Solul stratului constitue o transiţie între
pământul vegetal de deasupra şi argila pământului sănătos de dedesubt.
In unele locuri, datorită răscolirilor ulterioare, resturile neolitice ale stra¬
tului sunt amestecate cu resturi din secolele III — IV e.n. In parcelele din
N ariei explorate, stratul este steril.
Sub nivelul mediu de 0,80 m, argilă galben deschis, sterilă, reprezen¬
tând pământul sănătos.
In ce priveşte gropile de aşezări, nu se constată nicio diferenţă pe epoci
între nivelele fundurilor lor, adâncimile lor fiind şi în Neolitic şi în secolul
111 e.n., deopotrivă de variabile, delà 0,80 m Ia 2,50 m.
La morminte, nivelele variază de asemenea foarte mult, delà 0,49 m
până la 1,50 m. Dar este de remarcat că cele mai multe morminte, atât
acelea de inhumaţie, cât şi cele de incineraţie se găsesc între nivelele de
0,70 m şi 0,90 m. Adâncimile mai mici de 0,70 m, ca şi acelea mai mari de
0,90 m, sunt rare, iar adâncimea maximă, de 1,50 m, constatată la cuptorul
de incineraţie din parcela III, este excepţională. După cum se va vedea mai
jos, la capitolul „Observaţii asupra necropolelor", există şi o diferenţă între
media nivelelor la care apar urnele negre primitive din epoca LaTène şi
nivelele urnelor de tehnică superioară, cenuşii şi roşii, din secolele III — IV
e. ii. , prima categorie de recipiente funerare, mai veche, aflându-se în general
la adâncimi mai mici.
In ce priveşte raporturile stratigrafice dintre morminte şi resturile cu
care apar împreună, provenite din aşezări, asemenea raporturi au putut
li stabilite numai în câteva puncte. Fireşte, nu sunt interesante locurile unde
mormintele străpung arii cucuteniene cu cioburi şi chirpici, fiind delà sine
înţeles că aşezarea neolitică este mai veche decât necropolele, care sunt precis
datate la sfârşitul epocii fierului şi la începutul migraţiilor. Dar, contactul
dintre resturile in situ din epocile mai noi, epoci câteodată foarte apropiate
între ele, este foarte important, fiindcă în unele cazuri constitue singurul
mijloc de a determina raportul cronologic dintre acele resturi.
Astfel, între vestigiile de aşezare din secolul III e.n. şi mormintele din
secolele 111 — IV e.n., o diferenţiere cronologică nu poate fi dovedită numai
16 • www.cimec.ro
L’44 MATERIALS ARHEOLOGICE
pe bază de tipologie, deoarece monctelo, fibulelo, ceramica şi toate obiectele

din aşezare denotă o epocă târzie, mijlocul secolului III e.n., vreme care,
luată în general, coincide cu aceea a mormintelor. Cum o coexistenţă pe
acelaşi spaţiu în acelaşi timp a aşezării şi a necropolei nu poate fi admisă
în principiu, este de aşteptat ca una din ele să fie ceva mai veche. Dar care?
Răspunsul depinde numai de observaţiile stratigrafice, iar pe acestea nu
le-am putut face decât în două cazuri. Astfel, peste conţinutul de epocă
romană târzie al unei gropi de aşezare din parcela XXVll,s’a găsit mormântul
de incineraţie Nr. 295, cu o urnă roşie de tehnică superioară din secolul
IV e.n. Cu toate că urna era spartă şi resturile sale împrăştiate, putem să
presupunem că această avarie se datoreşte unor factori mai recenţi şi să
conchidem că groapa este mai veche. Aceeaşi concluzie, dar de data aceasta
mai sigură, se desprinde din al doilea caz. Este vorba de urna Nr. 320, cenuşie.
do tehnică superioară, conţinând obiecte caracteristice secolului IV e.n.
Această urnă s’a găsit intactă deasupra gropii Nr. 350 din parcela XXIX,
caro era plină cu resturi din epoca romană târzie. In lumina acestor observaţii
oricât de sporadice, avem dreptul să afirmăm că necropola din secolele
III — IV e.n. delà Poiencşti a fost precedată cu foarte puţin timp de o aşezare.
De altfel, în sprijinul acestei afirmaţii vin şi cazurile mormintelor de
inhumaţie Nr. 'M2 şi 31 fi din parcela XXIX. In primul, conţinând scheletul
unui adult, fără obiecte de inventar, s’au găsit cioburi primitive de epocă
romană târzie, primiţi ve poroase şi cenuşii superioare, amestecate printre
oasele scheletului şi făcând sigur parte din pământul de umplutură al mor¬
mântului, dovadă că acesta era mai nou. In al doilea caz este vorba de un
schelet de copil, sub toracele căruia se află un ciob poros primitiv, tot de
epocă romană Lârzie. Scheletul, aparţinând unui defunct înmormântat
evident într'o vreme mai recentă decât ciobul, avea asupra sa podoabe de
tipuri caracteristice secolului IV e.n.
Observaţii de acelaşi ordin s'au pulul face, de asemenea foarte rar,
şi în ce priveşte raportul dintre faptele din epoca romană Lârzie şi acelea
dinLaTène. Astfel, în parcela XXVIII, mormântul de incineraţie Nr. 307,
al cărui conţinut, databil cu mulţi sorţi de probabilitate în La Tène II, s’a
găsit împrăştiat şi incomplet, pe marginea gropii Nr. 196, a fost distrus cu
prilejul săpării acestei gropi, care datează din secolele III — IV e.n. Faptul
că un fragment de spadă de fier se afla deasupra marginii gropii, cu o parte
în interiorul acesteia şi cu cealaltă înafară (fi g. 306) nu este de natură să
turbure o asemenea constatare. Fragmentul, făcând parte din conţinutul
mormântului distrus, nu este decât un segment izolat al unei spade fărâ¬
mate, din care restul a dispărut. De asemenea, au dispărut aproape toate
cioburile urnei, nepăslrându-se, probabil, decât un singur ciob primitiv
de epocă La Tène II, cu luciu cenuşiu-roşcat, care s’a găsit deasupra oseminte-
www.cimec.ro
SĂPĂTURILE DELA POIENEŞTJ 245
lor calcinate' şi împrăştiate. Trebue să ne imaginăm că, atunci când s’a

săpat groapa, în epoca romană, s’a dat peste mormântul de incinerate,
ale cărui resturi au fost aruncate în desordine pe margine. Când groapa s’a
astupat, parte din aceste resturi au fost asvârlite deasupra umpluturii,
parte au rămas pe margine, unde le-am găsit (fig. 16), iar altele au fosL
risipite, piorzâudu-li-se urma.
Este posibil ca şi avarierea urnelor La Tène II, primitive negre,
\r. 47şi 48, din parcela XII, să fie în legătură cu locuinţa pe care o reprezintă
aria de cioburi şi arsătura constatată deasupra lor, în cazul că această arie
ar data din secolele III — IV e.n:,cecace nu s’a putut constata în mod sigur
prin cioburi, dar ar putea fi presupus prin nivelul său de 0,40 m, caracteristic
aşezării din acea epocă târzie.
Vicisitudini mai recente
Obierlelc moderne găsite la suprafaţa staţiunii sunt extrem de puţine

la număr: un singur ciob de oală smălţuită şi trei piese neînsemnate de
metal. Restul inventarului este antic, clementele databile cele mai recente
aparţinând secolului IV al erei noastre. Este o dovadă că în vremurile mai
noi, Măgura, intens folosită ca teren de cultură, nu a servit în schimb niciun
moment pentru locuinţe, cel puţin pe suprafaţa săpăturilor noastre. Lucră¬
rile agricole nu au răscolit terenul în general decât până la adâncimea de
0, 30— 0,40 m, cu excepţia viei lui Ur.su din partea de NV a staţiunii, unde
stratul arheologic a fost complet distrus. Arăturile au stricat astfel peste
tot urmele de aşezări şi mormintele situate aproape de suprafaţa solului,
dar au cruţat ce se afla mai jos de nivelele 0,30 — 0,40 m. Urnele îngropate
la mică adâncime au avut mult do suferit; unele au fost fărâmate complet
şi risipite, iar din altele nu au rămas decât jumătăţile inferioare, părţile
de deasupra fiind rase de fierul plugului. Aşa se explică frecvenţa mare a
fragmentelor ceramice şi a altor obiecte din secolele III— IV e.n. răspândite
Ia suprafaţa staţiunii, fără a fi nevoie să ne gândim Ia o aşezare contemporană
pe aceeaşi arie cu necropola. Toate aceste fragmente provin delà urne fărâ¬
mate, iar obiectele celelalte sunt numai din categoria acelora care apar şi
în urnele intacte. De altfel, printre resturile amestecate din nivelul de ară-
( ură , s’au constatat adesea şi fărâme de oase umane calcinate.
Mai în adâncime, unele schelete au fost găsite răvăşite total sau parţial.
Acolo unde aceste avarii nu pot fi explicate prin lucrări agricole şi săpături
incidentale, trebue să ne gândim la acţiunea mamiferelor subterane. Adeseori
s'au constatat în preajma scheletelor galerii de şoareci ori de cârtiţe, în
umplutura cărora se aflau obiecte arheologice şi părţi din osemintele înhumate.
Urnele, fiind complet închise şi acoperite cu capace, au rezistat mai bine
acestor animale, cu excepţia acelora care între timp au fost sparte prin arătură
www.cimec.ro
ori prin presiunea transmisă delà suprafaţa solului. In special, urnele cu luciu
negru, de tehnică primitivă, cu pereţii foarte friabili, au avut mult de sufe¬
rit din cauza acestei presiuni. Toate erau fărâmate, deşi de cele mai multe
ori cu fragmentele complete şi in situ. Recipientele funerare de tehnică su¬
perioară s’au păstrat în general mult mai bine: cele mai multe au fost găsite
intacte.
Aria explorată de noi în 1949 a cuprins şi suprafeţele A' — A” pe caro

le-a săpat C. Cihodaru în 1936. Fără a fi putut identifica precis limitele
acelor săpături, am putut totuşi să le dăm de urmă, mai ales în parcela IX.
Confruntând planul explorării noastre (pi. II) cu acela al suprafcţelordin
1936 (fig. 5), ridicat probabil fără o exactitate riguroasă şi publicat în
„Arta şi Arheologia" 13-14, 1937—1938, p. 36, fig. 10, constatăm căsupra-
fala longitudinală A' a lui C. Cihodaru, paralelă cu miriştea (delà SSV la
NNE) coincide în totul sau în parte cu parcelele noastre IV. V, VII, IX,
XII şi XXIII, iar suprafaţa perpendiculară A”, orientată VNV — ESE,
include părţi din parcelele Xll şi XXIII. Prima coincidenţă se confirmă
şi prin rezultatele săpăturilor noastre. Intr’adevăr, pe locul care corespunde
suprafeţei longitudinale Cihodaru (A') nu am găsit nicio urnă. La Nr. 46
din parcela XII, se afla numai un pumn de oase calcinate, de sigur rezul¬
tate din deşertarea uneia din urnele ridicate cu prilejul săpăturilor din
1936. Ca atare, nu putem considera ca intacte nici aria cu cioburi cucuteniene
şi cu chirpici din jurul acestui mormânt, nici groapa cu cenuşă Nr. 50 şi
nici groapa Nr. 210 — 229 din parcela XXIII. Cioburile cucuteniene găsite
pe aria menţionată, fără pictura păstrată şi fără elemente tipice interesante,
sunt din acelea care, de obicein, nu se reţin. Mai greu de identificat este supra¬
faţa perpendiculară Cihodaru (A”), fiindcă aşa cum este desenată pe hartă,
oricât de aproximativ am intorpreta-o, această suprafaţă acopere şi partea
de E a parcelei noastre XII, în care am găsit nu mai puţin de şapte urne
intacte, cu capac, unele făcându-şi apariţia la nivelul de 0,35 m. Evident,
săpătura din 1936 nu a putut să ajungă până în această zonă. Rămâne să
conchidem că săpătura de atunci A" a fost spre ESE mai scurtă decât o
arată planul publicat în „Arta şi Arheologia".
C. AŞEZĂRILE
I. LOCUINŢE
1. Generalităţi
Precum am arătat în capitolul precedent, Măgura delà Dealul Teilor

a servit ca aşezare continuă în două epoci : în Neolitic (Cucuteni A) şi în seco¬
lul III e.n. Asupra resturilor de locuinţe referitoare la aceste două aşezări
www.cimec.ro
SĂPĂTURILE DELA POIENEŞTI 24 7
suprapuse, din vremuri diferite, nu avem de făcut decât prea puţine observaţii.
Şi într’o epocă şi în cealaltă este vorba de urme slabe şi rare, care abia pot
fi precizate prin vetre şi gropi ori prin aglomerări de cioburi şi de vălătuci
arşi. Numărul total al locurilor cu asemenea resturi abia trece de douăzeci
pc toată întinderea explorată de noi : vreo zece pentru Neolitic şi aproximativ
douăsprezece pentru secolul III e.n. Nicăieri hu am putut vedea urme de
pari sau de alte elemente care să ne indice formele locuinţelor.
De sigur, în nicio epocă Măgura nu a fost locuită intens. Era mult prea
mică şi prea puţin dominantă spre a fi reprezentat prin sine însăşi un punct
de apărare, pc al cărui spaţiu redus locuitorii să se fi simţit obligaţi a se
aglomera. Dimpotrivă, acest modest vârf de pinten din partea de E a Dealului
Teilor nu constituia decât un cartier al unor aşezări ce îi depăşeau cu mult
marginile, în diferite direcţii. Intr’adevăr, este do observat că lipsa de inten¬
sitate a aşezărilor succesive în acest loc este compensată printr’o mare exten¬
siune în suprafaţă. Astfel, urmele neolitice sunt răspândite destul de mult
spre S do aria explorată de noi, iar resturile de aşezare din secolul III e.n.
se constată, în contiguitate cu acelea de pe Măgură, departe spre E până
la 1 km do-a-lungul văii Racovei. Tot printr’o asemenea dispersiune în
suprafaţă trebue să explicăm şi raritatea elementelor din alte epoci printre
descoperirile prilejuite de săpăturile noastre. Astfel, în ce priveşte elementele
răsleţe din aşezarea La Tène II, atestate pe Măgură, ştim că o staţiune contem¬
porană se află în imediata apropiere, spre S, Ia Râpa Fântânii. De asemenea,
urmele din epoca Rronzului, constatate sporadic în săpăturile noastre, îşi
găsesc un corespondent contemporan în regiune, la 4 km mai spre S de Dealul
Teilor, la Chetrosu.
Precum am arătat la începutul lucrării de faţă, regiunea era bine apă¬
rată prin poziţia sa geografică, fiind închisă din toate părţile printr’un
cerc continuu de dealuri înalte şi păduroase. In antichitate, pădurile trebue
să fi fost foarte întinse şi în vale, oamenii folosind pentru aşezări şi pentru
agricultură numai poienile. Măgura delà Dealul Teilor se afla ea însăşi
într’o asemenea poiană înconjurată de desimea codrilor. In această situaţie.
problema de a se apăra prin întărituri speciale nu era de o neapărată necesi¬
tate. Fapt este că nici cercetările IuiC. Cihodaru din 1936, nici săpăturile
din 1949 nu au dat de vreo urmă de fortificaţie artificială şi nici Ia suprafaţa
terenului, pe Măgură sau în apropiere, nu s’a observat vreun indiciu de aceas¬
tă natură. Ceea ce nu înseamnă, totuşi, că sondaje speciale, mai spre S de
aria cercetată de noi, pe şeaua care leagă Măgura de restul Dealului Teilor,
nu ar putea duce eventual la constatarea unor urme de şanţuri transversale
de apărare, complet astupate în decursul vremurilor, aşa cum s’au constatat
în unele staţiuni cucuteniene din alte părţi ale Moldovei, de pildă la Hăbă-
www.cimec.ro
şeşti10. Timpul limitat al campaniei noastre din 1949 nu ne-a permis să

procedăm la asemenea sondaje.
2. Aşezarea neolitică
Urinele de locuinţe cuculeniene de pe Măgura delà Dealul Teilor constau

din suprafeţe izolate, pe care sunt aglomerate cioburi de vase amestecate
cu fragmente de vălătuci arşi, din vetre şi din gropi (pi. II). Suprafeţele sunt
limitate, la distanţe variate între ele, delà 2 m la 10 m, de mărimi diferite,
delà 1 m2 la 30 m2, au forme neregulate ce se pot înscrie într’un patrulater
sau într'un poligon, prezintă o grosime mică, de 0,05 — 0,20 m, şi în cele mai
multe cazuri nu sunt compacte, ci lasă goluri apreciabile între diferitele
fragmente ce le compun. Rareori, au la mijlocul lor un nucleu mai dens
de asemenea resturi, cum este cazul cu aria cea mare din parcelele V, VI
şi VIII. Câteodată sunt combinate cu vetre şi cu gropi, ca la Nr. 205 din
parcela XXVI.
In săpăturile noastre, am găsit numai două gropi din această epocă.
Una, cea mai mare, Nr. 81 — 86 din parcela XV, descrisă mai sus, de 2,50 m
diam. şi adâncă până la nivelul de 2,50 m, conţine abundente resturi de
vatră: chirpici arşi, pietre, cărbuni, cenuşă, foarte multe cioburi, fragmente
de vetre mobile, cochilii de melci, dinţi de mistreţ, coarne de cerb, oase
do animale diverse. Cealaltă groapă, situată la 16 in spre SV, la Nr. 351 din
parcela XXVI, sub vatra 265, are un conţinut asemănător, de asemenea cu
foarte multe fragmente ceramice.
O groapă similară a fost descoperită şi în săpăturile din 1936. C. Ciho-
daru, însă, indus în eroare de sigur de aspectul stratificat al resturilor con¬
ţinute, nu a considerat-o ca o adâncitură izolată, ci ca o parte mai bine
conservată a însuşi stratului general de cultură de pe staţiune. Este cel puţin
ceea ce reiese din expunerea publicată în „Arta şi Arheologia11, 1937 — 1938,
p. 35, unde stratigrafia staţiunii este descrisă ca reprezentativă, în continui¬
tate delà suprafaţa solului până la „ultima pătură'1 situată între 2 m şi 2,50 m.
De fapt, după cum se vede chiar din descripţia pe care o dă C. Cihodaru,
această stratigrafie generală a încetat la nivelul de 0,80 — 0,90 m, iar mai
jos, până la 1,40 m, nu s’au găsit decât urme rare de viaţă omenească şi
abia subt acest nivel resturile de vatră au apărut în cantităţi bogate. Este
tocmai ceea ce am constatat şi noi, în 1949, în gropile neolitice descrise.
Groapa săpată de G. Cihodaru treime să fie aceea pe care noi am descoperit-o
în parcela XXIII, la Nr. 210—229 (pi. II şi fig. 13). Aria mare de cioburi
cucuteniene şi de fărâmături do chirpici arşi din apropiere, din extremitatea
10 „Stud. şi Cercet. de Islorie Veche11, 1951, I. p. 85 — 87.
www.cimec.ro
de V a parcelei XI F, reprezintă probabil conţinutul gropii, răspândit şi

acoperit cu prilejul astupării săpăturii respective.
Iu staţiunile cucuteniene gropile mari şi adânci, pline cu resLuri do
vatră, ca acelea pe care le-am constatat la Poicneşti, sunt Foarte obişnuite.
Funcţiunea pe care o îndeplineau nu a fost încă stabilită în mod sigur. Având
în vedere dimensiunile lor deosebite şi conţinutul lor, care este întotdeauna
numai în legătură cu vetrele, credem că au avut un rost religios referitor
la cultul străvechi şi general răspândit al focului, la fel cu gropile din secolul
III e.n., despre care va fi vorba în capitolul următor.
3. Aşezarea din .secolul III e.n.
Urmele de locuinţe din secolul III e.n. sunt şi mai greu de precizat
decât cele neolitice, deoarece în această epocă nu avem arii limitate acoperite
cu cioburi ori cu fărâmături de vălătuci arşi. Aceste resturi sunt, şi aci, ca
şi Ia Poiana, foarte rare, locuinţele fiind făcute probabil mai mult din lemn
simplu. Iar cioburile sunt răspândite în chip omogen pe toată suprafaţa
staţiunii, fără a apărea nicăieri în aglomerări caracteristice.
Singurele indicii de locuinţe în această epocă sunt vetrele de foc, de
dimensiuni reduse, do cca 0,50 m2 până la 3 m2 suprafaţă, ariile cu pietre
şi gropile (pi. II). Vetrele sunt destul de răspândite: peste douăzeci, în aria
săpată de noi, adesea la distanţe apreciabile între ele, între 3 m şi 13 m,
ceea ce ar însemna cca o vatră de fiecare locuinţă. Ariile cu pietre, limitate,
ovale ori patrulatere, de cca 0,50 m2 până Ia 2 m2 suprafaţă, formate din
lespezi mici de gresie îndesate între ele ca pe un pavaj, au fost constatate
în număr de trei: una în S, în parcela X, şi două în partea de NE, în parcelele
XXIV şi XXV. Se află la nivelul de 0,30—0,50 m. Nu prezintă urme de foc,
astfel încât este sigur că nu au servit ca vetre, ('.a atare, nici nu le putem
socoti cu toată siguranţa ca elemente de gospodărie în legătură cu locuinţele
aşezării, putând să reprezinte tot atât de bine nişte altare rituale, pentru
cultul morţilor, în legătură cu necropola din secolele III — IV e.n. Un element
sigur domestic este însă grupul de fragmente de râşniţă rotativă constatat
la Nr. 301 din parcela XXVIII, în apropiere de complexele de gropi Nr.
196 şi 305 şi de vatra Nr. 298 (fig. 16). Un alt fragment de râşniţă de acesL
fel a fost găsit răsleţ în parcela XX.
Locurile cu gropi din secolele III — IV e.n. sunL în total în număr de
zece: două în S, în parcelele XIX şi XXVI, iar restul în N, în parcelele XX,
XXII, XXVII, XXVIII şiXXIX. Suprafeţele lor sunt circulare ori eliptice. Una
singură se apropie do conturul unui patrulater cu colţurile rotunzite, cea din
parcela XIX. Au o lărgime medie de 1,20 — 4 m şi merg în adâncime până
1 a nivelul de 1,30 — 2,50 m. In general, pereţii lor sunt drepţi sau coboară
www.cimec.ro
prin două sau trei terase ca nişte trepte. Doar două, Nr. 194 din parcela
XX şi Nr. 237 din parcela XXII, prezintă o formă de clopot cu baza mai
largă decât gura, aşa cum sunt în general gropile din straturile getice delà
Poiana. La întâlnirea parcelelor XX, XXVII şi XXVIII s’au constatat
complexurile Nr. 196 — 305, cu gropi numeroase săpate una peste alta succesiv.
Gropile au un conţinut asemănător: pământ negru amestecat cu lut
galben provenit din săparea gropilor şi utilizat apoi la astuparea lor, cenuşă,
uneori în cantităţi masive, şi cioburi de epocă La Tène şi din secolul Ille.n.
In gropile din partea de N (Nr. 156 — 195 din parcelele XVIII şi XX, Nr.
303 din parcela XXVII, Nr. 196 — 296 şi Nr. 302 — 305 din parcelele XX,
XXVII, XXVIII, Nr. 350 din parcela XXIX), s’au mai găsit mulţi chirpici
de locuinţe, cu urmele grinzilor, multe resturi de vetre, cărbuni, sgură,
oase de bucătărie şi, înafară de cioburi, diverse fragmente de obiecte din
metal ori din sticlă. In groapa Nr. 350 din parcela XXIX am constatat şi
deşeuri de atelier metalurgic: sgură de bronz şi multe fragmente de lame
tăiate din tablă de bronz.
Acolo unde vetrele intacte vin în contact cu gropile (în parcelele-XXVI,
XVIII, XX, XXVII, XXVIII), nu sunt tăiate de acestea, ci se găsesc dea¬
supra lor (fig. 7), dovadă că sunt relativ mai noi, deşi probabil din aceeaşi
aşezare. Şi prin această situaţie, şi prin materialul ceramic aflat la baza
lor, vetrele datează din epoca romană târzie, ca secolul III e.n. In ce priveşte
gropile, cu toată anterioritatea lor stratigrafică, nu le-am putea data cu
mult mai do vreme. Cioburile răslcţe de epocă La Tène II care se găsesc în
câteva din ele, întocmai ca şi unele resturi mai vechi, cum este un fragment
de topor de diorit lustruit, din epoca Bronzului, aflat în groapa Nr. 305 din
parcela XXVIII, provin, de sigur, din răscolirea unor straturi mai vechi.
Este de notat, în această privinţă, că în parcela XXVI din S, unde se află
groapa Nr. 287 cu fragmente ceramice din La Tène II, s’au găsit cioburi din
aceeaşi epocă, răspândite, şi chiar un vas întreg in situ (Nr. 285), destul
de departe de această groapă.
Problema semnificaţiei gropilor de acest fel este aceeaşi ca şi la gropile
neolitice. Când au dimensiuni mai mari în suprafaţă şi forme mai potrivite,
patrulatere ori eliptice, pot sugera ideea de funduri de bordeie, cum este
cazul, de exemplu, cu groapa Nr. 174 din parcela XIX. Aceeaşi idee ar
putea eventual să-şi găsească un sprijin în terasele înguste cu aparenţă de
poliţe, care se văd pe marginile unora din gropi (de exemplu Nr. 287 din
parcela XXVI ori Nr. 196—296 din parcelele XX, XXVII, XXVIII). Insă
dificultăţile care se opun unei atari interpretări sunt mult mai ponderoase:
lăţimile şi formele neregulate ale acestor terase, adâncimea prea mare a
gropilor în raport cij lăţimea lor şi lipsa unor trepte pentru intrare, absolut
www.cimec.ro
necesare Ia nişte locuinţe trogloditice. Pe do altă parte, cele mai multe dintre
gropi, nu au nici dimensiuni, nici forme convenabile pentru a fi acceptate
ca funduri de bordeie, nici chiar prin ipoteze hazardate. Cum ar putea fi
socotite ca atare gropile cilindrice ori conice, adânci, sau acelea în formă
de clopot? Nu rămâne decât să le privim ca depozite. După conţinutul lor.
constituit din resturi lepădate în desordine, ar urma, în această ipoteză, să
reprezinte nişte gropi de gunoaie. Insă o asemenea explicaţie nu poate fi
satisfăcătoare, deoarece nu s’ar vedea necesitatea muncii de a săpa gropi
speciale pentru un scop atât de neînsemnat. Ca să fi fost săpate pentru conser¬
varea grânelor şi să fi fost umplute apoi cu resturi de aruncătură când nu au
mai fost folosite, nu avem niciun indiciu. Când au putut deveni asemenea
gropi nefolositoare? La părăsirea aşezării? Dar era firesc ca cineva să mai
fi fost atunci preocupat de astuparea lor? In niciuna din gropile de care este
vorba nu s’a găsit vreo urmă de folosire ca depozit de provizii, de pildă
arderea ori tenciiirea pereţilor pentru a-i face impermeabili la umezeală şi
pentru a îngreuia pătrunderea şoarecilor.
Ca totdeauna când avem de a face cu fapte din antichitate care nu pot primi
interpretări de ordin practic, nu ne rămâne decât să apelăm la domeniul ritu¬
rilor religioase, atât de importante în viaţa oamenilor de atunci. In acest
domeniu, gropile do felul acelora delà Poieneşti, răspândite de altfel în
toate staţiunile şi în toate vremurile, dar mai ales în La Tène, îşi găsesc o
explicaţie completă. Intr'adevăr, ţinând seama că resturile aruncate în
aceste gropi sunt toate în legătură cu vetrele de foc din locuinţe şi conside¬
rând răspândirea şi persitenţa generală a cultului focului domestic în timpurile
vechi, înţelegem că gropile meritau munca de a fi săpate, fiindcă ele nu erau
destinate a conţine simple gunoaie, ci elemente de caracter sacru, îngropate
cu ocazia primenirii vetrelor, probabil la anumite ocazii solemne.
Interpretarea aceasta, pe care am mai exprimat-o şi cu prilejul săpăturilor
Tăcute la Calu (P. Neamţ) şi la Poiana (Tecuci) 11 ni se pare confirmată
şi prin constatările delà Poieneşti, atât din neolitic, cât şi din La Tène
din secolul III e.n. Fărâmăturile de chirpici cu urme de grinzi, găsite în
gropile din partea de N a staţiunii, ca şi deşeurile de ateliere metalurgice,
ca şi unele fragmente de vase ori de alte obiecte, au fost aduse acolo tot ca
resturi de vetre de foc, împreună cu massele de cenuşă, cărbuni şi sgură. Tera¬
sele înguste şi de forme neregulate pe care le-am amintit sunt întâmplătoare
simple corectări produse în timpul săpării gropilor respective.
In ce priveşte grămădirea succesivă a gropilor pe acelaşi spaţiu obser¬
vată în parcelele XX — XXVII — XXVIII, această insistenţă ciudată asupra
1, p. 50;11 1951,
„Dacia",
I, p.VII
197.
— VIII, 1937 — 1940, p. 24; „Stud. şi Cerc. de Istorie Veche", 1950,
www.cimec.ro
2 52 MATERIAI.H ARHEOLOGICI-:
unui loc limitat, îuLr’o staţiune cu locuinţe rare şi cu destul spaţiu dispo¬
nibil, reprezintă un argument în plus în favoarea interpretării noastre do
ordin religios, fiindcă numai printr’o asemenea interpretare ar puica fi
explicată, locul acela fiind consacrat ritualului curăţirii vetrelor. In niciun
caz nu ne-am putea gândi la construirea unor gropi de grâne într’o massă
mai veche de cenuşă, atunci când în imediata apropiere se putea găsi pământ
sănătos, cu argilă consistentă. Şi aceeaşi obiecţiune este valabilă şi pentru
ideea, de altfel atât de puţin posibilă, că ar fi vorba de funduri de bordeie.
In parcelele din j\ ariei explorate de noi s’au găsit frecvente indicii
metalurgice: un vătrai, o daltă masivă, un piron pentru găurit plăci de
metal, un lingou de bronz, multe bucăţi de bronz brut topit, nenumărate frag¬
mente do lame înguste tăiate din tablă de bronz, mai multe sârme de bronz şi de
fier, câteva bucăţi de fier bătut, numeroase bucăţi de sgură cu urme de bronz
şi de fier. Au fost constatate atât în stratul de aşezare, răspândite în toate
părţile, cât şi în umplutura unora dintre gropi, mai ales în groapa Nr. 350
din parcela XXIX. (Iu toate că întâmplător nu am dat peste niciun creuzet
servind la turnarea bronzului şi peste niciun obiect de metal neterminat,
în curs de fabricare, numeroasele indicii menţionate ne dau dreptul să con¬
chidem că în epoca romană se afla pe Măgura delà Dealul Teilor un întreg
cartier do ateliere pentru prelucrarea metalelor.
II. TIPOLOGIA OBIECTELOR DIN AŞEZĂRI: NEOLITICUL

1. CERAMICA: OLĂlilA
Ceramica neolitică recoltată în săpăturile noastre din 1949 este destul

de puţină în raport cu întinderea suprafeţei explorate. Vasele întregi, sau
care se pot întregi, sunt numai câteva, restul constând numai din
cioburi. Cea mai mare parte din fragmentele ceramice neolitice fiind găsite
în stratul vegetal al staţiunii, până la nivelul de 0,60 m, sunt într’o stare de
conservare foarte rea: roase, fărâmate, şterse. Deşi, după forme şi după
calitatea pastei este evident că fac parte din categoriile cu decor pictat,
nu mai păstrează nimic din acest decor. Rare sunt cioburile care fac excepţie.
In schimb în gropi, ceramica pictată s’a păstrat într’o stare foarte bună.
Decorul pictat al acestei ceramice, trieram, aparţine exclusiv stilului Cucuteni
A. Afară do vasele şi fragmentele pictate se găsesc şi altele monocrome.
Avem astfel următoarele grupuri: a) ceramica monocromă incisă; b) ceramica
monocromă cu alveole şi cancluri; c) ceramica monocromă lustruită; d)
ceramica monocromă mată; o) ceramica t.ricromă.
a) Ceramica monocromă incisă

Cinci fragmente incomplete ale unui vas de pastă negricioasă-cenuşie
mată, lucrat cu îngrijire, cu mâna, de o formă sfemidală, decorat cu linii
www.cimec.ro
SĂPĂTURILE DELA POIENEŞTI 25?
curbe spiraloide, incise larg şi umplute cu o substanţă albă (fig. 17, 1 — 3).
Fragmentele au fost găsite la un loc, în parcela V, la nivelul de 0,60 m,
în apropierea unei arii acoperite cu cioburi caracteristice de stil Cucuteni
A. Deşi, prin decorul său, prezintă o oarecare analogie cu una din categoriile
ceramicei precucuteniene delà Izvoare I 12, acest vas nu poate fi datat decât
în epoca olăriei pictate cucuteni A. Situaţia în care au fost descoperite frag¬
mentele sale, lângă o masă de cioburi din această olărie şi la acelaşi nivel,
Fig. 17. — Ceramică neolitica monocromă;
precum şi nuanţele aspectului său, oarecum deosebit de cel al vaselor

incise precucuteniene, ne obligă să-l înregistrăm în ceramica fazei Cueu-
teni A. De altfel, vasele monocrome decorate cu’ spirale incise nu sunt
necunoscute în straturile vechi ale acestei faze. Le întâlnim în Moldova,
de pildă în staţiunile delà Cucuteni-Băiceni şi delà Hăbăşeşti, iar în răsărit,
de teritoriul U.R.S.S., constitue cbiar o categorie caracteristică a culturii
Tripolie B 1S.
b) Ceramica monocromă cu alveole şi caneluri
In acest grup se situează o ceaşcă în miniatură, din pastă fină, sferoi-

dală, înaltă de 0,053 m, de 0,058 m diam., cu gura ruptă, cu dungă orizon¬
tală în relief pe gât, cu o proeminenţă mică pe mijloc şi cu un decor de mici
alveole şi caneluri (fig. 19, 1). Acest decor aminteşte ceramica protocucule-
niană delà izvoare II 1, Frumuşica, etc. 14, precum şi decorul vaselor delà
Hăbăşeşti.
SSSR:
26, 28.
18 „Materiali
T.
„Eurasia
Passée,sept.
Periodizaţia
i issledovaniia
ant.u, XI,tripolschih
1937,
po arheologhii
p. 141,
poselenii.
fig. SSSR“,
7, a—
Moscva-Leningrad,
c; Nr.
„Studii11,
10, p. 1949,
41 — 108
1949,
I, p.şi126
Acad.
fig.şi 19,25,
fig.
Năuc1.
“ „Studii", 1949, I, p. 127—128; „Dacia". I, 1924, p. 11, fig. IV; VII— VIII.1937 —
1940, p. 25, fig. 9; C. Matasă, Frumuşica, Bucureşti, 1946, pl. XXVI — XXIX.
www.cimec.ro
c) Ceramica monocromă lustruită

Nici din această categorie nu avem la Poieneşti mai mult decât un
exeuijdar. Este un bol emisferic, de factură fină, înalt de 0,06 m şi de 0,115 m
Fi_> 18- — Fragmente ceramice neolitice monocrome.
i. - .
Fig. 19. — Ceramică neolitică monocromă
diam., cu fundul plat şi strâmt, cu buza verticală dreaptă, prevăzut cu o

proeminenţă mică străpunsă orizontal (fig. 17, 4). Prezintă un lustru negru,
fără niciun fel de ornament pictat, incis ori organic. A fost găsit la fundul
gropii Nr. 81 din parcela XV, în asociaţie cu cioburi pictate de stil A.
www.cimec.ro
Aspectul său, ca şi structura sa, aminteşte una din categoriile ceramicei

protocucuteniene delà Ariuşd şi delà Izvoare II 1.
d) Ceramica monocromă mată
1. Vase mari, cu pereţii groşi până la 0,015 m, făcute din pastă poroasă.
impură, de un aspect grunţuros, cu suprafaţa brăzdatăjde linii paralele trase
neglijent cu degetele peste barbotina încă umedă, în timpul lucrului (fig. ÎS).
Fig. 20. — Ceramică neolitică monocromă. cromă.
In mod obişnuit sunt de coloare roşie-cărămizie, dar uneori şi cenuşie sau

negricioasă. Unele exemplare prezintă o suprafaţă mai netedă, mai ales
în apropierea gurii, dar nu sunt niciodată lustruite. In săpăturile noastre
am găsit multe fragmente din această grupă, provenind delà vase înalte
cu gura dreaptă şi buza simplă, cu proeminenţe rudimentare (figj. 18, 2),
delà vase largi cu buza de asemenea simplă (fig. 19, 3), delà vase cu buza
uşor strânsă spre interior şi cu pântece sferoidal (fig. 19, 2 şi 4 — 5) şi delà
recipiente cu gura largă şi cu buza uşor răsfrântă în exterior (fig. 19, 6).
Un fragment de buză uşor răsfrântă prezintă, pe gâtul scund al vasului,
o proeminenţă străpunsă orizontal ca o toartă rudimentară (fig. 20, 1).
www.cimec.ro
256 MATE H I ALE ARHEOLOGICE
Un aJ L fragment provine delà o oală eu pântece rotund şi cu buza răsfrântă

şi modelată prin alveole (fig. 20, 2). Fundurile vaselor din această grupă
sunt simple, plate, strâmte. Ornamentele constau din proeminenţe, în cea
mai mare parte ascuţite, simple, produse în mod neglijent (fig. 21, 1),
din proeminenţe mari, cilindrice, lungi până la 0,05 m şi groase până la
0,032 m (fig. 20, 3), din cancluri trase circular ori semicircular în jurul unei
proeminenţe discoidale plaLe (fig. 21, 3 — 4; 22, 1). Ultimele ornamente,
netezite cu grijă, au aspectul decorului vaselor protocucuteniene 15, însă
restul vasului este grunţuros.
2. Ciob de vas mare, de aceeaşi tehnică, cu pereţii groşi de peste 0,025 ni,
de aspect foarte grunţuros, prezentând un gurgui pentru turnat, lung de
Fig. 22. — Ceramică neolitică monocromă. neolitice monocrome.
0,11 m şi larg la bază de 0,08 m (fig. 22, 1). A fost găsi L în groapa neolitică
Nr. 351 din parcela XXVI.
3. Strachină simplă tronconică întreagă, înaltă de 0,028 m, cu gura
largă de 0,094 m şi cu fundul foarte mic, de 0,02 m diain. (fig. 23, 1). In
interior, la fund, prezintă o proeminentă.
4. Ulcică simplă, aproape întreagă, cu buza răsfrântă cu fundul plat
(fig. 21, 2), ccnuşie-gălbuie, netezită Ja repezeală, fără decor, înaltă de
0,105 m, cu un diam. maxim de 0,088 m.
5. Văscior în miniatură, cărămiziu, în formă de ceaşcă simplă, invers
tronconică. de 0,034 m înălţime şi 0,064 m diam. lucrată neglijent, fără
decor (fig. 23, 2).
6. Jumătatea unui văscior în miniatură, simplu, cilindroid, cu pereţii
simpli, fără ornamente, netezi, de coloare brună-roşcată, cu fundul conturat
de o margine ridicată (fig. 23, 3).
15 Cf., c. g.. ,.Dacia“. 1, if)24, p. 7. fig. 5 şi 7.
www.cimec.ro
7. Jumătatea inferioară a unui văscior în miniatură de formă tron-

conică, cu gura ruptă (fig. 27, 3) înălţimea păstrată 0,047 m diam. pânte-
celui 0,055 m al fundului 0,037 m.
e) Ceramica tricromă
Iu această categorie intră vasele lucrate cu îngrijire, din pastă densă,

bine frământată şi bine arsă, sonoră, de coloare cărămizie-roşiatică sau
gălbuie, foarte rar cenuşie. Ca toată ceramica neolitică din ţara noastră,
şi aceasta este confecţionată cu mâna. Acurateţea execuţiei este uneori atât
de înaintată, încât cu greu se poate rezista impresiei că am avea de a face
-----
Fig. 24. — Vase neolitice tricrome de stil Cucuteni A.
cu produsele unui lucru la roată. Totuşi, un examen atent arată că chiar

exemplarele fabricate cu cea mai mare exactitate nu reprezintă decât
opera unor mâini abile, neajutate de vreun ustensil mecanic. Vasele din
această categorie se caracterizează printr’un decor pictat în trei colori,
în stilul Cucuteni A, constând din motive spirale ori unghiular-mean-
drice, care acoperă întregul fond al suprafeţei ornamentate. Inafară de
pictură, mai apar şi proeminenţe, cu scop decorativ, dar uneori şi utili¬
tar, ca un mijloc pentru apucatul sau agăţatul vasului (în acest scop
fiind
se întâlnesc
găurite).niciodată.
Podoabele incise, alveolele, canelurile, liniile în relief nu
In săpăturile noastre, am găsit 15 vase din categoria pictată, întregi

sau aproape întregi, cele mai multe cu pictura conservată, şi un număr
remarcabil de fragmente. Formele lor sunt variate, după cum vom arăta:
în descrierea care urmează.

www.cimec.ro
Vasele întregi
1. Bol emisferic, larg de 0,115 m diam., înalt de 0,08 m prevăzut cu

o proeminenţă în formă de placă dreptunghiulară, străpunsă de o gaură.
Lipseşte o parte din buză. Decorat în interior şi în exterior cu acelaşi motiv:
o cruce împărţind cercul suprafeţei vasului în patru sferturi, iar în fiecare
din aceste sferturi, câte un unghiu ascuţit (fig. 26, 1). Liniile motivului
sunt formate din benzi de haşuri roşii paralele tivite cu dungi negre, totul
pictat pe fond alb. Din acest fond s’au păstrat slabe urme de coloare.
2. Strachină înaltă, cu fund mic şi gura largă, cu umăr pronunţat şi

cu gura uşor răsfrântă (fig. 24, 1), păstrată numai pe jumătate. înalt de
0,10 m. Diametrul gurii de 0,17 m şi al fundului do 0,035 m. Pictată total
şi în interior şi în exterior, cu motive spirale albe tivite cu negru pe fond
haşurat cu roşu. Benzile albe ale motivului sunt rezervate în coloarea albă
cu care la început vasul a fost vopsit peste tot.
3 — 7. O serie de oale mici, în parte mutilate, cu pântece rotund,
cu gura aproape cilindrică şi destul de largă cu fundul strâmt (fig. 24, 2;
25, 1 — 2; 26, 2; 31, 2). înalte între 0,095 şi 0,11 m cu diam. pântecelui
între 0,098 şi 0,121 m al gurii între 0,085 şi 0,11 m şi al fundului între
0,025 şi 0,035 m. Trei dintre ele prezintă pe ecuator o mică proeminenţă
găurită orizontal. Unul n’a mai păstrat nimic din pricina cu care a fost îm¬
podobit. Celelalte sunt pictate cu motive spirale (fig. 24, 2; 25, 1 ; 26, 2 ;
31, 2) ori cu semicercuri (fig. 25, 2). Pictura a fost aplicată în ordinea urmă¬
toare : peste suprafaţa lustruită a vasului a fost trasă o făţuială generală
www.cimec.ro
SĂPĂTURII. E DELA POIENEŞTI 259
albă, apoi au fost conturate cu roşu benzile motivelor rezervate în fondul

alb, inters ti ţ.iile au fost umplute cu haşuri groase, tot roşii, apoi peste con¬
turul roşu al motivelor s’a tras o dungă groasă neagră. La unul din exemplare,
cu pictura foarte bine păstrată, motivul policrom acopere şi fundul (fig.
25, 1). La celelalte, fondul este alb. Decorul pictat este numai pe suprafaţa
exterioară a vaselor. Totuşi, în interior, unul din exemplare prezintă un
lustru roşu deschis până la mijloc, iar alte două, câte o dungă orizontală
roşie închis trasă numai pe buză.
8. Un vas mic, de o formă asemănătoare, dar cu gura mai strânsă şi

mai scundă şi cu buza uşor răsfrântă (fig. 27, 1). înalt de 0,076 m; diam
pântecelui 0,081 m. Prezintă pe ecuator o proeminenţă mică străpunsă ori¬
zontal. Din pictură nu s’au mai păstrat decât foarte slabe indicii.
9. Ulcică bitronconică, scundă, cu buza uşor îngroşată (fig. 26, 3).
Lipseşte aproape jumătate din partea superioară. Decorată cu un motiv
unghiular, rezervat pe fond alb şi conturat cu negru şi cu interstiţii haşurate
cu roşu. înaltă de 0,086 m; diam. pântecelui, 0,10.
10. Ulcică miniatură, asemănătoare cu vasul precedent, cu proeminentă
pe ecuator, străpunsă orizontal (fig. 27, 2). înaltă de 0,051 m ; diam. ecua¬
torului, 0,059 m. Din decorul pictat nu s’au păstrat în exterior decât foarte
slabe indicii. In interior s’a conservat peste tot o făţuială roşie.
11. Oală bitronconică înaltă, întreagă, cu gura strâmtă, cu pântecele
scund şi cu o mică proeminentă pe pântece, străpunsă orizontal (fig. 28, 1).
Pictura complet ştearsă. Doar pe partea interioară a buzei se observă urmele
unei dungi groase, orizontale, brune. înaltă 0,137 m; diam. pântecelui,
0,115 m, al gurii 0,07 m, al fundului 0,03 m.
17 *
www.cimec.ro
12. Vas mare cu picior, în chip de fructieră, din care însă lipsesc
complet pereţii laterali ai vasului. Nu s’a păstrat decât piciorul, înalt
de 0,245 m, umflat la mijloc de 0,152 m diam., cu o buză de 0,17 m diam.
' înăuntrul este gol şi cu un aspect poros. Pereţii săi sunt străpunşi în jumă¬
tatea superioară de două găuri corespondente, de 0,035 m diam.
Fig. 27. de
— stil
VaseCucuteni
neolitice
A. tricrome Fig. 28. — Vase neolitice
teni A. de tipuri Cucu»
Fig. 29. — Ceramică neolitică tricromă de stil A.
Suprafaţa exterioară a piciorului este făţuită cu îngrijire şi pictată|cuun

motiv spiral alb conturat cu negru pe un fond cu haşuri roşii (fig. 30 —31, 1).
In partea superioară se mai păstrează urme din fundul vasului care era
pictat în interior cu un cerc alb pe fond haşurat cu roşu. Pe o parte a picio¬
rului, pictura a fost ştearsă cu timpul.
www.cimec.ro
13. Suport mobil de vas, cilindric, tubular, cu ambele capete răsfrânte

(fig. 28, 2; 29, 1). înalt de 0,133 m,cu diametrul mijlocului de 0,056 — 0,067
m al bazei de 0,085 m al părţii superioare de 1,076 m. In partea superioară
pereţii sunt străpunşi de două găuri mici corespondente de 0,007 m diam.
In interior, suportul are un aspect poros, neîngrijit. In schimb în exterior
şi în interiorul părţii superioare prezintă o suprafaţă netedă cu un decor

pictat bine păstrat, constituit dintr’un vârtej de benzi oblice paralele albe
tivite cu negru şi cu interstiţii acoperite cu haşuri longitudinale roşii.
14. Două vase mici cu fundul ascuţit conic, cu gât înalt şi cu gura
strâmtă (fig. 32, 4 — 5). Pictura complet ştearsă. înalte 0,058 — 0,08 m;
diam. pântccelui 0,057 — 0,092.
15. Vas rotund, scund, înalt de 0,09 m de cca 0,15 m diam., cu gura
simplă mai strânsă decât pântecele, complet deformat şi vitrificat prin
ardere secundară accidentală (fig. 27, 4).
Fragmente
Buze
1. Fragment de bol în miniatură având păstrate părţi din fund şi buză.

înălţime 0,028 m; diam. gurii cca 0,08 m. Mică proeminenţă pe partea
exterioară a buzei, găurită vertical. Decor pictat: în exterior semicercuri
albe, pe fond roşu, fără contur negru, iar în interior, unghiuri ascuţite albe
pe roşu, cu sublinieri negre (fig. 29, 2).
2. Buză simplă de bol emisforic, de cca 0,17 m diam. Pictată în exterior
cu benzi orizontale paralele albe conturate cu negru, alternând cu fascii
de haşuri roşii, iar în interior cu semicercuri şi linii unghiulare (fig. 33, 1).
www.cimec.ro
3. Fragment de bol similar, cu buza simplă, uşor strânsă înăuntru.

Pictura, şi în interior şi în exterior, în mare parte ştearsă. Lângă buză, în
Fig. 31. — Ceramică tricromă de stil Cucuteni A.
neolitică
Fig. ■Cucuteni
32. —deCeramică
A.tipuri
exterior, un grup de trei proeminenţe: una în mijloc ascuţită, găurită ori¬

zontal, şi două rupte, care poate au făcut parte din nişte protome (fig. 33,2).
4. Fragmente din buza şi din pântecele unui castron mare, pictat în
exterior cu un motiv de benzi albe spirale tivite cu negru pe fond de haşuri
roşii, iar în interior, acoperit cu o barbotină verzuie, netezită în mod expe-
www.cimec.ro
diliv (fig. 34, 2). Buza simplă, uşor răsfrântă, pântecele rotund; diam.
probabil al buzei, cca 0,24 m.
5. Fragment de vas similar, mai mic, de asemenea pictat numai în exte¬
rior, interiorul rămânând cu un aspect neîngrijit (fig. 37, 3).
Fig 33. — Fragmente ceramice trie rome de stil Cucuteni A.
Fig. 34. — Fragmente ceramice tricrome de stil Cucuteni A.
6. Fragmente de castroane cu pântecele rotund şi gura mai strâmtă.

Unele provin delà vase mari cu perenii groşi. Pe pântecele unuia din frag¬
mente se vede o mică proeminenţă nestrăpunsă. Pe suprafaţa exterioară,
www.cimec.ro
motive .spirale pictate (fig. 31, 3; 34, 3 — 4). Pictura bine conservată. Supra¬
faţa interioară netezită cu o oarecare îngrijire, unul din fragmente având
pe buză o bandă orizontală lustruită cu un roşu-cărămiziu deosebit de roşul-
vişiniu al picturii din exterior. Un fragment de vas similar, mai gros, are
de asemenea pictură în exterior, iar în interior, o dungă roşip pe buză.
Fig. 36. — Fragmente ceramice tricrome de stil Cucuteni A.
7. Un alt vas de acest tip, reprezentat printr’o serie incompletă de

cioburi, cu decor pictat numai în exterior, în parte şters, şi cu interiorul lucrat
neglijent, prezintă în profil o muchie foarte slabă, marcând linia de separaţie
dintre gât şi pântece (fig. 34, 1).
8. Fragmente de castron mare, înalt, cu buza limitată către pântece
printr’o muchie orizontală foarte pronunţată (fig. 35, 1 — 2). Pictura complet
ştearsă.
www.cimec.ro
9. Buză de castron mare, cu pereţii groşi de 0,014 m, cu o toartă mică

pe umăr, pictată în exterior numai pe buză, iar în rest prezentând o suprafaţă
poroasă, grunţuroasă (fig. 29, 3). In interior este netezit cu îngrijire fără
niciun fel de pictură.
10. Buză uşor îngroşată, delà un vas cu pântecele restrâns (fig. 32,
2). Din pictura suprafeţei exterioare nu s’au păstrat decât slabe indicii.
Interiorul nu a fost pictat, ci numai netezit în mod rudimentar.
Si 11. Numeroase cioburi de străchini înalte, cu buza uşor răsfrântă.

Mărimi diferite: între cca 0,11 şi 0,22 m diam. (fig. 36, 1 — 2; 37, 4). Cele
mai multe sunt pictate pe ambele părţi cu motive spirale sau meandrice.
Pictura nu s’a păstrat bine decât la câteva. Pe umăr, unele prezintă câte o
proeminenţă, care poate fi doar o mică umflătură, negăurită, ori găurită
vertical, sau o ureche în formă de placă triunghiulară (fig. 37, 2; 38, 3).
12. Ciob de vas mic cu buza dreaptă în profil (fig. 32, 3).
13. Numeroase fragmente de ulcele ca acelea descrise mai sus la vasele
întregi, sub Nr. 3 — 7. Dimensiuni diferite. înălţimea lor, reconstituită
ipotetic, variază delà cca 0,09 la 0,13 m. Unele prezintă pe pântece o mică
proeminenţă găurită orizontal. Intr’un caz, proeminenţa este pe buză. (fig.
43,9). Sunt pictate numai în exterior, cu motive unghiulare şi spirale
www.cimec.ro
(fig. 33,3 — 4; 37,1; 38,1; 40,5; 43,9). In interior sunt netezite cu îngrijire,
iar unele au pe buză şi o bandă roşie orizontală. Un exemplar este pictat
în întregime şi în interior (fig. 38,1).
Fig. 39. — Fragmente ceramice tricrome de'stil A.
14. Mai multe fragmente de suporturi de vase cu picior, ca acela descris

mai sus la vasele întregi, sub Nr. 12. Unele din fragmente provin delà buzele
părţii superioare a vasului, altele delà pereţii ori delà buza piciorului.
Sunt pictate pe o singură parte, cea vizibilă: în exterior la fragmentele
aparţinând piciorului, în interior la fragmentele de buză ale vasului (fig.
36, 3; 39, 1 — 5; 40, 1 — 4 şi 6; 41). Motivele sunt spirale ori unghiulare
www.cimec.ro
Partea nepictată este netezită grosolan. La unul din exemplare, pe una din
benzile pictate cu alb, se văd două puncte negre (fig. 39,5). La altul, trei
linii transversale negre (fig. 39, 3).
15. Un fragment de vas cu buza uşor răsfrântă, ca exemplarele întregi
descrise mai sus la Nr. 8, cu pictura în mare parte ştearsă.
Fig. 40. — Fragmente ceramice trie rome de stil A.
16. O margine delà un vas plat asemănător unei patere, cu o proemi¬

nenţă lată în formă de placă perpendiculară (fig. 42). Marginea proeminen¬
ţei prezintă crestături fine. In interiorul buzei farfuriei se văd începuturile
a două alveole. Ciobul este pictat în întregime, pe toate feţeje, cu un motiv
spiral tricrom de stil A. Este un fragment prea mic pentru a putea explica
sigur elementele-noi pe care le prezintă.
17. Fragment de văscior miniatură, înalt de 0,045 m cu un diam. de
0,045 la pântece, fără pictură, cu gura strâmtă, cu o proeminenţă simplă
pe umăr (fig. 43, 5).
www.cimec.ro
Cioburi din mijlocul vaselor
1. Numeroase fragmente delà vase de tipul acelora descrise mai sus

la Nr. 3 — 7 (vase întregi), pictate pe o parte ori pe ambele părţi (fig. 38,
2; 43, 8).
2. Fragmente de pântece de castroane largi şi scunde. Pictura ştearsă.
Un asemenea fragment, provenind delà un vas mai mic, prezintă aproape
de umăr o proeminenţă mică în felul unei pastile aplicate (fig. 44, 1 — 2).
3. Fragmente cu pictura ştearsă şi cu proeminenţe mici: două pe pânte¬
cele vasului, una turtită ca o pastilă şi alta carenată vertical (fig. 43, 4 şi
7), iar două în adâncimea întâlnirii dintre gât şi pântece, una simplă (fig.
.
Fig. 41. — Picior de vas tri-
crom de tip Cucuteni A. Fig. 42. — Fragment de vas tricrom de stil A.
4. Fragment de vas mare, cu pictura ştearsă, cu o proeminenţă de

dimensiuni deosebite, transformată în toartă (fig. 43, 6).
5. Fragmente de vase cu pântece sferoidal, având o canelură adâncă în
jurul umărului pentru a marca separaţia dintre pântece şi gura vasului
(fig. 43, 3). Pictura lipseşte, fiind ştearsă.
Funduri
1. Fundurile normale ale vaselor cucuteniene sunt simple, plate (fig.

44, 3). In cele mai multe cazuri, chiar când este vorba de vase de dimensiuni
mai mari, fundurile sunt foarte înguste. Unele din acestea sunt uşor concave
în exterior (fig. 32, 1 ; 43, 2).
2. Fund ridicat, cilindric, masiv, de 0,05 m diam. şi 0,031 m înălţime
(fig- 44, 6). Pictura ştearsă.
3. Fund ridicat, concav înăuntru, provenind delà un vas mic (fig.
44, 4).
www.cimec.ro
4. Baze de picioare subţiri ca la paharele modeme (fig. 44, 5). Exem¬

plarele pe care le-am găsit şi-au pierdut decorul pictat. Unul din aceste
exemplare are fundul înalt de 0,032 m cu fusul de 0,024 m diam. şi cu baza,

concavă în exterior, de 0,054 m diam.
Un alt exemplar este mai mare, cu baza de asemenea uşor concavă pe
partea exterioară, de 0,083 m diam. şi cu fusul de 0,037 m diam.
www.cimec.ro
2. LINGURI CERAMICE
1. Lingură de pastă cenuşie, cu pictura complet ştearsă, spartă în mai

multe fragmente. Lipseşte parte din coadă şi o bucată mică din buza cău¬
şului. Pe marginile cozii, de o parte şi de alta, la întâlnirea cu buza cău-
Fig. 45. — Linguri ceramice de tipuri Cucuteni A.
Fig.
şi
tipuri
figurine
46.
Cucuteni
—de
Lingură
lut A.
de
şului, câte o crestătură adâncă, organică (fig. 45, 1 ; 46, 1). Căuşul, emisferic,
măsoară 0,047 m înălţime şi 0,074 m diam. Coada lingurii completă, are
cca 0,18 m lungime.
2. Căuş de lingură, emisferic, cu pictura ştearsă, de 0,055 m înălţime
şi 0,085 m diam. (fig. 45, 6).
3. Lingură întreagă cu căuş scund (0,022 m înălţime şi 0,048 m diam.),
cu coada scurtă (0,04 m lungime), fără urme de pictură. Lucrată foarte
www.cimec.ro
rudimentar, cu suprafaţa plină de rugozităţi (fig. 45, 2). Pasta inegal arsă:
parte cenuşie, parte cărămizie.
4. Mai multe fragmente de cozi de linguri terminate în vârfuri ascuţite,
plate ori conice (fig. 43, 3—5; 48, 3). Un alt fragment aparţine unei linguri
cu coadă plată, lată la capăt (fig. 45, 4). Două exemplare prezintă câte o
gaură mică pentru agăţat (fig. 45, 4 — 5). Numai două fragmente şi-au păs-
Fig. 47. — Figurine ceramice de tipuri Cuculeni A.
trat decorul pictat. Acest decor constă din motive unghiulare, tricrome
aplicate pe toate părţile (fig. 45, 4; 48, 3).
3. FIGURINE CERAMICE
1. Fragment de buză de vas cu protomă probabil antropomorfă înaltă

(fig. 47, 1). In dreptul pieptului, la nivelul marginii vasului, se află o proemi¬
nenţă găurită orizontal. Pictura total ştearsă. înălţimea 0,094 m.
Vasul pare să fi avut formă de bol sferoidal simplu.
2. Fragment de figurină feminină steatopigă, lucrată cu îngrijire (fig.
47, 4). Liniile inguinale şi linia ce separă picioarele sunt adânci. Nicio
urmă de decor. Lipsesc: vârfurile picioarelor şi partea superioară a corpu¬
lui. Măsoară 0,113 m lungime.
3. Fragment de figurină antropomorfă, cu cap sferoidal îndesat în
umeri (fig. 47, 3). Pieptul este concav. S’ar putea să fie vorba de un frag¬
ment de buză de vas cu protomă constituită numai din capul figurinei.
www.cimec.ro
4. Figurină reprezentând ün patruped. Lucrată grosolan. Distruse

picioarele şi o parte din cap (fig. 47, 2). Niciun ornament. Lungime 0,061 m.
5. Două fragmente de figurine reprezentând partea posterioară a unui
patruped (fig. 46, 2 — 3). Lucrul neglijent. Nicio urmă de ornament. La una
din figurine lipseşte, pe lângă partea anterioară a corpului, unul din picioa¬
rele de dinapoi. înălţimea fragmentelor păstrate 0,035 — 0,05 m.
4. ALTE OBIECTE CERAMICE
1. Fragment longitudinal al unei greutăţi cilindrice masive, cu gaură de

suspensie (fig. 48, 2). Măsoară 0,09 m înălţime şi 0,043 m diam.
Fig. 49. — Obiecte neolitice: 1 — 5. Silex¬

Fig. 48.
teni
Fragment
A: —1.Obiecte
deColţdevatră;
coadă
ceramice
tricromă.
de lingură
de
2. Greutate
tipuri
cu pictură
Cucu-
; 3. uri ; 6. Fragment de os de pasăre prelucrat.
2. Fragmente de vetre plastice cu marginile ridicate şi modelate. Prin¬

tre aceste fragmente menţionăm un colţ de formă piramidală, concav pe
suprafaţa din spre interiorul vetrei (fig. 48, 1). Măsoară 0,145 m înălţime.
Baza sa arc o suprafaţă triunghiulară, cu două capete de câte 0,095 m.
3. Printre numeroasele fragmente de chirpici arşi, alcătuiţi din lut
bine frământat cu ţiaie, s’au găsit, în gropi, câteva bucăţi mai mari cu urme
de pari şi de grinzi. Un fragment prezintă găuri de nuiele (fig. 54, 1).
4. Numeroase boabe sferice de lut ars incomplet, frământate rudimentar
între degete. Au forme sferoidale neregulate, diferite mărimi: între 0,005
www.cimec.ro
şi 0,015 m diam., dar în majoritatea cazurilor, 0,009 m diam. Nu putem

preciza utilitatea lor. S’au găsit grămadă în parcela XIX împreună, cu
cioburi cucuteniene, la nivelul de 0,50 m.
5. OBIECTE DE PIATRĂ
1. Lame de silex rudimentare, cu tăişuri neparalele (fig. 50, 2 — 3),

lungi de 0,048 — 0,057 m. Coloare neagră ori fumurie-albăstruie.
2. Răzuitor de silex fumuriu-castaniu, de formă triunghiulară, înalt
de 0,023 m cu marginile îngrijit retuşate (fig. 49, 5).
3. Trei lame de silex fragmentare cu tăişuri paralele, lungi între 0,039
şi 0,066 m (fig. 50,4 — 6). Coloare albă-gălbuie şi neagră-
fumurie.
4. Răzuitor de silex în formă de cioc de papagal, cu

muchia fină, retuşată. Coloare gălbuie.
Fig.' 50. — Obiecte neolitice

2 — 6.deLame.
silex: 1, Fragment de nucleu; Fig.
plată51.
de piatră.
— Secure
5. Câteva alte fragmente de silex, atipice (fig. 49, 1 şi 4) au putut servi

ca pietre de amnar, în epocile La Tène şi romană. Colori diverse.
6. Fragment de vârf de lance de silex, cu secţiune romboidală, tăişuri
retuşate, formă îngustă (fig. 49, 3). Coloare gălbuie.
7. Fragment mic de nucleu de silex (fig. 50, 1). Se văd urmele lăsate de
lamele extrase. Coloare fumurie-albăstruie.
8. Topor plat de marnă dură, cenuşie, bine lustruit, cu câteva aşchii
rupte pe suprafeţele laterale, dar cu tăişul intact (fig. 51). Lung de 0,113 m,
lat de 0,036 m, la cap şi de 0,044 m la tăiş, gros de 0,022 m,
9. Fragmentul unui topor plat similar (fig. 52, 3), gros de 0,02 m,
cu tăişul lat de 0,051 m.

www.cimec.ro
10. Fragment de topor masiv de piatră dură, lustruită, de coloare cenuşie,

cu gaură transversală (fig. 52, 2) înaltă de 0,054 m şi de 0,015—0,025 m diam.
11. Fragmentele unui topor de gresie dură cenuşie, neterminat, rupt
în două (fig. 52, 1). Lung de 0,15 m, lat de 0,064 m, gros de 0,051 m. Pe rup-
Fig. 52. — Securi neolitice de pialră.
Fig. 53. — Vârfuri de coarne de cerb folosite ca unelte neolitice.
tură se află o gaură de 0,23 m diam. adâncită până la e,03m şi neterminată.

Este o piatră de râu de formă lunguiaţă care nu a fost decât foarte puţin
lustruită, rămânând a fi fasonată complet, după producerea găurii. Dar,
cum în timpul lucrării acesteia piatra s’a spart, cele două fragmente
rezultate au fost aruncate.
www.cimec.ro
6. OBIECTE DE CORN ŞI DE OS
1. Vârf de corn de cerb lung de 0,016 m prezentând o urmă de tăietură

artificială la bază (fig. 53, 4). Mai multe alte vârfuri de coarne de cerbi
(fig. 53, 1 — 3 şi 5 — 6), lungi între 0,027 şi 0,033 m, au fost găsite în groapa
cucuteniană Nr. 81 din parcela XV. Câteva sunt cu ramuri. Unele prezintă
crestături artificiale.
2. Trei colţi mari de mistreţ cu vârfurile retezate printr’o tăietură
artificială, oblică (fig. 54, 2 — 4). Găsiţi împreună cu alte numeroase frag-
de
Fig.Colţi
chirpic
54. —
decuObiecte
mistreţi
găurile neolitice:
lăsate
retezaţi
de nuiele
artificial.
1. Fragment
; 2 — 4. Fig. 55. — Fragmente
Bronzului.
ceramice din epoca
mente de oase de mistreţ, cu multe cochilii de melci, mari de 0,05 m diam.

cu scoici şi cu o abundentă ceramică de stil Cucuteni A, în groapa Nr. 81
din parcela XV.
3. Fragment de os de pasăre tăiat în patru feţe, cu muchii bine netezite
(fig. 49, 6). Găsit în groapa Nr. 81 din parcela XV, împreună cu tot inven¬
tarul neolitic.
I • . TIPOLOGIA OBIECTELOR DIN AŞEZĂRI : EPOCA BRONZULUI

1. Ceramica
Această epocă este extrem de slab reprezentată în materialul arheo¬

logic delà Poieneşti. In raportul său despre săpăturile din 1936, C. Cihodaru
a publicat un ciob cu o toartă caracteristică fazei Monteoru 1S. Cu prilejul
explorării pe care am făcut-o în 1949, am găsit alte două fragmente cu toarte
16 „Arta şi Arheol.“, 13 — 14, 1937—1938, p. 35 şi fig. 48, 14.
www.cimec.ro
276 MATERIALS ARHEOLOGICE
analoage (fig. 55, 4; 56, 3), provenind delà vase lucrate cu mânaîntr’o
pastă neagră-cenuşie şi acoperite cu un strat superficial de barbotină netezită,
de coloare neagră-brună ori brună deschis. Toartele sunt simple, de profil
Fig. 56. — Fragmente ceramice din epoca Bronzului.

—ti
Fig. 57. — Fragmente de securi de piatră

dură lustruită, din epoca bronzului. „
oval, uşor înălţate deasupra buzei

vasului, şi măsoară 0,047 — 0,048m
!»
lungime şi 0,025 — 0,029 m lăţime.
Marginile lor sunt uşor îngroşate.
Alte două cioburi, de o tehnică si¬
milară, prezentând câte o dungă
orizontală în relief simplu în jurul Fig. 58. — Vas
epocă
getic
a Fierului.
primitiv din a doua
gâtului vasului (fig. 55, 1 şi 3), sunt

de atribuit aceleiaşi epoci. Un ciob de tehnică similară este ornat cu o linie în
relief ondulată (fig. 55, 2). Un fragment provenind delà un vas lucrat cu
mâna, de pastă neagră impură în interior şi acoperit în exterior cu o bar¬
botină netedă cenuşie, prezintă un decor format din triunghiuri lungi umplu-
www.cimec.ro
te cu haşuri incise (fig. 56, 2). Un ait fragment aparţine unui vas cu buza uşor
îngroşată, cu o dungă orizontală în relief pe gât şi cu trei serii de striaţii
oblice, incise între această dungă şi buză (fig. 56, 4). Probabil din epoca
Bronzului datează şi un ciob de vas poros, cu gura strâmtă, decorat cu o
serie de alveole lângă buză şi cu linii duble, incise slab, formând un zis-
dig. 56, 1).
2. Obiecte de piatră
Aceleiaşi epoci credem potrivit a-i atribui câteva fragmente de se¬

curi de rocă dură, frumos fasonate prin lustruire, pe care le-am găsit răsleţc
în diferite părţi ale ariei explorate de noi. Unul din aceste fragmente, de ande-
zit negru-cenuşiu, aparţinând extremităţii posterioare a securii şi păstrând
o parte din gaură (0,04 m înălţime şi 0,019 m diam.), prezintă o muchie
ascuţită în jurul suprafeţei terminale (fig. 57, 1). Alt fragment provine delà
gura unei securi înalte de 0,036 m şi groase de 0, 034 m, cu gaura de cca
0,015 m diam., şi cu tăişul lat de 0,028 m (fig. 57, 2).
IV. TIPOLOGIA OBIECTELOR DIN AŞEZĂRI: EPOCA LA TËNE
Inafară de mormintele necropolei din această epocă preromană, s’au

mai găsit în săpăturile noastre câteva elemente răsleţe aparţinând aceleiaşi
vremi, elemente cărora nu li se poate atribui un caracter funerar. Printre
ele sunt vase poroase de tipuri Poiana II — Zimnicea, întregi sau frag¬
mentare, străine tipurilor de urne contemporane din morminte. Precum am
afirmat mai sus, la capitolul „Observaţii stratigrafice“, aceste elemente
reprezintă răspândiri ale unei staţiuni LaTène din vecinătatea Măgurii.
1. Ceramica poroasă
1. Oală întreagă simplă, cu pântecele rotund, cu gura uşor strâmtată,

având în jurul gurii un brâu alveolat întrerupt de patru proeminenţe per¬
pendiculare în formă de foi triunghiulare (fig. 58). Pasta vasului, aspră,
impură, este de coloare brună-cărămizie. Vasul măsoară 0,185 m înălţime,
0,183 m diam. pântecelui, 0,11 m diam. fundului şi 0,1 42 m diam. gurii.
A fost găsit, culcat într'o parte, la Nr. 285 în parcela XXVI, alături de
fragmentele unui vas similar spart. înăuntru nu conţinea decât ţărână. In
vecinătate, în cuprinsul aceleiaşi parcele, s’au mai constatat fragmente LaTène
de tipuri vechi dintr’un strat străpuns de groapa Nr. 287 din secolul III e. n.
2. Fragmente de vase asemănătoare, dintre care unul prezintă o mică
proeminenţă izolată, tronconică, lângă buză (fig. 59, 2). Alte cioburi de
recipiente poroase, decorate de asemenea cu brâie şi proeminenţe, nepu¬
tând fi deosebite de fragmentele ceramice de aceeaşi tehnică din epoca
www.cimec.ro
romană, urmează a fi menţionate cu prilejul descrierii ceramicei acestei

epoci. In acelaşi mod procedăm şi cu ceramica de tehnică superioară,
cenuşie, din care este posibil ca unele elemente să aparţină vremii prero-
mane; dar nu le putem discerne.
2. Ceramica lustruită
Este vorba de mai multe cioburi constatate răsleţ în locuri diferite

ale staţiunii, împreună cu fragmente din categoria precedentă. Aparţin
unor vase lucrate cu mâna, cu îngrijire, într’o pastă neagră, prezentând
la suprafaţă un luciu negru ori brun-conuşiu. Este o categorie caracteris¬
tică în ceramica fazei Poiana II (LaTènc ll-lll),care nu mai apare în fazele
din epoca romană Poiana II1-IV. Printre fragmentele delà Poiencşti distin¬
gem numai câteva care prezintă particularităţi tipologice:
Fig.
ceramice
tive din
59.
a Fierului.
—
agetice
doua
Fragmente
primi¬
epocă
1. Ciob delà gura unei străchini largi oii a unei fructiere, cu toartă
plată, semicirculară, orizontală, dispusă perpendicular pe buza vasului
având o alveolă deasupra şi două proeminenţe mici la margini (fig. 59,
5). Toarte analoage se întâlnesc la Poiana foarte frecvent în categoria
ceramicei lustruite din epoca getică prerbmană.
2. Cioburile unei străchini negre, modelată neglijent dar bine lustruită
în interior şi în exLerior, cu buza uşor răsfrântă şi cu o proeminenţă mică-
pe umăr (fig. 59, 3—4), au fost găsite în groapa Nr. 196 din parcela XX.
3. Toartă cilindrică (fig. 59, 1), de pastă asemănătoare cu aceea a
cioburilor precedente.
4. Fragment de gură de vas maro cu gât cilindric şi cu toartă verti¬
cală prinsă sub buză (fig. 59, 6). Pastă solidă, roşie în mijloc, neagră lus¬
truită la suprafaţă. Vasul dovedeşte o tehnică bună, dar fără urme de
lucru la roată.
www.cimec.ro
3. Râşniţe
Un fragment de râşniţă primitivă, constituită dintr’un bolovan de

gârlă cu o suprafaţă netezită, pe care l-am găsit în parcela XXV, poate fi
atribuit, după tipul său simplu, oricărei epoci preromane, din Neolitic
până la LaTène. Dacă preferăm să-l menţionăm, cu titlu ipotetic printre
obiectele din această ultimă epocă, este, înafară de analogia sa cu numeroa¬
sele unelte deacelaşi fel delà Poiana, din straturile La Tène II — III 17 Şi
pcntrucă s’a găsit într’un loc în care lipsesc cu desăvârşire alte urme din
vremea neolitică.
4. Vărjuri de săgeţi
Înregistrăm aci cinci vârfuri de săgeţi de bronz cu trei tăişuri şi cu tub

de înmănuşare, tipice pentru epoca LaTène din ţara noastră, găsite răsleţ
în diferite puncte de pe întinderea săpată pe Măgură. Le atribuim ipotetic
Fig. „scitic"
Lip 60. — din
Vârfuri
a doua
de săgeţi
epocă dea Fierului.
bronz de tip
Fig.„scitic"
61. — din
Vârfuri
a doua
de săgeţi
epoca de
a bronz
Fierului.
de
aşezării din epoca LaTène, ele putând proveni eventual şi din morminte
distruse. Totuşi, înafară de cele patrusprezece vârfuri de săgeţi de aceeaşi
categorie, aflate în mormântul-cuptor din parcela III (cf. mai jos, la „Tipo¬
logia necropolelor"), niciun obiect similar nu a fost descoperit în numeroa¬
sele urne contemporane răspândite pe suprafaţa staţiunii. Cele cinci vâr¬
furi reprezintă variante diferite:
1. Două exemplare asemănătoare cu cele patrusprezece vârfuri de
săgeţi din mormântul-cuptor menţionat, având însă un profil ogival mai
accentuat (fig. 60, 1; 61, 2). înălţime 0,021 — 0,024 m, lăţime 0,008 m.
Găsite în parcelele XIX şi XXIV.
2. Exemplar similar, mai îngust, de 0,033 m înălţime, găsit la adân¬
cimea de 0,90 m, în parcela XXV (fig. 60, 2).
” Cf. „Dacia", III— IV, 1927—1932, p. 320 şi fig. 103, 1—2.
www.cimec.ro
3. Vârf de săgeată cu trei tăişuri drepte, de profil triunghiular îngust,

cu tub de înmănuşare prelungit în exterior, strâmbat şi stricat prin folosire,
găsit în parcela XVIII. Varianta cea mai frecventă în straturile La Tène
preromane delà Poiana 18 .
4. Exemplar similar, extrem de îngust (fig. 61, 1), de asemenea strâm¬
bat prin utilizare, lung de 0,026 m şi lat de 0,005 m, găsit în parcela XXV,
la nivelul de 0,30 m.
V. TIPOLOGIA OBIECTELOR DIN AŞEZĂRI: SECOLUL III e. n.
Este vorba de o prelungire a culturii La Tène III din ultimele nivele

delà Poiana, până în plin secol III e.n., când Măgura delà Dealul Teilor a
constituit cartierul unei aşezări. Printre resturile caracteristice acestei aşe¬
zări, obiectele de import roman sau de influenţă romană ocupă locul de
frunte. Este vremea când relaţiile comerciale dintre imperiul roman şi
popoarele barbare din N. Daciei erau foarte asidue, în ciuda turburărilor
continue de caracter politic şi militar.
Marea majoritate a materialului privitor la această epocă se găseşte
la Poieneşti, risipit în stratul vegetal al staţiunii, atât de mult răscolit de
lucrările agricole, şi în amestec, precum am arătat, cu resturi din alte
vremuri. Dintre aceste resturi, cele care aparţin vârstei neolitice cucuteniene
se deosebesc cu uşurinţă prin caracterele lor specifice. Acelaşi lucru se poate
spune despre cele câteva elemente răsleţe din vârsta Bronzului. Ceva mai
greu este însă să ne pronunţăm asupra tuturor elementelor din epoca La Tène,
deoarece o parte din aceste elemente, mai ales fragmentele ceramice pro¬
venind delà vasele de tehnică superioară, de origine ori de imitaţie meri¬
dională, nu pot fi totdeauna atribuite cu siguranţă unei faze precise, fiind
vorba de forme care se perpetuează pe o mare întindere în timp. Şi greu
este a distinge din amestecul constatat în stratul arheologic delà Poieneşti
resturile care provin din mormintele din necropola suprapusă, distruse
de plug în decursul veacurilor mai recente. Când nu este vorba precis de
forme caracterizate ca urne sau de elemente de inventar funerar, nu avem
posibilitatea să deosebim ceea ce aparţine staţiunii din secolul III e.n.
de ceea ce se referă la necropola din secolele III — IV e.n., chiar elementele
de datare mai precisă, ca fibulele, putând fi comune amândurora. Nici
chiar monetele toate delà mijlocul secolului III şi din secolul IV e.n., întru
cât nu s’au descoperit decât în strat, iar nu şi în morminte, nu pot folosi
la o discriminare cronologică sigură.
Veche11,18 1951,
Cf. „Dacia”,
I, p. 214 III
şi fig.
— IV,28,1927
1 ——6.1932. p. 334 şi fig. 113; „Stud. şi Cerc. de Istorie
www.cimec.ro
De aceea, în capitolul de faţă vom trata laolaltă toate faptele pe care,

pe baza cunoştinţelor noastre de până acum, nici nu le-am putut atribui
unei faze anterioare secolului III e.n., nici nu lè-am putut considera ca
rămăşiţe sigure de morminte din secolele III-IV e.n. distruse.
1. CERAMICA: OLARI A
Ceramica din secolul III e.n. delà Poieneşti prezintă toate cele trei
categorii din ultimele nivele delà Poiana: vasele primitive poroase lucrate
Fig. 62.Tradiţie
— Vas poros
getică.primitiv.
cu mâna; vasele cenuşii de tehnică superioară şi vasele romane de import»

plus o a patra categorie aceea a vaselor de pastă poroasă lucrate la roată.
Această categorie din urmă este caracteristică pentru epoca târzie delà sfâr¬
şitul secolului
mai era locuită.
III e.n. şi din secolul IV e.n., când staţiunea delà Poiana nu
a) Ceramica poroasă primitivă

Din această ceramică nu avem decât un vas întreg şi câteva cioburi.
1. Vasul întreg reprezintă o oală mare, cu buza spartă şi cu brâu
în relief, pe umăr cu rare întreruperi prin alveole (fig. 62). înalt 0,38 m,
diam. pântecelui 0,26 m, al gurii 0,23 m, al fundului 0,15 m.
www.cimec.ro
2. Cioburi provenind delà oale de diferite mărimi, cu buza simplă
cerc
dreaptă
în relief,
ori uşor
ca un
răsfrântă
gurgui fals
(fig. (fig.
63, 63,
2). 3).
Un Este
alt ciob
un decor
prezintă
cunoscut
lângăla buză
Poiana
un
la vasele cenuşii de tehnică superioară. Decorul obişnuit al acestei ceramice

constă din brâie în relief simple (fig. 64, 1—4), tăiate Ia intervale mari
(fig. 64, 3), ori prezentând depresiuni continue (fig. 64, 1—2). La un ciob
se văd două asemenea linii alveolate care se întretaie (fig. 64, 2), Altul este
Fig.
tehnică
65. — superioară
Fragmente din
ceramice
secolulcenuşii
III e. n..
de-
ornat cu două dungi paralele în relief pe umărul vasului (fig. 64, 4). Fundu¬
rile sunt simple, plate.
3. Fund plat, mai strâmt decât restul vasului (fig. 63, 4) aparţinând
uneia
la Poiana.
dintre afumătorile-opaiţe tronconice cu gura largă atât de comune
4. O afumă toare-opaiţ similară, fragmentară, înaltă de 0,052 m,,

prevăzută cu o toartă plină, fără gaură (fig. 63, 1).
b) Ceramica cenuşie lucrată la roată

Această categorie este cea mai abundentă în ceramica romană produsă
de săpăturile noastre. Depăşeşte cu mult, şi în cantitate şi în varietate de
tipuri, toate celelalte categorii la un loc. Este o prioritate pe care ceramica.
www.cimec.ro
cenuşie indigenă de tehnică superioară o avea şi la Poiana, în ultimele

nivele, dar la Poieneşti este şi mai accentuată, dovedind un progres al ola¬
rilor autohtoni, care în secolele III-IV e.n. şi-au însuşit într’un grad înalt
tehnica ceramicei sclavagiste.
Vasele din această categorie se caracterizează printr’o pastă fină, soli¬
dă, sonoră, cenuşie, acoperită uneori cu un slab luciu negru. In rare cazuri,
când este de presupus o ardere cu mult oxigen, ori o ardere secundară, vasele
prezintă o coloare roşic-cărămizie, distingându-se de ceramica de import
prin tipuri, prin pastă şi prin lipsa vreunei vopsiri sau lustruiri a suprafeţei.
Fig. 60. — Fragmente ceramice cenuşii de tehnică

superioară din secolul 111 e. n.
La Poieneşti, se observă o proporţie redusă cantitativ a tipurilor mai vechi,

cunoscute şi la Poiana, faţă de formele noi caracteristice secolelor III-IV e.n.
Nu avem niciun vas întreg.
Fragmentele pe care le-am găsit se grupează pe tipurile următoare:
Buze
1. Vase bitronconice (fig. 65, 7).

2. Vase similare cu gât cilindric, buza simplă dreaptă, toartă verticală
între buză şi pântece (fig. 65,4). Fragment delà umărul unui asemenea văs
cior, decorat cu striaţii oblice paralele lustruite (fig. 73, 2).
3. (ieşti cilindrice, cu buza uşor răsfrântă şi cu toartă verticală (fig.
65, 1—2). Tipul este foarte cunoscut la Poiana în La Tènc III şi în epoca
romană lB. Unul din fragmentele delà Poieneşti, găsit în parcela XVIII
prezintă o ornamentaţie imprimată în stilul specific secolelor III-IV e.n.
Partea cilindrică a vasului este împărţită în metope. Triglifele constau din
15 „Dacia", III— IV. 1927—1932, p. 298 şi fig. 6Ü, 11—12.
www.cimec.ro
linii paralele verticale, constituite din haşuri mărunte oblice. In câmpul

metopelor a fost stampilată en creux câte o siluetă de animal. Pe fragmentul
ce ni ş’a păstrat sunt două metope: una cu un grifon şi alta cu un bovideu
(fig. cervideu.
de 65, 1). Dintr’o a treia metopă se văd trei vârfuri de coarne, probabil
Fig. 67. —superioară

Fragmentedin ceramice
secolul III
cenuşii
e. n. ,db tehnică
Fig. 68. —superioară

Fragmente din
ceramice
secolul cenuşii
III e. n. de tehnică
4. Fragmente de oale largi sferoidale, cu gura strâmtă şi buza îngro¬

şată şi răsfrântă. Dimensiuni diverse. Un fragment prezintă o gaură servind
la repararea vasului cu plumb (fig. 66, 5).
5. Fragment de vas mare de formă similară, cu profilul umărului în
unghiu pronunţat şi cu o muchie orizontală pe gât (fig. 65, 5).
www.cimec.ro
SĂPĂTURILE DELA POIENEŞTi 285
6. Fragment dc văscior fin, asemănător cu gâtul format dintr’o zonă

adâncită, decorată cu un zigzag lustruit (fig. 66, 9).
7. Fragment de borcan mic, cu gura strâmtă şi cu buza lăţită, plată
(fig. 66, 8).
8. Patere cu umărul rotund şi cu buza îngroşată (fig. 66, 2).
9. Patere similare, cu umăr de profil unghiular (fig. 65, 6 şi 7).
10. Patere cu umăr de profil unghiular şi cu buza răsfrântă subţire
(fig. 65, 3; 66, 1; 67, 1 — 2; 69, 4). Unele fragmente prezintă o dungă sau
două în relief şi o linie ondulată lucioasă ori orizontală pe gât (fig. 67, 2 ; 69,
jTrrmiflrrncwriffr
■.mT'7r..rr/,;HBv,y :A
vvm/fWM.'.yjamÂ
.
nuşii
Fig. 69.de—secolul
Fragmente
tehnică
III superioară
e. ceramice
n. din
ce¬
11. Pateră cu umăr de profil curb, cu gâtul uşor răsfrânt şi cu buza

îngroşată (fig. 66, 6).
12. Fragmente do strecurători cu toartă între buză şi umăr (fig. 68,3).
13. Fructieră cu picior, cu gura largă şi buza lată, orizontală (fig.
68, 2), de un tip foarte frecvent la Poiana, întâlnit însă rar la Poieneşti.
14. Vas mare cu gâtul înalt, vertical, ornat cu o dungă în relief, cu buza
plată, lăţită şi spre exterior şi spre interiorul vasului, având marginile
îngroşate (fig. 68, 1). Lăţimea buzei, 0,05 m. Pe gât, ornament constituit
dintr’un zigzag lucios. Tip specific secolelor III-IV e.n.
15. Fragmente de vase cu gât înalt şi îngust şi cu gura îngroşată şi
modelată în diverse chipuri (fig. 65, 9 ; 66, 4 şi 7 ; 68, 5 ; 70, 3; 72,2). Câteva
exemplare prezintă urme de toarte (fig. 68, 5). Este posibil ca unele din
aceste fragmente să reprezinte resturi de urne funerare distruse.
16. Fragment de gură de oenochoe, cu dungă în relief sub buză (fig.
69,3).
www.cimec.ro
17. Buze de chiupuri mari, groase şi lăţite spre interiorul vasului

(fig. 67, 5; 69, 1 — 2; 70,2 şi 5). Ornate cu zigzaguri incise. Ingrediente
rare în pastă.
18. Fragmente de vase sferoidale cu gura strâmtă, gât scurt şi buza
mică răsfrântă (fig. 66, 3; 68, 4; 70, 1).
Fig. nică
70. —superioară
Fragmentedin
ceramice
secolul cenuşii
III e. n.
de teh¬
Fig.
tehnică
71. —superioară
Fragmentedin
ceramice
secolul cenuşii
III e. de
n. Fig.
nică72.
superioară
— Fragmente
din secolul
ceramice
Iile.
de n.teh-
Fragmente din corpul vaselor
1. Cioburi de vas, mare, ornamentat pe pântece cu fâşii paralele de

linii orizontale, ori ondulate, produse prin incizie în timpul lucrului la
roată (fig. 71, 2,; 74, 2).
2. Fragment de pântece de vas mare, împodobit cu un brâu în relief
cu depresiuni continue (fig. 71. 1), întocmai ca la vasele poroase. Transpu.
www.cimec.ro
iterea acestui ornament primitiv în tehnica superioară a ceramicei cenuşii

este un fapt rar întâlnit până acum.
3. Fragmente cu linii orizontale, lucioase, produse prin frecarea cu
vârful unui beţigaş pe pasta încă crudă a vasului, în timpul lucrului la
roată (fig. 73, 1).
4. Fragment delà gâtul unui vas mare cu umăr de profil unghiular,
cu dungă în relief şi cu ornamente constând din zigzaguri şi linii încrucişate
lustruite (fig. 72, 3).
5. Fragment delà un vas cu gâtul strâmt şi înalt, având pe umăr un

ornament de linii imprimate prin apăsarea unor dinţi de pieptene (fig. 72, 1).
de
Fig.tehnică
73. — superioară
Fragmente din
ceramice
secolul cenuşii
III e. n. Fig.
tehnică
74. —
superioară
Fragmentedin
ceramice
secolulcenuşii
III e. n.
de
6. Ciob cu un triunghiu construit din linii paralele produse în acelaşi

mod (fig. 73, 3).
7. Ciob de vas imitat după amforele romane din secolele III-IV e.n.,
cu caneluri mărunte paralele marcate prin incizii orizontale produse în
timpul lucrului la roată (fig. 72, 4).
8. Ciob din pântecele unui vas, străpuns de două găuri mici, produse
în pasta încă crudă a vasului (fig. 73, 4).
9. Fragmente de toarte lungi cilindrice (fig. 67, 3—4).
Funduri
Fundurile sunt rareori plate. In mod obişnuit, au marginile îngroşate

şi reliefate (fig. 70, 4; 74, 1 şi 3 — 4). Fundurile de chiupuri de asemenea
(fig- 70, 6).
www.cimec.ro
c) Ceramica poroasă lucrată la roată
Această ceramică derivă tehnic din categoria precedentă. Pasta, în Ioc

să mai fie pură, este amestecată cu diferite ingrediente, ca boabe de nisip,
fărâme de concreţiuni calcaroase, în diferite grade de dozaj si fineţe. Coloarea
Fig. 75. — Fragmente

Secolul
de vase
III e.poroase
n. lucrate la roată.

de
te vase
la roată.
e.
poroase
n. Secolul
lucra¬
III
---
este în general cenuşie sau neagră-cenuşie. Aspectele sunt diverse, după

cantitatea ingredientelor, după felul frământării şi după felul arderii.
Unele vase sunt mai netede şi mai consistente, cu pasta mai aproape de
fineţea ceramicei din categoria precedentă. Altele reprezintă la suprafaţă o
porozitate marcată prin puncte albe sau negre, dese, reprezentând boabele
de nisip conţinute. Insfârşit unele conţin atât de multe ingrediente şi au
www.cimec.ro
o suprafaţă atât de neregulată, încât produc impresia că ar fi fabricate din

beton modern.
Tipurile lor continuă în parte pe cele ale oalelor poroase de tehnică
primi! ivă, în parte pe ale acelora din categoria cenuşie de tehnică superioară.
Nu avem nici un vas întreg ci numai fragmente. 20
Fig. 77. — Fragmente de amfore romane din secolul III e. n.
1. Fragmente de oale cu buza simplă, uşor îngroşată (fig. 76, 2 — 3).

2. Fragmente de oale cu pântece rotund şi cu buza răsfrântă (fig. 75,
1 — 3 şi 5 — 6; 76, 1), ornate cu incizii paralele orizontale produse în timpul
lucrului la roată.
20 Ceramica din această categorie, făcându-şi apariţia încă din vremea romană târ¬
zie, se perpetuează în epocile următoare până în perioada feudală, ceea ce îngreuează adesea
datarea cioburilor găsite în mod izolat. Dacă în lucrarea de faţă nu ne punem problema
unei date eventual mai recente a cioburilor de vase poroase lucrate la roată, este fiindcă
asemenea vase nu lipsesc în staţiunile şi mormintele precis datate în secolele III — IV
e. n. şi într’o
databil fiindcăvreme
în săpăturile
ulterioară.
noastre delà Poieneşti nu am constatat niciun alt obiect

www.cimec.ro
3. Buză de pateră (fig. 76, 4).

4. Fragmente de chiupuri mari, groase, la fel cu acelea din categoria
cenuşie (mai sus la Nr. 17), dar de coloare brună ori neagră-brună şi cu
multe ingrediente în pastă. Buzele sunt groase şi lăţite spre interiorul
vasului
5. Fragmente
(fig. 75, 7).dePereţii
funduriau ale
o grosime
acestor variind
diverse între
vase. 0,012
Sunt şi
plate,
0,017uneori
m.
uşor ridicate (fig. 76, 5). La chiupuri, unele sunt plate, altele cu marginile
îngroşate.
d ) Ceramica de import
Exceptând fragmentele de vase cărămizii'acoperite cu o vopsea roşie,
resturi evidente de urne funerare din secolul I\ c.n., a căror origine dinafară
\ v\
Fig. 78. — Gât

cu de
urma
amforă
unuiromană
X pictat
dincusecolul
roşu. III e. n. III e. n.
nu este sigura (cf. mai jos la „Tipologia necropoIelor,ll, ceramică romană

de import delà Poieneşti care poate fi atribuită aşezării anterioare necro¬
polei, constă numai din amfore. Puţine cioburi se referă la chiupuri. Nu
avem niciun vas întreg, ci numai cioburi. Fragmente de vase mici de import
sigure nu s’au găsit în săpăturile noastre. De asemenea, nicio amforă cu
mănuşi bicilindrice şi nici cu mănuşi stampilate.
1. Tipul cel mai frecvent întâlnit printre amforele de import delà Poie¬
neşti este acela al exemplarelor de pastă galbenă sau roz, cu gâtul foarte
îngust, înalt de 0,18 — 0,20 m, şi dc 0,048 — 0,055 m diam. cu o puternică
dungă în relief în jurul buzei, cu toarte ornate, cu două muchii longitudinale
în relief şi cu fundurile terminate într’un mic cilindru de 0,02 m înălţime
şi de 0,035 — 0,037 m diam. (fig. 77, 1 — 2; 78; 79,1 şi 3). Unul din fragmente,
pe ruptura umărului, prezintă un semn unghiular vopsit cu roşu. pare-seun
www.cimec.ro
fragment, din litera X (fig. 78). Un rest de semn vopsit cu roşu, dar foarte
puţin păstrat, se vede pe un alt fragment (fig. 77, 2). Tipul acestor amfore
este foarte obişnuit şi la Poiana.
2. Gură de amforă gălbuie, în formă de pâlnie (fig. 79, 2)
3. Mănuşile unei amfore roşii cu o muchie longitudinală în relief
(fig- 77, 4).
4. Mănuşă de amforă plată, lată de 0,049 — 0,056 m, cu uşoare muchii
longitudinale în relief (fig. 77, 3).
5. Tip do amforă, foarte răspândită în secolele III-IV e.u., de pastă
cărămizie, cu pântecele ornat cu caneluri paralele late, produse în timpul
lucrului la roată (fig. 80, l). Acest tip este’ foarte rar la Poiana.
Fig. 80. — Fragmente de amfore romane din secolul III e. n.
6. Buză de chiup mare, gros, cu buza îngroşată, plată, lăţită spre

interiorul vasului. Peretele gros de 0,014 m. Deşi se aseamănă cu chiupurile
din categoriile indigene lucrate la roată, acest fragment provine delà un
recipient roman importat. Are o pastă deasă cărămizie, cu ingredientele
bine prinse în massa lutului. Suprafaţa este ornată cu fâşii de linii orizon¬
tale şi în valuri, produse prin incizie cu pieptenele în timpul lucrului la
roată (fig. 80, 2). *
2. CIOBURI PRELUCRATE
Ca şi la Poiana, am întâlnit la Poieneşti cioburi de vase rotunzite şi

uneori găurite. întrebuinţarea lor nu poate fi precizată cu siguranţă: poate
jucării, poate greutăţi ori poate un alt scop care ne scapă. Printre exempla¬
rele găsite de noi avem de menţionat un ciob delà fundul unui vas din cate¬
goria c descrisă mai sus, de 0,067 m diarn., având ruptura de deasupra ni-
www.cimec.ro
velată prin tocire (fig. 85, 3), trei cioburi cenuşii din categoria b, 0,043—
0,048 m diam., bine rotunzite pe margini şi găurite în centru (fig. 82, 1 — 3),
şi|un disc mic, numai de 0,018 m diam., negăurit, lucrat dintr'un ciob de
amforă romană (fig. 82, 4).
Fig. 81. — Fusftiole de bit din secolul III e. n.
3. FUSAIOLE
Nu am găsit decât unsprezece obiecte de lut de acest fel, întregi sau

fragmentare, de tipuri diferite, care se pot data în general în epoca La Tène
până în secolul IV e, n., fără a putea deocamdată să dăm preciziuni pentru
fiecare.
Fig.
Rondele
82. — lucrate
Obiecte din
ceramice
6 — 13.
cioburi
Fusaiole.
din desecolul
vase;III5.e. Mărgică;
n.: 1--4
1. Fusaiolă sferoidală cu ecuator foarte uşor pronunţat (fig, 82, 9),

înaltă de 0,031 m; diam. 0,037 m. Neagră mată.
2. Fusaiolă cilindrică, înaltă, cenuşie, (fig. 82, 8). înălţimea 0,020 m,
diam. 0,031 m.
3. Fusaiolă simplă, plată, brună mată, de 0,036 m diam. (fig. 81, 5; 82, 6).
www.cimec.ro
SĂPĂTURILE DELA P01ENEŞTI 292
4. Fusaiolă de o formă similară, de 0,045 m diam. uşor bombată pe

suprafaţa superioară (fig. 81, 1; 82, 10). Coloare brună mată.
5. Fusaiolă bitronconică, cu partea superioară înaltă, şi cealaltă foarte
scundă (fig. 81, 3; 82, 7), cenuşie-roşiatică. Lucrare neglijentă, aspect
grunţuros. Jnaltă de 0,029 m. ; diam. 0,034 m. Suprafaţa inferioară scobită
în interior. Tipul se întâlneşte şi la Poiana.
6. Trei fusaiole negre ori brune deschis, lucioase, de forme bitron-
conice scunde, cu muchii foarte precise, cu partea inferioară ceva mai
scurtă decât cea de sus, cu suprafeţe concave la extremităţile găurii (fig.
Fig. 83. — Gresii pentru ascuţit. Secolul III e. n,
81, 2; 82, 11 — 13). înălţimea 0,014 — 0,021 m, diam. 0,035 — 0,04 m. Este
tip specific secolelor III-IV e. n.
7. Fragment de fusaiolă similară, cu suprafaţa inferioară plană (fig.
81, 6). înălţimea 0,015 m.
8. Fusaiolă neagră, bitronconică, cu muchia periferică exact la mijloc,
cu cavităţi la extremităţile găurii şi cu decor de linii verticale, produse prin
impresiuni cu muchia unui instrument dinţat (fig. 81, 4).
9. Fragment de fusaiolă faţetată, cenuşie lustruită, cu centrul cilindric,
margini tronconice şi cu concavităţi la extramităţile găurii (fig. 81, 7),
diam. cca 0,043 m.
4. PERLE DE LUT
Trebue să considerăm ca atare, din cauza dimensiunilor sale mici

(0,008 m înălţime, 0,017 m diam.), un obiect în formă de fusaiolă plată,
cu gaura mică la mijloc (fig. 82, 5).
www.cimec.ro
S. PIRAMIDE DE LUT
Fragment de piramidă ceramică găsit în groapa Ni. J 95 din parcela

XX, împreună cu cioburi La Tène-romane.
6. DIVERSE OBIECTE CERAMICE
Bulgăre de lut, modelat în grabă într’o formă vag ovoidală, cenuşiu-

negru, ars, cu gaura la un capăt, gol înăuntru. Lungimea 0,059 ni, lăţimea
0,036 m, grosimea 0.028 m (fig. 85, 1). Găsit în parcela XVIII. Probabil un
tipar pentru confecţionarea unui obiect de metal dupăfmetoda à cire perdue.
secolul
de
Fig.vase
Vârfuri
în
Amulete
mistreţi;
corn
84. III
de
de
făcute
—
desticlă
e.
6sule
Obiecte
cerb;
— n.
8.din
incoloră.
: lucrate
Cioburi
4-r5.
1colii
—din
3.
7. OBIECTE DE PIATRĂ
i. Avem de înregistrat o serie de gresii fine pentru ascuţitul instrumen¬

telor tăioase de fier, de forme neregulate, oarecum prismatice cu baza patro-
lateră, cu profile concave în urma întrebuinţării (fig. 83, 1 — 5). Unele dintre
ele prezintă câte un jghiab longitudinal rezultat din ascuţirea vârfurilor
de ace ori de sule.de metal. Piesele întregi măsoară 0,10 — 0,12 m lungime.
Lăţimea variază delà 0,011 m la 0,049 m. Asemenea cuţi rudimentare
sunt caracteristice pentru secolele III-JV e.n. La Poiana sunt, în general,
de forme regulate prismatice, lunguieţe, cu gaură pentru agăţat, detaliu
care lipseşte la exemplarele delà Poieneşti.
2. Râşniţă rotativă ale cărei fragmente s’au găsit la Nr. 301 din parcela
XXVIII, este reprezentată prin cca trei sferturi dintr’un catillus de 0,33 m
diam. şi 0,06 m înălţime şi printr’o bucată de meta, de cca 16 m diam. şi
0,03 m înălţime. Este astfel o râşniţă plată, făcută din gresie poroasă roşia-
www.cimec.ro
SĂPĂTURILE DELA P0IENEŞT1 295
tică, de un tip necunoscut la Poiana, unde în epoca romană nu apar decât

râşniţe tronconice înalte, fabricate în lavă vulcanică de import. La Poieueşti,
în schimb, nu am întâlnit niciun fragment din această categorie. Un alt
fragment de râşniţă plată din săpăturile noastre, lucrată în conglomerat
de cochilii fosile, prezintă cercuri concentrice produse prin utilizare.
3. Un fragment atipic de silex negru, patinat trebue să fie considerat
ca piatră de amnar. Aceeaşi întrebuinţare se poate să fi avut-o şi unele din
aşchiile de silex înregistrate mai sus, la capitolul despre neolitic.
8. OBIECTE DE OS ŞI CORE
1. Două împungătoare de corn de cerb, lustruite cilindric, cu ambele ca¬

pete ascuţite (fig. 84, 1—2). Lungime 0,105 şi 0,179 m, grosime 0,006—0,009
m. Ar putea fi eventual neolitice,. însă au fost găsite în zona de N, împreună
numai cu cioburi din epoca romană.
2. Un fel de împungător mic de corn de corb, lung de 0,034 m, consti¬
tuit dintr’o parte cilindrică, cu bază eliptică înaltă de 0,01 m, lată de
0,011 m şi groasă de 0,007 m, şi dintr’un vârf ascuţit conic, înalt de 0,023 m,
lat la bază de 0,008 m şi gros de 0,003 — 0,005 m (fig. 84 ; 3). Nu este rupt
dintr’un împungător mai lung, cum ar putea să pară, ci retezat perpendi¬
cular cu grijă. A fost găsit în groapa Nr. 287 din parcela XXVI, împreună
cu cioburi La Tène-romane, fără niciun element neolitic. Totuşi, precizarea
datei sale rămâne problematică.
3. Placă mică de os, de formă eliptică, lungă de 0,016 m, lată de 0,013 şi
groasă de 0,002 — 0,004 m, lustruită, tăiată cu grijă pe margini, nea vând niciun
semn. Este probabil o rondea, de întrebuinţare enigmatică, la fel cu acelea
de lut descrise mai sus.
4. Două fragmente de piepteni de os (fig. 85, 2 şi 4), găsite în parcelele IX

şi XV. Piepţenii, constând dintr’o placă de os cu dinţi lungi de 0,03 m, ascu¬
ţiţi, groşi de câte 0,002 m, prinsă cu nituri de bronz între alte două plăci de
os de o formă trapezoidală ori mai degrabă semicirculară, fără ornamente,
sunt, prin lăţimea lor, care este mai mare decât aceea a obiectelor analoage
delà Poiana, da un tip caracteristic secolului IVs.n. Fragmentele delà Poie-
noşti se aseamănă mult cu pieptenii găsiţi la Izvoare (P. Neamţ) în morminte
din acelaşi secol 21 . Se poate ta şi aceste fragmente să reprezinte resturi de
cine,
matice
Chiev
Chiev,
Spiţîn11în,1913,
Piepţeni
II
din
„Sovielscaia
R.(1948),
Polonă,
Ucraina:
pl. XVI,
similari
p. R.
98
Arhcologhiia",
18;
N.şi
P.din
D.
urm.,
M.
Ungară,
secolele
Polonsehi
Ebcrt,
pl. R.
III,
X,
1 1 Cehoslovacă
„Prach.
1 şi
—1948,
12.
IV
M. e.
Zlschr.",
Dovnar
p.n. 59,
seşi întâlnesc
cu
fig.
Zapolschi,
V, deosebire
1913,
4; M.şip.Smişco,
pe
Istorico-culturnîi
înteritoriile
87, regiunile
fig.„Arhcologhiia“,
96, ţărilor
k;goto-sar-
A.
atlas
ve¬
A.
www.cimec.ro
morminle distruse. Totuşi în mormintele pe care le-am descoperit in silit

în aria explorată de noi, nu am constatat nicio urmă de obiect de acest fel.
5. Două amulete constând din plăci de smalţ de colţ de mistreţ , găurite
la unul din capete (fig. 84,4 — 5), de 0,085 — 0,09 m lungime, şi un fragment
provenind delà un al treilea. Din exemplarele întregi unul a fost găsit îngroapă
Nr. 296 (parcela XXVII,', care conţine exclusiv cioburi de epocă La Tène,
secolul
Fig. 85. III
— Obiecte
c. n.: din
1.
Bulgăre de lut gol pe
dinăuntru; 2. 4. Fragmen¬
te vas
de de modelai
piepteni:ca3.rondea.
Fund
iar celălalt în parcela XV, deasupra gropii neolitice Nr. 81, daria nivelul
de 0,40 m, fără legătură cu groapa. De altfel, amuletele de acest fel sunt
foarte frecvente în staţiunile din La Tène, ca şi în acelea getice de epocă
romana.
0. STICLĂ
1. Câteva fragmente de vase de sticlă incoloră (fig. 84, 0 — 8), trans¬

parentă, dintre care unul prezintă coaste în relief (fig. 84, 7).
2. Numeroase perle răsleţe, de diferite forme, mărimi şi colori, cele
mai multe fiind de tipuri identice acelora care s’au găsit în urnele funerare
intacte. Ca atare, urmează să le considerăm şi pe acestea ca resturi de mor¬
minte distruse, din secolul IV e.n. şi să le descriem la capitolul consacrat
necropolei. Niciuna nu aparţine timpurilor mai vechi cunoscute la Poiana.
10. lillONZ
n) Fibule
Printre obiectele risipite în stratul vegetal al staţiunii nu am găsit
decât patru fibule întregi sau mutilate şi câteva fragmente de ace, de ace
de arcuri ori de resorturi. Tipurile lor sunt acelea pe care le-am constatat
şi în urnele de incineraţie din secolele III-IV e.n. In consecinţă, reprezentând
măcar în parte resturi de morminte distruse, le vom menţiona în capitolul
referitor la necropolă. Nu am găsit nicio fibulă de un tip mai vechi
www.cimec.ro
b) Cercei
Am putea considera ca obiecte de acest gen, două ineluşe foarte simple,

unul de 0,015 m diam., făcut dintr’o fâşie foarte subţire 'tăiată dintr’o tablă
de bronz (fig. 86, 6) şi altul, format dintr’un fir de bronz îndoit semicircular
(fig. 86, 5).
Fig. 86. 4.— 7Obiecte

Sârme; — 16. Fragmente
debronz;
bronz5 —din
de
6. Cercei.
tablă
secolultăiate
III e.
din r;.:
vast1—3.
de
c) Inele diverse
1. Verigă turnată în bronz masiv de formă eliptică, lungă de 0,035 m,

lată de 0,003 m (fig. 87, 7).
2. Verigă-pandantiv, grea, masivă, cu o parte mai groasă şi una subţire
(fig. 87, 11); diam. 0,027 m.
www.cimec.ro
d) Catarame
1. O cataramă de bronz netedă pe o parte, cu trei bare longitudinale,

formate prin unirea a două elipse lungi (fig. 87,13). De bara de mijloc este
prinsă transversal limba de închidere. Lungimea obiectului 0,071 m, lăţimea
0,035 m. Reprezintă un tip frecvent la începutul epocii migra ţiilor22.
2. Limbă de cataramă de bronz, izolată, formată dintr’o bară lungă
de 0,035 m şi lată de 0,07 m, decorată cu două incizii transversale (fig. 88, 8).
Fig.
de bronz
87. —do
brut
Obiecte
bronz;
topitde
10.
7.bronz
13.
11.
12. Cataramă
Verigi
din secolul
Bare miei
8 — 9.III
prismatice
Fragmente
e. n. 1— de
fi. oglinzi
Bucăţi
e) Obiecte de toaletă
1. Pensetă de bronz, lungă de 0,06 m, lată la cap de 0,005 m, la

gură do 0,009 m, ornată cu mici incizii transversale (fig 88, 7). Asemenea
obiecte s’au găsit şi în mormintele din secolul IV e.n. delà Izvoare.
2. Două fragmente de plăci de bronz, dure, casabile, având consistenţa
oglinzilor de metal (fig. 87, 8 — 9). Unul din fragmente, lung de 0,037 m,
pare a reprezenta pedunculul unui asemenea ustensil (fig. 87, 8). Oglinzile
selraum
22 R.
aufScbindler,
Grund dcr Die
Tongefăsso.
Besiedlungsgeschichte
Leipzig, 1940, p.
d. 86
Goten
şi fig.
u. 5(3,
Gepidcn
4. im unteren Weich-
www.cimec.ro
de bronz, foarte comune la Poiana 23 şi de asemenea numeroase în necropolă

din secolul IV e.n. delà Vârtişcoiu (Putna) 24, nu sunt reprezentate la Poieneşti
decât prin aceste două fragmente. •
f) Mici ustensile
Cutiuţă cilindrică turtită, cu capac, înaltă de 0,025 m şi groasă de 0,008 —

0,013 m, formată dintr’o singură tablă de bronz îndoită şi curbată (fig. 88,5).
Lângă gură, prezintă două găuri corespondente, pentru suspensie. Probabil
servea pentru păstrarea unui talisman.
de
Fig.vas
ajurată;
88.de
cu
—4.
bronz
ţintă;
Obiecte
9. Aplice;
; 7.
2. de
Pensetă;
Bară
bronz
5. prismatică;
Cutiuţă;
din
8. secolul
Limbă6.3.ITT
deFragment
Fragment
e.
cataramă.
n.: 1. Fragment
de aplică
tablă
g) Aplice
1. Placă mică do bronz de formă semilunară, prevăzută cu trei găuri,

dintre care una mai păstrează un nit tot de bronz (fig. 88, 9). Lungimea
0,025 m. Un exemplar similar s’a găsit la Izvoare, printre resturile unui
mormânt distrus din secolul IV e.n.
2. Fragment de placă groasă de bronz cu o mică depresiune în centru
şi cu un cerc concentric de mici triunghiuri ajurate, împrejur (fig. 88, 3).
Două boabe do bronz topit, lipite de suprafaţa sa, arată că obiectul a fost
trecut prin foc. Lăţimea fragmentului cca 0,05 m. Grosimea plăcii 0,002 —
0,004 m. Plăci ornamentale de bronz, decorate în acelaşi mod, s’au găsit
în Caucazul de Sud 2S.
22 „Dacia", III — IV, 1927 — 1932, p. 334; „Slud. şi Cerc. do Istorie Veche", 1951,
I, p. 205 şi 208, fig. 25. 7.
24 „Arta şi Arheol.", 111, 1929, 3, p. 13 şi urm.
25 C. Scbuchhardt. Alleuropa, 3. Berlin-Leipzig, 1935, p. 281, fig. 159. e — /.
www.cimec.ro
3. Fragment dreptunghiular de tablă de bronz de 0,014 m pe 0,023 m,

străpuns de o ţintă de bronz, lungă de 0,018 m (fig. 88, 6). Tăiat probabil
dintr’o«aplică mai mare, distrusă pentru a servi ca materie primă. Găsit
printre deşeurile de atelier conţinute în groapa Nr. 350 din parcela XXIX.

din de
secolul
tablăIII
tăiate
e. n.în vase de bronz
4. Aplică mică pentru centură de piele constituită dintr’o placă elip-

soidală bombată, lungă de 0,011 m şi lată de 0,009 m, prevăzută cu două
ieşituri ascuţite şi îndoite pentru fixare (fig. 88, 4). Asemenea ornamente,
cunoscute din epoca hallstattiană 26 s’au întâlnit într’un mormânt delà
începutul epocii LaTène delà Poiana 27. Ele pot data însă şi din epoci ulteri¬
oare.
26 Dechelette, Manuel, II, 2, p. 881 şi urm., fig. 358.

27 „Stud. şi Cerc. de Istorie Veche11, 1951, I, p. 209.
www.cimec.ro
SĂPĂTURILE DEI. A I'OIENEŞTI 301
h) Vase de bronz
Numeroasele fragmente patrulatere, triunghiulare, neregulate, ori în

formă de iaşii lungi, tăiate în tablă de bronz (fig. 86, 4, 7 — 16; 89, 1 — 11}
şi reprezentând deşeuri de atelier metalurgic, găsite în parcelele XX, XXII
XXIII, XXV, XXVII, XXVIII, XXIX, şi cu deosebire în groapa Nr. 350
din parcela XXIX, provin delà vase de bronz din epoca romană, probabil
de import, care au fost distruse pentru a servi ca materie primă la confec¬
ţionarea altor obiecte. Unele din aceste fragmente provin delà părţi carac¬
teristice ale vaselor.
1. l'ragmente de margini de vase formate din tablă îndoită (fig. 86, 7;

89. 9).
2. Bucăţi de tablă cu găuri pentru nituri (lig. 86, 11 — 12 şi 15; 89, 7).
Mai multe fragmente sunt prinse între ele printrun nit cu o floare discoidală
mare de 0,028 m diam. (fig. 88, 1). Alte fragmente sunt prinse cu nituri
mici.
Fragment de tablă ornată cu două puncte reliefate prin procedeul en
repoussé (fig. 89, 8).
i) Obiecte diverse
1. Bucată do bronz masiv de formă prismatică, ascuţiLă la un cap prin

batere, ca o daltă (fig. 88, 2). Lungimea 0,065 m, lăţimea 0,01 — 0,012 m,
grosimea 0,005 m. Probabil lingou.
2. Piesă similară, neascuţită, prevăzută la un capăt cu o gaură do sus¬
pensie (fig. 87, 10). Lungimea 0,073 m, lăţimea 0,007 m, grosimea 0,003
m. întrebuinţarea enigmatică.
3. Placă de bronz groasă do formă romboidală lunguiaţă, cu o prelungire
subţire la unul din colţurile din mijloc şi cu capotele modelate în lormă de
trunchi de piramidă (fig. 87, 12). Lungimea 0,096 m, lăţimea la mijloc
matică.
fără prelungire) 0,015 m, grosimea 0,003 — 0,004 m. întrebuinţare enig¬
4. Sârmă de bronz, subţire de 0,002 m, lungă de 0,121 m cu capetele

ascuţite ca la ace, îndoită accidental (fig. 86, 3). Nu este sigură întrebui tarea
sa ca ac.
5. Sârmă de bronz lungă de 0,35 m, groasă la mijloc de 0,012 m şi sub-

ţiindu-sc progresiv spre capete, care se termină în vârfuri ascuţite (lig. 86,1)-
6. Sârmă de bronz, lungă do 0,33 m, groasă do 0,03 m, de grosime uni¬
formă, cu capetele retezate (fig. 86, 2) Toate aceste sârme, notate la Nr.
4 — 6, reprezintă probabil piese de atelier pregătite pentru a fi transformate
în obiecte diferite (brăţări, fibule, verigi, etc.).
www.cimec.ro
j) Bronz brut
In N ariei explorate de noi şi cu deosebire în parcela XVI şi în groapa

Nr. 350 din parcela XXIX, s’au găsit numeroase bucăţi de sgură cu urme
de bronz şi fragmente de bronz topit informe, reprezentând resturi de vetre
care au servit la ateliere metalurgice. Cea mai mare dintre bucăţile de bronz
topit, constituind o massă impură, amestecată cu pământ, nisip, fărâme de
cărbune, patină verde cu urme de paie, de pleavă ori de surcele, prezintă
dimensiunile de 0,04 m pe 0,06 m şi pe 0,065 m (fig. 87,1 — 6). Nu s’a găsit
în săpăturile noastre niciun creuzet pentru turnarea bronzului.
11. FIER
a) Vârf de săgeată
Un singur exemplar de 0,07 m lungime, cu tub de înmănuşare şi cu

două aripioare lungi prelungite în jos (fig. 90, 1), de tip cunoscut la Poiana
în vremea romană şi comun şi în epocile ulterioare.
b) Pumnal
Foarte ipotetic atribuim această semnificaţie unui mâner plat, lat de
0,075 m, având la o extremitate un fragment de lamă mai lată (fig. 93, 7).
încovoiat prin rupere.
c) Cuţite
Această categorie este reprezentată la Poieneşti prin numeroase exem¬
plare, întregi ori fragmentare, de diferite dimensiuni, între 0,10 şi 0,17 m
lungime. Deosebim printre ele două tipuri:
1. Cu muchia şi cu tăişul rectilinii, muchia, fiind aproape în prelungirea
neîntreruptă a pedunculului (fig. 90, 10 şi 12).
2. Cu pedunculul îngust, situat la mijlocul capătului inferior al lamei,
cu muchia uşor arcuită şi cu tăişul concav în profil (fig. 90, 11 şi 13).
d) Sule
Un astfel de împungător reprezintă o bară de fier subţire, lungă de 0,094 m

cilindrică, ascuţită la un capăt iar la celălalt plată (fig. 90, 7). Câteva
fragmente de bare de fier subţiri, găsite răslcţe, pot fi socotite ca aparţinând
unor obiecte similare.
e) Cuie
1. Două piroane de fier prismatice, unul lung de 0,09 m, cu floarea tri¬

unghiulară lată (fig. 90, 5), altul lung de 0,075 m,cu floarea plată produsă
prin lăţirea extremităţii şi cu cuiul încovoiat prin întrebuinţare. Câteva
fragmente provin delà obiecte de acelaşi gen.
www.cimec.ro
2. Cui-cârlig, lung de 0,051 m, cu vârf ascuţit, în patru muchii, îngroşat

la mijloc, cu capătul subţire şi încovoiat (fig. 90, 6).
3. Fragment de obiect de fier în formă de T, cu bara orizontală lungă
de 0,03 m, şi cu fragmentul din bara verticală lung de 0,025 m (fig. 90, 9).
Fig.
săgeată;
90. — 6.2.
Obiecte
9.Zăbale;
Cuiedecu3.
fier
10cârlige
Pinten;
— din
13. Cuţite.
secolul
7.4. Sulă;
Vătrai:
111 8.e. Ţâţână:
n.:
5. Piron;
1. Vârf de
Capetele barei orizontale sunt ascuţite. Poate utilizat ca un cui-cârlig.

Găsit în groapa Nr. 305 din parcela XXVIII.
4. Fragment de ţâţână de uşă, compusă din două bare de fier alăturate,
terminate la un capăt într’un vârf comun ascuţit, iar la celălalt, într'un
www.cimec.ro
ochiu circular (fig. 90,8 şi 93,4). încovoiat la vârf. Fragmentul măsoară

0,056 m lungime.
1) Chei
Bară de fier lungă de 0,194 m, curbată la un capăt pentru manevrarea

încuieloarei de uşă, iar la celălalt, având, pe un plan cruciş, un mic cârlig
do suspensie (fig. 93,8). liste un tip de cheie simplă, comună în epoca
romană.
g) Broască
Atribuim ipotetic unui asemenea scop un fragment de cutie lat de 0,06 m,

făcut dintr’o tablă de fier cu marginile de 0,015 m lăţime, îndoite în sus
(fig. 93, 5). Fundul cutiei este prevăzut cu o forăstruică dreptunghiulară
de 0,019 m pe 0,004 m, servind probabil la introducerea cheii. A fost găsit,
împreună cu alte fragmente mai mici, do tablă de fier, în groapa Nr. 305
din parcela XXVIII.
h) Vătrai
Considerăm ca atare o bară de fier lungă de 0,031 m, cu o extremitate

lăţită până la 0,04 m, cu cealaltă, lăţită do asemenea până la 0,02 m, curbată
şi ascuţită ca un cârlig pentru răscoli tul focului din vatră (fig. 90/j).
Găsit în parcela XII.
i) Zăbale
1. Zăbale întregi de fier, compuse din două bare lungi de 0,065 m şi

0,07 m, înălţuite la mijloc şi având la extremităţi câte o verigă do 0,051
— 0,056 m diam. (fig. 90, 2). Au fost găsite în groapa Nr. 305 din parcela
XXVIII.
2. Piesă scurtă de fier cu două extremităţi curbate şi rupte. Probabil

element de zăbale cu verigi (fig. 92, 6). Lungime 0,06 m.
3. Piesă de zăbale cu două găuri la mijloc şi cu un capăt curbat (fig,
92, 7). Lungime 0,122 m. Tip comun la Poiana.
j) Pinten
Un singur exemplar, semicircular cu coarda de 0,71 m, cu ghimpe

simplu constituind o proeminenţă conică ascuţită şi cu capetele terminate
în butoni emisferici (fig. 90, 3). Unul din capete este rupt. Tipul este foarte
frecvent în epoca romană.
k) Ţesală
înclinăm a .socoti mai degrabă pentru uzul animalelor decât pentru al

oamenilor un pieptene de fier găsit în parcela XVII. Se pâstrază din el
www.cimec.ro
numai mânerul (plat, de formă semicirculară, de 0,11 in lungime şi de 0,055

m înălţime, cu o gaură triunghiulară de suspensie în mijloc) şi fragmente
din câţiva dinţi (fig. 91, 4).
Dinţii prezintă o grosime de cca 0,004 m fiecare. In total au fost cca
23—24 de dinţi.
1) H&rleţ
Este întrebuinţarea pe care a avut-o, de sigur, o placă] de fier semi-

lunară, de 0,18 m lungime şi 0,04 — 0,075 m lăţime, cu marginea convexă
Fig. 91. — Obiecte

3. Gură
de fierde din
hârleţ;
secolul
4. Ţesală.
III e. n.: 1 — 2. Seceri;
subţire ca un tăiş şi cu marginea internă concavă, îngroşată (fig. 91, 3).

Servea ca gură pentru un hârleţ de lemn28.
m) Seceri
Două unelte agricole de acest fel au fost găsite în parcelele VIII şi

XXVI. Una, întreagă, lipsindu-i doar câţiva milimetri delà extremitatea
pedunculului, măsoară 0,275 m lungime (fig. 91, 1). Lama este de 0,02 —
—0,03 m lăţime, iar pedunculul de 0,006 — 0,01 m lăţime şi 0,105 m lungime.
Cealaltă, mai mică, are vârful mutilat şi lama îngustă şi puţin mai lungă
cu deosebire
1950,
alături
28II,de
Unelte
p. altele
103
în —răsăritul
similare
din
105, secolele
unde,
Europei:
pentru
la X—
fig. săpat
XI.
19,2,
cf. V.este
pământul
Canarache,
reprodus
suntşi
„Stud.
exemplarul
frecvente
şi Cerc.
şi nostru
îndeperioada
Istorie
delà Poieneşti,
feudală,
Veche1',
20 - Materiale Arheologice - c. .cifTieCTO

decât pedunculul (fig. 91, 2). Măsoară 0,23 m lungime, dintre care 0,105
m numai pentru peduncul. Lăţimea este de 0,014 — 0,018 m, pentru lamă
şi 0,009 — 0,014 m pentru peduncul.
n) Unelte metalurgice
1. Daltă masivă, lungă de 0,25 m, bine păstrată, cu tăişul lat de 0,018 m,

cu corpul în patru muchii, lat de 0,011 — 0,018 m şi gros de 0,011 m,
cu extremitatea de lovire rotunzită şi plată, de 0,023 — 0,024 m grosime (fig.
93, 1). A fost găsită în parcela III din N.
2. Piron cu vârful gros, solid, cu
extremitatea opusă turtită prin lovire
(fig. 92, 3). Lung de 0,135 m, gros
de 0,006 — 0,01 m. Pare a fi servit ca
unealtă pentru găuri tul plăcilor de
metal, iar nu ca un simplu cui.
3. O bară de fier plată, îngustă, cu
marginile paralele, terminată într’un
peduncul ascuţit (fig. 92, 1). Prezintă
aparenţele unei pile; totuşi, nu se văd
urme de zimţi. întrebuinţarea sa poate
fi pusă eventual în legătură cu lucrul
obiectelor de metal. Măsoară 0,188 m
lungime, 0,009 — 0,014 m lăţime şi
0,005 — 0,006 m grosime. Dintr’un alt
obiect analog nu s’a păstrat decât
un fragment delà vârf, lung de 0,093
m (fig. 92, 2).
Fig.Găuritor
III
3.
pentru
îngustă;
92.lemnărie;
e. —n. : Obiecte
pentru
6.
1 —Piese
2.5. do
Fragment
metale;
Bare
de
fierzăbale.
prismatice;
din4.de
secolul
Daltă
şină o) Unelte pentru lemnărie
1. O întrebuinţare de acest ordin

pare să fi avut o spatulă de fier, lungă
de 0,178 m, cu un peduncul lung şi subţire şi cu un capăt triunghiular plat,
înalt de 0,078 m, terminat printr’un tăiş transversal lat de 0,031 m (fig.
92, 4). Este, de sigur, un instrument de tăiat de tipul dălţilor, dar subţirimea
sa este mai potrivită pentru lucrarea lemnului decât pentru metale.
2. Bară de fier îngustă, lungă de 0,09 m, provenind delà un obiect de
întrebuinţare enigmatică. Capetele sunt îndoite în direcţii opuse (fig. 93,
6). Unul din capete este lăţit şi terminat într’un tăiş, celălalt rupt, pare a
fi format un ochiu de suspensie. Este posibil să fie vorba de un răşchitor
pentru lucrul în lemn.
www.cimec.ro
p) Obiecte diverse
1. Trei lame plate de fier de forme triunghiulare ori trapézoïdale lun¬

guieţe, de 0,087 — 0,135 m lungime. Una se termină într’un vârf ascuţit
îndoit ca un cârlig (fig. 93, 3). Sunt poate piese de paftale de centuri. Totuşi
nu se văd urme de găuri sau de nituri pentru ataşare.
2. Obiect fragmentar, lung de 0,011 m, de forma unei furculiţe, lucrat
într’o lamă de fier plată. Pedunculul se termină într’un ochiu rotund pe plan
Fig. 93. —
întrebuinţări
cbitor
Obiecte
nedeterminate;
pentru
de fier
tâmplărie;
din 4.
secolul
Ţâţână;
7. Mâner
III e.
5.den.:
Broască
pumnal
1. Daltă
(ipotetic);
(ipotetic);
metalurgică;
6.
8. Cheie.
Fragment
2 — 3. Obiecte
de răş-
de
perpendicular (fig. 93, 2). Nu este sigură întrebuinţarea sa ca furculiţă ori

ca un obiect de felul numeroaselor harpagones delà Poiana 29, absente în
inventarul cert delà Poieneşti.
3. Fragment de bară de fier curbată, provenind poate delà o verigă.
4. Fragment lung de 0,24 m, delà o şină de fier plată, cu marginile
paralele, lată de 0,014 — 0,016 m, groasă de 0,005 — 0,006 m (fig. 92, 5).
Nu prezintă nicio urmă de
diferite. gaură ori de nit. A putut avea întrebuinţări
5. Diverse fragmente de fier plate, cilindrice ori prismatice, de dimen¬

siuni prea mici pentru a fi concludente.
2» „Dacia", III— IV, 1927—1932, p. 336 şi fig. 112, 1—4.
20 *
www.cimec.ro
12. MON ETE
In total, am adus delà Poieneşti cinci moiiete întregi (fig. 94 , 1 — 5),

dintre care patru de bronz din secolul III e. n., descoperite în săpăturile
noastre şi una de argint din secolul IV e. n., găsită mai înainte la suprafaţa
aceleiaşi arii de către locuitori, cu prilejul prăşitului. Niciuna din piese nu
a fost constatată în urne sau în altfel de morminte: toate provin din stratul
de resturi risipite între nivelele de 0,40 m şi 0,80 m. Starea lor de con¬
servare este variată, însă toate au putut fi identificate.
Potrivit acestor constatări, monetelc menţionate apar astfel:
1. Filip Arabul (fig. 94, 1) Viminacium. Av.: Mustul împăratului lau¬
reat şi drapat, cu figura îndreptată spre dreapta, şi legenda: IMP (orator)
M (arcus) IVL (ius) PHILIPPVS AVG (ustus). Rev.: [PMS C] OL (onia)
VIM (inacium), iar în exergă: AN V; figu,ră feminină drapată, în picioare, cu
faţa spre stânga, stând între un leu în dreapta şi un taur în stânga. AE.
Diam. 0,028 m. Grosime 0,004 m. Greutate 20,73 g. Conservare mediocră.
Cf. B. Pick, „Die antiken Miinzen v. Dacien u. Moesien“, I, 1, p. 39, Nr.
100. A fost găsită în parcela XVI.
2. Filip Arabul (fig. 94, 2) Av. : Bustul laureat şi drapat al împăratu¬
lui cu faţa spre dreapta; legenda: AYT okca-rcop M. IOY (X) (LOS)
OiAi.7I7toç Rov.:MHTPO [....], iar în exergă urmele unei legende neclare;
figură culcată 'pe jumătate, drapată, ţinând în mâna dreaptă o trestie sau
o altă plantă asemănătoare cu două rânduri de frunze. AE. Diam. 0,022 m.
Greutate 3,51 g. Starea de conservare mai degrabă rea. Nu se poate preciza
numele oraşului caro a bătut moneta. A fost găsită în parcela XVII.
3. Trebonianus Gallus (fig. 94, 3). Lamsacus. Av.: Bustul laureat şi
drapat al împăratului, cu faţa spre dreapta; legenda: AYT (oxpaxcop)
K (aïoç) OYIB (io?) TP (sjîciiviavos) IWAAOC. Bev.: Zeiţa Athena, dra¬
pată, cu coif şi scut, stând în picioare şi ţinând în mâna dreaptă o Nike cu o
coroană; legenda: AANYAKHQN. îndreaptă: En I CTP (avyov) COCCIOY.
Lamsacus AE. Diam. 0,0225 m. Grosime 0,0015 m. Greutate 6,08 g. Conser¬
vare bună.Cf. Head, „Hist. Num“,2. p. 531 ; Wroth Br. Mus. Gatal. Mysia‘\
p. 89, Nr. 90. Găsită la nivelul de 0,80 m, în parcela XVI, nu departe de
piesa descrisă mai sus la paragraful 1.
4. Numele împăratului indescifrabil (fig. 94, 4). Av.: Bustul unui îm¬
părat drapat cu faţa spre dreapta. Urme ilizibile ale unei legende incom¬
plet imprimate. Bev.: Cal păscând, cu capul spre dreapta; sus legenda
GOL (onia) AVG (usta). In exergă o legendă indescifrabilă. Bătută poate
de colonia romană din Asia Mică Alexandria Troas. AE. Diam. 0,0204 m.
Greutate 8,62 g. Conservare slabă. Mionnet, II, 640; id., Suppl. V, 508
www.cimec.ro
şi urm. Găsită în mijlocul parcelei XXIX, la nivelul de 0,40 m. Deşi numele

împăratului reprezentat este necunoscut, particularităţile monetei indică
jumătatea
5. Constantins
secoluluiIIIII
(fig.
e. 94,
n. 5). Av.: Bustul drapat şi diademat al împă¬
ratului cu faţa spre dreapta; legenda: D (ominus) N (oster) CONSTAN
[tiu] S P (ius) F (elix) AVG (ustus). Rev. : Coroană de lauri având în[mijloc
pe patru rânduri inscripţia: VOTIS XXX MVLTIS XXXX; în exergă,
legenda SIRM (ium). Datează astfel din anul 354 e. n. Cohen, 2, 342. AR.
Diam. 0,021 m. Starea de conservare bună ; o mică bucată din marginea de
sus din dreapta, cuprinzând literele I V din CONSTANTIVS a fost ruptă
cu prilejul descoperirii monetei de către un locuitor. A fost găsită în partea
de S a staţiunii. In aceeaşi parte, tot cu prilejul lucrărilor agricole, acelaşi
locuitor a mai descoperit, în 1936, o piesă identică pe care a publicat-o
C. Cihodaru în „Arta şi Arheologia", 13 — 14, 1937—1938, p. 55 şi fig. 57 — 58.
* Cu acelaşi prilej, C. Cihodaru a mai publicat şi o altă piesă de argint,
delà Otacilia Severa (soţia împăratului Filip Arabul), găsită de asemenea
în staţiune.
Este de observat că, dintre monetele constatate până acum pe Măgura
delà Dealul Teilor, cele mai recente datează delà mijlocul secolului IV e.n.,
din ultimul deceniu al domniei împăratului Constantius. Celelalte piese,
www.cimec.ro
cu un secol mai vechi, se grupează în intervalul dintre anii 244 şi 254

când au domnit Filip Arabul şi Trebonianus Gallus. Chiar împăratul nei¬
dentificat de pe moneta descrisă la paragraful 4 este, după toate semnele,
din acelaşi timp. Trei dintre aceste monete, două cu inscripţii greceşti şi
una cu inscripţio latină, au fost emise de cetăţi autonome. Cum Trebonianus
Gallus este ultimul împărat sub caro aceste cetăţi mai bat monete, asemenea
piese,
ne maideşi
fiind
de înlocuite
bronz, trobue
cu altele.
să fi avut o circulaţie destul de îndelungată,
O a şasea monetă de bronz (fig. 300, 4,302, 1) singura găsită în mod cert
într’un mormânt, fiind topită în urma trecerii prin focul incineraţiei este
complet ilizibilă (cf. mai jos, la mormântul Nr. 288).
D. NECROPOLELE
I, DESCRIEREA MORMINTELOR
In săpăturile noastre din 1949, în cele 29 de parcele explorate, am

descoperit în total 138 de morminte, dintre care 115 de incineraţie şi 23 de
inhumaţie. In acest număr total sunt cuprinse toate mormintele care au
putut fi determinate fie in situ, prin schelete sau urne, fie prin resturi de
oseminte umane răsloţite ca urmare a unor distrugeri ulterioare. Insă, luând
drept criteriu pentru definirea unui mormânt numai prezenţa osemintelor
umane, nu am considerat în cifra menţionată niciunul din obiectele ori cio¬
burile găsite izolat, chiar dacă provenienţa lor funerară, ca resturi de mor¬
minte nimicite, era înafară de orice îndoială.
Precum am arătat mai sus, la capitolul consacrat descrierii săpăturilor,
mormintele au fost înregistrate laolaltă cu toate celelalte fapte constatate
(vetre, gropi, pietre, obiecte izolate, etc.), în ordinea descoperirii lor, fără
clasificare. Ca atare, numerele cu care figurează în jurnalul de săpături şi
pe planul din planşa II nu sunt la rând, ci ordinea lor aritmetică prezintă
dese lacune, cu numere care se referă la alte categorii de cazuri descoperite.
De pildă, Nr. 344, dat unei urne funerare, nu înseamnă că s’au găsit în săpă¬
turile noastre 344 de morminte, ci numai că acea urnă reprezintă al 344-lea
fapt înregistrat, după urna Nr. 343, după scheletul Nr. 342, după perla
izolată
de scheletul
Nr. 341,
Nr. înainte
346. de stratul de vălătuci şi cioburi Nr. 345 şi înainte
Pe de altă parte, parcelele săpate nu au o numerotare contiguă, delà

un capăt al staţiunii la celălalt, ci au fost numerotate în ordinea explorării
lor, ordine motivată mai sus la capitolul descrierii săpăturilor. De aceea,
se înţelege că numerele de înregistrare ale mormintelor, ca şi ale celorlalte
descoperiri, nu pot sugera nici ordinea lor în spaţiu. Astfel, avem de pildă,
www.cimec.ro
la rând, mormintele Nr. 144 — 154 şi 157 în parcela XVIII din partea de
N a staţiunii, apoi urnele Nr. 163, 164 şi 168 în parcela XIX din partea
de S, pentru ca Nr. 178 să fie dat iarăşi unei urne din parcela XVIII, iar Nr.
180—181 să apară din nou printre mormintele din parcela XIX. Această
ordine se explică prin lucrul concomitent în cele două parcele situate la două
extremităţi opuse ale ariei explorate, dar trece peste continuitatea ordinii
mormintelor pe teren. Această continuitate va putea fi reconstituită de citi¬
tor, la nevoie cu ajutorul planului din planşa II.
In descrierea care urmează, mormintele descoperite de noi în 1949
sunt prezentate în ordinea discontinuă a numerelor cu care au fost înregis¬
trate pe şantier. Cu excepţia a patru morminte (Nr. 178 din parcela XVIII,
Nr. 230 din parcela XXI, Nr. 235 din parcela XXIII şi Nr. 282 din parcela
XXV) această ordine coincide şi cu ordinea parcelelor. La fiecare mormânt,
după primul număr, care este acela al ordinii din prezenta descriere, dăm,
subliniate şi numerele discontinue ale primei înregistrări de pe şantier.
Cu numerele din această ultimă categorie sunt citate mormintele în tot
cuprinsul lucrării de faţă.
PARCELA I
Niciun mormânt.
PARCELA II
1. Mormânt de incineraţio, înregistrat pe plan fără număr. Nivelul

fundului la 0,80 m. Distrus în mare parte. Nu s’au găsit decât cioburile
cu totul incomplete ale urnei şi fărâmăturile de oase calcinate conţinute,
aFig.
parcela
(secolul
urnei
95. negre
—II.IIPartea
—
Epoca
Iprimitive
în.superioară
e.
Lan.).
Tène
din
fără niciun alt obiect. Urna este de pastă primitivă neagră, lucrată cu mâna.
Capacul urnei, din care s’au păstrat de asemenea câteva fragmente, prezintă
nu
aceeaşi
se pot
tehnică
reconstitui,
dar este
dardesigur
coloare
putem
brună-cenuşie.
spune că este
Formele
vorba de
urnei
o urnă
şi capacului
cu umăr
larg şi cu gura strânsă (fig. 95) şi de un capac comun în formă de strachină.
PARCELA III
2. Mormânt de inhumaţie, înregistrat pe plan fără număr. Schelet întins,

cu faţa în sus, braţele întinse pe lângă şolduri, orientat NE-SV, cu capul
www.cimec.ro
la SV (fig. 96). Nivel 0,80 m. Starea de conservare, bună. Lungimea cca

1,70 m. Dantura bine păstrată, cu excepţia unui molar cariat. Niciun obiect,
Totuşi, după aspectul oaselor şi după poziţia sa este vorba de un schelet antic.
3. Mormânt de incinerare cu cuptor, înregistrat pe plan fără număr.
Constă dintr’un cuptor circular de 2,30 m diam. căptuşit cu un perete
probabil emisferic de vălătuci amestecaţi cu paie (fig. 97). înălţimea cca
1 m. Partea superioară a fost distrusă ulterior. Vatra, bine conservată,
a fost descoperită la nivelul de 1,50 m. Pe vatră se află un schelet uman cu
oasele calcinate, întins, lung de cca 1,70 m, cu faţa în sus, cu braţele întinse
pe lângă şolduri, orientat NV-SE, cu capul la SE. Oasele mici delà extremi¬
tăţile picioarelor erau complet consumate de foc. La şoldul stâng al schele-
Fig. 96. — Scheletul inhumât

III— IV
dine. parcela
n. III. Probabil secolul
tului, de-a-lungul coapsei, se afla o spadă de fier (fig. 98), a cărei descriere
urmează la capitolul tipologic al necropolelor. Lângă spadă s’au găsit
patrusprezece vârfuri de săgeţi de bronz cu trei tăişuri, de asemenea descrise
mai jos la capitolul menţionat (fig. 99). Nu s’a mai găsit niciun alt obiect.
Sub schelet, pe vatra cuptorului, pământul ars ora destul de puţin, pe o gro¬
sime de cel mult 0,05 m; pătura de pământ ars de pe pereţii laterali era cu
mult mai groasă. Fenomen explicabil, dogoarea cuptorului radiind în chip
firesc cu mult mai puternic'în sus decât în jos. Suprafaţa vetrei, sub oseminte,
prezenta un strat negru foarte subţire, rămas delà cărbunii lemnelor cu care
cuptorul fusese încălzit. Cenuşă provenind delà aceste lemne s’a găsit puţină.
Bucăţile de vălătuci din căptuşeala pereţilor purtau urme de pari, ceea ce
dovedeşte că aceşti vălătuci fuseseră fixaţi printr’un eşafodaj sumar.
Ne putem imagina incineraţia în acest cuptor în modul următor. S’a
săpat o groapă potrivit de mare, s’a construit cuptorul, a fost apoi încălzit
intens şi, după ce a fost bine curăţit de cenuşă şi cărbuni, s’a introdus cadavrul
cu îndemânare pe vatra incinsă, cu ajutorul unor unelte potrivite, şi a fost
lăsat să se consume pe încetul la dogoarea căldurii. Apoi, după ce cuptorul
www.cimec.ro
SĂPĂTURILE DELA POIEN'EŞTI 313
s'a rărit, lotul a lost astupat cu ţărână. Iu ce priveşte această ultimă ope¬
raţie, nu putem şti dacă înainte de a se arunca ţărâna în groapă cuptorul
a lost dărâmat peste resturile cadavrului incinerat sau dacă dărâmăturile
pe care le-am constatat reprezintă efectul presiunii delà suprafaţa solului
Mormântul - cuptor
din parcela IE
Fig. 97.-
ori al unor distrugeri mai recente. Fapt este că, jiănă la nivelul de cea 0,3(1 —
0,60 m, am constatat asemenea distrugeri datorită lucrărilor pentru plan¬
tarea viei şi a lizierei do salcâmi de deasupra parcelei III. l)e altfel, cu pri¬
lejul acestor lucrări a şi fost semnalată pentru prima oară prezenţa cuptorului.
Fig. 98. — Spada de fier din nioninuilul-niplor din. parcela 1 1 1, secolele IV — III în. o. n.
Incinerarea nu a fost desăvârşită. Atmosfera încinsă din interiorul

cuptorului nu a fost destul de puternică sau nu a plural îndeajuns pentru a
consuma cadavrul în întregime. Cea mai mare parte din oasele scheletului
nu au fost pătrunse complet de căldură, ci şi-au păstrat consistenţa, formele
şi dimensiunile. De asemenea, vârfurile de săgeţi de bronz şi spada de fier.
www.cimec.ro
aflate asupra scheletului, deşi se vede că au suferit o trecere printr’o tempe¬

ratură ridicată, nu prezintă urme de topire, aşa cum se obseuvă adesea la
obiectele de metal din celelalte morminte, cu urne al căror conţinut provine
dintr’o incincraţie pe rug, în aer liber.
Mormântul cuptor din parcela III este singurul în acest gen constatat
până acum la Poieneşti. Iar în restul ţării nu se mai cunoaşte decât un singur
Fig.
mormântul-cuptor
99. — Vârfuri dedin
săgeţi
parcela
de bronz
III. Secolele
de tip IV
„scitic",
— III în.
găsite
e. n. în
caz analog, descoperit în săpăturile din acelaşi an, 1949, delà Zimnicea 30
şi datând delà sfârşitul Hallstattului şi delà începutul epocii gete La Tène II
(cca secolele IV — III în e.n.). Inventarul găsit asupra scheletului din cup¬
torul delà Poieneşti aparţine aceleiaşi epoci. Acest cuptor reprezintă şi sin¬
gurul mormânt intact mai vechi decât cele două necropole continue din
La Tène II — III şi din secolele III — IV e.n.
Inventarul mormântului, constând din arme, dovedeşte că scheletul
aparţine unui războinic. Această constatare este întărită şi de statura voinică
a defunctului care trebue să fi avut o înălţime ceva mai mare decât cei
30 „Stud. şi Cerc. de Istorie Veche", 1950, I, p. 98.
www.cimec.ro
1,70 m, pe care îi prezintă lungimea scheletului său. Incineratul din cuptorul

analog delà Zimnicca era de asemenea un războinic şi de asemenea era în¬
mormântat cu capul spre jumătatea S a busolei.
t ----
1 Fig. 101.—-Capacul urnei preceden¬

te: cenuşiu de tehnică superioară.
Fig. 100.e.primitivă.
poroasă —n. Mormântul
TradiţieSecolele
getică.
Nr. III
1. —
Urnă
IV Fig. 102. — Mormântul Nr. 3. Urnă neagră
primitivă. Secolele II — I în. e. n.
PARCELA IV
Niciun mormânt. Parcela se află în mare parte pe spaţiul săpătu¬

rii A. Cihodaru 1936. PARCELA V
Niciun mormânt. De asemenea jumătate din parcelă a fost săpată în 1936.

PARCELA VI
4. Mormântul Nr. 1. Incineraţie. Nivel 0,60 m. Urnă constituită

dintr’o oală poroasă, primitivă, de tip Poiana IV, cu buza uşor răsfrântă
şi cu brâu orizontal pe umăr, format dintr’o serie de mici piramide în relief
www.cimec.ro
316 M AT K R I A I . K \ R 1 1 H O F. 0 G ICK
(fig. 100). înaltă de 0,25 m; diam. pântccclui do 0,185 m. Pine conservată.

Deasupra un capac cenuşiu de tehnică superioară, de tip târziu (fig. 101),
înalt de 0,000 ni şi de 0,173 m diam. înăuntrul urnei se aflau numai fragmente
de oase calcinate fără niciun alt obiect. Este singurul mormânt găsit până
1Fig.
lor
—oase
2.câte
103.
Perle
calcinate,
o --
pojghiţă
deMormântul
sticlă
rugină
de
albă,
de
aur;
Nr.fier
conţinând
3.3.şiObiecte
perle
Conglomerat
îndedin
structura
sticlii.
urnă:de Fig.Téne
Nr.
Fa 3. 105.
Fragmente
de1 1bronz.
— fier,
de Mormântul
decufibule
sfere
acum la Poieneşti cu urne de acest tip. Datează lotuşi delà începutul epocii
migraliilor, ca şi mormintele cu urne exclusiv de tehnică superioară.
5. Mormântul Nr. 3. Incincraţie. Nivel 0,85 m. Urnă primitivă
neagră mată, lucrată cu îngrijire cu mâna, iară ornamente, cu gură strâmtă,
simplă, cu umăr accentuat (fig. 102; 351, 5). înaltă de 0,258 m, cu diam.
pâutccclui de 0,263 m, al gurii de 0,145 m. In urnă, oase umane arse, mărgele
de sticlă ale unui colier bogat, o perlă de aur şi resturile foarte distruse ale
unei catarame de fier şi a două fibule de fier.
Mărgelele sunt de sticlă albă transparentă, devenită sidefie mată prin
oxidare, au o formă simplă de segment central de sferă şi dimensiuni diferite,
www.cimec.ro
ai un diam. do 0,002-0,009 m (fig. 103, 1—2). Sunt în total peste 120.

0 mare parte din ele prezintă reflexe aurii ca rezultat al existenţei în structura
lor a unei foiţe de aur. linele mărgele, în urma trecerii prin locul rugului
de incincraţie, s’au lipit de bucăţile de oase calcinate şi de fragmentele
Fig. superioară.
106. — Urnă Sec.
cenuşie
III — IVdee. tehnică
n. Fig.
Fibulă
108.
de —
fierMormântul
de tip La Tène
Nr. 10.
II.
obiectelor de fier asociate în a căror rugină se găsesc prinse (fig. 103, 3).
Perla de aur, de 0,006 — 0,007 m diam., constă dintr’un fir prismatic
gros de 0,002 m, tors şi învârtit într’o spirală cu o singură spiră (fig. 104).
Făcea parte probabil, ca piesă mediană, din colierul mărgelelor de sticlă.
Cele două fibule de fier menţionate aparţineau tipului La Tène II cu
sfere de bronz pe arc. Din ele nu s’au mai păstrat decât fragmentele din spre
picior cu câte două din sferele de bronz (fig. 105, 1 — 2).
In urnă se mai aflau şi cioburile capacului, fărâmate prin presiunea
transmisă delà suprafaţa terenului. Capacul consta dintr’un recipient de lut
negru, lucrat cu mâna, în formă de strachină, cu buza uşor strânsă spre in¬
terior. Era aşezat peste urnă, cu fundul în sus.
www.cimec.ro
PARCELA VII
Niciun mormânt. Parte din suprafaţa acestei parcele a mai fost explo¬
rată în 1936.
PARCELA VIII
6. Mormântul Nr. 11. Incineraţie. Nivel 0,80 m. Urnă cenuşie de teh¬

nică superioară, largă, sferoidală, cu buza răsfrântă orizontal, cu dungă în
relief pe gât. înălţimea 0,245 m, diam. pântecelui 0,22 m (fig. 106). Spart
prin presiunea delà suprafaţa solului. înăuntru se aflau numai oase umane
arse, fără niciun alt obiect. Capacul consta dintr’un opaiţ primitiv, poros,
tronconic, din care nu s’a mai păstrat decât fundul plat, simplu, de 0,065 m
diam. (fig. 107). Acest vas era aşezat peste urnă, cu fundul în sus.
7. Mormântul Nr. 14. Incineraţie. Nivel, 0,60 m. Urnă primitivă, lucrată
cu mâna, de pastă neagră brună. S’a păstrat numai fundul plat. Din conţinut
de asemenea nu s’au găsit decât câteva fragmente de oase umane calcinate,
fără vreun alt obiect. Mormântul a fost distrus cu prilejul lucrărilor
agricole.
PARCELA IX
8. Mormântul Nr. 19. Incineraţie. Nivel 0,85 m. Urnă mare neagră,

lustruită, primitivă, de formă largă şi joasă, cu buza uşor răsfrântă şi faţe-
tată. Spartă prin presiunea delà suprafaţa solului. Buza rasă de plug. Tortiţă
cu margini concave lângă buză. înălţimea cca 0,23 m; diam. maxim cca
0,39 m. Capacul, constând dintr’o strachină de aceeaşi tehnică, cu buza
de asemenea faţetată, a fost complet fărâmat de plug, în peste o sută de cio¬
buri mărunte. In interiorul urnei, oase umane arse şi fragmentele deterio¬
rate alo unei fibule de fier de tip LaTène II, de 0,145 m lungime, cu arcul
lung uşor curbat, cu apendicele piciorului întors pe deasupra şi prelungit
mult pe lângă arc, de caro se prinde în apropiere de resort, printr’un nod
spiral (fig. 108).
9. Mormântul Nr.22. Incineraţie. Nivel l,10m. Urnă de tehnică superi¬
oară, roşie, cu pereţii vopsiţi cu roşu, înaltă, cu gâtul strâmt, buza răsfrântă
orizontal (fig. 109 — 110). Măsoară 0,42 m înălţime, 0,22 m diam. pântecelui,
0,118 m grosimea gâtului, 0,198 m diam. gurii. Deasupra, drept capac,
se află o pateră, de aceeaşi tehnică, vopsită cu roşu şi în interior şi în exterior,
cu pereţii gurii verticali, cu buza îngroşată uşor (fig. 111). Măsoară 0,065 m
înălţime şi 0,15 m diam. Era pusă peste urnă cu gura în sus. Urna, ca şi
capacul, s’a păstrat foarte bine. Urna conţinea numai fragmente de oase
calcinate, fără niciun alt inventar.
www.cimec.ro
10. Mormântul Nr. 26. Incineraţie. Nivel 0,75 m. Urnă neagră, de fac¬
tură primitivă, cu pereţii lustruiţi, păstrată relativ bine, de tipul comun:
larg, cu buza faţetată şi cu o mică tortiţă sub buză (fig. 112). Măsoară 0,14 m
înălţime şi 0,23 m diam. Capacul, de aceeaşi tehnică, în forma unei străchini
mai largi decât gura urnei. Se afla aşezat cu fundul în sus. Urna conţinea
oase calcinate şi resturile distruse ale unei fibule de fier din Care nu s’a
păstrat mai clar decât un fragment din arc. Tipul său nu se poate preciza.
oară, in situ. Sec. III — IY e. n. Fig. 110. — Urna precedentă.
PARCELA X
11. Mormântul Nr. 31. Incineraţie. Nivel 0,75 m. Urnă cenuşie de tehnică
superioară, înaltă, cu gât strâmt ornat cu o dungă orizontală în relief (fig.
114 — 115). Gura probabil cu buza răsfrântă orizontal, lipseşte complet,
fiind rasă de plug. Vasul măsoară, în starea în care s’a păstrat, 0,39 m înăl¬
ţime; diam. pântecelui 0,25 m, al gâtului 0,113 m. Capacul, foarte fărâmat,
constă dintr’o strachină largă, de aceeaşi tehnică, cu buza răsfrântă orizontal,
înaltă de 0,15 m; diam. 0,26 m. Era aşezat cu fundul în sus (fig. 113). Urna
conţine numai oase arse, fără niciun obiect de inventar.
www.cimec.ro
320
Fig. 111. — Mormântul Nr. 22.

Pateră
oară servind
roşie
. precedente.
de detehnică
capac urnei
superi¬
Fig. 112. — Mormântul Nr. 26. Urnă neagră

primitivă. Sec. II — I în. e. n.
Fig. 113. — Mormântul Nr. 31-
Urnă cenuşie
oară, dein situ.
tehnică superi¬
--
f
. . 1 imlinm •
.l(l|t(< ui mu
no'» Huru '
ţţ* lUiaittui
---- f
Fig. 114.— Urna precedentă.
o. n., Secolul III — IV Fig. 115. — Aceea şi urnă..
www.cimec.ro
12. Mormântul Nr. 33. Incinerate. Nivel 0,70 m. Urnă roşie de acelaşi
tip cu urna cenuşie precedentă (fig. 116). Măsoară 0,42 m înălţime, 0,255 m
diam. pântecelui, 0,117 m grosimea gâtului. Buza, răsfrântă orizontal,
a fost parţial deteriorată de plug. Deasupra se află un capac cenuşiu de
tehnică superioară, spart în câteva fragmente (fig. 117), de 0,047 m înălţime
şi 0,138 m diam. Urna conţine exclusiv oase calcinate.
Fig. 117. — Capacul urnei preceden-

, te, cenuşiu, de tehnică superioară.
Nr.
Fig.33.116.
Urnă
superioară.
—roşie
Mormântul
de tehnică ment
Fig. 118.
de brici
— Mormântul
de
în. fier.
e. n. Secolele
Nr. 34. IIFrag¬
— I
13. Mormântul Nr. 34. Incineraţie. Nivel 0,80 m. Urnă neagră de tehnică
inferioară, lustruită, tip comun, cu două tortiţe sub buză. Măsoară cca
0,19 m înălţime, 0,25 m diam. gurii. Capacul de aceeaşi tehnică, prevăzut
de asemenea cu două tortiţe sub buză, are un diam. de 0,34 m. Urna con¬
ţinea, înafară de oase arse, un fragment de brici de fier, de 0,10 m lungime
şi
de 0,043
tipul mLalăţime
Tène (fig.
II. 118), şi resturile incomplete ale unei fibule de fier
14. Mormântul Nr. 35. Incineraţie. Nivel 0,60 m. Distrus de plug.

Din urnă, au rămas puţine cioburi delà fund, foarte fărâmate. Urna neagră,
lustruită, ca şi cea din mormântul precedent. Din capac nu s’a păstrat nimic.
înafară de cioburile urnei s’au mai găsit câteva fragmente de oase arse şi
o fibulă de fier cu resort în formă de arbaletă, lung de 0,048 m. Arcul este
simplu, aproape rectiliniu (fig. 119). Piciorul fibulei nu s’a păstrat.
21 - Materiale Arheologice - c. .cimec.rO

PARCELA XI
15. Mormântul Nr. 36. Incinera ţie. Nivel 0,70 m. Urnă cenuşie de tehnică
superioară, de cca 0,40 m înălţime şi 0,34 m diam. Spartă de plug. De formă
înaltă, analoagă aceleia din mormântul Nr. 22 din parcela IX. Gura lipseşte
(fig. 120). Capacul de asemenea fărâmat, constă dintr’o strachină largă
de aceeaşi tehnică, de pastă cenuşie mai închisă, pusă peste urnă, cu fundul
în sus. Gura capacului lipseşte. In interiorul, urnei înafară de oasele calci-
Fig.
Fibulă
119.
defier.
11—— Mormântul
I în.
Probabil
e. ii. secolele
Nr. 35.
1 ___
Fig. 120. --Mormântul Nr. 36.
Urnă
rioară.
cenuşie
Secolele
de 111
tehnică
— IV e.
supe¬
n.
nate, s’au găsit piesele unui şirag de mărgele şi de piatră de sticlă, întregi
sau fragmentare, câteva fragmente de coral şi o perlă de argint cu filigran.
Sunt intacte patru perle de piatră albă mată, mari, sferoidale, turtite,
măsurând 0,017 — 0,02 m diam., şi având în mijloc o gaură largă de 0,006 —
0,008 m (fig. 121, 1). De asemenea s’au păstrat fragmentele unei perle din
aceeaşi materie, de formă cilindrică.
Perlele do sticlă sunt topite din cauza trecerii prin focul incineraţiei.
Nu s’au păstrat decât fragmentele mărunte ale unor perle transparente
de coloare galbenă-limonie şi de coloare trandafirie. In bucăţile topite se
disting şi urme de perle de pastă roşie opacă şi albastră închis.
Printre fragmentele de coral se distinge unul mai mare tăiat într’o
ramură groasă de 0,009 — 0,012 m, pe o lungime de 0,019 m şi cinci bucăţi
mai mici, groase de 0,004 — 0,007 m şi lungi de 0,016 — 0,021 m (fig. 121,2).
Prin calci nare, coloarea sa roşiatică s’a transformat într’un cenuşiu închis.
www.cimec.ro
Este ceea ce se observă Ia toate perlele din această substanţă găsite în săpă¬
turile noastre delà Poieneşti.
Perla ,do argint, delicată prin natura sa şi devenind şi mai fragilă în
urma trecerii prin foc, nu s'a păstrat decât în şase fragmente, insuficiente
pentru o reconstituire completă, dar deajuns pentru a ne da o idee despre forma
întreagă a obiectului (fig. 121, 3). Acesta constă dintr’un cilindru de 0,015 m
înălţime şi cca 0,014 m diam., cu marginile uşor strâmtate, format dintr’o
tablă subţire de argint, ornată la mijloc cu cercuri împinse prin batere
Fig. ; 2.121.
niu Perle
— de
Mormântul
coral ; 3. Fragmentele
Nr. 36. Obiecte
unei
dinperle
urnă:în1. filigran
Perle dedecalcedo-
argint.
(en repoussé), iar pe margini, prin câte o bandă compusă din câte patru
striaţii orizontale de filigran. Fragmentele sunt acoperite cu o patină neagră-
violetă, caracteristică argintului care a trecut prin foc.
PARCELA XII
16. Mormântul Nr. 39. Incineraţie. Nivel 0,75 m. Urnă cenuşie de tehnică
superioară. Fărâmată prin presiunile delà suprafaţa terenului. Este de fapt
o amforă înaltă cu fundul plat înconjurat de o margine groasă, cu gâtul
strâmt şi buza îngroşată şi uşor răsfrântă şi cu cele două toarte prinse de
gât şi de umăr, plato, lungi de 0,12 m şi late de 0,034 m (fig. 122 — 123).
Urna întreagă are o înălţime de 0,426 m şi diam. pântecelui de 0,21 m.
Pe gât şi pe umăr este decorată cu patru motive în formă de frunze de brad
21 *
www.cimec.ro
dispuse vertical, lucioase, produse prin apăsarea unui beţigaş pe pasta încă
nearsă a vasului. Drept capac, era acoperită cu un vas poros simplu, de
tehnică primitivă, de tipul „opaiţ." obişnuit la Poiana, tronconic, cu gura
largă şi cu o toartă (fig. 124). Din acest vas, cu diam. fundului de 0,055 m,
Fig.stituit
rul în123.
„ramuri
—
dinAceeaşi
linii
de brad"
lucioase.
urnă.
esteDeco¬
con¬
Fig.
cenuşie
122. de
—lele
Mormântul
tehnică
Iii— IV
superioară.
e.Nr.
n. 39. Seco¬
Urnă primitiv
Fig. 124. poros,
— Fragment
de tradiţiedegetică,
vas-opaiţ
ser¬
vind de capac pentru urna precedentă.
lipsesc gura şi toarta. In urnă, s’au găsit oase calcinate şi următoarele obiecte:
din
câteva
secolele
perle de
IIIsticlă
— IV şie. de
n. coral, o verigă de bronz cu pandantive şi o fibulă
Perlele de sticlă sunt în număr de cinci: una cilindrică de pastă roşie,

opacă, de 0,014 m lungime şi 0,006 m grosime (fig. 125, 5); două plate,
patrulatere, din aceeaşi pastă: una intactă de 0,013 m lungime, 0,009 m
lăţime şi 0,006 m grosime (fig. 125, 3 — 4), şi alta, deformată prin ardere;
www.cimec.ro
un fragment de perlă, plată, de pastă brună opacă foarte sfărâmicioasă şi

două fragmente mici ale unei perle de coloare albă-albăstruie.
Perlele decorai sunt tăiate în ramuri brute, nefasonate, lungi de 0,028 m
în medie (fig. 125, 2).
Veriga, de 0,012 m diam. constă dintr'un fir subţire de bronz, cu cape¬
lele petrecute şi răsucite în spirală unul în jurul celuilalt, particularitate
Fig.bronz;
125. —2.Mormântul
Fragment Nr.
de coral;
39. Obiecte
3 — 5. Perle
din de
urnă:
sticlăroşie
1. Pandantivele
mată.
caracteristică epocii romane. Pe inel sunt înşirate

trei pandantive în formă de baghete cu ochiuri
la ambele capete, lungi de 0,019 — 0,022 m, for¬
mate tot din câte un fir de bronz, înfăşurat în spi¬
rală în jurul său însuşi (fig. 125, 1). o 036 ---
Fibula întreagă, de bronz, măsurând 0,036 m
lungime, este din categoria celor cu piciorul
întors pe dedesubt, cu arc plat, semicircular
înalt, ornat cu două linii longitudinale incise,
închizând între ele o a treia, formată din puncte Fig.
Nr. 39.
126.Fibulă
— Mormântul
de bronz
de asemenea incise (fig. 126). Resortul, în formă din secolele 111 — IV e. n.
de arbaletă, este lung de 0,018 m.
17. Mormântul Nr. 40. Incincraţie. Nivel 0,80 m. Urnă cenuşie de tehnică
superioară, înaltă, cu gâtul strâmt, bine păstrată, de tipul aceleia delà Nr. 22
din parcela IX. înaltă de 0,41 m ; diam. pântecelui, 0,25 m, al gâtului 0,10 m,
al fundului 0,095 m. Prezintă un prag sub buză şi o linie orizontală în
relief, la întâlnirea gâtului cu umărul, iar pe umăr, două linii paralele orizon¬
tale incise în timpul lucrului la roată (fig. 127). Urna era astupată cu un capac
www.cimec.ro
:i2<> MATERIALE ARHEOLOGICE
propriu zis, roşu (fig. 128), înalt de 0,065 m, cu un diam. de 0,125 m. Urna
conţinea exclusiv oase calcinate.
Fig. 128. — Capacul urnei precedente1

roşu de tehnică superioară.
de
Fig.aceeaşi
Urnă 129.
neagră
Secolele
—
tehnică
Mormântul
primitivă;
IIservind
— I în.2.
drept
Nr.
e. Recipient
n. 45:
capac.
1.
Fig.tehnică
de 127. --Mormântul
superioară. Secolele
Nr. 40. Urnă
111 — IV
cenuşie
e. n.
18. Mormântul Nr. 43. Incineraţie. Nivel 0,50 m. Urnă mică neagră,
de tehnică inferioară, cu lustru slab la suprafaţă, distrusă în cea mai mare
paite de plug. Nu s’au păstrat decât cioburi mici şi incomplete, atât din urna
cât şi din capac. Ambele erau de tipul comun, în formă de strachină, cu buza
faţetată şi cu toartă mică sub buză. Capacul era de o nuanţă. cenuşie-brună.
Din conţinut s’au păstrat câteva oase arse şi câteva fragmente atipice din-
tr'un obiect de fier ce pare a fi o fibulă.
www.cimec.ro
SĂPĂTURILE DELA POIENEŞTI :S27
li). Mormântul Nr. 45. Incinerare. Nivel 0,55 m. Urnă neagră, de teh¬
nică primitivă, frumos lustruită, foarte friabilă. Deasupra, un capac de
aceeaşi tehnică. Urna de cca 0,26 m înălţime şi cca 0,20 m diam. este de
un tip deosebit: cu umăr larg rotund, gât cilindric scund, buza uşor răs¬
frântă faţetată, toartă mare legată de buză şi de umăr (fig. 129, 1). Capacul;
în formă de urnă mică, este de tip comun, înalt de 0,08 m şi de cca 0,13 m
diam., cu buza faţetată, cu toartă modestă între buză şi umăr (fig. 129, 2).
Ambele recipiente au fost foarte turtite sub presiunea delà suprafaţa solului
şi sdrobite în nenumărate fragmente mărunte ce nu mai pot servi la o recon¬
stituire completă. In interiorul urnei nu se aflau decât oase calcinate.
■ 20. Mormântul Nr. 46. Incineraţie. Nivel 0,60 m. Nu s’a găsit în acest
punct decât o mână de oase arse. Niciun ciob din urnă şi nici vreun alt
obiect. împrejur, numai resturi neolitice cucuteniene. Punctul cade în
centrul ariei explorate în 1936, aşa încât putem-deduce că oasele arse, pe
care Ic-am constatat noi, provin din deşertarea uneia din urnele găsite de
C. Ciliodaru.
21. Mormântul Nr. 47. Incineraţie. Nivel 0,80 m. Urnă neagră de tehnică
inferioară, solid confecţionată, lustruită, sferoidală, cu gura strâmtă, cu
buza simplă, dreaptă, foarte uşor răsfrântă, cu fundul plat (fig. 130; 354,
2). Măsoară 0,265 m înălţime, 0,295 m diam. pântecelui, 0,167 m al gurii,
0,14 m al fundului. A rezistat foarte bine presiunii delà suprafaţa solului
(fig. 8). Doar fundul s’a spart. Nu s’a găsit nicio urmă de capac. In interiorul
urnei nu s’a constatat decât pământ negru îndesat: niciun fragment de os
uman, niciun ciob, niciun obiect de inventar. Totuşi, caracterul funerar
al recipientului fiind neîndoielnic, treime să-l socotim ca aparţinând unui
mormânt profanat.
22. Mormântul Nr. 48. Incineraţie. Nivel 0,80 m. La 0,60 m distanţă
spre NV de mormântul precedent. Urnă neagră, de tehnică inferioară, foarte
friabilă, fărâmată până la pulverizare datorită presiunii delà suprafaţa
terenului. Nu se poate reconstitui nimic din forma sa originară. Doar din
capac s'au păstrat ceva mai bine câteva fragmente care denotă o formă
comună de strachină de cca 0,08 ni înălţime şi 0,23 m diam., de aceeaşi
tehnică primitivă, cu pereţii cenuşii-roşcaţi, slab lustruiţi, cu buza faţe¬
tată. Urna conţinea oase calcinate, precum şi fragmentele de fier şi bronz»
topite, fărâmate şi amestecate între ele prin efectul căldurii rugului de
incineraţie, alo unei fibule care pare a fi de tipul cu sfere masive de bronz
pe arc, o replică a exemplarului găsit în urna Nr. 3 din parcela VI.
23. Mormântul Nr. 49. Incineraţie. Nivel 0,70 m. Urnă cenuşie de
tehnică superioară, cu gât scund, cu buza răsfrântă, cu dungă în relief
(fig. 131). .Măsoară 0,245 m înălţime, 0,23 m diam. întreagă. Nu lipseşte
www.cimec.ro
Fig. 130. — Mormântul Nr. 47. Urnă neagră

primitivă. Secolele II — T în. e. n.
cenuşie
rită
Fig.tehnică.
cu
131.de
o —tehnică
fructieră
Secolele
Mormântul
superioară,
roşie
III —Nr.
IV
de49.
e.aceeaşi
acope¬
n.Urnă
Fig. 132. — Mormântul Nr. 53. Urnă cenu¬ Fig. 133. — Pateră cenuşie de tehnică
şie de tehnică superioară.
e. n. Secolele III — IV superioară, servind
precedente.
de capac urnei
www.cimec.ro
decât foarte puţin din buză. Deasupra, drept capac, se afla cu fundul în sus,
un vas fructieră roşu, cu buza răsfrântă orizontal şi cu picior scund (fig.
131). înălţimea sa este de 0,145 m, din care 0,035 m aparţin piciorului.
Diam. gurii 0,237 m. S’a găsit spart, dar cu fragmentele complete. Urna
nu conţinea decât oase calcinate.
PARCELA XIII
24. Mormântul Nr. 53. Incineraţie. Nivel 0,65 m. Urna cenuşie de

tehnică superioară, de acelaşi tip cu urna din mormântul Nr. 49 din parcela
1.
Fig.Perlă
134.
mată;
de
— calcedoniu;
Mormântul
3 — 7. Fragmente
Nr.
2. Perlă
53. Obiecte
de decoral.
sticlă
din urnă:
roşie
XII, dar mai mică şi fără dungă în relief, pe gât (fig. 132). înălţime 0,221m,
diam. pântecelui şi al gurii 0,19 m. Deasupra, drept capac, aşezată cu
gura în sus, o pateră cenuşie, de aceeaşi tehnică, de 0,073 m înălţimd şi
0,164 m diam. (fig. 133). In interiorul urnei, oase arse şi următoarele obiecte:
o perlă de sticlă roşie mată, plată, de 0,015 m lungime, 0,008 m lăţime şi
0,006 m grosime (fig. 134, 2), o perlă similară deformată de foc, o perlă
sferoidală de piatră albă mată, de 0,018 mdiam. (fig. 134, 1), patru perle
formate din fragmente de coral (fig. 134, 3—7) şi o fibulă de fier de tipul
cu picior lung (fig. 135), lungă de 0,053 m, înaltă de 0,027 m, cu resort lung
de 0,038 m, cu arcul semicircular. Fibula este întreagă, dar ca urmare a tre-
www.cimec.ro
cerii sale prin temperatura înaltă a rugului de incineraţie, prezintă pică¬

turi de fier topit lipite de bucăţi de oase calcinate.
25. Mormântul Nr. 54. Incineraţie. Nivel 0,70 m. In cea mai mare parte
distrus de plug. Nu s’a păstrat decât fundul urnei şi fragmentele de oase
calcinate pe care le conţinea, fără niciun alt obiect. Urna consta dintr’un
--
— _ —T
Fig. 135.' — Mormântul Nr. 53. Fibulă

de fierdedin
bucăţi
secolele
de oase
II 1 — IV
calcinate.
e. n., lipita
Nr.
Fig. 55.137.
Fragmente
— Mormântul
de cer¬
Fig. 136. — Mormântul Nr. 55. Fructieră
cei îu din
filigran
urnă.
de argint,
roşie capac
drept de tehnică
de urnă. superioară,
Secolele III— servind
IV e.n.
vas de aspect brun roşcat, neted, fără lustru, lucrat în tehnică primitivă,
neglijent, cu diam. fundului de 0,155 m. Aparţinea necropolei cu urne negre
din La Tène.
tehnică superioară, sferoidală, cu buza răsfrântă orizontal, de cca 0,22 m
înălţime, cca 0,19 m diam. S’a/păstrat întreagă, doar cu gura puţin ruptă.
Deasupra se afla cu gura în jos, un capac roşu de 0,08 m înălţime şi 0,22 m
diam., de tipul fructieră cu picior (fig. 136) de 0,222 m diam. înălţimea păs¬
trată, 0,115 m. Piciorul a fost rupt de plug. In urnă s’au găsit oase calcinate
şi numeroase obiecte: doi cercei de filigran de argint, o verigă de fir de
www.cimec.ro
SĂPĂTURILE DELA POIKNEŞTI 331
bronz tie 0,19 m tiiam cu capetele subţiate şi înfăşurate unul în jurul altuia
cu multe spire (fig. 139, 2), o i'ibulă de bronz, o tăbliţă triunghiulară de
bronz cu gaură la un capăt (amuletă), un pandantiv cilindric de fier cu toartă
Fie. 138. — MorminteleSecolele

Nr. 55 Ill
şi —0(1.
IV Cercei
e. n. în filigran ele argint.
■
în formă de coşuleţ, înalt do 0,01(5 rn şi de 0,012 m diam. (fig. 139, 1), un

fragment de fir de fier tubular, subţire ca un ac, patruzeci şi cinci de frag¬
mente de coral care au făcut parte dintr'un şirag (fig. 141). Şase perle cilin-
Fig. 1. 139.
Pandantiv
— Mormântul
de fier;Nr.2. 55.
Verigă
Obiecte
de din
bronz.
urnă:
drice de calcedoniu, de 0,013 — 0,024 m lungime şi 0,009 — 0,014 m grosime

(fig. 142, 1 — 6), o perlă mică sforoidală de sticlă albă mată (fig. 142, 8),
de 0,009 m diam., o perlă plată de sticlă roşie mată, de 0,014 m lungime
(fig. 142, 7).
Cerceii de argint (fig. 137 — 138, 1), fiind lucraţi în filigran şi trecut*
prin foc, au devenit extrem de fragili. Unul din ei s’a deteriorat cu prilejul
descoperirii şi al manevrărilor ulterioare. Dovedesc un lucru efectuat cu
www.cimec.ro
332 MATERIALE ARHEOLOGIGE
multă iscusinţă şi fineţe. Sunt de o formă uşor eliptică, de 0,028 m şi 0,024

m diam. O jumătate constă din arc, iar cealaltă dintr’o placă de forma unui 8
acoperită cu şasesprezece protuberanţe cronice, formate prin răcirea unui fir
de filigran şi având în vârf câte o bobiţă sferică. Arcul este împăr¬
ţit în două printr’o protuberanţă asemănătoare: o parte mai groasă, ornată
secolele
Fig. 140.III
calcinat, împreună
——Mormântul
fragmente
IV cu
e. un
n. Nr.
de
pandantiv
lipii
coral.
55.
ă deFibulă
de
un fier
fragment
deşi bronz
cu de
două
din
os
cu două fire în torsadă şi acoperită cu douăsprezece bobiţe foarte mici sferice,

iar cealaltă, mai subţire, simplă, masivă, terminată cu un cârlig menit
a se prinde într’o mică gaură delà extremitatea opusă a plăcii în formă de 8.
Ambele exemplare sunt identice şi prezintă o slabă patină gălbuie care numai
în unele locuri face loc unei oxidări mai puternice de aspect negru-violaceu.
Fibula de bronz, care măsoară 0,033 m lungime, aparţine unui tip pro¬
vincial roman târziu. Cu arcul uşor curbat, cu buton în vârf şi cu o placă
de oprire înaltă şi lată. Acest obiect se afla lipit de un os ars împreună cu
pandantivul cilindric de fier menţionat mai sus şi cu două fragmente de
coral (fig. 140). Pe alte două bucăţi de oase calcinate se afla de asemenea lipit,
ca urmare a focului de pe rug, câte un fragment de ac de fier (fig. 142, 9).
27. Mormântul Nr. 56. Inhumaţie. Nivel 0,80 m. Schelet de adult,
întins, cu faţa în sus, cu braţele întinse pe lângă şolduri, capul culcat pe
dreapta, orientarea SSV-NNE, cu capul la NNE. Coşul pieptului sdrobit
prin efectul presiunii delà suprafaţa salului. Fragmentele de coaste au fost
răvăşite de şobolani, care şi-au săpat o galerie chiar de-a-curmezişul to¬
racelui. Lipsesc degetele delà mâini şi delà picioare. Lungimea scheletu¬
lui 1,70 m. Asupra sa nu s’a găsit niciun obiect. După aspect, osemintele sunt
de vechime îndepărtată. PARCELA XIV
28. Mormântul Nr. 64. Incineraţie. Nivel 0,80 m. Urnă roşie de teh¬
nică superioară, de tipul urnei Nr. 22 din parcela IX. înaltă 0,388 m, diam.
pântecelui 0,22 m, al gâtului 0,109 m. Acoperită normal cu un capac mic
www.cimec.ro
Fig. 142. — Mormântul Nr. 55. Obiecte din urnă: 1 — 6. Perle de calcedoniu ;7. Perlă de sticlă
roşie mată ; 8. Perlă de sticlă albă mată ; 9. Fragment de fier lipit de o bucată de os calcinat.
www.cimec.ro
cenuşiu de tehnică superioară (fig. 143), înalt de 0,066 m şi de 0,105 m diam.

Urna un conţinea decât oase arse.
29. Mormântul Nr. 65. Incineraţie. Nivel 0,80 m. Urnă cenuşie de teh¬
nică superioară aparţinând tipului amforă, cu buza îngroşată tare, cu fundul
plat şi cu marginea îngroşată, cu dungă orizontală în relief pe gât, cu toar¬
tele întărite prin trei dungi longitudinale în relief. Măsoară 0,467 m înăl-
Fig. 143.
roşie de tehnică
— Mormântul
II— IVe.n.
superioară.
Nr. 64.
Secolele
Urnă Fig. 144. de —tehnică
cenuşie III—
Mormântul
IVsuperioară.
e. n.Nr. 65.Secolele
Urnă
ţime, 0,026 m diam. pântecelui, 0,116 m al gâtului, 0,115 al fundului.

Partea superioară a pântecelui este ornată cu trei linii ondulate în sens
orizontal, suprapuse, produse prin apăsarea uşoară a unui heţigaş subţire
peste pasta crudă a vasului. Pe gât, se văd striaţii verticale, paralele, pro¬
duse în acelaşi mod (fig. 144; 357, 2). Urna fusese acoperită cu un capac
roşu de tehnică superioară, decca 0,10 m diam., care a fost ulterior spart
de plug. Cioburile sale s’au găsit în interiorul recipientului împreună cu
oase calcinate şi cu următoarele obiecte: trei perle mari în filigran de ar¬
gint, o perlă similară lucrată în tăbliţă de argint, un pandantiv din acelaşi
www.cimec.ro
metal lucrat în filigran, mai multe perle de piatră fărâmate, numeroase

perle mici de sticlă topită sau fărâmată prin efectul focului de pe rug, trei
fragmente de coral legate în sârmă de bronz (fig. 145, 4 — 6) şi mai multe
fragmente de coral libere.
Cele trei perle în filigran prezintă o formă de butoiaş cu capeLcle Lron-
conice, de 0,021 — 0,022 m lungime şi 0,017 — 0,018 m diam., cu pereţii subţiri
tli.iu --
O 02 -
Fig. 145. — Mormân¬

tul 65. Obiecte din
urnă: 1 — 3. Pandantiv
şi perle în filigran de
argint;legate
coral 4—6.
bronz.Bucăţi
cu fire de
vu Fig.
nul filigran
Nr.
146.
65. —Pandantiv
deMormân-
arginl..
făcuţi numai din filigran delicat, foarte fragil. Pe dinăuntru sunt goale
Două dintre ele s’au păstrat aproape în întregime cu foarte mici lacune
iar Una a fost topită parţial de căldura rugului. Resturile acesteia din urmă
au fost fărâmate în bucăţele fărâmate mici. Cele trei perle au la mijloc câte
o bandă cu zece protuberanţe conice de filigran, prezentând la vârf câte o
bobiţă sferică. Părţile din spre capete sunt formate din cercuri suprapuse
de filigran, micşorate progresiv (fig. 145, 2; 147).
Perla de tăbliţă de argint prezintă o formă identică şi aceleaşi dimen¬
siuni. Mai mult de jumătate a fost topită la focul incineraţiei. A fost lucrată
www.cimec.ro
într’o placă foarte subţire şi extrem de fragilă, cu ornamente produse prin

apăsarea din interior (en repoussé). Aceste ornamente constau din serii supra¬
puse de linii verticale paralele la capetele tronconice şi dintr’o bandă ecu¬
atorială presărată cu rozete (fig. 145, 3).
Pandantivul, înalt de 0,042 m şi de 0,017 m diam.,are forma unui coşuleţ
înalt, gol pe dinăuntru, cu un fund conic, constituit din împletitură de fili-
Fig. 147. — de
Fragmente Mormântul
gint.
filigran Nr.
de 65.
ar- Fig.
roşie148.
de tehnică
— III
Mormântul
—superioară.
IV e. n.Nr. Secolele
66. Umă
gran, cu o parte cilindrică formată dintr’o placă subţire şi cu mâner semi¬

circular deasupra lui, constând de asemenea dintr’o placă de argint. Pe
una din părţi, obiectul prezintă protuberanţe conice de filigran, cu câte
o bobiţă sferică în vârf: cinci pe fundul conic, trei pe corpul cilindric şi
două pe mâner. In părţile celelalte ale pandantivului nu se văd asemenea
protuberanţe (fig. 145, 1 ; 146).
Perlele de calcedoniu, albe, mate, judecând după exemplarele păstrate
relativ mai bine, sunt sferoidale (0,016 — 0,021 m diam.), ori cilindrice (lungi
de 0,011 — 0,015 m şi de 0,006 — 0,012 m diam.).
www.cimec.ro
Perlele de sticlă sunt din pastă roşie, plate (0,013 m lungime), albastre
plate, mici sferoidale (0,004 — 0,005 m diam.). roşii, albe, gălbui, verzi,
azurii.
30. Mormântul Nr. 66. Incineraţie. Nivel 0,80 m. Urnă roşie de tehnică
superioară, cu buza uşor îngroşată, cu dungă în relief pe gât, cu pântecele
larg, cu gâtul strâmt. înălţime 0,426 m, diam. pântecelui 0,26 m, al gâtului
0,11 m (fig. 148). S’a găsit spartă, cu parte din gură lipsă. Nu s’a găsit nicio
urmă de capac. Urna conţinea oase calcinate şi următorul inventar: doi
cercei de filigran de argint, o perlă de bronz cu protuberanţe, un fragment
de fibulă de fier, zece perle de piatră şi numeroase perle de sticlă în parte
topite sau fărâmate din cauza focului.
Cerceii, dintre care s’a păitrat complet unul singur (fig. 138, 2; 149, 4),
de 0,022 — 0,024 m diam., celuilalt lipsindu-i complet placa cu protuberanţe
în filigran (fig. 149, 3), sunt d'e acelaşi tip cu cerceii găsiţi în urna Nr. 55,
descrişi mai sus. Deosebirea este că placa în formă de 8 prezintă numai zece
protuberanţe; în schimb, înafară de vârfurile acestor protuberanţe ornate
cu bobiţe sferice, bobiţe similare se mai văd şi în spaţiile intermediare.
Partea groasă a arcului este compusă din trei fire în torsadă fără bobiţe orna¬
mentale. Piesa întreagă este bine păstrată. Cu o slabă patină gălbuie. Frag¬
mentul celeilalte este acoperit cu o patină neagră-violacee.
Perla de bronz este masivă, cilindrică, înaltă de 0,01 m, cu un diam.
de 0,014 m şi prezintă trei şiruri paralele orizontale de protuberanţe (fig.
149, 2). In parte a fost deformată din cauza trecerii prin foc.
Din fibula de fier nu s’a păstrat decât capul, cu începutul arcului, lat
de 0,01 m, şi cu resortul, lung de 0,035 m, totul înecat în rugină în ames¬
tec cu fărâme de oase calcinate (fig. 149, 1).
Perlele de piatră, albe, sunt: opt cilindrice de 0,012 — 0,018 m, lungime
şi 0,007 — 0,008 m diam., şi două sferoidale, de 0,013 — 0,014 m diam.
Printre perlele de sticlă mai mult sau mai puţin conservate, se disting
douăzeci de bucăţi, plate, din pastă roşie, de 0,012 — 0,017 m lungime şi
mai multe mărgele mici de cca 0,002 m diam., transparente, gălbui, verzui
şi azurii.
Cele trei morminte Nr. 64 — 66 sunt contigue, aşezate pe aceeaşi linie
delà NE la SV, cu o distanţă între urne de 0,24 — 0,35 m.
tehnică superioară, cu fundul îngust şi gâtul larg, cu buza răsfrântă aproape
orizontal, cu dungă în relief pe umăr, cu ornament de linii încrucişate
trase pe pasta uscată dar încă nearsă a vasului (fig. 150 — 151). înălţimea
0,289 m; diam. pântecelui 0,22 m, al gâtului 0,17 m, al fundului 0,10 m.
In momentul descoperirii era spartă total sub presiunea delà nivelul solului

www.cimec.ro
şi a fost reconstituită ulterior. Deasupra sa, drept capac, se afla un vas-iîuc-

tieră de aceeaşi tehnică şi coloare, de 0,10 m înălţime şi 0,24 m diam., pus
cu gura în jos. Piciorul acestui vas a fost rupt şi tocit din antichitate. Buza
Fig.
fibulă
149.
de —fier;
Mormântul
2. Ferle Nr.
de bronz;
66. Obiecte
3 — 4. Cercei
din urnă:
de filigran
1 .* Fragmente
de argint.
de
Fig.
este151.
produs
— Aceeaşi
prin linii
urnă.
lucioase.
Decorul
www.cimec.ro
lată şi răsfrântă orizontal este

decorată cu linii ondulate lucioase, trase
cursiv în timpul lucrului la roată (fig, 152). Urna nu conţinea decât oase
calcinate.
32. Mormântul Nr. 68. Incineraţie.
Nivel 0,80 m. Urnă neagră, cu lustru
de tehnică inferioară, de formă comu¬
nă, cu buza faţetată ş> cu tortiţă sub
buză, înaltă de cca 0,19 m, având
diam. pântecelui de cca 0,21 m. Aco¬
perită cu un capac de aceeaşi tehnică
în formă de strachină, cu buza faţeta¬
tă, de 0,26 m diam. Urna şi capacul
s’au găsit sparte din cauza presiunii
nică
nei
Fig.precedente.
152. — Fructieră
superioară Decor
servind
decenuşie
linii
de capac
lucioase.
de teh¬
ur¬
'AAAA/VVNAAA/Vf
Fig. 153.
cenuşie de—tehnică
Mormântul
III— IVsuperioară.
e. n.
Nr. 71.Secolele
Urnă Fig. 154. —
linii
Aceeaşi
lucioase.
urnă. Decor de
delà suprafaţa terenului. Urna conţinea oase calcinate'şi urmele neînsem¬

nate ale unui obiect de fier ce nu poate fi determinat.
33. Mormântul Nr. 69. Incineraţie. Nivel 0,80 m. Urnă de tehnică
inferioară, neagră-brună, cu boabe de nisip în structură, de cca, 0,15 m diam.
22 *
www.cimec.ro
*34U MATERIALE ARHEOLÜULCE
Atât de fărâmată încât nu a putut fi reconstituită. Forma era, se pare,

comună, cu buza faţetată. Deasupra se afla un capac de aceeaşi tehnică,
cu asemenea
de luciu negru,
foarte
totfărâmat.
cu buza In
faţetată,
interiorul
înalt
urnei,
de 0,062
oase calcinate
m, de 0,264
şi fragmentele
m diam.,
atipice ale unei fibule de fier distruse.
Fig. 155.
doniu; 6. —
Perle
Mormântul
Fragmente
de sticlăÎNr.
deroşie
li. Obiecte
cercel
mată;
de filigran
7din
— 11.
urnă:
de
Bucăţi
argint.
1 — 5.dePerle
coral;
de 12—
calce-
13
34. Mormântul Nr. 70. Incineraţie. Nivel 0,75 m. Urnă de tehnică

primitivă, poroasă, brună, netezită neglijent în exterior, fără luciu, foarte
sdrobită prin efectul presiunii delà suprafaţa solului. Forma era comună,
cu toartă pe umăr şi buză (fig. 353). Măsura 0,19 m diam. şi 0,14 m înălţime.
Deasupra se afla un capac negru cenuşiu cu luciu în forma comună de stra¬
chină cu buza faţetată de cca 0,25 m diam. In interiorul urnei, s’au găsit
câteva oase arse şi un fragment delà capul unei fibule de fier conţinând doar
o parte din arc şi resortul întreg lung de 0,04 m. Nu se poate preciza tipul.
tehnică superioară, cu gâtul larg, fundul strâmt, buza răsfrântă, orizontal
www.cimec.ro
dungă în relief pe umăr, cu prag pe gât, ornată cu câte o linie lucioasă ondu¬
lată trasă orizontal deasupra şi dedesubtul liniei în relief de pe umăr (fig.
153—154). înălţimea 0,252 m, diam. pântecelui 0,205 m, al gâtului 0,155 m,
al fundului 0,085 m. Acoperită cu o pateră roşie, înaltă de 0,062 m, de
0,155 m diam., cu buza simplă, dreaptă, aşezată cu gura în sus. Şi urna şi
capacul s’au găsit în bună stare. Urna conţinea oase calcinate şi următoarele
obiecte: opt fragmente de coral ars (fig. 155, 7 — 11), o perlă de calcedoniu
cenuşiu, lustruită, sferoidală, de 0,019 m diam. (fig. 155, 4), patru perle
de calcedoniu alb mat, sferoidale, de 0,014 — 0,019 m diam, (fig. 155, 1 — 3
şi 5), o perlă de sticlă albă topită şi fărâmată, o perlă plată de sticlă roşie
mată, lungă de 0,012 m (fig. 155, 6) opt perle de acelaşi fel, topite, un frag¬
ment de perlă albastră cu reflexe metalice, diferite fărâmături de perle azurii,
gălbui-topaz, verzui şi albe, un pandantiv cilindric de fier, ofibulă întreagă
de fior şi fragmentele unui cercel de filigran de argint topit.
Pandantivul cilindric de fier, de 0,009 m înălţime şi 0,014 m diam.,
are o formă de coşuleţ cu fund plat şi cu toartă deasupra gurii (fig. 156, 2),
ca acela descris mai sus, din mormântul Nr. 55, parcela XIII. Este complet
prins într'o massă de rugină compactă.
Fibula, de asemenea acoperită cu rugină compactă, este de tip pro¬
vincial roman târziti, cu picior lung, cu arc semicircular şi cu resort arbaletă
(fig. 156, 1). Lungimea sa totală este de 0,059 m. In rugina sa este prinsă
o perlă de sticlă roşie topită.
Cercelul de argint era de tipul descris mai sus la mormântul Nr. 55,
cu placă în formă de 8 acoperită de protuberanţe conice şi bobiţe sferice în
vârf. Cele două fragmente rămase în urma topirii obiectului la căldura ru¬
gului reprezintă tocmai o parte din această placă, pe care se mai disting
patru protuberanţe (fig. 155, 12 — 13).
36. Mormântul Nr. 72. Incineraţie. Nivel 0,70 m. Urnă mică de
tehnică primitivă, neagră lustruită, în formă de ulcică înaltă cu buza simplă
cu tortiţă între buză şi umăr de 0,077 m înălţime, 0,112 m diam., (fig. 157 —
— 158). Acoperită cu un ciob dintr’un vas mare cucutenian, poros, brun
neted pe o parte, cenuşiu pe cealaltă. In interior, o mână de oase arse, fără
niciun obiect. Probabil un mormânt de copil.
tehnică superioară, cu gâtul larg şi fundul strâmt, cu dungă în relief pe gât,
cu buza răsfrântă orizontal, cu slabe incizii orizontale pe umăr (fig. 159).
înălţimea 0,28 m, diam. pântecelui 0,237 m, al fundului 0,117 m, al gurii
0,227 m. Nu s'a găsit nicio urmă de capac. Urna conţinea exclusiv oase
calcinate.
www.cimec.ro
044 MATÜitlALi£ AKHl£ULUUU;i£

răvăşit. Nu s’au găsit decât craniul şi câteva oase răsleţe în direcţia E. Pare
a fi avut direcţia E-V cu capul la V. Niciun obiect. Aspect de vechime.
Fig.
din
III —urnă:
156.
IV —e.1.Mormântul
n.
Fibulă
2. Pandantiv
de fier
Nr. din
71. secolele
Obiecte
de fier.
ITT _'r"-w i
Fig. 159.de—III—
cenuşie tehnică
Mormântul
IVe.n.
superioară.
Nr. 76. Urnă
Sec.
Fig. 157. — Mormântul Nr. 72. Urnă

neagră primitivă.e.Secolele
n. II — I în.
-I Fig. 160. — Mormântul Nr. 83. Urnă

neagră primitivă.e.Secolele
n. II — I în.
Fig. 158. — Aceeaşi urnă.
www.cimec.ro
SĂPĂTURILE U K LA POIENEŞTI 343
PARCELA XV
39. Mormântul Nr. 83. Incineraţie. Nivel 0,75 m. Urnă neagră, de

tehnică primitivă , cu luciu negru. Forma comună, cu gura largă, buza faţe-
tată şi tortiţă sub buză (fig. 160; 354, 1). înaltă de 0,178 m; diam. pânte-
celui 0,23 m. Acoperită cu un capac de aceeaşi tehnică, de cca 0,33 m. diam. ; de
Fig. ltil . — Mormântul Nr. 83. Obiecte de fier din urnă: 1. Cuţit; 2. Garnitură de teacă.
Fig. 162. capacul

— Mormântul
său. Secolele
Nr. 84. IIUrnă
— I neagră
în. e. n.
primitivă cu
asemenea cu buză faţetată şi tortiţă. Capacul, fărâmat de plug, prezintă cioburi

incomplete. Urna spartă prin presiunea delà suprafaţa solului, a fost recon¬
stituită complet. In interior, oase calcinate, un cuţit de fier lung de 0,145 m,
cu tăişul rectiliniu, cu spinarea curbă (fig. 161, l),cu vârful rupt; o gar¬
nitură de fier triunghiulară delà o teacă lungă de 0,09 m şi lată de 0,015 —0,04
m (fig. 161, 2), aparţinând probabil aceluiaşi cuţit, şi fragmentele delà cap
şi delà picior ale unei fibule de fier de tip LaTène II, cu picior trapezoidal.
www.cimec.ro
40. Mormântul Nr. 84. Ineineraţie. Nivel 0,70 m. Urnă mare de tehni¬
că primitivă, cu luciu negru, de formă comună, cu gura largă, buza mică
faţetată, toartă prinsă de buză şi umăr (fig. 162). înălţimea 0,21 m; diam.
umărului 0,32 m. Spartă prin presiunea solului şi reconstituită. Capac de
aceeaşi tehnică, în forma comună de strachină (fig. 162). de 0,364 m diam.
şi 0,10 m înălţime, cu buza faţetată, foarte fărâmat prin presiunea dedeasu-
— o.otr—
Fig. 163. — Mormântul Nr. 84. Obiecte do fior din urnă: 1. Cârlig de fier:
2. Fibulă de tip La Tjène II.
Fig. 164. — Mormântul II

Nr.
— I89.în.Urnă
e. n.neagră primitivă. Secolele
pra solului. Urna conţinea oase calcinate, un cârlig de fier, o fibulă de fier
de tip La Tène II, şi un fragment de tub de os de animal, prelucrat, de 0,04 m
lungime.
Cârligul, masiv ca un piron, lung de 0,105 m, are un capăt ascuţit
rupt, iar celălalt plat, de 0,014 m lăţime, îndoit pe o porţiune de 0,025 m
(fig. 163, 1). Probabil o piesă de pafta de centură. Capătul ascuţit trebue
să fi prezentat o prelungire de asemenea îndoită ca un cârlig pentru a fi
prinsă în centură.
Fibula de fier, lungă de 0,085 m, ruptă în două, prezintă o formă care
se încadrează în tipul La Tène II, cu apendice întors deasupra arcului şi
prins de acesta printr’un nod spiral aproape de resort (fig. 163, 2). Resortul,
lung de 0,02 m, este compus din cinci spire.
www.cimec.ro
41. Mormântul Nr. 89. Incinera ţie. Nivel 0,90 m. Aşezat la 0,20 m
distanţă spre SE de mormântul Nr. 84. Urnă neagră cu luciu, de tehnică
primitivă,
164; 352, 2).
tip înălţimea
comun, cu 0,154
gura largă,
m; diam.
buza 0,28
faţetată,
m. Păstrată
tortiţă sub
relativ
buză bine.
(fig.
Capacul, de aceeaşi tehnică, de 0,087 m

înălţime şi 0,30 m diam., cu buza de ase¬
menea faţetată, a fost complet fărâmat prin
presiunea delà suprafaţa terenului. Urna
Fig. 166. -deCapacul

tehnicăurnei
superioară.
precedente, roşu
Fig. 165.
roşie de tehnică
—IIIMormântul
— superioară.
IV e. n.Nr. 90.
Secolele
Urnă Fig. 167. — Mormântul Nr. 96. Fibulă de
bronz de tip La Tène II.
conţinea oase calcinate şi un fragment infim de fier provenind poate de la

o fibulă care nu a mai fost culeasă de pe rug.
PARCELA XVI
42. Mormântul Nr. 90. Incineraţie. Nivel 0,80 m. Urnă roşie, de

tehnică superioară, înaltă, cu fundul strâmt şi gâtul larg, cu buză mică
uşor răsfrântă, cu muchie orizontală pe gât (fig. 165). înălţimea 0,385 m;
diam. pântecelui 0,25 m, al fundului 0,112 m, al gâtului 0,165 m, al buzei
0,189 m. Bine conservată: nu lipsea decât partea lată a fundului. Capacul
(fig. 166), de aceeaşi tehnică şi coloare, măsoară 0,188 m diam., aderând cu
precizie la gura urnei. In interiorul urnei nu s’au găsit decât oase calcinate.
43. Mormântul Nr. 96. Incineraţie. Nivel 0,75 m. Urnă neagră cu
luciu, de tehnică inferioară; tip comun cu buza faţetată şi tortiţă legată
www.cimec.ro
34 « MATERIALE ARHEOLOGICE
de buză şi de umăr. înălţimea, cca 0,17 m; diam., cca 0,17 m. Deasupra,

un capac strachină, de aceeaşi tehnică, de cca 0,20 m diam., cu buza faţetată
Foarte fărâmate prin efectul presiunii. In interiorul urnei, oase calcinate
şi o fibulă de bronz de tip La Tène II, lungă de 0,06 m, cu apendicele
prins de arc, aproape de resort, printr’un inel cu muchii accentuate. Pe
apendice se văd două grupuri de câte două linii transversale incise (fig. 167).
44. Mormântul Nr. 97. Inhumaţie. Nivel 0,70 m. La 0,50 m N de urna
Nr. 90. Schelet de copilandru, lung de 1,10 m. Orientare NNV-SSE, cu
Fig.sticlă
letă
de din
168.dinte
ametist
— Mormântul
de cu
ursirizaţii
; 2. Nr.
Perlă
albă
indigo
97.cilindrică
mată.
Inventarul
; 4. Idem,
de scheletului:
roşie
os; 3.mată
6. Perlă
; 5.
1. Idem,
Amu¬
plată
capul la NNV. Poziţia întinsă, cu faţa în sus, braţele de-a-lungul corpului

(fig. 10). Conservat relativ bine. Lipsesc doar labele şi tibia dreaptă,
răsleţite probabil cu prilejul înmormântării urnei Nr. 90 care s’ar dovedi,
în cazul acesta, ceva mai recentă. Lângă capul scheletului se afla un cercel
de bronz, circular, de 0,024 m diam., format din răsucirea unui fir de bronz
cu ochiu şi legătură spirală (fig. 169). In jurul gâtului, s’au constatat restu¬
rile unui şirag de perle de sticlă, în cea mai mare parte fărâmate. Printre
bucăţile mai bine păstrate se disting patru, de tip plat, lungi de 0,013 — 0,015 m
din pastă albă mată (fig. 168, 5), roşie mată (fig. 168, 4) şi ametist-trans-
parentă cu irizaţii albăstrii metalice (fig. 168, 3 şi 6). Fărâmăturile provin
delà perle albe mate, cilindrice şi plate şi delà perle sferoidale gălbui tran¬
slucide. Din acelaşi şirag făcea parte un dinte de urs mic, găurit (fig. 168,1),
găsit tot lângă gâtul scheletului. In dreptul abdomenului se afla un tub
cilindric de os, de 0,022 m lungime şi 0,014 m diam., cu o incizie transver¬
sală adâncă de jur împrejurul uneia din extremităţi (fig. 168, 2).
www.cimec.ro
45. Mormântul Nr. 99. Incineraţie. Nivel 0,80 m (fig. 9). Drept urnă,
o oală mică neagră, de tehnică primitivă, cu buza uşor răsfrântă, faţeta ta,
cu toartă legată de buză şi pântece (fig. 170; 354, 3). înaltă de 0,086 m;
diam. 0,099 m. Nicio urmă de capac. Văsciorul nu conţinea decât oase cal¬
cinate mărunte. De sigur, un mormânt de copil.
superioară, înaltă, de formă bitronconică, cu pântecele în muchie ascuţită,
cu dungă în relief pe umăr, cu buza răsfrântă aproape orizontal (fig. 171 ;
358). Vopsită cu roşu închis peste tot, cu excepţia suprafeţei exterioare a
Fig. 169. —cel

Mormântul
de bronz.Nr. 97. Cer- Fig. 170.
mică neagră
—IIMormântul
— I primitivă.
în. e. Nr.
in. n. 99.
Secolele
Urnă
fundului. Buza vasului a fost în mare parte rasă de plug. înălţime 0,354 m;
diam. pântecelui 0,26 m, al gâtului 0,153 m, al fundului 0,12 m, al gurii
0,192 m. Drept capac, o pateră de aceeaşi tehnică şi coloare, cu pereţii
drepţi, cu buza îngroşată şi uşor răsfrântă (fig. 171 ; 358), de 0,073 m înăl¬
ţime şi 0,184 m diam., aşezată cu gura în sus (fig. 9). Spartă şi reconstituită.
Urna nu conţinea decât bucăţi mari de oase calcinate şi un mic opaiţ poros
de epocă primitivă, de tipul tronconic frecvent la Poiana, cu gura largă,
fundul strâmt şi cu toartă rudimentară (fig. 172). Exemplarul delà Poieneşti,
o miniatură, măsoară cca 0,035 m înălţime şi cca 0,065 m diam. Niciun
alt obiect.
tehnică superioară, cu luciu negricios, înaltă, cu gâtul strâmt, cu buza
uşor îngroşată, cu două toarte late, groase, între gât şi pântece, cu dungă
în relief pe gât (fig. 173). înaltă 0,45 m; diam. pântecelui 0,265 m, al gurii
0,128 m, al gâtului 0,12 m, al fundului 0,128 m. Decorată pe gât şi pe umăr
cu două benzi de linii oblice încrucişate, produse cu un beţigaş pe pasta
încă crudă a vasului. Una din toarte lipseşte: a fost reconstituită ulterior.
Capacul era reprezentat printr’o pateră cenuşie de aceeaşi tehnică, cu buza
www.cimec.ro
Fig. 172. — Opaiţ mic primitiv poros Fig. 174. — Mormântul Nr. 101
de tradiţie getică,
cedentă.
aflat in urna pre- Vasul
mică
Secolele
roşie
secundar
de III
tehnică
Nr.
— IV104:
superioară
e. ceaşcă
n.
www.cimec.ro
dreaptă, aşezată cu fundul în sus, fărâmată prin presiune şi rămasă ca un

guler pe gâtul urnei (fig. 9). Alături de urnă la Nr. 104, se află o ulcică
roşie de tehnică superioară, vopsită cu roşu,
cu pântece rotund scund, cu gât larg şi înalt,
cu toartă între buză şi pântece (fig. 9 şi
174 — 175), înaltă de 0,091 m, diam. pântece-
lui 0,089 m, al gâtului 0,062 m. Urna Nr.
101, împreună cu anexa sa, ulcica Nr. 104
şi cu urna Nr. 100 formau un grup aşezat în
linie dreaptă în direcţia NE-SV (fig. 9). 175-— Aceiaşi vas.
Ulcicagăsit
s’au nu exclusiv
conţinea oase
decâtcalcinate,
ţărână de fără
infiltraţie
nieiun ulterioară.
alt obiect. In urna Nr. 101
48. Mormântul Nr.A05. Incineraţie. Nivel 1,10 m. Urnă neagră

de tehnică inferioară, cu luciu, sferoidală, cu buza simplă dreaptă, uşor răs¬
frântă. împodobită pe umăr
cu două semilune în relief,
ca două urechi pentru
apucat, alternând cu câte
un grup de două proemi¬
nenţe, iar pe jumătatea din
spre fund cu arcade formate
din grupuri de linii para¬
lele, incise cu ajutorul unui
pieptene (fig. 176 — 177).
înălţimea 0,324 m; diam.
pântecelui 0,33 m, al gurii
0,191 m. Capacul, de ace¬
eaşi tehnică, de forma co¬
mună a unei străchini în¬
toarse cu gura în jos, era com¬
plet fărâmat din cauza pre¬
siunii (fig. 9). Avea buza
Fig. 176.mitivă.
— Mormântul
SecoleleNr.II —
105.
I în.
Urnă
e. n.
neagră pri¬ faţetată, iar sub buză, o
tortiţă. Pe umărul urnei
s’a găsit o fusaiolă neagră, cilindrică, de 0,04 m diam., aparţinând poate
stratului mai vechi dimprejur. Urna conţinea, pe lângă oase calcinate, o
piesă de pafta de fier în formă de .lamă de 0,135 m lungime, ornată cu o
dungă longitudinală în relief (fig. 178, 1) şi fragmentele unei fibule defier
de tip La Tène II cu sfera de bronz pe arc (fig. 178, 2).
www.cimec.ro
49. Mormântul Nr. 108. Incineraţie. Nivel 0,80 m. Urnă neagră de

tehnică primitivă, cu luciu, de tip comun, cu buza faţetată şi tortiţăsub
buză. Foarte fărâmată, ca şi capacul, din cauza presiunii. Capacul.de aceeaşi
FigkGarnitură
din
2. iirnă:
178.
bule
—
1. La
Mormântul
Piesă
de Tène
fierdede
IIpafta
Nr.
pe
de arcul
fier.
105.
de centură;
unei
Obiecte
fi¬
Fig. 177: — Aceeaşi urnă. Decor incis,
CO-03î ---
J
Fig. 179. — Mormântul Nr. 108. Frag¬ Fig. 180. — Aceeaşi fibulă.
ment d.efibulă în.
de e.
fier.
n. Secolele II — I
tehnică şi formă, cu buza faţetată. Urna conţinea oase calcinate şi fragmentele

unei fibule de fier din care nu s’a păstrat decât capul cu resortul în formă
de arbaletă, lung de 0,04 m (fig. 179 — 180).
50. Mormântul Nr. 109. Inhumaţie. Nivel 0,80 m. Complet distrus.
Din schelet nu s’au găsit decât cinci vertebre; s’au mai găsit multe perle
de sticlă întregi şi fărâmate, de forme, dimensiuni şi colori diferite. Printre
cele întregi se deosebesc două perle plate, de 0,014 — 0,015 m lungime,
www.cimec.ro
transparente de coloarea ametistului, cu irizaţii albăstrii (fig. 181,1 — 2),

două perle cilindrice, de 0,017 m lungime şi 0,008 — 0,015 m diam., din
pastă albă mată (fig. 181, 3 — 4), o perlă faţetată poliedric, de coloare azurie
Fig. 181.
scheletului:
drice albe —mate;
1Mormântul
—roşii
2, 5,plate
mate;
cilindrică
ametist
Nr.7, 109.
poliedrică
translucidă;
cuPerle
irizaţii
azurie.
de indigo;
6.
sticlă
8 —găsită
9,3—
cilindrice
4,asupra
cilin¬
acoperită
Fig.
112.
Secolele
182.
Urnăcu
—
IIneagră
Mormântul
un
— I vas
în.
primitivă
similar
e. n.Nr.‘ Fig. 183. — Aceeaşi urnă.
translucidă, lungă de 0,009 m, (fig. 181, 7), o perlă mică cilindrică scundă,
translucidă, de 0,005 m diam, (fig. 181, 5) şi trei perle lunguieţe cilindrice,
de 0,011 —0,013 m lungime şi 0,Q04 m diam., din pastă roşie mată (fig.
181, 6 şi 8—9).
www.cimec.ro
51. Mormântul Nr. 112. Incineraţie. Nivel 0,70 m. Drept urnă, o

ulcică neagră lustruită, de tehnică primitivă, cu pântecele larg şi ridicat,
cu buza mică faţetată răsfrântă, cu tor ti fă sub buză în formă de X (fig.
182 — 183). înaltă de 0,112 m; diam. pântecelui 0,145 m. Deasupra în chip
de capac aşezat cu gura în jos, un vas similar de 0,09 m înălţime şi 0,122 m
diam. (fig. 182 şi 184). Prin efectul presiunii delà suprafaţa solului, vasul
care servea de urnă era fărâmat. In schimb, vasul care avea funcţiunea de
capac a rămas intact. In vasul urnă s’au găsit oase calcinate şi fragmentele
unei fibulecadela fier,

deasupra, fibulele
din care
La Tène
s’a(păstrat
II. relativ mai clar piciorul, întors pe

în parte distrus şi răvăşit. Lipsesc antebraţele, mare parte din membrele
Fig. urnei
184. —precedente.
Vasul-capac al Fig.cuţit
185.de
— fier
Mormântul
găsit asupra
Nr. 113.
scheletului.
Fragmentée
inferioare şi basinul. Păstrat delà basin în sus numai pe o lungime de 0,65 m.

întins, cu faţa în sus, orientat NNV-SSE, cu capul la NNV. Lângă
unul din femure se află un cuţit de fier, cu vârful rupt, păstrat pe o lungime
de 0,07 m (fig. 185). După rugina sa care prezintă aspectul trecerii prin
rug, pare că nu aparţine scheletului, ci unei urne din care s’a găsit în ace¬
laşi loc un ciob negru de tehnică inferioară. De sigur, şi urna şi scheletul
au fost distruse prin acelaşi factor în vremuri recente. La. locul distrugerii
s’a constatat o groapă de animal.
53. Mormântul Nr. 114. Inhumaţie. Nivel 1 m. Schelet de copil,
păstrat răsleţ pe o lungime de 0,80 m până la glesne. întins, cu faţa în sus,
cu braţele pe lângă corp, orientat NNV-SSE, cu capul la NNV. Cele mai
multe oase s’au consumat. Nu s’au găsit intacte decât o calotă craniană,
humerusul drept, câteva vertebre lombare, oasele mari ale membrelor
inferioare şi câteva coaste răscolite de şobolani. Niciun obiect.
PARCELA XVII
54. Mormântul Nr. 115. Incineraţie. Nivel 0,85 m. Urnă roşie de

tehnică superioară, înaltă, cu fundul şi gâtul strâmte, cu buza răsfrântă
orizontal, cu dungă orizontală pe gât (fig. 186). înălţimea 0.419 m; diam.
pântecelui 0,232 m, al gurii 0,182 m, al gâtului 0,117 m,al fundului 0,11 2 m.
www.cimec.ro
SĂPĂTURILE DELA POIBNEŞTI 353
Drept capac, o pateră cenuşie de tehnică superioară de 0,068 m înălţime şi
calcinate,
0,165
calcinate
De asemenea,
m diam.,
şideurmătoarele
gura
0,017
aşezată
urnei.
— 0,021
cuobiecte:
S’au
fundul
m putut
diam.
cinci
în sus.
insa
(fig-
perle
Patera
reconstitui.
187,
sferoidale
spartă mari
din
Urnacauza
de
conţinea
calcedoniu,
presiunii.
oase
1—4), resturi topite ori fărâmate provenind

delà perle din aceeaşi pastă de sticlă albă mată ;
peste treizeci de perle de pastă roşie mată de¬
formate prin
calcinate tare;topire;
o boabăcinci
de argint
fragmente
topit, de
de formă
coral
cilindroidă, lungă de 0,01 m şi de 0,004 m diam.,

(fig. 187, 6), rest dintr’o perlă de filigran de ar¬
gint, deformată şi în parte distrusă prin topire
(fig. 187, 5), făcând parte din lipul bitronconic
cu protuberanţe pe ecuator, ca la piesele găsite
în urna Nr. 65 din parcela XIV ; resortul-arba-
letă, lung de 0,025 m al unei fibule mici de
bronz, al cărei tip nu poate fi determinat; o
fibulă de fier întreagă.
Fibula de fier este de un tip provincial
roman târziu. Este lungă de 0,046 m, are un
arc aproape plat, cu lăţimi variabile, un buton
în vârf şi o placă de oprire înaltă (fig. 187, 7 — 8 ;
188). Din resort nu s’a păstrat decât o jumătate.
întregul obiect este învelit într’o massă de
Fig. 186. — Mormântul
rugină de care s’au lipit, în cursul arderii pe
Nr. 11 5. Urnă roşie de teh¬
rug, fragmente de oase calcinate.
55. Mormântul Nr. 121. Incineraţie. Ni¬ nică
rită
Secolele
cusuperioară,
o pateră
111 — IVcenuşie.
e.
acope¬
n.
vel 0,70 m. Urnă neagră lustruită, de tehnică
inferioară, de tipul comun, cu buză faţetată. Capacul, de aceeaşi
tehnică, în formă comună de strachină cu gura în jos, prezintă de ase¬
menea o buză faţetată şi o tortiţăsub buză. Ambele recipiente au fost fărâ¬
mate prin efectul presiunii delà suprafaţa solului. Urna conţinea oase cali-
cinate şi resturile foarte deteriorate, din cauza rugului, ale unei fibule de
fier, lungă de cca 0,10 m, ornate cu patru sfere masive de bronz pe arc. Se
păstrează mai clare fragmentele resortului -arbaletă, lung de 0,04 m, frag¬
mentele arcului cu două grupuri de câte două sfere de bronz, şi un fragment
de picior de tip La Tène II. Cioburi şi oase arse, completându-se cu acelea din
mormântul Nr. 121, s’au găsit în imediata apropiere spre N, la punctul
înregistrat sub Nr. 133. Nu poate fi vorba de două morminte diferite.

www.cimec.ro
nică superioară, cu fundul mic, gâtul strâmt, gura larg evazată, buza lată
orizontală, dungă în relief pe gât. Profilul pântecelui marcat printr’un un-
ghiu pronunţat (fig. 189). înălţime 0,399 m; diam. pântecelui 0,261 m, al
gâtului 0,137 m, al gurii 0,215 m, al fundului 0,113 m. Gura spartă din ca¬
uza presiunii, dar reconstituită. Din capac nicio urmă: a fost probabil complet
deformată
Fig.calcedoniu;
de 187.
mentele
—prin
Mormântul
unei
topire;
5. fibule
Fragment
6.
Nr.deBoabă
115.
fierdedin
Obiecte
de
perlă
secolele
argint
în
dinfiligran
topit;
III
urnă:
— IV71 —
de8.
e. 4.n.argint,
Frag¬
Perle
distrus şi îndepărtat prin lucrări agricole. Urna conţinea oase calcinate, zece
fragmente de coral (fig. 190, 4 — 7, 9, 11 — 15) şi două perle de calcedoniu, mari,
sferoidale, din pastă albă mată, de 0,021 m diam. (fig. 190, 1), două perle
cilindrice din aceeaşi materie (fig. 190, 8 şi 10), lungi de 0,017 şi de 0,011 m
diam., mai multe perle de sticlă, dintre care trei din pastă roşie, plate
de 0,014 — 0,017 m lungime (fig. 190, 2). Alte perle sunt fărâmte sau
topite. In gaura perlei cilindrice de piatră albă, se află introdusă o altă
perlă cilindrică, subţire, de 0,006 m diam., din sticlă roşie mată (fig. 190,3).
S’a găsit şi un ac de fier lung de 0,06 m, probabil rest delà o fibulă care nu
a fost scoasă în întregime din cenuşa rugului.
www.cimec.ro
57. Mormântul Nr. 126 Incineraţie. Nivel 0,75 m. Distrus. Nu au

rămas decât puţine fragmente din fundul urnei, care era neagră lustruită,
de
obiect.
tehnică primitivă, şi câteva fragmente de oase calcinate fără niciun alţ
58. Mormântul Nr. 127 . Incineraţie. Nivel 0,70 m. Distrus. Nu au rămas

decât fundul urnei, neagră lustruită, de tehnică primitivă şi o parte din
Fig.
Fibula
188.
de—fier
Mormântul
delà fig. 187,
Nr. 7115.
— 8.
de
Fig.tehnică
189. —superioară.
MormântulSecolele
Nr. 122.
III Urnă
— IV e.
roşie
n.
conţinut. Oase calcinate, câteva fragmente fărâmate de perle de sticlă albă

translucidă, resortul-arbaletă, lung de 0,018 m al unei fibule de fier de un
tip ce nu poate fi reconstituit (fig. 191, 2) şi un fragment de lanţ mic de
bronz, constituit din verigi de lame plate. Fragmentul, lung de 0,022 m,
constă din patru verigi de acest fel (fig. 191, 1).
59. Mormântul Nr. 129. Inhumaţie. Nivel 0,80 m. Complet distrus.
Din schelet nu au rămas decât câteva fragmente din craniu alături de care s’au
găsit o perlă de calcedoniu cenuşie-albăstruie, de formă bitronconică, înaltă
de 0,017 m şi de 0,023 m diam. (fig. 192, 2) şi o perlă din pastă de sticlă azu-
rie-verzuie mată, sferoidală, ornată cu coaste verticale, de 0,02 m diam.
(fig. 192, 1).
23 * www.cimec.ro
60. Mormântul Nr. 130. Inhumaţie. Nivel 1,10 m. Schelet de copil,
întins
la VSV.cu Lung
faţa în
de sus,
1,20cum.braţele
Oaselepeau
lângă
fost corp,
în parte
orientat
răscolite
VSV-ENE,
ulterior.cu
Astfel
capulo
jumătate din mandibulă şi una din clavicule s’au găsit la 0,20 m deasupra
Fig. 190.
Perle de sticlă
— Mormântul
roşie mată,Nr.
plate
122.
; 3.
Fragmente
Obiecte
Perlă cilindrică
din
de coral.
urnă:
de sticlă
1. 8. roşie
10 Perle
matăde; 4 —
calcedoniu;
7, 9, 11 — 15.
,2.
Fig. 191.— Mormântul Nr. 127. Obiecte

Fig. 192.
găsite
verzuie,
băstriu.
lângă
mată;
— Mormântul
Secolele
schelet:
2. Calcedoniu
III
1.Nr.
—Sticlă
IVcenuşiu-a
129.
e. n.
azurie-
Perle
1-
dinFragment
2. urnă: 1. IIde
Fragment
—fibulă
I în. e.
deden.fier.
lanţ de
Secolele
bronz
basinului. De asemenea, braţul drept a fost mutat delà locul său (fig. 193).
Lângă urechea stângă s’a găsit un cercel de bronz făcut dintr’un fir de bronz
îndoit circular, de 0,018 m diam., cu un capăt îndoit ca un cârlig, iar cu celă¬
lalt înfăşurat spiral în jurul său însuşi pentru a produce un ochiu (fig. 194,3).
In jurul gâtului, se aflau piesele unui şirag constând din treizeci şi treî
de perle plate de sticlă roşie, mată, lungi de 0,009 — 0,016 m ffig. 195). In
aceeaşi regiune s’au mai găsit două perle mici cilindrice de piatră albă
mată, precum şi câteva resturi dintr’o perlă fărâmată de sticlă albă trans-
www.cimec.ro
SĂPĂTURILE DELA P0IBNEŞT1 357
— pudri
mandibulă lui:
fier;
Obiecte
cel de2.
1.bronz.
Pandantiv
găsite
Fragment
e.Secolele
asupra
n. dedefier;
III
cuţit
scheletu¬
3.—Cer¬
IV
de
PARCELA
XYII -
Schelet
Hr*30
Fig. 193. — Mormântul Nr. 130, plan.
Fig.
Perlă196.
Secolele
de sticlă
— Mormântul
IIalbă
— I în.
cu ochi
e.Nr.
n.indigo.
132,
www.cimec.ro
lucidă. Lângă braţul stâng, s’a dat peste câţiva bulgăraşi de pulbere roz
fină, probabil praf de coral întrebuinţat ca fard. Deasupra şoldului drept se
afla un pandantiv de fier în forma unui coşuleţ cilindric de 0,007 m înăl¬
ţime şi 0,011 m diam., cu toartă deasupra (fig. 194, 2), iar între genunchi,
un vârf de cuţit de fier, păstrat pe o lungime de 0,06 m (fig. 194, 1). Este posi¬
bil ca pandantivul şi cuţitul, ţinând seama de aspectul ruginii lor care pare
a arăta o trecere prin foc, să fie străine de acest mormânt, provenind delà o
urnă de incineraţie distrusă. Această circumstanţă ar fi’ de natură să explice
şi deteriorarea unei părţi din schelet.
61. Mormântul Nr. 131. Incineraţie. Nivel 0,80 m. Complet distrus.
Nu s’a găsit în acest punct decât o grămadă de oase calcinate fără nicio
urmă de urnă, de capac ori de alt obiect.
62. Mormântul Nr. 132. Incineraţie. Nivel 0,80 m. Distrus. Nu s’au
păstrat decât foarte puţine fragmente din urnă, care era neagră lustruită,
cu buza faţetată, de tehnică primitivă, de tipul urnei Nr. 112, o parte din
osemintele calcinate conţinute şi două perle de sticlă, dintre care una bine
păstrată, sferoidală, turtită, de 0,009 m înălţime şi 0,014 m diam., albă
translucidă cu ochi formaţi dintr’un punct înconjurat cu cerc indigo (fig. 196),
iar alta albă, simplă, ruptă în două. Acest mormânt se află în imediata
apropiere a resturilor de inhumaţie ale mormântului Nr. 129. Ambele mor¬
minte au fost probabil distruse de acelaşi factor, în vremuri mai recente.
PARCELA XVIII

găsit decât oase umane calcinate şi o perlă cilindrică de os. Niciun ciob
' de urnă.
64. Mormântul Nr. 142. Incineraţie. Nivel 0,65 m. Complet distrus.
Nu s’au găsit decât oase umane calcinate şi o perlă plată de sticlă roşie
mată. Niciun vestigiu de urnă.
tehnică superioară, sferoidală, cu gura largă, scundă, cu buza îngroşată, cu
dungă în relief sub buză (fig. 197 — 198, 199,2). înaltă de 0,257 m; diam.
pântecelui 0,26 m. Deasupra, drept capac, un vas-fructieră de aceeaşi tehnică,
de 0,137 m înălţime şi 0,318 m diam., având piciorul rupt şi tocit din vechime.
Buză lată, răsfrântă orizontal, ornată cu un zigzag lucios (fig. 199, 1). Urna
conţinea oase calcinate, două mici fragmente delà acul unei fibule de fier,
care a fost lăsată în cenuşa rugului, o perlă bitronconică de calcedoniu, de
0,012 m înălţime şi 0,015 m diam., (fig. 200, 5) şi mai multe perle plate
de sticlă roşie mată, din care unele topite şi şapte întregi. Lungi de
0,013 — 0,017 m (fig. 200, 1—4 şi 6— 8).
www.cimec.ro
66. Mormântul Nr. 145. Incineraţie. Nivel 0,70 m (fig. 12). Urnă
roşie de tehnică superioară, de tip castron, largă, cu gura uşor îngroşată,
prevăzută cu trei toarte dispuse vertical şi prezentând câte o proeminenţă
pentru sprijinirea degetului la apucat (fig. 201 — 202 ; 359). înălţimea urnei
0,168 m; diam. pântecelui
0,277 m. Deasupra se afla un
capac special, de aceeaşi teh¬
nică, de 0,148 m înălţime şi
0,263 m diam., aderând cu pre¬
cizie la gura urnei. Mânerul
capacului măsoară 0,045 m
PARCELA XVIII
UrnaHr!
-0.72 m

144, plan. Fig.
tehnică
MormântulSecolele
Nr. 144.IIIUrnă
— IVcenuşie
e. n. de
Fig. 199. — Mormântul Nr. 144: 1. Aceeaşi

de capac.
urnă; 2. Vas-fructieră cenuşiu, servind
www.cimec.ro
3t>0 MATERIALE ARHEOLOGICE
Fig. 200. — Mormântul Nr. 144: 1 — 4.6—8. Perle plate do sticlă

roşie mată; 5. Perlă de calcedoniu.
Fig. 201.— Mormântul Nr. 145.
Fig. nică
202.—superioră.
MormântulSecolele
Nr. 145III
Urnă
— IVroşie
e. n.de teii-
PARCELA
Urna Xf. 146
XVI»

Fig. 203. — Mormântul Nr. 145. Bucăţi de coral din urnă. Nr. 146
www.cimec.ro
înălţime. Urna conţinea oase calcinate şi cinci fragmente de mărgean

trecute prin foc (fig. 203). Niciun alt obiect.
nică superioară, cu fund strâmt, gât lung.dungă în relief pe gât (fig. 204 — 205).
înălţime 0,232 m; diam. pântecului 0,19 m, al gâtului 0,165 m, al gurii
0,187 m. al fundului 0,095 m. Deasu-
de
Fig.tehnică
MormântulSecolele
Nr. 146.
IIIUrnă
— IV e.
roşie
n. Fig. 207. — Mormântul Nr. 147.
tehnică superioară, cu pereţii drepţi, înaltă de 0,086 m, de 0,168 m diam.,

aşezată cu gura în sus (fig. 12 şi 205 — 206). Urna conţinea oase calcinate,
un fragment de coral, o perlă de calcedoniu în formă de butoiaş, de 0,017 m
lungime şi 0,014 m diam. (fig. 206, 3), o perlă sferoidală din aceeaşi substanţă,
de 0,019 m diam. (fig. 206, 2), două perle topite de sticlă roşie mată şi mai
multe fărâmături de perlă de sticlă translucidă roz.
68. Mormântul Nr. 147. Incineraţie. Nivel 0,45 m. Urnă neagră lustruită,
de tehnică inferioară, piriformă, cu fundul mic, umărul larg, gura strâmtă,
www.cimec.ro
362 MATERIABE ARHEOLOGICE
buza dreaptă separată de umăr printr’un prag unghiular (fig. 207 — 209).
înălţimea 0,298 m; diam. pântecelui 0,295 m, al gurii 0,187 m, al fundului
0,132 m. Spartă prin presiune, dar reconstituită, cu cioburile complete.
Capacul, de aceeaşi tehnică, este de tipul comun, în formă de strachină cu
Fig. 208. — Mormântul fără

Nr. 147.
capac.
Urnă
Secolele
neagră IIprimitivă:
— I în. e. a)
n. cu capacul său; b) aceeaşi
gura în jos (fig. 208 a), cu buza faţetată şi cu tortiţă sub buză, de 0,09 m
înălţime şi 0,357 m diam. Foarte fărâmat şi reconstituit ulterior. In interio¬
rul urnei se aflau oase calcinate şi următoarele obiecte: a) două piese de fier
www.cimec.ro
ale unei paftale de centură, una lungă de 0,135 in, cu ochiu la un capăt
(fig. 210, 1), cealaltă lungă de 0,058 m, cu cârlig de agăţat (fig. 210, 3)
ambele late de cca 0,012 m; b) o fibulă de fier de tip La Tène III vechi, de
0,068 m lungime, cu arcul rectiliniu, cu piciorul ajurat conturând forma
unui trapez, cu resort-arbaletă lung de 0,04 m (fig. 210, 2), cu o parte din
arc ruptă, cu rugină de aspect vitros din cauza focului de pe rug; c) fragmen¬
tele unei fibule de fier, de cca 0,12 m lungime, cu piciorul întors pe deasupra
ca la tipul LaTène II şi cu patru sfere masive de bronz pe arc, în două grupuri
de câte două; d) treisprezece fragmente de saltaleoni (tuburi strâmte formate
prin învârtirea în spirală a unui fir de bronz), lungi de 0,01 — 0,032 m şi
groase de 0,003 — 0,005 m (fig. 211) şi e) treizeci şi patru de perle de sticlă,
Fig. 211. — Mormântul Nr. 147.urnă

Fragmente de spirale de bronz din
mici, cilindro-sferoidale, de 0,004 — 0,006 m diam., dintre care treizeci şi

trei sunt întregi (fig. 212). Din acestea, una este brună transparentă, iar
celelalte albe transparente cu reflexe violacee, albe sau aurii. Reflexele
aurii rezultă dintr’o poleială extrem de subţire de aur pe caro unele din ele
o prezintă în structura lor. Fenomenul este vizibil la o perlă a cărei crustă
exterioară de deasupra aurului, a fost spartă.
69. Mormântul Nr. 148. Incineraţie. Nivel 0,54 m. Urnă neagră cu
lustru, de tehnică primitivă, de tipul comun cu gură largă, buză mică faţetată,
cu toartă între buză şi umăr (fig. 213—215, 1), înaltă de 0,17 m, cu diam.
umărului de 0,255 m. Spartă prin presiune (fig. 12), dar reconstituită cu cio¬
burile complete. Deasupra, se afla un capac de forma comună a unei străchini
cu gura în jos, de aceeaşi tehnică, cu buza faţetată şi cu tortiţă sub buză,
de 0,35 m diam. şi 0,085 m înălţime. Conţinutul urnei: oase calcinate precum
www.cimec.ro
PARCELA XVIII-Urna Nr.148

Fig. 2l3. Mormântul Nr. 148, plan
Fig. 212. — Mormântul Nr. 147. Per¬

le de sticlă transparente având o poj¬ Fig. primitivă.
214.— Mormântul
Secolele Nr.
II —148.
I înUrnă
e. n. neagră
ghiţă de aur în structură
ment
Fig. de
215.
fibulă
— Mormântul
de fier de tip
Nr.
deLa
148:
fierTène
1. Aceeaşi
II ;3. Lamă
urnă; de
2. cuţit
Frag¬ Fig. Nr.
216. 149,
— Mormântul
plan
www.cimec.ro
şi : a) o lamă de cu(it de fier de 0,088 m lungime, prevăzută cu nituri şi

peduncul (fig. 215, 3), cu tăişul rectiliniu şi muchia curbată; b) un arc de
fibulă de fier (fig. 215, 2), lung de 0,057 m, probabil de tip La Tène II.
Obiecte
clă
3în
—structură)
4.
albă
Perle
din
transparentă
urnă:
; cu2. jais
Verigă
1. ; Perle
5(cu
—de7.
pojghiţă
debronz
Perle
sti¬
Fig. 218. — Mormântul Nr. 149: 1. Capacul

negru primitiv
de alpafta
urneideprecedente
fier. ; 2. Piesă Fig. 220.
Una —dinMormântul
perlele do Nr.
jais.149.
70. Mormântul Nr. 149. Incineraţde. Nivel 0,56 m. Urnă neagră lustruită
de tehnică primitivă, piriformă, cu gura strâmtată, cu buza dreaptă simplă
(fig. 216 — 217; 356). înaltă de 0,276 m; diam. pântecelui 0,28 m, al gurii
www.cimec.ro
0,215 m. Spartă prin presiunea delà suprafaţa terenului (fig. 12) şi reconstitu¬
ită. Capacul, de aceeaşi tehnică, de tipul strachină, cu buza faţetată şi cu tor-
tiţă sub buză, măsoară 0,30 m diam. (fig. 218, 1). Foarte fărâmat. Conţi¬
nutul urnei: a) un cârlig de pafta de fier, lung de 0,115 m, cu linii transver¬
sale incise pe partea dorsală (fig. 218, 2) ; b) fragmentele foarte deteriorate
ale unei fibule de fier, al cărei arc indică tipul LaTènelI ; o verigă de bronz
PARCELA XVIII
0 5 10 om Urna Nr
■0,53u.
Fig. 222. -Mormântul Nr. 151, plan.
Fig. 221.de—tehnică
cenuşie III—
Mormântul
IVsuperioară.
e. n.Nr. 150.
Secolele
Urnă Fig.
Urnă223.
lele
neagră
—Mormântul
II — Iprimitivă.
în. e. n.Nr.Seco¬
152.
de 0,016 m diam. (fig. 219, 2); c) trei perle de bronz, lungi de 0,008 — 0,011 m
şi de 0,004 — 0,005 m diam., produse prin înfăşurarea spirală a unei fâşii
eliptice de tablă de bronz cu capetele ascuţite (fig. 219, 5 — 7); d) două
perle de fais tăiate în faţete în formă de dublu trunchi de piramidă, late de
0,008 m şi groase de 0,006 m (fig. 219, 3 — 4; 220), una întreagă şi una ruptă;
e) cincisprezece perle sferoidale de sticlă albă transparentă de 0,006 — 0,008 m
diam., cu reflexe aurii produse de o pojghiţă de aur din structura sticlei
(fig. 219, i b); f) unsprezece perle mici de sticlă albă transparentă, întregi,
sferoidale, de 0,004 m diam. (fig. 219, 1 a).
www.cimec.ro
71. Mormântul Nr. 150. Incineraţie. Nivel 0,80 m (fig. 11 —;12). Urnă
cenuşie, de tehnică superioară, de tipul amforă, înaltă, cu fundul şi gâtul
strâmte, cu buza îngustă, cu două toarte mari dispuse vertical între gât
şi umăr (fig. 221). Decorată cu linii lucioase crucişe, pe umăr, şi verticale
paralele pe gât. înălţimea 0,429 m ; diam. pântecelui 0,235 m, al gurii 0,155,
al gâtului 0,115 m, al fundului 0,113 m. S’a găsit spartă, având lipsă una
din toarte şi fundul. Capacul consta dintr’un ciob de vas poros de tehnică
inferioară, ale cărui fărâmături s’au găsit în interiorul urnei printre oase
calcinate. Nuconţinea niciun alt obiect.
Fig. 226. — Mormântul Nr. 153. Piesă de pafta, de fier.
72. Mormântul Nr. 151. Incineraţie. Nivel 0,53 mm. Complet răscolit.
Urnă roşie, de tehnică superioară, vopsită cu roşu, a fost găsită spartă, răstur¬
nată cu gura în jos (fig. 12 şi 22). Este probabil de tipul amforă, cu fund
www.cimec.ro
plat; diam. pântecelui cca 0,15 m. Gura lipseşte. De asemenea, nu s’a găsii
nicio urmă de capac. In interiorul urnei se aflau oase calcinate, fără niciun
alt obiect.
73. Mormântul Nr. 152. Incineraţie. Nivel 0,60 m (fig. 12). Urnă
neagră lucioasă, de tehnică primitivă, cu gura foarte strânsă, buză înaltă,
răsfrântă uşor, faţetată, cu toarta legată de buză şi de umăr (fig. 223). înăl¬
ţime 0,169 m; diam. umărului cca 0,173 m. Păstrată relativ bine, spartă în
cercel fc— parie

0.73 m
PARCELA XVIII
Schelet1P Hr. 154
? 2Qcm. _
Fig. 228. — MormânLul Nr. 154. Perle
Fig. 227.Nr.
— 154
Mormântul plate de sticlă scheletului.
roşie mată, găsite asupra
câteva locuri, dar uşor reconstituibilă. In schimb, capacul, de aceeaşi teh¬

nică, de tipul strachină, cu buza faţetată şi cu tortiţă sub buză, a fost foarte
fărâmat sub presiunea transmisă delà nivelul superficial al terenului. Urna
conţinea oase calcinate şi două fragmente foarte deteriorate, atipice, ale
unei fibule de fier.
74. Mormântul Nr. 153. Incineraţie. Nivel 0,80 m. Urnă neagră
lucioasă, de tehnică inferioară, de tipul urnei din mormântul Nr. 147, de¬
scris mai sus, cu umăr larg, rotund, cu buza mai strânsă, verticală (fig. 225).
înălţime 0,265 m; diam. umărului 0,32 m, al gurii 0,191 m, al fundului
0,182 m.S’a găsit spartă, din cauza presiunii delà suprafaţa solului, dar com¬
pletă. Deasupra era un capac de aceeaşi tehnică, de lipul strachină, cu gura
în jos, foarte fărâmat (fig. 224), cu buza faţeta tă. Urna conţinea oase calcinate
şi: a) fragmentele unei piese de pafta de centură, lungă de 0,208 m, cu un
www.cimec.ro
cârlig Ia unul din capete (fig. 226), prevăzută cu linii longitudinale incise
pc marginile suprafeţei dorsale; b) fragmentele unei fibule de fier, al cărei
picior pare a indica tipul La Tène II.
75. Mormântul Nr. 154. Inhumaţie. Nivel 0,75 m. Schelet de copil
întins cu faţa în sus, cu mâinile pe lângă corp, orientat NNE-SSV, cu capul
la NNE (fig. 12 şi 227). Foarte deteriorat. Păstrat pe o lungime de 0,70 m.
Craniul fărâmat prin presiunea delà suprafaţa terenului. O parte din oasele
corpului lipsesc, în special unele vertebre şi extremităţile membrelor infe¬
rioare. Printre oasele craniului s’a găsit o verigă de fir de bronz de cca 0,07 m
diam. In jurul gâtului se aflau zece perle plate de sticlă roşie mată, lungi
de 0,012—0,017 m (fig. 228).
Mormântul Nr. 178, de inhumaţie, din această parcelă, este descris
mai jos împreună cu mormintele din parcela XIX
PARCELA XIX

lustruită, do tehnică inferioară, de tip comun, cu buza faţetată, şi cu toartă
mică sub buză (fig. 230 — 231). înaltă de 0,126 m; diam. 0,28 m. Spartă prin
presiune, însă completă (fig. 229). Deasupra, s’au găsit fragmentele unui
capac de aceeaşi tehnică, de un aspect cenuşiu, de forma comună (strachină),
cu fundul de un profil înălţat uşor (fig. 230 — 231). Conţinut, înafară de oasele
calcinate: a) perlă de sticlă, sferoidală, albastră-indigo cu ochi galbeni,
de 0,014 m diam. (fig. 232, 1) ; b) perlă do sticlă de aceeaşi coloare, de formă
cilindrică, înaltă de 0,012 m, decorată cu un zigzag verde pe mijloc
(fig. 232, 2); c) fragmentele unei verigi de fier do cca 0,08 m diam., de
grosime variabilă, între 0,004 m şi 0,011 m, cu capetele petrecute reciproc,
lipiLe do capul unui os ars (fig. 232, 3).
77. Mormântul Nr. 164. Incineraţie. Nivel 0,70 m. Urnă neagră lustruită,
do tehnică primitivă, fărâmată până la pulverizare, ca efect al presiunii
(fig. 233), de formă comună, cu buza faţetată. Deasupra, un capac de aceeaşi
tehnică, de asemenea spart, dar în fragmente mai mari, roconstituibile.
Este de tipul comun: strachină cu buză mică faţetată şi cu tortiţă sub buză
(fig. 234, 1), de 0,083 m înălţime şi 0,235 m diam. Conţinut, înafară de oase
umane calcinate: fragmentele incomplete şi neconcludente ale unei fibule
de fier şi un fragment de cârlig do fier, plat, de pafta (fig. 234, 2).
78. Mormântul Nr. 168. Incineraţie. Nivel 0,60 m. Distrus. Nu s’a găsit
decât fundul urnei, neagră cu lustru, de tehnică inferioară, fărâmată de
plug. In urnă erau câteva oase calcinate şi resturile unei perle, probabil
de calcodoniu, calcinată, albă mată, fărâmată.
24 — - Materiale Arheologice — c. 3553

www.cimec.ro
370 . MATERIALE ARHEOLOGICE
PARCELA XIX
Fig. tul
229.Nr.
— 163.
Mormân¬
Fig.
te din
232.
urnă:
— Mormântul
1 — 2. Perle
Nr. 163.
de obiec¬
sticlă
indigo (1. cu ochi galbeni ; 2. cu zigzag
verde); 3. Fragment de verigă de fier.
Fig.gră230.
primitivă.
— Mormântul
SecoleleNr.
II —163.
I în.Urnă
e. n.
nea¬
Fig. 231. — Aceeaşi urnă. Fig. 233 Mormântul Nr. 164, plan
www.cimec.ro
SĂPĂTURILE DELA POI ENEŞTI 371
79. Mormântul Nr. 178. Parcela XVIII. Inhumaţie. Nivel 0,85— 1 m.

Schelet de copil, întins cu faţa în sus, braţele întinse pe lângă corp, orientat
VNV-ESE, cu capul la VNV. Foarte răscolit (fig. 235). Craniul turtit peste
torace. Restul oaselor în cea mai mare parte lipsesc, iar cele rămase sunt
mult deplasate. O tibie delà acest schelet s’a găsit la 0,50 m NV de capul
său, la Nr. 157. Deasupra femurului drept al scheletului se afla o perlă
20 cm
PARCELA XVIII X
Schelet Nr.178
Fig. 235. — Mormântul Nr. 178 plan.
--
OOSZ
Fig. 234. — Mormântul Nr. 164: 1.

Capacul
să de pafta
urnei,
de negru
fier.
e. n.Secolele
primitiv;
II —
2. I Pie-
în. Fig.sticlă
de 236.
mată.
roşie
— Secolele
Mormântul
mată; 2.IIIPerlă
—
Nr.IV178:
dee.sticlă
n.1. Perlă
albă
din pastă de sticlă albă mată, de formă cilindroidă turtită, de 0,011 m diam.
şi 0,008 m înălţime (fig. 236, 2). Lângă cap s'a dat peste o altă perlă, mai
mică, de formă inelară, cu un diam. de 0,011 m, din pastă de sticlă roşie
mată (fig. 236, 1).
găsit decât câteva oase umane arse şi fragmentele foarte neclare ale unui
obiect lung de fier, probabil o fibulă La Tène. Nicio urmă de urnă ori de
capac.
PARCELA XX
81. Mormântul Nr. 188. Incineraţie, Nivel 0,56 m. Distrus complet.

Nu s’au găsit decât două fragmente de oase umane calcinate, alături de un
ciob de castron cenuşiu de tehnică superioară, provenind delà un vas cu buza
24 *
www.cimec.ro
scundă şi cu umăr rotund umflat (fig. 237, 1), de un ciob de strecurătoare

de aceeaşi tehnică şi de un fragment de calotă de sticlă albastră deschis,
cu partea superioară uşor umflată şi cu

0,002
fundul
m diam.
plat, Poate
de 0,008
o amuletă
ni înălţime
ori şio
perlă. Totuşi nu se vede nicio urmă

de gaură (fig. 237, 2).
82. Mormântul Nr. 189. Incine¬
rare. Nivel 0,56 m. Urnă neagră lus¬
truită, de tehnică inferioară, de for¬
mă comună, cu buză faţetată. înaltă
de cca 0,20 m şi de cca 0,31 m diam.
0 018 -l Foarte friabilă. Capacul, de aceeaşi
tehnică, informă de strachină, cu buza
faţetată, s’a găsit de asemenea foarte
fărâmat. Conţinutul urnei: oase calci¬
nate şi resturile unei fibule de fier
reprezentând resortul, lung de 0,04 m,
parte din arc, simplu, lung, şi parte
sticlă
Fig. 237.
Profilul
superioară;
albastră.
urnei
— 2.Mormântul
Fragment
Secolele
cenuşie111
do
Nr.
de—
amulet
IV
188:
tehnică
e. de
n.
1. conclude
din
]a care
,ac., se
Piciorul
nimic
referă.
.. „lipseşte.
m privinţa
. . Nu
. setipului
poate.
PARCELA XXI
Mormântul Nr. 230, de incineratie, din această parcelă, este descris

mai jos, printre acelea din parcela XXIV.
PARCELA XXII j
83. Mormântul Nr. 201. Incineraţie. Nivel 0,83 m. Urnă neagră lucioasă
do tehnică primitivă, de tip comun, cu buză faţetată, de cca 0,25 m diam.
Fărâmată prin presiunea delà suprafaţă. Capacul, de aceeaşi tehnică, a fost
fărâmat şi mai taro. Din el nu au mai rămas decât foarte puţine cioburi,
0-/3F-
Fig. 238. — Mormântul Nr. 201. Cuţit de fier. Se¬

colele II — I în. e. n.
Urna conţinea oase arse, un cutit de fier lung de 0,135 m, cu tăiş rectilinii!,
şi cu muchia dorsală curbă (fig. 238) şi fragmentele foarte deteriorate ale
unei fibule do fier cu resort şi cu indicii referitoare la lipul La Tène II.
www.cimec.ro
PARCELA XXIII
84. Mormântul Nr. 211. In sectorul XXIII . Incineratie. Nivel 0,83 m.

Urnă roşie, de tehnică superioară, de formă largă, ca un castron emisferic»
prevăzută cu două toarte zoomorfe în forma unor patrupezi fără coadă, pro-
babil urşi, în poziţia de pândă, dispuse vertical şi simetric pe marginea vasu~
PARCELA Urna Nr
XXIII
Fig. 240.
nică superioară,
tic.
— Mormântul
Secolele
cu torţi
III
Nr.—zoomorfe,
211.e.Urnă
IV n. de
roşie,
stil sarma-
de teh¬
Fig. Nr.
239. 211,
— Mormâtul
plan.
lui. cu membrele anterioare ale patrupedelor figurate şi cu capul lor lângă

buza vasului iar cu membrele inferioare pe umărul acestuia (fig. 240 — 241).
Ochii animalelor reprezentate, ca şi urechile lor, sunt închipuiţi prin câte o
protuberantă, iar gura, printr’o incizie. Ghiarele, de asemenea, sunt repre¬
zentate prin incizii. înălţimea urnei 0,21 m; diam. pântecelui 0,33 m, al
gurii, care este mai strâmtă şi cu marginea uşor îngroşată, de0,248m, al fundu¬
lui 0,112 m. Capacul conic, de aceeaşi tehnică, aderând precis la gura urnei,
măsoară 0,262 m diam. şi 0,146 m înălţime. Mânerul său este înalt de 0,05 m.
In momentul descoperirii, partea superioară a urnei era spartă, datorită
presiunii (fig. 239). De asemenea, mânerul capacului. Cioburile însă erau
la locul lor, aşâ că reconstituirea s’a putut face lesne. Urna conţinea oase
calcinate, în bucăţi mari şi trei fragmente neînsemnate ale unui ac de fier,
totalizând o lungime de 0,08 m, lipite de fragmentele de oase. Provin poate
delà o fibulă. Nu s’a mai găsit niciun alt obiect.
85. Mormântul Nr. 215. Incineraţie. Nivel 0,80 m. Urnă neagră lustru¬
ită, de tehnică primitivă, de tipul comun, larg, cu buza mică faţetată şi cu
www.cimec.ro
374 MATERIALS ARHEOLOGICE
tortiţă lângă buză (fig. 242 — 243). înălţimea 0,208 m; diam. pântecelui
0,31 m. Crăpată prin presiune, dar completă. Din capacul de deasupra, în
formă de strachină, do aceeaşi tehnică, de asemenea cu buza faţetată,
foarte fărâmat, nu s’au găsit decât puţine fragmente. Conţinutul urnei

consta numai din oase calcinate.
Mormântul Nr. 235, de inhumaţie, din această parcelă, este descris mai
jos, împreună cu mormintele din parcela XXIV.
www.cimec.ro
superioară, cu fundul strâmt, gâtul larg, buza răsfrântă orizontal, dungă în
relief pe sub buză (fig. 244 — 245).
Înălţimea 0,291 m, diam. pântecelui
0,268 m, al gâtului 0,215 m, al gurii
0,243 m; al fundului 0,128 m. Drept
capac a avut o oală poroasă, de tehnică
inferioară, înalta de 0,35 m, cu diam.
fundului de 0,10 m., decorată cu o
serie de alveole pe marginea gurii
(fig. 246,1). Din cauza presiunii, urna a
suferit crăpături, iar vasul poros a fost
roşie,
Fig. 244.
de —
tehnică
Mormântul
III — superioară.
IV e. Nr.
n. 226.Secolele
Urnă
mântul
Fig. 246. Nr.
— Mor¬
226.
Obiecte din urnă:
1 .Fragment dintr'un
vas
tică,
tiv, deporos
folosit
tradiţie
primi¬
drept
ge¬ -t-0 021
cap
cedentă;
de
Perlă
pentru
calcedoniu
de sticlă
2—urna
4 Perle
; pre¬
albă5.
mată;de6. coral.
Fragment
Fig. 247. — 1rMop-

mântui Nr. 226.
1 erlă în filigran
de argint.
www.cimec.ro
complet sdrobit, transformându-se în numeroase fragmente care s’au lăsat de

jur împrejur pe umărul urnei. In apropiere s’au găsit şi câteva cioburi delà un
capac roşu de tehnică superioară care, probabil , va fi fost deasupra oalei poroa-
Fig. 248. — Mormântul Nr. 226. Perle plate de sticlă oşie mată,
se şi ca atare a putut fi distrus şi risipit de

plug. Urna conţinea oase calcinate şi urmă¬
toarele obiecte: a) o perlă de filigran de ar¬
gint în formă de butoiaş, mai umflat la
mijloc şi cu capetele uşor strâmtate, largă
de 0,02 m şi lungă de 0,02 m, ruptă şi to¬
pită în parte, decorată pe mijloc cu puncte
sferice în relief, înconjurate cu raze mici
produse en repoussé, iar spre capete prin
serii paralele de mici linii verticale ffig.
)742 b) trei perle mari de calcedoniu, sfe-
roidale, în parte rupte, de 0,018 m diam.
(fig. 246,2 — 4 );e) unsprezece perle plate de
sticlă roşie, lungi de 0,011 — 0,014 m (fig.
248) ; d) o perlă cilindrică de sticlă albă zaha-
roidă, de 0,015 m lungime şi 0,012 m diam.
(fig. 246, 5) ; e) un fragment de coral (fig.
246, 6) şi f) un mic vas-opaiţ poros de tipul
clasic La Tèno-Poiana, fără toartă.
87. Mormântul Nr. 230. Parcela XI.
Fă,‘
Fig. Secolele
Omă acoperită
249.
cenuşie
— Mormântul
III
decu
—tehnică
o pateră
IV e. Nr.
superioa-
n. roşie.
230.
Incincraţie. Nivel 0,95 m. Urnă cenuşie
www.cimec.ro
de tehnică superioară, eu gâtul lung, buza 'răsfrântă î orizontal, dungă

orizontală în relief pe gât şi pe umăr (fig. 249). înaltă de 0,283 m ; diam.,
pântccelui 0,245 m, al gâtului 0,185 m, al gurii 0,2:15 m. Drept capac, un
vas-fructieră
cu buza răsfrântă
roşu ori
de zon
tehnică
tal , fă¬
superioară, de 0,189 m înălţime şi 0,218 m diam.
râmat şi reconstituit, (fig. 249).

Aşezat cu gura în jos. Piciorul
lipseşte fiind
tichitate. 1 ii interiorul
retezat din
urnei,
an¬
peste oasele calcinate, se afla

o pateră cenuşie, de tehnică
superioară, cu luciu conuşiu-
negru, aşezată cu faţa în sus.
Inafară do oase, urna conţi¬
nea: a) douăzeci şi cinci de
bucăţi de coral calcinat (fig.
250); b) optsprezece perle de
sticlă roşie mată. în majori ţa¬
ţe deformate prin topire, cele
întregi fiind de formă plată,
lungi de 0,012 — 0,015 m ; c) o
perlă sferoidaîă de calcedoniu,
de 0,021 m diam. (fig. 251, 2)
(l) o perlă mică de bronz, sim¬
plă, formată prin răsucirea
unei tăbliţe de bronz cu ca¬
pete ascuţite; e) două frag¬
mente de ace de fier, unul
mai gros, lung de 0,053 m,
altul subţire, lung de 0,025 m, Fig. 2 50. — Mormântul Nr. 230. Bucăţi de coral
provenind poate delà o fi-
bulă; j) fibulâ de bronz lungă de 0,04 m, cu arc semicircular şi cu picio¬
rul lung, întors pe dedesubt, apoi subţiat cu un fir şi răsucit în spirale
dese în jurul arcului până la resort (fig. 251, 1); g) pandantiv de fier de
forma unui coşuleţ cilindric cu toartă deasupra, înalt de 0,013 m şi de 0.02 m
diam. ; k) pandantiv de bronz în formă de baghetă produsă prin înfăşurarea
unui fir în jurul său însuşi în spirală şi suspendat printr’un inel format
dintr’un fir de bronz cu capetele petrecute şi înfăşurate în spirală unul în
jurul celuilalt (fig. 251, 3). Toate aceste trei obiecte din urnă (! — h) sunt
lipite împreună cu fragmente de oase caloinate prin efectul căldurii rugului.
www.cimec.ro
In sfârşit, în urnă se'mai aflau: i) fragmentele a doi cercei de filigran de ar¬

gint, din care nu s’a păstrat decât partea subţire, constituite prin alăturarea
a trei fire în torsade, (fig 252).
88. Mormântul Nr. 231. Jnhumaţie. Nivel 0,G5 m. Distrus. Schelet adult,
din care nu s’au găsit decât craniul, situat cu faţa în sus, cu creştetul spre
E. Niciun alt os, niciun obiect.
89. Mormântul Nr. 232.
Incineraţie. Nivel 1,07 m.
Urnă roşie de tehnică supe¬
rioară, în formă de castron
foarte larg, cel mai mare re¬
o t>* --
cipient funerar găsit în toată
necropola. Măsoară 0,218 m
înălţime, 0,433 m diam. pân-
tecelui ,0,383 m al gurii, 0,16 m
ooj al fundului, Pe umăr este în¬
tărită cu un cordon gros, în¬
Fig. 251. — Mormântul Nr. 230. Obiecte din urnă
1. Fibulă de bronz din secolele III — IV e. n., lipi¬ trerupt în două locuri sime¬
tă de un pandantiv de fier şi de verigă de bronz ; trice, iar în alte două părţi,
3. Veriga de 2.bronz
Perlă lipită
de calcedoniu.
de fibula precedentă; tot opuse, prevăzut cu două
toarte orizontale semicirculare
groase (fig. 254 — 255). Deasupra urnei se află un capac foarte mare, conic, de
aceeaşi tehnică, ornat cu două linii orizontale groase, în relief (fig. 253 — 255).
Capacul aderă cu precizie la gura urnei. înălţimea sa este de 0,195 m, diam.
Fig. 252. — Mormântul gran

Nr. 230.
de argint.
Fragmente de cercei în fili¬
buzei de 0,42 m, al fundului de 0,11 m. Urna conţinea oase calcinate şi

câteva fragmente neînsemnate de obiecte de fier, printre care nu se poate
identifica
90. Mormântul
în chip lămurit
Nr. 235.
decât
Parcela
un vârf
XXIII.
de cuţit.
Inhumaţie. Nivel 0,85 m.
Distrus. Resturi dintr’un schelet de copil mic. Nu s’au găsit decât fragmente
www.cimec.ro
din craniu şi foarte puţin din restul oaselor, pe o lungime de 0,27 m. Prin
galeriile de şoareci dimprejur s’au găsit multe fragmente de oase provenind delà
acest schelet, ceea ce poate cons-
PARCELA XXIV
a Urni Nr.232 lui.
tituiLângă
o explicaţie
cap se afla
a odistrugerii
amuletă
Fig. 253.
-1.07m
— / Mormântul Nr. 232,
10 plan.
iû cm Fig. 254.
roşie de lele
—tehnică
Moru.uui.ul
III — IV
superioară.
e.Nr.
n. 232. Seco-
Urnă
făcută dintr’un colţ de carnivor, găurit la un capăt şi prevăzut cu o verigă

de suspensie făcută dintr’un fir de bronz (fig. 256, 1). Tot acolo s’a mai găsit
un fir de bronz, puţin tors, îndoit ca un triunghiu (fig. 256/2), de 0,013 m

înălţime.
91. Mormântul Nr. 239. Incineraţie. Nivel 1,44 m. Urnă cenuşie, de
tehnică superioară, înaltă, cu gâtul şi fundul înguste cu pântecele de o
www.cimec.ro
lărgime restrânsă, cu buza răsfrântă orizontal

(fig. 257). Prezintă o făţuială de nuanţă cenuşie în¬
chisă, o dungă în relief pe gât, iar pe umăr
două zigzaguri paralele lucioase, trase în sens
orizontal
nearsă a vasului.
cu ajutorul
Măsoară
unui
0,45
beţigaş
m înălţime,
pe pasta
0,245
încă
m
rf-g' *
diam. pântecelui, 0,11 m al fundului, 0,116 m al
gâtului, 0,168 m al gurii. Deasupra, drept capac,
aşezată cu gura în sus, o pateră cenuşie de ace¬
eaşi tehnică, cu buza groasă şi umăr profilat în
unghiu ascuţit (fig. 257), înaltă de 0,069m,
Fig. 257. — Mormântul Nr.

239. Urnă cenuşie de teh¬
găsite
de
Fig.carnivor
25fi.
lângă
— cu
Mormântul
schelet:
verigă
de bronz.
1.deAmuletă
Nr.
bronz;
235. din
2.Obiecte
verigă
dinte nică superioară, acoperită cu
o paterăIII—
cenuşie.
IV e. n.Secolele
şi de 0,162 m diam. Urna, era întreagă, cu excepţia buzei, care a suferit

o mică ştirbire. Patera-capac era spartă, dar cu cioburile complete. Urna
conţinea oase calcinate şi următoarele obiecte: a) un
pahar de sticlă albă transparentă cu patină opalină;
b) o breşă de bronz cu email policrom; c) fragmen¬
tele unei fibule de fier; d) resturi de perle de sticlă
colorată topită.
Paharul de sticlă este de dimensiuni mici, cca
0,10 m înălţime şi cca 0,05 m diam. gurii. Prezintă
o formă conică, gura largă, fundul ascuţit sprijinin-
du-se pe o bază lăţită. Ga podoabe are două linii pa¬
ralele subţiri incise în apropiere de buză iar pe corp,
un decor
ticale unite
de linii
întregroase
ele prin
în relief
câte formând
o orizontală
elipsescurtă
ver¬
(fig. 258).Este extrem de friabil din cauza nenumăra¬ Nr.

Fig.239.
258.
din
Pahar
—urnă.
r Mormântul
de sticlă
telor crăpături produse de căldura rugului. Recons-
www.cimec.ro
Broşa emailată din mormântul Nr. 239 (Fig. 259-260 din pag. 381).
www.cimec.ro
SĂPĂTURILE DELA POIENESTI 381.
tituirea şi conservarea sa devin astfel foarte anevoioase. Cu prilejul desco¬

peririi, la o simplă atingere, s’a fărâmat întreaga sa jumătate superioară, iar
restul abia se menţine. Tipul paharului este caracteristic pentru secolul IV e.n.
Broşa emailată, formată dintr’o placă de bronz de 0,048 m lungime şi
0,034 m lăţime, este de o formă romboidală, având la fiecare colţ câte un
mic disc ornat cu cercuri concen¬
trice incise şi cu punct la mijloc
(fig. 259; 260, 1 şi pi. I). Discul
delà unul din colţurile din mijloc
a fost rupt şi lipseşte. De o parte
şi de alta a discurilor delà colţu¬
rile din stânga şi din dreapta se
mai află câte un mic cerc ajurat.
Pe partea sa centrală, romboi¬
dală, pe o suprafaţă lată de
0,02 m şi largă de 0,025 m, broşa
este umplută cu smalţ de pastă Fig. 259. — Mormântul Nr. 239. Broşa
emailată.
sticloasă colorată. In mijloc, în¬
conjurat de un inel subţire de bronz rezervat în massa plăcii, se află un cerc
roşu de 0,008 m diam., cu un punct alb în centru. In restul suprafeţei,
smalţul formează un fond alb, pe care sunt presărate douăsprezece rozete
mici compuse din câte un cerculeţ galben conturat cu un inel roşu şi în¬
conjurat de câte patru petale triun¬
ghiulare subţiri dispuse radial. Pe
revers, placa de bronz prezintă o su¬
prafaţă scobită, neprelucrată. La ca¬
S ■!¥/ petele laterale este prevăzută cu un
dispozitiv pentru balamaua arcului şi
cu o placă de oprire (fig. 260, T).
Acul, foarte ruginit şi friabil, este de
fier.
Fibula de fier, lungă de 0,048 m,
Fig. 260. — Mormântul Nr. 239: 1. este acoperită cu o massă de rugină
Broşadin
precedentă;
secolele III
2. —
Fibulă
IV e. de
n. fier topită prin efectul căldurii rugului.
Face parte din tipul provincial roman
cu arcul uşor curbat, cu buton în vârf, cu placă înaltă de oprire şi cu resort
lung (fig. 260, 2). Resortul este lung de 0,042 m. Fragmentele fibulei s’au
găsit complete.
92. Mormântul Nr. 240. Incineraţie. Nivel 0,85 m. Urnă cenuşie, de
tehnică superioară, înaltă, cu pântecele larg, gâtul strâmt, buza răsfrântă
www.cimec.ro
orizontal, dungă în relief pe gât, două linii paralele orizontale incise pe umăr
(fig. 261 — 262). înălţime 0,444 m; diam. pântecelui 0,265 m, al gâtului 0,011 m

Fig.acoperită
Urnă 261.
cenuşie
Secolele
— cude
Mormântul
IIItehnică
o—pateră
IV. superioară,
e. Nr.
roşie.
n. 240.
al gurii 0,178 m, al fundului 0,124 m. Deasupra, drept capac, se află o

pateră roşie, de tehnică superioară, cu buza curbată în interior (fig. 262).
Patera, de 0,066 m înălţime şi . PARCELA XXV
0,155 m diam., se află aşezată cu
gura în sus. In general, urna a lima IMr.249
rezistat bine presiunii delà su¬

prafaţa terenului. Doar buza su¬ 10 lût"
ferise câteva spărturi, precum şi
capacul. Urna nu conţinea decât
oase calcinate.
93. Mormântul Nr. 241. In-
humaţie. Nivel 0,85 m. In parte

distrus. Schelet de copil, întins, Fig. 263. — Mormântul Nr. 249, plan.
www.cimec.ro
SĂPĂTURILE DELA'POIENEŞTI 383
ca faţa în sus, braţele pe lângă şolduri orientat NV — SE, cu capul

la NV. S’a păstrat pe o lungime de 0,37 m, delà creştet până la
basin. S’au mai putut constata oasele craniului, o parte a toracelui cu coas¬
tele din dreapta, fragmente din basin, din degetele delà mâini şi o bucată
din femurul drept. Restul, dispărut. Niciun obiect de inventar.
PARCELA XXV
94. Mormântul Nr. 249. Incineraţie. Nivel 0,67 m. Urnă roşie, de teh¬
nică superioară, largă, de forma unui castron, cu buza uşor răsfrântă, pre¬
văzută cu trei toarte de secţiune cilindrică, prinse vertical de buza şi de
pântecele vasului şi având deasupra
lor câte o proeminenţă pentru spri¬
jinirea degetului la apucat (fig. 264, 1 ;
265, 1). înălţimea 0,187 m, diam. .gurii
0,33 m. Deasupra, un capac special,
aderând la gura urnei, înalt de 0,127 m
Fig.tehnică
de 264.
e. n.
—superioară,
; Mormântul
2. Perlă de
din
Nr.calcedoniu.
secolele
249: 1. Urnă
III —roşie
IV Fig.
1. cu
Aceeaşi
locul
265. —
urnă;
deMormântul
lipire
2. aCapacul
mânerului.
Nr. urnei,'
249:
şi de 0,224 m diam., de formă conică, având un mâner înalt de

0,046 m (fig. 264, 1 ; 265, 2). Şi urna şi capacul prezentau spărturi din cauza
presiunii, dar fragmentele erau complete (fig. 263). Mânerul era rupt de capac
la locul lor de întâlnire, cu striaţiile de priză vizibile (fig. 265, 3) cele două
piese fiind confecţionate separat şi lipite înainte de ardere. Urna conţinea
oase calcinate, o perlă sferoidală de calcedoniu de 0,019 mdiam. (fig. 264, 2),
păstrând la suprafaţă urme de praf toz şi câteva fragmente de perlă de
www.cimec.ro
sticlă roşie mată, topite şi de sticlă albă mată, deformate de asemenea de

căldura rugului, precum şi câteva fragmente ale unei perle sdrobite de coloare
azurie, translucidă.
PARCELA XXV UrnaNr.250
-Q,71m
Fig. 266. — Mormântul Fig. 267. — cu

primitivă, Mormântul
capacul
în. e.său.
Nr.
n. 250.
Secolele
Urnă'neagră
II — I
Nr. 250, plan.
95. Mormântul Nr. 250. Incineraţie. Nivel 0,70 m. Urnă neagră lus¬
truită, de tehnică inferioară, de formă bitrorconică scundă, cu buza mica
faţetată, ornată pe umăr cu incizii constând dintr’o linie orizontală continuă
asociată cu o linie paralelă de puncte
şi din zigzaguri compuse din grupuri
de câte patru linii paralele oblice
(fig. 267 — 268 ; 355). Dimensiunile sunt
modeste: 0,16 m înălţime, 0,185 m
diam. pântecelui, 0,122 m al gâtului,
Fig.2 269.
Obiecte
brăţară
Aplică
de
din
—bronz
Mormântul
urnă:
emisferică
cu 1.perlă
Fragment
deNr.
de
fier.250.
lut;
de
Fig. 268. — Aceeaşi urnă, fără capac.
0,067 m al fundului. Era acoperită cu un capac-strachină, mult mai mare, de

aceeaşi tehnică, de 0,272 m diam. şi 0,085 m înălţime, aşezat cu fundul
în sus (fig. 267). Capacul prezintă buza faţetată şi o toartă mică sub buză.
Urna Va păstrat întreagă; nu avea decât puţine ştirbiri la buză. Capacul
www.cimec.ro
era spart în câteva fragmente mari (fig. 266). Urna conţinea oase calcinate
şi următoarele obiecte: a) două fragmente ale unei brăţări de bronz cu
secţiune semicirculară (fig. 269, 1), totalizând 0,08 m lungime şi având unul
din capete introdus în gaura unei perle infor¬
me de lut ars ; b) o perlă de sticlă albă, trans¬
lucidă, topită; c) o calotă mică de fier, ca
un nasture, de 0,018 m diam., cu o gaură
în mijloc (fig. 269, 2).
96. Mormântul Nr. 251. Incineraţie.
Nivel 0,82 m. Urnă cenuşie de tehnică
Fit;. 270.
Urnă
acoperită
cenuşie
lele—
cuIII—
Mormântul
odepateră
tehnică
IV e. n.
roşie.
superioară
Nr. Seco¬
2.51. Fig. 271.
de calcedoniu,
— Mormântul
din urnă.
Nr. 251. Perle
Fig. 272»Nr.
mântul — Mor¬
252.
Urnă roşie de teh¬
nică superioară, a-
coperită
pac cenuşiu.
lele III—cuIV un
e.
Seco¬
ca¬
n.
mântul
Fig. 273.
Nr.254.Mor¬
Ur¬
nă cenuşie de tehni¬
că superioară, aco¬
perită
roşie.
III— IVcuSecolele
o pateră
e. n.

wwVcimec.ro
3St> MATERIALE ARHEOLOGICE
superioară, sferoidală, cu buza răsfrântă orizontal, cu dungă în relie, sub

huză(fig. 270; 357, 4). înălţime 0,261 m, diam. pântecelui, 0,246 m, al gurii
0,22 m. Deasupra, drept capac, o pateră roşie, de tehnică superioară, cu buza
îngroşată, de 0,17 m diam. şi 0,06 m înălţime (fig. 270; 360). Era aşezată cu
gura în sus. Şi urna şi patera au suferit spărturi mari datorită presiunii delà
suprafaţa solului. Cioburile fiind însă complete, au
putut fi reconstituite cu uşurinţă. Urna conţinea
oase calcinate şi următoarele obiecte: a) două perle
mari de calcedoniu de 0,024 m diam., una rotundă
turtită şi alta bitronconică, scundă; (fig. 271)6);
Fig. 274.
tehnică
vind de precedentă.
capac
—superioară,
Pateră
pentru
roşie
urna
ser¬
do fragmentele mărunte şi incomplete ale unei perle de
filigran de argint, informă de butoiaş, de acelaşi tip
cu perlele din urna Nr. 65 din parcela XIV, descrise
mai sus. Exemplarul din urna Nr. 251 prezintă pe ecuator o bandă ornată cu
sfere în relief înconjurate de un cerc de granulaţii. Imediat lângă această urnă,
la SV, se afla urna Nr. 343 din parcela XXIX, de aceea şi formă şi tehnică.
Fig.
7 — 11.275.
prin
Fragmente
— topire
Mormântul
; de6.podoabe
Fragmentele
Nr. 254.
de bronz,
Obiecte
unui în
acdin
parte
de urnă:
fier.
deformate
1 — 5,
97. Mormântul Nr. 252. Incineraţie. Nivel 0,80 m. Urnă roşie, de teh¬
nica superioară, înaltă, cu gâtul strâmt, cu buza larg răsfrântă orizontală,
cu dungă în relief pe gât şi alta sub buză (fig. 272; 357, 1). înălţimea
0,462 m, diam. pântecelui 0,257 m, al gurii 0,175 m, al gâtului 0,111 m, al
fundului 0,13 m. Acoperită cu un capac mic şi scund cenuşiu, de tehnică
superioară, de 0,14 m diam., 0,049 m înălţime. Şi urna şi capacul au fost
www.cimec.ro
fărâmate prin presiunea delà suprafaţa terenului. Cioburile complete. Urna

nu conţinea decât oase calcinate.
98. Mormântul Nr. 254. Iucineraţie. Nivel 1 m. Urnă cenuşie dc tehnica
superioară, cu pântece larg. gât înalt şi strâmt, buza largă răsfrântă orizontal,
tu prag proeminent sub buză, cu o dungă în relief pe gât (fig. 2731. Ornată cu
dungi verticale lucioase pe gât. Înălţimea 0,383 m, diam. pântecelui 0,241
in, al gâtului 0,129 m, al gurii, 0,22 m, al fundului 0,122 m. Acoperită, drept
capac, cu o pateră roşie, de tehnică superioară cu buza scundă groasă,
de 0,185 m diam. şi 0,088 m înălţime, aşezată cu gura în jos (fig. 273 — 274).
Şi urna şi capacul, fărâmate prin presiune, au fost reconstituite, cioburile
fiind complete. Urna conţinea oase arse şi un foarte bogat inventar:
a) Fragmentele unui pandanliv de filigran dc argint analog aceluia
care a fost descoperit în mormântul Nr. 65 din parcela XIV descris mai sus.
Unele fragmente prezintă protuberanţe conice făcute din filigran răsuci.
spiral şi având o bobiţă sferică în vârf, altele prezintă asemenea bobiţe
înconjurate de un cerc de granulaţii. Pe reversul unor fragmente este lipi¬
tă câte o tăbliţă dc bronz, probabil întâmplător, în timpul arderii pe rug.
b) Douăzeci de bobiţe de forme neregulate sferoidale de metal alb
topit, acoperite cu bidrocarbonat de cupru din aliaj, groase de 0.002 — 0,007 m
(fig- 276, 1).
c) Fibulă de bronz, lungă de 0,031 m, de tip provincial roman târziu,
cu arcul uşor curbat, prevăzut cu o dungă transversală în relief pe mijloc
şi cu un buton la extremitatea piciorului, cu placă de oprire înaltă, cu resort
lung de 0,039 m. Pe coarda resortului şi pe ac se află un lanţ de verigi mici
făcute din fâşii subţiri tăiate din tăbliţă subţire de bronz sau din fragmente
de sârmă de bronz. Două asemenea veriguţe mai atârnă încă de coarda resor¬
tului (fig. 277, 6). In urnă s’au găsit pesLc treizeci şi cinci de fragmente
mărunte provenind delà acest lanţ (fig. 276, 2).
d) Trei fragmente din resortul unei fibule de bronz dispărute. In total,
fragmentele măsoară 0,034 m lungime. Diametrul lor este de 0.06 m
(fig. 276, 3).
e) Copcă formată dintr’un fir de bronz învârtit în spirală, probabil
capăt de cercel ori de pandantiv (fig. 277, 4) Lungimea 0,023 m. Două frag¬
mente ale unui cercel de bronz confecţionat în acelaşi mod; unul, în parte
topit, constă dintr’o împletitură de patru fire de bronz formând o bară
de 0,06 m lungime, curbată şi terminată printr’un cârlig subţire (fig. 277, 5),
iar celălalt, constând dintr’o împletitură similară, parţial topită, răsucită
spre a forma un ochiu şi apoi terminată într’o spirală plată (fig. 277, 5 b),
în total de 0,03 m lungime.
f) Şapte fragmente de bronz deformate prin topire şi provenind, pro¬
babil, delà un obiect asemănător (fig. 275, 1 — 5 şi 10—11).
www.cimec.ro
L— .j
Fig. 276. — Mormântul Nr. 254. Obiecte din urnă: 1. Bobiţe de bronz-
alb topit; 2. Fragmente
tele unui
de resort
verigi de
mici
fibulă
din tablă
de bronz.
de bronz ; 3. Fragmen¬
www.cimec.ro
g) Două tăbliţede bronz tăiate trapezoidal şi găurite la un capăt,

probabil aplice, mari e 0,012 m pe 0,007 m (fig. 275,7). Alte două fragmente
delà piese similare (fig. 275, 8—9).
h) Trei fragmente ale unui ac de fier, de cusut, subţire de 0,052 m lungi¬
me (fig. 275, G), cu vârful şi urechia păstrate.
i) Lanţ mic, lung de 0,088 m, compus din opt verigi care constau
din cercuri de sârmă subţire de bronz, turtite şi îndoite (fig. 277, 1).
j) Grămadă de zale constând din nouă verigi circulare de sârmă de fier
de 0,009 m diam., strânse la un loc şi
lipite prin rugină (fig. 277, 2).
254.
Fig.
fier.;
4—5.
cu
Perle
calcedoniu;
Lanţsârmă
Fibulă
111—
11, sticlă
277.
IV
Obiecte
(8,
sticlă
3.
de
Copci
dee.
Cataramă
sticlă
—bronz;
bronz
albă
de
n.azurie).
Mormântul
10,
;de
din
bronz
7.opalină;
neagră
din
Coral
cornalină
bronz;
2.de
urnă:
secolele
Zale
;bronz;
89,
—legat
Nr.
13.
12,
13,
de
6.
1.;
Fig. 278. —
mente
Mormântul
de coral.
Nr. 254. Frag¬
k) Cataramă mică do bronz, formată dintr’un cerc de sârmă şi diatr’o

limbă făcută de asemenea dintr’un fir de sârmă (fig. 277, 3). Limba este
ruptă în două fragmente, dar completă.
I) Treizeci şi două de fragmente de coral calcinat, dintre care opt¬
sprezece de dimensiuni deosebit de mari, unele atingând lungimea de 0,07 m
i(fig. 278). Câteva prezintă urme de contact cu obiecte de fier şi de bronz.
www.cimec.ro
m) Fragment de coral, lung de 0,023 ni, legat într’un fir de bronz

răsucit, pentru a servi ca amuletă (fig. 277, 7).
nj Şase perle de cornalină, Line .păstrate, lungi do 0,006—0.008 m
şi late de 0,004 — 0,007 m, tăiate poliedric în patrusprezece faţete
(fig. 277, 10: 279, 5—10).
o) Perlă de calcedoniu calcinată, de 0,009 m lungime şi 0,006 m grosime,
cu patrusprezece faţete (fig. 277, 9).
p) Patru perle mari de calcedoniu, calcinate, sferoidale de 0.017 —
0,022 m diam (fig. 280, 9 — 12), în parte avariate. Fragmente delà cea încă
cinci perle similare, sdrobite.
q) Două perle cilindrice mari, de cal¬
cedoniu, calcinate, de 0,012 m diam. şi
0,014—0,017 m lungime (fig. 280, 7—8).
Fragmente de perle similare sparte ori
topite.
r) Două perle de calcedoniu, calcinate,
mici, prismatice, cu bază hexagonală, de
0,09 — 0,011 m lungime (fig. 280, 5—6).
s) O perlă de calcedoniu calcinată cu
laturile faţetate, lungă do 0,013 m (fig.
277, 12).
ş) Patru perle de calcedoniu, calcinate,
mici, sferoidale, de 0,007 — 0,009 m diam.
(fig. 280, 1—4).
t) O perlă de sticlă albă, opacă, sferică,
de 0,011 m diam. (fig. 279, 2).
ţ) O perlă de sticlă albă opalină, du¬
Fig.
Perle:
irizaţii
3,
de cilindrică,
sticlă
279.
1,indigo
azurie;
plată
—
de Mormântul
cornalină.
; 2de
roşie
de
5— sticlă
sticlă
mată;
10, poliedrice,
ametist
albă
Nr.
4, plată,
mată
254.
cu blă, constituită din două sfere mici alătu¬
rate, în lungime totală de 0,01 m, diam.
0,007 m (fig. 277, 11).
u) Fragment de perlă de sticlă neagră
de formă 'inelară [neregulată lungă de 0,012 m, prezentând o ruptură pe o
parte (fig. 277, 8).
v) O perlă mică cilindrică de sticlă roşie mată, lungă de 0,009 jn şi
de 0,005 m diam (fig. 279, 3).
w) Două perle de sticlă translucidă, plate, una azurie de 0,012 m lungi¬
me (fig. 279, 4), alta ametist cu oxidaţie indigo, lungă de 0,016 m
(fig. 279, 1).
x) O jumătate longitudinală de perlă de sticlă azurie translucidă, de
formă prismatică cu baza hexagonală, lungă de 0,019 m (fig. 277, 13).
www.cimec.ro
y) Numeroase fragmente mici de perle de sticlă azurie transucidă

fărâmate, de forme plate ori sferoidale. Câteva fragmente de perle topite
ori sdrobite, de sticlă translucidă de culoarea ametistului.
z ) Câţiva bulgăraşi infimi de o substanţă pulve¬
rulentă roz, poate praf de coral servind ca fard.
99. Mormântul Nr. 256 Incinaraţie. Nivel
0,60 m. Urnă neagră cu lustru, de tehnică in-
- — ierioară, de tip comun, cu buza scundă, faţetată
şi cu toartă între buză
şi umăr (fig. 281).
înaltă de 0,17 m;
diam. 0,212 m. Dea¬
supra sa era un capac
de aceeaşi tehnică, în
formă de strachină, cu
Fig. 280. — Mormântul Fig. 281.-— Mormântul Nr.

Nr. 254. Perle de calce- Nr. 261.
Fig. 282.Obiecte
— Mormântul
din urnă:
doniu. 256.Secolele
Urnă neagră
II — I în
primitivă.
e. n. 1. Pumnal de lier; 2. Fi-
bulă
Secolele
de fier
IIIde—tip
I înLae.Tène
n.
buza slab faţetată (fig. 281). Fărâmată prin presiune. Lipsesc cioburi şi
din urnă şi din capac. Urna conţinea oase arse şi câteva fragmente neîn¬
semnate de fier, provenind poate delà o fibulă.
Mormântul Nr. 282, de incineraţie, din această parcelă este descris mai
jos, împreună cu mormintele din parcela XXVII.
PARCELA XXVI
100. Mormântul Nr. 261. Incineraţie Nivel 0,80 m. Urnă neagră lustru¬
ită, de tehnică inferioară, de tip comun, cu buza mică faţetată de cca 0,20 m
înălţime şi cca 0,30 m diam. Capac de aceeaşi tehnică, de tip comun.
Şi urna şi capacul foarte avariate datorită presiunii delà suprafaţa terenului.
Urna conţinea oase calcinate şi următorul inventar: a) două perle mici de
sticlă albă transparentă, de forme sferoidale, de 0,006 — 0,007 m diam.,
una din ele uşor deformată prin topire; b) o fibulă de fier întreagă, lungă
www.cimec.ro
de 0,038 m, cu resort lung de 0,046 iu, de lip LaTène I!T, cu piciorul de forma
unui trapez gol (fig. 282, 2); c) fragmentele unei sârme do fier curbe de cea
0,08 ui lungime, având un ochiu şi un capăt; poate brăţară; d) fragment
de cârlig de fier, lung de 0,043 m,
provenind delà o pafta de cenlură; e)
vârf de ac defier, lung de 0,03 tu, poate
ac de cusut; i) pumnal de fier triun-
Fig.
gră283.
primitivă.
— Mormântul
SecoleleNr.
II—262.
I în.Urnă
e. n.nea¬ negru
Fig. 284.
primitiv,
— Fragment
al urnei din
precedente.
capacul
ghiular plat, de 0,149 m lungime, 0,053 m lăţime la bază (fig.282, 1), care este
complet învelită într’o massă compactă de rugină, în aceasta fiind prinsă şi o
bucată de tablă de fier îndoită poate
garnitură de teacă ; g ) trei fragmente
ale unei piese tubulare de fier, încovo¬
iată ca un corn, cu mijlocul mai gros
Fig.gră
ş, 285.
primitivă.
— Mormântul
Secolele
Nr.II263.
— I în.
Urnănea-
e. n. Fig. 286. — Aceeaşi urnă.
şi capetele înguste, de 0,065 m lungime totală, de întrebuinţare neclară,

poate garda pumnalului precedent; h) tăbliţă de fier, patrulateră, de

rCapacul
Fig. colele
287.
urnei,
— IIMormântul
—
negru
I în. primitiv.
e. Nr.
n. 275.
Se¬ Capăculcolele
urnei,IInegru
— 1 în.primitiv.
e.n. Se¬
www.cimec.ro
0,014m, pe 0,015 m suprafaţă, îndoită pe lături ca o garnitură din spre

vârful unei teci.
lucioasă de tehnică primitivă, de formă comună, cu buza faţetată, fără
toartă, înaltă de 0,152 m, diam. 0,19 m (fig. 283). Deasupra, un capac în
formă de strachină, tot de tehnică primitivă, de o nuanţă cenuşie-brună, cu
buza mică faţetată (fig. 284), foarte
fărâmat. Urna conţinea oase calcinate,
fără niciun alt obiect.
102. Mormântul Nr. 263. lncine-
raţie. Nivel 0,49 m. Urnă neagră lu¬
cioasă, de tehnică primitivă, de formă
comună, cu buza faţetată şi cu toartă
mică sub buză (fig. 285 —'286). înaltă
de 0,156 m; diam. 0,212 m. Deasupra
un capac de aceeaşi tehnică, în formă
de strachină, ca buza de asemenea fa¬
ţetată şi cu tortiţăsub buză, înaltă de
0,076 m; diam. 0,277 m (fig. 285 —
286). Şi urna şi capacul erau sparte
datorită presiunii delà suprafaţa solu¬
lui. Urna conţinea oase calcinaţi',
fără niciun alt obiect.
103. Mormântul Nr. 275. Incine¬
ra ţie. Nivel 0,75 m. Complet distrus.
S’au găsit fragmentele urnei şi ale ca¬ «
pacului, complet sdrobite prin presi¬
une, dar fără nicio urmă de oase ori
alt obiect funerar. Şi urna şi capacul
sunt negre, cu lustru, de tehnică primitivă, de formă comună, cu buza fa¬
ţetată şi cu lorii ţă sub buză, în formă de X (fig. 287). Urna măsura cca
0,20 m înălţime şi 0,275 m diam.
104. Mormântul Nr. 276. Incineraţic. Nivel 0,90 m. Urnă neagră lu¬
cioasă de tehnică inferioară, de lip comun, cu buza faţetată şi cu tortiţăsub
buză, de cca 0,28 m diam. Deasupra, un capac de aceeaşi tehnică, în formă
de strachină, de asemenea cu buza faţetată şi cu tortiţă sub buză (fig. 288)
de 0,088 m înălţime şi 0,245 m diam. Şi urna şi capacul au fost foarte fărâ¬
mate prin efectul presiunii. Urna conţinea oase calcinate şi fragmentele
unei fibule de fier de cca 0,105 m lungime, prezentând caracterele tipului
La Tène II, cu piciorul întors foarte mult pe deasupra arcului.
www.cimec.ro
PARCELA XXVII
105. Mormântul Nr. 278. Inhumaţie. Nivel 0,65 ni. Schelet de copil,
întins, cu faţa»în sus, lung de 0,90 m, orientat VNV — ESE cu capul la VNV
(fig. 289). Craniul bine păstrat. Humerus-ul drept deplasat lângă tâmplă.
Lipsesc oasele din regiunea lombară, traversate de o galerie de şoareci.
Din basin se păstrează numai partea dreaptă. Lipsesc de asemenea complet
ambele membre superioare şi extremitatea piciorului drept. Niciun obiect.
Fig. 291. — Aceeaşi urnă. Decor de

Fig,
de pateră
tehnică
290. —
roşie.
Mormântul
superioară,
SecoleleNr.III
acoperită
279.
— IV
Urnă
e. cu
roşieo
n. linii lucioase, pe făţuială roşie.
106. Mormântul Nr. 279. Incinoraţie. Nivel 0,65 m. Urnă roşie de tehnică
superioară, cu fundul strâmt, gâtul larg, buză răsfrântă orizontal, cu dungă
în relief sub buză, cu prag pe umăr, cu decor pe gât constituit din grupuri
din linii verticale paralele lucioase, formând triglie (fig. 290 — 291). înălţime
0,262 m. diam, pântecelui 0.21 m, al gurii 0,202 m, al gâtului 0,16 m, al
fundului 0,10 m. Deasupra, aşezată cu fundul în sus, o pateră roşie, detehnică
superioară, vopsită cu o culoare roşie-vişinie, cu dungă în relief pe buză
(fig. 291), de 0,052 m înălţime şi 0,169 m diam. Găsite în bună stare. Doar
din buza urnei lipseşte un mie fragment. Conţinutul urnei : oase calcinate,
un vârf de cuţit de' fier de 0,06 m lungime (fig. 292) şi o fibulă de bronz
întreagă, de 0,034 m lungime, cu resortul lung de 0,031, m. de tip provincial
www.cimec.ro
roman târziu, cu buton în vârf, cu duuă noduri pe arc, cu arcul uşor curbat
şi cu placă de oprire înaltă (fig. 292, 2).
107. Mormântul Nr. 280. Incinerare. Nivel 0,77 m. Urnă cenuşie,
de tehnică superioară, foarte fărâmată. Nu s’au păstrat decât câteva cioburi
din care se poate reconstitui o formă de oală sferoidală, de 0,27 m înălţime,
cu gura strânsă, cu buza forte mică, uşor răsfrântă (fig. 295). Din capac nu
s'a găsit niciuu fragment. Urna nu conţinea decât oase calcinate şi un văs-

din
Fibulă
Fig. urnă:
292.
de —
1. Mormântul
bronz
Fragment
din secolele
deNr.
cuţit
279.
IIIde
— fier;
Obiecte
IV e. n.
2. neagră primitivă.
în. e. n.
Secolele II — I
cior întreg poros, de tipul opaiţ, cu gura largă şi cu fundul strâmt, fără
toartă.
108. Mormântul Nr. 282. Parcela XXV. Incineraţie. Nivel 0,70 m.
Urnă neagră cu luciu, de tehnică inferioară, de tip
comun, cu buza faţetată, cu toartă legată de buză
şi de umăr (fig. 293 — 294), înaltă de 0,23 m, do
0,297 m diam. Deasupra, un capac de aceeaşi teh¬
nică, de asemenea cu buza faţetată şi cu toartă
lângă buză (fig. 293 — 294), de 0,078 m înălţime şi
0,281 m diam. Şi urna şi capacul foarte fărâmate,
cu cioburi lipsă, dar suficiente pentru ca reci¬
pientele să poată fi restaurate. Urna conţinea
oase calcinate şi fragmentele unei fibule de fier având caracterele tipu¬
lui LaTène II.
109. Mormântul Nr. 284. Incineraţie. Nivel 1,10 m (fig. 14). Urnă roşie,
de tehnică superioară, fără gât, cu trei toarte cilindroide, dispuse vertical
www.cimec.ro
între buză şi umăr şi prevăzute cu o protuberanţă deasupra (fig. 296 — 297).

înaltă 0,215 m, diam. pânteceïui C 1,332 m, al gurii 0,245 m, al fundului
0,115 m. Acoperită cu un capac conic, de aceeaşi tehnică şi coloare, de 0,145 m
■înălţime şi 0,26 m diam. înălţimea mânerului capacului, 0,055 m. Urna
s’a păstrat foarte bine. Capacul era
PARCELA XXVII crăpat în momentul descoperirii, dar
cu cioburile complete (fig. 295). Urna
conţinea exclusiv oase calcinate, fără
niciun obiect.
110. Mormântul Nr. 288. Incine-
raţie. Nivel 0,83 m. Urnă cenuşie de
tehnică superioară, cu fundul strâmt,
gâtul larg, buza răsfrântă orizontal,
opaiţ cf
■20 30cm====i57
Urna Nr.284
Fig. 295. şi
— 284,
Mormântul
plan. Nr. 280 Fig. 296.
roşie
Secolele
—deMormântul
tehnică
III — IV
superioară.
Nr.
e. n.284. Urnă
dungă în relief pe gât, prag pe umăr (fig. 298 — 299). înălţimea 0,288 m,
diam. pântecelui 0,217 m, al gâtului 0,162 m, al gurii 0,185 m, al fundului
0,98 m. Deasupra se afla, cu gura în jos, o pateră cenuşie de aceeaşi tehnică,
de 0,073 m înălţime şi 0,17 m diam., cu buza groasă (fig. 298). Urna este
întreagă, cu excepţia buzei, din care lipseşte o parte. Capacul era cu totul
fărâmat, dar cioburile complete. Urna conţinea oase calcinate şi următoa¬
rele obiecte: a) un fragment de coral (fig. 301, 4); b) o perlă mică cilin-
droidă de sticlă translucidă cu reflexe verzui, de 0,012 m lungime şi 0,007 m
diam. (fig. 302, 4) ; c) patru perle sferoidalé de calcedoniu, de 0,014 — 0,024 m
diam., păstrând lipite de ele fragmente provenind delà alte perle de sticlă
■topite (fig. 301, 1 — 3,5); d) numeroase fragmente de perle fărâmate şi
www.cimec.ro
topite, din pastă albă, topaz şi roşie; e) trei fragmente ale unei undrele de
fier, în lungime totală de 0,8 m; j) panglică de tablă de bronz de 0,01 m
lăţime, găurită la un capăt şi învârtită circular în diam. de cca 0,024 m
(fig. 300, 1); g) panglică similară, lată de 0,008 m, răsucită la fel, cu un
diam. de 0,021 m, cu o gaură la un capăt, cu trei la celălalt (fig. 300, 6);.
k) capăt
diam. ffiff.
de 300.
ac ornamental,
51 : i 1 fragment
de bronz,decu disc
floare discoidală mashă de 0,018 m
Fig. 298.' — Mormântul Nr. 288. Urnă-

cenuşie de tehnică superioară, acoperită
Fig. 297. — Aceeaşi urnă ca în fig. 296. cu o pateră cenuşie. Secolele III — IV
e. n.
sgură de rugină de fier amestecată cu sticlă topită (fig. 200, 4; 202, l)p
f) tub cilindric, lung şi subţire, format din îmbinarea a dcuă fâşii de
tablă de bronz subţiate la un capăt şi răsucite în spirale în jurul
unui inel de suspensie (fig. 300, 2); lungime 0,08 m, grosime 0,004 —
0,006 m; la un capăt, numai pe o parte, se află o mică gaură; pro¬
babil cutie pentru păstrat acele de cusut; pe tub se văd ornamente constând
din linii paralele oblice formate din puncte incise ; h) fibulă de bronz de tip
provincial roman târziu, lungă de 0,035 m, cu placa de oprire înaltă
(fig. 300, 3) ; fragmente de perlă de argint de tipul în formă de butoiaş
(cf. mormântul Nr. 65 din parcela XIV), în parte topită. A fost lucrată
într’o placă foarte subţire şi fragilă, cu ornamente produse . prin apăsarea
din interior (en repoussé). Aceste ornamente constau din serii suprapuse
www.cimec.ro
de liniuţe verticale paralele pe capetele tronconice ale perlei şi dintr’o

bandă cilindrică pe mijloc-presărată de rozete (fig. 302, 2 — 3).
Obiecte
Fig. 300.de—bronz
Mormântul
din urnă:
Nr. 1.288.
6.
Aplice de tablă; 2. Tub pentru
ace ; 3. Fibulă din secolele III — IV
•lele
e. n. III—
; 4. Monetă
IV e. n.,
de deformată
bronz din seco-
prin
topire; 5. Cap de ac de podoabă.
111. Mormântul Nr. 289. Inhuma-

ţie. Nivel 0,55 m. Distrus. Nu s’au
găsit decât oasele unui craniu de co¬
pil, fărăniciun
Niciun obiect. alt rest al scheletului.
112. Mormântul Nr. 290. Inhuma¬
Fig. 301. — Mormântul Nr. 288. Obiecte ne. Nivel 0,70 m. Distrus. Schelet de
din urnă: 1 Fragment
— 3. 5. Perle
de coral.
de calcedoniu; 4. copil, din care s’au găsit numai cra¬
niul şi câteva oase răsleţe. Orientarea
Fig. fig.
(cf. 302. 300,
— Mormântul
4); 2—3. Nr.
Fragmente
288. Obiecte
de perlă
dindeurnă:
argint
1. ; Moneta
4. Perlădecilindrică
bronz deteriorată
de sticlă verzuie.
prin foc
www.cimec.ro
V-E, cu capul la V. Scheletul a fost distrus poate cu prilejul săpării

mormântului de incinerare Nr. 280, care în acest caz ar fi relativ mai recent.
Urna 280 se află la 0,60 m spre E. In jurul scheletului nu s’a constatat
niciun obiect.
113. Mormântul Nr. 291. înhumare- Nivel 0,55 m. Distrus. Nu s’au
găsit decât câteva oase ale unui schelet de copil. Niciun obiect.
PARCELA
XXVII
Scheletul
Nr.292
5 10 cm
htins,
Orientât
le
gul
;raniului,
brmă
Fig. 1114.
303.
Nr.
basin,
sferoidală,
m. capul
—
292,
NNE
Mormântul
Lipsesc
lângă
Mormântul
femurele
plan.
—
şi SSV,
bărbie,
toracele
de
parte
0,014
Nr.
cu
şi s’a
din
Fig.
Nr.292;
albastră-verzuie
mântul
sticlă
extremităţile
capul
292.
culcate
Secolele
m
găsit
membrele
304.
diam.,
www.cimec.ro
albastră
înhumare.
Nr.
ola
perlă
—perlă
III-1V
295:
pe
NNE
Mormântul
ornată
indigo
de
(1).
perlă
superioare
stânga,
mică
picioarelor.
e.sticlă
Mor¬
n.(2).
(fig.
Nivel
de
cu
de sticlă
303).
picioarele
coaste
0,70
regiunea
Fig.
295.
tehnică
zoomorfă
Pe
Secolele
Păstrat
albă-verzuie,
verticale
m.
305.
Profilul
partea
superioară,
Schelet
cu
—
lombară,
deIII
pe
Mormântul
faţa
stil
urnei,
(fig.
—odreaptă
IV
de
mată,
sarmatic.
lungime
304,
cu
în
e.
roşie
copil,
între¬
toartă
n.
sus.
Nr.
1).
de
dea
115. Mormântul Nr. 295. Incineraţic. Nivel 1,05 m. Distrus cu prilejul

săpării gropii Nr. 296. Cioburile urnei roşie de tehnică superioară, ca şi
ale capacului de aceeaşi tehnică şi coloare, de tip special, cu buză de aderenţă
la gura urnei, s’au găsit sparte, incomplete, risipite pe o distanţă de peste
1 m împrejur. De asemenea şi o parte din oasele calcinate pe care le conţinea
PnagmeSrCV
de spadă
Groapa
Nr.196 >■
;
PARCELA
XXVIII ciobLatènc
Mormântul 307
urna. Cioburile urnei indică un recipient mare, de formă sferoidală, fără

gât, cu o toartă zoomorfă (fig. 305), ca la urna Nr. 211. Fundul urnei se afla
răsturnat, la punctul arătat pe plan laNr. 295 (pi. II.) şi conţinea câtevaoase
calcinate, fără niciun obiect. Este posibil ca o perlă mică de sLiclă albastră
indigo, transparentă, lungă, de 0,016 m, compusă din patru sfere mici
alăturate (fig. 304, 2), care s’a găsit în groapa Nr. 296, să provină din
inventarul dispărut al acestei urne.
PARCELA XXVIII
116. Mormântul Nr. 307. Incineraţie. Nivel 0,91 m. Distrus. S’a constatat
numai o grămadă de oase calcinate răspândite în desordine, fără urme de
urnă, pe o arie de 0,65 m pe 0,35 m, orientată NNV-SSE (fig. 306), stră¬
punsă de trei galerii de şoareci. Pe latura NNV a acestei arii se află două
fragmente dintr’un cuţit mare de luptă, cuprinzând partea mânerului (fig. 307).
www.cimec.ro
Fragmentele, contigue ale cuţitului, însumează lungimea de 0,227 m

din care 0,10 m reprezintă mânerul. Acesta, de formă plată, lat de 0,023 m,
şi gros de 0,007—0,008 m, se termină cu o parte dreptunghiulară înaltă
de 0,019 m, lată de 0,037 m şi groasă de 0,012 m. Lama cuţitului prezintă
o muchie dreaptă, plată, groasă de 0,005—0,006 m şi o muchie tăioasă,
prost păstrată. Transiţia delà mâner la lamă în grosime este insensibilă,
dar în profil se remarcă la locul de întâlnire,
câte un unghiu proeminent de o parte şi
de alta, pe o lăţime de 0,036 m, reprezentând
garda mânerului. In rest, în măsura în care
tăişul s’a păstrat intact, lama prezintă o
lăţime de 0,033 m. Nu se poate deduce lun¬
gimea totală a cuţitului. Cuţitul, evident
o armă, aparţine, de sigur, mormântului
reprezentat prin grămada de oase calcinate.
Rugina sa prezintă aspectul aceleia de pe
obiectele de fier care au trecut prin focul
Siss'ÿltjmÈ

Fig.
ament
doua307.
de acuţit
—
Fierului,
IV—
Mormântul
deIIIluptă,
în.
posibil
e.Nr.
de
n. din
fier.
307.secolele
Epoca
Frag¬ Urnă cenuşie de tehnică supe-
.rioară,
roşie. Secolele
acoperităIII cu
— IVo e.pateră
n.
rugului de incineraţie. Peste oasele calcinate s’a găsit şi un ciob, de tehnică

primitivă, cu suprafaţa netedă, de coloare cenuşie-roşcată, poate singurul rest
din urna dispărută. Aria de oase, ca şi cuţitul, se aflau peste marginea de E
a gropii Nr. 196, ceea ce, precum am arătat mai sus la capitolul „Observaţii
stratigrafice11, nu poate fi un indiciu că această groapă ar fi mai veche
decât mormântul distrus, ci, dimpotrivă, trebue să admitem că mormân¬
tul a fost nimicit c«prilejul săpării gropii, resturile sale intrând apoi în
umplutura acestuia.
PARCELA XXIX

tehnică superioară, cu gâtul scurt şi larg, cu buza răsfrântă orizontal, cu
dungă în relief pe buză şi pe umăr, cu zigzag lucios pe gât şi cu linii crucişe
de aceeaşi tehnică pe umăr (fig. 308 — 309). înălţimea 0,229 m; diam. gâtu-
26 — Materialele Arheologice — c. 3553

www.cimec.ro
lui 0,15 m, al gurii 0,19 m, al pântecelui 0,203 m, al fundului 0,088 m.

Drept capac, era acoperită cu o pateră roşie cu gura în sus, de 0,09 m înăl¬
ţime şi 0,191 m diam, de tehnică superioară, cu pereţii înalţi, cu buza uşor
îngroşată (fig. 308 — 309). Şi urna şi capacul erau,
în momentul descoperirii, fărâmate din cauza pre¬
siunii. Urna conţinea oase calcinate şi următoarele
g.
Decor
309.de— linii
Aceeaşi
lucioase.
urnă. Fig. 310. — Mormântul Nr. 320. Fibulă
de fier din secolele III— IV e. n.
obiecte: a) fibulă de fier de 0,043 m lungime cu resortul-arbaletă lung de

0,032 m, de tip provincial roman, cu piciorul dispărut (fig. 310); b) fragmen¬
tele incomplete şi foarte friabile ale unei plăci de bronz discoidale groase
de 0,003 m, deformată prin topire, fără
nicio urmă de ornament ori de alt semn,
probabil o oglindă care trebue să fi măsurat
întreagă cca 0,07 m diam. ; c) doi cercei
Fig.
Fragmentele
31 1 .—deMormântul
unui
argint.
cercel de
Nr.
filigran
320. Fig.deFragmentele
312. 312.
filigran
— Mormântul
de unui
argint.
cercel
Nr.
de filigran de argint de 0,023 m diam., de acelaşi tip cu cei descrişi

mai sus la mormântul Nr. 55 din parcela XIII, cu placa în formă
www.cimec.ro
de 8, ornată cu protuberanţe conice de filigran învârtit în spirală şi termi¬

nate cu o bobiţă sferică şi cu jumătate din arc formată dintr’un grup de
patru lire în torsadă. Ambii cercei sunt rupţi în două şi prezintă mici lacune
cu
Fig.o strachină
roşie 313.
de tehnică
— Mormântul
cenuşie.
o.superioară,
n. Secolele
Nr. 322.
acoperită
IIIUrnă
— IV

Fig. 315.
PARCELA
Urna
— Mormântul
Nr.325.
XXIXNr. 325, plan. neagră primitivă.
în e. n.
Secolele II— I
26 *
www.cimec.ro
din cauza friabili băţ.îi şi din cauza focului de incineraţie care a topit unele
părţi din filigran (fig. 311 — 312). Acest mormânt, intact, se află de¬
asupra gropii Nr. 350, care se dovedeşte astfel a fi de o dată anterioară.
118. Mormântul Nr. 322. Incineraţie. Nivel 0,88 m. Urnă roşie de
tehnică superioară, înaltă, cu gâtul lung, buza răsfiânlă orizontal, dunga
groasă în relief sub buză (fig. 312 — 314). înălţimea 0,255 m, diam. pânte-
celui 0,262 m, al gâtului 0,23 m, al gurii 0,255 m, al fundului 0,13 m. Dea¬
supra, drept capac, se află aşezată cu gura în jos, o
strachină mare, cenuşie, de tehnică superioară, Lron-
conică, înaltă de 0,145 m, cu gura largă de 0,28 — 35 m
(neegală), cu fundul strâmt de 0,08 m, cu buza foarte
îngroşată. In momentul descoperirii, şi urna şi stra¬
china erau fărâmate din cauza presiunii, dar cu cio
burile complete. Conţinutul urnei: exclusiv oase cal¬
cinate.
Fig. 317. — Ace¬ 119. Mormântul Nr. 325. Incineraţie. Nivel 0,50 m.
eaşi urnă. Urnă mare neagră lucioasă, de tehnică inferioară,
înaltă, cu pântece larg, sferoidal, cu buza strâmtă
uşor răsfrântă, lucrată neglijent (fig. 316 — 317).
înălţimea 0,357 m, diam. pântecelui 0,347 1 m,
al gâtului 0,20 m, al gurii 0,215 m, al fundului
0,142 m. Deasupra, se afla un capac do a-
ceeaşi tehnică, de forma comună a unei stră¬
chini, de coloare cenuşie-brună, cu buza mică
faţetată şi cu toartă mică sub buză. Urna, spartă,
s’a păstrat cu cioburile complete (fig. 315). Din
capac nu au rămas însă decât puţine cioburi.
Conţinutul urnei: oase calcinate, o piesă de ca¬
taramă de fier lungă şi fragmentele neconcludente
ale unei fibule de fier.
120. Mormântul Nr. 326. Incineraţie. Nivel
0,55 m. Distrus. Nu s’au găsit decât câteva
oase calcinate risipite în desordine pe o porţiune
327.
superioară,
pateră
Fig. Urna
318.
cenuşie.
—cenuşie
IVacoperilă
Mormântul
e.Secolele
n. do lehnică
cuNr.
III —o
de 0,30 m pe 0,35 m, fără nicio urmă de urnă,
nici de capac, nici de vreun alt obiect.
121. Mormântul Nr. 327. Incineraţie. Nivel 1,16 m. Urnă cenuşie,
de tehnică superioară, de tipul cu fundul strâmt, gâtul scund şi-larg, buza
răsfrântă orizontal, dungă în relief sub buză (fig. 318). Spartă din cauza
presiunii (fig. 345). Drept capac, o pateră înaltă, de aceeaşi tehnică şi coloare,
www.cimec.ro
«ie o nuanţă mai închisă, cu buza uşor răsfrântă (fig. 318). De nsemenea,
spartă şi restaurată. Urna conţinea oase calcinate şi un inventar bogat: a)
cercel de filigran de argint, de 0,03 rn diam.,
de acelaşi tip cu cerceii descrişi la mormântul Nr.
55, cu protuberanţole de pe placa în formă de 8,
deteriorate prin topire, cu o jumătate din arc
formală printr’un mănunchi de patru fire în tor-
sadă (fig. 319; 320, 1); b) fragmente mici delà
extremitatea unei perle de filigran de argint în
formă de butoiaş, ca cele descrise mai sus la
mormântul Nr. 65; c) pandantiv de fier, cilin¬
dric, de 0,01 m înălţime şi 0,01 m diam., de
forma unui coşuleţ, cu toartă deasupra (fig. 320,
2); d) fibulă de bronz de 0,04 m lungime,
de tip provincial roman târziu, cu arcul uşor
Fig.
Nr. 327.
319.deCercel
argint.
Mormânlul
de filigran
curbat şi cu picior lung simplu (fig. 321, 11);
e) fragmentele unei plăci de bronz de cca 0,004 m
grosime, casabilă şi complet deformată prin topire, probabil rest al unei
oglinzi (fig. 322); f) o perlă de calcodoniu sferoidală, turtită, de 0,02 m
diam., (fig. 320, 4); g) şase perle de sticlă albă mată, cilindrice, de
0,011 — 0,015 m înălţime şi 0,008 — 0,012 m diam., dintre care trei întregi
Fig 320. — Mormântul Nr. 327. Obiecte din urnă: 1. Cercel de filigran de
argint; 2. pandantivdoniu
de fier;
; 6. Perle
3, 5. de
Fragmente
sticlă albă
de mată.
coral; 4. Perla de calcc-
restul sparte (fig. 320, 6; 321, 12); h) şapte perle de sticlă roşie mată,
plate, de 0,011 — 0,014 m lungime (fig. 321,1 — 7); i) trei perle cilindrice
înguste din aceeaşi pastă, de 0,011 — 0,014 m lungime şi 0,004 — 0,007 m
diam., (fig. 321, 8 — 10); f) cca şapte perle sparte ori topite, de sticlă
roşie şi albă mată; k) două fragmente de coral calcinat (fig. 320, 3 şi 5).
122. Mormântul Nr , 328. Parcela XXIX, 14, Incineraţie. Nivel 1 m.
www.cimec.ro
Urnă neagră de tehnică inferioară, cu luciu, de 0,17 m înălţime şi 0,215

m diam. Tip comun, cu buza faţetată; cu toartă mică, de profil unghiular,
legată de buză şi de umăr (fig.
323 — 324). Capacul, de tip
comun, cu tortiţă sub buza
(fig. 324), de 0,07 m înălţime
şi 0,25 m diam. Conţinutul
urnei: oase calcinate şi frag¬
mentele încurcate în rugină
urnă:
de Fig.
bronz
321.
1—din
10.
—secolele
Mormântul
de
Perle
sticlă
deIII—
albă
sticlă
Nr.
1Y
mată.
roşie
327.
e. n.;
Obiecte
mată;
12. Fibulă
din
Perle multă şi foarte deteriorată ale
unei piese lungi de fier, poate
delà o pafta, de cca 0,13 m
lungime, şi ale unei fibule de fier.se par© de tip La Tène III, cu piciorul
întors pe deasupra şi fuzionat cu arcul.
lucioasă de tehnică primitivă, de 0,188 m înălţime şi 0,27 m diam., de tipul
comun, cu buză mică faţetată. Capacul, de aceeaşi tehnică, foarte fărâmat,
are forma comună de strachină, cu buza mică faţetată. Conţinutul urnei:
Fig. 322. — Mormântul Nr.

de bronz.
327. Fragmentele unei oglinzi
oase calcinate, fragmentele foarte deteriorate şi incomplete ale unei fibule

de fier, poate de tip La Tène II, şi două fragmente ale unui brici de fier lung
de 0,152 m, lat de 0,041 m, cu tăiş convex, cu muchie dorsală aproape rec¬
tilinie şi cu peduncul răsucit în formă de ocliiu (fig. 325).
124. Mormântul Nr. 330 — 331. Parcela XXIX, 14. Incineraţie. Nivel
0,75 m. Urnă cenuşie cu făţuială neagră de tehnică superioară, de tipul
cu gât scund şi larg, cu buza răsfrântă orizontal, cu fundul strâmt (fig. 326).
Spartă şi incompletă. înălţime 0,24 m, diam. 0,20 m. Conţinea numai oase
www.cimec.ro
calcinate. Capacul, înregistrat la Nr„ 331, de aceeaşi tehnică (fig. 327),
găsit la 0,50 m alături, spre NE, tot cenuşiu

înălţime
cuşifăţuială
cca 0,18neagră,
m diam.,
de 0,082
spart,
m
cu cioburile
125. Mormântul
incomplete.
Nr. 332. Inhu-
Fig. 324. — Aceeaşi’umă.

Fig.
neagră
323. primitivă.
— Mormântul
e. n.Secolele
Nr. II
328.
— I în.
Urnă
maţie. Nivel 0,77 m. Schelet de copil, întins, cu faţa în sus, cu braţele

de-a-lungul corpului, orientat ESE-VNV, cu capul la VNV (fig. 328).
Păstrat pe o lungime de 1 m, delà creştet
laglesne. Lipsesc palmele mâinilor şi
extremităţile membrelor inferioare. In
dreptul urechilor s’a găsit câte un cercel
de argint constituit dintr’o sârmă de
0,002 m grosime; de secţiune romboi¬
dală, învârtită circular cu un diam. de Brici
Fig. 325.
de fier.
— Mormântul
Secolele II — Nr.
I în. 329.
e. n.
0,017 m, cu un cap formând un cârlig, cu
celălalt învârtit. în ochiu şi înfăşurându-se în jurul său însuşi în spirală
(fig. 329). In jurul gâtului se aflau resturile unui
şirag de mărgele de sticlă sferoidale, de 0,005—0,006
m diam., verzi şi
..
......
"■'S'w.v» roşii, cele mai mult
«a prezentând striaţii
verticale. S’au gă¬
sit în total treizeci
şi şapte de aseme¬
L _______
nea perle întregi
mântul
Fig. 326.
Nr. —
330—
Mor¬
331.
Fig. (fig. 330) şi frag1
Urna cenuşie de teh¬ 334. Patera cenuşie de tehnică su¬ mentele delà încă
nică
330. Sec.
superioară
III — IV e.Nr.
n. perioarăpac
Nr.urnei
331,precedente.
care servea dé ca¬ vreo douăzeci.
www.cimec.ro

lucioasă de tehnică primitivă, foarte friabilă. In parte distrusă cu prilejul
descoperirii. Formă comună, cu buză mică fa-
ţetată. Capacul de aceeaşi tehnică, în formă co¬
cercel mună de strachină, de asemenea fărâmat, fiind
• perle foarte fragil. Conţinutul urnei: oase calcinate şi

un fragment de arc de fibulăde fier de tip ne¬
determinabil.
127. Mormântul Nr. 333. Parcela XXIX, 14.

Incineraţie. Nivel 1,01 m. Urnă cenuşie de tehnică
superioară, înaltă, cu gâtul larg, cu buza răs¬
frântă orizontal, cu dungă orizontală în relief pe
umăr şi sub buză, cu linii verticale lucii pe gât
(fig. 331 ; 357, 3). înălţimea 0,325 m; diam. pân-
tecelui 0,239 m, al gurii 0,21 m, al gâtului 0,17 m,
0.77m al fundului 0,11 m. Bine păstrată (l'ig. 332). Capac
de aceeaşi tehnică, cenu¬
şiu, spart. Conţinutul: ex-
PARCELA clusiv oase calcinate.
XXIX
Scheletul
Nr332 .
—15cm
j Fig. 329.— Mormântul
Nr. 332. gint.
Cercel de ar¬
128. Mormântul Nr. 337. Parcela" ; XXIX, 14.
Incineraţie. Nivel 1,01 m. Urnă roşie, de tehnică su¬
perioară, de formă înaltă, cu gâtul strâmt, cu
dungă orizontală în relief la întâlnirea dintre gât şi
umăr (fig. 333j. Gura, ruptă de plug (fig. 332), nu
s’a
celui
nei
m. : găsit.
Nu
exclusiv
0,25
s’aînălţimea
m,găsit
al
oase
gâtului
nicio
calcinate.
păstrată
urmă
cca 0,115
de0,356
capac.
m,mal; Conţinutul
fundului
diam, pânte-
0,107
ur¬
129. Mormântul Nr. 338. Parcela XXIX, 14. Inci-

neraţie. Nivel 0,97 m.Urnă cenuşie de tehnică supe¬
rioară, cu fundul strâmt, gâtul larg, buza răsfrântă Fig-330 —Mormântul
orizontal (fig. 334). Sparta prin presiune, (tig 332). sticlă verzi şi roşii.
înălţimea 0,234 m; diam. pântecului 0,22 m. Drept capac, un vas primitiv,
tronconic, de tipul opaiţ Poiana, înalt de 0,071 m, diam. gurii de 0,127 m,
www.cimec.ro
al fundului 0,07 m, cu toartă primitivă între buză şi fund (fig. 335, 1).
Acest vas
urnei: oases’acalcinate
găsit spart,
şi un cu
fragment
cioburile
de perlă
căzutede înăuntrul
calcedoniu,
urnei.
sferoidală
Conţinutul
tur¬
tită, de 0,015 m diam. (fig. 335, 2).

Urnele Nr. 336 — 338 erau aşezate ală¬
turi unele do altele, pe o singură linie,
orientată NE-SV, urna Nr. 336 fiind la
mijloc, iar urna Nr. 338 la NE (fig. 332).
PARCELA XXIX
5 10 15cm
Urna Nr337
'l,01m
Urna Nr.336
Urna
- 0.97m
Nr.338
Urnă
Fig.
oară.
331.
cenuşie
Secolele
— Mormântul
de III
tehnică
— IV Nr.
e.
superi¬
n.336
130. Mormântul Nr. 339. Incineralie. Nivel 0,90 m. Urnă neagră

lucioasă do tehnică inferioară, mare, înaltă de 0,346 m; diam. pântecclui
0,354 m, al gurii 0,178 m, al fundului 0,117 m. Pre¬
zintă o formă originală: pântece sferoidal, mare, gură
înălţată, buză răsfrântă orizontal, iar între buză şi
umărul vşsului sunt patru cupule cornuforme, verti¬
cale, goale, de 0,097 m înălţime, cu deschizătura lar¬
gă de 0,03—0,04 m, siţuată la nivelul buzei şi cu ex¬
tremitatea ascuţită, curbată, pierzându-se în partea
superioară a pântecelui. Pe umărul urnei, între aceste
cornete, este un decor constituit dintr’un meandru de
sinuozităţi în formă de T, închis între două chenare.
Şi meandrul şi chenarele sunt reprezentate prin linii
formate din câte o serie continuă de mici semi¬ şie
oară
Fig.de
tul Nr.
Secolele
333.
tehnică
337.
e.—n. Urnă
Mormân¬
III
superi¬
— ro¬
IV
cercuri paralele verticale imprimate. Liniile — de

asemenea semicercuri — care formează chenarele sunt
închise între două linii paralele, neîntrerupte, incise (fig. 336 — 337). Urna era
spartă din cauza presiunii, dar cioburile fiind complete, a putut fi lesne res-
www.cimec.ro
'410 MATERIALE ARHEOLOGICE
taurată. Deasupra se afla un capac, de aceeaşi tehnică, de 0,092 m înălţime

şi 0,255 m diam., de tipul comun în formă de strachină, cu buza faţetată
(fig. 338). Urna conţinea oase calcinate şi următorul inventar:
a) Fibulă de fier cu trei sfere masive de bronz pe arc şi cu lanţ de bronz
ca garnitură (fig. 339, 3). Partea de fier a fibulei este foarte deteriorată din
pricina ruginii. Ceea ce s’a păstrat, delà resort
până la începutul piciorului, măsoară 0.06 m
lungime. Resortul, rupt în două fragmente, este
lung de 0,077 m. Sferele de bronz, .turtite, de
0,016 — 0,018 m, unite între ele, formează o bu¬
cată lungă de 0,039 m. Resturile piciorului in¬
dică tipul La Tène II, cu apendicele întors pe
deasupra şi fuzionând cu arcul în axa sferelor de
bronz. Fibula era împodobită cu un lanţ de
bronz lung de 0,352 m, compus din o sută un¬
Fig. 334.
338.
superioară.
Urnă—cenuşie
IVMormântul
Secolele
e. n.de tehnică
III
Nr.
— sprezece verigi mici, eliptice, de 0,004 — 0,006
m, cu secţiunea semicirculară (fig. 340). Iu mo¬
mentul descoperirii, lanţul era complet închis,
circular, şi prins de piciorul fibulei. S’a desfăcut şi s’a deslipit ulterior,
cu prilejul curăţirii.
b) Fibula de fier fără sfere de bronz, similară, dar incomplet pă¬
strată (fig. 339, 2). Nu s’a găsit din ea decât resortul, lung de 0,06 m,
câteva fragmente mici ale acului şi pi¬
ciorul cu o parte delà începutul arcm-
lui. Piciorul indică limpede tipul La
Tène II. Partea centrală a arcului
I------
Fig. 335. — Mormântul Nr. 338: Fig. 336. — Mormântul Nr. 339. Urn,
neagră primitivă prevăzută cu patn
vind
1. Vas-opaiţ
2.dePerlă
capacprimitiv
deurnei
calcedoniu.
precedente
poros, ser¬;
cornete
meandru.
în jurul
Secolele
gurii II
şi —
decorată
I în. e. cu
n. ui
lipseşte, aşa că nu putem şti dacă era sau nu prevăzută cu sfere de bron:
la fel cu fibula precedentă. Dar, la fel ca aceea, şi aceasta era împodobiţi
www.cimec.ro
cu un lanţ de bronz închis, identic executat, lung de 0,358 m, compus

din o sută douăzeci de verigi de bronz, mici, eliptice, de 0,004 m pe 0,006 m,
cu excepţia ultimei verigi, puţin mai mare, aproape circulară, de 0,007 m
pc 0,008 m, care închide cercul şi pe care este prins un pandantiv de
bronz plat, în formă de potcoavă, do 0,015 — 0,016 m diam., lat de 0,004
m, gros do 0,002 m (fig. 339, 1). In momentul descoperirii, acest lanţ era
de asemenea prins de l'ibulă, însă nu de picior ca la exemplarul precedent,
ci de resort. Ambele lanţuri sunt bine con¬
servate, pe alocuri chiar cu aspectul gal-
ben-auriu original, fără adausul obişnuit
de patină verde.
c) Două piese alo unei paftale de cen¬
tură, de fier, de forme simple, lunguieţe,
plate, una mai mică, lungă de 0,07 m şi lată
de 0,01 1 m şi cealaltă, lungă de 0,17 m şi
Iută de 0,008 — 0,015 m, ambele uşor curbate
Ă>>))))n>>))))))M)<>i)),j))),)),)i,) ) , ,,775
a-ts-f
< <A<.t ( 1 1 M u.1?- 2tuauxcctccco \
)>>>> }>>) \ \
',11 '>•»» >»»>> >>;>)>)>))>")) i )?)))))))>»»>-)»}')
şi prevăzute la o extremitate cu un ochiu ro¬

tund şi la cealaltă, cu un cârlig (fig. 339,
5-6).
d) Două fragmente ale unui tub sub¬
ţire format dintr’o tăbliţă foarte îngustă
de bronz, răsucită în spirală (fig. 339, 4).
Tubul complet măsoară 0,034 m lungime Fig. 337. — Aceeaşi urnă. Meandrul
este produs prin incisii şi prin semi¬
şi 0,003 m diam. Poate, podoabă pentru cercuri imprimate.
par.
e) Trei perle mici sferoidale, de 0,004 m diam., de sticlă albă trans¬
parentă, cu reflexe aurii produse de o pojghiţă de aur cuprinsă în structura
sticlei.
131. Mormântul Nr. 340. Incineraţie. Nivel 0,82 m. Urnă neagră lucioasă
de tehnică primitivă, cu pântece sferoidal, gura strânsă, gât tronconic cilin-
droid, buza răsfrântă faţetată, toartă mare legată de gură şi de umăr (fig.
354 , 4) . înălţimea cea 0,20 m, diam. pântecelui cca 0,25 m, al gurii cca 0,009 m.
www.cimec.ro
Foarte fărâmată. Din capac, nu s'au găsit urme. Conţinea oase calcinate,
o perlă de sticlă albă translucidă, sferoidală, de 0,004 m diam., cu reflexe
aurii, fragmentele unei lame de fier de 0,01 m; poate, o piesă de pafta şi frag¬
mentele foarte ruginite şi deteriorate, ale unei
fibule de fier de tip La TènelJ, de cca 0,08 ni
lungime, prezentând pe arc două grupuri de
câte două sfere de bronz.
132. Mormântul Nr. 342 Inhumaţie. Nivel

0,57 m. Schelet de adult, întins, cu faţa în sus,
nei
Fig. precedente,
338. mitiv.
— Capacul
negru pri¬
ur¬
cu braţele pe lângă corp, orientat NV-SE, cu ca¬
pul la NV. Craniul turtit prin efectul presiunii,
• u ot —
Fig. 339. — Mormântul Nr. 339. Obiecte din urnă: 1 — 2.

Fibulă de fier de tip La Tène II şi lanţul de bronz cu care era
cu
împodobită;
sfere de bronz;
3. Fibulă
4. Podoabă
de fier despirală
tip Lade
Tène
bronz;
II ornamentată
5 — 6. Piese
de pafta, de fier.
www.cimec.ro
cu tendinţa de întoarcere spre dreapta. Lungimea scheletului 1,68 m.

Oasele complete, cu excepţia extremităţilor câtorva din coastele libere şi
a câtorva falange delà mâini şi delà picioare. Niciun obiect de inventar.
In ţărâna de umplutură a mormântuluUşi printre oase, s’au constatat cio¬
buri din categoriile poroasă şi cenuşie superioară, 'din secolele III — IV
e. n. Scheletul este estfel mai nou decât aceste cioburi, probabil din secolul
IV c. n. Aspectul oaselor este d vechime.
133. Mormântul Nr. 343. Incine-
raţie. Nivel. 0,85 m. Urmă cenuşie de
tehnică superioară, de o nuanţă cenu-
şie-roşcată, friabilă, de formă comună
Fig.
care
Pateră341.
servea
cenuşie
Secolele
—de de
Mormântul
III
capac
tehnică
— IV pentru
e.superioară,
n.
Nr. urnă.
343.
ţul
La
Fie.Tène
do340.
bronz
II cu
— sfero
Mormântul
carede împodobea
bronzNr.
(fig.339.
339,
fibula
Lan¬
3).
cu fundul strâmt, gâtul larg, buza răsfrântă orizontal, cu dungă în relief

pe gât. Deasupra, drept capac, se află o pateră de aceeaşi tehnică şi din aceeaşi
pastă, dar mai rezistentă, cu buza îngroşată (fig. 341), înaltă de 0,067 m,
de 0,181 m diam. Patera era aşezată cu gura în sus. Starea sa de conservare
este foarte bună. In schimb urna este complet fărâmată. Urna conţinea
exclusiv oase calcinate. Acest mormânt, situat pe marginea de E a parcelei
XXIX, se află lipit de mormântul Nr. 251 din parcela XXV, cu urnă de
aceeaşi tehnică şi formă.
134. Mormântul Nr. 344. Parcela XXIX, 12. Incineraţic. Nivel
1,10 m. Urnă neagră lucioasă, de tehnică primitivă, de tip comun, fărâmată.
Partea
oase calcinate.
sa superioară lipseşte complet, ca şi capacul. Conţine exclusiv
135. Mormântul Nr. 346. Inhumaţie. Nival 0,05 m. Schelet de copil,

întins, cu faţa în sus, orientat VNV-ESE, cu capul la VNV. Nu s’au păstrat
decât craniul, foarte sdrobit prin presiunea transmisă delà suprafaţa solului,
o coastă, antebraţul drept, un fragment din braţul stâng, un mic fragment
din basin, ambele femure şi tibia dreaptă. Lungimea părţii păstrate din sche¬
let, până aproape de glesne, este de 0,86 m; mormântul este săpat pe argila
galbenă care formează stratul natural al staţiunii. In dreptul toracelui şi
www.cimec.ro
414 MATERIALE ARHEOL.QÔICE
abdomenului scheletului s’au constatat galerii de şoareci. Sub torace s’a

găsit un ciob poros, răsleţ, de epocă La Tène-Poiana, făcând parte din umplu¬
tura mormântului, care este astfel mai nou decât această epocă. Inventarul
arheologic al scheletului este bogat. Lângă cap, s’au găsit doi cercei de argint,
în jurul gâtului o mare cantitate do perle de sticlă, de forme şi colori variate,
şi o perlă de cornaliuă, iar în dreptul toracelui, o fibulă de fier.
Cerceii, situaţi de o parte şi de alta a craniului, în apropierea urechilor,
sunt făcuţi din câte un fir simplu de argint de 0,001 m grosime, răsucit cir-
Fig.
mată
1. Perle
342.
; 5. Perle
de
— sticlă
Mormântul
mărunte
azurie,
inelare,
Nr.
faţetate
346.
de sticlă
Obiecte
; 2—4,azurie
8—10.
găsite
; 6 —Perle
asupra
7. Cercei
descheletului:
sticlă
de argint.
albă
cular cu un diam. de 0.01S m, cu o extremitate întoarsă ca un cârlig, iar cu

cealaltă învârtită în jurul său însuşi, în spirale, pentru a forma un ocliiii
(fig. 342, 6 — 7; 343, 2). Starea do conservare bună.
Perlele de sticlă, formând un şirag în jurul gâtului, prezintă urmă¬
toarele varietăţi:
a) Şase bucăţi, întregi sau fragmentare, de perle cilindrice de sticlă
albă mată,
2—4, 8— 10).
de 0,011 — 0,023 m lungime şi 0,007 — 0,011 m diam. (fig. 342,
b) O perlă fragmentară din aceeaşi pastă, de formă prismatică, plată,

cu baza hexagonală (fig. 343, 5).
c ) Fragmentele a patru perle din aceeaşi pastă de formă bitronconică
plată, cu muchie unghiulară pe mijloc (fig. 343, 4).
www.cimec.ro
SĂPĂTURILE DELA POIENEŞTI 41b
d) Fragmentele a cca trei perlo de sticlă translucidă de coloare roz-

portociilie, plate, prismatice cu secţiunea romboidală (fig. 343, 3).
e) Douăzeci de perle, dintre care optsprezece întregi şi două fragmen¬
tare, transparente, de coloarea amcti.stului cu oxidaţie albastră-indigo,
do formă plată, lungi de 0,012 — 0,01 6 m şi late de 0,007 — 0,01 m (fig. 344).
j) Şase perle azurii, transpa¬
rente, poliedrice, întregi, lungi de
0,009-0,011 m (fig. 342, 1 ; 343, 1).
s) Două perle din aceeaşi pas¬
tă, prismatice, plai o cu bază hexa¬
gonală, fragmentare.
h ) Şaisprezece perle minuscule.
azurii, transparente de formă ine¬
lară, de 0,003 mdiam. şi cca 0,001 m
grosime (fig. 342, 5: 343, 6).
Perla din cornalină are o formă
prismatică, plată, cu baza hexago¬ faţetate
găsite
fig. 7);
342,
Perle
culă de
343.
dc
asupra
sticlă
(fig.
3.sticlă
—
Perlă
342,
scheletului:
Mormântul
azurie
albă
dode
1);
cornalină.
sticlă
mată;
(fig.
2. Cercel
1.342,
Nr.
portocalie;
6.Perle
de346.
5);
Perlă
argint
7.
deObiecte
minus¬
4sticlă
Perlă
—
(fig.
5.
nală, la fel cu unele perle de sticlă
din acelaşi şirag (fig. 343, 7). Mă¬
soară 0,012 m lungime, 0,00!) ni lă¬
ţime şi 0,005 m grosime.
Fibula de fier s’a păstrai în două fragmente incomplete şi foarte roase
de rugină. Se poate recunoaşte o parte din resort şi arcul, caic este jdat şi cu
profil uşor întors în sus. Din
picior nu a rămas nimic.
Lungimea părţii conservate
a fibulei este de cca 0,06 m.
Tipul pare a fi provincial
roman târziu.
136. Mormântul Nr.
0-17. Inhumaţie. Nivel 1,33
m. Distrus. Nu s'a găsit
decât craniul, de copil,
foarte turtit, din cauza pre¬
siunii. Era siluat cu faţa
în sus şi cu creştetul la NV
(fig. 345). In locul unde fu-
Fig. 344. —nmelist
Mormântul
cu irizaţii
Nr. 1 346.
indigo.
Porto de sticlă sese gâtul s’a' găsit un tor¬
ques de bronz, circular, de
J,095 m diam., format în mod simplu dinlr’un fir prismatic gros de 0,002 m,
ii o extremitate întoarsă ca un cârlig, cu cealaltă formând un ochiu şi
www.cimec.ro
răsucindu-se în spirală în jurul său însuşi (fig. 346, 1). Ochiul nu s’a păs¬
trat. Extremitatea cu cârlig, ruptă, a fost găsită la 0,15 m spre E şi la 0,07m
mai jos, într'o galerie de şoareci. Pe mijlocul torques-ului erau înşirate o per¬
lă de pastă, din sticlă mată de coloare albă-\erzuie, sferoidală, de 0,011 m
diam. (fig. 346, 2) şi un inel de bronz masiv de 0,013 m diam. şi 0,008 in
Craniul Nr.347 PARCELA XXIX
-t
Lespedea
deNrpiatră
334
Urna Nr 327
Fig. 345. — Mormintele Nr.> 324 si 347 pian.
înălţâme, ornat cu trei serii orizontale do protuberanţe (fig. 346, 3) De acest

inel era lipit prin rugină fragmentul de fund al unui pandantiv cilindric de
fier de
137.0,01
Mormântul
m diam., Nr.
în formă
348 de coşuleţ. (fig. 346, 4).
Parcela XXIX, 14 în marginea

de E a parcelei XIV. Incineraţâe.
Nivel 1,05. Urnă roşie de teh¬ Urna Nr.348
nică superioară, în formă de
Urna Nr.349
ZOcm
PARCELA XXIX
Fig. 347. — Mormântul î\'r. 348, plan.

1Fig.
Oticele
— 3. 346.
Torques
găsite
danliv
— deMormântul
asupra
de
bronz
fior.
scheletului
(3) ; Nr.
4. Pan-
347.:
castron cu pântecele larg, cu gura strâmtă, cu buză îngroşată, înaltă de

0,214 m; diam. pântecelui 0,35 m, al gurii 0,265 m, al fundului 0,125 m.
Pe margine, unind gura cu pântecele, sunt trei toarte late de 0,03 m, aşezate
vertical şi având deasupra lor câte o cupolă înaltă de 0,021 m şi de 0,065 m
diam. Deasupra urnei se afla un capac de aceeaşi tehnică şi coloare, conic,
www.cimec.ro
•SĂPĂTURILE DELA POIENEŞTI 417
înalt de 0,129 m şi cu un diam. de 0,26 m. înălţimea mânerului este de

0,034 m. Capacul aderă cu precizie la gura urnei. Şi urna şi capacul s’au
găsit sparte din cauza presiunii delà suprafaţa solului (fig. 347), însă,
cioburile fiind complete, au fost reconstituite exact (fig. 348 — 349). Urna
conţinea oase calcinate, câteva bucăţi dintrun ac de fier, poate delà o
fibulă dispărută, şi fragmentele foarte fărâmate ale unui pahar de sticlă
albă transparentă, în parte deformat prin căldura rugului, de tipul conic
cu decor de linii în relief, formând ovaluri longitudinale.
138 . Mormântul Nr. 349. Parcela XXIX 14, în marginea de Ea parcelei
XIV. Incineraţie. Nivel 1,15 m. Urnă roşie, de tehnică superioară vopsită
Fig. 349.
urnă.
— Aceeaşi
roşie
Fig. 348.
toartedeprevăzute
tehnică
— Mormântul
III—
cu
superioară,
IV cupule.
e.Nrn. 348.
Secolele
cu Urnă
trei
cu un roşu închis, pe alocuri cu reflexe negre lucioase. Forma comună, cu

gâtul larg, buza răsfrântă orizontpl, dungă în relief pe gât (fig. 350).
înălţimea 0,283 m, diam. pântecelui 0,246 m, al gâtului 0,185 m, al gurii
0,22 m, al fundului 0,125 m. Deasupra, drept capac, se afla o pateră de aceeaşi
tehnică şi culoare înaltă de 0,096 m şi de 0,195 m diam., cu pereţii gurii
verticali, simpli, aşezată cu gura în sus. Urna prezintă câteva crăpături
longitudinale ca efect al presiunii transmise delà suprafaţa terenului (fig.
347). Patera nu a suferit decât foarte puţine rupturi în buză. Urna conţinea
oase calcinate şi o fibulă de fier, lungă de 0,06 m, foarte deteriorată din cauza
www.cimec.ro
focului şi a ruginii (fig. 351). Tipul este provincial roman târziu, cu picior
lung simplu.
Mormintele Nr. 348 şi 349 sunt situate unul lângă altul pe o linie SV-NE,
urna Nr. 348 fiind la NE (fig. 347). Au fost descoperite în penultima zi a să-
Fig.
tul Nr.
351.
349.— Fibulă
Mormân¬
de
fier din secolele III —
roşie
Fig.
o pateră
de
350.
tehnică
—
roşie.
Mormântul
superioară,
Secolele III
Nr.acoperită
—349.
IV e. Urnă
n. cu IV e. n., lipită de un
os calcinat.
păturilor noastre, cu prilejul unei lărgiri a marginii de V a unghiului 11

din parcela XXTX, aşa că au fost fixate pe plan (pi. II) în cuprinsul parcelei
XIV, într’un colţ care nu fusese săpat la rând cu toată suprafaţa acestei
ultime parcele.
II. TIPOLOGIA OBIECTELOR DIN MORMINTE: LA TÊNE ■
In capitolul precedent am făcut o descriere a mormintelor şi o prezen¬

tare minuţioasă a conţinutului fiecăruia. Acum trecem la o clasificare pe
categorii şi tipuri a faptelor constatate, în scopul de a le stabili analogii,
de a determina poziţia lor cronologică şi de a preciza raporturile de asociaţie
dintre ele. începem cu inventarul mormintelor din La Tène, analiza similară
www.cimec.ro
a mormintelor din secolele III — IV e.n. rămânând a fi făcută în capitolul

următor. Descrierea amănunţită a obiectelor fiind efectuată în capitolul
precedent, nu vom repeta aci decât detaliile generice caracteristice pentru
definirea tipurilor.
OBIECTE DE INVENTAR
1. ARME
a) Spade
1. Spada de fier întreagă găsită asupra scheletului calcinat din mor-

mântul-cuptor din parcela III (fig. 98). Dimensiuni modeste: numai 0,44 m
lungime, din care pedunculul deţine 0,10 m. Lăţimea lamei este de 0,017
—0,035 mşia podunculului de 0,018 — 0,025 m. Grosimea lamei 0,006 m, a
pedunculului, 0,008 m. Tipul său, cu lama îngustă, cu două tăişuri, cu o uşoară
nervură mediană longitudinală, cu mâner plat lăţit la capăt în formă de T, cu
locul de unire dintre lamă şi mâner marcat prin colţuri puţin proeminente, este
rar. Abia aminteşte o vagă afinitate hallstattiană, poate scită31. Data sa
este decisă de tipul* vârfurilor de săgeţi de bronz în trei muchii, cu care
este asociată şi care sunt databile în a doua jumătate a epocii Fierului (seco¬
lele IV — I în. e. n.), şi mai ales de tipul mormântului-cuptor în care a fost
găsită,
în. c. n.mormânt analog cu un mormânt delà Zimnicea din secolele IV — III
2. Fragmentele de spadă sau de pumnal de fier din mormântul de inci-

ncraţie distrus Nr. 307 din parcela XXVIII, reprezentând numai mânerul,
lung de 0,10 m şi o parte din lamă, prost păstrată, de cca 0,02—0,035 m
lăţime, învelită într’o massă de rugină cuprinzând şi resturi din garnitura
tecii (fig. 307). Se pare că este vorba de un cuţit maro cu un singur tăiş.
Totuşi, mânerul său plat, în formă de T, îl apropie de spada precedentă,
sugerând cam aceeaşi datare. De altfel şi dimensiunile sunt identice.
b) Pumnal
1. Este vorba de un singur exemplar de fier, de formă triunghiulară,

cu două tăişuri (fig. 282, 1). Se afla în urna neagră, primitivă, Nr. 261, în
G.
şi
„Dacia",
283)
M.
Sudrussland,
Berlin
GAIMC,
caracteristice
fig.
F.
Ebcrt,
şi37,
311928,
Smirnov,
ceva
Mânerul
2),
II,
1. „Praeh.
A1925,
pl.
mai
p.
pl.
seepocii
35
vedea
II,
Paşcovschii
39;
de
în
p.şi15;
Ztschr.“,
428,
aproape
formă
hallstattiene
W.
pl.
şiS.mânerele
16
fig.
Ginters,
V.de
a;moghilnie
1Chiselcv,
peşi
V,A.
T 1913,
cel
delà
pumnalelor
aminteşte
A.
Das
(Déchelette,
alSpiţîn,
Vârşet
p.
Schwert
„Vestnic
pumnalelor
Nr.
53 3,
oarecum
în
şiscitice
Drevnosti
„Cratchie
Manuel,
fig.
Banat:
d.
Drevnei
Skythen
55;
şi('axivockT]<;)
pe
spadelor
V.
idem,
Camî.
II,
Istorii'1,
soobşceniia",
acela
Pârvan,
2,
u. p.
Reallex.
Leningrad
Sarmaten
delà
al730
scito-sarmatice:
1947,
Getica,
pumnalelor
Boureni
şi XVI,
urm.
d.
2,in
1933
p.
Vorgesch.
p. din
Südrussland,
357,
şi
171,
1949,
cu
(Materiali
fig.
Moldova:
cf.
fig.
fig.
antene
280
e.
p.s.
249.
10;
g.,
—
89
v.
27 *
www.cimec.ro
care s’au găsit şi garniturile de fier delà teaca sa, făcută probabil din lemn
ori din piele. Mânerul lipseşte. Forma pumnalului este caracteristică pentru
amijlocul
fost găsit
epocii
împreună
Fierului,
cu o în
fibulă
aria de
hallstattiană32.
tip La Tène IIIExemplarul
vechi. delà Poieneşli
c) Săgeţi
1. Sunt de amintit aci numai cele patrusprezece vârfuri de săgeţi de

bronz găsite, împreună cu spada descrisă mai sus, lângă scheletul din
mormântul cuptor din parcela III, databil în secolele IV— III în. e. n.
Sunt de dimensiuni diferite: între 0,016 şi 0,021 m înălţime şi 0,007 şi 0,009
m lăţime, şi prezintă o patină verde poroasă specifică trecerii metalului
respectiv printr’un foc secundar. Toate aparţin aceluiaşi tip piramidal,
cu un profil uşor ogival, cu trei muchii tăioase şi cu vârf foarte ascuţit, fără
pinteni şi cu tub interior fără prelungire exterioară (fig. 99). Pe fiecare din
feţe, spre vârf, se află o mică gaură servind poate pentru scurgerea unei
substanţe veninoase. Tipul acestor vârfuri de săgeţi, făcând parte din cate¬
goria numită „scitică11 caracteristică pentru toată Europa orientală şi Asia31
este foarte frecvent pe teritoriul ţării noastre în epoca Fierului şi cu deosebire
în a doua parte a acestei epoci. La Poiana, ca şi la Zimnicea, vârfurile de
săgeţi de bronz cu trei tăişuri caracterizează stratul getic, dintre secolele
IV şi I în. e. n.34. La Poieneşti trcbue să le situăm de asemenea în acest
spaţiu de timp. Atât profilul lor, cât şi lipsa pintenului caracteristic vâr¬
furilor de săgeţi din epoca mai veche a Fierului, cea scitică35, le apropie
mai mult de vârfurile de săgeţi din epoca La Tène delà Poiana. De altfel, în
săpătuiile noastre de pe Măgura Teilor, printre obiectele răspândite în
staţiune, am găsit şi exemplare identice cu acelea din straturile delà Poiana
(cf. supra, la „Tipologia obiectelor din aşezări").
execuţie
începutul
p.
„Dacia",
1137,
32
33 Pumnale
E.
minuţioasă
III
fig.
epocii
Sprockhoff,
— IV,
472,
La
de1927
Tène,
1.
şi
fier—
exactă
în cu
1932,
Ebert,
la lama
Déchelette,
dovedeşte
p. Reallex.
334.
lată,Vârfurile
triunghiulară,
oManuel,
d.
rutină
Vorgesch.
demetalurgică
II,săgeţi
2,delà
p.
s. dev.
733,
sfârşitul
bronz
Pfeilspitzen,
rafinată,
fig. cu
281,
Hallstattului
treisunt
2;tăişuri,
p.283,
considerate-
106.
3;şi
a Cf.
II,
căror
delà
3,
şi
cipiu
de obicei
plauzibilă
ca producţii
şi, pană
greceşti
la unpontice
punct,pentru
chiar uzul
dovedită,
populaţiilor
prin descoperirea
locale. Părerea
la Olbia
este în a prin¬
unei
ologhiia",
cu
„Eurasia
Ştitelman,
de
piese
pentru
tăiş
meşteri
IsLorie
34de
35 triplu
confecţionarea
„Dacia",
Cf.
tipar
sept.
Veche",
1,
ambulanţi
V.
1. se
1947,
c.).
pentru
ant.“,
Pârvan,
fabricau
III—
Este
1951,
p. VI,
turnarea
greci
164).
săgeţilor
IV,
vorba,
înI,1927—1932.
Getica,
1913,
însăşi
şi
p.
ToLuşi,
adoptată
de
207
unor
de
p.lumea
sigur,
acest
şi397
121
asemenea
există
fig.
—
şi
p.
scito-sarmală
şide
fel
398
28,
de
334
fig.
evidente
os’au
localnici.
1tehnică
şi
accesorii
şi
—
1)fig.
găsit
6.şi în
probe
113,
245
din
elenică
în
deşi
Ucraina
1—16,
interior.
regiunea
armament
că248.
importată
vârfurile
în Astfel,
26—27,
apropiere
Uralului
(F. de
în
Ştitelman,
30;
mai
săgeţi
lumea
„Slud.
(P.
de
multe
Dmitriev,
Chicv
debarbară
şi„Arhe-
tipare
bronz
Cerc
(F.,
www.cimec.ro
2. UNELTE DOMESTICE
a) Cuţite
In mormin Lele La Tène delà Poieneşti s’au găsit patru obiecte de acest
fel de fier, toate întregi în urnele negre Nr. 83, 105, 148 şi 201. Au tăişurile
rectilinii şi pcndunculul subţire plat. Se disting două tipuri:
1. Cu muchia dorsală curbă, convexă (fig. 161, 1), cu lama de lăţimi
variabile. Trei exemplare, lungi de 0,135 — 0,145 m. Cuţitul de acest tip
din urna Nr. 83 avea şi o teacă, a cărei garnitură, de fier, a fost găsită în acelaşi
recipient funerar (fig. 161, 2). Acest cuţit, ca şi acela din urna Nr. 201,
se afla asociat cu fibule La Tène II.
2. Cu muchia dorsală unghiulară (fig. 215, 3). Un singur exemplar, de
0,088 m lungime, prevăzut cu nituri pe peduncul, găsit în urna Nr. 148.
h) Ace de cusut
Probabil în această categorie trebue situat un vârf de ac de fier, sub¬

ţire, cu capul rupt, găsit în urna neagră Nr. 261, împreună cu o fibulă de tip
La Tène III.
3. USTENSILE DE TOALETA
a) Brice
Este vorba de două exemplare de fier, de 0,10 — 0,152 m lungime şi

0,041 — 0,043 m lăţime, ambele găsite în urne negre primitive (Nr. 34 şi
329). Destinaţia lor ca unelte peritru ras rezultă din lama lor lată, cu tăişul
viirb convex. Se referă la un singur tip, cu vârf ascuţit şi cu peduncul răsu¬
cii ca un inel (fig. 118; 325). Tipul este foarte comun în epoca La Tène
II— III în Europa centrală36.
In ambele urne delà Poieneşti, bricele erau asociate cu câte o fibulă de
fier, La Tène II.
4. ACCESORII PENTRU VESTMINTE
a) Catarame
1. Lame do fier groase, uşor întoarse, înguste de cca 0,01 m şi lungi până
la 0,195 m, prevăzute la capete cu ochiuri ori cu cârlige, provenind în mod
sigur delà nişte paftale primitive de centuri. S’au găsit în zece urne, toate
negre, de tehnică primitivă. In mod normal sunt două piese, una mai mică,
<lc 0,043—0,068 m lungime, prevăzută cu un ochiu şi cealaltă mai lungă,
de 0,013 — 0,195 m lungime, prezentând un cârlig (fig. 210, 1 şi 3; 339,
5 — 6). Dar nu s’au găsit ambele piese decât în urnele Nr. 147 şi 339. In
celelalte urne s’a constatat câte o singură piesă, cea lungă cu vârf încârligat
36 DéchclelLc, Manuel, II, 3. p. 1279, fig. 553, 8.
www.cimec.ro
(Nr. 149, 153, 164, 261, 325, 328). In urnele Nr. 3 şi 340, lamele erau repre- I
zentate prin fragmente deteriorate şi incomplete. In cazurile când se între- I
buinţa o singură piesă, cea mare cu cârlig, extremitatea cealaltă a centurii
era prevăzută de sigur cu o gaură practicată în materia din care era făcută:
piele ori pânză. Modul în care se prindeau aceste piese din fier, de centură,
nu poate fi dedus decât la cele două piese din urna Nr. 339, care au deopotrivă
la unul din capete câte un ochiu, la celălalt câte un cârlig (fig. 339, 5—6).
Extremităţile celorlalte exemplare sunt într’o stare de conservare foarte
rea, unele chiar complet rupte, aşa încât nu lasă să se observe niciun detaliu
în această privinţă. Pe marginile lamelor de paftale de centură din urnele
Nr. 149 şi 153, se văd linii longitudinale incise (fig. 218, 2; 226). In şapte
cazuri (Nr. 147, 149, 153, 261, 328, 339, 340), piesele de centură de tipul
descris aci se aflau asociale cu fibule LaTène II. Acest tip are analogii numai
în Polonia, în Silezia şi în Germania de Est, în aceeaşi epocă 37 .
2. Aceeaşi destinaţie, ca piesă de pafta, ar putea fi atribuită eventual
unui obiect gros de fier, lung de 0,105 m, găsit în urna neagră Nr. 84, şi
având o extremitate ascuţită, iar cealaltă întoarsă ca un cârlig (fig. 163, 1).
b) Fibule
Aceste obiecte de utilitate vestimentară, care numai în al doilea rând

pot fi socotite ca ornamente, reprezintă, după monete, auxiliarele cele mai
preţioase pentru problemele de cronologie. Din fericire, în necropolele delà
Poieneşti, în ale căror morminte noi nu am constatat nicio monetă utiliza¬
bilă, fibulele s’au găsit în număr mare. In total, din epoca La Tène avem
treizeci şi şapte de piese. Cele mai multe urne conţin câte o singură fibula.
Doar în trei cazuri, în urnele Nr. 3, 147 şi 339, erau câte două exemplare.
Cele mai multe fibule sunt de fier. Una singură este de bronz (în urna
Nr. 96). Dintre fibulele de fier, opt exemplare erau ornate cu sfere de bronz
pe arc. Din cauza altcraliilor suferite în cursul incineraţiei şi din cauza
ruginii, fibulele de fier se prezintă într’o stare de conservare foarte proastă.
In douăsprezece cazuri sunt atât de deteriorate, încât tipul lor nici nu poate
fi determinat.
In total, rămân douăzeci şi cinci de fibule din această epocă valabile
tipologic, adică întregi ori prea puţin avariate, sau chiar foarte mutilate,
dar păstrând elemente suficiente pentru a li se determina tipurile. Toate
157MiLtelschlcsion.
Kultur,
XXX,
cu
in
interpretate
o şifibulă
:i:fig.
1938,
J.
p. 535-537
LaTène
Kosli’zewski,
218
de
p. 114,
(cf.
autor
; II
idem,
Leipzig
ibidem,
fig.
cu
ca sfere
23
vandalice
W'ielkopolska
Ebert,
(într’un
1939,
s.dev.bronz
Reallex.
p.
Sadersdorf,
cu
mormânt
46,pe
urne
w.
fig.
arc)
d.czasacli
ca
38
Vorgesch.
;de
inChr.
la
şiincineraţie
Lausitz,
39Petscheck,
Poieneşti).
przedbistoricznych.
şi s.pl.v.
pl.
7,8
din
Ostdcutsch-polnische
41(în
Die
jurul
a);
morminte
fruhwandalischo
W.
Berlinului,
Kropf,
Poznan.
de incineraţie
„Mannus“,
împreună
1923,
Latène-
Kultur
p.
www.cimec.ro
tipurile la care se referă sunt LaTènelI ori III. Avem de înregistrat patru
tipuri:
1. LaTènelI cu sfere pe arc. Sunt de fier, de formă lunguiaţă, cu arcul
rcctiliniu, cu apendicele piciorului mult prelungit, întors pe deasupra arcului
printr’o curbură şi prins de arc prin trei (urna Nr. 339) sau patru bulbi
sferoidali de bronz (fig. 105, 1 — 2; 179, 2; 339 — 3). Aceşti bulbi, de formă
sferoidală turtită, dispuşi vertical, sunt uniţi între ei doi câte doi printr’o
axă organică tot de bronz38. Diametrul lor este de 0,012 — 0,018 m. Celeopt
fibule do acest tip, găsite în urnele negre Nr. 3 (două exemplare), Nr. 48,
105, 121, 147, 339 şi 340, sunt foarte deteriorate. Exemplarul din urna Nr.
147, ale cărui fragmente s’au păstrat relativ mai complete, măsoară ca
0,12 m lungime. Exemplarul din urna Nr. 339 avea prins de piciorul său un
lanţ de bronz, lung (fig. 340). Fibule cu asemenea lanţuri s'au găsit şi în
allé regiuni, do exemplu în basinul Crişului inferior (pe teritoriul R. P.
Ungare, la Gyoma) 89 şi pe teritoriul R. Polone în aceeaşi epocă 40.
2. LaTènelI simple, cu picior rotunzii. Au piciorul prelungit şi întors
deasupra arcului printr’o curbură (fig. 108; 215, 2; 339, 2). Forma lor este
lungă, cu arcul rectilinear. Apendicele se prinde de arc aproape de resort,
fără intermediul sferelor de bronz, care la acest tip lipsesc cu desăvârşire.
Sunt în total unsprezece exenaplare, găsite în urnele negre Nr. 19, 34, 112,
148, 149, 153, 201, 276, 282, 329 şi 339). Singurul exemplar păstrat în între¬
gime, cel din urna Nr. 276, prezintă o lungime de 0,105 m. Este un tip frec¬
vent în epoca preromană, în Europa centrală şi mai ales pe teritoriul R.
Polone 41. Exemplarul din urna Nr. 339 delà Poieneşli, găsit în asociaţie
cu un exemplar de tipul precedent avea, ca şi aceasta, prins de resort, un
lanţ lung de bronz, de care atârna un pandantiv inelar plat (fig. 339, 1).
Ztschr.“,
atowit“,
constată
W.
cu
II, exemplarele
3,3sFibulele
Kropf,
p. în
XIX,
XXXII—
1254
„Mannus“,
spaţiul
şi
La
1946
delà
fig.
Tènc
carpato-baltic
XXXIII,
—Poieneşti)
535,
XXX,
1947,
II cu
5—p.
1938,
1941
sfero
7.254,
; Chr.
Insă
—
dep.
pe1942,
fig.
pe
114,
arc
variantele
Petschek,
teritoriul
28,
p.
sunt
fig.
253,
2 23
şifoarte
o.fig.
(fibule
cele
pi.
R.c.,Y.
D.
14,
mai
răspândite:
p.Germane
de
52;
21,
asemănătoare
fiercuosfcrc
J.
fig.Rosen-
şi
9;
cf.R.
K.
Dèchelette,
Przeworska,
Polone:
de
Waller,
cu bronz
ale cf.,
noastre
Manuel,
identice
„Praeh.
e.„Swi-
g.,
se
33 V. Pârvan, Getica, p. 535 şi fig. 368. Tot de pe LeriLoriul R. P. Ungare, alte fibule
cu lanţ, la L. Mârton, Die Frühlatènezeit in Ungarn. Budapest 1933, p. 18, pi. II — V şi
la F. Tompa, 24/25 Bcricht d. rom. -germ. Kommission. 1934 — 1935, p. 55,14 . Asemenea
lanţuri prinse do fibule erau destul de frecvente, în epoca La Tène, şi în Europa occidentală:
cf. Dèchelette, Manuel, II, 3, p. 1252.
40 J. KosLrzcwski, Wielkopolska, etc., p. 156 şi fig. 540 a.
41 Ibidem, p. 153 şi urm. şi fig. 523, 526. Pentru alte exemplare de fier din Polonia şi
Germania asemănătoare cu cele delà Poieneşti cf., e. g., W. Kropf, „Mannus" XXX, 1938
Cbr.
p. 115,
Petschek.
fig. 27 (morminLe
o. c., p. 21,
de incineraţie
fig. 10 şi 11,1
din —
jurul
2 (din
Berlinului
Silezia);la K.
fel Waller,
cu acelea„Praeh.
delà Poieneşti)
Ztschr.“,;
XXXII— XXXIII, 1941 — 1942, p. 247 şi fig. 12, 608 a; J. Rosen-Przeworska. 1. c., p.
263, fig. 29, 4 şi pi. V — IX, passim.
www.cimec.ro
42 4 MATERIALE ARHEOLOGICE
3. LaTène II simple cu picior trapezoidal. Sunt în general la fel cu fibu-

lele de tipul precedent, cu deosebirea că apendicele format prin prelungirea
piciorului nu este întors deasupra arcului printr’o curbură, ci prin două
unghiuri brusce, aşa încât golul piciorului capătă o formă trapezoidală
(fig. 163, 2; 2:10, 2). Avem patru exemplare, dintre care două sunt defier,
lungi de 0,085 m (urnele Nr. 83, 84 şi 147) şi unul de bronz, lung de 0,06 m
(urna Nr. 96), toate constatate în urne negre, de tehnică inferioară. Acest
lip se regăseşte pe teritoriul R. Polono42.
4. La T ène III cu picior trapezoidal. Sunt la fel cu precedentele, cu deose¬
birea că apendicele, întors pe deasupra, fuzionează direct cu arcul formând
o singură piesă (fig. 282, 2). Acest tip reprezintă o variantă evoluată a fi bule¬
lor LaTène II şi, ca atare, se întâlneşte în vremea preromană în Europa
centrală şi pe teritoriul R. Polone, împreună cu tipul precedent43. La Poie-
noşli avem două exemplare, lungi de 0,038 — 0,04 m, ambele găsite în urne
negre (Nr. 261 şi 328). Exemplarul din urna Nr. 147 era asociat cu o fibulă
de tipul La Tènc II cu sfere de bronz, descris aci mai sus.
5. PODOABE CORPORALE
a) Podoabe de păr
Poate ca alarc vor fi servit două fragmente de bronz ale unui tub strâmt,
de 0,034 m lungime şi 0,003 m diametru, format dintr’o panglică foarte
îngustă de bronz răsucită spiral, găsite în urna Nr. 339, împreună cu fibule
La Tène II (fig. 339. 4).
b) Colan
Probabil dintr'un asemenea ornament pentru gât făceau parte cele 13

fragmente de cârlionţă de bronz găsiţi în urna neagră Nr. 147, împreună cu
fibule LaTène II. Aceste fragmente, lungi de 0,01 până la0,032 m, de formă
tubulară, înguste, cu un diam. de 0,003 — 0, 005 m, sunt formate prin răsucirea
strânsă în spirală a unei sârme de bronz (fig. 211). Colanul era unitar, seg¬
mentarea producându-se ulterior, cu ocazia incinerării.
Ztschr.“,
Hunyady,
J.
cf.
Un Filip,
J.exemplar
42 Hoscn-Przeworska,
J. Kostrzewski,
XXXII—
Praveké
Keltăk
similar
akârpâtmedoncében,
CXXXIII,
eskoslovensko.
este
Wielkopolska,
„Swiatowit“,
citat1941—1942,
din Galiţia
Praha
etc.
XIX,
Budapest
p.
1948,
de1946
247
154
V 1944,
pl.
şi
—
şi 1947,
fig.
altul
fig.
21,
pl.527
12,
fig.
XXVII,
din(Polonia)
p.298,
623
42
Ucraina
fig.
afig.
(Stradonice
(la36,
; gura
32,
K.47Waller,
de S.dela
şi
(din
Elbei);
pl.
în Ungaria);
XIII.
Boemia).
Mariţîn;
„Praeh.
Ilona
43 J. Kostrzewski, o. c., p. 154 şi fig. 529 (Polonia) ; Chr. Petschek, o. r., pl. I (Silezia) ;
J. Filip, o. c., pl. 21, fig. 46 şi pl. 40, fig. 4 şi 11 (Boemia).
www.cimec.ro
c) Brăţări
Ca asemenea obiecte putem considera o verigă de fier simplă, de 0,08 m

diam., cu capete înfăşurate unul în jurul celuilat (l'ig. 232, 3), găsită în
urna neagră Nr. 163.
In mod ipotetic menţionăm aci şi fragmentele a două sârme de bronz,
curbe, lungi de 0,08 m, găsite în urnele negre Nr. 250 şi 261. Unul din frag¬
mentele sârmei din urna Nr. 250 trecea prin mijlocul unei perle informe
<le lut ars (fig. 269, 1). Sârma din urna Nr. 261, având un capăt răsucit ca
un ochiu, era asociată cu o fibulă La Tone Ill.
<l) Verigi
Verigă mică de bronz compactă, simplă, de 0,016 m diam., găsită în

urna neagră Nr. 149 (fig. 219,2), împreună cu o fibulă La Tone II. Servea fie
ca ornament direct, fie ca mijloc de suspensie pentru pandantive.
e) Pandantive
Verigă plată de bronz, ovală, de lăţime neegală, situată ca-un breloc

în mijlocul unui lanţ fin de bronz (fig. 339,1), care era prins de una din fi-
bulele LaTène II găsite în urna neagră Nr. 339.
f) Lanţuri de podoabă
1. Fragment de lanţ., lung de 0,022 m cuprinzând patru verigi formate

din lame înguste de bronz răsucite circular (fig. 191,1). Găsit în urna neagră
Nr. 127.
2. Două lanţuri de bronz întregi, fine, lucrate cu îngrijire şi bine conser¬
vate, găsite în urna neagră Nr. 339, ca anexe a două fibule LaTène II. Unul
din ele, lung de 0,352 m, era compus din 111 verigi mici eliptice cu secţiune
semicirculară (fig. 340). Celălalt, lung de 0,358 m şi alcătuit din o sută două¬
zeci de verigi similare (fig. 339,1), avea în mijloc brelocul inelar plat descris
aci mai sus, la punctul e. Prezentarea minuţioasă a acestor lanţuri a fost
făcută mai sus la descrierea mormântului respectiv. Lanţuri cu verigi simi¬
lare legate tot de fibule LaTène II s’au găsit şi la Gyoma în valea inferioară
a Crişului44.
g) Perle
Această categorie este deosebit de abundentă în materialul provenit

din mormintele delà Poieneşti. Sunt mai puţin variate şi mai puţin nume¬
roase în urnele din LaTène decât în mormintele din secolele III — IV e. n..
44 V. Pârvan, Getica, p. 535 şi fig. 368.
www.cimec.ro
dar, faţă de alte obiecte, chiar în aceste urne deţin un loc de frunte. Cele mai
frecvente sunt cele de sticlă.
Mărgele de sticlă
1. Perle albe translucide cu reflexe aurii, de forme sferoidale, de dimen¬

siuni diferite: 0,006 — 0,009 m diam. (fig. 103, 1 — 2; 219, 1 b). Reflexele
aurii se datoresc unei pojghiţe subţiri de aur pe care o au în structură.
S’au găsit în total şaptezeci şi şase de bucăţi în cinci urne, toate negre (Nr.
3, 147, 149, 339 şi 340). (iele mai multe se aflau în urnele Nr. 3 (douăzeci
şi trei do bucăţi) şi Nr. 147 (treizeci şi patru de bucăţi). Acelea din urna
Nr 3 făceau parte dintr’uii şirag de peste o sută douăzeci de perle de sticlă,
tot albe sferoidale , dar Iară reflexe aurii, alături de o perlă de aur pur
şi do o fibulă LaTènc II. In asociaţie cu fibule din aceeaşi epocă se aflau şi
perlele de acest tip descoperite în celelalte patru urne.
2. Numeroase perle sferoidale mici (fig. 212; 219, 1 a) de 0,002 — 0,006
m diam., albe translucide. In urna Nr. 147 s’au găsit şi câteva exemplare cu
reflexe violacee şi aurii.
3. Perlă marc sferoidală turtită, albă translucidă, de 0,014 m diame¬
tru, găsită în urna Nr. 132.
4. Sferoidală de coloare indigo, cu ochi galbeni (fig. 232,1), provenind
din urna Nr. 163.
5. Sferoidală turtită, albă, cu ochi indigo (fig. 196), găsită în urna
Nr. 132.
6. (ulindroidă indigo cu zig-zag verde pe mijloc (fig. 232, 2), constatată
în urna Nr. 163.
Perle de piatră
Această categorie, bogat reprezentată în mormintele din secolul IV e. n.,

lipseşte din urnele negre din La Tènc. Un singur fragment, constatat în mor¬
mântul distrus Nr. 168, împreună cu resturile unei urne negre, este foarte
dubios, atât în ce priveşte substanţa din care a fost făcută perla, putând fi
eventual şi de sticlă albă mată, cât şi în ce priveşte legătura sa cu acea urnă.
Perle de os
Un fragment de os tubular de animal, prelucrat, lung de 0,04 m, găsit

în urna Nr. 84, împreună cu ofibulă LaTènc II, poate fi considerat ipotetic
ca o perlă.
Perle de aur
Un singur exemplar, de 0,006 — 0,007 m diam., format dintr’o sârmă

prismatică toarsă şi învârtită circular, cu capetele trecute mult unul pe
www.cimec.ro
lângă celălalt (fig. 104). A apărut în urna neagră Nr. 3, împreună cu numeroa¬
se perle de sticlă albe, translucide şi cu reflexe aurii, precum şi cu o fibulă
LaTène II. Este singurul obiect de aur pe care l-am constatat cu prilejul să¬
păturilor noastre delà Poieneşti.
Perle de bronz
Trei exemplare, do 0,008 — 0,011 m lungime şi 0,004 — 0,005 m diam.,

formate prin înfăşurarea spirală a unor tăbliţe mici de bronz de formă eliptică
cu capete
o fibulăascuţite
La Tène(fig.
II. 219, 5 — 7). Găsite în urna neagră Nr. 149, împreună
Perle diverse
1. Două perle do gagat (jais) în forma unui dublu triunghiu de pira¬

midă turtit, do 0,006 — 0,008 m lăţime (fig. 219, 3 — 4; 220). Găsite în urna
neagră Nr. 149, împreună cu o fibulă LaTène II.
2. Perlă de lut ars, amorfă, formată în mod primitiv, prin simpla strân¬
gere între degete a unui bulgăre mic de lut (fig. 269, 1). A fost găsită prinsă
într’o brăţară de sârmă de bronz în urna Nr. 250.
6. Garnituri
1. Garnitură plată de fier delà vârful unei teci de cuţit (fig. 161, 2),
găsită în urna neagră Nr. 83, împreună cu cuţitul respectiv şi cu o fibulă
LaTène II. Fragmente de garnitură de teacă s’au găsit şi în urna neagră
Nr. 261, împreună cu o fibulă LaTène III şi cu un pumnal de fier de lama
căruia unul din fragmentele de garnitură era lipit prin rugină (fig. 282,
1}-
2. Tot în urna neagră Nr. 261 au fost găsite şi trei fragmente ale unei
tăbliţe de fier îndoite aproape în forma unui tub uşor întors, reprezentând
probabil garnitura gărzii pumnalului menţionat.
3. Calotă mică de fier de 0,018 m diam., goală pe dinăuntru, având în
mijloc o gaură (fig. 269, 2). Găsită în urna neagră Nr. 250. Deşi seamănă
cu un nasture, este mult mai probabil că a servit ca aplică.
7. DIVERSE
In diferite urne de toate categoriile, dar mai cu seamă în cele negre din
LaTène, s’au găsit fragmente de fier atât de deteriorate, încât caracterul
obiectelor din care făceau parte nu poate fi determinat nici măcar pe cale de
presupunere. In cele mai multe cazuri, proveneau probabil delà fibule şi
delà paftale de centuri, având în vedere frecvenţa acestor obiecte în inven¬
tarul urnelor negre.
www.cimec.ro
VASE C 1 N E R AR E
Din cele 107 urne care s’au găsit în cele 115 morminte de incinerare
din săpăturile noastre, 54 sunt negre de tehnică inferioară, aparţinând necro¬
polei din epoca LaTènc. Din aceste 54 de urne, 41 aveau capace. Mijloacele
do acoperire ale celorlalte 13 urne s’au pierdut în decursul timpului. Urna
Nr. 72 era acoperită cu un ciob cucutenian luat din resturile aşezării neolitice
de pe Măgură.
Toate urnele conţineau resturi de oase calcinate. Doar urna Nr. 47,
probabil profanată, era lipsită de orice conţinut. Din cele 54 de urne La Tène
pe care le-am descoperit, 42 conţineau şi alte obiecte înafară de oase.
Urnele negre primitive, ca şi capacele
lor, se caracterizează printr’o pastă impură,
friabilă, neagră sau neagră-cenuşie, adesea
-4 cu boabe foarte mici calcaroase în compo¬
ziţie. Totuşi, sunt lucrate de obiceiu cu în¬
grijire, cu mâna, având suprafeţele lustruite.
De cele mai multe ori, lustrul s’a menţinut
1 pili
Fig. 352. — Urna neagră pri¬ Fig. 353. — Urnă neagră

mitivă din epoca La Tène, de
primitivă
de tipul 1.din
Nr.
Din
epoca
70.mormântul
La Tène,
lipulDin
1, mormântul
cu capacul Nr.
respectiv.
89.
uniform, de o coloare neagră frumoasă45. Sunt rare exemplarele în care coloa¬

rea neagră omogenă face loc unei nuanţe brune ori cenuşii inegale. Unele urne
şi-au pierdut lustrul în total sau în parte şi prezintă un aspect mat. In
marea lor majoritate, recipientele din această categorie sunt lipsite de
decor. Excepţiile, abia în număr de trei, şi numai printre urne, nu şi printre
capace, sunt ornate cu incizii, semilune în relief, mici proeminenţe, serii de
linii paralele trase cu pieptenele, cupule organice (Nr. 105, 250 şi 339).
Aproape toate urnele negre şi capacele lor au fost găsite fărâmate, datorită
efectului presiunii transmise delà suprafaţa terenului.
Germane
polnische
15 Aceleaşi
şiLatène-Kultur,
R. Polone;
caractereJ.sep.
Kostrzewski.
constată
218. la ceramica
în Ebert,funerară
Reallex.din
d. Vorgesch.
La Tène pes.teritoriul
v. Ostdeutsch-
R. D.
www.cimec.ro
SĂPĂTURILE DELA POIENEŞTI 429'
1. Urne
Din cele 54 de urne negre pe care le avem, scăzând 5 exemplare insufi¬

cient păstrate pentru a le putea caracteriza tipologic, rămân 49 de urne ale
căror tipuri pot fi stabilite. Aceste tipuri sunt în număr de 12. Intre ele,.
urnele sunt distribuite în mod cu totul inegal, după cum urmează să arătăm.
1. Cel mai comun este tipul în formă de castron înalt, cu fundul în¬
gust, cu partea superioară a pântccelui rotundă, cu buza scundă, răsfrântă
şi faţetată pe faţa interioară (fig. 352, 2; 353; 354, 1, etc.). Intre buză şi
umăr se află o tortiţă în formă de X: lată la extremităţi şi foarte îngustă
la mijloc (fig. 352, 2 ; 354, 1, etc.). Uneori, ca în cazul urnei Nr. 34, se văd două
tortiţe de acest fel, dispuse simetric, de o parte şi de alta a gurii vasului..
Intr’un alt caz, Nr. 262, urna este complet lipsită de toartă (fig. 283).
înălţimea recipientelor este între 0,12 şi 0,23 m, iar diametrul lor maxim
(la umăr), între 0,15 şi 0,39 m.
Urnele do acest tip, în număr de 33, depăşesc cantitativ cu mult suma
tuturor celorlalte urne la un loc, care nu ajung decât la numărul 14. In mo¬
mentul descoperirii, erau acoperite cu capace în formă de străchini de tipul
1 descris aci (fig. 352, 1). Excepţie fac doar exemplarele Nr. 280 şi 344, la
care nu s’a găsit nicio urmă de capace, acestea fiind dislruse de plug. Din
cele 33 de urne, numai 6 erau complet lipsite de inventar arheologic, fiind
de altfel şi foarte avariate. Celelalte conţineau obiecte dalabile în LaTène
II şi la începutul epocii LaTène III.
Acest tip atât de caracteristic printre urnele delà Poieneşti prezintă,.
prin formă, prin tehnică şi prin aspectul faţetat al buzelor, caractere hall-
stattiene prelungite până la mijlocul celei de a doua epoci a Fierului.
Urne de forme asemănătoare, acoperite cu capace de acelaşi tip, se regăsesc
frecvent în Ucraina de Vest, în Polonia şi Germania, în epoca LaTène mijlo¬
cie 46 . In aceleaşi regiuni dintre Baltica şi Carpaţi este foarte răspândit,
în a doua epocă a fierului, şi tipul de toartă în formă de X, cu mijlocul
îngustat 47-.
2. Ulcică de formă derivată din tipul 1, înaltă cu toartă mică, cu buza
son,
Schlcsien,
25 c.,
o.
Ebert,
W.
Bcsiedlungsgeschichte
p. 40,
(Germania
Ileyin,
46ibidem,
41pl.
p.fig.
J.Heallex.
263,
IKostrzewski,
KosLrzcwski,
pl.
(Boemia).
21.
„Mannus",
s.89
fig.
centrală);
v.
d.
şi Südostbaltikum,
urm.
154,
Vorgesch.
XXXI,
ibidem
d.
;pl.
Wielkopol.ska,
Chr.
K.Goten
4,4
Waller,
s.
Petschek
; 1939,
idem,
şi
v. u.
12,
Ostdeutsch-polnische
pl.
1.
p.
Gepiden
Wiclkopolska,
5p.
o.
c.,
5,
21,
(Silezia);
c.,
152,
hp.fig.
(Curlanda,
p.239
fig.
im
100
20şiFr.
—unteren
(Vistula
518
fig.
etc.
109,
Behn,
—Letonia);
5,680
Latène-Kullur,
p.fig.
519 140
Weichselraum.
inferioară);
şi„Germania"
94,
(gura
şi
p. 99,
fig.
H.
170,Elbei);
101,
481fig.
Seger,
H.
p.;pl.
XXV,
Chr,
218;
Schindler,
594;
Leipzig
B. Petscheck,
ibidem,
4,3 F.
Svoboda,
(Silezia)
1941,
idem,
Jakob¬
1940,
s.Die
pl.
în;
v.
www.cimec.ro
430 MATERIALE ARHEOLGICE
faţetată (fig. 157 — 158; 182 — 183). Avem două exemplare, în mormintele
Nr. 72 şi 112, de 0,077— 0,085 m înălţime şi 0,11— 0,12 m diam. Drept capac,
era
la urna
acoperită
Nr. 112,
cu un
servea
ciob cucutenian.
un vas de aceeaşi
Urna Nr.
formă
112 (fig.
conţinea
182 —o 184).
fibulăUrna
La Tène
Nr. II.
72
Cealaltă nu conţinea decât oase

calcinate.
3. Urne mari, cu pântece
larg, cu buză simplă scundă, uşor
răsfrântă, cu gura strânsă, fără
toartă (fig. 354, 2). Trei exem¬
plare: Nr. 47, 250 şi 325, de di¬
mensiuni foarte diferite: între
0,16 m şi 0,357 m înălţime şi
0,185 m şi 0,347 m diam. Profi¬
lul urnei Nr. 325 este bitronco-
nic cu ecuatorul rotunzit; este
exemplarul cel mai mare din
mormântul
09
Fig.(tipul
LaTène.T.Din
5);
354.5.4);
—Din
Nr.47
4.Urne
mormântul
mormântul
Din
(tipul
negre
mormântul
3) ; Nr.
primitive
3.
Nr.
Din
83 3(tipul
Nr.
mormântul
(tipul
340
din
1);7).(tipul
2.epoca
Din
Nr. cele trei (fig. 316 — 317). Urna
Nr. 250, cea mai mică, prezintă
un decor pe umăr constituit din
motive incise: o linie orizontală însoţită c e o scrie paralelă de puncte şi o
serie de gupe alternative de câte patru lini paralele oblice într'un sens şi în
mitivă
Fig. 356.
din—epoca
Urnă La
neagră
Tène,pri¬
de
epoca
Fig. 355.
cizii.
La Tène,
—Din
Urnă
mormântul
de neagră
tipul 3. primitivă
Ornată
Nr. 250.
cu din
in¬ tipul 6. Din149.
mormântul Nr.
celălalt (fig. 268; 355). Tipul acestor urne, ca şi decorul exemplarului

Nr. 250, se întâlneşte frecvent încă din epoca primă a Fierului în aria culturii
www.cimec.ro
lusacieneşi în basinul Vistuloi 18 . Urna Nr. 47 (fig. 130; 354, 2), provenind
dintr’un mormânt profanat, nu avea capac, nici conţinut. Celelalte două
conţineau obiecte fărâmate, fără niciun tip caracteristic din punct de vedere
cronologic; capacele lor erau de tipul I descris aci.
4. Urnă mică în formă do cană cu pântece larg, cu gura strânsă, cu
buza înaltă, faţetată, cu toartă mare legată de buză şi dc umăr (fig. 223;
354, 3). Două exemplare, Nr. 99 şi 152, de dimensiuni diferite: 0,086 — 0,169
m înălţime şi 0,099 — 0,173 m diam. Urna Nr. 152 era acoperită cu un capac
dc tipul 1 descris aci şi conţinea fragmentele atipice ale unei fibule de fier.
Exemplarul Nr. 99 nu avea nici capac, nici obiecte de inventar.
5. Recipiente sferoidale cu fund îngust, gura foarte strânsă, cu gât cilin-
droid înălţat, cu buza scundă, uşor răsfrântă şi faţetată (fig. 129; 354, 4).
Toartă mare, legată de gură şi de umăr. Două exemplare, Nr. 45 şi 340, ambele
fărâmate şi incomplet reconstituite, înalte de cea 0,20 — 0,26 m şi de cca
0,2 0—0,25 m diam. Urna Nr. 340 conţinea, printre altele, o fibulă La Tène II.
Nu s’au găsit resturi de capac decât la exemplarul Nr. 45; aparţine tipului I
descris aci.
6. Urne dc aspect piriform, cu buza simplă verticală (fig 217 ; 225; 356).
Fără toarte. Două exemplare, Nr. 1 4 9 şi 153, de 0,265—0,276 m înălţime şi
0,28 — 0,32m diam. Ambele conţineau fibule La Tène II. Capacele lor erau
de tipul 1.
7. Urne similare, cu buza înaltă simplă, strânsă spre gură49 (fig. 102;
176—177; 208--209; 354, 5). Fără toarte. Avem trei exemplare întregi:
Nr. 3, 105 şi 147, înalte de 0,258 — 0,324 m şi do 0,263--0,33 m diam. şi
un al patrulea (fig. 95) din care s’au păstrat puţine cioburi (urna din parcela
II). In toate trei exemplarele întregi se aflau fibule, dintre care două, în
mod sigur La Tène II. iaruna (la Nr.105), prezentând numai fragmente atipice.
Urna Nr. 147 conţinea în plis o fibulă dc tip La Tène III vechi. Toate cele
patru urne erau acoperite cu capace comune de. tipul 1. Exemplarul Nr.
105 este remarcabil prin decorul său constituit pe umăr, din două perechi de
mici proeminenţe alternând cu linii semilunare în relief, iar pe partea din spre
fund din arcade executate rapid prin linii paralele trase cu dinţii unui piep-
1.
Rcallex.
cu
R. c.,
decor
Schindler,
48 p.Pentru
243
d.
identic
Vorgesch.
şi o.forma
fig.
c.,6,p.587
acefuiavaselor
s.41,
v.Lausitzisclic
de(gura
fig.
pe cf.,
urna
22
Elbci);
şic. noastră
p.g.,49,
Kultur,
B.Chr.
Svoboda,
fig.
Nr.Pelscheck,
26,
pl.
250).
3196,
o. c.,
(urne
i şi
o.din
pi.
197
c..I,regiunea
ap.
6.(sfârşitul
101,
Pentru
fig.decor,
Vistulei
epocii
92; K.inferioare,
bronzului
cf.Waller,
Ebert,
se
XI.
1939,
J. Kostrezewski,
întâlnesc
1936,
49 p.
Urne
22,
p. analoago,
145
frecvent
fig.şiWielkopolska,
21
urm.
(Vistula
începând
pefig.
teritoriul
3 (la
inferioară).
din
etc.
sfârşitul
prima
R.
p. 136
D. epocii
epocă
Germane,
şi fig. Bronzului)
a461
Fierului
; W.
R. Boege,
Polone
până
; W. la
Heym,
„Altschlesische
şi
sfârşitul
în „Mannus",
Ucraina
epociide
Blatter",
LaXXXI,
V:
Tène
cf.
www.cimec.ro
tène (fig. 176—177). Acest ultim element al decorului se întâlneşte în aceeaşi

epocă în special în Polonia şi în Germania 50.
8. Urnă mare cu pântece sferoidal larg, cu fund strâmt, cu gura înălţată
având un contur patrat, cu buza îngustă răsfrântă orizontal, cu patru cupule
organice goale pe dinăuntru, având forma unor coarne cu vârfurile curbate,
îndreptate în jos, dispuse vertical între nivelul gurii şi umărul vasului
(fig- 336 — 337). Avem un singur exemplar Nr. 339, de 0,346 m înălţime şi
0,354 m diam., ornat pe umăr, între vârfurile coarnelor, cu un meandru cu
sinuozităţi în formă de T, constituit din serii de mici impresiuni semicircu¬
lare (fig. 337). Capacul era de tipul 1 descris aci. Din conţinutul bogat al
urnei făceau parte şi două fibule La Tène II împodobite cu lanţuri.
In forma şi decorul acestei urne se întâlnesc elemente care îşi găsesc
analogii pe un interval do timp îndelungat, din prima epocă a Fierului, până
la începutul vremii migraţiilor. şi la extremităţile unui spaţiu foarte întins
din Caucaz până în Italia şi în Germania. Cupule de forme diferite, tot în
număr de patru, dispuse pe umărul sau pe gura vasului, se constată în prima
epocă a Fierului în Italia, în Ucraina, în Germania, în Austria, precum şî
în Caucazul de Sud 5I. In ce priveşte mcandrul avem de a face cu un vechi
motiv al decorului geometric caracterizând prima epoca a Fierului din Egeea
până în Alpi, şi persistând cu tenacitate în unele regiuni din Europa centrală
nordică până în cursul epocii La Tène, iar în lumea germanică, până la înce¬
putul migraţiilor 52.
Ca analogii mai strânse cu urna delà Poieneşti, sunt de menţionat:
o urnă din Caucaz, decorată în acelaşi mod, cu un meandru incis între patru
cupule situate pe umărul vasului 53, şi nenumărate urne de diferite tipuri,
ornate cu meandre simetrice în formă de T, din Germania de Est, din Ceho¬
slovacia şi din Polonia, din epoca La Tène şi din vremea imperiului roman 64.
Ţinând seama de sinuozităţile în formă de T ale meandrului care o caracteri¬
zează, de tipurile La Tène II alo obiectelorpe care le conţine şi de vecinătatea
d.
101;
Vorgesch.
60A.J. Hielh,
Kostrzewski,
Sachsens,
„Maimus",
o.Leipzig
c.,XXIX,
p.1721935,
şi1937,
fig.p. 600;
p.
409,
60
W.fig.
şi Frenzel,
fig.
254;
8, Chr
b.W. Petscheck,
Radig şi O. o.
Reche,
c., p.Grundriss
113, fig.
Berlin
61 1935,
Cf. Décholotte,
p. 287, fig.Manuel.
162, 6—II,
c, 166,
2, p.b şi812
pi. şiXXXIX,
fig. 325;6. C. Schuchhardt, Alteuropa 3.
441,
1463,52passim
fig.
Déclielette,
659;
şi fig.
M. Manuel
Iloernesu.
p. 465, II,
467,
O.2,469,
Menghin,
p. 519,
473, fig.
497.
Urgcsch.
214; d.
p. bildend.
523, fig. Kunst
219, 224,
3. Wien,
225; II,
1925,
3, p.
52 C. Scliuclilianlt, o. c. fig. 162, b.

64 J. Koslrzewski, o. c.. p. 151, fig. 512; p. 170, fig. 587; Chr. Petscheck „Altschlc-
sische
fig. 4; Blatter'1,
idem, Die6. friihwandalische
Sonderheft (Vorg.
Kultur
zwischen
in Mittelschlesien
Oder u. Schlavaer
p. 109,
See),
fig.p.99;
185p.şi 115
urm.,
şi
117, fig.
1947, p. 105;
252, B.
fig.Svoboda,
99.2. o. c., pi. I, 3; B. Kostrzewski, „Przeglad arheologiczny“ VII,
www.cimec.ro
geografică, urna noastră de pe Dealul Teilor se apropie cel mai mult de această
ultimă arie, carpato-baltică. In amănunte prezintă însă şi particularităţi
care îi sunt proprii, cum este cazul cu forma de cornete a cupulelor şi cu
seriile de mici semicercuri imprimate care alcătuesc meandrul.
2. Capace
1. Străchini cu fundul îngust, cu gura largă, buza scundă uşor răsfrântă
faţetată pe suprafaţa interioară (fig. 352, 1). Intre margine şi umărotortiţă
la fel ca la urnele negre de tipul 1. Fără ornamente. Măsoară între 0,076 m
şi 0,12 m înălţime şi 0,20 m şi 0,35 m diam. In categoria mormintelor cu
urne negre, acesta este capacul tip prin excelenţă. Din cele 41 de capace
care acopereau urnele La Tène pe care le-am găsit, 39 îi aparţin. Ele acopereau
urne de diverse tipuri, dar, bineînţeles, în cea mai mare parte pe acelea de
tipul 1. Deasupra urnelor, erau aşezate totdeauna cu gura în jos. Analogii
pentru capacele de acest tip, ca şi pentru urnele de tipul 1, se găsesc în Polonia
în epoca La Tone55.
2. Două ulcele înalte, cu toartă mică, cu buza uşor răsfrântă, faţetată
(fig. 182; 184), de 0,08 — 0,09 m înălţime şi 0,122 — 0,13 m diam., de aceeaşi
formă şi mărime cu mica urnă Nr. 112 (cf. tipul 2), peste care una din ele se
afla pusă cu gura în jos. Celălalt exemplar era deasupra urnei Nr. 45, de
tipul 5.
III. TIPOLOGIA OBIECTELOR DIN MORMINTE: SECOLELE III — IV e. n.
In acest capitol procedăm la o analiză a conţinutului mormintelor din

secolele III — IV e. n. pe tipuri, după aceleaşi criterii pe care le-am avut în
vedere şi în capitolul precedent, referitor la mormintele din La Tène. In
această epocă târzie delà sfârşitul antichităţii, mormintele delà Poieneşti
prezintă un inventar mai variat şi cantitativ mai bogat decât în epoca
La Tène, mai ales în ce priveşte tipurile de urne şi capace, precum şi obiectele
de podoabă. Este de observat că în mormintele din secolele III şi IV e. n
explorate până acum pe Măgura delà Dealul Teilor, nu s’a găsit nicio armă.
OBIECTE DE INVENTAR
1. UNELTE DOMESTICE
a) Cuţite
S’au găsit patru obiecte de acest fel, de fier, păstrate fragmentar, două
în urnele roşii de tehnică superioară Nr. 232 şi 279 şi două lângă scheletele
Nr. 113 şi 130, dar fără legătură sigură cu aceste schelete, părând a proveni
56 J. Kostrzewski, Wielkopolska, ele. p. 140, fig. 481.
www.cimec.ro
mai degrabă din nişte urne distruse. Nu se poate stabili tipul acestor fragmente
de cuţite.
b) Ace de cusut
Câte un asemenea mic ustensil, de fier, s’a găsit în urnele cenuşii de

tehnică superioară Nr. 254 şi 288. Exemplarul din urna Nr. 254, găsit îm¬
preună cu o fibulă din secolul IV e. n., are urechea bine păstrată (fig. 275, 6).
c) Tub pentru ace
In urna cenuşie Nr. 288, împreună cu acul menţionat în paragraful

precedent, s’a găsit şi un tub îngust, lung de 0,08 m. format din îmbinarea
a două bucăţi de tablă de bronz subţiate la unul din capete şi răsucite în spi¬
rale în jurul unui inel de suspensie (fig. 300, 2). Acest obiect nu poate fi con¬
siderat decât ca o cutie pentru păstrarea acelor.
d) Vase de sticlă
Cele două pahare fine de sticlă foarte fărâmate, care s’au găsit unul în
urna cenuşie Nr. 239 şi celălalt în urna roşie Nr. 348, aparţin unui tip comun,
cu gura largă, cu fundul conic, cu picior cu bază largă şi cu un decor în relief,
constituit din elipse dispuse vertical pe peretele exterior al vasului (fig.
258). Este un tip caracteristic, adesea întâlnit în mormintele barbare din
secolul IV e. n.56. In Moldova mai avem de citat un exemplar do tip similar,
dar de dimensiuni ceva mai mari, găsit într’un mormânt de inliumaţie
contemporan delà Izvoare (rn. P. Neamţ) 57 . Paharul din urna Nr. 239 era
asociat cu o fibulă de bronz cu smalţ şi cu o fibulă cu o placă de oprire înaltă,
caracteristice secolului IV e. n.
e) Opaiţe
Este vorba de vasele poroase de tehnică primitivă, de tip simplu, tra¬

diţional în regiunile getice în epoca fierului, precum şi în tot cursul epocii
romane, caracterizat printr’o formă tronconică, cu gura largă, cu fundul
mic şi, de obicei, cu o toartă mare, verticală58. Inmormintele delà Poieneşti
din secolul IV e. n. s’au găsit câteva de dimensiuni mai mari servind drept
fig.
Acad.
p.
pl.
B. 189
23,
Nerman,
56 Rom.
57
««Cf.
27,8;
A.
281—282;
„Studii",
şi fig.
V.
41,
„Dacia"
seria
Schmidt,
Die
59—63.
10 —
1949,
Volkerwanderungszeit
pl.
III,
11;
I, 58,
1924,
t.I.,,43,
Eurasia
fig.
III,
p. 1p.
9—
613;
Bucureşti
şi4,
197,
fig.
supt.
10;
H.fig.
1.Beltz,
I,ant.“,
1924,
25,
Andricşescu,
in „Praeh.
9Gotlands,
I,p.
şi 1927,
43
32—
; Ztschr“.
44
III—
p.Piscul
Stockholm,
şi43fig.
IV,
şi I,Crăsani,
fig.
62
1927—1932,
1909,
—37
671935,
p.
;(în
V.
„Mem.
384
stepa
Pârvan,
p.p.
şi 22,
pl.
290—291
chirghiză);
Socţ.
XLV,
fig.
Getica,
ist.“,
52;
8.şi
www.cimec.ro
capace (cf. mai jos) şi trei exemplare mici, cu rost ritual, care se aflau în
urna cenuşie Nr. 280 şi în urnele roşii Nr. 100 şi 226. Măsoară cca 0,35 m
înălţime. Exemplarele din urnele Nr. 226 şi 280 sunt lipsite de toarte.
Celălalt, din urna Nr. 100, prezintă o toartă plină, rudimentară (fig. 172).
târzie.
Exemplarul din urna Nr. 226 era asociat cu o fibulă de epocă romană
2. MONETĂ
In mormintele cercetate de noi Ia Poiencşti nu s’a găsit nicio monetă,

cu excepţia unei piese fragmentare de bronz din urna cenuşie Nr. 288, de
0,021 m diam., foarte deformată din cauza focului incineraţiei şi acope¬
rită cu o crustă groasă, conţinând un amestec de patină verde, de sgură
cu rugină* de fier şi de smalţ provenit din topirea unur mărgele de sticlă
asociate (fig. 300, 4; 302, 1). Chiar după curăţirea de această crustă, piesa
a rămas ilizibilă, fiind foarte avariată: o treime este complet topită, iar
ceea ce a rămas este cu totul şters. Doar pe avers se vede conturul vag al unui
chip de împărat, fără a îngădui vreo presupunere în privinţa epocii. Din
legendă pare a se fi păstrat o literă, N, deasupra capului menţionat, spre
stânga (fig. 302, 1). Pe revers nu se poate distinge nimic, nici chiar un rest
aparent de efigie. Printre altele, în urna respectivă, fragmentul de monetă
era asociat cu o fibulă cu placă înaltă de oprire, caracteristic secolelor III —
IV e. n. După restul unei găuri care se vede pe o margine a sa, se pare că
monetă a servit ca pandantiv.
3. USTENSILE DE TOALETĂ
a) Oglinzi
Fragmente de discuri de bronz foarte deformate prin topire, dar prezen¬

tând dimensiunile obişnuite ale oglinzilor metalice din epoca romană (cca
0,07 m diam.), o grosime de cca 0,004 m şi o casabilitate caracteristică ace¬
stui gen de obiecte, făcute cu mult aliaj alb, s’au găsit, împreună cu obiecte
din secolele III — IV e. n., în urnele cenuşii Nr. 320 şi 327.
b) Fard
Considerăm ca având o asemenea întrebuinţare micile fragmente de

bulgări do praf fin trandafiriu deschis, poate pulbere de coral, găsite asupra
scheletului Nr. 130, în urna cenuşie Nr. 254, precum şi lipite de o perlă de
piatră din urna roşie Nr. 249. In toate cele trei morminte, această substanţă
era asociată cu obiecte din secolele III — IV o. n..
www.cimec.ro
4. ACCESORII PENTRU VESTMINTE
a) Catarame
In mormintele din secolul IV e. n. acest articol este mult mai rar decât
în acelea din La Tène. Abia putem menţiona un singur exemplar, constituit
dintr’un inel mic de bronz, de 0,013 m diam., prevăzut cu o limbă trans¬
versală
ună cu de
obiecte
oprire din
69 (fig.
secolele
277, III
3).—AIV
fost
e. găsit
n. în urna cenuşie Nr. 254, împre¬
b) Fibule
In mormintele din necropola târzie delà Poieneşti avem în total două¬

zeci de fibule, deci mai puţine faţă de cele treizeci şi şase din necropola
La Tène. Din cele douăzeci de piese, una s’a găsit asupra scheletului Nr.
346, iar nouăsprezece în urne. Cele mâi multe urne conţineau câte o singură
fibulă. Doar în trei cazuri s’au găsit câte două (urnele Nr. 115, roşie şi 239,
254, cenuşii).
Din cele douăzeci de fibule, zece sunt de fier şi zece de bronz. Fibulele
de fier, ca şi acelea din urnele din La Tène, se prezintă într’o stare de con¬
servare foarte proastă, datorită aceloraşi cazuri. In patru cazuri sunt atât
de deteriorate, încât Lipul lor nu poate fi precizat. Printre fibulele de bronz
nu avem de înregistrat decât două cazuri de acest fel, unul în urna roşie
Nr. 115 şi al Lu 1 , în urna cenuşie Nr. 254.
In total rămân, pentru necropola din secolul V e. n., treisprezece
fibule care pot fi valorificate tipologic. Ele se grupează în următoarele patru
tipuri, numerotate, pentru comoditatea citării, în continuarea acelora
din La Tène descrise mai sus.
1. Provinciale romane cu placă înaltă. Prezintă un arc. semicircular
uşor înălţat, un resort lung şi un picior lung, rectilinear, terminat cu un
buton, şi o placă de oprire lată şi înaltă (fig. 140; 187, 7 — 8; 188; 260, 2;
277, 6; 292, 2; 300, 3). Sunt în total şase exemplare sigure de acest tip,
relativ bine conservate, lungi de 0,033 — 0,055 m, găsite în urnele cenuşii
Nr. 55, 239, 254 şi 288 şi în urnele roşii Nr. 115 şi 279. Numai două sunt
de fier (Nr. 115 şi 239); celelalte sunt de bronz. La acestea din urmă, se
observă şi câte un nod la întâlnirea arcului cu piciorul (fig. 140; 277, 6;
292, 2; 300, 3). Exemplarul de bronz din urna Nr. 254 prezintă un arc plat
îngust, ornat pe mijloc cu o dungă longitudinală în relief (fig. 277, 6).
Acest Lip de fibulă este foarte răspândit în vremea târzie a imperiului roman,
în secolele III — IV e. n. Se întâlneşte des în provinciile delà Dunăre, cu
schi s#şi Exemplare

M. Dovnar-Zapolschi,
identice în morminte
Istorico-culturnîi
din secolulatlas.
IV e.Cbiev
n., în 1913,
Ucraina:
pl. XVI.
cf. N. D. Polon-
www.cimec.ro
începere din secolul II e. n.60, precum şi în lumea barbară delà Nord de

acest fluviu, pe teritoriul de azi al Germaniei. R.P. Ungare, R. Cehoslo¬
vace, R. Polone, U.R.S.S.61. La Poieneşti, în urna Nr. 239, fibula de acest
lip a fost găsită împreună cu o broşă de bronz rombică, emailată.
2. Cu piciorul întors pe dedesubt. Este tipul caracteristic epocii romane
imperiale târzii şi cu deosebire secolului IV e. n., răspândit în toată lumea
delà Nord do hotarele imperiului, din Nordul Mării Negre până în Germania62.
Prezintă un resort lung în formă de arbaletă, un arc semicircular şi un picior
lung cu apendice întors pe dedesubt, formând o placă de oprire îngustă
paralelă cu piciorul, şi legându-se de ar» la întâlnirea acestuia cu piciorul,
printr’o înfăşurare în spirală. In mormintele delà Poieneşti am descoperit
chen
nie»,
n.;
ské
•Olbia,
acolo,
epocii
învăţatul
diul
.Zlschr.1',
■cu
Fonnen
Vârlişcoiu
„mit
morminte
bis
acolo
s’a
atât
despre
gic,
de
Praveké
(cf.
1931,
bue
ţîn
în
sigilata
decât
LaTène
temporane,
(săgeţi
nite
necropolei.
decât
născut.
imperiale
consideraţie
tipul
născut
piciorul
care
B.
Imperium.
I.
(„Praeh.
#1Msă
Mdeoarece
şi de
Ga
umgeschlagcnem
populaţiilor
în
Jahrhu
Budapest
ar
p.
aLaTène
Jahrh.
0.
Kostrzewski,
pe
O.
In
locul
observăm
celelalte.
massa
maro
2.
,de
în
şi
celelalte
Ccskoslovensko.
găsit
reprezenta
s’au
7III,
56
III,
scarabeu
Almgren,
Almgron,
privinţa
limanul
german
Almgron,
Leipzig,
descoperite
delà
(„Arta
în
Nordul
fier,
—romane.
nderte,
întors
De
şi
chiar
în
Ztschr.“,
ţinuturile
cum
v.
71;
1911,
punctul
necropola
agrafelor
în
găsit
Praha
împrejurările
III.
Poieneşti
fapt,
1937,
restul
împrejurarea
râşniţă
Chr.
mormântul
Fibula
că
morminte
şi
llona
germanice
aMării
originii
Bugului,
înrudite
pe
de
Pe
1923;
1.
p.
crezut
cel
încheierile
Studien
o.
asemenea
mit
„Frzeglad
Arhcol.“,
situat
este
1948,
p.
Geb.“),
dedesubt
Fuss“
Europei,
c.
232
său
c.,
baza
în
III,
sticlă,
mai
nord-ponlice
de
rotativă,
Kovrig,
;Negre,
delà
„mit
120,
Praha,
vorba
fiind
Berucksichligung
Ilona
—
p.
acea
de
p.
libert,
acelaşi
acestui
1911,
mormântul
pi.
şi
de
237
asociată
unde
acestei
vechi
în
71
Nr.
über
care
că
121
plecare
Dealul
umgeschl.
90
că,
concluzând
etc.:
3,
evidentă
fibule,
arhcologiczny".
—
aproape.
care
lui
de
finală.
necropolă
în
nu
Kovrig,
şi
—
mormântul
faptul
1948,
o.
p.
89,
59
perle
1929,
cursul
un
(foarte
M.
ci
în
V,
exemplar
au
nordeuropăische
93.
tip
M.
tip,
reprezintă
c.,
235
adatări
„Prach.
din
din
schimb,
cu
mormânt
250
Teilor,
ca
1913,
este
Ebcrt,
ocupat
apărut
că
Ebcrt
din
p.
nu
aFibule
respectiv
de
op.
şi
(c.f.
oDie
—
curganul
secolelor
Fuss“
epoca
de
358
produs
Este
122
frecvent
fibulă
fig.
sunt
derivaţie
greşit
că13
şi,
253;
calccdoniu
restul
s’a
p.
de
der
asemenea
nu
Nr.
Ztschr."
Haupllypcn
al
în
şi
—şi
fibula
în
apariţia
şi
era
78
nimic
3influenţat
de
exemplu
de
izolat
putut
s’a
123;
VII,
acestui
se
romană
preromanc,
pi.
1911,
aG.
59
provinzial-romischen
urm.).
simplă
stabilit.
impresie
acea
şi
mirare
lumii
laacest
lipsit
111
pot
=
4în
acolo
110
răspândit
era
22,
Müller,
din
Fibelformen
sfârşitul
cu
surprinzător,
B,
B.
cronologic
1947,
—
V,
V,
întâmpla
descoperirile
cu
vreme
susţine
şi
sa
—
conţinea
singurul
fig.
piciorul
tip
IV
de
fibulele
Svoboda,
cu
târzie,
fig.
antice,
Lip
asupra
1913,
de
1913,
111).
nu
de
prilejul
la
cl.
Fibula
că
descoperirea
c.picior
elementele
p.
şi
24;
s’au
cristal
noastră
„Gngarischc
din
kaiscrzcitl.
constatarea
Maritîn
poate
n.,
regiunile
fibula
acestui
oînvăţatul
209
din
p.
Fără
analogia
p.
aceluiaşi
B.
dovadă
cu
LaTène
decât
din
secolele
întors
iar
găsit
s’ar
obiecte
cu
78,
lung
der
explorării
o.
punct
78
şi
ambele
câteva
fi
Svoboda,
de
din
a321,
„mit
dacă
necropola
c.,
picior
fig.
fi
împreună
prin
spaţiu
interveni
şi
crsten
stâncă,
şi
preromanc
pe
lot
und
pe
făcut
delà
sarmaticc
secolele
p.
că
Fiebeln
în
de
110
că
II.
sa
11).
german
Jahrbücher",
do
26,
schelet,
VI—
87,
care
acest
umgeschl.
urmare
secole
dedesubt
tipuri
în
116
lung
necropola
tipul
vedere
cu
toate
—
Difuziunea
südrussiseken
Mariţîn
necropolei
epocă
de
prin
nachchristli-
Cechy
7)
13;
cupă
111)
cursul
Iel
delà
exemplarele
şi
în
nu
cu
tip
timp
in
delà
în.
II—
mai
orespectiv
fiind
nu
J.
celelalte
245),
din
interme¬
o(„Prach.
mai
discuţia
cronolo¬
Panno¬
oatribue
este
neînlâl-
de
se
Mariţîn
romană
afibulă
Filip,
e.
găsită
lângă
IV
afibulă
recent
Fuss"
epocii
Mari-
restul
rim-
delà
(„II.
va
nouă
terra
con¬
XI,
luat
n.,
tre-
sa,
din
de
e. fi
www.cimec.ro
două exemplare sigure de acest tip, lungi de 0,030 — 0,06 m, ambele de bronz,
bine conservate, cu arcul semicircular foarte înalt (fig. 126; 251, 1). Ambele
se aflau în urne cenuşii (Nr. 39 şi 230). Exemplarul din urna Nr. 39 prezintă
un arc plat, îngust, decorat cu două incizii longitudinale între care se află
o a Ireia linie, punctată (fig. 126). Ea cealaltă fibulă, găsită în urna Nr. 230,
firul subţire care prelungeşte piciorul pe dedesubt se înfăşură pe arc în spirale
subţiri numeroase şi dese care acoperă întregul arc până la resort (fig. 251 , 1).
3. Provincialele romane cu picior lunş. Acest tip prezintă un resort lung,
în formă de arbaletă, un arc semicircular constituit dintr’un fir simplu
pornit din resort şi terminat printr’un picior lung, rectiliuiu, lipsit de orice
ornament şi având o placă de oprire foarte îngustă paralelă. Este un tip
rezultat din simplificarea tipului precedent cu piciorul întors pe dedesubt,
mult mai puţin răspândit decât acesta63. La Poieneşti avem patru exemplare
sigure, lungi de 0,04—0,06 m, din care trei de fier şi unul de bronz, găsite
în trei urne cenuşii (Nr. 53, 71 şi 327) şi în una roşie (Nr. 349). La exemplarele
de fier, arcul semicircular, este foarte ridicat (fig. 135; 156, 1; 351), la
cel de bronz, din urna Nr. 327, este mai turtit (fig. 321, 11).
4. Broşă plată rombicâ emailată. Este vorba de broşa descoperită în urna
cenuşie Nr. 239 şi descrisă mai sus, la mormântul respectiv. Este de fapt
o fibulă compusă, din două piese legate printr’o ţâţână (a charnière ): o piesă
constă dintr’un arc de fier, iar cealaltă dintr’un arc transformat într’o placă
mare, rombică, de bronz, împodobită pe suprafaţa exterioară prin ornamente
policrome de sticlă încrustată, iar la colţuri prin mici discuri cu cercuri
concentrice incise (fig. 259; 260, 1 şi pi. I). Broşa, probabil de fabricaţie
romană, de import64, are analogii frecvente atât în provinciile romane,
cât şi în lumea barbară65. J. Eisner66 le datează în secolul 111 e. n. Broşa
noscând
un
exemplare
cu
Mării
Catalogue"
1.
E.
Budapest
1933.
U.R.S
1939,
apare
ateliere
Fr.
R. c.,
acela
Cehoslovace,
Patck,
exemplar
Henry,
66
656*
63p.p.
încă
Negre
p.
J.
R.
Putem
S.220
I. de
delà
31
Sellye,
114,
prioritatea
Eisner,
1942,
E.
(exemplarul
au
Vcrbrcitung
din
în
Nr.
şişi(E.
produse
fost
Poieneşti);
M.
de
cita,
urm.
Prehistoric
fig.
pl.
3),
epoca
p.
(B.
Les
provenienţă
Rademacher,
Wheeler,
găsite
LXXI,
o.
27,
118
p.
e.
(cf.
Svoboda,
similare
bronzes
tehnicii
c.,
g.,
90,
4celtică
şidelà
şi
u.
(Anglia)
înanalogii
fig.
B.
p.
1articolul
II,
cetatea
(exemplar
Herkunft
London
Svaboda.
Maritîn
220.
în
obiectelor
292
émaillés
1933,
24,
o.
preromană,
incertă
în
lumea
;c.7pl.
Sellye,
răslcţe
romană
—
Ebert,
p.
anexă
1 în
menţionat
9XV,
p.
d.
din
o.
182.
din
(găsite
de
Roman
146).
de
rom.
c.
o.
din
castrul
al
Reallcx.
4;
delà
la
insistă
afara
fig.
Panonia,
metal
p.c.,
lui
Pannonie
secolele
J.
pc
99,
Fibeltypen
35,
Brigetio
pl.
în
times,
Eisner,
K.
imperiului
urmele
Leanyvâr,
emailate
fig.
totuşi
4nota
XII
d.
Exner,
şiidentic
III
15,5
Vorgcsch.
pl.
(fig.
London,
şi
romaine,
Slovensko
vechiului
precedentă).
—asupra
în
finală)
in
şi
în
la
IV
în
roman
mormintele
16
cu
pl.
Pannonien.
provincile
p.
e.din
faţa
acela
89
existenţei
1930
n.
IX,
s.
şi
(ung.
şi
Londinium)
v.
cetăţii
—din
această
v.cu
591).
praveku,
(„London
delà
(Pnov,
Email,
V,
deosebire
E,
şi
iazyge
occidentale,
Alţi
(ung.
Brigetio,
planşă
de
dc
fr.),
posibile
PoicneşLi
autori,
peîn
;Bratislava,
p.şi
din
Budapest,
Fr.
Leritoriul
teritoriul
Boemia).
în
Muzeum
prezintă
92
pustă)
germ.),
identic
aNodul
Henry
—recu¬
unde
unor
;alte
93;;
www.cimec.ro
delà Poieneşti a fost găsită în aceeaşi urnă cu o fibulă din tipul cu placă
înaltă (tipul 5), frecvent deopotrivă în secolul III şi în secolul IV.
5. PODOABE CORPORALE
a) Cercei
1. Cercei formaţi dintr’un fir simplu de bronz ori de argint răsucit în

formă de inel, cu un capăt strâmbat ca un cârlig, iar cu celălalt formând
un ochiu şi răsucindu-se apoi în spirală în jurul său însuşi67. S’au găsit numai
în mormintele de inhumaţie. Avem în total şase exemplare, de 0,017 — 0,024
m diam., două de bronz şi patru de argint, constatate asupra a patru schelete.
Exemplarele de bronz s’au găsit câte unul asupra fiecăruia din scheletele
Nr. 97 şi 130 (fig. 169; 194, 3), iar cele de argint câte două, unul de fiecare
ureche, la scheletele Nr. 332 şi 346 (fig. 329; 342, 6 — 7; 343, 2). Toate cele
patru schelete mai aveau în plus asupra lor perle de sticlă databile în seco¬
lele III— IV e. n.
2. Fragmentele unuia sau a doi cercei de bronz de un tip asemănător
celui precedent, dar mai complicat, cercul fiind alcătuit dintr’o împleti¬
tură de patru sârme având la un capăt un cârlig, iar la celălalt un ochiu,
şi, atât la un capăt cât şi la celălalt, firele învârtindu-se în jurul lor însăşi
şi formând în plus câte o mică placă prin răsucire în spirală (fig. 277, 4 — 5).
Fragmentele, în parte topite de focul incineraţiei, au fost găsite în urna
cenuşie Nr. 254, cu un bogat conţinut din secolele III — IVe.n., cuprinzând
printre altele, o fibulă cu placă înaltă, de tipul. 5.
3. Cercei de filigran de argint de formă circulară, de 0,022 — 0,03 m diam.,
prezentând un decor minuţios şi complicat de proeminenţe conice, torsade
şi granulaţii, a cărui descriere a fost făcută mai sus la exemplarele din urna
Nr, 55 (fig. 138). S’au găsit în total zece exemplare, câte unul singur în
urnele cenuşii Nr. 71 şi 327 (fig. 155, 12—13; 319) şi câte două în urnele
cenuşii Nr. 55, 230, 320 ffig. 138; 252; 320, 1) şi în urna roşie Nr. 66 (fig.
149,3 — 4). Numai şase exemplare au fost găsite complete sau cu prea puţine
lacune. Din celelalte patru, deteriorate prin topire, nu s’au găsit decât
fragmente. Aceşti cercei, ca şi perlele şi pandantivele de filigran de argint
constatate în urnele delà Poieneşti, reprezintă, de sigur, produse romane
de import din secolele III — IV e.n., remarcabile prin fineţea tehnicii şi
ornamentaţiei lor. Cerceii menţionaţi aci au fost găsiţi împreună cu fibule
târzii de tipurile 5 — 7 descrise mai sus.
doc86,
p. Nicolaievca
61 fig.
Un cercel
93 c. pe
similar
Nipru,
de în
aurapropiere
a fost găsit
de Cherson:
într’un mormânt
M. Ebert,
din„Praeh.
epoca romană
Ztschr“,delà
V, Goro-
1913,
www.cimec.ro
b) Colan
Un exemplar fragmentar de bronz cu această întrebuinţare a fost găsit

asupra scheletului de copil Nr. 347. Constă dintr'o sârmă simplă, primitivă,
curbată într’o formă circulară de 0,095 m diam., având un capăt transformat
în cârlig, iar celălalt, într'un ochiu, prin răsucirea firului în jurul său însuşi
în spirală (fig. 346, 1). Pe acest torques erau înşirate o perlă de sticlă ver¬
zuie mată şi un inel de bronz cu protuberanţe. De inel era lipit prin rugină
un pandantiv de fier în formă de coşuleţ, specific secolelor III — IV e. n.,
făcând parte, de sigur, tot din inventarul scheletului respectiv.
c) Verigi
In acest paragraf sunt cuprinse patru inele de forme şi dimensiuni dife¬

rite, de bronz şi de fier, care serveau ca ornamenLe, fie direct, fie ca mij¬
loace de suspensie pentru pandantive.
1. Două inele de 0,012 m diam., formate prin răsucirea unei sârme
mici de bronz cu capetele petrecute reciproc şi înfăşurate spiral unul în
jurul celuilalt (fig. 125, 1 ; 251, 3) , găsite în urnele cenuşii Nr. 39 şi 230,
împreună cu fibule din secolul IV cu piciorul întors pe dedesubt. De aceste
inele erau prinse pandantive formate tot din câte un fir de bronz răsucit în
jurul său însuşi; tréi pandantive la inelul din urna Nr. 39 şi unul singur, la
acela din urna Nr. 230. Tipul inelelor este foarte comun şi în secolele mai
vechi, începând din La Tène III. Este deosebit de frecvent la Poiana68.
2. Inel de 0,019 m diam., de acelaşi tip, însă având particularitatea
că firul de bronz este mai gros la mijloc şi subţiat la capete, care sunt
înfăşurate unul în jurul celuilalt în spire foarte numeroase, aşa încât aco¬
peră aproape jumătate din inel 69 (fig. 139, 2). A fost găsit în urna cenuşie
Nr. 55, împreună cu o fibulă din secolele III — IV e. n. cu placă înaltă.
3. Fir de bronz simplu, răsucit rudimentar în formă neregulată, cu cape¬
tele alăturate, dar nelegate între ele, formând o mică verigă de cca 0,013
m diam. (fig. 256, 2). A fost găsit asupra scheletului Nr. 235, care mai pre¬
zenta un inel similar de care era prinsă o amuletă constând dintr’un colţ
de carnivor (fig. 256, 1).
d) Pandantive
Obiectele de acest fel, având uneori semnificaţia de amulete, sunt de

forme şi materii foarte variate. Deosebim următoarele tipuri:
14. 18—20.
»" „Dacia", III— IV, 1927—1932, p. 328 şi fig. 110, 17, p. 330 şi fig. 109,9—12,
60 Exemplare identice au fost găsite în urnele delà Vârtişcoiu: „Arta şi Arheolog.

3, 1929, p. 13 şi urm. (acum la Muzeul de Antichităţi din Iaşi).
www.cimec.ro
1. Bucată mică de tablă de bronz de formă triunghiulară, prevăzută

cu o gaură la vârf. Găsită în urna cenuşie Nr. 55 împreună cu o fibulă ro¬
mană de tipul 5.
2. Baghete de 0,019 — 0,022 m lungime, cu câte un ochiu la fiecare
capăt, formate prin înfăşurarea unui fir de bronz în jurul său însuşi (fig.
125, 1; 251, 3). Avem patru exemplare, găsite în urnele cenuşii Nr. 39 şi 230.
Atârnau de verigi mici de tipul 2 descrise mai sus.
3. Amulete mici de fier cilindrice, în formă de coşulofe, de 0,007 — 0,016
m înălţime şi 0,01 — 0,02 m diam. Avem şase exemplare, din care patru,
găsite în urnele cenuşii Nr. 55, 71, 230 şi 327 (fig. 139, 1; 156, 2; 320, 2),
împreună cu fibule din secolele III — IV e. n. de tipurile 5 — 7, iar două asupra
scheletelor Nr. 130 şi 347 (fig. 194, 2; 346, 4). Aceste recipiente minuscule,
caro conţineau probabil o substanţă apotropaică, sunt cunoscute în lumea
germano-sarmatică din secolele III — IV e. n., pe teriroriul U.R.S.S., R.
Cehoslovace, Germaniei, R. Polone ,0. Uneori, sunt socotite ca obiecte de
podoabă din inventarul feminin.
4. Amulete de un gen similar, dar de dimensiuni mai mari: 0,042 m
înălţime şi 0,017 m diam., confecţionate din filigran de argint şi decorate
minuţios cu proeminenţe conice şi cu granulaţii 71. Au forma unor coşuleţe
înalte, cu fund conic, corp cilindric şi toartă semicirculară deasupra gurii
(fig. 145, 1 ; 146). Avem un exemplar întreg, găsit în urna roşie Nr. 65 îm¬
preună cu alte obiecte de filigran de argint, şi unul, păstrat doar în câteva
mici fragmente aflate împreună cu bogatul inventar al urnei cenuşii Nr.
254, care conţinea şi o fibulă din secolele III — IV e. n. de tipul 5.
5. Amulete constând din dinţi de animale sălbatice, găsite asupra
scheletelor Nr. 97 şi 235. Dintele aflat asupra scheletului Nr 97, provenind
delà un urs mic (fig. 168, 1), era asociat cu perle plate din secolele III — IV
e. n. Celălalt, prevăzut cu o verigă de bronz rudimentară de tipul 3 descris
mai sus 72 (fig. 256, 1), provine delà un carnivor, probabil delà un lup.
p.
nostru
ngint
Arheol.“,
Chcrson,
etc.,
schlesien.
fibule
5numeroase
Boemia:
R.fost
196,
şi68,
Schindler,
6);
71
delà
72
10fig.
p.găsită
PandanLivc
O
„mit
fig.
M.
5).
B.
202
amuletă
2,
cf.,
HasslcbcnWeimar,
împreună
3,
p.
Ebert,
45,
găsite
Svoboda,
10—1
umgeschl.
şi
1929,
45,
într’o
c. Die
3fig.
g.,
—fig.
1în
formată
„Praeh.
4similare
;p.
A.
urnă
Besiedlungsgesch.
727
necropola
p.
(Willerdorf,
cu
37,
o.13—21.
Moller,
Fuss“);
201,
(Polonia);
c.,
odin
3dintr’un
Ztschr.“,
fibulă
(datate
p.secolele
de
fig.
necropola
87,
aur
„Praeh.
delà
B.8,4;
pe
„mit
dinte
fig.
şi
în
Kostrzowski,
Chr.
KoninpeWarta
V.
Vistula
III
argint
secolul
p.10,
d.
Ztschr."
delà
1913,
—
umgeschl.
de
Petschcck,
26,
Goten
IV
animal,
2 cu
Vârtişcoiu
(Cehoslovacia,
e.
fig.
inferioară,
1p.granulaţii
n.)
o.IX,
93
u.
„Przeglad
26,
n.
; legată
Fuss“)
1917,
prezentare
şi
Die
Gepiden
împreună
şi3 fig.
—considerate
din
frühwandalischc
exemplare
5,;de
s’au
p.70
105,
J.
secolele
arheologiczny",
etc.
împreună
asemenea
Kostrzcwski,
im
cu
istorică
(exemplare
găsit
e(exemplare
fibule
(laca
unteren
de
III
în
Gorodoc
general
cu
şi
cu
bronz
—
do
Germania,
tehnică
KulLur
oIV
Weischselraum.
tipurile
de
verigă
fibulă
Wielkopolska.
VII,
de
e.împreună
aur
germanice);
Nicolaevca,
n.
fier
in
ade
şi
1947,
de
„Arta
tipului.
Silezia,
noastre
Mittel-
de
foarte
bronz
tipul
ar¬
cu
p.
şi
www.cimec.ro
6. Amulete constând din fragmente de coral legate în câte un fir de

bronz împletit, cu gaură de suspensie (fig. 145, 4—6; 277, 7). Au fost găsite
secolul
în urneleJVcenuşii
e.n. Nr. 65 şi 254. In această din urmă se afla şi o fibulă din
e) Lanţuri de podoabă
1. Fragment de lanţ, lung de 0,088 m, cuprinzând opt verigi formate

din cercuri mici de sârmă de bronz turtite şi îndoite (fig. 277, 1). Face parte
din bogatul conţinut al urnei cenuşii Nr. 254, din secolele III — IV e.n.
Tehnica dovedită prin confecţionarea acestui lanţ este veche. Lanţuri cu
verigi identice s’au mai găsit în ţara noastră, la Cerbe! în Hunedoara şi la
Remetea în Banat, datând din La Tène73.
2. Grămadă de mici verigi circulare de sârmă de fier, de 0,009 m diam.,
legate între ele şi prinse într’o massă informă de rugină (fig. 277, 2). Găsite
tot în urna Nr. 254.
3. Fragmente numeroase de verigi minuscule făcute din fâşii foarLc
subţiri, tăiate în tablă de bronz (fig. 276, 2), găsite tot în urna Nr. 254 şi
făcând parte dintr’un lanţ care a împodobit, probabil, fibula de bronz cu
placă înaltă aflată în acea urnă. Câteva veriguţe de acest fel erau încă agă¬
ţate, în momentul descoperirii, de acul şi de bara resortului fibulei (fig. 277, 6)*
f) Perle
Perle de sticlă
S’au constatat mărgele din această materie în 31 de morminte databile

în secolele III — IV e.n. şi anume, asupra all schelete şi în 20 de urne (7 roşii
şi 13 cenuşii). Mărgelele din urne sunt în mare parte fărâmai, e şi topite din
cauza căldurii focului de incineraţie. Totuşi, au rămas destule întregi pentru
a ne îngădui să procedăm la o clasificare completă a obiectelor din această
categorie pe care le-am găsit în necropola târzie delà Poieneşti. Colorile
mărgelelor sunt: albe transparente, albe mate, roşii mate, gălbui brune sau
topaz cu oxidaţie indigo, verzui, violacee, galbene ca lămâia, azurii, roz,
ametisteu oxidaţie indigo. De sigur, toate reprezintă elemente de import de
origine meridională. Distingem următoarele tipuri:
1. Numeroase perle sferoidale mici, de 0,002 — 0,006 m diam., de colori
diferite: albe mate, roşii mate, verzi, gălbui, azurii, violacee, constatate
în toate categoriile de morminte, şi în urne, precum şi asupra scheletelor.
2. Perle minuscule de formă inelară (fig. 342; 342, 6), azurii ,4, găsite
1930,7473p.Perle
„Praeh. V.45
Ztschr,
Pârvan,
— 51,
similare
şi
V,într’un
Getica,
1913,
într’o
mormânt
p.p.urnă
87,
537fig.
şidefig.
delà97,3.
inhumaţie
Vârtişcoiu:
369, 372.
delàL.Gorodoc
Neagu,Nicolaievca
„Arta şi Arheol.“,
lângă Cherson:
5 — 6,
www.cimec.ro
asupra scheletului Nr. 346 împreună cu alte perle caracteristice epocii

romane târzii.
3. Sferoidale mari, albe, mate şi transparente, de cca 0,02 m diam.,

deseori întâlnite în conţinutul urnelor. Un alt exemplar, alb verzui, s’a
găsit asupra scheletului Nr. 347, ataşat la colanul de bronz descris mai sus.
4. Sferoidală, de coloare albă-verzuie, mată, ornată cu coaste verticale
(fig. 192, 1; 304, 1). S’au găsit numai asupra scheletelor Nr. 129 şi 292.
5. Lungi, compuse din perle sferoidale mici îngemănate75. Sunt două
exemplare, unul compus din două sfere albe, translucide (fig. 277, 11),
găsit în urna cenuşie Nr. 254 cu un bogat inventar din secolele III — IV e.n.
şi altul, compus din patru sfere mici, de coloare indigo, făcând parte, probabil
din conţinutul urnei roşii Nr. 295 (fig. 304, 2).
6. Cilindrice (fig. 190, 3; 320, 6; 321, 10 şi 12 etc.), de dimensiuni
diferite şi de colori mate, albe şi roşii Nr. 122, 22G, în urna cenuşie Nr. 327
şi asupra scheletelor Nr. 97, 109, 178 şi 346, cu inventar din epoca romană
târzie. O perlă cilindrică, translucidă, cu reflexe verzui (fig. 302, 4), s’a găsit
în urna cenuşie Nr. 288, împreună cu o fibulă provincială romană de tipul 5.
7. Perle plate, de contur dreptunghiular, cu laturile lungi, rotunzite,
ori cu muchie unghiulară (de exemplu fig. 195; 200; 228; 248; 344), de colori
roşii, mate, ori translucide, roşcate-topaz sau violacee-ametist cu patină
indigo de aspect metalic. Unele sunt translucide azurii. S’au găsit în număr
foarte mare în urne de tehnică superioară şi asupra a patru schelete. Nici-
una nu a fost descoperită în urnele negre primitive. In urnele de tehnică
superioară, erau asociate cu obiecte din epoca romană târzie76. Astfel,
în urnele cenuşii Nr. 39, 53, 55, 71 şi 327, s’au constatat asemenea perle
împreună cu fibule din secolele III — IV e.n. de tipurile 5—7.
8. Perle prismatice cu bază rombică (fig. 343, 3) de coloare roz, găsite
asupra
9. Perlă
scheletului
prismatică,
Nr. 346.
azurie,
împreună
cu bază
cu hexagonală
perle plate (fig.
de tipul
277, precedent
13), frag¬
mentară,
III — IV e.n.
găsită în bogatul inventar al urnei cenuşii Nr. 254 din secolele
10. Perle poliedrice77, azurii (fig. 181, 7; 342, 1; 343, 1), constatate
asupra scheletelor Nr. 109 şi 346, împreună cu perle plate do tipul 7.
V,
vania
ca
la Siniţîn,
cursul
I.
III Gorodoc
—
1913,
acelea
«IV
76
77 (la
Exemplare
inferior
Perle
Perlele
e.p.Bandul
delà
„Sovieţscaia
n.87,
Nicolaevca:
similare
atât
poliedrice,
PoieneşLi,
fig.
al de
în
Volgăi:
analoage
97,3)
Câmpie:
acelea
deArheologhiia",
„Praeh.
epocă
R.
deEbert.
se de
pe
P.
sticlă,
constată
„Dolgozatok",
incineraţie,
teritoriul
târzie
Ungare
Ztschr.“,
Rcallex.
desefrecvent
cornalină
VIII,
(„Dolgozatok“,
întâlnesc
U.R.S.S.
V,
cât
d.IV,
1946,
1913,
şiîn
Vorgesch.
ori
în
1913,
pe
mormintele
; p.
de
cele
de
p.teritoriul
90,
exemplu
alte
87,
V,
p.
defig.
336,
s.
1914,
fig.
inhumaţie.
pietre
v.21,
de
U.R.S.S.
fig.
97,
în
Siidrussland,
p.4.
alese,
pretutindeni
regiunea
4, şi5—7),
112,
56, tăiate
fig.
în
(„Praeh.
regiunile
gurii
3),etc.
pl.
în
din
în14
Niprului,
Ztschr.“,
40
Transil¬
secolele
faţete.
de
D k;pe
www.cimec.ro
•444 MATERIALE ARHEOLOGICE
11. Perle bitronconice turtite (fig. 343,4), de coloare albă mată, găsite
asupra scheletului Nr. 346 împreună cu perle de tipul precedent.
12. Fragment de perlă neagră, plată, în formă de potcoavă (fig. 277,8),
găsită în urna cenuşie Nr. 254, cu inventar din secolele III — IV e. n.
13. In mormântul distrus Nr. 188, cu urnă probabil cenuşie, s’a găsit
şi un fragment de calotă de sticlă albastră (fig. 237, 2), care, deşi nu prezintă
nicio gaură de suspensie, pare a fî totuşi un rest de perlă de o formă rară
■cu gaură probabil transversală, situată la capătul dispărut. Legătura sa
cu mormântul amintit nu este sigură.
Perle de piatră
In această categorie intră toate perlele modelate dintr’o rocă mine¬
rală de o oarecare duritate. Unele dintre ele prezintă acest caracter în mod
evident prin însuşi aspectul lor. Cele mai multe însă, în urma trecerii prin
focul incineraţiei, au devenit albe, fragile şi prezintă chiar o suprafaţă
pulverulentă, astfel încât pot fi cu uşurinţă confundate cu perlele albe mate
de sticlă, cu atât mai mult cu cât tipurile lor nu se deosebesc de ale acestora
şi adesea nici dimensiunile. Deosebirile constau doar în suprafeţele nete
şi în marginile tăioase, foarte precise, ale găurilor perlelor de piatră, dove¬
dind o modelare prin lustruire. In cazul fragmentelor mai intervine şi aspec¬
tul rupturii, care la perlele de sticlă este totdeauna lucios. In sfârşit, în
conglomeratele cu obiecte care au suferit o dogoare prea puternică a focului
de incineraţie, perlele de piatră îşi păstrează formele intacte, cel mult
producându-li-so crăpături şi o alterare a colorii, pe când cele de sticlă
sunt topite.
Perlele de piatră pe care le-am descoperit la Poieneşti sunt numeroase.
Au fost găsite în 18 morminte, dintre care 3 de inhumaţie şi 15 de incineraţie,
cu urne exclusiv de tehnică superioară, cenuşii şi roşii.
Marea majoritate a perlelor sunt dintr’o rocă albă, fină, cu aspect cal-
caros, mat sau opalin, care poate fi identificată cu calcedoniul 78. Numai
şapte bucăţi, provenind din urna cenuşie Nr. 254 şi delà scheletul Nr. 346,
sunt de cornalină.
Deosebim următoarele tipuri:
1. Sferoidale mari, de calcedoniu, de 0,13 — 0,022 m diam. (fig. 155,
1 — 5; 280, 9 — 12; 320, 4), cele mai numeroase. In urnele cenuşii Nr. 53,
şi
articol
delà
s.
liza.
terie,
răsăritul
v. 78laboratorului
Vârtişcoiu
Gemmae,
deEste
deprovenienţă
comerţ
oEuropei.
materie
şi
p. depusă
1463).
Facilităţii
(Dnremberg-Saglio,
O
foarte
meridională,
perlă
la obişnuită
Muzeul
la fel
de Geologie
din
de
cuprintre
Antichităţi
acelea
Egipt,
Dictionn.
dinperlele
delà
Iaşi
din ca
din
des
Poieneşti,
Persia,
din
fiind
Iaşi,
antiquités
secolele
India,
de
a fost
găsită
calcedoniu.
IIIgrecqués
identificată,
Africa,
—într’una
IV e. constituia
n.Această
etdin
din
prin
romaines
central
urnele
ana¬
ma¬
un
www.cimec.ro
SĂPATURILE DELA POIENEŞTI 44 r>
230 şi 327 au fost găsite împreună cu fibule din secolele III-1V e.n., de
tipurile 6 — 7 descrise mai sus. Un exemplar din urna Nr. 71 prezintă o coloare
cenuşie lucioasă (fig. 155, 4), spre deosebire de celelalte exemplare care
sunt albe mate.
2. Sferoidale mici, de calcedoniu, de 0,007 — 0,009 m diam. (fig. 280,.
1 — 4), constatate în urna cenuşie Nr. 254, din secolele III — IV e. n.
3. Sferoidale turtite.de calcedoniu.de 0,015 — 0,02 m diam. (fig. 121,
1; 335, 2) aflate în urnele cenuşii. Nr. 36 şi 338.
4. Cilindrice (fig. 142, 1 — 6; 280, 5 — 8), de aceeaşi piatră, de 0,012-
0,024 m lungime şi 0,007 — 0,014 m diam., găsite în urnele cenuşii Nr. 36,.
55 şi 254, în urna roşie Nr. 66 şi asupra scheletului Nr. 130. Exemplarul
din urna Nr. 55 era asociat cu o fibulă romană târzie de tipul 5.
5. Bitronconice, de calcedoniu lucios, opalin, cu mijlocul rotund ca
la un butoiaş, ori accentuat printr’o muchie unghiulară (fig. 200, 5), lungi
de 0,012 — 0,017 m şi de 0,014—-0,023 m diam. Sunt trei exemplare, dintre
care două cu mijlocul unghiular (fig. 192, 2; 200, 5), găsite în urna cenuşie
Nr. 144 şi asupra scheletului Nr. 129, şi una în formă de butoiaş (fig. 206, 3),
constatată în urna roşie Nr. 146. Exemplarul din urna Nr. 144 era asociat
cu perle de sticlă plate din secolele III — IV e.n.
6. Faţetate, poliedrice, de 0,006 — 0,009 m lungime. Sunt şapte bucăţi,-
dintre care una de calcedoniu (fig. 277, 9) şi şase de cornalină (fig. 277, 10;
279, 5-10) găsite în urna cenuşie Nr. 254, împreună cu un bogat inventar
din secolele III — IV e.n. Exemplarele de cornalină sunt foarte bine conser¬
vate.
7. Faţ-etate, de forme prismatice, cu baza hexagonală (fig. 280, 5 — 6).
Două exemplare, de calcedoniu, de 0,009 — 0,011 m lungime, provenind
din aceeaşi urnă ca exemplarele de tipul precedent.
8. Faţetate în formă de prisme hexagonale plate, lungi de 0,012 — 0,013 m.
Două exemplare, dintre care unul de calcedoniu (fig. 277, 12), găsit în urna
cenuşie Nr. 254, împreună cu perlele cu tipurile precedente 6 — 7, şi unul
aflat asupra scheletului Nr. 346.
Perle de coral (mărgean)
Inafară de cele două bucăţi de mărgean legate în sârmă de bronz spre a

servi ca amulete, pe care le-am descris mai sus la paragraful pandantivelor
(tipul 7), s’au mai găsit pesLe o sută patruzeci de segmente de ramuri de
coral, de dimensiuni diferite, cele mai mari atingând lungimea de 0,07 m
şi ajungând până la grosimea de 0,012 m. Erau folosite ca perle prin înşi-
rarea pe aţă cu ajutorul găurii longitudinale pe care o au în mod natural
www.cimec.ro
prin mijloc 79. Erau distribuite în 15 urne, toate de tehnică superioară

cenuşii şi roşii. Niciun fragment nu s’a constatat în urnele negre din LaTène,
şi nici asupra scheletelor. In unele urne (Nr. 146, 226, 288 şi 327) nu s’au
găsit decât câte o bucată sau două. In schimb, în altele au fost constatate
în număr mare: douăzeci şi cinci de bucăţi în urna Nr. 230 (fig. 250), trei¬
zeci şi trei în urna Nr. 254 (fig. 278) şi nu mai puţin de patruzeci şi cinei
în urna Nr. 55 (fig. 141). Din cauza focului de pe rug, toate sunt decolorate,
prezentând o nuanţă cenuşie-afumată, fără nicio urmă din coloarea lor roşie
originală. In urnèle Nr. 39, 53, 55, 71, 115, 230, 254, şi 327, erau asociate
cu fibule din secolele III — IV e.n., de tipurile 5 — 7.
Perle de os
Sunt două segmente tăiate în câte un os cilindric îngust, unul găsit

în mormântul de incineraţie distrus Nr. 140 de epocă nesigură, şi altul,
asupra scheletului Nr. 97. împreună cu perle de sticlă plate din secolele
III — IV e.n. Exemplarul aflat asupra scheletului, de 0,022 m lungime, pre¬
zintă la capete câte o incizie de jur împrejur (fig. 168,2). întrebuinţarea
acestor obiecte ca simple mărgele nu este sigură. O presupunem în lipsa
altei explicaţii.
Perle de argint
Zece exemplare bitronconicc cu mijlocul rotund, în formă de butoiaş

(fig. 145, 2 — 3; 247), goale pe dinăuntru, lungi de 0,015 — 0,022 m şi de
0,014 — 0,02 m diam., aflate în 7 urne de tehnică superioară. In urna cenuşei
Nr. 65 s’au găsit patru exemplare, în celelalte (Nr. 36, 251, 288 şi 327 cenuşii,
şi 115 şi 226 roşii), numai câte unul. Doar două exemplare erau întregi
(în urna Nr. 65). Celelalte, topite în parte de căldura rugului, nu s’au păstrat
decât în fragmente mici şi incomplete, dar suficiente pentru a permite
reconstituirea tipurilor cărora aparţin (fig. 121, 3; 302, 2 — 3; 187, 5; 247).
De altfel nu este vorba decât de două tipuri:
1. Perle confecţionate dintr’o tăbliţă foarte subţire de argint, decorată
prin batere dinăuntru spre exterior (procedeul en repoussé). Decorul constă
la centru dintr’o zonă presărată cu rozete (fig. 145, 3) ori cu cercuri de puncte
în relief (fig. 247), iar spre capete, din serii paralele de liniuţe verticale.
Fragmente aparţinând la patru exemplare din acest tip au fost constatate
în urnele Nr. 65, 251, 288 şi 327. Cele din urnele Nr. 288 şi 327 erau asociate
cu fibule din secolele III — IV e.n., de tipurile 5 — 6.
(Darember-Saglio,
încă
Indian,
71), ’•perlele
din
Coralul
prin
LaTène
şi
comerţul
amuletele
reprezenta
o.
(cf.c.,
indo-perso-sarmatic,
mormintele
s.dev.
uncoral
Corallium,
articol
devin
delà
de p.
Mariţîn:
foarte
comerţ
fie
1503
din—
frecvente
meridional
Mediterana
1504).
„Prach.Cunoscute
înZlschr.“,
secolele
provenind
prin comerţul
înV,
IIIrăsăritul
—
fie
1913.
IVdin
greco-roman
e.p. Oceanul
Europei
n.
65, fig.
www.cimec.ro
2. Perle de filigran de argint, prezentând pe mijloc o zonă plată,

ornată cu granulaţii şi proeminenţe conice formate prin răsucirea în spirală
a unui filigran, iar spre capete, linii paralele orizontale, formate prin supra¬
punere de cercuri de filigran (fig. 145, 2). In urna Nr. 65 s?au găsit două
exemplare întregi, împreună cu fragmentele unui al treilea şi cu o jumătate
dintr’o perlă de tipul precedent. In urnele Nr. 36, 115 şi 226 nu au fost găsite
decât fragmente incomplete. In urna Nr. 115 aceste fragmente erau asociate
cu o fibulă de epocă romană târzie de tipul 5.
Toate cele zece perle, ca şi cerceii şi pandantivele de filigran de argint
descrise mai sus, reprezintă obiecte romane de import 80. Nici un obiect de
acest gen nu s’a găsit în urnele negre din epoca La Tène.
Perle de bronz
1. O mică fâşie de tăbliţă de bronz, răsucită circular, aflată în urna

cenuşie Nr. 230, împreună cu o fibulă din secolele III — IV e.n. de tipul 7-
2. Două exemplare masive, de 0,01-0,013 m înălţime şi 0,008 — 0,014 m
diam., ornate cu trei serii orizontale de protuberante (fig. 149, 2; 346, 3).
Unul a fost găsit, împreună cu perle de sticlă plate din secolele III — V e.n.,
în urna roşie Nr. 66, celălalt asupra scheletului Nr. 347, prins de colanul
de bronz descris mai sus.
6. GARNITURI
1. Două panglici de bronz de 0,008 — 0,01 m lăţime, învârtite circular,

cu un diam. de 0,022 — 0,03 m, găsite în urna cenuşie Nr. 288, împreună
cu o fibulă de epocă romană do tipul 5. Unul din exemplare prezenta o
gaură de nit la una din extremităţi (fig. 300, 1). Celălalt exemplar prezenta
o gaură similară la una din extremităţi şi trei găuri la cealaltă (fig. 300, 6).
Aceste obiecte au servit probabil ca cercuri pentru împodobirea unui obiect
de lemn, poate a unui mâner de unealtă. In urnă nu se afla însă nicio altă
urmă referitoare la vreun asemenea obiect.
2. Două mici tăbliţe de bronz, de 0,007 m lungime, cu gaură la un capăt
caracteristică
multă
stilul
găsită
de
Nauc“.
printre
Daremb.-Saglio,
18 —conuri
19.
80 bijuteriilor
Tehnica
întâmplător
trecere
I,resturile
In1928,
desecolele
filigran
alarafinată
p.
o.
teoreticei
de
popoarele
de
26
la
III
c.cultură
cu
——Debalţevo,
s.
filigran
30:
câte
IV
av.,
orientale
filigranului
cf.
o.
din
goto-sarmată.
op.n.,
N.
bobiţă
delà
N794
Macarenco,
bijuteriile
înimperiului
şi
Poieneşti,
şisferică
Lugansc,
greco-etrusco-romano
de aur
urm. de
în
„Eurasia
Produsele
roman.
în
ovârf:
filigran
şi bazinul
fibulă
argint
P.sept.
Notăm,
Climenco,
acestei
de
dereprezintă
Donului,
argint
ant.
aur
: cf.
pentru
tehnici
“V,
deSaglio,
„Ucrainsca
sunt
prezentând
epocă
o1930,
asemănarea
ramură
s’au
foarte
Caelatura,
scito-sarmată
p. bucurat
Academia
45
obişnuite
un
veche
şidecor
safig.
în
de
cu
şi
www.cimec.ro
(fig. 275, 7), găsite printre numeroasele obiecte din urna cenuşie Nr. 254,
împreună cu o fibulă de epocă romană târzie.
3. Capăt de ac ornamental de bronz, discoidal, masiv, de 0,019 m
diam., găsit în urna cenuşie Nr. 288 (fig. 300, 5).
7. DIVERSE
In urna cenuşie Nr. 55, s’a găsit un fragment lung şi subţire, tubular,
de materie fină feroasa. Este vorba probabil de o concreţiunc de rugină de
fier, formată, după îngroparea urnei, în jurul unui fir de materie organică,
păr, fibră lemnoasă, rădăcină, care s’a descompus cu timpul.
VASE C I N E R A R E
In necropola din secolele III — IV e.n. avem 52 de recipiente funerare

faţă de cele 54 din necropola La Tène. Dintre cele 52 de recipiente, 51 sunt
urne şi unul (Nr. 104) are caracterul de vas funerar pe lângă urna Nr 101.
Din cele 51 de urne, 28 sunt cenuşii de tehnică superioară, 23, roşii de
aceeaşi tehnică, şi 2, poroase de tehnică primitivă.
Cu capace s’au constatat 46 din cele 51 de urne. Celelalte t> urne erau
lipiste de orice mijloc de acoperire.
1. VASE POROASE PRIMITIVE
a) Urne
Un singur tip: oală lucrată cu mâna, de o factură grăbită, într’o formă

simplă, cu buza uşor răsfrântă, cu un umăr foarte puţin umflat, decorat cu
un brâu în relief împărţit în mici piramide (fig. 100). Este tipul cel mai
comun al ceramicei poroase din epocile La Tène şi romană din ţara noastră,
foarte frecvent cu deosebire în ultimele straturi delà Poiana81. Ca urnă îl
găsim reprezentat la Poieneşti printr’un exemplar întreg, în mormântul
Nr. 1, do 0,25 m înălţime şi 0,185 m diam., lipsit de inventar. Urna era
acoperită cu un
« capac cenuşiu de tehnică superioară.
b) Capace
Sunt în total 5 capace din această categorie ceramică, improvizate din

vase aparţinând următoarelor tipuri:
1. Oală făcând parte din tipul de urnă precedent. Avem un singur
exemplar, cu baza decorată cu alveole, găsit fărâmat înăuntrul urnei roşii
Nr. 226 (fig. 246, 1). Un ciob poros, provenind din peretele unui recipient
de acelaşi tip, s’a găsit fărâmat în interiorul urnei cenuşii Nr. 150.
“ „Dacia", 111— IV, 1927—1932, p. 290, lip. 1 şi fig. 41, 2—8; 43, 7—9, 18. 62, 1.
www.cimec.ro
2. Afumătoare tronconică la gură, cu fundul strâmt şi cu toartă groso¬

lană, prinsă de buză şi de fund (fig. 107; 124; 335, 1), reprezentând, ca şi
tipul precedent, o formă dintre cele mai frecvente ale ceramicei inferioare
din epoca LaTâneşidin epoca romană din regiunile noastre82. Serveau drept
Fig. 3.
din
252
5);
mormântul
secolele
(tipul
357.
Din—3);
mormântul
Nr.
III
Urne
—
2.
251
Nr.
IV
Din
cenuşii
(tipul
e. n.:
280mormântul
Nr.
(tipul
de
1);
1.336
Din
tehnică
5.(tipul
2). Din
mormântul
Nr.1);
superioară,
mormântul
65 4. (tipul
Din
Nr.
opaiţe ori drept afumători rituale, la fel cu micile recipiente de acelaşi tip,
descrise mai sus printre obiectele de inventar. Cu funcţiunea de capace,
aşezate cu gura în jos peste urne, am găsit trei exemplare de acest fel, de
dimensiuni mai mari, toate fragmentare, în mormintele cu urne cenuşii
Nr. 11, 39 şi 338.
2. VASE CENUŞII DE TEHNICĂ SUPERIOARĂ

a) Urne
Din această categorie avem 29 de urne, lucrate la roată, din pastă

fină, frământată şi arsă cu îngrijire. Pereţii vaselor erau acoperiţi în exterior
cu o făţuială cenuşie închisă, aproape neagră uneori, foarte fină, care în
cele mai multe cazuri s’a şters prin acţiunea apelor de infiltraţie în decursul
vremii ori cu ocazia operaţiilor de curăţire, după descoperire. Ornamentele
constau din linii simple orizontale, în relief ori incise, produse în cursul
«a „Dacia", III— IV, 1927—1932, p. 290, tip. 2 şi Fig. 27, 8 ; 41, 10— 11 ; 43, 1—4.

www.cimec.ro
lucrului la roată, şi uneori din linii orizontale, verticale, încrucişate, sim¬

ple, ondulate în zigzaguri, ori combinate în formă de ramuri de brad, pro¬
duse prin frecarea cu un beţigaş pe pasta svântată dar încă nearsă a vasului.
Cele 28 do urne cenuşii pe care le avem se pot grupa în următoarele şase
tipuri :
1. Oale fără toartă, cu pântecele sferoidal, cu gâtul larg şi scund, cu
buza lată, răsfrântă orizontal (fig. 357, 3 — 4). Tipul cel mai frecvent;
reprezentat prin şasesprezece exemplare faţă de cele treisprezece aparţi¬
nând celorlalte cinci tipuri. înălţimea variază între 0,221 m şi 0,289 m, iar
diam. pântecelui între 0,19 m şi 0,25 m. Cele mai multe exemplare sunt
ornate cu câte o dungă orizontală în relief pe gât, spre umăr ori spre buză33.
Urna Nr. 288 prezintă un prag pe umăr, între pântece şi gât (fig. 293 — 299).
Exemplarele Nr. 67, 71, 336 şi 338 sunt împodobite pe gât cu linii lucioase:
haşuri crucişe, valuri ondulate, haşuri verticale (fig. 357, 3). Urnele erau
acoperite cu capace de tipuri şi colori diverse. Numai exemplarele Nr. 11
şi 338 aveau drept capace nişte recipiente primitive poroase. Şapte urne din
acest tip erau lipsite de inventar (Nr. 11,49,67,76,330, 336, 343). Celelalte
conţineau obiecte databile în secolele III — IVe.n. Astfel, în urnele Nr. 53,
55, 71, 230, 288 şi 327 s'au găsit fibule de epocă romană târzie de tipurile
5 — 7. In urna Nr. 251 se aflau fragmentele unei perle de filigran de argint.
2. Urnă iară toartă, cu pântece sferoidal, fără gât, cu buză îngustă,
răsfrântă orizontal (fig. 357, 5). Un singur exemplar, fragmentar, Nr. 280,
conţinând un opaiţ tronconic, poros, de tehnică primitivă.
3. Urne fără toartă, cu pântece sferoidal, cu gâtul înalt şi strâmt, cu
buză lată răsfrântă orizontal84 (fig. 357, 1). Prezintă o dungă orizontală
în relief pe gât şi uneori (Nr. 40) două linii orizontale incise deasupra pân¬
tecelui (fig. 127). înălţimea lor este de 0,383 — 0,45 m, iar diam. pântecelui
de 0,241 — 0,34 m. Sunt şase exemplare (Nr. 31, 36,40,239, 240 şi 254). Exem¬
plarul Nr. 239 este ornat pe jumătatea sa superioară cu un zigzag lucios
(fig. 257). Urnele erau acoperite cu capace de diferite tipuri şi colori. Trei
exemplare erau lipsite de inventar. Celelalte (Nr. 36, 239 şi 254) conţineau
obiecte caracteristice secolelor III — IVe.n. In urna Nr. 239 s’au găsit un
pahar de sticlă, o broşa emailată şi o fibulă romană de tipul 5, iar o fibulă
similară făcea parte din bogatul conţinut al urnei Nr. 254, descris mai sus
4. Urnă fără toartă, cu umăr larg, cu gât scund, cu buza dreaptă,
întărită cu două du.igi orizontale foarte groase, în relief (fig. 198 — 199).
chităţi
se află
8483 Exemplare
Un
din
la muzeul
exemplar
Iaşi (Nr.
de
de similar,
354
acest
Antichităţi
— 355).
tip,
de provenind
0,24
din m
Iaşiînălţime
(Nr. Vârtişcoiu,
delà inv.
şi 0.23
35H). m sediam.,
află la
găsit
Muzeul
la Vârtişcoiu,
de Anti¬
www.cimec.ro
înălţimea 0,257 m; diam. 0,26 m. Un singur exemplar, Nr. 144, acoperit

cu un vas-fructieră cenuşiu, şi conţinând perle de sticlă din secolele III — IV e.n.
5. Amfore cu gâtul scund, cu buza îngroşată, cu fund simplu plat şi
cu două toarte plate, groase, prinse vertical între buză şi umăr (fig. 357, 2).
înalte de 0,34 — 0,467 m şi cu un diam. maxim de 0,21 — 0,265 m. Avem
patru exemplare (Nr. 39, 65, 101 şi 150), împodobite cu linii lucioase pe
gât şi pe umăr, verticale simple, orizontale ondulate, oblice încrucişate ori
în formă de frunze de brad (fig. 123; 357; 2; 173; 221). Urna Nr. 65 avea un
capac roşu. Cea din mormântul Nr.101 era acoperită cu o pateră cenuşie,
iar celelalte două aveau deasupra lor un opaiţ poros (Nr. 39) sau un simplu
ciob poros primitiv (Nr. 150). Urnele Nr. 101 şi 150 erau lipsite de inventar.
Celelalte două conţineau obiecte din secolele III— IVe.n., printre care sunt
de remarcat mai multe bijuterii de filigran de argint în urna Nr. 65 şi o
fibulă de tipul 7 în urna Nr. 39.
6. Castron larg, cu umăr umflat, cu buza uşor răsfrântă (fig. 237,1),
amintind oarecum tipul 1 al urnelor negre primitive din La Tène. Avem un
singur ciob găsit alături de câteva fragmente de oase umane calcinate şi ca
atare presupus, fără certitudine, a proveni dintr’un mormânt de incinera-
ţie distrus (Nr. 188). Caracterul său de urnă funerară este numai ipotetic.
In apropierea sa se afla şi un ciob de strecurătoare, de tehnică superioară
şi de coloare cenuşie, obiect care, de sigur, provenea din resturile de aşezare
din secolul III, e.n., anterioare necropolei de care ne ocupăm aci.
b) Capace
1. Capace fabricate special, de profil tronconic, cu buză verticală pentru

fixare în gura urnei, cu margine orizontală pentru acoperire, cu mânerul
redus la un cerc strâmt cu marginile simple puţin reliefate. Avem cinci
exemplare, de Æ, 047 — 0,15 m înălţime şi 0,105 — 0,26 m diam., reprezentând
patru varietăţi: a) conic simplu înalt (fig. 143) la urna Nr. 64; b) conic
simplu scund, cu margine orizontală (fig. 128) la urna Nr. 40; c) cu supra¬
faţa rotunzită deasupra marginii orizontale la urna Nr. 252 (fig. 357, 1);
d) cu margine orizontală şi cu prag în mijlocul suprafeţei înălţate (fig.
101; 117), la urnele Nr. 1 şi 33. Acopereau deopotrivă urne cenuşii şi roşii,
iar un exemplar din varietatea d s’a găsit deasupra urnei poroase Nr, 1.
2. Pateră cu gură simplă, strânsă, cu profilul fundului rotund, cu buză
uşor înălţată (fig. 133). Un singur exemplar, de 0,73 m înălţime şi 0,164
m diam., aşezat cu gura în sus peste urna cenuşie Nr. 53.
3. Patere cu buză simplă, verticală, de forma străchinilor rustice actu¬
ale (fig. 186; 205; 206, 1). Patru exemplare sigure, de 0,068 — 0,086 m
înălţime şi 0,165—0,168 m diam., aşezate trei cu gura în jos deasupra
29 *
www.cimec.ro
urnelor cenuşii Nr. 36 şi 101 şi deasupra urnei roşii Nr. 115, şi unul cu gura
în sus, deasupra urnei roşii Nr. 146.
4. Pateră similară, cu profilul buzei strâns la mijloc. Un exemplar,
aflat cu gura în jos deasupra urnei cenuşii Nr. 327 (fig. 318). înălţime 0,08
m, diam. 0,185 m.
5. Patere similare cu marginea buzei îngroşată (fig. 257 ; 341). Trei
exemplare, de 0,067 —0,069mînăţime şi 0,162 — 0,181 m diam., aşezate două
cu gura în sus, deasupra urnelor Nr. 239 şi 343, şi una cu gura în jos, deasu¬
pra urnei Nr. 288. Câteşi trei urnele sunt cenuşii.
6. Strachină tronconică mare, de 0,145 m înălţime şi 0,305 m diam., cu
gura largă, fundul strâmt, cu buza foarte îngroşată (fig. 313 — 314). Un singur
exemplar, aşezat cu gura în jos, deasupra urnei roşii Nr. 322.
7. Strachină cu buza lată răsfrântă orizontal (fig. 113). înălţime 0,15
m, diam., 0,26 m. Un singur exemplar, aşezat cu gura în jos deasupra urnei
Nr. 31 (cenuşie).
8. Străchini de formă similară, cu picior (fig. 150 — 152 ; 199, 1), amin¬
tind un tip de fructieră foarte comun în regiunile noastre în ceramica din
epoca La Tène şi din epoca romană 86. Avem două exemplare, cu partea
superioară înaltă de 0,10 — 0,289 m şi de 0,24 — 0,312 m diam., cu piciorul
rupt şi cu ruptura tocită încă din antichitate, dovadă că au avut şi altă
întrebuinţare înainte de a fi fost folosite ca mijloace pentru acoperirea urne¬
lor. Ambele se aflau cu gura în jos deasupra urnelor cenuşii Nr. 67 şi 144.
Partea lată, orizontală, a buzei exemplarului de deasupra urnei Nr. 144 era
ornată cu un zigzag lucios de jur împrejur.
III. VASE ROŞII DE TEHNICĂ SUPERIOARĂ

a) Urne
Această categorie este foarte strâns legată de aceea a vaselor cenuşii,
Parte din formele recipientelor sunt comune ambelor categorii. De asemenea,
calitatea pastei şi a fabricaţiei, precum şi caracterul decorului, constituit
din linii în relief, produse în timpul lucrului la roată ori din linii lucioase.
Făţuielii cenuşii închis de pe suprafaţa vaselor cenuşii îi corespunde aci
o vopsea roşie închis ori vişinie, lucioasă, de o consistenţă mai durabilă,
care acopere recipientul în întregime.
Deşi la prima impresie s’ar părea că vasele roşii ar reprezenta produse
de import, de fabricaţie superioară, iar cele cenuşii numai imitaţiile lor
indigene, trebue să observăm că identitatea tehnică, tipologică şi orna¬
mentală dintre cele două categorii este atât de exactă, coloarea fiind de fapt
singurul element net care le deosebeşte, încât cu greu putem rezista necesi-
86 „Dacia", III— IV, 1927—1932, p. 298, tip 14 şi fig. 128,4.
www.cimec.ro
taţii logice de a conchide că sunt ieşite din aceleaşi ateliere, fie romane
provinciale, fie indigene, şi că diferenţele de coloare se datoresc numai
unor procedee deosebite de ardere utilizate de aceiaşi olari. In ce priveşte
centrul de fabricaţie, poate fi foarte bine şi indigen. Spre o asemenea părere
ne îndeamnă identitatea tehnică dintre recipientele cenuşii şi ceramica
lucrată la roată din staţiunile mai vechi din ţara noastră, din LaTène până
în epoca romană, precum şi unele elemente de caracter local, probabil sar-
matic, pe care le prezintă câteva din urnele roşii, cum este cazul cu toartele
zoomorfe.
In ceramica funerară roşie, de tehnică superioară, delà Poieneşti avem
în total 23 de urne, 1 vas secundar şi 21 de capace. Cele 23 de urne se grupează
în 6 tipuri,
sunt următoarele:
dintre care 3 sunt comune şi categoriei urnelor cenuşii. Tipurile
1. Oale sferoidale, similare celor cenuşii de tipul 1 cu gât scund şi

larg, cu buza răsfrântă orizontal, cu dungă în relief sub buză (fig. 357,3 — 4).
Nu au toartă. Sunt înalte de 0,232 — 0,385 m şi au un diam. maxim de 0,19—
0,26 m. Avem cinci exemplare, din care două acoperite cu patere cenuşii
(Nr. 146 şi 322), două cu patere roşii (Nr. 349 şi 279) şi unul cu o oală poroasă
(Nr. 226). Exemplarul Nr. 279 este decorat pe gât cu dungi verticale vop¬
site cu roşu închis (fig. 290 — 291). Din cele cinci urne, două erau lipsite de
inventar. Celelalte conţineau obiecte din secolele III — IV e.n. In urna Nr.
279 se află o fibulă târzie de tipul 5.
2. Urnă înaltă sferoidală, cu gât strâmt şi scund (fig. 165), apropiată
de exemplarele tipului 1 (fig. 357, 3). Arc buza mai îngustă, răsfrântă
orizontală şi o dungă în relief pe gât. înălţimea 0,356 — 0,419 m; diam.,
0,232 — 0,25 m. Este un singur exemplar de acest Lip, lipsit de inventar
şi acoperit cu un capac special roşu (Nr. 90).
3. Urne similare cu gâtul înalt şi strâmt cu dungă în relief pe gât,
identice cu tipul 3 al urnelor cenuşii (fig. 357, 1). înalte de 0,388—0,462
m; diam. 0,22 — 0,261 m. Avem şapte exemplare din care două lipsite de
capace (Nr. 66 şi 337), trei acoperite cu capace speciale cenuşii (Nr. 33,
64 şi 252), unul acoperit cu o pateră cenuşie (Nr. 115) şi unul acoperit cu o
pateră roşie (Nr. 22). Din cele şapte exemplare, cinci nu conţineau decât
oase calcinate. In celelalte două (Nr. 66 şi 115) se aflau obiecte din secolele
III — IV c. n., printre care sunt de notat nişte cercei de filigran de arginti
perle de sticlă plate şi o fibulă târzie de tipul 5.
4. Urnă bitronconică prezentând o muchie ascuţită pe mijlocul pânte-
celui 86 (fig. 358). In rest, reprezintă o medie între tipurile 1 — 3, cu gâtul
late 88lucioase
delà Vârtişcoiu.
Un exemplar
şi acoperit
Se află
cenuşiu
cu un de
acum capac
la Muzeul
acest
de tip,
tipul
de Antichităţi
decorat
nostru cenuşiu
pe din
gât Iaşi
cu
1 b,patru
(Nr.
a fost
inv.
serii
găsit
357de—
în358).
linii
necropola
ondu¬
www.cimec.ro
mai mult scund şi larg. Avem două exemplare, Nr. 100 şi 122, înalte de
0,354 — 0,399 m şi de 0,26 m diam. (fig. 171; 189; 358). Exemplarul Nr.
100 era acoperit cu o pateră roşie. Din capacul celuilalt nu s’a descoperit
nicio urmă. Urna Nr. 100 conţinea un mic opaiţ poros primitiv, iar Nr.
122, un inventar ceva mai bogat, cu obiecte din secolele III — IV e. n.
5. Amforă identică acelora cenuşii de tipul 5. Avem probabil un exem¬
plar roşu, mutilat, de 0,27 m diam., găsit în mormântul distrus Nr. 151,
fără capac, neconţinând decât oase arse.
6. Castroane bitronconice largi şi scunde, cu gura strâmtă simplă,
cu buza uşor îngroşată (fig. 359). Am găsit şapte exemplare de acest tip,
Fig. 359. — Urnă

roşie
Irioară,
luciideU, tehnică
din octuicic
Ulii secolele
supe¬
Fig.
colele
capacul
tehnică
teră.
tul Nr.
358.
Tipul
III
său
superioară,
100.
——4.
făcut
Urnă
IV
Decor
Dindintr’o
e. mormân¬
roşie
lucios.
din
n., pa
se¬
de
cu
III — IV e. n. Tipul 6.
Mormântul Nr. 145.
reprezentând patru variante şi anume: a) urna Nr. 232, cu bandă groasă

în relief pe ecuator, prevăzută cu două proeminenţe cilindrice găurite vertical
îndeplinind funcţiunea de toarte (fig. 254 — 255); b) urnele Nr. 145, 249
şi 284, cu câte trei toarte semicirculare pe umăr, prevăzute cu câte o protu-
beranţă simplă deasupra pentru sprijinul degetului 87 (fig. 202; 264 — 265;
mate:cf.
într’un
şi
cele
Poieneşti,
tăţi
acoperă
cul,
Arbeol.“,
din
0,14
trei
87 Acest
acelaşi
exemplarele
Iaşi
P.
toarte
mdin13
înălţime
Ricov,
(inv.
clement
—
această
mormânt
ale
14 Nr.
1937
urnei
„Sovietscaia
găsite
şise
variantă,
967
—
cu
0,27
regăseşte
lipseşte.
1938,
— o968)
în fibulă
m1949.
aArheologhiia",
diam.
p.este
fost
la
52
cu
Măsoară
vasele
acoperit
găsită
şi
Ambele
piciorul
fig. 0,19
de
înau
46.
cu
întors
1,1936,
săpăturile
alte
Vasul,
m
unînălţime
fostforme
capac
pe
sparte
p.păstrat
dedesubt).
147,
C.ale
deşi
şi
Cihodaru
acelaşi
fig.
ceramicei
0,31
în
reconstituite.
Muzeul
16
Om atip
(exemplar
diam.,
1936:
patra
funerare
cu
de cele
cf.
Una
iar
Antichi¬
urnă,
„Arta
capa¬
găsit
care
sar-
din
la
www.cimec.ro
296—297; 359); c) urna Nr. 348, cu trei toarte similare, având deasupra
lor, în locul protuberantelor, câte o cupolă organică situată la nivelul
gurii vasului (fig. 348 — 349); d) Nr. 211 şi 295 cu două toarte dispuse simetric,
tot pe umărul vasului, modelate rudimentar în formă de carnivore care
stau la pândă (fig. 240 — 241; 305). Toate cele şapte urne sunt acoperite
cu capace speciale, roşii, mari, conice, adaptate la forma şi dimensiunile
vaselor respective.
Urna Nr. 232, constituind varianta a măsoară 0,218 m înălţime şi
0,433 m diam., reprezentând cel mai voluminos recipient funerar pe care
l-am găsit la Poieneşti. Celelalte şase exemplare, din variantele b — d, măsoară
între 0,168 şi 0,215 m înălţime şi între 0,24 şi 0,332 m diam. Exemplarul
Nr. 295, aparţinând probabil variantei d, a fost găsit în cioburi incomplete,
într’un mormânt foarte distrus.
Cele şapte urne, în ciuda aspectului lor elegant, prezentau un conţinut
foarte sărac. Urna Nr. 284 nu avea niciun obiect înafară de oase calcinate,
iar în celelalte nu s’au găsit decât foarte puţine obiecte: un pahar de sticlă,
perle de coral, perle de sticlă, toate databile în secolele III — IV e. n.
Urna Nr. 211, cu toarte zoomorfe, şi urna Nr. 348, cu toarte ornate
cu cupule, amintesc, prin aceste particularităţi, recipiente din lumea sar-
matică. Despre vasele prevăzute cu mici recipiente organice a mai fost
vorba mai sus, la categoria urnelor negre primitive din epoca LaTène, în
legătură cu urna Nr. 339, ornată cu patru cornete în jurul gurii. In cazul
urnei Nr. 348, din vremea romană târzie, ne aflăm, de sigur, în faţa unei
tradiţii, a cărei evoluţie, veche încă din prima epocă a fierului, este de
căutat în aria stepelor dintre Carpaţi şi Caucaz88.
Cât despre toartele zoomorfe, atât aspectul şi tipul lor, cât şi poziţia
lor verticală, aproape de gura vasului, amintesc recipiente din aceeaşi
arie89.
Din cele două urne cu toarte zoomorfe din varianta d, cea cu Nr. 295,
provenind dintr’un mormânt distrus, este foarte mutilată. Din toartele
zoomorfe nu au rămas decât simple indicii, sigure, dar cu totul incomplete.
O urnă similară a fost găsită la Poieneşti şi în săpăturile lui C. Cihodaru
şi
T.
départament
218,
acelea
(„Analele
manscovo
M.
până
pe S.teritoriul
N.
Scalon,
8988fig.
în
Reinacb,
delà
Cnipovici,
Cf.secolul
Al. 2Soc.
—period.
supra,
Odobescu,
Poieneşti).
Izobrajeniejivolnih
4,
de
R.Academice1',
7,
Antiquités
1’
III
P.10,
Necotorîe
la„Cratchie
hisloiré
e.tipologia
Ungare
15,16
Cununa
n.,
Un de
din
vas
de
t.este
voprosî
pl.
Soobşceniia",
laXl.secţ.
mare
regiunile
cu
urnelor
la
na
culture
1citat
—Loartă
Russie
cheramiche
XVI
din
dalirovchi
deprimitivé,
din
aDonului
Lhesaurul
(diverse
zoomorfă
V.
11-a.
méridionale.
XXVIII,
LaPârvan,
—
Téne,
sarmalscovo
1878),
sredneaziatscoi
şi
musée
toarte
dc
deCuhanului,
1949,
la
epoca
Lipul
Getica,
tab.
Paris,
zoomorfe
Novo-Ccrkask.
de p.
V;
l'8.scitică,
perioda“.Trudî-Travaux
Eimilage,
p.
72—76,
1891,
N.
unele
452
cheramichii
din
Kondakof,
găsit
p.
şi
cu
secolul
fig.
Bucureşti,
494
1,
fig.
ochi
1941,
laMuhipuszta
14,
şi258.
Ido
plastici
J.fig.
1în.
p.—
Tolstoi
musul-
173
3;
1879,
e.
452;
du
C.
—
ca
n.
www.cimec.ro
din 1936. Capetele patrupedelor figurate pe toartele acelui vas au fost rete¬
zate, probabil de plug90.
b) Vase secundare
Singurul exemplar de acest fel din necropola delà Poieneşti constă

dintr’o cană mică, roşie (Nr. 104), cu pântece rotund scund, cu gât înalt,
cu gura simplă largă şi cu toartă între gât şi mijloc (fig. 174 — 175), de 0,091
m înălţime şi 0,089 m diam. A fost găsită goală, în parcela XVI, lipită
de urna cenuşie Nr. 101. Dat fiind această situaţie, dimensiunile sale mici,
precum şi lipsa de conţinut funerar, urmează să o considerăm ca un vas
secundar 91 pe lângă urna menţionată.
c) Capace
1. Capace speciale, mici, conice, simple, cu buza orizontală de acoperire

şi cu buză verticală pentru fixare (fig. 166), de 0,08 m înălţime şi 0,10 — 0,185
m diam. Avem din acest tip două exemplare, care acopereau urna cenuşie
Nr. 65 şi urna roşie Nr. 90. Mânerul era constituit, sau dintr’un fund simplu,
cilindric, cu marginile uşor ridicate (Nr. 65) sau era prevăzut cu un disc
lat (Nr. 90).
2. Capace speciale mari pentru cele şapte urne largi şi scunde de tipul
6 descris mai sus. Sunt mari, între 0,125 m şi 0,195 m. înălţime şi între 0,22
m şi 0,42 m diam. Forma lor este tronconică scundă la Nr. 211, 295 şi 348,
tronconică înaltă la Nr. 232 şi 249 sau boltită, la Nr. 145 şi 284. Capacul
cel mai mare, delà urna Nr. 232, larg şi înalt, este ornat cu două dungi
orizontale în relief şi în loc de mâner este prevăzut cu un fund strâmt
cu marginile uşor înălţate fig. 254 — 255. Celelalte au câte un mâner
înalt de 0,034 — 0,055 m, cu extremitatea lăţită discoidal la Nr. 348, ori
prezintând o adâncitură ca o cupulă. Din capacul urnei Nr. 295 nu au
rămas decât puţine fragmente.
3. Pateră emisferică scundă cu gura strânsă (fig. 261 — 262), de 0,066
m înălţime şi 0,155 m diam. Aşezată peste urna cenuşie Nr. 240 cu gura
în sus.
4. Patere simple cu gura strânsă, identice acelora do tipul 2 cenuşiu
(fig. 153; 308 — 309). Două exemplare, de 0,062 — 0,09 m înălţime şi 0,155 —
telor
zeul
şi
dineste
1949,
90de
zoomorfe,
acoperită
„Arta
Antichităţi
de 0,
şi 095
Arheol.“,
urna
cu m
un
din
prezintă
înălţime
capac
Iaşi
13—14,
(Nr.
deşifără
acelaşi
alte
inv.
1937—1938,
mâner
avarii:
989),
tip şicu
măsoară
dep.
astfel,
acela
0,5226
şi
din
care
0,195
m
fig.
capac
diam.
acopere
45.
m Urna,
înălţime
lipseşte
lnafară
urna
păstrată
mânerul.
de
similară
şi mutilarea
0,30
acum
mNr.ladiam.
toar-
211.
Mu¬
91 Un văscior identic, de 0,083 m înălţime şi 0,085 m diam., de aceeaşi coloare, a

fost găsit în săpăturile C. Cihodaru din 1936: cf. „Arta şi Arhcol.“, 1. c.. p. 50 şi fig.
**. Se păstrează la Muzeul de Antichităţi din Iaşi (inv. Nr. 352).
www.cimec.ro
0,191 m diam. care acopereau urnele cenuşii Nr. 71 şi 320, aşezate cu

gura în sus.
5. Patere cu buza simplă verticală, identice acelora de tipul 3 cenuşiu
(fig. 111; 349). Două exemplare, de 0,065 — 0,096 m înălţime şi 0,15 — 0,195
m diam., aşezate cu gura în sus, care acopereau urnele roşii Nr. 22 şi 349.
6. Patere cu profilul buzei strâns la mijloc şi cu buza îngroşată, similare
capacelor de tipul 5 cenuşiu (fig. 171 ; 291 ; 360). Trei exemplare, de 0,052 —
0,073 m înălţime şi 0,169 — 0,184 m diam., găsite deasupra urnelor roşii
Nr. 100 şi 279 şi deasupra urnei cenuşii Nr. 251, aşezate cu gura în sus,
cu excepţia exemplarului delà urna Nr. 279,
care se afla cu gura în jos.
7. Pateră emisferică, cu buza scurtă, în¬
groşată (fig. 274). Avem un singur exemplar,
de 0,088 m înălţime şi 0,185 m diam., care se
afla cu gura în jos deasupra urnei cenuşii Fig. 360.
nică
servind
mormântul
superioară,
de—
—capac
Nr.
Pateră
IV 251.
e.urnei
n.
roşie
de
Secolele
roşii
tipul
de teh¬
din
III
5,
Nr. 254.
8. Străchini-fructiere, cu buza lată, ră¬
sfrântă orizontal şi cu picior strâmt (fig. 131; 136; 249), identice ace¬
lora de tipul 7 cenuşiu (fig. 131; 136). Avem trei exemplare, de 0,145 —
0,189 m înălţime şi 0,218 — 0,237 m diam., care se aflau aşezate cu gura
în jos, deasupra urnelor cenuşii Nr. 49, 55 şi 230.
IV. SCHELETELE UMANE
In săpăturile noastre delà Poienoşti am descoperit în total 24 do schelete

omeneşti, dintre care 23 în morminte de inhumaţie, iar unul, calcinat, dar
in situ, în cuptorul de cremaţie din parcela III.
Din cele 23 de schelete de inhumaţie numai 6 aparţin unor adulţi,
celelalte 1.7 fiind ale unor copii de vârste diferite. Printre acestea 17, 3 au
fost incluse mai mult ipotetic, osemintele care au rămas din ele fiind atât
de puţine şi atât de prost păstrate, încât cu greu ne-am putut decide a le
atribui unei anumite categorii după vârstă.
1. Schelete de adulţi
La cele şase schelete de adulţi inhumate avem de adăugat pe acela

incinerat din mormântul cuptor din parcela III, de asemenea aparţinând
unui adult. Din aceste şapte schelete, patru sunt complet conservate (Nr.
56 şi 342 şi cele două, de inhumaţie şi de cremaţie, din parcela III). Trei
sunt în cea mai mare parte distruse (Nr. 79, 113 şi 231).
Cele patru schelete complete prezintă lungimi apropiate între ele:
1,68 m la Nr. 342, şi 170 m, la celelalte trej. Toate se aflau în poziţie întinsă,
www.cimec.ro
cu faţa în sus, mâinile pe lângă şolduri. Orientarea variază delà un schelet

la altul (fig. 361): capul la SV (înhumatul din parcela III), la SE (incineratul
din mormântul-cuptor din aceeaşi parcelă), la NNE (Nr. 56), la NV (Nr.
342). La scheletele incomplete s’a putut observa o orientare cu capul la
NNV, la Nr. 113 şi poate la V, la Nr. 79. Scheletul Nr. 231 a fost atât de
distrus încât orientarea sa nu poate fi dedusă nici chiar conjectural. Nivelele
r. 97? 290?
ad = adult
c > copil
Fig. 361. — Diagramă arătând orientarea scheletelor descoperite.
mormintelor celor şase schelete inhumate variază între 0,57 m şi 0,85 m

Scheletul din cuptorul de incinerare din parcela III se afla la nivelul di
1,50 m. Cu excepţia acestui schelet calcinat, care avea asupra sa arme data
bile în La Tène, celelalte şase, inhumate, erau total lipsite de orice inventar
Cioburile găsite în pământul de umplutură din preajma unuia din ele (Nr
342), roferindu-se la epoca romană târzie, indică pentru aceste schelete c
dată târzie, la sfârşitul necropolei, în secolul IV e. n. Aspectul vetust a
osemintelor ne împiedecă de a le atribui fără nicio dovadă vreunei epoc
mai recente. Pe de altă parte, vârful de cuţit de fier şi ciobul negru pri
mitiv din LaTène II, găsite lângă scheletul Nr. 113, nu sunt de natură să ni
www.cimec.ro
oblige la o datare înainte de epoca romană, acele fragmente provenind

dintr’o urnă de incinerare distrusă, neavând cu scheletul respectiv nicio
altă legătură decât situaţia de vecinătate şi faptul că ambele morminte au
suferit avarii datorite unui aceluiaşi factor din vremuri mai noi.
2. Schelete de copii
Niciun schelet din această categorie nu s’a păstrat în întregime. Totuşi,
putem distinge şapte din ele, cu oseminte păstrate in situ, pe aproape toată
lungimea lor, între 0,70 m şi 1,10 m (Nr. 97, 130, 154, 278, 292, 332 şi
346). Cum şi la acestea lipsesc în parte sau total extremităţile membrelor
inferioare, trebue să le considerăm ca având o lungime ceva mai mare. Ca
şi scheletele de adulţi, erau inhumate în poziţia întinsă, cu faţa în sus,
cu braţele pe lângă corp. Unul singur (Nr. 292) avea toracele şi capul întoarse
pe stânga, probabil ca efect al presiunii transmise delà suprafaţa solului.
Şi la aceste schelete de copii, orientarea era variată (fig. 361): unul avea
capul la NV (Nr. 241), la NNV (Nr. 97 şi 114), patru la VNV (Nr. 178, 278,
332, 346), două la NNE (Nr. 154 şi 292), unul la VSV (Nr. 130) şi unul poate
la V (Nr. 290). Celorlalte şase (Nr. 109, 129, 235, 289, 291 şi 347), fiind
prea distruse, nu li s’a putut stabili orientarea nici măcar ipotetic. Nivelul
mormintelor în care se aflau scheletele de copii variază între 0,55 m şi 1,33 m.
Spre deosebire de scheletele de adulţi, cele mai multe dintre scheletele
de copii aveau asupra lor obiecte de inventar şi anume de podoabă: numai
şase erau complet lipsite de orice inventar (Nr. 114, 241, 278, 289, 290 şi
291), iar din acestea, numai unul făcea parte din scheletele mai bine păstrate
(Nr. 278). Obiectele găsite asupra scheletelor constau din mărgele variate
de sticlă (la toate scheletele citate, afară de Nr. 235), de piatră (Nr. 129
şi 130), de cornalină (Nr. 346), de bronz (Nr. 347) ori de os (Nr. 97), dintr’o
Eibulă de fier (Nr. 346), un pandantiv de fier în formă de coşuleţ (Nr. 130
şi 347), un torques de bronz cu mărgele (Nr. 347), din amulete făcute din
dinţi de animale (Nr. 97 şi 235), din bucăţi de fard (Nr. 130). Toate aceste
obiecte, în măsura în care comportă o dată determinabilă, se referă la seco¬
lele III— IV e. n.
De altfel şi cioburile, de epocă romană, găsite în umplutura unuia
dintre mormintele cu schelete de copii (Nr. 346), ne arată, ca şi la unul din
scheletele de adulţi menţionat aci, că acel mormânt datează dintr’o vreme
târzie. Niciunul din obiectele găsite lângă schelete nu ne angajează la o
datare în epocile anterioare şi nici într’o epocă mai nouă decât secolul IV
s.n. Ca atare, ne socotim îndreptăţiţi a extinde datarea în acest secol delà
sfârşitul epocii romane, şi delà începutul migraţiilor şi la scheletele de copii
fără inventar, aşa cum am făcut-o pe bază de deducţii şi de indicii strati-
grafice sumare, şi pentru scheletele de adulţi. In consecinţă, toate mormintele
www.cimec.ro
de inhumaţie descoperite de noi în necropola delà Poieneşti, se situează

cronologic în faza ultimă a acelei necropole. Singurul schelet sigur mai
vechi, mai vechi chiar, decât faza urnelor negre primitive La Tène II— III,
rămâne acela de cremaţie din mormântul cuptor din parcela III, aparţinând
începutului epocii La Tène
V. RESTURI FUNERARE RISIPITE
7. MORMINTE DISTRUSE
Din cele şapte morminte de incineraţie constatate în săpăturile noastre

fără urne, acestea fiind complet distruse şi dispărute, au rămas resturi din
conţinutul urnelor. In trei cazuri, acest conţinut constă numai din fragmente
de oase calcinate (Nr, 46, 131 şi 326). In celelalte patru, au rămas şi obiecte
de inventar, din care nu prezintă elemente databile decât două: fragmentul
de spadă de fier din mormântul Nr. 307, din La Tène, şi o perlă de sticlă roşie
plată din mormântul Nr. 142, databilă îri vremea romană târzie. In mor¬
mântul Nr. 140 nu s’a găsit decât o perlă simplă de os, pe care numai con¬
jectural am menţionat-o printre obiectele necropolei din secolele III— IV,
e.n., iar în mormântul Nr. 181, am constatat numai un fragment de fibulă
de fier datând poate din La Tène.
2. OBIECTE FUNERARE RISIPITE INAFARĂ DE MORMINTE
Inafară de cele 138 de morminte constatate irrsitu, după criteriul pre¬

zenţei resturilor de oseminte umane, mai sunt de menţionat în această parte
a expunerii noastre, diverse obiecte de caracter sigur funerar, pe care le-am
găsit răsleţite în stratul arheologic al staţiunii şi care provin din morminte
distruse şi împrăştiate, de cele mai multe ori din cauza lucrărilor agricole.
Natural, aproape toate obiectele de acest fel repetă tipurile găsite în mor¬
mintele intacte. De altfel, nici nu am fi putut să le atribuim cu siguranţă
un rost funerar decât pe baza comparaţiei cu inventarul acestor morminte.
a Fibule
1. Fragment de fibulă de fier, lung de 0,083 m, reprezentând piciorul

şi o jumătate de arc, elemente suficiente pentru a indica tipul La Tène II,
cu apendicele întors pe deasupra arcului şi prelungit mult, paralel cu acesta
(fig. 362, 1). Rugina sa are un aspect caracteristic de scorificaţie ca urmare
a trecerii prin focul rugului. Este vorba, evident, de un element rătăcit
din conţinutul unei urne distruse. Găsit răsleţ, în ţărâna aruncată într'una
din parcelele săpate.
www.cimec.ro
2. Fibulă întreagă de bronz, lungă de 0,035 m, cu placă de oprire înaltă

de tipul 5 descris mai sus („Tipologia obiectelor din morminte11 4, b), din
vremea romană târzie. De resortul său, atârnă un fragment de lanţ lung
de 0,085 m (fig. 362, 2), constând din trei baghete formate din câte un fir
de bronz îndoit şi împletit, lăsând la fiecare capăt câte un ochiu. Găsită în
parcela XXIX.
3. Şapte fibule de bronz, lungi de 0,05 — 0,07 m, de tipul 6 târziu de¬
scris mai sus, cu piciorul întors pe dedesubt. Cea mai întreagă dintre ele,
--
tl 063
- - o o6s~ ___
Fig. 362. — Fibule provenite din morminte distruse:

2 1.
— 6.
TipSecolele
La TèneIIIII,
— IV
de fier
e. n.,
(fragment);
de bronz.
găsită în parcela XIV, prezintă un mare gol între arc şi placa de, oprire;
deasupra piciorului, arcul se lăţeşte ca o placă triunghiulară crestată pe mar¬
gini (fig. 362, 3) . In centrul resortului său se află un ax de fier. Un al t exemplar
constatat în parcela XXI, prezentând de asemenea o placă triunghiulară
deasupra piciorului, a suferit deformări încă din antichitate (fig. 364, 1).
Un al treilea exemplar, cu placă similară, dar fără gol între arc şi placa de
oprire şi lipsit de ac, a fost descoperit în parcela XVIII (fig. 364, 3). Cele¬
lalte patru fibule, de asemenea cu acul rupt şi fără gol între arc şi placa de
www.cimec.ro
oprire, prezintă un arc de o lăţime omogenă. Una din ele, provenind din
parcela XI, are pe mijlocul arcului o parte dreptunghiulară plată (fig. 362,
5). Piciorul alteia, din parcela XXV, a suferit o presiune (fig. 363, 1). 0
Fig. 363. —provenile

Fibule dedin
bronz
morminte
din secolele
distruse.
III — IV e. n.,
a treia, găsită în parcela XVIII, prezintă un arc foarte înălţat (fig. 363, 2).
In sfârşit, a patra, întâlnită în parcela XXII, cu arcul şi resortul foarte
stricate, prezintă urme de tre¬
cere prin foc (fig. 362, 4).
4. Fibulă de bronz de 0,045
m lungime, cu acul şi piciorul
rupte. Ar putea să facă parte din
tipul 7, cu picior lung; cele trei
linii transversale în relief orga¬
nic pe care le prezintă la întâlni¬
rea dintre arc şi picior (fig. 362,
6) par a reprezenta o amintire
ornamentală a spiralei delà extre¬
mitatea piciorului întors pe dede¬
subt al tipului 6, ceea ce ar
constitui o dovadă de prioritatea
distruse
bronz;
4.
Fig.Perlă
364.
2.din
deFragment
—secolele
sticlă
Obiecte
neagră
III
deprovenite
—perlă
IV
cue.decor
den. sticlă
dinalb-ccnuşiu.
1., 3. morminte
Fibule
incoloră;
de acestui tip faţă de tipul 7.
5. Ac de fibulă de bronz, de
0,052 m lungime, prezentând şi
două spire din resort (fig. 363, 4). Tipul fibulei nu poate fi determinat.
Probabil este vorba de secolele III — IV e.n. Locul de descoperire, pe aria
săpăturilor noastre, neprecis.
6. Ac de fibulă de bronz lung de 0,03 m, cu întregul resort, lung de
www.cimec.ro
0,04 m, în formă de arbaletă (fig. 363, 3). Arcul şi piciorul lipsesc complet,
aşa că tipul fibulei nu poate fi precizat. Elementele păstrate indică secolele
III-IV e.n. Găsit în parcela XXV.
b) Perle de sticlă
1. O jumătate de perlă de sticlă albă transparentă, fără irizaţii, turtită,

rotundă,
Fără loc cu
precis.
faţetă pe ecuator (fig. 364, 2), de 0,02 m diam. şi 0,01 m înălţime.
8 9 IO
• Fig.
venite
3—365.
6,din
8——morminte
10.
Perle
Roşii
de mate;
distruse:
sticlă 7.
dinAmelist
1—
secolele
2. Albe
cuIII
irizaţii
cu—dungi
IV e.
indigo.
n.,
indigo;
pro¬
2. Perlă de sticlă cilindroidă, de 0,032 m lungime şi 0,012 m diam.,

din pastă neagră cu desene de semi-cercuri paralele albe-cenuşii 82 (fig.
364, 4). Găsită în parcela XXVII.
3. Două perle de sticlă cilindroide de 0,019 — 0,026 m lungime şi 0,006
m diam., din pastă albă cu dungi orizontale albastre-indigo (fig. 365, 1 — 2).
Găsite răsleţ.
4. Perlă plată de coloarea ametistului, cu irizări albastre-indigo, la fel
cu acelea din urnele de epocă târzie (fig. 365, 7).
5. Numeroase p8rle plate şi cilindrice din pastă de sticlă roşie mată,
la fel cu acelea din urne, găsite izolat în diferite puncte ale suprafeţei
8. ▼.
P.
din Rîcov,
secolul
•*Siidrusslnnd.
Perle
„Sovietscaia
UI
identice
e. n.pl.din
soArheologhiia“,
33,
cunosc
stepa
B, 7chirghiză).
de(„skylhosnrmatische
pe I,teritoriul
1936, p. U.R.S.S.:
147, Période1',
fig. 17;
Ebert,
p.în151,
Reallex.
regiunea
fig. 19d.
Voronej);
(curgane
Vorg..
www.cimec.ro
explorate (fig. 365, 3 — 6 şi 8 — 10). Unele sunt topite, ceea ce dovedeşte

că provin din urne de incineraţie.
c) Urne şi capace
Cioburile provenind delà urne distruse, de toate categoriile şi din toate

fazele necropolei, sunt foarte numeroase. Pomenim aci pe acelea care au
fost suficiente pentru a ne permite reconstituiri mai concludente şi care,
fiind găsite la un loc, au putut fi luate la un moment dat chiar drept resturi
de morminte in situ. Numai lipsa osemintelor şi a obiectelor de inventar
funerar ne-a determinat, conform prin¬
cipiului stabilit, să le socotim doar
ca resturi răsleţite din asemenea mor¬
minte. Dintre cioburile izolate men¬
ţionăm numai câteva care prezintă
caractere tipologice deosebite.
1. Cioburi de urnă neagră-cenuşie
de tehnică primitivă, din La Tène, de
tipul comun 1 descris mai sus (Partea D
„Tipologia obiectelor din mormintele
La Tène“) şi un ciob de pateră cenuşie,
de tehnică superioară, constatate în
amestec în punctul Nr. 82 din parcela
XV. Nicio urmă do oseminte umane.
Amestecul este, de sigur, fortuit.
din
ment
Fig.
morminte
urnă
tipul
fă
de
La de
toartă
Tène;
secolele
neagră
366.
urnă
3de
III—
; 2.urnă
superioară,
roşie
5.
—roşie
distruse:
Fragment
IV
primitivă,
III
Vas
Ceramică
III
neagră
—
de
e.
de
—cenuşiu
IV
n.
tehnică
IV
din
e.de
1.e.
(fig.
n.
din
primitivă,
provenind
secolele
toartă
Fragment
; 3.
n. de
367).
La
superioară,
; Fragment
4.Tène,
zoomor¬
tehnică
Frag¬
din
de
2. Fragment din buza unei ume
negre de factură primitivă La Tène,
de tipul 3, cu gura răsfrântă şi faţetată
(fig. 366, 1). Pe gât prezintă un prag
orizontal.
3. Fragment din buza unei urne negre de tehnică inferioară La Tène, cu
ingrediente în pastă, prezentând un ornament constând dintr’o linie ori¬
zontală în relief, întreruptă printr’o depresiune în formă de V (fig. 366, 4).
4. Cioburi delà gura unui vas mare, cenuşiu, de tehnică superioară,
cu pântece şi gât larg, cu buza lată răsfrântă orizontal, cu dungă în relief
sub buză, decorat frumos cu linii late verticale şi linii subţiri încrucişate,
lucioase, trase cu un beţigaş pe pasta încă nearsă a vasului (fig. 368). S’a
păstrat şi un ciob din partea inferioară a recipientului. Restul lipseşte.
Găsite la Nr. 180 din parcela XIX.
5. Cioburile complete ale unui vas cenuşiu cu nuanţă roşiatică, de
tehnică superioară, cu gât strâmt, ca un urcior, cu toarta legată de buză
www.cimec.ro
şi de umăr, cu incizii orizontale pe umăr, cu jumătatea inferioară modelată

în faţete verticale cu capete rotunde (fig. 366, 5; 367). înălţimea vasului
restaurat este de 0,27 m; diam. pântecelui 0,175 m, al gurii 0,10 m. Toarta
este ruptă. Deşi este un tip nou, neîntâlnit în mormintele studiate, înclinăm
a crede că şi acest vas face parte, poate ca element secundar, tot dintr’un
inventar funerar risipit. Faţetele sunt un
indiciu de epocă romană târzie. Găsit Ia
Nr. 10 din parcela VIII.
6. Fragment de toartă zoomorfă, lung
de 0,062 m, provenind delà o urnă roşie
de tehnică superioară, vopsită cu roşu (fig.
366, 2). Picioarele şi capul sunt rupte.
7. Fragment de toartă de aceeaşi teh¬
nică, faţetată, de tip „Boscoreale" (cu o
— «Mllillllllllllllllllllli
Il il iiiiiliiiiim i
Fig. 368. — Fragment de vasjmare cenuşiu

Fig.
tehnică
lele
367.superioară,
III—
— Vas
IV cenuşiu
e. din
n. seco¬
de
de tehnică
lucioase.supuioară,
Secolele IIIdecorat
— IV e. cu
n. linii
placă orizontală deasupra)93, provenind probabil delà o cană de dimen¬

siunii modeste (fig. 366, 3). Este de presupus tot un caracter funerar: a servit
poate ca vas secundar.
VI. OBSERVAŢII ASUPRA NECROPOLELOR
Analiza inventarului funerar delà Poieneşti dovedeşte în mod clar

deosebirea netă din punct de vedere cronologic dintre mormintele de inci-
neraţie cu urne negre primitive şi celelalte morminte. Contrariu primei
impresii, pe care am exprimat-o în raportul sumar publicat în „Studii şi
Cercetări de Istorie Veche“, 1950, I, p. 42 şi urm. (raport redactat urgent
în Octombrie 1949, imediat după încheierea campaniei de săpături din acel
8—9,•s 18;
Tip 92,
de 11.
origine mai veche: cf. „Dacia". III— IV, 1927—1932. p. 313, fig. 91,

www.cimec.ro
an), pe Măgura delà Dealul Teilor nu avem o singură necropolă, referitoare

ia o singură epocă, ci două cimitire pe acelaşi spaţiu, datând din vremuri
diferite, depărtate între ele cu cca cinci secole şi alternând între timp şi
cu o aşezare. Iar dacă scoatem din seria necropolei La Tène cu urne din secolele
II— I în. e.n. mormântul-cuptor din parcela III, element izolat al unei epoci
mai vechi, cca secolele IV — III în. e.n., la care ar fi de adăugat, eventual,
resturile de incineraţie din mormântul distrus Nr. 307 din parcela XXVIII,
putem considera ca reprezentate printre descoperirile noastre funerare nu
mai puţin de trei faze cronologice.
Impresia falsă de unitate pe care o produce la prima vedere complexul
de morminte delà Poieneşti, înainte de a fi procedat la o analiză atentă şi
meticuloasă a faptelor constatate, se datoreşte cu deosebire faptului că mor¬
mintele din diferitele faze ale necropolei se găsesc amestecate po întreaga
suprafaţă explorată. Ariile celor două cimitire principale succesive, din
LaTâneşidin secolele III — IVe.n.,se acoperă aproape complet. Mai mult,
chiar orientarea mormintelor din cele două epoci este aceeaşi, pe linii para¬
lele în direcţia SV-NE, lăsând între ele alei ce par a fi fost trase într’un
cimitir organizat dintr’odată. De fapt, această orientare, oblică pe direcţia
punctelor cardinale, coincide în linii generale şi cu orientarea ogoarelor
actuale de pe acel teren. Este prin urmare vorba de o adaptare spontană,
în orice vreme, la forma lunguiaţă a Măgurii, care, desprinzându-se din Dealul
Teilor spre valea Racovei, prezintă direcţia SV-NE.
Din cele 138 de morminte care au fost descoperite cu prilejul săpăturilor
noastre, 57 aparţin necropolei din La Tène, 78 necropolei delà începutul
migraţiilor (secolele III — IV e.n.), iar 3, conţinând oase calcinate fără alte
resturi (Nr. 46, 131, 326), sunt atât de distruse, încât pentru datarea lor,
chiar pur conjecturală, nu avem nici cel mai slab indiciu.
Cele 57 de morminte ale necropolei din epoca La Tène sunt exclusiv de
incineraţie. Printre ele, unul singur, mormântul-cuptor din parcela III,
çu cremaţie pe loc, prezintă un caracter aparte, atât în ce priveşte forma de
rit funerar căreia îi corespunde, cât şi din punct de vedere cronologic, datând
dintr’o epocă mai veche, delà începutul celei de a doua epoci a Fierului.
Toate celelalte 56 morminte sunt cu urne, datează dintr’o fază mai nouă,
La Tène II — III, şi aparţin unui aceluiaşi facies cultural. Din aceste 56
morminte, 2 (Nr. 181 şi 307), fiind foarte distruse şi cu urnele complet
dispărute, au fost datate în La Tène, pe bază de indicii secundare, dar cu
grade de probabilitate destul de mari.
Cele 78 de morminte din secolele III — IV e.n. se referă toate la o singură
fază a necropolei delà Poieneşti. Acestei faze îi aparţin în mod sigur 62
dintre ele, celelalte 16 (printre care urnele Nr. 140, 142 şi 188, plus 13 sche-
www.cimec.ro
lete) fiindu-i atribuite pe cale deductivă. Din punctul de vedere al ritului

funerar, aceste morminte se împart în două categorii: 55 sunt de incineraţie,
exclusiv cu urne, şi 23, de inhumaţie. Astfel, toate mormintele de inhumane
delà Poieneşti fac parte din necropola delà începutul migraţilor. Precum
am arătat în capitolul precedent, nicio diferenţă cronologică nu poate fi
stabilită între schelete şi urnele din acea vreme. Obiectele care s’au găsit
asupra a 10 din aceste schelete reprezintă tipuri databile exclusiv la sfârşitul
epocii romane, celelalte 13 schelete fiind complet lipsite de inventar sau
având asupra lor elemente fără valoare cronologică. Niciun obiect constatat
asupra
Este constatarea
scheletelorcare
nu ne-a
are vreo
determinat
legătură
să cu
datăm
necropola
în secolele
din epoca
III —LaTène.
IV e.n.,
cu titlu de probabilitate, şi cele 13 morminte de inhumaţie fără inventar

databil.
Mormintele de inhumaţie s’au constatat pe o arie restrânsă la parcelele

din N ale suprafeţei explorate. In spre S nu s’a descoperit decât un singur
schelet, Nr. 56, în parcela XV. Nivelele lor diferă delà 0,55 m la 1,33 m, dar
cele mai multe dintre schelete, fie de copii, fie de adulţi, se găsesc la adâncimea
de 0,70 — 0,85 m.
Scheletele prezintă orientări diverse, însă, în marea lor majoritate,
au capul în sensurile jumătăţii de NV a busolei (fig. 361). Din 16 schelete,
suficient de conservate pentru a Ii se stabili poziţia, 12 erau situate cu capul
la NV, NNV, VNV şi NNE, două în mod vag spre V şi numai două spre
jumătatea de S a busolei (SV şi VSV). Nu avem posibilitatea, deocamdată,
să tragem vreo concluzie din aceste constatări, dar este de observat că,
şi în alte necropole din secolul IV e.n., există o predilecţie pentru orientarea
scheletelor spre emisfera nordică 94, impusă, de sigur, de un ritual în
legătură cu credinţele religioase din acea vreme, din lumea barbară. După
cum am mai arătat, din cele 23 de schelete de inhumaţie, 6 aparţineau
unor adulţi, iar celelalte 17 erau de copii. Niciunul din cei 6 adulţi nu avea
asupra sa obiecte de inventar. Singurele schelete — în număr de 11 — asupra
cărora s’au găsit asemenea obiecte, toate având caracterul de podoabe, sunt
de copii. Pentru explicarea acestui fapt menţinem consideraţiile pe care
le-am schiţat în raportul sumar din 1949 93. Adulţii înhumaţi, lipsiţi de
orice obiect care să-i însoţească în mormânt, erau săraci, aparţinând unei
clase năpăstuite, probabil de sclavi. Din cauza sărăciei şi a condiţiei lor
umile, nu li se puteau face onorurile unei incineraţii, ca pentru toată lumea.
Incineraţia, practicată în aer liber, pe rug, într’un loc anumit, în prezenţa
•* Este cazul, de exemplu, cu necropolele de inhumaţie delà Izvoarc-Neamţ („Stu¬

dii", 1949, I, p. 129) şi delà Sântana de Mureş („Dolgozatok", III, 1912, p. 254, fig. 3).
C. Cihodaru, 1. c., p. 52 şi fig. 3.
www.cimec.ro
unui număr mare de membri ai familiei şi ai tribului, constituia un rit

spectaculos, care implica cheltuieli şi o oarecare preţuire socială. Numai
familiile celor liberi şi cu oarecare dare de mână o puteau asigura pentru
defuncţii lor. Pentru cei desmoşteniţi de soartă simpla inhumaţie era mult
mai comodă. In ce priveşte pe copii, excluderea lor delà incineraţie se
explică prin însăşi vârsta lor, care, indiferent de clasă, îi punea în chip
firesc într’o situaţie de inferioritate socială. Incinerarea lor, chiar în familii¬
le libere, dacă nu va fi fost interzisă formal de obiceiuri, nu putea prezenta
caracterul de obligaţie care se impunea pentru cei maturi. Cel puţin pentru
familiile libere cu o situaţie materială mai modestă, cheltuiala unei incinerări
putea fi evitată când era vorba de nevârstnici.
La data redactării acestei lucrări, osemintele scheletelor delà Poieneşti

nu au fost încă supuse unui examen antropologic, aşa că ar fi prematur să
ne pronunţăm numai po bază de impresii sau de măsurători improvizate
asupra sexului lor ori asupra indicelui lor cranian. O mare parte dintre ele
sunt de altfel atât de prost conservate încât chiar rezultatele unei analize
competente nu vor putea fi complete.
Cele 112 morminte de incineraţie databile, delà Poieneşti, împărţite

în mod oarecum egal între necropolele celor două epoci principale ale necro¬
polei (57 în LaTène şi 55 în secolele III — IV e.n.), prezintă unele caractere
elementare comune. Astfel, cu excepţia mormântului-cuptor din parcela
III, delà începutul epocii LaTène, toate conţin urne. Nicăieri nu s’a observat
depunerea resturilor calcinate direct pe pământ, fără intermediul unui
recipient.
In locurile unde s’au găsit asemenea resturi fără nicio urnă, este vorba
întotdeauna de morminte cu urme evidente de profanare ori de distrugere
ulterioară înmormântării. Urnele erau acoperite cu capace speciale, cu
recipiente diverse (străchini, patere, opaiţe) ori cu simple cioburi, atât
în LaTène (42 de urne) cât şi în epoca romană târzie (46 de urne). Puţinele
cazuri, 11 în LaTène şi 6 în secolele III — IV e.n., unde lipseşte orice mijloc
de ocrotire a conţinutului urnelor, se explică tot prin distrugeri ulterioare,
datorite mai ales lucrărilor agricole recente. Capacele, situate mai aproape
de nivelul solului, au fost mai frecvent atinse de plug. Aşa se explică şi
proporţia lor mai redusă decât a urnelor — 89 faţă de 106 — precum şi
starea lor de conservare mult mai proastă decât a acestora. Majoritatea
capacelor şi a recipientelor care îndeplineau această funcţiune au fost găsite
fărâmate şi chiar sdrobite până la pulverizare, mai ales acelea din categoria
mai friabilă a străchinilor-capace negre din LaTène. Multe dintre ele nu au
www.cimec.ro
putut fi reconstituite, fie din cauza fărâmiţării prea mărunte, fie pentrucă
o bună parte din fragmentele lor nu s'au mai găsit. In schimb, urnele au
fost restaurate în majoritate. Multe dintre ele, mai cu seamă din categoriile
cenuşii şi roşii de tehnică superioară din secolele III — IV e.n., erau chiar
intacte în momentul descoperirii, factura lor solidă asigurându-le o rezis¬
tenţă eficace la presiuni.
Nivelele mormintelor de incineraţie, măsurate la fundurile urnelor,
sunt cuprinse între 0,49 şi 1,44 m. Cele mai multe (66%) au fost descoperite
la nivelul de 0,70 — 0,90 m. Această adâncime medie se referă Ia urne de toate
categoriile în proporţii aproape egale (66% pentru cele negre, 77% pentru
cele cenuşii, 58% pentru cele roşii). Totuşi, este de remarcat că urnele negre
de tehnică primitivă apar în general ceva mai sus decât cele cenuşii şi roşii
de tehnică superioară. Astfel, din cele 14 urne negre care ies din limitele
nivelului mediu de 0,70 — 0,80 m, numai una se află sub acest nivel, la
1,10 m (Nr. 344), celelalte 13 fiind situate deasupra, între nivelele de 0,49 —
0,65 m, pe când Ia cele 22 de urne cenuşii şi roşii de tehnică superioară care
depăşesc limitele nivelului mediu, proporţia este inversă: cele mai multe,
în număr de 18, se găsesc sub acest nivel, la adâncimea de 0,90 — 1,44 m,
pe când numai 4 se află mai aproape de nivelul superficial al solului vegetal,
la 0,56 — 0,67 m. Raportul acesta se poate vedea şi din cifrele nivelelor
extreme: cel mai de sus, de 0,49 m, referindu-se la o urnă neagră (Nr. 263),
iar cel mai de jos, de 1,44 m, la o urnă cenuşie de tehnică superioară (Nr. 239).
Explicaţia deosebirilor de nivel dintre mormintele cu urne negre şi
acelea cu urne de tehnică superioară poate consta, cel puţin în parte, în
diferenţele cronologice dintre cele două categorii. Urnele negre dinLaTène,
cca secolele II — I în. e.n., sunt cu cel puţin patru veacuri mai vechi decât
celelalte, databile în secolele III — IV e.n. Şi nu ar fi de prisos să ne gândim
că săparea unei gropi, ca orice săpătură în general, trehue să fi reprezentat
o operaţie mai anevoioasă într’o epocă mai veche, când uneltele bune erau
mai rare, decât în vremea romană târzie, când, printre progresele realizate
în viaţa lumii barbare, unul din cele mai importante a fost, desigur, răspân¬
direa şi perfecţionarea uneltelor de fier pentru lucratul pământului. Astfel,
pentru săparea mormintelor, oamenii din epoca LaTène depuneau sforţări
mai mari decât aceia din vremea romană târzie şi era natural să tindă a se
mulţumi cu o adâncime mai mică decât aceia care aveau să-i urmeze cu cca
o jumătate de mileniu mai târziu.
Intre categoria urnelor şi capacelor primitive negre şi celelalte categorii
nu se observă niciun amestec de piese, încă o dovadă a apartenenţei lor la
două epoci şi culturi diferite. Capacele primitive negre s’au găsit întotdeauna
deasupra urnelor negre, iar acestea nu sunt niciodată acoperite de vase
www.cimec.ro
aparţinând vreunei alte categorii ceramice. In schimb, între categoriile din

secolele III — IV e.n., schimburile de piese sunt foarte frecvente. Astfel,
s’au constatat urne roşii acoperite cu capace cenuşii şi invers. De asemenea,
urne de aceeaşi tehnică superioară, roşii ori cenuşii, aveau asupra lor reci¬
piente poroase (mai ales opaiţe mari tronconice), iar urna poroasă Nr. 1
era astupată cu un capac cenuşiu de tehnică superioară. Chiar în ce priveşte
cele două urne acoperite cu simple cioburi, este de remarcat că numai frag¬
mentul de deasupra urnei cenuşii Nr. 150 face parte din categoria primitivă
poroasă de epocă La Tene-romană. Ciobul de deasupra urnei negre Nr. 72 este
de caracter cucutenian, provenind din stratul neolitic în care se săpase
mormântul respectiv.
Aproape toate mormintele de incineraţie conţineau un singur recipient,
urna. Excepţii fac numai mormintele Nr. 101 şi 226, cu urne de tehnică
superioară. Alături de urna cenuşie Nr. 101 se afla un mic vas secundar,
cu funcţiunea, de sigur, de ofrandă funerară, conţinând alimente, potrivit
unui ritual de străveche tradiţie, împrumutat delà mormintele de inhumaţie.
In mormântul Nr. 226, alături de o urnă roşie, acoperită cu un opaiţ poros,
tronconic, s’a găsit un capac format dintr’o pateră roşie de tehnică superioară
fărâmată, probabil după ce-a căzut de pe urnă, care era astfel acoperită cu
două recipiente suprapuse. Un caz oarecum similar îl prezintă urna cenuşie
Nr. 230, rare avea în interior o pateră, tot cenuşie, aşezată cu gura in sus
peste osemintele calcinate, iar în exterior era acoperită cu un vas-fructieră
roşu, aşezat cu gura în jos (fig. 249).
In ambele epoci ale necropolei s’au constatat urne care conţineau şi
elemente de inventar înafară de osemintele calcinate, precum şi urne în care
nu se aflau decât aceste oseminte. Din cele 106 urne precis determinate
(54 în La Tâneşi 52 în secolele III — IV e.n.), numai 35 făceau parte din ultima
categorie. In celelalte 71, s’a găsit aproape tot inventarul mobil clasificat
în capitolul precedent. Printre acestea, 41 sunt negie, primitive, din La Tène
şi 30, de tehnică superioară, delà sfârşitul epocii romane (16 cenuşii şi 14
roşii). In urna poroasă Nr. 1 din secolele III — IVe. n. singura pe care am gă¬
sit-o din această categorie, nu se aflau decât oase arse. Din cele 8 morminte
cu urne distruse, 3 nu conţineau nici un obiect înafară de oase (Nr. 46, 131 şi
326), motiv pentru care nici nu au putut fi determinate cronologic. In cele¬
lalte 5 s’au găsit însă câteva obiecte pe baza cărora au putut fi distribuite
între cele d mă epoci, 2 în La Tène şi 3 în epoca romană târzie. Printre urnele
lipsite deinventar, 13 sunt din La Tène şi 22 din secolele III — IV e.n. (una
poroasă, 12 cenuşii şi 9 roşii).
In ambele epoci s’au constatat urne cu un inventar deosebit de bogat.
cum este cazul urnei Nr.339 din La Tène şi al urnei Nr.254 din secolele III — IV
www.cimec.ro
e.n. Aceasta din urmă reprezintă chiar un record faţă de toate urnele des¬
coperite; în schimb, numai printre urnele La Tène s’a găsit una care conţinea
un obiect de aur (o perlă) şi câteva care păstrau înăuntrul lor perle de sticlă
aurite. In general, se observă o mai mare abundenţă, o mai mare varietate
şi o mai aleasă calitate la urnele din secolele III — IVe.n., decât la acelea
din La Tène, dar această obsevaţie se încadrează între constatările care, în
deobşte, se pot face despre progresele standardului de viaţă în lumea barbară
sub influenţele greco-romane din cele cinci secole ce despart epocile res¬
pective. Deosebirile dintre mormintele celor două necropole succesive sunt
numai de ordin tipologic, privind caracterele urnelor, exclusiv negre pri¬
mitive în LaTène şi cenuşii şi roşii de tehnică superioară în secolele III — IVe.n.,
şi tipurile obiectelor de inventar din aceste urne. Singură urna primitivă
poroasă aparţine secolelor III — IV e.n. De asemenea, capacele improvizate
din cioburi sau din vase poroase de epoci La Tène şi romană acopereau numai
urne de tehnică superioară din această vreme târzie.
Din sărăcia sau bogăţia urnelor nu s’ar putea trage concluzii asupra
stării materiale ori sociale a defuncţilor respectivi, decât până la un anumit
punct. Trebue să ţinem scama şi de alte condiţii care ar putea să explice
diferenţele cantitative ori calitative dintre conţinuturile urnelor. Astfel,
nu toate obiectele de preţ destinate a însoţi pe defunct pe rugul de incineraţie
erau de natură să reziste focului. Stofele, încălţămintea şi centurile de piele,
blănurile, obiectele de lemn, de chihlimbar, de corn, etc., se consumau com¬
plet. Pe de altă parte, unele obiecte, chiar din material durabil, erau de
dimensiuni prea mari pentru a încăpea în recipientele funerare: de pildă
armele. Spada fragmentară din mormântul distrus Nr. 207 a fost probabil
ruptă înainte de a fi fost introdusă în urnă. Astfel, dacă valoarea sau abun¬
denţa obiectelor dintr’un mormânt de incineraţie îi gădue să se facă pre¬
supuneri asupra bogăţiei şi importanţei sociale a defunctului, puţinătatea
sau chiar lipsa unor asemenea obiecte nu ar putea fi luată întotdeauna cu
toată siguranţa drept un indiciu al sărăciei ori al apartenenţei la o pătură
inferioară. Cum am putea, de exemplu, să socotim ca aparţinând unor de¬
funcţi nevoiaşi urnele cele mai elegante din categoria roşie de tehnică superi¬
oară de tipul 6 descris mai sus (Nr. 145, 249, 284 , 348, 2 32, 21 1), deşi conţinutul
lor era extrem do sărac? In schimb, inventării din cele mai bogate au fost
constatate în recipiente din cele mai comune, cum este de exemplu cazul
urnelor Nr. 55, 254, etc.
Arme, atribute ale războinicilor din clasele privilegiate, s’au găsit
foarte puţine în mormintele delà Poicncşti. Inafaiă de cuptorul de ciemaţie
din parcela III, mormânt al unui războinic delà începutul epocii LaTène,
care avea asupra sa o spadă şi 14 săgeţi, înafară de spada fragmentară din
www.cimec.ro
mormânlul Nr. 307, dalabilă aproximativ în aceeaşi vreme, şi înafară de

pumnalul din urna Nr. 261, de asemenea din La Tène, nus’a constatat în
morminte niciun alt obiect din această categorie. Chiar adăugând la număr
cele 4 vârfuri de săgeţi de bronz cu tăiş triplu şi discutabilul mâner de pumnal
de fier (fig. 93, 7), risipite în straturile aşezărilor, inventarul războinic
deţine un loc extrem de redus printre descoperirile noastre, Este de observat
apoi că şi acest inventar se referă numai la epoca La Tène, mânerul de pumnal
amintit de noi numai în mod cu totul ipotetic în stratul aşezării din secolul
III e.n. fiind problematic chiar din punctul de vedere al identificării sale
ca armă. In mormintele din secolele III — IVe.n. nu s’a găsit nicio piesă de
armament. Chiar cuţitele de fier, de dimensiuni prea mici pentru a reprezenta
altceva decât unelte paşnice, se găsesc foarte puţine printre obiectele din
această epocă. Oricât de ispititoare ar fi concluzia, dedusă de aci, că popu¬
laţia delà Poieneşti a acelei vremi avea prin excelenţă un caracter paşnic,
nu s’ar putea admite totuşi că era cu desăvârşire desarmată. Ca totdeauna
când avem de a face cu constatări negative, trebue să ţinem seama şi de alte
explicaţii posibile. Cea mai firească ar fi că depunerea armelor în morminte
nu era impusă de obiceiul local. Dimpotrivă, dacă ţinem seama de caracterul
nesigur al acelor vremuri, delà începutul migraţiilor, când războaiele erau
aproape permanente, trebue chiar să ne aşteptăm ca armele defuncţilor să
fi fost reţinute, pentru a fi întrebuinţate de urmaşi. Desprinse de eventuala
lor semnificaţie religioasă, de ideea proprietăţii absolute a defunctului
asupra lor întru veşnicie, armele erau privite ca simple unelte ce rămâneau
mai departe în folosinţa familiei.
Este util de observat în această privinţă că obiectele de întrebuinţare
practică se găsesc în mormintele delà Poieneşti într’o proporţie şi mai redusă
decât armele. Nu avem de înregistrat decât ustensile de toaletă, accesoriile
vestimentare, câteva opaiţe probabil rituale, câteva ace şi câteva cuţite
mici de fier. Nicio unealtă propriu zisă. O singură monetă, foarte distrusă
de foc, şi aceea, transformată în obiect de podoabă, ca pandantiv găurit
pe o margine. Chiar dacă am considera ca provenind din morminte distruse
cele 5 monete din secolele III — IVe.n. găsite răsleţ în stratul de aşezare de
pe Măgura, numărul lor este mult prea mic faţă de restul inventarului funerar
delà Poieneşti. Monetele, tot obiecte de caracter utilitar, tot proprietate
personală a defuncţilor, nu erau sacrificate pe rugul acestora şi nici scoase
din circulaţie pentru a-i însoţi întru eternitate, ci rămâneau în patrimoniul
moştenitorilor.
Tradiţia religioasă la Poieneşti, în secolele III — IV e.n., era prin urmare
destul de limitată în exigenţele ei de ordin funerar. Cât de pompoase onoruri
pentru cei morţi, dar fără a reduce mijloacele de existenţă ale celor vii.
www.cimec.ro
Se înţelege că nu se considera necesar întotdeauna şi pretutindeni ca armele

să dispară în morminte odată cu resturile trupeşti ale acelora care le-au
mânuit pe când erau în viaţă.
In schimb i se lăsau defunctului vestmintele, de sigur cele mai alese,
precum şi toate accesoriile mărunte şi lucrurile de podoabă, cu care obişnuia
şi în viaţă să se arate în împrejurări sărbătoreşti. Această afirmaţie,
sprijinită pe constatări de ordin general din toate locurile şi din toate
timpurile, este adeverită de proporţia covârşitoare a obiectelor orna¬
mentale şi a micilor ustensile personale în inventarul mormintelor
delà Poieneşti şi, cu deosebire, în acela al urnelor de incineraţie. După felul
şi numărul obiectelor din această categorie am putea deduce sexul defunc¬
ţilor, dar numai cu o oarecare aproximaţie, fiindcă, dacă este normal ca
femeilor să li se atribue întotdeauna o prioritate în folosirea podoabelor şi
gătelilor, nu trebue uitat că, în epocile barbariei, nici bărbaţii nu le
dispreţuiau cu totul. Dacă fardul, reprezentat prin câteva fragmente de
substanţă roz din mormintele Nr. 130 şi 254, oglinzile, acele de cusut şi
marele număr de mărgele de tot felul, mai ales de sticlă, pot fi considerate
prin excelenţă ca obiecte feminine, cataramele de centuri, fibulele, cerceii,
colanele, lănţuşurilc ornamentale şi amuletele erau purtate deopotrivă
de către ambele sexe. In această privinţă joacă un rol dozajul unor asemenea
obiecte într'un mormânt. Astfel, urnele cu podoabe abundente şi variate,
ca aceea din mormântul Nr. 254, sau o parte din acelea cu bijuterii bogate
de filigran de argint în urnele Nr. 36,55,65,71,115,226,230,251, 288,
320 şi 327, trebue să fi aparţinut unor femei.
In urnele Nr. 34 şi 329, din epoca LaTène,s’au găsit şi brice de fier,
dovezi că portul bărbii Ia populaţiile locale din acea vreme nu era general.
întrebuinţarea briciului trebue să se fi introdus în regiunile noastre, măcar
în mod sporadic şi efemer, prin influenţe celtice.
Opaiţele de lut poroase primitive, de tipul tronconic, cu gura largă şi
fundul strâmt, pe care le-am găsit în unele morminte de incineraţie din
secolele III — IV e.n. sub forma de capace pentru urne, ori de dimensiuni
mici, ca obiecte de inventar în interiorul urnelor, trebue să fi avut un rol
ritual. Acest tip de opaiţe, de caracter local, extrem de frecvent în straturile
getice delà Poiana, a avut o lungă durată, delà mijlocul epocii Fierului
până la sfârşitul epocii romane. Un rol tot de ordin ritual vor fi avut şi pa¬
harele de sticlă din urnele Nr. 239 şi 348, din secolul IV e.n.
In câteva locuri s’au constatat două sau trei urne lipite una de alta şi
aşezate pe o linie în sensul orientării generale a necropolei, SV-NE. Este
cazul urnelor Nr. 64, 65 şi 66 din parcela XIV, Nr. 100 şi 101 (plus vasul
secundar Nr. 104 de lângă aceasta din urmă) din parcela XVI, şi Nr. 336,
www.cimec.ro
337 şi 338 din parcela XXIX. Toate aceste urne aparţin necropolei din seco¬
lele III — IVe.n. Cu excepţia exemplarelor Nr. 65 şi 66, care prezentau un
conţinut mai bogat, în celelalte nus’au găsit decât oase calcinate şi, în plus, în
urna Nr. 100, un opaiţ poros în miniatură. Un vas poros similar, mai mare,
servea drept capac urnei Nr. 338 din grupul celor trei exemplare din parcela
XXIX. Aceste urne îngemănate reprezintă probabil morminte familiare,
cu urne adăugate pe rând, ceea ce comportă o organizare a necropolei, cu
locuri precise pentru morminte ordonate pe alei şi prevăzute cu semne distincti¬
ve la suprafaţa terenului. Rânduirea pe alei este confirmată de orientarea ge¬
nerală a necropolelor delà SV la NE, menţionată mai sus, şi o atestă şi direcţia
grupelor de urne de care este vorba aci. In ce priveşte semnele de recunoaştere
a mormintelor, acestea trebue să fi constat, în majoritate, din stâlpi de lemn.
O utilizare în acest scop o sugerează şi lespezile lunguieţe de gresie care s’au
găsit izolate în parcelele XIX, XVII şi XXIX. Ga o confirmare a unei ase¬
menea interpretări, exemplarul din parcela XXIX se afla exact deasupra
mormântului de inhumaţie Nr. 347 (fig. 345).
Cu excepţia cazului special al mormântului-cuptor din parcela III,
din LaTène, în care defunctul a fost ars pe loc, incinerarea morţilor delà
Poieneşti avea loc în afara Măgurii şi anume la '300 m mai spre S, în valea
Caselor, pe malul stâng al pârâului, unde se văd trei mari movile, consti¬
tuite din cenuşa acumulată a rugurilor (fig. 3). In această cenuşă se mai
văd fărâme mici de oseminte calcinate. Timpul nu ne-a îngăduit să sondăm
niciuna din cele trei movile pentru a vedea dacă înăuntrul lor vor fi rămas
şi fragmente de obiecte, aşa după cum avem impresia după unele lipsuri
observate în urne, şi pentru a ne da seama dacă sunt în legătură numai cu
una din cele două necropole succesive de pe Măgură, ori cu amândouă. Locul
incineraţiei, reprezentat prin aceste grămezi imense de cenuşă, era potrivii
ales: în apropiere şi de necropolă şi de aşezările de pe valea Caselor şi dii
valea Racovei, pe o cale de acces lesnicios, într’o poiană din mijlocul unoi
păduri care în acele timpuri se aflau, fireşte, mult mai aproape decât az
■ de staţiunea delà Dealul Teilor.
E. CERCETĂRILE EXTERIOARE
Paralel cu săpăturile de pe Măgura delà Dealul Teilor, în cursul cam

paniei arheologice din 1949, colectivul nostru a procedat şi la câteva reçu
noaşteri sumare în alte puncte din apropiere, precum şi în comunele de p
valea Racovei vecine cu Poieneştii. Aceste recunoaşteri au constat dinsimpl
vizite la locurile de interes arheologic respective şi din culegerea unor
www.cimec.ro
dintre cioburile risipite la suprafaţa lor. Hârleţul nu a fost întrebuinţat

decât foarte puţin şi numai în punctele din preajma şantierului. Rezultatele
acestor cercetări exterioare, completând pe acelea îndeplinite de C. Cihodaru
în trecut (c.f. supra, partea A, „Istoricul cercetărilor"), servesc ca indicaţii
Fig. a369.
doua
Râpa
a Fierului
Fântânii.
cca Fragmente
secolele IV—
ceramice
III în. e.
dinn. epoca
utile pentru lămurirea unora din problemele puse de descoperirile de pe

Măgură. Le prezentăm aci, prin elementele lor cele mai caracteristice, în
ordine topografică, începând cu cele mai apropiate de şantier (fig. 1 şi 4).
I. POIENEŞTI: RÂPA FÂNTÂNII
Către satul Străjescu, la 400 m V de şantierul nostru, pe dealul opus

versantului V al Dealului Teilor, adică pe marginea dreaptă a torentului
numit Râpa Fântânii, un afluent al pârâului Caselor, se găsesc la suprafaţa
terenului cioburi numeroase dovedind o aşezare din a doua epocă a Fierului,
contemporană cu resturile La Tène anterioare necropolei cu urne negre pri¬
mitive de pe Măgură. Având în vedere mica distanţă dintre punctul delà
Râpa Fântânii şi Măgura care a făcut obiectul explorării noastre principale,
este foarte probabil vorba de două puncte ale aceleiaşi staţiuni care s’a întins
pe o mare suprafaţă, de o parte şi de alta a Dealului Teilor. Aşa se explică
raritatea resturilor de aşezări La Tène pe Măgură, centrul aşezării din acea
vreme fiind spre Râpa Fântânii.
www.cimec.ro
Materialul ceramic din această epocă, recoltat cu prilejul recunoaşterii

delà Râpa Fântânii, prezintă strânse analogii cu acela delà Zimnicea şi cu
acela din straturile preromane delà Poiana. In acest material deosebim
cioburi de oale din pastă poroasă, cu pereţii în cele mai multe cazuri nete-
Fig. 370. — Râpa Fântâna. Idem.
ziţi, fără lustru, de coloare cenuşie-gălbuie, de forme simple, cu gura verti¬

cală (fig. 370, 3 — 5) ori strânsă înăuntru (fig. 370, 1 — 2), cu buza simplă
ascuţită (fig. 369, 4 — 5) ori retezată cu
(fig.ornamente
370, 3), cu
constând
fundul uşor
în brâie
înălţat,
cu
depresiuni continue (fig. 369, 3—5;

370, 1 — 3) ori crestate (fig. 369,2 —
10; 370, 7 — 8) şi cu proeminenţe lungi
perpendiculare (fig. 369, 6; 370, 6) sau
în formă de plăci triunghiulare dis¬
puse oblic pe peretele vasului (fig. 369,
1, 3 — 4; 370, 1 — 3). Avem şi câteva
cioburi de vase de aceeaşi coloare, lu¬
crate mai îngrijit, lustruite, provenind
delà vase cu gura largă, probabil
Fig. neolitică,
371. — Şipotul
din faza
luiCucuteni
Stan. Ceramică
A. străchini, cu buză simplă, rotunzită
în profil (fig. 369, 7 ; 370, 4), ori
foarte uşor răsfrântă (fig. 399, 9). In sfârşit, mai menţionăm o toartă, slab
lustruită, lată (fig. 369,8). Nu s’a constatat niciun ciob de tehnică su¬
perioară.
II. POIENEŞTI: ŞIPOTUL LUI STAN
La cca 2 km spre S de Dealul Teilor, dincolo de cătunul Gbiga, pe pârâul

Caselor în sus, pe stânga acestui pârâu, la poalele Dealului Cetăţii, se află
www.cimec.ro
locul bogat în izvoare numit Şipotul lui Stan. Pe pajiştea din preajma aces¬
tui loc s’au găsit, şi la suprafaţă şi prin sondaje, numeroase fragmente cera¬
mice reprezentând fazele principale ale culturilor constatate în săpăturile
noastre de pe Măgură: neolitice, din epoca La Tène şi din epoca romană
Fig.
epoca
372.La
— Tèhe
Şipotul
(secolele
lui Stan.
II —Ceramică
I în. e. n.).
din
târzie. Aceste fragmente dovedesc marea răspândire a vieţii omeneşti în

epocile respective în interiorul căldării pe care o formează valea Caselor.
Printre fragmentele constatate, remarcăm, din neolitic, un ciobporosde
coloare cărămizie-roz prevăzut cu
o proeminenţă găurită (fig. 371 , 3) ,
un ciob poros decorat cu o serie
de alveole (fig. 371, 1) şi mai
multe bucăţi din peretele unui
vas poros, de tehnică primiti¬
vă, acoperit cu striaţii neregu¬
late (fig. 371, 2, 4 — 5). Niciun
ciob din categoria ceramicei pic¬
tate., Totuşi, fragmentele menţi¬
onate sunt din acelea care se întâlnesc în categoria monocromă din cultura
Cucuteni A.
Din epoca La Tène avem cioburi de urne şi de capace negre primitive,
cu ingrediente calcaroase în pastă, cu buze faţetate şi cu funduri plate (fig.
www.cimec.ro
372, 1 — 4, 6; 373), identice acelora din faza principală veche a necropolei

de pe Măgura delà Dealul Teilor. Iri acea vreme va fi fost de sigur un cimitir
şi în această parte dosnică a regiunii.
In ceea ce priveşte secolele III — IV e. n., s’au găsit fragmente relativ
puţine, printre care un ciob din pântecele unui vas mare de tehnică superi¬
oară (fig. 372, 7), de coloare roşie deschis şi un fragment de gură de amfora
de import (fig. 372, 5), de coloare roz.
III. OPRIŞIŢA
La 2,5 km NE de satul Poieneştii Mănăstirii, la cca 500 m N de margi¬

nea N a satului Oprişiţa, pe marginea V a drumului care duce spre Ferma
de Stat Laza, pe o pantă lină a unui pinten, ce se desprinde din Dealul Pri-
Fig. romane;
ţei 374.
superioară;
— Oprişiţa.
1. 3 — 2.
6. Ceramică
Ciob
Cioburi
primitiv
cenuşii
din epoca
poros.
de influen¬
tehnică
sădi, între valea Oprişiţii şi valea Racovei, am constatat cioburi ameste¬

cate. din epoca influenţei romane şi din perioada feudală moldovenească,
precum şi rare resturi de vălătuci arşi. Locul a mai fost semnalat şi în 1938.
In ceramica din vremea influenţei romane, deosebim un fragment de
vas poros, de tehnică primitivă (fig. 374, 2), mai multe cioburi de vase
cenuşii (fig. 374, 3 — 6) şi un ciob de vas roşu-cărămiziu, de tehnică supe¬
rioară acoperit cu o vopsea roşie închis (fig. 374, 1) ca urnele din secolele
III — IV e. n. delà Poieneşti. Cioburile moldoveneşti par a fi din secole
foarte apropiate de zilele noastre.
www.cimec.ro
IV. LINGURARI
La cca 5 km E de Poieneşti, la 1,5 km E de Ferma de Stat Laza şi la

1,5 km N de satul Lingurari, în valea Racovei, la gura văii Dobrinca, se
Ceramică
Fig. 375. —
neolitică
Lingurari
din(Piciorul
faza Cucuteni
Grosului).
A.
află un mamelon izolat, mare şi înalt, de formă lunguiaţă, numit Piciorul

Grosului. Pe acest mamelon am constatat urmele unei aşezări neolitice cu
resturi rare de chirpici arşi şi de cioburi roşii de factură Cucuteni A, cu pic'
tura ştearsă (fig. 375).
V. HÀRSOVA: ISLAZ
La cca 7 km N de Poieneşti, dincolo de valea Racovei , în susul unui

afluent al acesteia numit pârâul Hârşovei, se află satul Hârşova, în apro¬
pierea căruia colectivul nostru a constatat mai multe staţiuni arheo¬
logice.
In marginea de S a satului, la hotarul islazului, între pârâul Hârşovei
şi şoseaua comunală care coboară delà Hârşova spre Ferma de Stat Laza
de pe valea Racovei, s’au găsit resturile unei aşezări din epoca romană,
cu chirpici arşi, cenuşă şi cioburi, aşezate într’un strat subţire care a putut
www.cimec.ro
îi constatat într’o lutărie din acel loc. Cioburile culese sunt primitive,
poroase, şi cenuşii, de tehnică superioară (fig. 376).
Fig.superioară;
influenţei
376. —
romane:
Hârţova
3. Mănuşă
1—: 2.
Islaz.
Cioburi
de Ceramică
amforă
cenuşiiromană.
din
de tehnică
epoca
Pe aria acestei staţiuni a fost descoperit întâmplător, în primăvara lui

1949, de către un locuitor din Hârşova,cu prilejul săpării unui şanţ pentru
Fig.
feudală
377.
parte
moldovenească.
— din
Hârşova:
figura Vârteguţ
înPe
relief
fragmentul
I.a unui
Ceramică
animal.
4 se
din vede
epoca
o
construcţia unei case, un tezaur de denari romani imperiali de argint, conţi¬

nut într’o oală poroasă de tehnică primitivă. Din piesele descoperite, 222
au fost înaintate de către autorităţile locale Comitetului provizoriu de
atunci al judeţului Vaslui, al cărui preşedinte a oprit 40 pentru un eventual
muzeu local, restul de 182 trimiţându-le Cabinetului numismatic al Acade¬
miei R.P.R. Ulterior, şi celelalte 40 de piese au fost cedate Muzeului Naţio¬
nal de Antichităţi din Bucureşti. După spusele localnicilor, ar mai fi fost
găsite încă vreo 20 de bucăţi» care, s’au pierdut. încercările colectivului
nostru de a afla amănunte precise în această privinţă nu au avut succes.
Cele 222 de monete puse la dispoziţia instituţiilor ştiinţifice competente
urmează a fi studiate şi publicate. Toate datează din secolele I — II e. n.
www.cimec.ro
purtând efigiilelui Vitei lius, Traian, Adrian, Antoninus Pius, Marcu Aure-
liu, Faustina Senior, Faustina Iunior, L. Verus, Gommodus, Lucilla,Crispina,
Septimiu Sever şi Iulia Domna. Cea mai nouă piesă, din vremea lui Septi-
miu Sever, a fost emisă în anul 194 e. n.
VI. HÂRŞOVA: VÂRTEGUŢ I
Puţin mai la S de staţiunea precedentă şi de satul Hârşova, afară din

sat, la E de şoseaua care coboară spre Ferma de Stat Laza, imediat lângă
această şosea, se văd două promontorii alăturate, pe care localnicii le numesc
Fig. 378. din

— Hârşova:
secolele Ill
Vârteguţ
— IV e.II.
n. Ceramică
laolaltă Vârteguţ. Membrii colectivului nostru au constatat deasupra fiecăruia

din ele resturi de aşezări vechi. In lipsa unor numiri locale separate, le
distingem prin câte o cifră: Vârteguţ /, privind promontoriul mai depărtat
de sat spre S, şi Vârteguţ II, referindu-se la acela care se află mai aproape
de sat.
Pe Vârteguţ I s’au constatat cioburi de epocă feudală moldovenească,
lucrate la roată, cenuşii şi roşii, de factură solidă (fig. 377 ; 380, 5). Unul din
cioburi pare a reprezenta o figură de animal în relief (fig. 377, 4; 380,7).
Un alt fragment prezintă striaţii paralele făcute la roată (fig. 377, 7),
amintind ceramica din epoca târzie romană.
VII. HÂRŞOVA: VÂRTEGUŢ II
Pe al doilea promontoriu, mai aproape de sat, s’au găsit chirpici arşi,

cioburi primitive poroase (fig. 378, 6), cioburi de vase poroase lucrate la
31 — Materials Arheologice — c. 3553

www.cimec.ro
roată şi fragmente de recipiente de tehnică superioară, cenuşii şi roşii (fig.

378; 380, 1, 3, 4, 6), toate caracteristice pentru ceramica secolului IV e. n.
Este de remarcat un ciob cenuşiu de tehnică superioară ornat cu două linii în
Fig. din
379. epoca
— Hărşova:
influenţei
Movilă.
romane.
Ceramică
formă de X, produse prin imprimarea statică a unor dinţi de pieptene (fig.

378, 1 ; 380, 1). Pe un fragment de capac cenuşiu de aceeaşi tehnică se văd
crestături incise în apropiere de marginea obiectului (fig. 378, 2 ; 380, 6).
VIII. HARŞOVA: MOVILA
Mai la S de aceste staţiuni, la cca 1 km depărtare de marginea satului,

la V de şoseaua din spre Ferma Laza şi de pârâul Hârşovei, pe liziera E a
pădurii Scroafa, lângă casa pădurarului, pe o înălţime caracteristică numită
Movilă, s’au constatat resturile unei aşezări contemporane cu epoca imperială
romană: chirpici arşi şi cioburi cenuşii şi roşii de tehnică superioară (fig.
379). Remarcabil, un fragment de buză de vas, orizontală, plată, lată de
0,03 m, lărgită deopotrivă spre interiorul şi spre exteriorul recipientului
(fig. 379, 8; 380, 2), întocmai ca ciobul cenuşiu delà Poieneşti descris mai
sus (partea G. „Tipologia obiectelor din aşezări", fig. 68, 1 ; 70, 2). Pe un frag¬
ment din corpul unui vas se văd resturile unui ornament format din triunghiuri
haşurate produse prin linii lucioase.
IX. GOLOGOFTA
La cca 7 km V de Poieneşti, pe partea dreaptă a văii Racovei, pătrunzând

între dealuri spre S, la S de Ivăneşti, în marginea N a satului Gologofta
(sau Golgofta), pe panta Dealului Huşenilor, deasupra şcolii elementare,
prin viile din preajma cimitirului, am găsit resturi ale unei aşezări cu cioburi
rare din epoca La Tène şi din perioada feudală moldovenească.
www.cimec.ro
Fragmentele din epoca La Tènc constau din probe de ceramică poroasă

primitivă groasă (fig. 381, 2), ceramică primitivă lucioasă, de coloare brună
Fig.
gu
(fig.
epoca
6.
tehnică
(Cioburi
380.
I—
378,
epoca
(fig.
influenţei
superioară,
II—1);
şi378,
cenuşii
Hârşova.
feudală
delà
2. 2—4);
Buză
romane
din
Movilă:
din
Ceramică
(fig.
secolele
de
secolul
5. (fig.
Cioburi
vas
377,
1. 379,
de
III—
Ciob
III
cenuşiu,
2, —
pe
din
4).
8);
IV
roşu
Vârte-
e.
c.din
3, de
n.
4,
n.
sau cenuşie-gălbuie (fig. 381, 5), ceramică cenuşie de tehnică superioară (fig.
381, 1, 4) şi cioburi de amfore greceşti (fig. 381, 3).
In vatra satului Ivăneşti, situat cu cca 1 km mai spre N, C. Cihodaru
descoperise mai .de mult cioburi neolitice din faza Cucuteni A.
X. IVĂNEŞTI: DEJUGAŢI
La cca 9 km V de Poieneşti şi cca 1 km NV de Ivăneşti, pe malul stâng

al văii Racovei, la 2 km SE de satul Valea Oanei, la gura pârâului Vlădeştilor,
la E do acest pârâu, în luncă, pe marginea drumului secundar dintre Ivă-
neşti şi Toporăşti, se află un grind puţin ridicat, de fapt o ultimă prelungire a
unui bot din dealul Zălarului, ce vine din spre Coşeşti. Pe acest grind, care
se numeşte La Dejugaţi s’a constatat o aşezare neolitică din faza Cucuteni
A, cu cioburi pictate tricrom (fig. 382, 3 — 4), fragmente de vase cu picior
şi de suporturi (fig. 382, 1 — 2) şi fragmente de vase monocrome poroase cu
31 *
www.cimec.ro
proeminenţe (fig. 382, 5) şi alveole (fig. 382, 6). S’au găsit şi cioburi din
secolele III— IV e. n., primitive poroase cu ornamente striate (fig. 382, 7)
Fig. 381. —epoca

Gologofta.
La Tène.
Ceramică din
şi cenuşii de tehnică superioară. De asemenea, un mic fragment de os prove¬

nind dintr’un craniu uman.
tice din faza Cucuteni Â (3 — 4: pictate tricrom);

’ 7. Ciob poros striat primitiv din sec. III — IV e. n.
In acest loc, C. Cihodaru făcuse de mult nişte sondaje, rămase inedite,

descoperind
din secolele cu
III —
acel
IV prilej
e. n. şi un schelet de o epocă mai recentă, probabil
www.cimec.ro
SĂPĂTURILE DELA POIENESTI 485
XI. ARMAÇOAIA
In colecţia şcolii elementare din acest sat, care se află pe valea Racovei
în sus, la 16 km V de Poieneşti, am remarcat o aplică de bronz cruciformă,
având pe o parte ornamente zoomorfe în relief şi anume, câte un cap de grifon
stilizat, pe braţele mici, trei capete de urşi pe braţul mare, şi un carnivor
închircit în mijloc (fig. 383 a). Partea cealaltă este netedă şi prevăzută cu
Fig.naşament,
383. — Arrfăşoaia.
de origine Garnitură
scitică. Podoabe
de bronzzoomorfe.
pentru har-
verigi plate pentru a fi prinse într’o curea (fig. 383 b). Este vorba de o podoabă
scitică de harnaşament, analoagă mai multor piese care s’au găsit pe teri¬
toriul U.R.S.S., precum şi pe teritoriul R. P. Ungare, databile în secolele
VI — V în. e. n. 96. O aplică similară s’a descoperit şi în Transilvania, în
regiunea Teiuş97.
•• Cf. B. Domyay, Ber skytiscbe Fund von Matraszele". „Praeh. Ztschr.", XIX,
1928, p. 343. fig. 3, pl. 36, 1 şi p. 346 (unul din exemplare a fost găsit împreună cu
vârfuri de săgeţi de bronz cu tăiş triplu şi cu tub interior ca acelea din mormântul-
cuptor delà Poieneşti); M. Ebert, Reailex. d. Vorgesch., s. v. Südrussland, pl. 35. B, a
(„bronzene Giirtelhacke", Olbia); A. M. Tallgren, în „Eurasia sept. ant.“, VII, 1932,
p. 11, fig. 5 — 6 (autorul le consideră ca „bouts de courroie de carquois"); B. Grekov,
Relations commerciales entre Olbia et les régions du Volga et de l’Oural (ucr. şi fr.),
„Arheologhiiav", 1947, p. 23 — 38 (autorul le interpretează ca piese de centură produse
de atelierele din Olbia şi răspândite prin comerţ în cursul secolelor VI — V în. e. n.).
Exemplarele de pe teritoriul R. P. Ungare şi U.R.S.S. au fost studiate şi de N. Fettich,
„Archaeolog. Ert.“, XLIII, 1929, p. 97 şi urm., fig. 32 şi pl. XIII— XVII.
•' „Stud. şi Cerc. de Istorie Veche", 1950, I, p. 126.
www.cimec.ro
Exemplarul delà Armăşoaia a fost găsit în mod întâmplător, izolat,

de lotul agricol al şcolii amintite, situat peste Racova, la 1 km spre Y
de şcoală, pe Dealul Morilor, o prelungire a Dealului Carpenului delà S
de Curseşti, dominând confluenţa Văii Mari cu valea Racovei.
Am transportat acest obiect la Muzeul Naţional de Antichităţi din Bu¬
cureşti. El este publicat împreună cu alte obiecte scitice din Moldova98.
F. CONSIDERAŢII ISTORICE
De mai multe ori, în lucrarea de faţă, nc-am aflat în situaţia de

a declara că timpul de care am dispus pentru săpăturile noastre din
1949, delà Poieneşti, a fost prea scurt pentru a duce la capăt unele
lucrări începute şi pentru a lămuri unele probleme. In intervalul de mai
puţin de 40 de zile efective de lucru, dintre 24 August şi 5 Octombrie
1949, nu s’a putut realiza mai mult decât explorarea ale cărei rezultate
le-am expus aci. Cu toate că este vorba de o suprafaţă destul de întinsă
pe care am cercetat-o, nu se poate spune că săpăturile delà Poieneşti
sunt terminate. Este necesară cel puţin încă o campanie, de o durată
mai lungă. Rămân multe probleme în legătură cu staţiunea de acolo,
care, sau nu au fost deloc atinse, sau abia au fost deschise.
Considerând că mica Măgură delà Dealul Teilor nu reprezintă decât un
cartier din marginea unor aşezări întinse între diverse epoci în diferite direcţii
se impune, pentru lămurirea unora din faptele constatate în săpăturile
noastre, să se procedeze la sondaje şi la excavaţii mai ample pe aria
acelor aşezări, de pildă valea Racovei la NE de Măgură, sau la SV pe
panta Dealului Teilor şi la Râpa Fântânii. Trebue căutată marginea
aşezării cucuteniene spre V, prin sondaje potrivite pentru a verifica
existenţa eventuală a vreunui şanţ de apărare de-a-curmezişul şelei care
leagă Măgura de Dealul Teilor.
Pentru a căpăta mai multă siguranţă în precizarea raporturilor stra-
tigrafice dintre fazele succesive reprezentate pe Măgură prin aşezări şi ne¬
cropole, este nevoie de o extindere a ariei săpate pe această staţiune, cu o
urmărire minuţioasă a contactelor dintre diferitele resturi in situ. Urmă"
rirea este anevoioasă şi delicată din cauza rarităţii acestor contacte şi din
cauza confuziei feluritelor faze din pătura arheologică a staţiunii, dar,
lărgită pe o arie mai mare, nu este lipsită de speranţe. Am putea avea astfel
probe mai concludente despre raportul cronologic dintre aşezare şi necro
•8 Acest volum, p. 3.
www.cimec.ro
pola din secolele III — IV e. n. In sfârşit, pentru a obţine cunoşţinţe

mai numeroase şi mai amănunţite despre necropole, este de dorit să se
facă săpături în movilele de cenuşă delà S de Măgură.
Recunoaşterea unora din lipsurile cercetărilor de până acum nu înseam¬
nă însă că aceste cercetări nu au dat la iveală fapte noi şi rodnice, care nu
numai că prezintă staţiunea delà Poieneşti într’o lumină mai clară decât îna¬
inte, dar aduc o contribuţie apreciabilă chiar Ia adâncirea unor probleme care
interesează întregul teritoriu al Moldovei. Rezultatele săpăturilor din 1949,
amplificând şi completând pe acelea ale cercetărilor preliminarii din 1936,
ne permit să pătrundem cu un pas mai mult în tainele trecutului îndepăr¬
tat al acestei părţi a ţării noastre. In special necropola, cu cele două faze
principale ale sale, din epoca La Tène şi din secolul III — IV e. n., reprezintă,
prin materialul bogat şi revelator pe care l-a procurat, un izvor preţios
pentru a studia evoluţia vieţii umane în centrul podişului central al
Moldovei în epocile delà sfârşitul Barbariei şi delà începutul migraţiilor.
In cele ce urmează, ne propunem să schiţăm liniile acestei evoluţii
aşa cum ni se prezintă în urma examinării materialului pe care l-am
obţinut din săpături. Având în vedere lipsurile menţionate şi noutatea
multora din problemele în discuţie, consideraţiile noastre au, în mod fi¬
resc, un caracter mai mult sau mai puţin provizoriu, fiind supuse veri¬
ficării unor cercetări viitoare, prin reluarea explorării întrerupte în
1949 şi prin întreprinderea de noi investigaţii în alte staţiuni din regiune.
Precum am arătat în primul capitol al lucrării de faţă, staţiunea delà
Poieneşti ocupa o poziţie favorabilă aşezărilor omeneşti. Situată la mica
poartă de acces din valea Racovei către căldarea adăpostită pe care o repre¬
zintă valea Caselor, cu păduri, poieni, păşune şi izvoare la îndemână, această
poziţie oferea mijloace de trai, siguranţă şi supravegherea legăturilor cu
lumea exterioară, condiţii esenţiale pentru orice aşezare omenească.
Este ceea ce explică insistenţa cu care în diferite vremuri, din Neolitic
până la sfârşitul antichităţii, oamenii au încercat să se statornicească aci,
folosind Măgura într’un fel oarecare. Fireşte, dacă în tot acest timp viaţa
Dmenească locală s’ar fi desfăşurat neîntrerupt, concentrată pe Măgură,
stratul arheologic care s’ar fi format acolo ar prezenta azi o mare grosime.
In realitate însă, lucrurile s’au petrecut cu totul altfel, sub influenţa fac¬
torului geografic, care a obligat la dispersiunc, şi sub impulsul vicisitu¬
dinilor istorice, care au împiedicat ca diferitele aşezări succesive să du¬
reze. Caracterul silvic şi reliefat al regiunii, mult mai împădurită în vechime,
iecât azi, cu locuri de cultură ori de păşune limitate şi răzleţe, determina
pe locuitori să se risipească pe spaţii întinse. Pe de altă parte, presiunea
mişcărilor de populaţii, cu invazii şi războaie, şi poate şi nevoia de a căuta
www.cimec.ro
ogoare şi păşuni mai întinseşi mai productive, îi silea să părăsească acest

ţinut după un oarecare timp. Poziţia rămânea o vreme nelocuită până când
condiţiile sale atrăgătoare tentau pe alţi noi veniţi: apoi, cu timpul,
o părăseau şi aceştia şi aşa mai departe. Stratul arheologic, atât de sub¬
ţire, al Măgurii, prezintă urmele a şase perindări de acest fel, puţin intense
şi de scurtă durată, şi tot atâtea părăsiri intermediare, de proporţii variate
în timp.
Primii oameni care au ales Măgura delà Dealul Teilor ca loc de aşezare
au fost anonimii fazei Neolitice Cucuteni A. Este vremea comunei primitive
de p&treapta de mijloc a Barbariei, când Moldova a constituit pentru prima
oară patria unei populaţii numeroase şi a unei culturi materiale desvoltate.
Cucutenienii preferau să se aşeze în regiuni accidentate şi păduroase, ca
aceea delà Poiencşti, în locuri cât mai greu accesibile din spre văile de mare
circulaţie şi din spre şesuri. Podişul Moldovei, cu dealurile sale pripore,
cu codrii săi întinşi, cu văi strâmpte şi mlăştinoase, cu drumuri anevoioase,
era o regiune care le convenea prin excelenţă. Principala lor preocupare era
siguranţa: să fio adăpostiţi de surprize, prin calităţile defensive ale re¬
giunii şi prin izolarea locului pe care şi-l alegeau ca aşezare. Acest loc era
de obiceiu tocmai un pinten de deal ca acela delà Poiencşti, izolat din toate
părţile, dominând văile dinprejur şi legându-sc cu dealul cel mai apropiat,
împădurit, printr’o şea strâmtă, pe care & puteau bara cu uşurinţă printr’un
şanţ artificial.
In mod normal, aceşti pinteni erau foarte înalţi şi cu povârnişuri abrup¬
te. Măgura delà Dealul Teilor este scundă şi cu pante destul de uşoare,
dar izolarea sa era asigurată prin bălţile din lunca Racovei şi prin pădurile
dimprejur. Acestea trebue să se fi întins şi pe pantele Măgurii şi chiar pe
o parte din restul Dealului Teilor. Aşa ne-am putea explica limitarea
ariei resturilor cucuteniene, care în zona săpată de noi în Nordul Staţiunii,
lipsesc cu desăvârşire.
Populaţia cucuteniauă aşezată pe Măgură nu a fost numeroasă şi nici
nu a persistat multă vreme în acest loc. Exiguitatea stratului respectiv,
care de abia realizează o grosime de 0,20 m, ne obligă la această concluzie,
ca şi micul număr de locuinţe, de altfel, care au putut să încapă pe pla¬
toul modest al staţiunii. Este foarte posibil însă ca centrul aşezării respec¬
tive să nu fi fost pe Măgură, ci mai la V, pe Dealul Teilor în sus. Resturile
neolitice delà Şipotul lui Stan, la 2 km spre S, sunt de pus în legătură
tot cu viaţa acestei staţiuni.
Ocuparea poziţiei din capul Dealului Teilor corespunde unui moment
de expansiune a triburilor cucuteniene din faza stilului A, când aşezările
principale din valea Racovei, ca acelea delà Coşeşti şi Toporăşti, nu mai
www.cimec.ro
erau suficiente pentru a adăposti o populate în creştere şi se impunea căuta¬

rea unor noi sălaşuri. Ţinând seama de comparaţia cu alte staţiuni contem¬
porane din Moldova şi de elementele tipologice constatate la Poieneşti,
acest moment corespunde desvoltării vieţii omeneşti atestată prin stratul
vechi delà Cucuteni-Băiceni şi înfloririi aşezării delà Hăbăşeşti. In valea
Racovei, în aceeaşi vreme, apar noi aşezări pe locuri tot atât de modeste
ca aceea delà Poieneşti, la Piciorul Grosului lângă Lingurari, la Rediu în
apropiere de Vaslui, în valea Măriei lângă Hârşoveni, la Ivăneşti, etc.
Viaţa locuitorilor neolitici delà Poieneşti era aceeaşi ca în toate aşe¬
zările cucutenienc. Aveau locuinţe de pari şi nuiele prinse cu vălătuci
groşi, ale căror resturi calcinate s’au găsit destul de numeroase în săpă¬
turile noastre. Se ocupau cu agricultura şi cu vânatul, creşteau vite, con¬
fecţionau unelte de piatră şi de coarne de cerb şi foloseau, ca toţi Cucutenienii,
o olărie remarcabilă prin tehnica sa îngrijită şi prin ornamentele sale
pictate tricrome.
Nu putem preciza momentul când a fost părăsită această primă aşe¬
zare delà Poieneşti şi nici cauza părăsirii. Probabil că turburarea care a dus
la dispariţia fazei Cucuteni A din mai multe staţiuni din Moldova şi la
înlocuirea ei cu faza AB (Traian) şi apoi cu B (Drăguşeni, Horodiştea, etc.),
trebue să fi pus capăt şi înfloritoarelor aşezări neolitice de stil A din Va¬
lea Racovei, printre care şi aceleia delà Poieneşti 99 . Până acum, nu avem
din această vale, cu atât de multe aşezări din faza A, niciun indiciu privitor
la fazele cucuteniene ulterioare.
La Poieneşti urmează un prim hiatus local care ţine până la mijlocul
epocii Bronzului, din care datează cele câteva cioburi şi fragmente de
securi de piatră dură lustruită pe care le-am descris mai sus la capitolul ti¬
pologiei aşezărilor. Măgura nu a fost locuită nici în această vreme, dar
puţinele fragmente descoperite în săpăturile noastre şi în acelea din 1936
postulează existenţa unei aşezări contemporane undeva prin apropiere,
fără să avem deocamdată vreun indiciu pentru a-i preciza locul. De
altfel, spada de bronz de tip Nauell, găsită la cca 4 km spre S, la Cheia,
pe panta de S a Dealului Cetăţii, spre Chetrosul l0°, confirmă popularea
regiunii în cursul mileniului II în, e. n.
In prima epocă a Fierului, Măgura, de asemenea, nu a fost locuită.
Nu s’a găsit niciun ciob hallstattian în săpăturile făcute. Totuşi, în regiune
a existat o populaţie şi în această vreme, precum dovedeşte depozitul des¬
coperit întâmplător la 1,5 km spre N, peste valea Racovei, constând dintr’o
oală primitivă care conţinea podoabe de bronz delà mijlocul epocii Fierului l01,
100
101
" C.
Cf.
Ibidem,
Cihodaru,
„Dacia",
p. 35
VII—
„Arta
şi fig.
VIII,
şi Arheol.“,
55.1937—1940,
13 — 14,p. 1937
64; —IX—
1938,
X, p.
1941—1944,
32 şi 56 şi fig.
p. 107.
56.
www.cimec.ro
şi aplica scitică zoomorfă delà Armăşoaia, pe valea Racovei în sus(cf. capi¬

tolul precedent).
In a doua epocă a Fierului, înLaTène, avem de înregistrat, în aria săpată
de noi, prima fază principală a necropolei şi mai multe elemente răsleţe
de aşezare, printre care şi două vase poroase de tipuri vechi. Aceste elemente
reprezintă, fireşte, o răspândire spre Măgură a staţiunii delà Râpa Fântânii,
situată Ia mai puţin de o jumătate de km distanţă, la marginea V a Dealu¬
lui Teilor, undo s’a constatat numeroase fragmente ceramice din aceeaşi
vreme. Tipurile acestor cioburi, ca şi ale fragmentelor găsite pe Măgură,
sunt identice cu acelea care caracterizează inventarul ceramic al tuturor
staţiunilor contemporane explorate în restul ţării noastre (Poiana, Crăsani,
Tinosul, Zimnicea, eţc.). Ca atare, pot fi atribuite unei populaţii
getice.
Problema care se pune este dacă resturile acestea, găsite pe Măgură,
de un caracter evident nefunerar, sunt contemporane cu necropola La Tène
sau o precedă ori o urmează. Stratigrafia ariei pe care am cercetat-o nu ne-a
înlesnit nicio observaţie în această privinţă. Tot ce putem spune este că
elementele de aşezare din La Tène, oricât de rare, se întâlnesc pe întreaga
suprafaţă a staţiunii, că sunt mai frecvente în partea de S, în parcela XXVI,
unde s’au găsit şi cele două vase poroase întregi şi că nu prezintă nicio afi¬
nitate cu inventarul mormintelor de incineraţie, cu excepţia vârfurilor de
săgeţi de bronz cu tăiş triplu din mormântul-cuptor din parcela III, al căror tip
se regăseşte la câteva din vârfurile de săgeţi descoperite izolat pe Măgură
şi se încadrează într’o categorie caracteristică tuturor staţiunilor getice din
restul ţării. Dar acest mormânt-cuptor, al cărui caracter getic poate fi afir¬
mat prin analogie cu un monument similar delà Zimnicea, prezintă el însuşi
o situaţie aparte în necropola La Tène delà Poieneşti, toate celelalte morminte
constatate fiind din categoria acelora cu urne conţinând oseminte arse pe rug
şi do tipuri cu totul străine recipientelor cunoscute până acum în cultura
getică.
Concluzia care se impune este că ne aflăm în faţa a două culturi deose¬
bite, de date diferite. Nu avem dovezi directe pentru a şti care este mai
veche, dar aspectul relativ arhaic al elementelor getice de aşezare şi al mor-
mântului-cuptor, asemănător cu cel delà Zimnicea, care este din secolele
IV — III în. e. n. l02, ne determină să considerăm necropola cu urne negre
primitive ca mai nouă. Aceste urne conţin un inventar din secolele II — I
în. e. n. caracterizat în special prin fibule La Tène II şi delà începutul
epocii La Tène III.
cuptor,
de Istorie
102 La
s’a baza
Veche”,
găsittumulului
o 1950,
monetăI,C de
7p.delà
bronz
98 —Zimnicea,
100.
a lui Filip
în care
II s’a
al Macedoniei;
constatat un astfel
cf. „SLud.
de mormânt-
şi Cerc.
www.cimec.ro
înainte de această dată, avem a ne închipui Măgura delà Dealul Teilor

ca un cartier periferic al aşezării getice delà Râpa Fântânii, având pe mar¬
ginea sa de N şi morminte izolate, rare, dintre care întâmplarea a făcut
ca în aria săpată de noi să se găsească mormântul-cuptor amintit, apar¬
ţinând unui războinic înmormântat cu capul oarecum spre S (exact la SV),
ca şi contemporanul său delà Zimnicea. Peste această aşezare, în cursul
secolului II în. e. n., cel mai devreme prin preajma anului 200 în. e. n.,
s’a instalat necropola urnelor negre din LaTèno II, aparţinând unei culturi
deosebite şi deci unei populaţii do alt caracter. Nici tipul acestor urne şi,
cu foarte puţine şi neînsemnate excepţii, nici tipurile obiectelor conţinute
nu prezintă vreo identitate cu elementele cunoscute până acum din cultura
getică. Este clar că transformarea Măgurii delà Dealul Teilor, în această
vreme, dintr’un cartier al unei aşezări într’o necropolă, corespunde unei
importante turburări în viaţa regiunii. Peste vechii locuitori getici s’au
instalat alţi oameni.
Cine erau aceşti noi sosiţi şi de unde veneau? Răspunsul ni-1 înlesneşte
aplicarea metodei comparative la tipologia urnelor şi a conţinutului lor.
Aceste urne, de o apariţie atât de nouă în descoperirile făcute până acum
în ţara noastră, sunt foarte comune în aceeaşi epocă în legiunile nordice
dintre Carpaţi şi Raltica, mai ales pe teritoriul R. Polone, şi în răsăritul
R. D. Germane. Formele lor, derivate din prototipuri hallstattiene şi
chiar mai vechi, buzele lor scunde şi faţetate, ansele mied cu marginile con¬
cave (în formă de A), ornamentele lor, printre care apare motivul meandru-
lui cu elemente în formă de T, extrem de frecvent în epoca La Tène germano-
polonă, nu se regăsesc nicăieri în altă parte atât de caracteristice şi atât de
asemănătoare cu exemplarele delà Poieneşti. Către aceeaşi arie geografică
ne îndreaptă şi variantele tipologice ale principalelor obiecte conţinute în
aceste urne: fibulele de fier La Tène II cu sfere de bronz pe arc sau fără şi
fibulele LaTèncII şi LaTènellI cupiciorgol trapezoidal, adică toate tipurile
de fibule constatate în urnele delà Poieneşti, precum şi paftalele de fier simple,
înguste şi lungi, atât de des întâlnite în aceleaşi urne. Aceste obiecte, cu
particularităţi identice, nu se cunosc nicăieri în ţara noastră printre elemen¬
tele culturii materiale getice.
Evident, de acolo, din acele regiuni din basinul Vistulei, a fost adusă cul¬
Măgura
tura ori
cial străină
delàinfluenţe
de pe
Dealul
care Teilor.
o reprezintă
culturale
Nuindirecte,
poate
urnele
fi vorba
dindenecropola
ci elemente
de articole
Larituale
Tène
de import
făcând
II — IIIcomer¬
de pe
parte
din tradiţia specifică a unui grup social format la N de Carpaţi şi care le-a
adus cu sine în podişul Moldovei, unde s’a instalat cu prilejul unei migraţii.
Sunt rare cazurile în care arheologia ar putea să documenteze mai limpede
şi mai precis o mutare de populaţie dintr’o regiune într’alta.
www.cimec.ro
Dar o asemenea migraţie umană din N spre S, de-a-lungul Moldovei,

exact în epoca urnelor negre delà Poieneşti, este atestată şi de autorii antici
care vorbesc despre o expansiune a Bastarnilor din părţile Galiţici către
miazăzi, între sfârşitul secolului III şi începutul secolului I în. e. n. Toată
istoria acestui interval de timp, în special a secolului II în. e.n., este plină
de răsunetul turburărilor produse de apariţia acestei populaţii nordice la
Dunărea de Jos.
Autorii vechi sunt de acord în a localiza aria populată de Bastarni în
Polonia de S, către poalele Carpaţilor septentrionali, delà marginile Boemiei
până la Nistrul superior10*. Strabo (306) ne informează că Bastarnii se înve¬
cinau la V cu neamurile germanice iar la E cu Tyregeţii (Geţii delà Tyras)
şi că un trib al lor stăpânea Delta Dunării, numită Pence , de unde şi numele
de Peucini al acestui trib104. Tacit („Germ"., 46), cunoscându-i sub acelaşi
nume de Peucini pe care îl atribue tuturor Bastarnilor, îi aşează între Ger¬
mani şi Sarmaţi, deci, în linii generale, în acelaşi spaţiu. Pliniu cel Bătrân
(N. h., IV, 25) dă preciziuni mai amănunţite, spunând că ţara lor se întindea
delà Suebii delà râul Morava din Cehoslovacia de azi, către răsărit. In acele
regiuni nordice îi menţionează şi inscripţia lui M. Vinicius din vremea
împăratului August, inscripţie care vorbeşte despre o expediţie a acestui
general roman împotriva unor populaţii carpatice din N Dunării panonice,
Quazii, Bastarnii, Osii şi Anarţii106. Ptolemeu („Geogr.“, III, 5,7) confirmă
toate aceste ştiri anterioare prin date cartografice, situând ţara Bastarnilor
(inclusiv a Peucinilor) „dincolo de Dacia11 i>7rep ttjv Aaxiav, la 'N de Car-
paţi. In Tabula Peutingeriana, segm. VII, şirul de munţi din N Daciei
este numit Alpes Bastarnic (a) e. iar dincolo de acest şir este menţionat
numele Bastarnilor sub forma coruptă de Blastarni.
Bastarnii apar astfel pe un teritoriu foarte întins, care, fireşte, nu putea
constitui în întregime patria lor, ci în cea mai mare parte reprezenta un
teritoriu de expansiune, cuprinzând şi domeniile altor populaţii. In vremea
când îi înregistrează izvoarele greco-romane ei nu alcătuiau de fapt decât
nucleul conducător al unei mari asociaţii de triburi eterogene. Din cauza
acestui amestec, izvoarele chiar ezită să le atribue un caracter etnic precis,
cu toate că cele mai lămurite dintre ele Ie recunosc o origine fundamental ger¬
manică. Informaţiile lui Tacit sunt în această privinţă cele mai caracteristice.
începând prin a se îndoi dacă trebue să-i pună pe Bastarni printre Germani
sau printre Sarmaţi, istoricul roman sfârşeşte prin a preciza că au aceeaşi
Getica,
Pârvan,
103
104 Cf.
105 Slrabo,
A.
p.
o. v.
despre
85-69,
c., Premerstein,
p.
305;
Bastarni:
93.76—80,
cf. V. Pârvan,
„Jahreshefte
„Bul.
85—86,Corn.
Getica,
220—239.
Mon.
d. oesterr.
p. ist.“
66 şiXVIII,
urm.
archaeol.
1924,Inst.“,
p. 177—1904,
184;V.
p. 217;
Pârvan,
V.
www.cimec.ro
SA.FATUKlJ_.liJ DUJUA FUllUJNliJŞTJ.
limbă, acelaşi mod de viaţă şi aceleaşi feluri de aşezări şi de locuinţe ca

şi Germanii, însă că, legându-se prin căsătorii cu populaţiile sarmatice,
au luat ceva din aspectul acestora (Germ. 46). Dar elementele de amestec
din societatea bastarnă nu erau numai sarmatice, cum spune Tacit. In secolul
II în. e.n., când intervin în Peninsula Balcanică în războaiele lui Filip V şi
ale lui Perseus împotriva Romanilor, Rastarnii apar în tovărăşie cu bande
de războinici celtici, Galaţii, de unde confuzia pe care o fac între ei şi
aceştia unii autori ca Titu Liviu (XLIV, 26 — 27), Diodor (XXX, 19; XXXI,
14) şi Plutarh (Aem. Paul., 9 şil2)106. Din Geografia lui Ptolemeu (III,
5, 9 — 11) rezultă că, pe o bună parte din teritoriul expansiunii bastarne,
locuiau şi triburi dace, ca Tagrii, Costobocii şi Carpii (kap7rtavoi 107).
Izvoarele antice îi cunosc pe Bastarni numai începând din momentul
expansiunii lor. Despre limitele restrânse ale bazei lor de răspândire nu ne
spun nimic. Dar le putem deduce cu, o oarecare aproximaţie. Cum nu a fost
niciodată vorba de vreo expansiune a lor spre apus, ci numai spre răsărit
şi miazăzi, trebue să căutăm patria lor primitivă acolo unde se învecinau
cu celelalte ginţi germanice, în special cu Suebii menţionaţi de Pliniu, prin
urmare prin Silezia şi prin regiunea Cracoviei de azi, delà munţii de E ai
cadrilaterului ceh, dc-a-lungul Carpaţilor occidentali, până în valea superi¬
oară a Vistulei.
Din acest ţinut şi-au început expansiunea spre răsărit, de-a-lungul
poalelor exterioare ale Carpaţilor, prin Galiţia şi apoi prin Moldova, sub
impulsul Celţilor instalaţi în cursul secolului IV în. e.n., în Germania de S.
în Boemia şi în Panonia. Cea dintâi expansiune bastarnă este de situat în
cursul secolului III în. e.n., când Cel ţii ocupă primul plan al scenei istorice
cu aventuroasele lor expediţii în răsărit. La începutul acestui secol Galaţii
celtici, în asociaţie cu Sleirii germanici de pe Vistula inferioară, vecini
cu Bastarnii, atacă Olbia, la gura Bugului108. Către sfârşitul veacului,
înşişi Bastarnii pătrund în răsăritul Daciei, în Moldova, ducând lupte
aprige cu Geţii. O ştire păstrată la Trogus-Iustin (XXXII, 3, 16), povesteşte
cum, prin preajma anului 200 în e.n., Oroles, căpetenia Geţilor, şi-a pedep¬
sit ostaşii umilindu-i faţă de femeile lor, fiindcă nu au luptat cu desLulă
eficacitate împotriva noilor invadatori109. O ştire delà Ps. — Scymnos (v.
vor
rilor
în
de
şi
andS.
această
A.îi
106
107Reinach,
108
Greeks
188
slave,
intrat
D.
Cf.
Având
V.
B. Dmitrieva
privinţă.
Pârvan,
V.
Latyschcv,
este
inşiSouth
Pârvan,
Antiquités
înunele
devedere
Getica,
presupus
ORussia,
(Cernăuţi):
populaţii
lnscr.
opinie
o. de
expansiunea
c.,p.
laOxford,
orae
că
p.
mai
68.
Russie
protoslave,
în
68
cf.septent.
categorică
—asociaţia
„Vestnic
69;
1922,
méridionale,
bastarnă
„Bul.
Ponţi
p.
deşi
de
în
drevnei
87,
Corn.
înEuxini,
triburi
izvoarele
acest
98p.
hasinul
—Mon.
istorii",
15
99.
<=ens
pe
—Nr.
nu
16;
acare
ist.“,
Vistulei,
fost
prezintă
6;
M.
1951,
o Kondaknf,
1.Rostovtzeff,
exprimată
conduceau
c.,4,
leagăn
indicaţii
p.p. 180.
234
al
de
J.
Bastarnii
Iranians
şi
neamu¬
Tolstoi
precise
curând
urm.
www.cimec.ro
797) îi menţionează pe Bastarni la N de gurile Dunării ca „venetici11 (emfjXuSei;).

Puterea lor este în continuă creştere. Celţii asociaţi rămân curând pe al
doilea plan. Numele Galaţilor nordici mai apare alături de al Bastarnilor
doar în anii 182 — 168 în.c.n., cu prilejul războaielor macedonice amintite,
apoi dispare cu desăvârşire din izvoare. Timp do mai bine de un veac, Bastar-
nii, mereu în acţiune, rămân stăpânii evenimentelor delà Dunărea de Jos.
Dar în cursul secolului I în. e.n., hegemonia lor întră în declin, mai
întâi sub loviturile puterii getice, renăscute în marele avânt al cuceriri¬
lor lui Burebisla, apoi sub presiunea Sarmaţilor care înaintau din răsărit.
încercarea unora din triburile lor de a emigra în massă în Peninsula Balcanică
este sdrobită de armatele romane ale lui M. Licinius Crassus, sub August,
în anii 29 — 28 în. e.n. In cursul veacurilor următoare, Bastarnii sunt siliţi
să ducă o vieaţă modestă, în enclave resemnate, să suporte ascendentul vecini¬
lor Geţi şi Sarmaţi şi să caute protecţia puterii romane. Mai apar din când
în când în istorie cu ocazia diverselor atacuri de pradă împotriva provin¬
ciilor imperiale, dar niciodată singuri, ci la remorca Dacilor, Costobocilor,
Carpilor şi Goţilor. In anul 282 e. n., împăratul Probus le dă o lovitură
decisivă, deportând în Moesia 100. 000 dintre ei. După acest eveniment, nici-
un izvor nu-i mai pomeneşte.
Datele literare despre Bastarni, pe care le-am rezumat aci prezintă impre¬
sionante coincidenţe cu acelea rezultate din examinarea necropolei cu urne
negre delà Poieneşti. Teritoriul lor de origine, din Polonia, intră din plin
în aria caracterizată prin formele şi tehnica acestor urne şi ale obiectelor
ce conţin. Printre aceste obiecte fibulelc, foarte numeroase (37 de bucăţi
la 54 de urne), reprezintă numai tipuri LaTène, denotând o specifică influenţă
celtică, firească la o populaţie care a fost într’un contact atât de strâns cu
Colţii şi care şi în Moldova şi-a făcut apariţia în tovărăşia Celţilor110. Pe baza
tipologică am stabilit data urnelor negre delà Poieneşti în LaTène II şi în
epoca de trecere spre LaTène III, ceea ce corespunde secolelor II-I în. e.n.
Este exact vremea hegemoniei bastarne în părţile de răsărit ale ţării noastre:
între anii cca, 200 şi cca 70 în.c.n., adică între domniile căpeteniilor gete
Oroles şi Burebista.
Concluzia care se impune este că necropola urnelor negre descoperite
în săpăturile noastre, atât do exotice în cuprinsul Daciei, conţinând rămă¬
şiţele funerare ale unor snriXoêzç, este de atribuit Bastarnilor.
Coincidenţele arheologice care duc la această concluzie se verifică şi
geografic: podişul central al Moldovei, în care se află Poieneştii, cade în
Przeworska,
„Swiatowit",
110 PentruZabytki
XIX,
dovezile
1946
celtycké
arheologice
— 1947,
na p.
zemiach
ale179
penetraţiei
— 322.
Polski celtice
— Antiquités
la N. deCarpaţi
celtiques cf.
en J.Pologne.
Rosen-
www.cimec.ro
zona de legătură dintre teritoriul de bază al Bastarnilor din Galiţia, şi

Dunărea de Jos, unde Bastarnii Peucini sunt atestaţi de Ps. -Scymnos şi
de
Ia aceste
Strabo. regiuni
Este desunt
observat
mai însă
târziică—Plolemeu,
cel mai devreme
ale cărui din
informaţii
secolul Irelative
în. e.
n. — nu vorbeşte de Bastarni şi de Peucini decât în N, în partea înglobată

de el în „Sarmaţia europeană1'. In capitolele despre Dacia şi despre Mocsia
Inferioară care tratează despre ţinuturile Moldovei, nu-i pomeneşte deloc,
nici la gurile Dunării, nici în altă parte. Explicaţia, care nu poate fi decât
de ordin cronologic, oferă o coincidenţă în plus în favoarea caracterului
bastarn al necropolei LaTène delà Poieneşti. Intr’adevăr, Bastarnii, prezenţi
pe malurile Dunării de Jos în vremea vastei lor hegemonii din secolele
II— I în. e. n., nu se mai aflau acolo în veacurile următoare, constatare
valabilă pentru toată Moldova şi în acord cu data ad quem a urnelor negre
delà Dealul Teilor, care nu merg mai încoace de secolul I în. e. n. In epoca
lui Ptolemcu nu este de înregistrat în apropierea Dunării de Jos, ca element
exotic, decât tribul cu nume celtic al Britogalilor'11 , de sigur un rest răsleţit
din coaliţia galato-bastarnă din secolul III în. e. n.
In lumina acestor concluzii, putem să ne facem o idee mai consistentă
despre vicisitudinile staţiunii delà Poieneşti în cea de a doua jumătate a
epocii Fierului. Geţii care locuiau pe Măgură şi la Râpa Fântânii, în secolele
IV— III în. e. n., au fost printre cei învinşi de Bastarni în vremea lui Oroles
într’o epocă puţin anterioară. Goniţi din această regiune, au lăsat locul
pe seama învingătorilor, care şi-au stabilit aci un sanctuar funerar pentru
unul din triburile lor. Dacă în apropierea acestei necropole Bastarnii îşi
vor fi avut şi o aşezare, nu putem şti deocamdată, răspunsul la această
•chestiune fiind în funcţie de cercetările dinafară de Măgură. Fapt este că
în săpăturile noastre din 1949 nu am dat de niciun vestigiu de locuinţă
care să corespundă cronologic urnelor negre. Iar resturile ceramice delà
Şipotul lui Stan, asemănătoare cu aceste urne, par a fi tot de caracter funerar.
Este posibil ca Bastarnii să fi folosit acest loc adăpostit din valea Caselor
numai pentru înmormântări, iar ei să fi dus o vicaţă seminomadă, nu de
simpli războinici, ci de crescători de vite112, pe un şpaţiu întins, prin poieni
şi prin văile Racovei şi Bârladului, trăind mai mult în căruţe. Ceea ce spune
Tacit despre aparenţele lor sarmale şi despre lipsa lor de aptitudini gospo¬
dăreşti ( sordes omnium ac torpor „neîngrijire în toate şi indolenţă"), precum
şi neastâmpărata lor căutare de spaţii noi, ar fi indicii semnificative în
•o. c.,ll®
lu p.V.
Penlru
123,
Pârvan,
136,
acest 140.
Getica,
caracterp.al 65,
structurii
239 — 240,
economice
247. a societăţii bastarne, cf. V. Pârvan,
www.cimec.ro
această privinţă. In nici un caz nu erau nomazi de stepă ci, după natura
ţării lor de origine, păstori de terenuri păduroase şi accidentate.
După ce Bastarnii au fost constrânşi în cursul secolului I în. e. n. să
părăsească regiunea Poieneştilor, aşa cum au fost siliţi să plece şi din restul
podişului moldovenesc, Măgura delà Dealul Teilor nu a mai fost folosită
multă vreme de nimeni. Nici Geţii lui Burebista, care în prima jumătate a
secolului I în. e. n. s’au întors biruitori în aceste părţi, nici Sarmaţii, care
în a doua jumătate a aceluiaşi secol şi-au început presiunile lor insistente
spre V, nu au dat vreo atenţie poziţiei delà Poieneşti.
Până în secolul III e. n. staţiune a rămas nelocuită. Abia în această
vreme târzie putem situa ultima aşezare atestată prin săpăturile noastre.
Obiectele găsite nu ne îngădue să o datăm mai devreme. Este drept că sunt
de înregistrat unele afinităţi cu inventarul staţiunii delà Poiana, a cărei
ultimă înflorire datează din secolul I — TI e. n., dar aceste afinităţi se referă
numai la tipuri osificate, de lungă durată. Elementele de o valoare crono¬
logică mai precisă prezintă un caracter târziu. Cea mai veche dintre monete
este delà Filip Arabul, adică din anii 244 — 249 e. n. Fibulele, perlele de
sticlă, ceramica poroasă, lucrată la roată, confirmă acest termen a quo.
Bineînţeles, hiatus-ul de trei secole pe care îl prezintă staţiunea delà
Poieneşti tocmai în perioada cea mai calmă a epocii romane113, când în
aceste regiuni se ajunsese la un oarecare echilibru, nu are decât o impor¬
tanţă strict locală, limitată la suprafaţa Măgurii. Ipoteze care să explice
eventual această abandonare a locului se pot face multe, dar tocmai de aceea
sunt inutile. Fapt este că restul regiunii în vremea respectivă a fost
populat. Altfel, la Hârşova, numai la 4 km spre NE de Poieneşti, s'au con¬
statat urme de aşezări getice din cultura Poiana din primele veacuri ale erei
noastre, descoperindu-se şi un tezaur de denari imperiali datând delà sfârşi¬
tul secolului II e. n. (cf. mai sus, la capitolul despre cercetările exterioare).
Părăsirea staţiunii delà Poieneşti în secolele I — III e. n. ne oferă un
argument peremptoriu, de ordin cronologic, împotriva identităţii propuse
de C. Cihodaru, în 1938 (cf. supra, partea A „Istoricul cercetărilor"), între
această staţiune şi localitatea Tamasidava, pe care Ptolomeu o citează la
răsărit de Şiret, tocmai în epoca de care este vorba. Chiar ţinând seama de
faptul că informaţiile geografului antic privitoare la regiunile noastre sunt
mai vechi decât momentul în care au fost redactate, tot nu am putea să le
scoatem din limitele hiatus-ului arheologic constatat pe Măgura delà Dealul
din
de
I — II
dintre
IsLorie
săpături,
113e.ceramica
Constatarea
n.,
Veche",
afirmaţie
exclude
acestei
1950,
acestui
afirmaţia
exprimată
staţiuni
I, hiatus,
p. 43,
făcută
cu despre
impusă
fugitiv
aceea,
în existenţa
raportul
de
numai
studiul
fapt mai
pe
nostru
unei
amănunţit
baza
veche,
culturi
preliminar
asemănării
delà
al
la Poiana.
materialului
Poicneşli
dingenerale
„Stud.
în rezultat
secolele
şi
tehnice
Cerc.
www.cimec.ro
Teilor, deoarece aceste informaţii, datând probabil din vremea lui Traian,
în niciun caz nu depăşesc înapoi limitele secolului I e. n.114, pe când hia-
tus-ul menţionat începe încă din prima jumătate a secolului I e. n., odată
cu sfârşitul necropolei bastarne115.
Aşezarea din secolul III e. n. delà Poieneşti a folosit toată suprafaţa
Măgurii delà Dealul Tpilor şi s’a întins foarte mult şi înafară, precum dove¬
desc cioburile şi resturile de locuinţe din aceeaşi vreme răspândite pe lunca
Racovei şi pe panta Dealului Vărzăriei până la 1 km spre E. De data aceasta,
însuşirile poziţiei delà gura văii Caselor au fost apreciate mai mult ca ori¬
când. Locuitorii se ocupau cu agricultura, cu creşterea vitelor şi foarte
mult cu meşteşugurile. Abundentele vestigii metalurgice descoperite în
săpăturile noastre sunt o dovadă. Inventarul aşezării conţine o covârşitoare
proporţie de elemente de influenţă şi de provenienţă romană, dar nu lipsesc
nici unele tipuri tradiţionale care amintesc pe acelea delà Poiana. Putem
caracteriza această populaţie, în general, ca getică. Dar data, mijlocul
secolului III e. n., la care pare a fi fost întemeiată aşezarea, ne sugerează
o identificare şi mai precisă prin coincidenţa sa cu mişcarea Carpilor , trib
dacic din Carpaţi, care în această vreme îşi începe expansiunea spre Dunăre,
peste straturi mai vechi de populaţii getice şi peste elemente sarmatice,
deţinând un rol important în toate coaliţiile barbare care atacă provinciile
romane.
Aşezarea din secolul III e. n. de pe Măgura delà Dealul Teilor nu a
durat prea mult, după cum se vede din îngustimea stratului care o reprezintă.
A fost urmată la un foarte scurt interval de necropola cu urne cenuşii şi
roşii de tehnică superioară din secolele III — IV e. n. Arheologic, nu putem
stabili o diferenţă netă între data obiectelor din aşezare şi a acelora din
morminte. Raportul cronologic dintre locuinţe şi necropolă nu se sprijină
până acum decât pe observaţii de ordin stratigrafie. Astfel, nu putem preciza
momentul transformării din nou a Măgurii din aşezare în necropolă. Este
însă probabil că această transformare a rezultat dintr’o nouă turburare
114 Cf. V. Pârvan, Gelica. p. 220.

116 De altfel, încercarea de a identifica Poicneştii cu Tamasidava nu se poate
susţine nici din puncL de vedere geografic. Pentru poziţia Tamasidavei Ptolemeu prezintă
ii>rdin
ifla
ealte
aolaltă,
47°
pomeneşte
„lângă
matematic,
două
30' în
latitudine),
tcôXeç,
acelaşi
râul
în partea
exprimând
Uierasus
S.pasaj
Zargidava
şi alta
Moldovei
(Geogr.,
“ (Şiret):
coordonatele
de şicaracter
Piroboridava
din
IV,roxpa
10,8),
dreptul
atribuite
topografic,
tôvdouă
’UpaSov
(Poiana),
provinciei
locului
indicaţii
precizând
7tÔTap.ov
pe
(50°
romane
de
care
20'
că
naturi
întocmai
geograful
această
longitudinale
Moesia
diferite:
localitate
Inferior.
caalexandrin
şiuna
antică
cele-
de
In
se
irgumentaţia
le~
udinile
a doua.
şi Dar
latitudinile
sa,tocmai
C. Cihodaru
aceasta
din opera
a este
pornit
lui
de delà
fapt
Ptolemeu,
prima
liotărîLoaro,
indicaţie,
viciate
fiindcă,
principial
trecând
precum
cu
prin
vederea
se cunoaşterea
ştie, pe
longi-
cea
nsuficientă a dimensiunilor globului, inerentă antichităţii, şi stabilite adesea cu mari

www.cimec.ro
produsă în vieaţa locuitorilor din podişul Moldovei. Suntem într’o epocă

frământată, la începutul perioadei migraţiilor, când asemenea turburări
devin frecvente.
In ipoteza că aşezarea a aparţinut Carpilor, ne-am putea gândi la depor¬
tările masive pe care le-a suferit această populaţie în vremea lui Galeriu,
între anii 295 şi 297 e. n., când, în urma unei expediţii victorioase, Romanii
au căutat să soluţioneze problema carpică în mod radical. Este posibil ca
şi aşezarea delà Poieneşti să-şi fi încheiat existenţa cu acel prilej. Bine¬
înţeles, deportările din vremea lui Galeriu, dacă au fost decisive pentru
slăbirea Carpilor, nu au putut însemna exterminarea lor, aşa cum ar reieşi
dintr’o emfatică aserţiune a unui autor antic116. Fapt este că despre Carpii
din Moldova va mai fi vorba în istorie şi cu un secol mai târziu117.
De sdrobirea puterii carpice din Moldova au profitat Goţii germanici
care, în continuă mişcare în tot cursul secolului III e. n., izbutesc să ajungă
la un echilibru la începutul secolului IV e. n., fixându-şi stăpânirea asupra
unei părţi din teritoriul ţării noastre. Podişul central al Moldovei devine
la un moment dat chiar principalul centru al puterii lor, după cum vor
dovedi evenimentele din vremea lui Athanarich povestite de Ammianus
Marcellinus118.
Necropola cu urne cenuşii şi roşii de tehnică superioară delà Poieneşti
datează din aceste vremuri delà sfârşitul secolului III e. n. şi din secolul
IV e. n., când istoria regiunilor noastre este determinată de hegemonia
Goţilor. Insă, de data aceasta, este cu mult mai greu, decât a fost în cazul
necropolei bastarne cu urne negre, să stabilim o legătură directă între mor-
este
erori
etc).,
vag
coordonatelor
formând
că
Identitatea
delà
V, elprin
şi
fiindcă,
situează
Poieneşti
pe
denumai
bază
regiunea
valori
o mare
dintre
bazat
de
în
Tamasidaca
prezentate
rămâne
diverse
măsura
inflexiune
măsurători
Bacăului.
cele
pe date
şi
necunoscut,
două
în
foarte
despre
pecare
greşite,
empirice
acest
Ptolcmeu
localităţi
aproximative,
sunt
E,râu,
inflexiune
acest
Tamasidava
coroborate
şicare
ne
subiective
este
autor
duc
curge
astfel
nu
care
grosso
concepea
trebuind
prin
ne
la(etape
în
exclusă.
peste
pot
date
realitaLe
modo
ficursul
de
40
să
de km
în
marşuri,
fie
Numele
ajutor
alt
nu
regiunea
căutată
inferior
depărtare
caracter.
există.
decât
antic
zilemult
alvăii
în
de
Esenţial
Dacă
Şiretului
almod
navigaţie,
Poieneşti.
mai
Racovei,
staţiunii
cifrele
foarte
spre
este
ca
116 Aur. Victor, Caos., 39, 43: Carj-orum naţio translata omnis in. nostrum solum \
cf. V. Pârvan, Getica, p. 242.
117 Zosimus. IV, 34, 6: Kap7ro8<xKou Cf. V. Pârvan, Getica, p. 41. Părerea lui
U. Kahrstcdt,ar (Die
KapTroSotKo» însemna
Karpodaken,
la Zosimus„Praeh.
„Dacii Ztschr.“,
din Carpia“
IV, şi1912,
că nup. ar
83 —contrazice
87), după aser¬
care
ţiunea
părere bazată
lui Aurelius
pe o simplă
Victor conjectură,
despre deportarea
nu se poate
totalăsusţine.
a poporului carpic peste Dunăre,
von 118
Siidosteuropa.
Amm. Marceli.,
III, 1.XXVII,
Bis zur5; Abwanderung
XXXI, 3, 16; der
G. Patsch,
Goten und
Beitrăge
Taifalen
zur aus
Vôlkerkunde
Transda-
nuvien Wien, 1928 (Akad. d. Wissensch. in Wien, philos. -hist. Kl.. Sitzungsber.,
208,
de reşedinţă
2), p. 47 aşi lui
51, Athanarich.
consideră Moldova, pe bună dreptate, ca bază economică şi ca ţară
www.cimec.ro
minte şi stăpânitorii ţării. Nici scheletele, nici urnele din secolele III — IV
e. n. descoperite de noi nu prezintă vreun aspect categoric germanic.
Făcând o comparaţie cu mormintele din acelaşi interval de timp
cunoscute până acum în ţara noastră, nu găsim analogii necropolei cu urne
de tehnică superioară delà Poieneşti decât în necropola delà Vârtişcoiu
lângă Odobeşti119. Şi la Poieneşti în valea Racovei, şi la Vârtişcoiu, în mar¬
ginea Carpaţilor din S Moldovei, avem de a face cu practicarea prin excelenţă
a ritului de incineraţie cu urne cenuşii de tehnică şi de forme identice, cu
obiecte de inventar comune, ca fibule cu piciorul întors pe dedesubt, fibule
cu placă înaltă, perlele de coral, perlele rotunde calcedoniu, perlele de sticlă
faţetate poliedric, perlele de sticlă mici discoidale azurii, perlele cilindrice
din pastă de sticlă albă mată, perlele plate de sticlă roşie mată, verigile
de bronz acoperite cu un fir formând spirale numeroase, etc. De asemenea
nici la Vârtişcoiu nu s’au constatat arme în morminte. Sunt şi deosebiri
între cele două necropole, dar de ordin secundar. Ele constau din oglinzile
de bronz cu simboluri în relief delà Vârtişcoiu, care nu apar la Poieneşti,
din bijuteriile în filigran de argint, atât de frecvente la Poieneşti, dar care
lipsesc cu totul Ia Vârtişcoiu, precum şi din urnele cu toarte zoomorfe şi,
în general, din urnele roşii, care nu s’au descoperit decât la Poieneşti.
Necropola delà Poieneşti, pe cât este de asemănătoare cu aceea delà
Vârtişcoiu, pe atât de mult se deosebeşte de necropolele din secolul IV e.n.
delà Izvoare (P. Neamţ) 12°, delà Aldeni (Buzău) 121 , delà Sântana de Mureş
(Transilvania)122, caracterizate prin inhumaţie exclusivă, prin vase ceramice
numeroase şi de alte tipuri, prin obiecte de inventar diferite. Asemănările
sunt puţine şi de ordin general: fibule cu piciorul întors pe dedesubt, de o
mare răspândire în toată Europa barbară, tehnica superioară a vaselor
cenuşii, vasele de sticlă cu ornamente în relief, absenţa armelor. In schimb,
la Izvoare, Aldeni, Sântana, lipsesc elementele specifice ale mormintelor
delà Poieneşti: fibulele cu placă înaltă, fibulele cu piciorul lung, bijuteriile
în filigran de argint, perlele de coral, perlele din pastă de sticlă mată, aşa
precum la Poieneşti nu se întâlnesc — şi nu apar nici la Vârtişcoiu — fibulele
cu picior rombic şi cu placă semicirculară deasupra resortului123, vasele fine
în terra nigra, trusele mici de obiecte de toaletă, atât de caracteristice în
inventarul celor trei necropole de inhumaţie citate.
3,
pole
1929,
119
s’a O.p.
găsit
Tafrali,
13 —o 21;
monctă
„Arta
L. Neagu,
din
şi Arheol.",
secolul
ibidem,IV,
95 —e.10,
6, n.1930,
1933
delà—
p.Constantin.
1934,
45 — 51.
p. La
54; suprafaţa
Gr. Aniţescu.
acesteiibidem,
necro¬
129 „Studii11, 1949, I, p. 129.

121 „Dacia", VII— VIII, 1937- 1940, p. 217—221.
122 I. Kovăcs I, „Dolgozatok", III, 1912, p. 250—357.
129 O. Almgren, o. c., p. 87 şi pl. VII, fig. 182, grupa VI.
www.cimec.ro
Ne aflăm prin urmare, în faţa a două grupuri culturale separate. In

stadiul actual al cercetărilor nu putem afirma cu toată siguranţa dacă între
aceste grupuri este vorba de deosebiri cronologice, elementele care le carac¬
terizează referindu-se la acelaşi spaţiu de timp răstrâns, dar se pare să, cel
puţin ca termen de început, mormintele delà Poieneşti şi delà Vârtişcoiu
se situează şi la sfârşitul secolului III e.n., pe când celelalte nu aparţin
decât secolului IV e.n. In schimb, avem dreptul să concludem cu certitudine
că este vorba de elemente etnice diverse. Deosebirile rituale si tipologice
între cele două grupuri sunt atât de diametrale, încât chiar atribuindu-le
unor momente cronologice diferite, este imposibil să le raportăm la acelaşi
popor. Nu s’ar putea concepe ca într’o aceeaşi societate să se petreacă o
atât de bruscă schimbare delà un rit funerar la altul şi delà anumite forme
de obiecte la altele, mai ales într’un domeniu conservator prin însăşi esenţa
sa religioasă.
Din cele două grupuri, cel mai răspândit este acela reprezentat prin
necropolele de inhumaţie delà Izvoare. Aldeni, Sântana, Morminte care îi
aparţin s’au mai găsit la Roman, la Târgul-Mureş, la Vădastra în Olte¬
nia, la Oinac în Vlaşca l2*, iar în afara ţării noastre s’au descoperit în
Ucraina, în cunoscuta necropolă delà Cernihov, la Romaşchi, la Cantemir
şi Gurbinţî pe malul stângal Niprului, la Gorodor Nicolaevsca 12B, precum
şi în Silezia. In general, sunt atribuite Goţilor, a căror expansiune corespunde
şi cronologic şi teritorial difuziunii acestui tip de morminte.
Dar cui aparţin mormintele din al doilea grup, reprezentat prin necro¬
polele delà Poieneşti şi delà Vârtişcoiu? Eventual unei alte populaţii ger¬
manice? Ideea pare în principiu ispititoare, ţinând seama de faptul că Goţii
au stăpânit teritoriul ţării noastre în asociaţie cu tribul tot germanic al
Taifalilor, de o origine oarecum deosebită, poate vandalică 126, considerând
că acest trib este pomenit în legătură cu pământul Moldovei în izvoarele
literare şi având în vedere că ritul incineraţiei, pe cât se pare, străin Goţilor,
XXXVI.
rom.“,
p. 209,
1934,
»»*p.V—
„Dolgozatok“,VI,1915,
220.
76Aceluiaşi
—
VI,
225
81 1935—1936,
(Roman);
şi fig.
grup58,îi„Rev.
1p.
aparţine
şip.
333—344.
60,
de
226—
Preistorie
2 şi
(Vădastra,
235
mormântul
(Târgu-Mureş)
şi Antichit.
Măgura
delà ; Cetate);
„Dacia",
naţ.“,
Chiojdu,
I, „Rev.
1,
III—
(Buzău):
1937,
IV.1927—
ist.pl.rom.“,
„Rev.
XXXI
1932,
ist.
IV,
—
1,1 V. Polonschi şi M. Dovnar Zapolschi, Istorico-culturnîi atlas, Chiev 1913, pl.
XVI,
96,
Ucraina,
pl. ele.
III1,;(diferite
idem,
3,
„skytho-sarmatische
5, în
7,localităţi
Reallex.
13, etc. d.
(Ucraina);
dinVorgesch.,
Période11);
UcrainaM.des.M.
Ebert,
v.tipul
Smişco
Siidrussland,
Cerniahov)
„Praeh.
„Arheologhiia“,‘
Ztschr.“,
pl.;"A.
44 A,
A. h,
V,
Spiţîn,
II,k,1913,
1948,
l, o „Sovietscaia
(Cerniahov,
p. 98
87,
— 129,
fig.
Arheologhiia",
XIII,
Niprului).
1950, p. 7X,
— 32,
1948.
fig.p.1 —
532,—etc.
72, (movilele
fig. 2 — 4 delà
(Cerniahov);
CantemirI. şi I.Gurbinţî
Liapuşchin
de peibidem,
stânga
1923,120p.C.13.Diculescu.
Cf. şi L. Die
Schmidt,
Wandalen,
Die Ostgermanen
u. die Goten2,înMünchen,
Ungam u.1934,
Rumănien.
p. 546. Leipzig,
www.cimec.ro
continuă a fi practicat în secolele III — IV e.n. de alte neamuri germanice,

printre care şi de Vandali. Insă ceea ce ştim până acum despre Taifali este
prea puţin şi prea nesigur pentru a încerca să insistăm în această direcţie.
Nu ne rămâne decât să îndreptăm atenţia spre populaţiile autohtone,
care au persistat în aceste regiuni şi în vremea dominaţiei gotice. In această
privinţă, avem de făcut unele constatări semnificative. Mai întâiu este
spaţiul restrâns al răspândirii mormintelor de tipul Poieneşti-Vârtişcoiu.
De fapt, cele două necropole sunt singurele de acest tip cercetate până acum
pe teritoriul ţării noastre. Inafară de acest teritoriu, nu le găsim nicăieri
analogii exacte în totalitatea elementelor care le caracterizează. Ritul
incineraţici pe care îl dovedesc este străvechi şi general la populaţiile getice.
Urnele cenuşii şi roşii delà Poieneşti, ca şi cele cenuşii delà Vârtişcoiu, sunt
lucrate într’o tehnică superioară ce continuă până la identitate pe aceea ja
ceramicei din staţiunile getice mai vechi, ca Poiana de pildă. Chiar formele
şi ornamentele lor derivă din acelea ale recipientelor cenuşii getice din
secolele I— II e.n. In sfârşit, un incontestabil caracter autohton este atestat
prin urna poroasă primitivă din mormântul Nr. \ delà Poieneşti, contempo¬
rană cu celelalte urne de tehnică superioară, precum şi prin vasele-opai ţe
troiiconice, tot poroase primitive, pe care le-am găsit ca obiecte rituale
de dimensiuni reduse în interiorul urnelor cenuşii şi roşii, ori deasupra
acestora, ca vase-capace de dimensiuni mai mari. Prin urmare, în necropola
târzie delà Poieneşti, tot ceea ce este esenţial în caracterizarea unor morminte:
ritul, urnele, reprezintă o tradiţie locală l27. Concluzia care se desprinde este
că populaţia corespunzătoare acestei necropole, ca şi aceea delà Poieneşti,
este getică, cel puţin în elementele sale de bază. Dacă este vorba tot de
Carpii pe cari i-am presupus ca locuitori ai aşezării din secolul III, anterioare
necropolei, ori de vreun alt trib dacic poposit aci cu prilejul turburărilor
delà sfârşitul acelui veac, nu avem deocamdată vreun temei ca să ne pronun¬
ţăm, ambele ipoteze prezentând acelaşi grad de posibilitate.
De altfel, trebue să ţinem seamă că, în cultura necropolei târzii delà
Poieneşti. elementele locale getice, dacă sunt cele mai caracteristice şi cele
mai importante, nu sunt singurele. Astfel, toartele zoomorfe care împodo¬
besc urnele din mormintele Nr. 211 şi 295, la care trebue adăugată şi una
din urnele descoperite în săpăturile din 1936, decorată în acelaşi mod, denotă
o origine sarmatică. Afinităţi cu regiunile sarmatice se observă şi în inven¬
tarul urnelor, în predilecţia pentru anumite tipuri de obiecte, chiar dacă
acestea reprezintă produse de import ale industriei sclavagiste romane.
Este în special cazul perlelor de coral, al perlelor poliedrice de sticlă şi de
viciu,
1,7 La
Pentru
Transylvanie
persistenţa
dans
culturii
l’antiquité
autohtone
2. Bucureşti,
getice în 1945.
secolulp. IV
232e. şin. urm.
cf. şi C. Daioo-
www.cimec.ro
ornalină, al perlelor de calcedoniu sferoidale. Fr ecvenţa breşelor rombiee

emailate ca aceea din urna Nr. 239 delà Poieneşti (fig. 259 şi pi. I) 128 a fost
remarcată mai de mult în mormintele Sarmaţilor Iazygi din pusta ungară.
Deşi în toate aceste cazuri este vorba de obiecte de provenienţă romană,
aduse prin comerţ, frecvenţa lor specială deopotrivă în mormintele din
Moldova şi în acelea din ţările sarmate implică o similitudine de gusturi
şi de obiceiuri corespunzând unei strânse comunităţi culturale. In această
parte a ţării noastre, contactul dintre triburile getice şi cele sarmatice,
vechi de mai multe secole, a înregistrat o recrudescenţă în cursul secolelor
III — IV e.n., în urma întinderii aceleaşi dominaţii gotice peste ambele
popoare. Printre Geţii (resp. Carpii) delà Poieneşti din acea vreme era
natural să fi existat şi numeroşi Sarmaţi. încuscririle cu acest mare popor
caie locuia pe teritoriul de azi a U.H.S.S., special menţionate de Tacit
la Bastaruii germanici, precum am arătat mai sus, trebue să fi fost cel puţin
tot atât de frecvente la Geţii din Moldova, mai ales în teritoriul delà răsărit
de Şiret, care a făcut uneori chiar parte integrantă din domeniul expansiunii
sarmate. Afinităţile pe care le prezintă mormintele delà Poieneşti cu acelea
din Sarmaţia. oricât de numeroase şi de intime ar fi fost, rămân lotuşi secun¬
dare. Caracterele principale ale acestor morminte: incineraţia, rară în ţările
sarmate, formele urnelor şi frecvenţa fibulelor, mai puţin întrebuinţate
în ţinuturile din Nordul Mării Negre, sunt prin excelenţă getice.
In mormintele descoperite de noi nu întâlnim niciun element de caracter
exclusiv germanic. Multe din obiectele constatate se întâlnesc şi în aria
germanică din N, cum este cazul cu fibulele, mai ales cu acelea cu placă înaltă
ori cu acelea cu piciorul întors pe dedesubt, cum este cazul cu perlele de sticlă
de diverse tipuri, cu pandantivele în formă de coşuleţ şi cu paharele de
sticlă cu podoabe în relief; dar toate aceste piese de inventar funerar sunt
comune, în proporţii şi în asociaţii diverse, unei zone foarte întinse, care
cuprinde întreaga lume barbară din N imperiului roman, delà Baltica până
spre Caucaz, cu nenumeratele triburi de origini felurite: germanice, dacice,
sarmatice. De altfel, în marea lor majoritate, aceste obiecte sunt fabricate
meridionale, răspândite prin comerţ.
Cultura urnelor cenuşii şi roşii de tehnică superioară delà Poieneşti,
de un nivel înaintat şi cu o compoziţie atât do variată, îji care elementele
romane de import se aliază cu cele tradiţionale, getice, cu cele sarmatice şi cu
unele afinităţi nordice mai puţin precise, reflectă situaţia din N Dunării în
secolele III — IV e.n. Goţii, răspândiţi pe un teritoriu imens, din Carpaţii
nordici până la Don, reprezentau pe acest spaţiu numai o minoritate de cuce-
1939.128p. Ilona
31 şiSellyc,
39. Los bronzes émaillés de la Pannonie romaine. (ung. şi fr.), Budapest,
www.cimec.ro
ritori şi chiar ca atare nu erau omogeni, fiind asociaţi cu alte triburi

germanice, printre care precum am arătat mai sus, izvoarele menţionează
mereu pe Taifali. Marea majoritatea populaţiei consta din triburile autoh¬
tone supuse, în cea mai mai mare parte de origini geto-carpice în V, sarmatice
în E. Aceste triburi, obligate faţă de stăpânitorii germanici numai la dijme
limitate, la ostateci şi la contribuţii militare în caz de nevoie, îşi păstrau
organizarea lor tradiţională şi dispuneau în voie de bunurile lor 129. îşi
continuau diferenţele lor sociale lăuntrice, inerente stadiului de trecere
delà orânduirea comunei primitive la feudalism în care se aflau, iar clasele
lor înstărite participau dacă nu chiar la prăzile realizate din când în când
de războinicii stăpânitori în diferite expediţii, în orice caz la îmbogăţirile
rezultate din schimburi comerciale. Observaţiile făcute în necropola târzie
delà Poieneşti, relative la contrastul dintre bogăţia unora din morminte şi
sărăcia extremă a altbra, precum şi massa covârşitoare a obiectelor de
tehnică superioară şi a fabricatelor de import, confirmă această imagine
pe care ne-o facem despre viaţa societăţilor autohtone supuse de Goţi.
La venirea acestora, populaţiile geto-sarmate îşi aveau cultura lor
proprie, formată în decurs do secole prin evoluţia elementelor de tradiţie
locală şi prin asimilarea pătrunderilor greco-romane. Goţii şi-au însuşit-o t3°,
renunţând la cele mai multe din tradiţiile lor nordice şi i-au încurajat des-
voltarea prin înlesnirea pe o scară şi mai mare a influenţelor meridionale,
ocrotind activitatea comerţului roman pe întinsele spaţii pacificate prin
stăpânirea lor131.
In economia statelor gotice, atât a celui tcrving (visigot) din răsăritul
ţării noastre, cât şi a celui greutung (ostrogot) de pe toritorul actual al
U.R.S.S., comerţul cu imperiul roman a jucat un rol de primă importanţă.
Când Athanarich, căpetenia Tervingilor, a cerut pace lui Valens în urma
unui război lung (367 — 369 e. n.), ceea ce l-a determinat la acest act nu a
fost atât biruinţa militară a împăratului roman, destul de incompletă de
altfel, cât mai ales —după cum precizează Ammianus Marcellinus 132 — criza
pe care o produsese în vicaţa economică a ţărilor gotice, lipsa oricărui comerţ
cu provinciile romane în cursul celor trei ani de ostilităţi. Iar una din con¬
diţiile cele mai grele din pacea acordată do Valens a fost considerată limi-
din
C.
der
ant.“,
Romani
Generale
Daicoviciu,
Kulturen
129 I,M.
răsăritul
130
131
132 Pentru
Cf.
XXVII,
şiŞtiinţifice
1927,
Visigoţi,
Rostovtzeff,
M.Ostrusslands
Europei,
raporturile
Rostovtzeff,
o.5.
p. c.,
7.
47,
cf.
a—
p.Academiei
cf.
Gh.
o.Pentru
229
in
M.
dintre
c.,
o.
—der
Ştefan,
231.
Rostovtzev,
p.
c.,un
Zeit
214-219;
R.P.R.
Goţi
p.eventual
Dinogeţia
180
der
şi —
Volkerwandcrung
din
popoarele
2C9,
Iranians
A.
rol
2sub
—
V.
al
211
12ocupaţia
cetăţii
Schmidt.
—
and
Iunie
supuse
219.Greeks,
Dinogriia
1950,
romană.
(III
(sau
Reilrăge
-Vp.
mai
p. Jh.),
în
1563.
180
Lucrările
degrabă,
zur
comerţul
„Eurasia
şi Erforschung
210Sesiunii
—
aliate)
dintre
sept.
219;
www.cimec.ro
tarea acestui comerţ la două puncte de pe Dunăre. Rezultă că raporturile

comerciale dintre Goţi şi Romani erau mai necesare Goţilor decât Romani¬
lor. Goţii aveau atât de mare nevoie de comerţul cu Romanii fiindcă ei cum¬
părau din provinciile imperiului nu numai produse industriale dar şi grâne 133.
In regiunile pe care le stăpâneau locuitorii se ocupau într’o proporţie covâr¬
şitoare cu păstori tul, iar producţia puţinelor ogoare pe care le cultivau,
devenise, mai ales în poienile regiunilor păduroase din podişul Moldovei,
insuficientă pentru o populaţie crescută în mod considerabil în urma imi-
graţiilor din secolul III e. n. Dar comerţul cu provinciile romane, atât de
asiduu ca urmare a acestei necesităţi alimentare, a avut ca efect şi o inten¬
sificare a importului de fabricate superioare în ţările geto-sarmatice stăpâ¬
nite de Goţi, ceea ce rezultă în mod excelent din constatările arheologice
din ţara noastră, inclusiv acelea delà Poieneşti.
Staţiunea delà Poieneşti se află în mijlocul podişului central al Mol¬
dovei. Populaţia care a folosit Măgura delà Dealul Teilor ca necropolă
în secolele III — IV e. n. era getică. Dar nu puteam fi siguri că dominatorii
locali ai acestei populaţii, reprezentanţi ai asociaţiei de triburi germanice
care constituia statul gotic terving, erau înşişi Goţii. In această privinţă,
aşa cum am menţionat în treacăt mai sus, ştirile antice ne obligă să ţinem
seama şi de Taifali , tovarăşii constanţi ai Tervingilor. Părerile despre locul
pe care îl ocupau aceşti cuceritori din secolele III — IV e. n. pe teritoriul ţării
noastre sunt foarte împărţite. Cele mai multe, bazate pe conjecturi slab
susţinute, înclină a-i localiza în apusul ţării, prin Oltenia şi Banat 134 ,
fără a ţinea socoteală de mărturia lui Ammianus Marcellinus, singurul autor
care oferă unele preciziuni despre graniţele Taifalilor. Dar aceste preciziuni,
departe de a confirma ipotezele relative la Oltenia şi Banat, ne obligă să ne
îndreptăm cercetările în spre cuprinsul Moldovei. Vorbind de linia de apă¬
rare pe care şeful Tervingilor, Athanarich, a ridicat-o împotriva Hunilor
în anul 376, delà malul înalt al Şiretului către Dunăre (a superciliis Gerasi
fluminis ad usque Danubium), Ammianus afirmă că această linie mărginea
„ţara Taifalilor11 (Taifalorum terras praestringens) 13C. Insă, fiindcă această
linie nu ar putea fi localizată decât în partea Moldovei de jos dintre Şiret
şi Prut, unde azi se poate urmări valul de pământ dintre Ploscuţeni şi Stoi-
cani 136 , cu care foarte probabil este indentică rezultă că ţinutul taifalic
ungsber.
l)ic
zur61,
p. Abwanderung
189
134
186
188
Ostgermanen.
64Cf.
Cf.
Amin.
;d.Fluss,
în
Wien.
„Stud.
şi special
C.
Marceli.,
Taifali,
Patsch,
d.
Akad.
şi
2, Goten
C.p. Patsch,
Cerc. d.
.P.
XXXI,
546
o.de
u.
Wissensch.,
—-W.“,
c.,Taifalcn
547.
Istorie
Beitrăge,
p.
3, Realen.,
47
7.Veche",
şiphilos
ausetc.,
52.
Transdanuvien.
Spplbd.,
1950,
-hist.
II, Banater
II,
Kl.,
II, p.
4,XXVII),
Sarmaten.
s.
163
Wien
v.,
— 174.
col.
1928
p. 2027
Wien
189
(ibidem,
; şiL.
1925
III.
Schmidt.
208,
(Sitză-
l.Bis
2),
www.cimec.ro
este de căutat ori la N ori la S de această linie. După toate aparenţele se

afla mai degrabă la N, în cuprinsul podişului Moldovei, unde se găseau
posibilităţi mai bune de apărare şi mijloace de trai mai variate şi mai la
îndemână. In S se întindea o regiune de stepă, săracă în apă şi foarte
expusă.
In centrul podişului menţionat, plin de refugii cu înălţimi pripore
(effugia montium praeruptorum) , probabil chiar prin preajma Poieneştilor,
s'au retras Tervingii lui Athanarich în 376, după ce au fost înfrânţi în prima
ciocnire pe care au avut-o cu Hunii 137. Aci au încercat să-şi organizeze o
nouă rezistenţă la adăpostul liniei menţionate. Ambrosius (Secundum
Lucan, X, 10), făcând aluzie la aceste evenimente, spune că Goţii, încălcaţi
de Huni şi de Alani, au năvălit la rândul lor peste Taifali ( Chuni in Halanos,
Halani in Gothos, Gothi in Taifalos et Sarmatas insurrexerunt) 138 , afirmaţia
care, pusă alături de ştirea transmisă de Ammianus, ar apărea ca o confir¬
mare a trecerii lui Athanarich prin ţara Taifalilor cu prilejul încercării
salo de rezistenţă şi ca o dovadă că această ţară era o parte din podişul cen¬
tral al Moldovei. Dacă această interpretare se adevereşte, am avea poate
de considerat pe Taifali ca stăpânitori ai regiunii din care făcea parte staţi¬
unea delà Poiencşti, fără să fie însă nevoie a-i situa chiar în această locali¬
tate. La Poieneşti ar fi locuit unul din triburile autohtone supuse, iar
ei ar fi sălăşluit în alte puncte ale podişului, probabil şi mai bine adă¬
posti te.
Aşezarea corespunzătoare necropolei din secolul IV e. n. de pe Măgura
delà Dealul Teilor se afla de sigur undeva prin apropiere, poate chiar peste
aria de locuinţe din faza carpică anterioară, de pe lunca Racovei şi de pe
Dealul Vărzăriei. In această privinţă sunt de aşteptat date lămuritoare
delà alte cercetări ce urmează a se face în viitor în partea locului.
Data la care a fost părăsită necropola cu urne cenuşii şi roşii delà Poie¬
neşti este de pus tot în cursul secolului IV e. n., ca şi cea mai mare parte din
desvoltare sa. Cele mai noi obiecte databile din acelea care au fost descoperite
pe Măgura delà Dealul Teilor sunt cele două monete delà Constantius, găsite
în mod izolat la suprafaţa terenului, ambele datând din anul 354 e. n. şi
provenind probabil, din morminte distruse. Aceste documente numismatice
sunt o dovadă că, la mijlocul veacului IV e. n., Măgura era încă folosită şi
de sigur, a continuat să fie şi în cele două decenii următoare de linişte în aceste
părţi, până la marele vârtej de migraţii provocat în 376 de apariţia Hunilor.
»31 Amm. Marceli. XXXI, 3, 5—7.

138 Sarmaţii despre care se vorbeşte aci sunt, de sigur, aceia din Caucaianda, teri¬
toriu din Carpaţi unde se instalează Athanarich după retragerea sa din podişul Moldovei
(Amm. Marceli.. XXXI, 4, 13).
www.cimec.ro
Precum am arătat mai sus, turburările pe care le-a produs acest decisiv
eveniment delà sfârşitul istoriei antice au atins de aproape şi regiunea Poie-
neştilor cu întregul podiş central al Moldovei. In acest podiş a avut loc
ultima şi zadarnica încercare a lui Athanarich de a se împotrivi Hunilor,
cu vicisitudinile care au urmat: descurajarea forţelor tervinge surprinse de
manevrele rapide ale călărimii hune, desbinarea lor dând la iveală vechi
conflicte care subminau latent societatea gotică şi, în sfârşit, prăbuşirea
definitivă a stăpânirii Goţilor şi Taifalilor în Moldova, prin emigrarea lor
masivă şi precipitată către provinciile romane de peste Dunăre 139.
Aceste întâmplări de o importanţă deosebită în istoria universală 14°,
au avut urmări hotărîtoare şi pentru vieaţa populaţiilor autohtone din ţara
noastră. Lăsate la voia întâmplării, sărăcite, desarmate, desorganizate,
aceste populaţii, care în cea mai mare parte, de sigur, nu au putut şi nici
nu au avut moLive ca să-şi urmeze stăpâni torii în panica fugii lor în imperiul
roman, şi-au părăsit aşezările vechi prea expuse şi s'au risipit prin poienile
cele mai dosnice ale codrilor locali, resemiiându-se la o vieaţă elementară,
din care până acum arheologia nu a izbutit să descopere decât urme foarte
modeste. Cultura înfloritoare din secolul IV e. n. a încetat brusc.
Este un sfârşit de perioadă care se observă pretutindeni în ţara noastră
şi, în mod semnificativ, la Poieneşti. In această staţiune urmele de tehnică
superioară, din epoca stăpânirii gotice, sunt ultimele vestigii constatate
peste tot şi în mod sigur.
Populaţiile care în vremurile ulterioare s’au răspândit din nou pe malu¬
rile Racovei nu au mai acordat micului promontoriu din capul Dealului
Teilor atenţia de care acest punct se bucurase în antichitate. S’au aşezat în
multe locuri din apropiere, dar nu aci. In cele şaisprezece veacuri câte s’au
scurs din secolul IV e. n. până astăzi, Măgura delà Dealul Teilor nu a servit
decât ca loc de păşuni ori de plugărie. Resturile lipsite de caractere crono¬
logice precise, aparţinând eventual unor vremuri mai noi, sunt puţine,
răsleţe şi nu denotă o aşezare propriu zisă. Niciodată în lunga sa evoluţie,
din Neolitic până la începutul migraţiilor, staţiunea explorată de noi nu
pare a fi cunoscut un hiatus mai lung.
Romei
140
139 Antice.
N.
Amm.
A. Maşchin,
Marceli.,
Bucureşti Istoria
XXXI,
1951, drevncvo
p.3—16.
414 — 415.
Piima, 2. Moscva 1950. p. 623; idem, Istoria
www.cimec.ro
7
£ mirişte
-
XXVII *8 279® 2289*VeT93
# 292 294
POIENESTI
*
DEALUL TEILOR 190 ©186

XXVIII
,X>85
£ 14C
149* ®IA2 155 p153
Săpăturile din 1949 £ £
» 147 1:8 157X7817, 51 xviii #152
Mormânt-cuptor
£ Latènell XXIV
®226 £
SCARA *121
129 XVII 122®
*132 m® 126**127
4*q131
20 m 6,* <5Ua a M19 .231 „
105 16 l\
220 •113\
112 ?.97114 9b 108XVI 99 # * 33
101mÆt00
OF 349<SF
201 I
69 @67*68 30A - . afe342 XXV
202 'X321 334
<&-347"'
\\-,
.7 xxiir '•72 #79 %
/ @322 ©326•333 256
* XXIII • 325 346
•
4 335
282
<§>,'40
45 +
1
4 4 // /•3 VI
/ 1,
/
-22feîJ
2 /IV/V 10
/ 1-
',,,26 23 ©20
\ ! 14 •Al /
•35 ©33 X «6 XI / i
*34 Sfc?®27
29 — 32 [31 /
i ®53 g\\Va 52 / LEGENDA
/ • 54955 NEOLITIC
,56 83*80 i s Vetre, am cu cioburi
XV « 98 ,88 /
resturi de locuinţe
£3 #_8<,
169,O *168«181 Gropi
/
• 164,165 • 163 XIX 182 / x Obiecte râsteter Oin
I epoci diferite
•263 K 285 '/
4
* XXVI >262 EPOCA SCLAVAGISTĂ ( Sec. III e.n.)
,276 270/ 287 1264 266 260 Vetre . arii
resturi de locuinţe
cu cioburi
Gropi
/f
i / Vetre cu pietre
/ 4 Cenuşă pură
/ U Lespede izolată
/p Oseminte umane răzleţe
/
Q t1 ofŞ'.Tir’
ÛC Mormânt de înhumat ie
14» Urnă ci nerară epoca Latène
i / 4 “® - sec. Hi-IV e.n.
® » » distrusă

R.Vulpe Poienesti

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

R.Vulpe Poienesti

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Materiale i cercetri arheologice

Săpăturile dela Poieneşti din 1949

Citer ce document / Cite this document :

Fichier pdf généré le 18/11/2020

Comuna Poieneşti, din raionul Vaslui, se află la 17 km V de oraşul Vaslui,

■4[îvV ' Hârni Şl ÎMPREJURIMILE

i -zÿiiizfc'tiïfc x-Vi, Recover

Printre aceste puncte, atenţia cercetătorului este atrasă în primul

1 C. Cihodaru, „Arta şi Arheol.“ 13—14, 1937 — 1938, p. 32.

de deasupra satului Chetrosu şi din spre cumpăna apelor delà izvoarele

Fig. 3. — Una din movilele de cenuşă din apropierea staţiunii.

lapona Valea 0tnei Harsovă

Alte puncte de interes arheologic au fost recunoscute în imediata vecină¬

Piciorul Grosului, 1,5 km E de Ferma de Stat Laza, unde este o aşezare

II. ISTORICUL CERCETĂRILOR

Aproape toate punctele de interes arheologic menţionate până aci au

direcţiunii Muzeului de Antichităţi din Iaşi, a întreprins aci o serie de

practicate pe pantele de S ( B , de 10 pe 3 m) şi de E (D, de 12 pe 12 m)

„Evoluţia aşezărilor omeneşti în societatea primitivă şi sclavagistă din

In momentul în care am început lucrările, suprafaţa staţiunii era

! Evoluţia aşezărilor omeneşti din societatea primitivă şi sclavagistă delà Poieneşti

Explorarea noastră a cuprins o suprafaţă continuă de 1776 m2, pe o

Ordinea parcelelelor, ca şi a constatărilor, aşa cum este expusă în pre¬

1. SONDAJELE PRELIMINARII (Parcelele 1— III)

Parcela I. începutul s’a făcut în centrul stagiunii cu această parcelă,

târzie, frecvente în N, fiind foarte rare în S. O stratigrafie mai completă,

2. GRUPUL DE PARCELE CENTRAL (IV— XI)

Parcela IV. In consecinţă, am început un şanţ. cu direcţia N-S, de 1,50

o formă oarecum hexagonală, neregulată, largă de 5 m şi lungă de 6 m.

15 — Materiale Arheologice — c. 3553

Parcela XI. La E de precedenta, orientată V-E, măsurând 7 m pe

3. GRUPUL PARCELELOR DIN SUD (XIII, XV, XIX, XXVI)

Parcela XIII, de 17 m pe 5 m la S de parcelele X şi XI. La Nr. 51,

la nivelul de 2,50 m. Conţinutul ei era stratificat, de sus în jos, astfel: sub

Fig. (i. - Profilul parcelei XIX.

Fig. 7. — Profilul parcelei XXVI.

vatră, care de fapt reprezintă suprafaţa unei gropi cu resturi cucuteriiene

litice, gros de 0,20 — 0,45 m; pământ galben-brun cu foarte rare resturi

In acest grup, ordinea parcelelor este mai complicată decât in celelalte

Fig. 8. — Parcela XII. Urne de incineraţie in situ.

parcelele XIV, XVI, XVII, XVIII şi XX, după care am revenit la N de

Fig. 9. — Parcela XVI. Urne de incineraţie in situ.

Fig. 10. — Parcela XVI. Morminte in sita.

La nivelul 0,20 — 0,60 m, numeroase fragmente ceramice din secolele III — IV

grupate toate în colţul de NV al parcelei, în contiguitate cu aria scheletelor

Parcela XX, la N de precedenta, orientată E-V, în formă de paralelo¬

Fig. 11. — Profilul peretelui N al parcelei XVIII.

Obiecte diverse: fragmente de tablă de bronz, piese de zăbale de fier, fragment

Fig. 12. — Parcela XVIII. Morminte in situ.

negru, cenuşă, fragmente de pământ ars, lut galben amestecat cu câteva

Humus Pământ galben -brun

Fig. 13. — Profilul peretelui S al parcelei XXIII.

Stratigrafia peretelui S al parcelei (fig. 13), de sus în jos: humus actual

Fig. 14. — Profilul peretelui S al parcelei XXVII.

Fig. 15. — Profilul peretelui E al parcelei XXVIII.

dine, străpunsă de găuri de şoareci (Nr. 307). Peste grămada de oase, n

Parcela XXIX, împlinind spaţiul dintre parcelele XXIV — XXV

Fig. 16. — Planul parcelei XXVIII.

anexele XXIX 14 (11,50 m pe 4,50 m), XXIX 16 (5 m pe 3 m), XXIX 17

II. OBSERVAŢII STRATIGRAFICE

Din descrierea de până aici a săpălurilor făcute în fiecare parcelă se

16 — Materiale Arheologice — c. 3553

Până la nivelul mediu de 0,15 m, humus actual de suprafaţă, răscolit