Calculul si constructia ambreiajului

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

5. Calculul si constructia ambreiajului

Ambreiajul este un subansamblu constructiv al transmisiei care realizează o legătură
facultativă şi de siguranţă dintre motor şi transmisia automobilului. El asigură starea de
funcţionare a automobilului, cuplarea şi decuplarea motorului de transmisie, asigurând în
acelaşi timp protejarea motorului şi transmisiei de suprasarcini (este un izolator între motor şi
transmisie pentru vibraţiile de răsucire )
Constructiv ambreiajul este format din :
1. Partea conducătoare ce reprezintă totalitatea elementelor constructive ale
ambreiajului legate permanent de arborele cotit al motorului astfel încât totdeauna se
află în acelaşi regim de mişcare cu arborele cotit .
2. Partea condusă reprezintă totalitatea elementelor constructive ale ambreiajului, legate
între ele prin legături permanente astfel încât totdeauna elementele părţii conduse se
află în acelaşi regim de mişcare cu transmisia automată .
3. Mecanismul de acţionare, care comandă realizarea legăturii între părţile conduse şi
conducătoare.
Se disting următoarele tipuri de ambreiaje:
 -ambreiaje mecanice cu arcuri periferice
 -ambreiaje mecanice cu arc central diafragmă
 -ambreiaje mecanice cu arc central diafragmă tras
 -ambreiaje centrifugale

5.1 Studiul soluţiilor similare de ambreiaje si adoptarea tipului de ambreiaj

Ambreiajele cele mai răspândite la automobile sunt ambreiajele mecanice, la care legătura
dintre partea conducătoare şi partea condusă este realizată de forţele de frecare care apar între
suprafeţele de frecare.
După forma geometrică a suprafeţelor de frecare ambreiajele pot fi: conice, cu discuri şi
speciale.
Ambreiajele cu discuri sunt cele mai răspândite datorită construcţiei simple, greutăţii
reduse şi a unui moment de inerţie al părţii conduse mai mic decât la ambreiajele conice. După
numărul de discuri conduse ambreiajele se împart în: ambreiaje cu un singur disc, ambreiaje cu
două discuri (bidisc) şi ambreiaje cu mai multe discuri (polidisc).

Ambreiajul mecanic cu arc central diafragmă întâlnit în construcţia de autoturisme este

prezentat in schema de organizare (figura 5.1)
 Calculul si constructia ambreiajului
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Partea conducătoare, legată de arborele cotit 1 al motorului, cuprinde volantul 2, de care se

montează, prin şuruburile 3, carcasa 4 a mecanismului ambreiaj. Solidar în rotaţie cu carcasa 4,
având însă faţă de aceasta mobilitate relativă de translaţie, se găseşte discul de presiune 5. Pentru
realizarea forţei necesare menţinerii stării cuplate a ambreiajului, între carcasa 4 şi discul de
presiune 5 sunt montate precomprimate, arcul central diafragmă 7
În mecanismul ambreiaj prezentat, arcul se sprijină, prin cercul bazei mari pe discul de
presiune 5 şi, prin reazemul 6 din zona mediană, de carcasa 4. Situarea arcului în diferite poziţii în
caracteristica elastică, corespunzătoare stărilor de funcţionare, se obţine prin modificarea înălţimii
trunchiului de con la acţionarea cu o forţă deformatoare asupra cercului bazei mici.
Partea condusă este reprezentată prin ansamblul discului condus 8, montat prin caneluri pe
arborele 9, care, în majoritatea cazurilor, este arborele primar al cutiei de viteze. Partea de comandă
este reprezentată prin pârghia 11 şi prin manşonul de decuplare 10.
In stare normală, ambreiajul este cuplat. Starea “normal cuplată” este efectul arcului diafragma 7,
care, montate precomprimat între carcasa 4 şi discul de presiune 5, în tendinţa de destindere, va
realiza strângerea discului condus între volant şi discul de presiune.

Figura. 5.1. Schema de organizare constructivă a ambreiajului cu arc central diafragmă.

În urma studiului soluţiilor considerate ca fiind similare cu autoturismul primit prin temă
spre proiectare şi ţinând cont de realizările recente în domeniu, ale unor firme reprezentative în
 Calculul si constructia ambreiajului
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

industria autoturismelor, optez pentru folosirea ambreiajului mecanic monodisc cu arc central
diafragmă ca în figura (5.2)

Figura 5.2 :Construcţia ambreiajului mecanic cu arc central diafragmă

6. Elemente de calculul ambreiajului

6.1 Determinarea parametrilor principali ai ambreiajului
Parametrii principali ai ambreiajelor mecanice care servesc la aprecierea şi compararea
condiţiilor de funcţionare sunt: coeficientul de rezonanţă , presiunea specifică p0 şi creşterea de
temperatură t.
Coeficientul de siguranţă al ambreiajului ()
Pentru a satisface simultan condiţia transmiterii integrale în orice condiţii, dar şi condiţia
protejării prin patinare a echipamentului motopropulsor în faza de predimensionare a
ambreajului pentru coeficientul de siguranţă se adoptă valoarea în funcţie de calităţile
funcţionale recomandate în intervalul :
,= 2…2,5; pentru autoturisme de teren; se adoptă  = 2.
Funcţionarea normală şi transmiterea integrala a momentului maxim al motorului MM este
posibilă daca momentul de frecare al ambreiajului este:
Ma =  MM
 Calculul si constructia ambreiajului
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

La mărirea coeficientului de siguranţă, lucrul mecanic de patinare scade, ceea ce face ca

durata de funcţionare să crească.
Ma
β  M a    M max  2  153,8  307,6 N  m (6. 1)
M max
unde:
Ma –momentul capabil al ambreiajului;
Mmax –momentul maxim al motorului (Mmax = 153,8 Nm)

Presiunea specifică (p0)

Presiunea specifică dintre suprafeţele de frecare ale ambreiajului se defineşte ca reportul
dintre forţa dezvoltată de arcul (diafragmă) de presiune (F) şi aria suprafeţei de frecare a
ambreiajului (A).
F 16 β M M 16  2  153,8  103
p0     0,293 MPa (6. 2)
A i π μ D  d 2 D  d  2  3,14  0,35  200  1302  200  130
unde:
i –numărul suprafeţelor de frecare (i = 2);
 -coeficient de frecare (=0,32...0,40 pentru rasini sintetice).
Se adoptă:  = 0,35;
D -diametrul exterior al garniturii de fricţiune. Se adoptă: D = 200 mm;
d -diametrul interior al garniturii de fricţiune. Se adoptă: d = 130 mm.
Presiunea specifică dintre suprafeţele de frecare ale ambreiajului se admite în urmatoarele
limite: (po=0,2...0,5 MPa) în cazul garniturilor din rasini sintetice impregnate cu fibre de kevlar
sau cu fibre de sticla şi (po=1,5...2 MPa) pentru cele metaloceramice, iar pentru garniturile de
fricţiune pe bază de azbest (p0 = 0,17...0,35 MPa).

Creşterea temperaturii pieselor ambreiajului (t)

La un parcurs urban de 10 km, frecvenţa cuplarilor-decuplarilor ambreiajului este de circa
100-300 de ori.
Având în vedere durata procesului de cuplare, schimbul de căldură cu exteriorul este redus,
astfel se consideră că întreg lucru mecanic de patinare se regăseste sub forma de căldură în discul
de presiune al ambreiajului şi volantului.
După cum s-a menţionat mai sus, cuplarea ambreiajului este însoţită de efectuarea unui lucru
mecanic de patinare, atât în cazul pornirii de pe loc a automobilului cât şi în cazul schimbării
treptelor de viteză. La pornirea din loc a automobilului, patinarea ambreiajului este de mai lungă
 Calculul si constructia ambreiajului
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

durată şi de aceea se consideră drept specific acest regim. Lucrul mecanic de patinare al
ambreiajului, la pornirea din loc a automobilului se determină cu ajutorul relaţiei:
π n r2  G a π n G a2 Ψ 2 2 2 G a π n 
L    G Ψ   (6. 3)
30 i 2tr  g 3600 K 3
a
K g 30 

unde:
n -turaţia motorului în momentul pornirii de pe loc (n = 800 rot/min);
r -raza roţii (rd = 354 mm);
itr –raportul total de transmitere ( itr  iCV 1  i0  3,76  4,51  16,95 );
 -coeficientul rezistenţei totale a drumului;
K -coeficient de proporţionalitate (K = 50 Nm/s).

Rezultă:
 22906  3,14  800 22906 2  0,3912 
  
3,14  800  0,332 2  9,81 3600 50 
L    42760 J . (6. 4)
30 16,95 2
  2  22906  2  22906  3,14  800 
 3 
 50 9,81 30 

Verificarea la încalzire se face pentru discurile de presiune, aflate în contact direct cu planul
de alunecare, cu relaţia:
αL 0,5  42760
Δt    14,25 C (6. 5)
cmp 500  3

unde:
 t- cresterea de temperatură;
L- lucrul mecanic de patinare ;
 = 0,5 -coeficient ce exprimă partea din lucrul mecanic preluat de discul de presiune al
ambreiajului;
mp - masa pieselor ce se încalzesc se adoptă (mp = 3 kg);
c= 500J/kg C - căldura specifică.
Ambreiajul se consideră bun din punct de vedere al încalzirii dacă cresterea de temperatură
la pornirea din loc este în limitele:
 t = 8..15 °C.
 Calculul si constructia ambreiajului
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

6.2 Dimensionarea suprafeţelor de frecare ale ambreiajului

Suprafeţele de frecare ale ambreiajului reprezintă căile de legătură dintre părţile
conducătoare ale ambreiajului. Din egalitatea:

Manec = Macap (6.6)

unde: Manec = Mamax

(6.7)
Macap = FfRmedI = FnRmedI

Re  Ri   i     p s ( Re2  Ri2 )
ps  A    i  (6.8)
2 2
rezultă:
2    M max
Re  3
 
  i    p s  1  c 2 1  c  (6.9)
R = Re  c
i
Ri
cu c 
Re
Adoptând c = 0,6 şi  = 0,35 obţinem următoarele dimensiuni pentru suprafeţele de frecare:

2  2  153,8  103
De  2   195,25mm
 
0,35  2    0,293  1  0,6 2 1  0,6
3
(6.10)
D = 195,25  0,6=117,15 mm
i

Alegem pentru garniturile de fricţiune pe cele care au următoarele dimensiuni:

- diametrul exterior De = 200 mm;
- diametrul interior Di = 130 mm.
-aria A = 181 cm2

6.3 Calculul părţii conducătoare

Menţinerea stării cuplate a ambreiajului este în consecinţă o forţă dezvoltată de arcul
central diafragmă montat precomprimat între caroseria ambreiajului şi discul de presiune
Arcurile de presiune pot fi arcuri periferice sau arc central diafragmă.
 Calculul si constructia ambreiajului
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Pornind de la relaţia de dimensionare a ambreiajului (Ma = Mc) obţinem:

  Mmax =   i  Q  Rmed (6.11)
unde:
Q –este forţa necesară menţinerii în stare cuplată a ambreiajului;
Rmed –este raza medie a garniturilor.
Din ultima relaţie rezultă:

β  MM 2  153,8  103
Q   5326 N (6.12)
μ  i  R med 200  130
0,35  2 
4

Forţa maximă de calcul a arcului (apare atunci când ambreiajul este decuplat) este:
Qmax = (1,15…1,25)Q =1,2  Q [N] (6.13)
Se adoptă: Qmax =1,2  Q = 1,2  5326 = 6392 N
Elementele geometrice ale unui arc diafragmă sunt prezentate în figura următoare:

Figura 6. 3:

Construcţia arcului diafragmă şi

forţele care acţionează asupra
acestuia

Se consideră că arcul
diafragmă prezintă două
elemente funcţionale reunite într-o singură piesă: partea tronconică plină, care este de fapt un arc
disc cu rolul de arc de presiune, şi lamelele, care sunt de fapt pârghii încastrate în pânza arcului
disc cu rolul de pârghii de debreiere. Configuraţia pârchiilor a fost aleasă, încât rezemarea arcului
 Calculul si constructia ambreiajului
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

disc se face pe circumferinţele cu diametrele d1 şi d2 ca în cazul calsic de solicitare a arcului disc

iar articulaţiile pe care oscilează pârghiile se găsesc pe circumferinţa cu diametrul d2 respectiv d3.

Pentru calcule se folosesc următoarele notaţii:

d1, d2, d3, S, H, h –dimensuinile arcului diafragmă
(d1=178 mm; d2=122 mm; d3=38 mm);
1, 2, 3 –potiţia reazemelor;
z =18 –numărul de braţe;
 =20 -unghiul sectorului care revine unui braţ (=360/z);
F –forţa de ambreiere;
Q-forţa de debreiere;
F1,Q1 –forţele de ambreiere şi debreiere ce revin unui sector al modelului (F1=F/z; Q1=Q/z)
Pentru simplificare se consideră pârghiile rigide şi sistemul deformat până în poziţia în care arcul
disc este aplatizat.
Forţele F şi Q determină în arcul disc momentul radial M1 şi forţa tăietoare T1, iar în pârghii
momentul de încovoiere M2 şi forţa tăietoare T2.

Figura 6.4:
Diagrama de forţe tăietoare şi momente
încovoiatoare în arcul disc şi pârghii. [11]
 Calculul si constructia ambreiajului
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

În figura de mai sus s-au trasat diagramele de moment şi de forţe tăietoare din arcul disc şi
din pârghiile modelului constructiv, precum şi diagramele de moment şi forţe tăietoare în arcul
diafragmă obţinute prin suprapunerea efectelor din elementele componente.
Se obţin următoarele solicitări maxime:

M1 
F
d1  d 2 
2
M 2  d 2  d 3 
Q
(6.14)
2
T1  F
T2  Q
forţa F respectiv M1,T1 determină în secţiunile arcului disc eforturile unitare axiale (t) şi
(r) şi eforturile de forfecere (). Deoarece eforturile unitare (r) şi () sunt neglijabile în
comparaţie cu eforturile tangenţiale (t) maxime pe (d2), calculul de rezistenţă la acului se face
pentru eforturile tmax folosind relaţia:
4Ef   f 
σ tmax  k 1  h  2   k 3  s 
 
1  μ 2  k 1  d12    
(6.15)

unde:
materialul arcului: Arc 1 STAS 795-49
E = 2,11011 -modulul de elasticitete al materialului;
 =0,25 - coeficientul lui Poisson;
f –deformaţia arcului în dreptul diametrului d2;
s = 2 mm -grosimea discului;
k1, k2, k3 -coeficienţi de formă cu valorile:
2 2
 d2  122 
1   1  
1
k1    d1 

1
  178 
 2,687 (6.16)
π d1  d 2 2 3.14 178  122 2
 
d1  d 2 d1 178  122 178
ln ln
d2 122
(6.17)
 Calculul si constructia ambreiajului
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

 d1   178 
 1   1 
6 6
k2   d2  1    122  1  1,087
d1  d1  178  178 
π ln  ln  3,14  ln  ln 
d2  d2  122  122 
(6.18)
3  d1  3  178 
k3    1    1  1,160
d1  d 2  178  122 
π ln 3,14  ln
d2 122
Deformaţia arcului încărcat cu sarcină uniform distribuită pe circumferinţele de diametre
d1 şi d2 se face cu relaţia:
4 E S f 
F h  f    h  f   S 2 
  2 
1  μ  k 1  d1 
2
 2 
(6.19)

care reprezintă caracteristica de elasticitate a arcului disc în timpul cuplării.

Pentru calculul deformaţiilor în timpul debreierii se foloseşte modelul din figura alăturată,
unde:
q = q1 + q2, (6.20)
cu :
d2  d3
q1  f 
d1  d 2
(6.21)
q2 

Ψ  Q  d 2  d 32 
24  z  E  I
b  s 3 6  23
I   4 mm 4 (6.22)
12 12
d1  d 2
Q  F (6.23)
d2  d3
Pe baza relatiilor anterioare vom obţine tabelul şi diagramele aferente:

Tabelul 1.1 Mărimile caracteristicii elastice a arcului diafragmă

f [mm] F [daN] Q [daN] q1 q2 q
0 0 0 0 0 0
1 378.8681 252.5787 1.5 0.193381 1.693381
1.5 481.4782 320.9855 2.25 0.245755 2.495755
2 536.7298 357.8199 3 0.273956 3.273956
2.5 552.516 368.344 3.75 0.282013 4.032013
3 536.7298 357.8199 4.5 0.273956 4.773956
3.5 497.2644 331.5096 5.25 0.253812 5.503812
4 442.0128 294.6752 6 0.225611 6.225611
4.5 378.8681 252.5787 6.75 0.193381 6.943381
5 315.7234 210.4823 7.5 0.16115 7.66115
5.5 260.4718 173.6479 8.25 0.132949 8.382949
6 221.0064 147.3376 9 0.112805 9.112805
6.5 205.2202 136.8135 9.75 0.104748 9.854748
7.65 301.7092 201.1395 11.475 0.153997 11.629
 Calculul si constructia ambreiajului
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Caracteristica de elasticitate a arcului diafragmă

600
F(f) [daN]: Q(q1) [daN]: Q(q) [daN]

500

400
Q(q1)
300 Q(q)
F
200

100

0
0 2 4 6 8 10 12 14
q,f [mm]

Figura 6.5 Caracteristica elastică a arcului diafragmă

Calculul discului de presiune

Funcţional, discul de presiune reprezintă dispozitivul de aplicare a forţelor arcurilor pe
suprafaţa de frecare, componentă a parţii conducătoare pentru transmiterea momentului, suport
pentru arcuri şi masa metalică pentru preluarea căldurii rezultate în procesul patinării ambreiajului.
Faţă de aceste funcţii, predimensionarea lui se face din condiţia preluării căldurii revenite în timpul
patinării fără încălziri periculoase.
Asimilând discul condus cu un corp cilindric cu dimensiunile bazei: raza exterioară

red=Re+(3…5) mm = 100+4 = 104 mm, (6.24)

iar raza interioară:

rid=RI-(3..5) mm = 65-4 = 61 mm; (6.25)
 Calculul si constructia ambreiajului
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Înaltimea necesară a discului este:

Lα 42759 0,5
hd    0,0173 m  17,3 mm (6.26)
c  π  ρ  Δt  red  rid  500  3,14  7800  15  0,0932  0,0592 
2 2

Grosimea determinată reprezintă o valoare minimă; faţa exterioară a discului este profilată
în vederea creşterii rigidităţii, a generării unui curent intens de aer pentru răcire şi pentru a permite
legăturile cu elementele de cere se cuplează.

6.4 Calculul părţii conduse

Calculul arborelui ambreiajului

Secţiunea periculoasă a arborelui ambreiajului (arborele primar al CV) se află pe lungimea
canelurilor de-a lungul cărora se deplasează butucul discului de presiune. Momentul de calcul
pentru verificarea arborelui ambreiajului: se consideră momentul transmis de ambreiaj majorat cu
20 % pentru a ţine seama şi de eforturile de încovoiere.
Dimensionarea se face din condiţia de rezistenţă la solicitarea de torsiune determinată de
acţiunea momentului motor, diametrul de predimensionare fiind dat de relaţia:
β  MM 2  153,8  103
Di  3  3  21,78 mm (6.27)
0,2 τ at 0,2  130
Se adoptă: Di=22 mm
N
Unde at =100…130 efortul unitar admisibil pentru solicitarea de torsiune. Se adoptă
mm 2
N
at=130 .
mm 2

Conform STAS 7346-85, se adoptă caneluri cu profil evolventic cu centrare pe flancuri.

Di=22 mm, De= 26 mm, Dmed=24, z=16.

Canelurile arborelui cât şi ale butucului se verifica la strivire şi forfecare:

8 MM 8  153,8  103 N
σs    14

z  l  De  Di
2 2
 
16  24,2  26  22
2 2
 mm 2
(6.28)

4  MM 4  153,8  103 N
τf    14 ; (6.29)
z  l  b  D e  D i  16  28,6  2  26  22 mm 2
 Calculul si constructia ambreiajului
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Eforturile unitare admise la strivire şi forfecare au valori cuprinse în limitele: 20 - 30 N/mm2.

Calculul îmbinării dintre butucul discului condus cu arborele ambreiajului

Calculul îmbinării dintre arbore şi butuc se face pentru strivire pe flancurile canelurilor cu
relaţia:
2 β  MM 2  2  153,8  103
σS  k   1,33   14
Dd  h  z  L 2  24  2  16  28,6 (6.30)
14 N/mm  σ as  20...30 N/mm
2 2

în care:
k- este coeficientul de repartiţie a sarcinii pe caneluri; se adoptă (k =1/0,75=1,33) pentru
caneluri în evolventă;
Dd -este diametrul mediu al canelurilor:
 D  Di 26  22 
 Dd  e   24 mm ; (6.31)
 2 2 
h – înălţimea portantă a canelurii:
 D  Di 26  22 
h  e   2 ; (6.32)
 2 2 
z –numărul de caneluri;
L –lungimea de îmbinare cu butucul discului condus (L=1,1  26=28,6 mm).
 Calculul si constructia ambreiajului
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Figura 6. 6:
Schemă pentru calculul îmbinării
prin caneluri.

Calculul arcurilor elementului elastic suplimentar

Pentru calculul arcurilor care formează elementul elastic suplimenar, momentul limită care
le solicită şi care limitează rigiditatea lor minimă se consideră a fi momentul capabil atingerii
limitei de aderenţei a roţilor motoare ale automobilului dat de relaţia:

G ad    rd 8956  0,8  0,332

Mc    111N  m (6.33)
i cv1  i 0 4,76  4,51

în care:
 =0,8 – coeficientul de aderenţă;
Gad = 8956 N – greutatea aderentă.

Dacă Rmed este raza medie de dispunere a arcurilor şi dacă se consideră că toate arcurile
participă în mod egal la preluarea momentului transmis, forţa de calcul este:
MC 111
FC    308 N (6.34)
z  R med 6  0,060
unde Z = 6 si este numărul de arcuri.
 Calculul si constructia ambreiajului
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Din condiţia că amplitudinea ungiulară pe care trebuie să o admită elementul elastic să se

situeze în intervalul  =(7..10) se obţine pentru săgeata arcului valoarea meximă:

fmax =Rmed  sin  = 60  sin 8= 8,35 mm (6.35)

În continuare, calculul arcurilor se face pe baza recomandărilor următoare:

-indicele arcului: c=Dm/d=4…5; (se adoptă c = 4);

-numărul total de spire nt < 6;
-coeficientul de corecţie k=1,33;
-diametrul sârmei de arc d = 2,5…4,5 mm;

8  k  c  FC 8  1,33  4  308
d   2,56 mm (6.36)
π  τa 3,14  700
Se adoptă conform STAS 893-67 sârmă trasă din oţel carbon de calitate pentru arcuri
d=3 mm; cu rezistenţa admisibilă la torsiune: at = 700 N/mm2 .
D med
 c  D med  c  d  4  3  12 mm ;
d

De = Dmed +d = 12+3 = 15 mm; (6.37)

Di = Dmed - d = 12 – 3 = 9 mm; (6.38)

-Efortul unitar de torsiune:

8  FC  D med 8  308  12
τt    349 N/mm 2 (6.39)
πd 3
3,14  3 3

-Numărul total de spire

nt= n+2 => nt =3+2=5 => nt<6 (6.40)
n = 3 numărul de spire active.

-Săgeata:
 Calculul si constructia ambreiajului
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

8  FC  D 3med  n 8  308  123  3

f  1,98 mm (6.41)
G  d4 8  10 4  3 4
unde: G=8104 N/mm2

Figura 6. 7: Parametrii constructivi ai elementului elastic suplimentar

-Rigiditatea:
Gd4 8  10 4  3 4 N
c   156 (6.42)
8  Dmed  n
3
8  12  3
3
mm
-Cursa activă:
h = s  i = 0,75  2 = 1,5 mm; (6.43)
unde: s=0,75; i = 2 numărul suprafeţelor de frecare.
-Lungimea arcului în stare liberă:
H0 = (nt–0,5)d+0,5n+h+f = (5-0,5)3+0,53+1,5+1,98 = 18,48 (6.44)
-Condiţia de stabilitate a arcului la flambaj:
H0 18,48
3   1,54  3 (6.45)
Dm 12
Capetele arcurilor se sprijină pe ferestrele executate în disc şi în butuc. Lungimea
ferestrelor se face mai mică decât lungimea liberă a arcurilor aproximativ de 15…20%, astfel încât
la montare arcurile se pretensionează.
Pentru dimensionarea ferestrelor se recomandă următoarele valori:
-lf = 20…27 mm, (se adoptă lf=21);
-Re=40…60 mm, (se adoptă Re= 40);
-a = 1,1…1,6 mm, (se adoptă a=1,5);
-înclinarea capetelor 1…1,5. Se adoptă: 1,5.
 Calculul si constructia ambreiajului
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Tăietura în butuc B=d+r+m , în care: d = 8...10 - diametrul limitatorului, r şi m – jocurile

dintre limitatori şi butuc, care caracterizează deformaţia maximă a arcurilor la transmiterea
momentului în sensul de la roată spre motor (r) şi la transmiterea momentului de la motor la roată
(m); aceşti parametri se adoptă în limitele 2…2,5 mm.

6.5 Calculul şi construcţia mecanismului de acţionare a ambreiajului

Mecanismele de acţionare ale ambreiajelor reprezintă partea constructivă prin intermediul

căreia se acţionează în mod comandat cuplarea şi decuplarea ambreiajului. Mecanismul de
acţionare al ambreiajului trebuie să asigure o cuplare perfectă şi o decuplare.

Alegerea tipului constructiv

Mecanismul de acţionare a ambreialului asigură cuplarea şi decuplarea părţilor conduse şi

conducătoare ale ambreiajului. Pentru a corespunde constructiv şi funcţional, mecanismele de
acţionare trebuie să îndeplinească o serie de condiţii:
-să asigure o cuplare şi o decuplare rapidă;
-forţa de acţionare, necesară decuplării ambreiajului să fie cât mai mică (se recomandă
valori de 100…160 N la curse ale pedalei de 100…180 mm).
-să ofere posibilitatea reglării uşoare a jocului ;
Din punct de vedere funcţional, mecanismele de acţionare pot fi automate sau neautomate.
Mecanismele de acţionare neautomate sunt puse în funcţiune de către conducătorul automobilului,
iar acestea pot fi:mecanice sau hidraulice.
Calculul sistemelor de acţionare se face în scopul determinării parametrilor acestuia în
condiţiile în care forţa de acţionare exercitată de conducător asupra pedalei ambreiajului şi cursa
pedalei trebuie să se situeze în limite ergonomice. Calculul se desfăşoară în două etape, prima
etapă fiind cea de dimensionare cinematică a sistemelor de comandă. Următoarea etapă, după
dimensionarea cinematică, cuprinde calculul de rezistenţă, când în funcţie de mărimile de intrare
în sistem – forţa la pedală şi de caracteristicile cinematice ale sistemului, se determină forţele şi
momentele din elementele componente, se identifică solicitările şi se efectuează calculele după
metodele de calcul al organelor de maşini.
Aleg sistem de acţionare hidraulică cu cilindrul receptor integrat manşonului de decuplare.
 Calculul si constructia ambreiajului
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Calculul de dimensionare şi verificare al mecanismului de acţionare

Figura 6.8: Sistemul de acţionare cu comandă hidraulică

Forţa necesară ce trebuie dezvoltată de tija pistonului din cilindrul receptor este dată de
relaţia:

F2  Fm (6. 46)

unde:
- Fm=Q=5326 N:forţa necesară la manşon pentru realizarea stării de decuplare a ambreiajului.
Forţa de apăsare asupra pistonului din cilindrul pompei centrale este:

L1
F1  F p  (6.47)
L2

unde:
- L1=216 mm
 Calculul si constructia ambreiajului
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

- L2=45 mm
- Fp: forţa de apăsare asupra pedalei.
𝐹2
= 𝑖ℎ (6.48)
𝐹1
Datorită că presiunea de lucru este redusă, iar conductele de legătură dintre cilindrii au
lungime relativ mică, se poate neglija deformaţia conductelor, iar volumul de lichid refulat din
cilindrul pompei centrale se poate considera egal cu volumul generat de pistonul cilindrului
receptor. În aceste ipoteze, de pierderi nule de presiune din sistemul hidraulic, conform principiului
lui Pascal se poate scrie:
- D1=25 mm;
- D=40 mm;
- d=30 mm.
- ih=6,5: raportul de transmitere al părţii hidraulice;
𝐿
𝑖𝑚 = 𝐿1 = 4,8 (6.49)
2

Se obţine astfel:
Fm 5326
Fp    170 N (6.50)
ih  im 6,5  4,8

Rezultă că forţa de apăsare asupra pistonului din cilindrul pompei centrale este:

L1 216
F1  Fp   155   819 N (6.51)
L2 45

Cunoscând cursa mecanismului de decuplare şi considerând că volumul refulat de pompă

se regăseşte în cilindrul receptor, se obţine pentru cursa pedalei relaţia:

S p  S m  ih  im  5  6,5  4,8  156 mm (6.52)

Mecanismul de acţionare hidraulic poate diferi din punt de vedere constructiv, la

ambreiajele monodisc faţa de cel al ambreiajelor cu discuri multiple. Presiunea lichidului la astfel
de acţionări este de 35  105 N/m2. În scopul cresterii schimbului de căldură cu mediul înconjurător.