Naționalismul finlandez în Epoca Modernă

Corolenco Cristian
 Cuprins
1. Introducere
2. Contextul politic în perioada afirmării naționalismului finlandez
3. Naşterea unei națiuni: națiunea finlandeză
4. Literatura finlandeză și naționalismul
5. Caracteristicile naționalismului finlandez
6. Concluzii
7. Bibliografie

06/24/2023 2
 Introducere
• Originile naționalismului politic al secolului al XIX-lea se află în filosofia
romantismului european.
• În Scandinavia, ca şi în alte zone ale Europei, la începutul secolului al XIX-lea
conceptul de națiune este revizuit prin prisma romantismului, ajungându-se la ideea
existenței unei națiuni omogene, definită ca acelaşi popor, cultură comună, limbă
comună, istorie comună.

• În țările din Nordul Europei, naționalismul a devenit în acest secolul principala

ideologie şi principala mişcare politică, susținută atât de cercurile liberale, cât şi de
cele conservatoare.

• Prin intermediul romantismului, identitatea națională a ajuns să fie înțeleasă ca

avându-şi originea în istoria eroică a națiunii.

3
Există o serie întreagă de teorii asupra națiunii:
• Primordialiştii susțin că națiunea apare „natural”, că identitatea națională există „natural”, că a
existat dintotdeauna de-a lungul istoriei.

• Naționalismul s-a răspândit sub impactul industrializării societății tradiționale (Ernest Gellner,
Anthony Giddens).

• Teorii sociologice - rolul modernizării în dezvoltarea fenomenului naționalismului.

Naționalismul a apărut şi s-a dezvoltat ca rezultat al procesului de tranziție de la societatea
tradițională la cea modernă.

• Finlanda este poate cazul cel mai clar că națiunile nu se nasc „natural”. Finlanda este exemplul
care susține teoria conform căreia națiunile sunt artefactele convingerilor, devotamentelor şi
solidarităților oamenilor.

• Mai mult, Finlanda este exemplul care arată că rolul de a forma aceste convingeri şi de a trezi
conştiința apartența ei la aceeaşi națiune este unul asumat de ,,creatorii de națiune”,
intelectuali ale căror gândire şi acțiune răspund unor modele europene specifice epocii, dar şi
unor realități interne.

4
 Contextul politic în afirmarea naționalismului finlandez

• Ca urmare a războiului din 1808–1809, Rusia a cucerit Finlanda de la Suedia.

• Finlanda a devenit o parte autonomă a Imperiului Rus, iar majoritatea legilor perioadei de stăpânire
suedeză au rămas în vigoare.
• Ca parte a Rusiei, Finlanda avea o poziție specială, iar teritoriul său s-a dezvoltat în conformitate cu
decretele împăratului.
• Până în a doua jumătatea asecolului al XIX-lea, Finlanda s-a bucurat de o autonomie largă, însă,
după moartea lui Alexandru al II-lea, autonomia a început să fie încălcată frecvent.

• Începând cu 1899, Rusia a întărit controlul asupra Marelui Ducat al Finlandei. Finlanda nu a
participat la Primul Război Mondial, dar și ideile naționalismului l-au atins.

5
 Naşterea unei națiuni: națiunea finlandeză
• La începutul secolului al XIX-lea, după separarea Finlandei de Suedia, tinerii intelectuali finlandezi
au fost nevoiți să renunțe la contactele cu o cultură „înaltă”, cea suedeză – înaltă prin comparație cu
situația din Finlanda.

• Astfel, ei s-au văzut plasați într-un vid cultural datorat faptului că patria lor nu avea, în acel moment,
o cultură proprie. Au înțeles atunci că trebuie să creeze din teritoriul aflat între Rusia şi Suedia o
entitate distinctă, recunoscută ca atare în primul rând pe plan intern.

• Astfel, naționalismul finlandez începe cu un mic grup de activişti care dorea să transforme populația
țării într-o națiune finlandeză distinctă.
• Deşteptarea naționalismului finlandez a fost stimulată de influențele intlectuale şi culturale venite din
Suedia şi, prin Suedia, din Germania.

• Naționalismul finlandez a apărut în secolul al XIX-lea, ca o reacție împotriva dominației limbii

suedeze în viața culturală și politică a Finlandei.
• Conștiința de sine a vorbitorilor de finlandeză a primit un impuls considerabil după cucerirea
Finlandei de către Rusia în 1809, deoarece încheierea conexiunii cu Suedia i-a forțat pe finlandezi să
se definească în raport cu rușii.
6
• Față de mișcările naționale din Europa
Occidentală, unde procesul se produsese pe
fondul existenței unor națioonalități și culturi
bine definite, în Finlanda, nu exista tradiții
culturale, de aceea, intelectualii finlandezi au
fost nevoiți să găsească un punct de sprijin în
trezirea națională – limba finlandeză.

• Entuziasmul tinerilor intelectuali finlandezi

pentru crearea unei culturi naționale era inspirat
de romantismul german: o singură națiune, o
singură soartă, o singură limbă.
Academia Regală înainte ca orașul să fie distrus de Marele
• Ideologia romantică a naționalismului a venit în Incendiu din 1827.
Finlanda din Germania şi din Scandinavia în al
doilea deceniu al secolului al XIX-lea,
manifestându-se pentru început în cadrul
Academiei Regale din Turku, prima universitate
finlandeză.

7
• Arwidsson a fost primul naționalist important al
Finlandei.
• Străduindu-se să influențeze trezirea națională,
Arwidsson a subliniat elementele care deosebeau
Finlanda atât de Est, cât şi de Vest, conturându-i
individualitatea.
• Chestiunea națională era simplu de rezolvat în
viziunea sa: cultura țării trebuia să fie pur
finlandeză, prin urmare clasele cultivate trebuiau
să se fenicizeze. Arwidsson critica şi folosirea
limbii ruse în şcoli.
• El este cel care găseşte cea mai consacrată
formulă a naționalismului finlandez: Nu mai
suntem suedezi, nu vrem să devenim ruşi, lăsaț i-
ne să fim finlandezi.
A. I. Arwidsson (1791-1858)

8
• La început, guvernul rus a sprijinit în general
naționalismul lingvistic finlandez, văzându-l ca
o modalitate de a înstrăina finlandezii de
Suedia și, prin urmare, de a exclude orice
mișcare spre reintegrare.

• Universitatea din Helsinki a devenit curând

centrul mișcării naționaliste finlandeze.

• Naționalismul în limba finlandeză sau mișcarea

fenomanilor a devenit cea mai puternică forță
politică din Finlanda secolului al XIX-lea. Universitatea din Helsinki – centru mișcării naționaliste
finlandeze în Epoca Modernă

9
• Principalul promotor a naționalismului finlandez
a fost Johan Vilhelm Snellman (1806-1881),
care a văzut în creșterea utilizării limbii
finlandeze ca o modalitate prin care Finlanda
poate evita asimilarea de către Rusia.

• Snellman a subliniat importanța literaturii în

stimularea conștiinței naționale; până în secolul
al XIX-lea însă, nu fusese aproape nimic
publicat în finlandeză, cu excepția lucrărilor
religioase.

Johan Vilhelm Snellman în anul 1870

10
• Mișcarea naționalistă a ajuns la cercuri tot mai largi ale poporului finlandez în
deceniile următoare din secolul al XIX-lea. Întărirea naționalismului finlandez a fost
posibil odată cu înfrângerea umilitoare a Rusiei în războiul Crimeii (1853-1856),
care a deschis o eră a reformelor în Rusia.

• În 1863, finlandeza a fost stabilită ca limbă a autoguvernării locale în acele districte

administrative în care era vorbită de majoritatea locuitorilor.

• Ordonanța imperială prin care finlandeza deveni limba de stat, a dus la apariția unei
clase educate de vorbitori de finlandeză care a oferit un sprijin masiv cauzei
naționaliste.

11
• Începând cu anii 1860, Finlanda a cunoscut o libertate politică mai
însemnată, ceea ce a favorizat şi dezvoltarea vieții culturale.
• Astfel, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea se vor înregistra progrese
remarcabile la nivelul literaturii finlandeze. Curentele şi ideile europene
sunt de acum şi ele reprezentate de către autorii autohtoni.
• Prima jumătate a secolului al XIX-lea este caracterizată din punct de
vedere cultural în Europa de avântul Romantismului. Influențele acestuia
se fac resimțite cu putere şi în Finlanda, în ciuda întârzierii cronologice
față de Europa Occidentală, întârziere care o apropie însă de Europa
Răsăriteană.

12
 Literatura finlandeza și naționalismul
• Un rol primordial în promovarea
naționalismului finlandez a avut-o literatura,
care a contribuit semnificativ la educarea și
ridicarea spiritului național în rândul
populației.

• În 1830, în cadrul Universității din Helsinki

este creată Societatea de Sâmbătă, ea includea
savanți, jurnalişti, profesori, scriitori, care
aveau astfel prilejul de a discuta liber atât pe
teme literare, dar şi naționale.
Cei mai importanți reprezentanți ai Societății de Sâmbătă, de la
stânga la dreapta : Johan Ludvig Runeberg, Johan Vilhelm Snellman
şi Elias Lönnrot.

• Cei mai importanți reprezentanți ai Societății

de Sâmbătă au fost: Johan Ludvig Runeberg,
Johan Vilhelm Snellman şi Elias Lönnrot.

13
• Publicarea în 1835 a operei “Kalevala”, epopeea
populară finlandeză, a umplut golul din literature
finlandeză, iar la sfârșitul secolului al XX-lea
Kalevala a continuat să fie cea mai importantă operă
a literaturii finlandeze.

• Autorul său a fost un doctor de țară pe nume Elias

Lönnrot, care, în timp ce practica medicina de-a
lungul graniței de est a Finlandei, a compilat sute de
balade populare pe care le-a țesut împreună într-un
poem epic de aproape 23.000 de versuri.

Portretul medicului și filologului finlandez Elias

Lönnrot (1802-1884)

14
• Kalevala, reședința eroilor din
poem, este un nume poetic pentru
Finlanda, în traducere însemnând
țara eroilor. Kalevala a fost prin
urmare un factor important de
afirmare a identității naționale
finlandeze timpurii.

• Ea a avut un rol fundamental în

închegarea și dezvoltarea
sentimentului identității naționale,
constituind o parte importantă a
mișcării de trezire națională

Ilustrație din ediția engleză din 1888 a

epopeii Kalevala
15
• În anii care au urmat publicării Kalevala, au fost
publicate numeroase alte lucrări ale literaturii
finlandeze.

• De o importanță deosebită a fost opera poetului

de limba suedeză Johan Ludvig Runeberg (1804-
77), care a fost autorul unei colecții de poezii
numită Povestirile lui Ensign Stål.
• Acest volum prezintă lupta poporului finlandez în
apărarea propriei țări împotriva Rusiei în războiul
din 1808-1809.

• Prima poezie a ciclului, numită „Țara noastră”, a

fost în curând pusă pe muzică și a devenit imnul Johan Ludwig Runeberg

național al Finlandei (1835).

16
 Caracterul naționalismului finlandez

• Afirmarea naționalismului odată cu renașterea culturală: renașterea națională finlandeză în

secolul al XIX-lea a fost rezultatul eforturilor clasei superioare vorbitoare de suedeză de a
promova cultura și limba finlandeză ca mijloc de construire a națiunii. Alegerea deliberată de a
promova cultura și limba finlandeză a contribuit la stabilirea unei sentimente de unitate între
finlandezi și a stimulat mișcarea de eliberare națională.

• Folklorul și identitatea națională: publicarea epopeei "Kalevala" în anul 1835 de către Elias
Lönnrot a avut un impact puternic asupra sentimentului naționalist și luptei pentru
independență a Finlandei. Această operă epică bazată pe poezia populară a avut un rol
semnificativ în conturarea identității naționale finlandeze

17
• Crearea statului a anticipat crearea națiunii: la începutul secolului al XIX-lea, după separarea
Finlandei de Suedia, tinerii intelectuali finlandezi au fost nevoiți să renunțe la contactele cu o
cultură „înaltă”, cea suedeză – înaltă prin comparație cu situația din Finlanda. Astfel, ei s-au
văzut plasați într-un vid cultural datorat faptului că patria lor nu avea, în acel moment, o
cultură proprie. Au înțeles atunci că trebuie să creeze din teritoriul aflat între Rusia şi Suedia o
entitate distinctă, recunoscută ca atare în primul rând pe plan intern.

• Caracterul pașnic și moderat al naționalismului finlandez: promovarea naționalismului prin

intermediul limbii, literaturii, folclorului, păstrarea loialității față de Imperiul Rus, etc.

• Cultura și tradițiile finlandeze: naționalismul finlandez se bazează pe o apreciere puternică a

culturii și tradițiilor finlandeze.

• Naționalismul finlandez a văzut ascensiunea a două mișcări naționaliste, și anume

naționalismul în limba finlandeză și naționalismul în limba suedeză

18
 Concluzii

• Mişcarea romantică din prima jumătate a secolului al XIX-lea se află la originea

„deşteptării naționale”. Această deşteptare vizibilă cultural în prima parte a
secolului, devine vizibilă şi politică în a doua sa jumătate.

• Treptat, de la interesul romantic şi ştiințific pentru studiul limbii finlandeze

intelectualii au evoluat spre interesul pentru atingerea unor obiective foarte practice
şi precise, precum recunoaşterea limbii finlandeze ca limbă națională alături de cea
suedeză, deschiderea şcolilor cu predare în limba finlandeză.

19
• Finlanda are o lungă istorie de subjugare și influență străină, în special din partea
Suediei și Rusiei, iar naționalismul finlandez a fost un răspuns la aceste influențe
externe.
• Naționalismul finlandez în Epoca Modernă a urmărit să consolideze identitatea
națională finlandeză, să păstreze limba și cultura finlandeză și să contracareze
influența Suediei, iar spre sfârșitul secolului al XIX-lea – influența rusă.

• Caracteristicile naționalismului finlandez în epoca modernă sunt centrate în jurul

promovării culturii, limbii și identității naționale finlandeze.

20
 Bibliografie
1. Alapuro, Risto (March 1979). "Nineteenth century nationalism in Finland: a comparative
perspective". Scandinavian Political Studies. 2 (1): 19–29.
2. Miloiu, Silviu Marian & Dragomir, Elena. (2010). Istoria Finlandei.
3. Myhrman, A. M. 1932. “Nationalism in Modern Finland.John H. Wuorinen.” American Journal
of Sociology, September.
4. Karner, Tracy. (1991). Ideology and nationalism: The Finnish move to independence, 1809–
1918. Ethnic and Racial Studies. 14.

21