MANUAL
POLITICI SI PROCEDURI
CONTABILE
 
Societatea: SC AGRICOLA HOLDING BUCURESTI SRL  
Adresa: BUCURESTI  
CUI: 3506089  
 
Cuprins

1. Prezentarea societății comerciale

1.1. Organizare și funcționare
1.2. Obiectul de activitate
1.3. Organizarea contabilității

2. Obiectiv

3. Politicile și procedurile contabile

3.1. Generalități privind politicile și procedurile contabile
3.2. Modificarea politicilor și procedurilor contabile
3.3. Estimări

4. Organizarea și conducerea contabilității

5. Registrele de contabilitate

6. Politici și proceduri pentru întocmirea situațiilor

financiare
6.1. Generalități privind întocmirea situațiilor financiare
6.2. Criterii de încadrare a societății
6.3. Modificarea criteriilor de încadrare

7. Principiile contabile

8. Reguli generale de evaluare

8.1. Evaluarea la data intrării în societate
8.2. Costul îndatorării
8.3. Evaluări periodice
8.4. Evaluarea la inventar
8.5. Prevederi specifice pentru evaluarea la data bilanțului
8.6. Evaluarea la data ieșirii din entitate
8.7. Evaluarea la valoarea justă

9. Evenimente ulterioare datei bilanțului

10. Politici și proceduri pentru corectarea erorilor

contabile

11. Termene de raportare

12. Politici contabile privind activele imobilizate

12.1. Imobilizări necorporale
12.1.1. Generalități privind imobilizările necorporale
12.1.2. Cheltuielile de constituire
12.1.3. Cheltuieli de dezvoltare
12.1.4. Concesiuni, brevete, licențe, mărci comerciale, drepturi și active
similare
12.1.5. Avansuri și alte imobilizări necorporale
12.2. Imobilizări corporale
12.2.1. Generalități privind imobilizările corporale
12.2.2. Terenuri și construcții
12.2.3. Imobilizări corporale - instalații tehnice, mijloace de transport,
mobilier
12.2.4. Investiții imobiliare
12.2.5. Active biologice productive
12.2.6. Contracte de leasing
12.2.7. Imobilizări în curs de execuție
12.2.8. Avansuri pentru imobilizări corporale
12.2.9. Reevaluarea imobilizărilor corporale
12.3. Imobilizări financiare
12.4. Procedura de gestionare a mijloacelor fixe
12.5. Registrul bunurilor de capital

13. Politici contabile privind activele circulante

13.1. Generalități privind activele circulante
13.2. Stocuri
13.2.1. Generalități privind stocurile
13.2.2. Recunoașterea inițială a stocurilor
13.2.3. Metoda de evidența a stocurilor
13.2.4. Înregistrarea ieșirii din gestiune a elementelor de natura
stocurilor
13.2.5. Data înregistrării intrării stocurilor
13.2.6. Impactul reducerilor comerciale acordate ulterior facturării,
asupra stocurilor
13.2.7. Modificarea destinației stocurilor - reclasificare
13.2.8. Evaluarea stocurilor
13.2.9. Procedura de gestionare a stocurilor
13.3. Investiții pe termen scurt
13.3.1. Definiție
13.3.2. Categorii de investiții pe termen scurt
13.3.3. Înregistrarea investițiilor pe termen scurt - evaluarea inițială
13.3.4. Scăderea din gestiune a altor elemente din categoria investițiilor
pe termen scurt
13.3.5. Evaluarea investițiilor pe termen scurt
13.4. Active biologice de natura stocurilor și produse agricole
13.5. Casa și conturi la bănci
13.5.1. Conturile la bănci
13.5.2. Avansuri spre decontare
13.5.3. Operațiuni efectuate în valută
13.5.4. Evaluarea periodică a disponibilităților în valută
13.5.5. Dobânzi de încasat, dobânzi de plătit
13.5.6. Acreditive
13.5.7. Avansuri acordate în valută
13.5.8. Viramente interne
13.5.9. Proceduri privind operațiunile cu mijloace bănești și decontările

14. Politici contabile privind terții

14.1. Creanțe
14.2. Datorii
14.3. Avansuri acordate furnizorilor, avansuri primite de la clienți
14.4. Creanțe și datorii în valută
14.5. Alte conturi de terți
15. Politici contabile privind evaluarea activelor,
datoriilor și capitalurilor proprii. Ajustări de valoare
15.1. Generalități privind evaluările și ajustările de valoare
15.2. Evaluarea imobilizărilor necorporale și corporale
15.3. Evaluarea stocurilor
15.4. Evaluarea creanțelor și datoriilor
15.5. Evaluarea titlurilor
15.6. Evaluarea capitalurilor proprii

16. Politici contabile privind provizioane

16.1. Generalități privind provizioanele
16.2. Alte provizioane

17. Politici contabile privind subvențiile

17.1. Subvenții aferente activelor
17.2. Subvenții aferente veniturilor

18. Politici contabile privind capitalurile proprii

18.1. Capital
18.2. Rezerve din reevaluare
18.3. Rezerve legale și alte rezerve
18.4. Conturi de rezultat

19. Politici contabile privind veniturile

19.1. Generalități privind veniturile
19.2. Venituri din exploatare
19.3. Venituri specifice activității proprii
19.4. Venituri financiare
19.5. Venituri din provizioane și ajutări pentru depreciere și
pierdere de valoare

20. Politici contabile privind cheltuielile

20.1. Generalități privind cheltuielile
20.2. Cheltuieli aferente activității de exploatare
20.3. Cheltuieli specifice activității proprii
20.4. Cheltuieli financiare
20.5. Cheltuieli cu amortizările, provizioanele și ajustările pentru
depreciere sau pierdere de valoare

21. Angajamente și alte elemente extrabilanțiere

21.1. Active contingente
21.2. Datorii contingente

22. Procedura inventarierii

23. Procedura gestionării facturilor

24. Procedura gestionării avizelor de însoțire a mărfii

25. Procedura pentru organizarea contabilității de

gestiune

26. Procedura privind întocmirea documentelor

justificative

27. Procedura privind reconstituirea documentelor

financiar - contabile pierdute, sustrase sau distruse

28. Procedura privind arhivarea documentelor

justificative și contabile

Anexa - Planul de conturi

1. Prezentarea societății comerciale

 1.1. Organizare și funcționare

SC AGRICOLA HOLDING BUCURESTI SRL a fost înființată în anul 2023 și derulează

activități agricole, activitatea secundară fiind Comert.
SC AGRICOLA HOLDING BUCURESTI SRL a fost înregistrată în Registrul Comerțului
sub nr. J40/123/2023 deținând certificatul de înregistrare fiscală - cod fiscal 3506089.
Forma de constituire a societății este SRL.
Sediul social al societății este stabilit în BUCURESTI.

1.2. Obiectul de activitate

Codul CAEN principal al societății este 0111, potrivit actului de înființare. Societatea
derulează activitate de Agricultura. Societatea derulează și activități secundare din
domeniul Comert.

1.3. Organizarea contabilității

Contabilitatea SC AGRICOLA HOLDING BUCURESTI SRL este organizată și condusă în

cadrul departamentului de contabilitate propriu, potrivit Art. 10 din Legea Contabilității
nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit prevederilor ordinului 1.802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor
contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale
consolidate, societatea este încadrată drept microentitate. Societatea nu are obligația
auditării situațiilor financiare anuale.

2. Obiectiv

Obiectivul prezentului manual este de a stabili politicile, principiile și tratamentele

contabile aplicate de societate, în scopul sporirii gradului de relevanță și încredere al
situațiilor financiare, precum și gradului de comparabilitate al acestor situații financiare în
timp, dar și cu situațiile financiare ale altor societăți. Politicile contabile reprezintă
principiile, bazele, convențiile, regulile și practicile specifice aplicate de societate la
întocmirea și prezentarea situațiilor financiare anuale. Prezentul manual a fost întocmit
având în vedere specificul activității desfășurate și strategia adoptată de societate.
Exemple de politici contabile sunt următoarele:
- reevaluarea imobilizărilor corporale sau păstrarea costului istoric al acestora;
- înregistrarea, pe perioada în care imobilizările corporale sunt trecute în conservare,
a unei cheltuieli cu amortizarea sau a unei cheltuieli corespunzătoare ajustării pentru
deprecierea constatată;
- alegerea metodei de evaluare a stocurilor;
- contabilitatea stocurilor prin inventarul permanent sau intermitent etc.

Totodată, prezentul manual tratează procedurile contabile aplicabile a căror standardizare

asigură o recunoaștere unitară în contabilitate a principalelor operațiuni realizate de
societate.

Legislația în domeniu aplicată de societate, pe baza căreia s-au elaborat prezentele

politici și proceduri contabile, este reprezentată de:
- Ordinul 1.802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile
financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate;
 - Legea 82/1991 – Legea contabilității;
- Ordinul nr. 2634/2015 privind documentele financiar-contabile;
- Ordinul 2.861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea
inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii;
- Ordinul 1.826/2003 pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri referitoare
la organizarea și conducerea contabilității de gestiune;
- Legea 31 / 1990 privind societățile comerciale, cu modificările și completările
ulterioare;
- Standardele internaționale de contabilitate și Standardele internaționale de
raportare financiară.
 

3. Politicile și procedurile contabile

3.1. Generalități privind politicile și procedurile contabile

Politicile contabile reprezintă principiile, bazele, convențiile, regulile și

practicile specifice aplicate de societate la întocmirea și prezentarea situațiilor
financiare anuale.
 
Conducerea societății a stabilit politicile contabile pentru operațiunile derulate,
descrise în prezentul manual. Aceste politici au fost elaborate având în vedere specificul
activității și strategia adoptată de societate în derularea activității proprii.

Politicile contabile și metodele de evaluare trebuie aplicate în mod consecvent de la un

exercițiu financiar la altul.
 
Politicile contabile ale societății cuprind, dar nu se limitează la următoarele
aspecte:
 
- Organizarea și conducerea contabilității;
- Registrele de contabilitate;
- Situațiile financiare;
- Principii contabile;
- Reguli generale de evaluare (evaluarea la intrare, cu ocazia inventarierii, la
închiderea exercițiului financiari și la data ieșirii din unitate);
- Evenimente ulterioare datei bilanțului;
- Corectarea erorilor contabile;
- Părți afiliate;
- Termene de raportare;
- Trezorerie (fluxuri de plăți, finanțare externă, finanțare de grup, tranzacții cu
devize, garanții și alte angajamente);
- Mijloace fixe (imobilizări necorporale, corporale și financiare, cu precizarea
aspectelor referitoare la recunoașterea și evaluarea inițială, evaluarea ulterioară
recunoașterii inițiale, amortizarea imobilizărilor, cedarea și casarea, evaluarea la
data bilanțului, prezentarea în situațiile financiare);
- Stocuri (definiție, evaluare, costul stocurilor, valoarea realizabilă netă,
recunoașterea drept cheltuială, prezentarea în situațiile financiare);
- Creanțe (definiție și clasificări, evaluarea creanțelor, garantarea și cesionarea);
- Casă și conturi la bănci;
- Investiții pe termen scurt (definiții, clasificări, evaluare);
- Datoriile pe termen scurt (definiții, clasificări, evaluare);
- Datoriile pe termen lung (definiții, clasificări, evaluare);
 - Politici contabile privind provizioanele (definiții, concepte cheie, recunoaștere,
estimare, prezentare și descriere);
- Politici contabile privind capitalul și rezervele (capital, rezerve din reevaluare, alte
rezerve);
- Politici contabile privind veniturile, cheltuielile, rezultatul (venituri – definiții,
clasificări, recunoașterea veniturilor, evaluarea veniturilor și cheltuieli – definiții,
clasificări, recunoașterea cheltuielilor, evaluarea cheltuielilor – rezultat);
- Capitalizarea costurilor îndatorării și a altor cheltuieli;
- Angajamente și alte elemente extrabilanțiere (definiții, prezentarea informațiilor).
 
Politicile contabile stau la baza determinării următoarelor elemente:
- prezentarea activelor ca active imobilizate sau ca active circulante;
- natura diferitelor categorii de active imobilizate;
- stabilirea condițiile specifice pentru recunoașterea imobilizărilor corporale;
- care dintre proprietățile imobiliare deținute îndeplinesc condițiile pentru a fi
încadrate la investiții imobiliare;
- criteriile în funcție de care cheltuielile ulterioare efectuate în legătură cu
imobilizările corporale majorează valoarea acestora sau se evidențiază în contul de
profit și pierdere;
- prevederile referitoare la posibilitatea recunoașterii costurilor cu revizii și inspecții
drept componente ale imobilizărilor corporale;
- duratele de amortizare din contabilitate;
- amortizarea investițiilor efectuate pentru amenajarea lacurilor, bălților, iazurilor,
terenurilor și pentru alte lucrări similare;
- opțiunea pentru metoda de gestiune, respectiv metoda inventarului intermitent sau
metoda inventarului permanent.

3.2. Modificarea politicilor și procedurilor contabile

Modificările de politici contabile pot fi determinate de:

a) inițiativa societății, caz în care modificarea trebuie justificată în notele explicative
la situațiile financiare anuale;
b) o decizie a unei autorități competente și care se impune societății (modificare de
reglementare), caz în care modificarea nu trebuie justificată în notele explicative, ci
doar menționată în acestea.
 
Modificarea politicilor contabile la inițiativa societății poate fi determinată
de:
- o modificare excepțională intervenită în situația societății sau în contextul
economico-financiar în care aceasta își desfășoară activitatea;
- obținerea unor informații mai credibile și mai relevante.
 
Prezentul manual de politici și proceduri contabile se poate modifica în
următoarele cazuri (fără a se limita la acestea):
- admiterea la tranzacționare pe o piață reglementată a valorilor mobiliare pe termen
scurt ale societății sau retragerea lor de la tranzacționare;
- schimbarea acționariatului, datorată intrării într-un grup, dacă noile metode asigură
furnizarea unor informații mai fidele;
- fuziuni și divizări efectuate la valori contabile, caz în care se impune armonizarea
politicilor contabile ale societății absorbite cu cele ale societății absorbante etc.
 
Nu se consideră modificări ale politicilor contabile:
 - adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzacții care diferă ca
fond de evenimentele sau tranzacțiile produse anterior;
- adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzacții care nu au avut
loc anterior sau care au fost nesemnificative.
 
Schimbarea conducătorilor societății nu justifică modificarea politicilor
contabile.
 
În cazul în care modificarea politicilor contabile afectează rezultatul societății,
influența se va înregistra pe seama rezultatului reportat (contul 1173 "Rezultatul reportat
provenit din modificările politicilor contabile"), dacă efectele modificării pot fi cuantificate.
Efectele modificării politicilor contabile aferente exercițiului financiar curent se
contabilizează pe seama conturilor de cheltuieli și venituri ale perioadei. În cazul în care
efectul modificării politicii contabile este imposibil de stabilit pentru perioadele trecute,
modificarea politicilor contabile se efectuează pentru perioadele viitoare, începând cu
exercițiul financiar curent și exercițiile financiare următoare celui în care s-a luat decizia
modificării politicii contabile. În cazul modificării politicilor contabile pentru o perioadă
anterioară, societatea trebuie să ia în considerare efectele fiscale ale acestora.
 
În cazul unei eventuale intenții de modificare a prezentului manual de politici și
proceduri contabile se va avea în vedere ca modificarea să fie permisă doar dacă este
cerută de lege sau are ca rezultat informații mai relevante sau mai credibile referitoare la
operațiunile societății.
 
În cazul unor modificări aduse prezentului manual de politici și proceduri contabile,
societatea va menționa în notele explicative natura modificării politicii contabile, precum
și motivele pentru care aplicarea noii politici contabile oferă informații mai credibile și mai
relevante.
 
Procedurile contabile reprezintă latura practică a manualului. Se asigură astfel o
uniformizare a tratamentului contabil aplicat operațiunilor realizate de societate și
trasează o linie directoare care să asigure, pe de o parte conformitatea cu reglementările
contabile aplicabile iar pe de altă parte o constanța în ceea ce privește regulile specifice.

3.3. Estimări

Ca rezultat al incertitudinilor inerente în desfășurarea activităților, unele elemente

ale situațiilor financiare anuale nu pot fi evaluate cu precizie, ci doar estimate.
 
Ar putea fi avute în vedere, de exemplu, estimări ale:
- clienților incerți;
- uzurii morale a stocurilor;
- duratei de viață utile, precum și a modului preconizat de consumare a beneficiilor
economice viitoare încorporate în activele amortizabile (metoda de amortizare) etc.
 
Procesul de estimare implică raționamente bazate pe cele mai recente informații
credibile avute la dispoziție. O estimare poate necesită revizuirea dacă au loc schimbări
privind circumstanțele pe care s-a bazat această estimare sau ca urmare a unor noi
informații sau a unei mai bune experiențe. Prin natura ei, revizuirea unei estimări nu
reprezintă corectarea unei erori.
 
 Entitatea revizuiește metoda de amortizare atunci când se constată o modificare
semnificativă a modului preconizat de consumare a beneficiilor economice viitoare aduse
de activele amortizabile. Modificarea metodei de amortizare reprezintă modificare de
estimare contabilă.
 
Pe perioada neutilizării activului, amortizarea nu este nici întreruptă, nici diminuată
în funcție de utilizarea redusă a acestuia, cu excepția cazului în care activul este complet
amortizat. Cu toate acestea, în cazul utilizării metodei de amortizare calculată pe unitate
de produs sau serviciu, cheltuielile de amortizare pot fi zero atunci când nu există
producție, amortizarea bazându-se în acest caz pe utilizarea activului.
 
O modificare în baza de evaluare aplicată reprezintă o modificare în politică contabilă
și nu reprezintă o modificare în estimările contabile. Dacă societatea are dificultăți în a
face distincție între o modificare de politică contabilă și o modificare de estimare, aceasta
se tratează ca o modificare a estimării.
 
Efectul modificării unei estimări contabile se recunoaște prospectiv prin includerea sa
în rezultatul:
- perioadei în care are loc modificarea, dacă aceasta afectează numai perioada
respectivă (de exemplu, ajustarea pentru clienți incerți); sau
- perioadei în care are loc modificarea și al perioadelor viitoare, dacă modificarea are
efect și asupra acestora (de exemplu, durata de viață utilă a imobilizărilor corporale).

4. Organizarea și conducerea contabilității

Societatea asigură organizarea și conducerea contabilității financiare, în

concordanță cu prevederile Legii contabilității 82/1991 republicată, cu
modificările și completările ulterioare. Totodată, societatea asigură organizarea
și conducerea contabilității de gestiune, dacă este cazul.
Contabilitatea reprezintă activitatea specializată în măsurarea, evaluarea,
cunoașterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și a
rezultatelor obținute din activitatea persoanelor juridice și fizice și trebuie să asigure
înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor
cu privire la poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie, atât
pentru cerințele interne ale acestora, cât și în relațiile cu investitorii prezenți și potențiali,
creditorii financiari și comerciali, clienții, instituțiile publice și alți utilizatori.
Contabilitatea se ține în limba română și în monedă națională.
Contabilitatea operațiunilor efectuate în valută se ține atât în monedă națională, cât
și în valută, potrivit reglementărilor elaborate în acest sens.
Orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul
efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrării în contabilitate, dobândind
astfel calitatea de document justificativ. Documentele justificative care stau la baza
înregistrării în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat
și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz.
Societatea are obligația să efectueze inventarierea generală a elementelor de natura
activelor, datoriilor și capitalurilor proprii deținute, la începutul activității, cel puțin o dată
în cursul exercițiului financiar, precum și în cazul fuziunii, divizării sau lichidării și în alte
situații prevăzute de lege. Totodată, vor fi organizate inventare ori de câte ori conducerea
consideră necesară efectuarea lor.
Rezultatul inventarierii se înregistrează în contabilitate potrivit reglementărilor
contabile aplicabile.
 Documentele oficiale de prezentare a activității economico-financiare a societății sunt
situațiile financiare anuale, întocmite potrivit reglementărilor contabile aplicabile și care
trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare, performanței financiare și a altor
informații, în condițiile legii, referitoare la activitatea desfășurată.
Periodic, în situațiile în care prevederile legislative impun astfel de obligații, se
întocmesc raportări contabile periodice.
 
Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității
Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității societății revine
administratorului.
Activitatea de contabilitate poate fi organizată în compartimente distincte, conduse
de către directorul economic, contabilul-șef sau altă persoană împuternicita să
îndeplinească această funcție. În acest caz, aceste persoane trebuie să aibă studii
economice superioare.
Totodată, contabilitatea poate fi organizată și condusă pe bază de contracte de
prestări de servicii în domeniul contabilității, încheiate cu persoane fizice sau juridice,
autorizate potrivit legii, membre ale Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați
din România.
În ceea ce privește organizarea contabilității, următoarele prevederi sunt general
valabile:
- Contabilitatea imobilizărilor se ține pe categorii și pe fiecare obiect de evidență.
- Contabilitatea stocurilor se ține cantitativ și valoric sau numai valoric.
- Înregistrarea, evaluarea și prezentarea elementelor de natura activelor, datoriilor și
capitalurilor proprii se efectuează conform reglementărilor contabile aplicabile.
- Valoarea acțiunilor emise sau a altor titluri, precum și vărsămintele efectuate în
contul capitalului subscris se reflectă distinct în contabilitate.
- Contabilitatea clienților și furnizorilor, a celorlalte creanțe și obligații se ține pe
categorii, precum și pe fiecare persoană fizică sau juridică.
- Contabilitatea cheltuielilor se ține pe feluri de cheltuieli, după natura sau destinația
lor, după caz.
- Contabilitatea veniturilor se ține pe feluri de venituri, după natura sau sursa lor,
după caz.
- În contabilitate, profitul sau pierderea se stabilește cumulat de la începutul
exercițiului financiar. Închiderea conturilor de venituri și cheltuieli se efectuează, de
regulă, la sfârșitul exercițiului financiar.
- Rezultatul definitiv al exercițiului financiar se stabilește la închiderea acestuia.
- Repartizarea profitului se înregistrează în contabilitate pe destinații, după
aprobarea situațiilor financiare anuale.
- Pierderea contabilă reportată se acoperă din profitul exercițiului financiar și cel
reportat, din rezerve și capital social, potrivit hotărârii adunării generale.

5. Registrele de contabilitate

Registrele de contabilitate obligatorii sunt: Registrul-jurnal, Registrul-inventar și

Cartea mare.
Registrele de contabilitate se utilizează în strictă concordanță cu destinația acestora
și se prezintă în mod ordonat și astfel completate încât să permită, în orice moment,
identificarea și controlul operațiunilor contabile efectuate.
Pentru verificarea înregistrării corecte în contabilitate a operațiunilor efectuate se
întocmește balanța de verificare, cel puțin la încheierea exercițiului financiar, la
termenele de întocmire a situațiilor financiare, a raportărilor contabile, precum
și la finele perioadei pentru care societatea trebuie să întocmească declarația
privind impozitul pe profit/venit. În cazuri particulare, balanța de verificare se
întocmește până la termenele prevăzute periodic de conducerea societății, termene aduse
la cunoștință departamentului de contabilitate.
Întrucât societatea utilizează sisteme informatice de prelucrare automată a datelor,
are obligația să asigure prelucrarea datelor înregistrate în contabilitate în conformitate cu
normele contabile aplicate, controlul și păstrarea acestora pe suporturi tehnice. Durata
de păstrare este de 10 ani.
Registrul-jurnal, Registrul-inventar și Cartea mare, precum și documentele
justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitatea financiară se păstrează în
arhiva societății timp de 10 ani, cu începere de la data încheierii exercițiului financiar în
cursul căruia au fost întocmite, cu excepția statelor de salarii, care se păstrează timp
de 50 de ani.
În caz de pierdere, sustragere sau distrugere a documentelor financiar-contabile se
vor lua măsuri de reconstituire a acestora, în termen de maximum 30 de zile de la
constatare, iar în caz de forță majoră, în termen de 90 de zile de la constatarea încetării
acesteia.

6. Politici și proceduri pentru întocmirea situațiilor

financiare

6.1. Generalități privind întocmirea situațiilor financiare

Documentele oficiale de prezentare a situației economico-financiare a societății

sunt situațiile financiare anuale, stabilite potrivit legii, care trebuie să ofere o imagine
fidelă a poziției financiare, performanței financiare și a celorlalte informații referitoare la
activitatea desfășurată de societate.
 
Exercițiul financiar reprezintă perioada pentru care trebuie întocmite
situațiile financiare anuale și are o durată de 12 luni.
 
În cazul lichidării, exercițiul financiar al societății începe la data încheierii
exercițiului financiar anterior și se încheie în ziua precedentă datei când începe lichidarea.
Perioada de lichidare este considerată un exercițiu financiar distinct, indiferent de durata
sa.
Obiectivul situațiilor financiare anuale îl constituie furnizarea de informații despre
poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie ale unei societăți, utile
unei categorii largi de utilizatori. Situațiile financiare anuale se întocmesc în mod clar și în
concordanță cu prevederile reglementărilor în vigoare. Situațiile financiare anuale trebuie
să ofere o imagine fidelă a activelor, datoriilor, poziției financiare și a profitului sau
pierderii societății.
Societatea aplică Reglementările contabile aprobate prin OMFP 1.802/2014 pentru
aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și
situațiile financiare anuale consolidate.
Situațiile financiare anuale și raportările contabile se semnează de către directorul
economic, contabilul-șef sau altă persoană împuternicita să îndeplinească această funcție.
De asemenea, pot fi întocmite și semnate de persoane fizice sau juridice, autorizate
potrivit legii, membre ale Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din
România. Situațiile financiare anuale constituie un tot unitar și sunt însoțite de raportul
administratorilor.

Situațiile financiare anuale vor fi însoțite de o declarație scrisă a conducerii societății prin
care își asumă răspunderea pentru întocmirea situațiilor financiare anuale și confirmă că:
 a) politicile contabile utilizate la întocmirea situațiilor financiare anuale sunt în
conformitate cu reglementările contabile aplicabile;
b) situațiile financiare anuale oferă o imagine fidelă a poziției financiare,
performanței financiare și a celorlalte informații referitoare la activitatea desfășurată;
c) persoana juridică își desfășoară activitatea în condiții de continuitate.
 
Situațiile financiare anuale vor fi însoțite de raportul administratorilor, raportul de
audit sau raportul comisiei de cenzori, după caz, și de propunerea de distribuire a
profitului sau de acoperire a pierderii contabile.
Situațiile financiare anuale se păstrează timp de 10 ani.
În cazul încetării activității societății, situațiile financiare anuale, precum și registrele
și celelalte documente se vor preda la arhivele statului, în conformitate cu prevederile
legale în materie.
Situațiile financiare vor fi publicate potrivit prevederilor legale în vigoare, în termenul
legal precizat în reglementările naționale specifice în materie de raportare financiară.
Situațiile financiare anuale sunt semnate de persoanele în drept, cuprinzând: numele
și prenumele persoanei care le-a întocmit, înscrise în clar, calitatea acesteia (directorul
economic, contabilul-șef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcție,
potrivit legii, persoana autorizata potrivit legii, membră a Corpului Experților Contabili și
Contabililor Autorizați din România) și numărul de înregistrare în organismul profesional,
dacă este cazul. Prin altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcție se
înțelege orice persoana angajată, potrivit legii, care îndeplinește condițiile prevăzute de
Legea nr. 82/1991, republicată.
 

6.2. Criterii de încadrare a societății

Potrivit reglementărilor contabile în vigoare, există 3 categorii de societăți, în funcție

de mărime, respectiv: microentități, entități mici, entități mijlocii și mari.
 
Microentitățile sunt entitățile care, la data bilanțului, nu depășesc limitele a cel
puțin două dintre următoarele trei criterii:
a) totalul activelor: 1.500.000 lei (echivalentul a 338.310 euro);
b) cifra de afaceri netă: 3.000.000 lei (echivalentul a 676.620 euro);
c) numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 10.
 
Entitățile mici sunt entitățile care, la data bilanțului, nu se încadrează în categoria
microentităților și care nu depășesc limitele a cel puțin două dintre următoarele trei
criterii:
a) totalul activelor: 17.500.000 lei (echivalentul a 3.946.953 euro);
b) cifra de afaceri netă: 35.000.000 lei (echivalentul a 7.893.906 euro);
c) numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 50.
 
Entitățile mijlocii și mari sunt entitățile care, la data bilanțului, depășesc limitele a
cel puțin două dintre următoarele trei criterii:
a) totalul activelor: 17.500.000 lei (echivalentul a 3.946.953 euro);
b) cifra de afaceri netă: 35.000.000 lei (echivalentul a 7.893.906 euro);
c) numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 50.
 Potrivit criteriilor de mai sus, societatea este considerată Microentitate.

6.3. Modificarea criteriilor de încadrare

 Derularea activității implică posibilitatea ca societatea să nu mai respecte criteriile de
mărime în baza cărora este încadrată la data întocmirii prezentului manual de politici și
proceduri contabile. Modificarea criteriilor de mărime nu determină automat încadrarea
societății într-o nouă categorie. Schimbarea categoriei în care este încadrată se face
numai dacă timp de două exerciții financiare consecutive depășește sau încetează să
depășească criteriile de mărime. Astfel, trebuie analizat permanent, pentru fiecare dată a
bilanțului, dacă a depășit, respectiv a încetat să depășească criteriile de mărime
corespunzătoare.
Două exerciții financiare consecutive reprezintă exercițiul financiar precedent celui
pentru care se întocmesc situațiile financiare anuale și exercițiul financiar curent, pentru
care se întocmesc situațiile financiare anuale. Astfel, pentru întocmirea situațiilor
financiare anuale, încadrarea în criteriile de mărime prevăzute se efectuează la sfârșitul
exercițiului financiar, pe baza indicatorilor determinați din situațiile financiare ale
exercițiului financiar precedent celui de raportare și a indicatorilor determinați pe baza
datelor din contabilitate și a balanței de verificare încheiate la sfârșitul exercițiului
financiar curent.
Cursul de schimb utilizat pentru determinarea indicatorilor care stau la baza
încadrării într-una dintre categorii este cursul de schimb publicat în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene la data de 19 Iulie 2013 (1 EUR = 4,4338 lei).

7. Principiile contabile

I. Principiul continuității activității

Trebuie să se prezume că societatea își desfășoară activitatea pe baza principiului
continuității activității. Acest principiu presupune că societatea își continuă în mod normal
funcționarea, fără a intra în stare de lichidare sau reducere semnificativă a activității.
Societatea nu va întocmi situațiile financiare anuale pe baza principiului continuității
activității dacă organele de conducere stabilesc după data bilanțului fie că intenționează
să lichideze societatea sau să înceteze activitatea acesteia, fie că nu există nicio altă
variantă realistă în afara acestora. Deteriorarea rezultatelor din exploatare și a poziției
financiare, ulterior datei bilanțului, indică nevoia de a analiza dacă presupunerea privind
continuitatea activității este încă adecvată. Dacă administratorii societății au luat
cunoștință de unele elemente de nesiguranța legate de anumite evenimente care pot
duce la incapacitatea acesteia de a-și continua activitatea, aceste elemente trebuie
prezentate în notele explicative. În cazul în care situațiile financiare anuale nu sunt
întocmite pe baza principiului continuității, această informație trebuie prezentată,
împreună cu motivele care au stat la baza deciziei conform căreia societatea nu își mai
poate continua activitatea. Evenimentele sau condițiile ce necesită prezentări de
informații pot apărea și ulterior datei bilanțului.
 
II. Principiul permanenței metodelor
Politicile contabile și metodele de evaluare trebuie aplicate în mod consecvent de la
un exercițiu financiar la altul.
 
III. Principiul prudenței
La întocmirea situațiilor financiare anuale, recunoașterea și evaluarea trebuie
realizate pe o bază prudentă și, în special:
a) în contul de profit și pierdere poate fi inclus numai profitul realizat la data
bilanțului;
b) sunt recunoscute datoriile apărute în cursul exercițiului financiar curent sau al
unui exercițiu precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data
bilanțului și data întocmirii acestuia;
 c) sunt recunoscute deprecierile, indiferent dacă rezultatul exercițiului financiar este
pierdere sau profit. Înregistrarea ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de
valoare se efectuează pe seama conturilor de cheltuieli, indiferent de impactul
acestora asupra contului de profit și pierdere.
Potrivit acestui principiu, activele și veniturile nu trebuie să fie supraevaluate, iar
datoriile și cheltuielile, subevaluate.
Societatea va recunoaște toate datoriile previzibile și pierderile potențiale care au
apărut în cursul exercițiului financiar respectiv sau în cursul unui exercițiu precedent,
chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanțului și data întocmirii acestuia.
 
IV. Principiul contabilității de angajamente
Efectele tranzacțiilor și ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacțiile
și evenimentele se produc (și nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul său este
încasat sau plătit) și sunt înregistrate în contabilitate și raportate în situațiile financiare
ale perioadelor aferente.
Trebuie să se tină cont de veniturile și cheltuielile aferente exercițiului financiar,
indiferent de data încasării veniturilor sau data plății cheltuielilor.
Veniturile și cheltuielile care rezultă direct și concomitent din aceeași tranzacție sunt
recunoscute simultan în contabilitate, prin asocierea directă între cheltuielile și veniturile
aferente, cu evidențierea distinctă a acestor venituri și cheltuieli.
Principiul contabilității de angajamente se aplică inclusiv la recunoașterea dobânzii
aferente perioadei, indiferent de scadența acesteia.
 
V. Principiul intangibilității
Bilanțul de deschidere pentru fiecare exercițiu financiar trebuie să corespundă cu
bilanțul de închidere al exercițiului financiar precedent.
În cazul modificării politicilor contabile și al corectării unor erori aferente perioadelor
precedente, nu se modifică bilanțul perioadei anterioare celei de raportare.
Înregistrarea pe seama rezultatului reportat a corectării erorilor semnificative
aferente exercițiilor financiare precedente, precum și a modificării politicilor contabile nu
se consideră încălcare a principiului intangibilității.
 
VI. Principiul evaluării separate a elementelor de activ și de datorii
Componentele elementelor de active și de datorii trebuie evaluate separat.
 
VII. Principiul necompensării
Orice compensare între elementele de active și datorii sau între elementele de
venituri și cheltuieli este interzisă.
Toate creanțele și datoriile trebuie înregistrate distinct în contabilitate, pe bază de
documente justificative.
Eventualele compensări între creanțe și datorii față de aceeași societate efectuate cu
respectarea prevederilor legale pot fi înregistrate numai după contabilizarea creanțelor și
veniturilor, respectiv a datoriilor și cheltuielilor corespunzătoare. Dacă este cazul, în
notele explicative se prezintă valoarea brută a creanțelor și datoriilor care au făcut
obiectul compensării.
În cazul schimbului de active, în contabilitate se evidențiază distinct operațiunea de
vânzare/scoatere din evidență și cea de cumpărare/intrare în evidență, pe baza
documentelor justificative, cu înregistrarea tuturor veniturilor și cheltuielilor aferente
operațiunilor. Tratamentul contabil este similar și în cazul prestărilor reciproce de servicii.
 
 VIII. Contabilizarea și prezentarea elementelor din bilanț și din contul de
profit și pierdere ținând seama de fondul economic al tranzacției sau al
angajamentului în cauză
Respectarea acestui principiu are drept scop înregistrarea în contabilitate și
prezentarea fidelă a operațiunilor economico - financiare, în conformitate cu realitatea
economică, punând în evidență drepturile și obligațiile, precum și riscurile asociate
acestor operațiuni. Evenimentele și operațiunile economico-financiare trebuie evidențiate
în contabilitate așa cum acestea se produc, în baza documentelor justificative.
Documentele justificative care stau la baza înregistrării în contabilitate a operațiunilor
economico-financiare trebuie să reflecte întocmai modul cum acestea se produc,
respectiv să fie în concordanță cu realitatea. De asemenea, contractele încheiate între
părți trebuie să prevadă modul de derulare a operațiunilor și să respecte cadrul legal
existent. Forma juridică a unui document trebuie să fie în concordanță cu realitatea
economică. Atunci când există diferențe între fondul sau natura economică a unei
operațiuni sau tranzacții și forma sa juridică, societatea va înregistra în contabilitate
aceste operațiuni, cu respectarea fondului economic al acestora.
Societatea are obligația ca la întocmirea documentelor justificative și la
contabilizarea operațiunilor economico-financiare să țină seama de toate informațiile
disponibile, astfel încât să fie extrem de rare situațiile în care natura economică a
operațiunii să fie diferită de forma juridică a documentelor care stau la baza acestora.
 
IX. Principiul evaluării la cost de achiziție sau cost de producție
Elementele prezentate în situațiile financiare se evaluează, de regulă, pe baza
principiului costului de achiziție sau al costului de producție.
 
X. Principiul pragului de semnificație
Societatea se poate abate de la cerințele cuprinse în prezențele reglementări
referitoare la prezentările de informații și publicare, atunci când efectele respectării lor
sunt nesemnificative.

8. Reguli generale de evaluare

8.1. Evaluarea la data intrării în societate

La data intrării în societate, bunurile se evaluează și se înregistrează în contabilitate

la valoarea de intrare, care se stabilește astfel:
a) la cost de achiziție - pentru bunurile procurate cu titlu oneros;
b) la cost de producție - pentru bunurile produse în entitate;
c) la valoarea de aport, stabilită în urma evaluării - pentru bunurile reprezentând
aport la capitalul social;
d) la valoarea justă - pentru bunurile obținute cu titlu gratuit sau constatate plus la
inventariere.
În ultimele două cazuri, valoarea de aport și, respectiv, valoarea justă se substituie
costului de achiziție.
 
Valoarea justă a activelor se determină, în general, după datele de evidență de pe
piață, printr-o evaluare efectuată, de regulă, de evaluatori autorizați, potrivit legii. În
situația în care nu există date pe piață privind valoarea justă, din cauza naturii
specializate a activelor și a frecvenței reduse a tranzacțiilor, valoarea justă se poate
determina prin alte metode utilizate, de regulă, de către evaluatori autorizați.
 
Impactul reducerilor primite, asupra costului de achiziție
Reducerile comerciale acordate de un furnizor și înscrise pe factura de achiziție
ajustează în sensul reducerii costul de achiziție al bunurilor. Atunci când achiziția de
produse și primirea reducerii comerciale sunt tratate împreună, reducerile comerciale
primite ulterior facturării ajustează, de asemenea, costul de achiziție al bunurilor.
Dacă reducerile comerciale înscrise pe factura de achiziție acoperă în totalitate
contravaloarea bunurilor achiziționate, acestea se înregistrează în contabilitate la
valoarea justă, pe seama veniturilor curente (contul 758 - Alte venituri din exploatare) în
cazul stocurilor, respectiv a veniturilor în avans (contul 475 - Subvenții pentru investiții,
în cazul imobilizărilor corporale și necorporale. Veniturile în avans aferente acestor
imobilizări se reiau în contul de profit și pierdere pe durata de viață a imobilizărilor
respective.
Reducerile comerciale primite ulterior facturării corectează costul stocurilor la care se
referă, dacă acestea mai sunt în gestiune. Dacă stocurile pentru care au fost primite
reducerile ulterioare nu mai sunt în gestiune, acestea se evidențiază distinct în
contabilitate (contul 609 - Reduceri comerciale primite), pe seama conturilor de terți.
În cazul în care bunurile pentru care s-a acordat reducerea există dar să nu sunt
identificabile, următoarele reguli sunt aplicabile:
-dacă informațiile deținute nu permit corectarea valorii stocurilor, reducerile primite
se reflectă, pe seama contului 609 - Reduceri comerciale primite.
-reducerile comerciale primite ulterior facturării unor imobilizări corporale și
necorporale identificabile reprezintă venituri în avans (contul 475 - Subvenții pentru
investiții), fiind reluate în contul de profit și pierdere pe durata de viață rămasă a
imobilizărilor respective.
-reducerile comerciale primite ulterior facturării unor imobilizări corporale și
necorporale care nu pot fi identificabile se înregistrează ca venituri ale perioadei
(contul 758 - Alte venituri din exploatare).
Reducerile financiare primite de la furnizor reprezintă venituri ale perioadei indiferent
de perioada la care se referă (contul 767 - Venituri din sconturi obținute). La furnizor,
aceste reduceri acordate reprezintă cheltuieli ale perioadei, indiferent de perioada la care
se referă (contul 667 - Cheltuieli privind sconturile acordate).
 

8.2. Costul îndatorării

Costurile îndatorării atribuibile activelor cu ciclu lung de fabricație sunt incluse în

costurile de producție ale acestora, în măsura în care sunt legate de perioada de
producție.
În costurile îndatorării se include dobânda la capitalul împrumutat pentru finanțarea
achiziției, construcției sau producției de active cu ciclu lung de fabricație.
 
Activ cu ciclu lung de fabricație reprezintă un activ care solicită în mod necesar o
perioadă substanțială de timp (mai mare de un an) pentru a fi gata în vederea utilizării
sale prestabilite sau pentru vânzare.
Dobânda aferentă capitalului împrumutat în legătură cu active care nu îndeplinesc
condiția de durată reprezintă cheltuială a perioadei. Constituie, de asemenea, cheltuială a
perioadei cheltuielile reprezentând diferențele de curs valutar.
Activele financiare și stocurile care sunt fabricate pe o bază repetitivă de-a lungul
unei perioade scurte de timp nu sunt considerate active cu ciclu lung de fabricație. Nu
sunt active cu ciclu lung de fabricație nici activele care în momentul achiziției sunt gata
pentru utilizarea lor prestabilită sau pentru vânzare.
 Capitalizarea costurilor îndatorării trebuie să înceteze când se realizează cea mai
mare parte a activităților necesare pentru pregătirea activului cu ciclu lung de fabricație,
în vederea utilizării prestabilite sau a vânzării acestuia.
În cazul în care societatea a inclus în valoarea activelor cu ciclu lung de fabricație
costuri ale îndatorării, se prezintă informații corespunzătoare în notele explicative la
situațiile financiare.

8.3. Evaluări periodice

Evaluări punctuale
Diferențele de curs valutar care apar cu ocazia decontării creanțelor și datoriilor în
valută la cursuri diferite față de cele la care au fost înregistrate inițial pe parcursul lunii
sau față de cele la care sunt înregistrate în contabilitate trebuie recunoscute în luna în
care apar, ca venituri sau cheltuieli din diferențe de curs valutar.
Atunci când creanța sau datoria în valută este decontată în decursul aceleiași luni în
care a survenit, întreaga diferență de curs valutar este recunoscută în acea lună. Atunci
când creanța sau datoria în valută este decontată într-o lună ulterioară, diferența de curs
valutar recunoscută în fiecare lună, care intervine până în luna decontării, se determină
ținând seama de modificarea cursurilor de schimb survenită în cursul fiecărei luni.
Diferențele de valoare care apar cu ocazia decontării creanțelor și datoriilor
exprimate în lei, în funcție de un curs valutar diferit de cel la care au fost înregistrate
inițial pe parcursul lunii sau față de cele la care sunt înregistrate în contabilitate trebuie
recunoscute în luna în care apar, la alte venituri sau cheltuieli financiare. Atunci când
creanța sau datoria este decontată în decursul aceleiași luni în care a survenit, întreaga
diferență rezultată este recunoscută în acea lună. Atunci când creanța sau datoria este
decontată într-o lună ulterioară, diferența recunoscută în fiecare lună, care intervine până
în luna decontării, se determină ținând seama de modificarea cursurilor de schimb,
survenită în cursul fiecărei luni.
Diferențele de curs valutar între cursul de la data constituirii sau cursul la care sunt
înregistrate în contabilitate și cursul Băncii Naționale a României de la data
lichidării depozitelor bancare se înregistrează la venituri sau cheltuieli din diferențe de
curs valutar, după caz.
Diferențele de curs valutar între cursul de la data constituirii sau cursul la
care acreditivele sunt înregistrate în contabilitate și cursul Băncii Naționale a României
de la data lichidării acreditivelor se înregistrează la venituri sau cheltuieli din diferențe de
curs valutar, după caz.
Diferențele de curs valutar între cursul de la data subscrierii și cursul de la data
vărsării capitalului social în valută se înregistrează la venituri sau cheltuieli din
diferențe de curs valutar, după caz.
 
Evaluări de efectuat la sfârșitul lunii
La finele fiecărei luni, creanțele și datoriile în valută se evaluează la cursul de
schimb al pieței valutare, comunicat de Banca Națională a României din ultima zi bancară
a lunii în cauză.
Diferențele de curs înregistrate se recunosc în contabilitate la venituri sau cheltuieli
din diferențe de curs valutar, după caz.
Prevederile privind evaluarea la sfârșitul lunii se aplică și creanțelor și datoriilor
exprimate în lei, a căror decontare se face în funcție de cursul unei valute. În acest caz,
diferențele înregistrate se recunosc în contabilitate la alte venituri financiare sau alte
cheltuieli financiare, după caz.
Evaluarea se aplică și în cazul datoriilor de leasing financiar exprimate în lei, cu
decontare în funcție de cursul unei valute.
 Pentru ultima zi a lunii se efectuează atât contabilizarea tranzacțiilor în valută, cât și
evaluarea lunară la cursul Băncii Naționale a României, utilizându-se:
a) pentru contabilizarea tranzacțiilor efectuate în ultima zi a lunii, cursul de schimb al
pieței valutare, comunicat de Banca Națională a României, din ultima zi bancară
anterioară operațiunii;
b) cursul de schimb al pieței valutare comunicat de Banca Națională a României, din
ultima zi bancară a lunii în cauză, pentru evaluarea creanțelor și datoriilor în valută,
a disponibilităților în valută și a altor valori de trezorerie, cum sunt titlurile de stat în
valută, acreditivele și depozitele în valută, existente în sold la sfârșitul lunii.
La finele fiecărei luni, disponibilitățile în valută și alte valori de trezorerie, cum
sunt titluri de stat în valută, acreditive și depozite în valută se evaluează la cursul de
schimb al pieței valutare, comunicat de Banca Națională a României din ultima zi bancară
a lunii în cauză.
 
Dacă la sfârșitul lunii sau perioadei de raportare, conturile de datorii față de
furnizori și creanțe din subvenții în valută prezintă sold, acestea se evaluează similar
oricărui element monetar în valută, astfel încât veniturile și cheltuielile financiare aferente
să nu influențeze rezultatul acelei luni, respectiv perioade.
Evaluarea la sfârșitul lunii se face și pentru următoarele elemente, dacă sunt
exprimate în valută:
a) creanțe, respectiv al datorii, reflectate în conturile 481 - Decontări între unitate
și subunități și 482 - Decontări între subunități de subunitățile din România, care
aparțin unor persoane juridice cu sediul în străinătate, provenind din relațiile cu
persoana juridica căreia îi aparțin aceste subunități, respectiv cu alte subunități ale
aceleiași persoane juridice;
b) depozite bancare constituite în valută (conturile 267 - Creanțe imobilizate și
508 - Alte investiții pe termen scurt și creanțe asimilate).
Potrivit reglementărilor contabile în vigoare, sumele reflectate în conturile 409 -
Furnizori-debitori și 419 - Clienți-creditori, nu mai fac obiectul evaluării în funcție de
cursul valutar, la finele lunii, respectiv la finele exercițiului financiar. Prevederile se
aplică, de asemenea, avansurilor în valută acordate entităților afiliate, asociate și
entităților controlate în comun, respectiv încasate de la acestea.
 
Procedurile contabile privind evaluările lunare se regăsesc la capitolul
specific fiecărui tip de elemente patrimoniale.

8.4. Evaluarea la inventar

Evaluarea cu ocazia inventarierii a elementelor de natura activelor,

datoriilor și capitalurilor proprii se face potrivit normelor privind inventarierea, cu
respectarea condițiilor legale și a prevederilor prezentelor politici contabile.
În scopul întocmirii situațiilor financiare anuale, societatea trebuie să procedeze
la inventarierea și evaluarea elementelor de natura activelor, datoriilor și
capitalurilor proprii.
În situațiile financiare anuale elementele de natura activelor, datoriilor și capitalurilor
proprii se reflectă și se evaluează la valoarea contabilă, pusă de acord cu rezultatele
inventarierii.
Regulile de evaluare prevăzute în prezentul manual se aplică inclusiv în cazul
bunurilor care au fost aduse drept aport la capital și al activelor în curs de execuție.
Pentru buna desfășurare a activității de evaluare, se definesc următoarele:
 a) valoarea contabilă a unui activ este valoarea la care acesta este recunoscut
după ce se deduc amortizarea acumulată, pentru activele amortizabile și ajustările
acumulate din depreciere sau pierdere de valoare;
b) valoarea de inventar a unui activ reprezintă valoarea contabilă a activului,
stabilită cu ocazia evaluării la inventariere, respectiv valoarea înscrisă în listele de
inventariere.
În scopul efectuării inventarierii, conducerea societății trebuie să stabilească
proceduri proprii, cu respectarea prevederilor legale. În vederea desfășurării în bune
condiții a operațiunilor de inventariere și evaluare, în comisiile de inventariere vor fi
numite persoane cu pregătire corespunzătoare, tehnică și economică, cunoscătoare a
domeniului de activitate.
La stabilirea valorii de inventar a bunurilor se va aplica principiul prudenței,
potrivit căruia se va ține seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor sau
pierderilor de valoare. Pentru elementele de natura activelor înregistrate la cost,
diferențele constatate în minus între valoarea de inventar și valoarea contabilă se
evidențiază distinct în contabilitate, în conturi de ajustări, aceste elemente menținându-
se la valoarea lor de intrare.
 
I. Evaluarea imobilizărilor corporale și necorporale
Evaluarea imobilizărilor corporale și necorporale, cu ocazia inventarierii, se face la
valoarea de inventar, stabilită de comisia de inventariere sau de evaluatori autorizați. Fac
obiectul evaluării și imobilizările în curs de execuție.
Corectarea valorii imobilizărilor necorporale și corporale și aducerea lor la nivelul
valorii de inventar se efectuează, în funcție de tipul de depreciere existentă, fie
prin înregistrarea unei amortizări suplimentare, în cazul în care se constată o
depreciere ireversibilă, fie prin constituirea sau suplimentarea ajustărilor pentru
depreciere, în cazul în care se constată o depreciere reversibilă a acestora.
În cazul imobilizărilor corporale și necorporale, la determinarea pierderilor din
depreciere, evaluatorii autorizați, potrivit legii, sau personalul entității pot utiliza diferite
metode de evaluare (de exemplu: metode bazate pe fluxuri de numerar).
Pentru a stabili dacă există deprecieri ale imobilizărilor corporale și necorporale, în
afara constatării faptice cu ocazia inventarierii, pot fi luate în considerare surse externe și
interne de informații.
Deciziile privind reluarea unor deprecieri înregistrate în conturile de ajustări au la
bază constatările comisiei de inventariere. Pot exista și unele indicii că o pierdere din
depreciere recunoscută în perioadele anterioare pentru o imobilizare necorporală sau
corporală nu mai există sau s-a redus. La această evaluare se ține cont de surse externe
și interne de informații.
Evaluarea imobilizărilor corporale la data bilanțului se efectuează la cost, mai puțin
amortizarea și ajustările cumulate din depreciere, sau la valoarea reevaluată, aceasta
fiind valoarea justă la data reevaluării, mai puțin orice amortizare cumulată și orice
pierderi din depreciere cumulate.
 
II. Evaluarea stocurilor
Activele de natura stocurilor se evaluează la cost, mai puțin ajustările pentru
depreciere constatate. Ajustări pentru depreciere se constată inclusiv pentru stocurile
fără mișcare. În cazul în care valoarea contabilă a stocurilor este mai mare decât
valoarea de inventar, valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă,
prin constituirea unei ajustări pentru depreciere.
Fac obiectul evaluării și stocurile în curs de execuție.
Valoarea realizabilă netă a stocurilor reprezintă prețul de vânzare estimat care
ar putea fi obținut pe parcursul desfășurării normale a activității, minus costurile estimate
pentru finalizarea bunului, atunci când este cazul, și costurile estimate necesare vânzării.
 
III. Evaluarea creanțelor și datoriilor
Evaluarea la inventar a creanțelor și a datoriilor se face la valoarea lor probabilă de
încasare sau de plată. Diferențele constatate în minus între valoarea de inventar stabilită
la inventariere și valoarea contabilă a creanțelor se înregistrează în contabilitate pe
seama ajustărilor pentru deprecierea creanțelor.
Pentru creanțele incerte se constituie ajustări pentru pierdere de valoare.
Evaluarea la bilanț a creanțelor și a datoriilor exprimate în valută și a celor cu
decontare în lei în funcție de cursul unei valute se face la cursul de schimb valutar
comunicat de Banca Națională a României, valabil la data încheierii exercițiului financiar.
În scopul prezentării în bilanț, valoarea creanțelor, astfel evaluate, se diminuează cu
ajustările pentru pierdere de valoare.
Înregistrarea ajustărilor pentru deprecierea creanțelor se poate face și cu ocazia
raportărilor periodice întocmite potrivit legii. O asemenea metodă de recunoaștere trebuie
aplicată consecvent de la o perioadă de raportare la alta.
Pentru elementele de natura datoriilor, diferențele constatate în plus între valoarea
de inventar și valoarea contabilă se înregistrează în contabilitate, pe seama elementelor
corespunzătoare de datorii.
 
IV. Evaluarea elementelor de trezorerie
Disponibilitățile bănești, cecurile, cambiile, biletele la ordin, scrisorile de garanție,
acreditivele, ipotecile, precum și alte valori aflate în casieria unităților se prezintă în bilanț
în conformitate cu prevederile legale.
Disponibilitățile bănești și alte valori similare în valută se evaluează în bilanț la cursul
de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României, valabil la data încheierii
exercițiului financiar.
Înscrierea în listele de inventariere a mărcilor poștale, a timbrelor fiscale, tichetelor
de călătorie, bonurilor cantități fixe, a biletelor de spectacole, de intrare în muzee,
expoziții și altele asemenea se face la valoarea lor nominală.
În cazul unor bunuri de această natură depreciate sau fără utilizare se constituie
ajustări pentru pierdere de valoare.
 
V. Evaluarea titlurilor pe termen scurt și pe termen lung
Titlurile pe termen scurt (acțiuni și alte investiții financiare) admise la
tranzacționare pe o piață reglementată se evaluează la valoarea de cotație din ultima zi
de tranzacționare, iar cele netranzacționate la costul istoric mai puțin eventualele ajustări
pentru pierdere de valoare.
Titlurile pe termen lung (acțiuni și alte investiții financiare) se evaluează la costul
istoric, mai puțin eventualele ajustări pentru pierdere de valoare.
 
În cazul achiziționării de titluri de stat pentru care suma plătită la achiziție este mai
mare decât suma care urmează a fi rambursată la scadență, diferența dintre cele două
valori este înregistrată în contul 471 - Cheltuieli înregistrate în avans / analitic distinct.
Această diferență va fi recunoscută în contul de profit și pierdere linear, pe perioada
deținerii titlurilor respective.
Dacă suma plătită pentru achiziționarea titlurilor de stat este mai mică decât suma
care urmează a fi rambursată la scadență, entitatea recunoaște titlurile achiziționate la
valoarea care urmează a fi rambursată la scadență. În acest caz, diferența dintre cele
două valori se înregistrează în contul 472 - Venituri înregistrate în avans, urmând a fi
recunoscută în contul de profit și pierdere linear, pe perioada deținerii titlurilor
respective.
 
În cazul în care societatea la care sunt deținute participațiile își reduce capitalul
social ca urmare a acoperirii pierderii contabile reportate sau a altor pierderi legate de
instrumentele de capitaluri proprii și acoperite din capitalul social, micșorarea numărului
de acțiuni deținute sau reducerea valorii lor nominale, după caz, se evidențiază în
contabilitatea entității care deține participațiile pe seama cheltuielilor financiare (contul
668 "Alte cheltuieli financiare"), respectiv a conturilor de active corespunzătoare naturii
participației deținute.
 
VI. Evaluarea capitalurilor proprii
Capitalurile proprii rămân evidențiate la valorile din contabilitate.
 
Procedurile contabile privind evaluarea cu ocazia inventarierii vor fi
prezentate la capitolul specific fiecărui tip de elemente patrimoniale.

8.5. Prevederi specifice pentru evaluarea la data bilanțului

Elementele monetare exprimate în valută

Elementele monetare exprimate în valută (disponibilități și alte elemente asimilate,
cum ar fi depozitele bancare, creanțe și datorii în valută) trebuie evaluate și prezentate în
situațiile financiare anuale utilizând cursul de schimb valutar comunicat de Banca
Națională a României și valabil la data încheierii exercițiului financiar. Diferențele de curs
valutar, favorabile sau nefavorabile, între cursul de schimb al pieței valutare, comunicat
de Banca Națională a României de la data înregistrării creanțelor sau datoriilor în valută,
sau cursul la care acestea sunt înregistrate în contabilitate și cursul de schimb de la data
încheierii exercițiului financiar, se înregistrează la venituri sau cheltuieli din diferențe de
curs valutar, după caz.
 
Creanțele și datoriile, exprimate în lei, a căror decontare se face în funcție
de cursul unei valute
Pentru creanțele și datoriile, exprimate în lei, a căror decontare se face în funcție de
cursul unei valute, eventualele diferențe favorabile sau nefavorabile, care rezultă din
evaluarea acestora se înregistrează la alte venituri sau alte cheltuieli financiare, după
caz. Diferențele de curs valutar, favorabile sau nefavorabile, între cursul de schimb al
pieței valutare, comunicat de Banca Națională a României de la data înregistrării
creanțelor sau datoriilor exprimate în valută, sau cursul la care acestea sunt înregistrate
în contabilitate și cursul de schimb de la data încheierii exercițiului financiar, se
înregistrează la venituri sau cheltuieli din diferențe de curs valutar, după caz.
 
Elementele nemonetare achiziționate cu plata în valută
Elementele nemonetare achiziționate cu plata în valută și înregistrate la cost istoric
(imobilizări, stocuri) trebuie prezentate în situațiile financiare anuale utilizând cursul de
schimb valutar de la data efectuării tranzacției, fără a se face actualizarea valorii lor, în
funcție de fluctuația cursului de schimb.
Elementele nemonetare achiziționate cu plata în valută și înregistrate la valoarea
justă (de exemplu, imobilizările corporale reevaluate) trebuie prezentate în situațiile
financiare anuale la această valoare, fără a se face o actualizare a valorii lor în funcție de
fluctuația cursului valutar.
 
 8.6. Evaluarea la data ieșirii din entitate

La data ieșirii din entitate sau la darea în consum, bunurile se evaluează și se scad
din gestiune la valoarea lor de intrare sau valoarea la care sunt înregistrate în
contabilitate (de exemplu, valoarea reevaluată pentru imobilizările corporale care au fost
reevaluate).
Activele constatate minus în gestiune se scot din evidență la data constatării lipsei
acestora.
Dacă este cazul, la scoaterea din evidență a activelor se reiau la venituri ajustările
pentru depreciere sau pierdere de valoare aferente acestora.
 
Procedurile contabile privind evaluarea la data ieșirii din unitate vor fi
prezentate la capitolul specific fiecărui tip de elemente patrimoniale.
 

8.7. Evaluarea la valoarea justă

Reevaluarea imobilizărilor corporale

Societatea va proceda la reevaluarea imobilizărilor corporale existente la sfârșitul
exercițiului financiar, ori de câte ori se impune, astfel încât acestea să fie prezentate în
contabilitate la valoarea justă, cu reflectarea rezultatelor acestei reevaluări în situațiile
financiare întocmite pentru acel exercițiu. Amortizarea calculată pentru imobilizările
corporale astfel reevaluate se înregistrează în contabilitate începând cu exercițiul
financiar următor celui pentru care s-a efectuat reevaluarea.
Dacă o imobilizare corporale (spre exemplu un spațiu de depozitare, un mijloc de
transport) complet amortizată mai poate fi folosită, societatea poate proceda la
reevaluarea acesteia.
Cu ocazia reevaluării imobilizării corporale, acesteia i se stabilesc o nouă valoare și o
nouă durată de utilizare economică, corespunzătoare perioadei estimate a se folosi în
continuare.
Reevaluarea imobilizărilor corporale se face la valoarea justă de la data bilanțului.
Valoarea justă se determină pe baza unor evaluări efectuate, de regulă, de evaluatori
autorizați.
Elementele dintr-o categorie de imobilizări corporale se reevaluează simultan. Dacă
un activ imobilizat este reevaluat, toate celelalte active din categoria din care face parte
trebuie reevaluate. O categorie de imobilizări corporale cuprinde active de aceeași natură
și utilizări similare. Spre exemplu dacă se reevaluează o clădire, se vor reevalua toate
clădirile. Dacă se reevaluează un mijloc de transport se vor reevalua toate mijloacele de
transport.
Reevaluările vor fi făcute cu suficientă regularitate, astfel încât valoarea contabilă să
nu difere substanțial de cea care ar fi determinată folosind valoarea justă de la data
bilanțului.
În cazul efectuării reevaluării imobilizărilor corporale, acest lucru trebuie prezentat în
notele explicative, împreună cu elementele supuse reevaluării, metoda prin care s-au
calculat valorile prezentate, cât și elementul afectat din contul de profit și pierdere.
Nicio parte din rezervă din reevaluare nu poate fi distribuită, direct sau indirect, cu
excepția cazului în care reprezintă un câștig efectiv realizat.
Ajustările de valoare se calculează în fiecare exercițiu financiar pe baza valorii
reevaluate a imobilizărilor respective.
 
 9. Evenimente ulterioare datei bilanțului

Definiție
Evenimentele ulterioare datei bilanțului sunt acele evenimente, favorabile sau
nefavorabile, care au loc între data bilanțului și data la care situațiile financiare anuale
sunt autorizate pentru emitere. Prin autorizarea situațiilor financiare anuale se înțelege
aprobarea acestora de către un consiliu director, administratori sau alte organe de
conducere, potrivit organizării societății, în vederea înaintării lor spre aprobare.
Evenimentele care apar după data bilanțului pot furniza informații suplimentare
referitoare la perioadă raportată față de cele cunoscute la data bilanțului. Dacă situațiile
financiare anuale nu au fost aprobate, acestea trebuie ajustate pentru a reflecta și
informațiile suplimentare, dacă informațiile respective se referă la condiții (evenimente,
operațiuni etc.) care au existat la data bilanțului.
Evenimentele ulterioare datei bilanțului includ toate evenimentele ce au loc până la
data la care situațiile financiare anuale sunt autorizate pentru emitere, chiar dacă acele
evenimente au loc după declararea publică a profitului sau a altor informații financiare
selectate.
Pot fi identificate două tipuri de evenimente ulterioare datei bilanțului:
a) cele care fac dovada condițiilor care au existat la data bilanțului. Aceste
evenimente ulterioare datei bilanțului conduc la ajustarea situațiilor financiare
anuale; și
b) cele care oferă indicații despre condiții apărute ulterior datei bilanțului. Aceste
evenimente ulterioare datei bilanțului nu conduc la ajustarea situațiilor financiare
anuale.
În cazul evenimentelor ulterioare datei bilanțului care conduc la ajustarea situațiilor
financiare anuale, societatea ajustează valorile recunoscute în situațiile sale financiare,
pentru a reflecta evenimentele ulterioare datei bilanțului.
 
Exemple de evenimente ulterioare datei bilanțului care conduc la ajustarea
situațiilor financiare și care impun ajustarea de către societate a valorilor recunoscute în
situațiile sale financiare sau recunoașterea de elemente ce nu au fost anterior
recunoscute sunt următoarele:
a) soluționarea ulterioară datei bilanțului a unui litigiu care confirmă că societatea
are o obligație prezentă la data bilanțului. Societatea ajustează orice provizion
recunoscut anterior, legat de acest litigiu, sau recunoaște un nou provizion. Ca
urmare, societatea nu prezintă o datorie contingentă;
b) falimentul unui client, survenit ulterior datei bilanțului, confirmă de obicei că la
data bilanțului există o pierdere aferentă unei creanțe comerciale și, în consecință,
societatea trebuie să ajusteze valoarea contabilă a creanței comerciale;
c) descoperirea de fraude sau erori ce arată că situațiile financiare anuale sunt
incorecte;
d) vânzarea stocurilor după perioada de raportare poate fi o probă a valorii
realizabile nete la finalul perioadei de raportare;
e) determinarea ulterioară perioadei de raportare a costului activelor cumpărate sau
a încasărilor din activele vândute înainte de finalul perioadei de raportare (de
exemplu, reduceri comerciale și financiare acordate, respectiv primite, după
încheierea exercițiului financiar);
f) determinarea ulterioară perioadei de raportare a valorii primelor și a altor drepturi
cuvenite angajaților pentru exercițiul financiar încheiat, dacă societatea are obligația
de a plăti aceste sume.
 În cazul evenimentelor ulterioare datei bilanțului care nu conduc la ajustarea
situațiilor financiare anuale, societatea nu își ajustează valorile recunoscute în situațiile
sale financiare pentru a reflecta acele evenimente ulterioare datei bilanțului.
 
Un exemplu de eveniment ulterior datei bilanțului care nu conduce la ajustarea
situațiilor financiare anuale este diminuarea valorii de piață a valorilor mobiliare, în
intervalul de timp dintre data bilanțului și data la care situațiile financiare anuale sunt
autorizate pentru emitere.
Dacă societatea primește, ulterior datei bilanțului, informații despre condițiile ce au
existat la data bilanțului, trebuie să actualizeze prezentările de informații ce se referă la
aceste condiții, în lumina noilor informații.
Atunci când evenimentele ulterioare datei bilanțului care nu conduc la ajustarea
situațiilor financiare anuale sunt semnificative, neprezentarea lor ar putea influența
deciziile economice ale utilizatorilor. În consecință, societatea trebuie să prezinte
următoarele informații pentru fiecare categorie semnificativă de astfel de evenimente
ulterioare datei bilanțului:
a) natura evenimentului; și
b) o estimare a efectului financiar sau o mențiune conform căreia o astfel de
estimare nu poate să fie făcută.
 
Procedura privind recunoașterea evenimentelor ulterioare care conduc la
ajustarea situațiilor financiare
 
Tratament contabil:
Ipoteză. În termen de două luni de la data de sfârșit a exercițiului financiar, dar
înainte de data la care situațiile financiare sunt autorizate pentru emitere, se obține
informația potrivit căreia pentru unul dintre clienți s-a început procedura de faliment.
Informațiile obținute conduc la concluzia că respectiva creanță nu va mai putea fi
încasata. Valoarea creanței în discuție este de 10.000 lei.
Procedura de aplicare. Având în vedere că evenimentul a apărut după data de
sfârșit a exercițiului financiar dar înainte de data la care situațiile financiare au fost
autorizate pentru emitere, informația astfel obținută va afecta situațiile financiare ale
exercițiului financiar abia încheiat, prin recunoașterea unei ajustări pentru depreciere,
respectiv:
 
6814
Cheltuieli de exploatare 491
privind ajustările pentru = Ajustări pentru deprecierea   10.000 lei
deprecierea activelor creanțelor - clienți
circulante
 
În aceste condiții, noua înregistrare va conduce la diminuarea în bilanț a creanțelor
clienți și, concomitent, la diminuarea rezultatului exercițiului financiar în care riscul de
neîncasare a apărut. Aceste modificări vor fi reflectate și în notele la situațiile
financiare.
 
Procedură privind recunoașterea evenimentelor ulterioare care nu conduc la
ajustarea situațiilor financiare
 
Tratament contabil:
Ipoteză. La data de sfârșit a exercițiului financiar N, societatea deține o datorie pe
termen lung în sumă de 10.000 EUR, pe care o evaluează și o recunoaște în bilanț
utilizând cursul de schimb de la data de sfârșit a exercițiului financiar. Până la data la
care situațiile financiare au fost autorizate pentru emitere, moneda locală suferă o
 depreciere semnificativă în raport cu moneda în care este contractat împrumutul
(EUR), generând astfel o sumă de plată, raportată în moneda locală, semnificativ mai
mare.
Procedura de aplicare. Valoarea datoriei, în lei, la data de sfârșit a exercițiului
financiar este reflectată corect, utilizând cursul de schimb valabil la acea data.
Deprecierea apărută ulterior nu poate afecta nivelul datoriei și nu poate determina
modificarea în bilanț, însă va fi necesar a fi prezentate în notele la situațiile financiare
cel puțin următoarele elemente:
- natura evenimentelor;
- o estimare a impactului financiar generat de deprecierea valorii monedei locale, în
cazul de față diferența dintre cele două cursuri de schimb raportate la nivelul datoriei.
 

10. Politici și proceduri pentru corectarea erorilor

contabile

Erorile constatate în contabilitate se pot referi fie la exercițiul financiar curent, fie la
exercițiile financiare precedente. Corectarea erorilor se efectuează la data constatării lor.
Erorile din perioadele anterioare sunt omisiuni și declarații eronate cuprinse în
situațiile financiare ale entității pentru una sau mai multe perioade anterioare rezultând
din greșeala de a utiliza sau de a nu utiliza informații credibile care:
a) erau disponibile la momentul la care situațiile financiare pentru acele perioade au
fost aprobate spre a fi emise;
b) ar fi putut fi obținute în mod rezonabil și luate în considerare la întocmirea și
prezentarea acelor situații financiare anuale.
 
Astfel de erori includ efectele greșelilor matematice, greșelilor de aplicare a politicilor
contabile, ignorării sau interpretării greșite a evenimentelor și fraudelor. Corectarea
erorilor se va face astfel:
- corectarea erorilor aferente exercițiului financiar curent se efectuează pe seama
contului de profit și pierdere.
- corectarea erorilor semnificative aferente exercițiilor financiare precedente se
efectuează pe seama rezultatului reportat.
- erorile nesemnificative aferente exercițiilor financiare precedente se corectează, de
asemenea, pe seama contului de profit și pierdere.
 
Erorile nesemnificative sunt cele de natură să nu influențeze informațiile financiar-
contabile. Se consideră că o eroare este semnificativă dacă aceasta ar putea influența
deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza situațiilor financiare anuale. Analizarea
dacă o eroare este semnificativă sau nu se efectuează în context, având în vedere natura
sau valoarea individuală ori cumulată a elementelor.
Corectarea erorilor aferente exercițiilor financiare precedente nu determină
modificarea situațiilor financiare ale acelor exerciții.
În notele explicative la situațiile financiare trebuie prezentate informații cu privire la
natura erorilor constatate și perioadele afectate de acestea.
Înregistrarea stornării unei operațiuni contabile aferente exercițiului financiar curent
se efectuează fie prin corectarea cu semnul minus a operațiunii inițiale (stornare în roșu).
 
Procedură privind corectarea erorilor aferente exercițiului financiar curent
pe seamă contului de rezultat:
 
Tratament contabil:
 Erorile aferente exercițiului financiar curent, identificate în cursul anului, se
înregistrează pe seama contului de rezultat (prin recunoașterea unei cheltuieli sau
prin recunoașterea unui venit, în funcție de natura operațiunii).
 
Procedură privind corectarea erorilor semnificative aferente exercițiilor
financiare precedente pe seama rezultatului reportat
 
Tratament contabil:
Ipoteza. Ulterior închiderii exercițiului financiar, după data la care situațiile
financiare au fost autorizate pentru emitere, se identifică omisiunea înregistrării unui
element de natura veniturilor. Suma astfel determinată este semnificativă, de natură
a influența situațiile financiare.
Procedura de aplicare.  Având în vedere nivelul semnificativ al creanței / venitului,
eroarea urmează a se corecta prin intermediu contului de rezultat reportat:
 
Conturi de active 1174
Valoare
(411, 461, alte conturi de = Rezultat reportat provenit din  
creanță
activ) corectarea erorilor contabile
 
Concomitent, dacă este cazul, se înregistrează și diferența în plus pentru impozitul pe
profit, recalculat:
 
1174 Valoare
4411
Rezultat reportat provenit din =
Impozitul pe profit
  impozit pe
corectarea erorilor contabile profit
 
 
Tratament contabil:
Ipoteza. Ulterior închiderii exercițiului financiar, după data la care situațiile
financiare au fost autorizate pentru emitere, se identifică omisiunea înregistrării unui
element de natura cheltuielilor. Suma astfel determinată este semnificativă, de
natură a influența situațiile financiare.
Procedura de aplicare.  Având în vedere nivelul semnificativ al datoriei / cheltuielii,
eroarea urmează a se corecta prin intermediu contului de rezultat reportat:
 
Conturi de natura datoriilor
1174 (401, 404, 431, 437, 438,
Rezultat reportat provenit din = 441, 4423, 446, 447, 448,   Valoare datorie
corectarea erorilor contabile 462 si alte conturi de natura
datoriilor)
 
Concomitent, dacă este cazul, se înregistrează și diferența în minus pentru impozitul
pe profit, recalculat:
 
4411 1174 Valoare
Impozitul pe profit = Rezultat reportat provenit din   impozit pe
  corectarea erorilor contabile profit
 
 
Procedură privind corectarea erorile nesemnificative aferente exercițiilor
financiare precedente pe seama contului de profit și pierdere.
 
Tratament contabil:
Erorile aferente exercițiului financiar precedent, identificate în cursul exercițiului
 financiar curent, se înregistrează pe seama contului de rezultat (prin recunoașterea
unei cheltuieli sau prin recunoașterea unui venit, în funcție de natura operațiunii).
Condiția pentru aplicarea acestui tratament este ca nivelul creanței, respectiv datoriei
să nu fie de natură a influența situațiile financiare. Operațiunea va fi reflectată ca
orice altă operațiune curentă, ținându-se seama de natură proprie.
 

11. Termene de raportare

În materie de raportare financiară se au în vedere:

A. Situațiile financiare anuale, întocmite potrivit reglementărilor naționale și în
conformitate cu prevederile legale;
B. Raportări contabile la 30 iunie, în cazul în care care cifra de afaceri a societății a
depășit, în exercițiul financiar precedent, 220.000 lei;
C. Situații financiare interimare, în cazul în care societatea acordă dividende
interimare. Termenul pentru depunere este de 30 zile de la data aprobării acestora în
vederea acordării de dividende interimare;
D. Alte raportări specifice domeniului de activitate, potrivit legislației în vigoare.

12. Politici contabile privind activele imobilizate

Activele imobilizate sunt active generatoare de beneficii economice viitoare și

deținute pe o perioadă mai mare de un an.
Se au în vedere, așadar, două condiții:
- activul să fi generator de beneficii economice;
- activul să fie utilizat pe o perioadă mai mare de un an.
 
Beneficiile economice viitoare reprezintă potențialul de a contribui, direct sau
indirect, la fluxul de numerar sau de echivalente de numerar către entitate. Potențialul
poate fi unul productiv, fiind parte a activităților de exploatare ale entității. Cu alte
cuvinte, este vorba despre active care, prin utilizare, sunt generatoare, direct sau
indirect, de fluxuri (intrări) de numerar.
 
Durata de utilizare mai mare de un an este cea de-a doua condiție de recunoaștere
a unui activ imobilizat. Neîndeplinirea acestei condiții impune înregistrarea intrării
respectivului activ în categoria stocurilor.
 
Un alt element care poate conduce sau nu la recunoașterea unui activ
este controlul. Un activ reprezintă o resursă controlată de către entitate ca rezultat al
unor evenimente trecute, de la care se așteaptă să genereze beneficii economice viitoare
pentru entitate. Un activ este recunoscut în contabilitate și prezentat în bilanț atunci când
este probabilă realizarea unui beneficiu economic viitor de către entitate și activul are un
cost sau o valoare care poate fi evaluat(a) în mod credibil.

12.1. Imobilizări necorporale

12.1.1. Generalități privind imobilizările necorporale

Definiție
O imobilizare necorporală este un activ nemonetar identificabil fără formă fizică.
 Dacă un element nu îndeplinește condițiile de recunoaștere a unei imobilizări
necorporale, costul aferent achiziției sau realizării sale pe plan intern este recunoscut
drept cheltuială în momentul în care este suportat. Totuși, dacă este dobândit prin
achiziția unei afaceri, elementul în cauză face parte din fondul comercial recunoscut la
data achiziției.
Înregistrarea unei imobilizări necorporale prevede ca imobilizarea necorporală să
fie identificabilă, în sensul în care activul:
a) este separabil, adică poate fi separat sau desprins din societate și vândut,
transferat, cesionat printr-un contract de licență, închiriat sau schimbat, fie
individual, fie împreună cu un alt contract, cu un activ identificabil sau cu o datorie
identificabilă aferent(a), indiferent dacă societatea intenționează ori nu să facă acest
lucru; sau
b) decurge din drepturile contractuale ori de altă natură legală, indiferent dacă acele
drepturi sunt transferabile sau separabile de societate ori de alte drepturi și obligații.
 
Verificarea respectării condițiilor de recunoaștere a unei imobilizări
necorporale

A. Durata de utilizare
Se determină dacă valoarea de utilizare este mai mare de un an și se înregistrează
ca activ imobilizat numai dacă această condiție este îndeplinită.

B. Controlul
Societatea controlează un activ dacă are capacitatea de a obține beneficii economice
viitoare de pe urma resursei de bază și de a restricționa accesul altora la beneficiile
respective. În principiu, este vorba despre deținerea unor drepturi legale (spre exemplu
înregistrare la ORDA, OSIM) care să poată fi utilizate în cazul unei eventuale nevoi de
apărare a drepturilor de utilizare. Totuși, exercitarea legală a unui drept nu este o
condiție necesară pentru control, întrucât societatea poate fi capabilă să controleze
beneficiile economice viitoare în alt mod.

C. Beneficiile economice viitoare

În ceea ce privește beneficiile economice viitoare, nu este obligatoriu ca imobilizarea
necorporală să genereze venituri din vânzarea produselor sau serviciilor, fiind suficientă
reducerea de costuri sau alte beneficii rezultate din utilizarea activului de către societate.
Beneficiile economice viitoare generate de o imobilizare necorporală pot include venituri
din vânzarea produselor sau serviciilor, economii de costuri ori alte beneficii rezultate din
utilizarea activului de către societate. De exemplu, utilizarea proprietății intelectuale într-
un proces de producție poate mai degrabă să reducă costurile viitoare de producție decât
să crească veniturile viitoare.

D. Posibilitatea evaluării credibile a costului sau valorii

Costul sau valoarea de realizare a activului trebuie determinate pe baze care să
asigure credibilitatea acestora, pentru a nu denatura artificial patrimoniul societății, pe de
o parte, și contul de rezultat pe de altă parte.
 
Recunoașterea inițială a imobilizărilor necorporale

O imobilizare necorporală se înregistrează inițial la costul de achiziție sau de

producție, după caz, dacă îndeplinește criteriile de recunoaștere enunțate anterior.
 În cazul în care activul imobilizat de natura unei imobilizări necorporale este
achiziționat separat, criteriile de recunoaștere sunt ușor de respectat, astfel:
- durata de utilizare - este de așteptat ca activul astfel achiziționat să fie utilizat pe o
durată de timp care depășește un an;
- controlul - odată achiziționat activul, societatea deține controlul asupra acestuia;
- beneficiile economice viitoare - este presupus a se fi urmărit un astfel de scop la
momentul achiziției, chiar dacă există o incertitudine privind momentul în care
activul va genera astfel de beneficii;
- costul de achiziție, determinat cel mai adesea ca fiind prețul plătit pentru achiziție,
poate fi evaluat în mod credibil, mai ales când contravaloarea achiziției ia forma
numerarului sau a altor active monetare.
 
Determinarea valorii activelor imobilizate necorporale intrate în unitate
altfel decât prin achiziție

În cazul imobilizărilor necorporale intrate în unitate altfel decât prin achiziție,

următoarele valori se substituie costului de achiziție:
- costul de producție - pentru bunurile produse în societate;
- valoarea de aport, stabilită în urma evaluării - pentru bunurile reprezentând aport
la capitalul social;
- valoarea justă - pentru bunurile obținute cu titlu gratuit sau constatate plus la
inventariere.
 
Determinarea costului unei imobilizări necorporale, dobândite prin achiziție

Determinarea costului unei imobilizări necorporale se face prin adăugarea, la costul

de achiziție din factură, după scăderea reducerilor și rabaturilor comerciale, a taxelor
vamale de import și a celor de achiziție nerambursabile, precum și a oricărui alt cost
direct atribuibil pregătirii activului pentru utilizarea prevăzută.
 
Sunt considerate costuri direct atribuibile:
a) cheltuielile cu personalul determinate de aducerea activului la starea sa de
funcționare;
b) onorariile profesionale care decurg direct din aducerea activului la condiția sa de
funcționare; și
c) costurile de testare a activului privind funcționarea sa în mod corespunzător.
 
Nu sunt considerate costuri direct atribuibile:
a) costurile de introducere a unui nou produs sau serviciu (inclusiv costurile în
materie de publicitate și activități promoționale);
b) costurile de desfășurare a unei activități într-un loc nou sau cu o nouă clasă de
clienți (inclusiv costurile de instruire a personalului); și
c) costurile administrative și alte cheltuieli generale de regie.
Astfel, chiar și după achiziție, costuri suplimentare, necesare aducerii activului în
stare de funcționare pot fi recunoscute ca fiind capitalizabile și incluse în costul activului
astfel achiziționat. Trebuie precizat însă că recunoașterea costurilor în valoarea contabilă
a unei imobilizări necorporale încetează atunci când activul se află în starea necesară
pentru a putea funcționa în maniera intenționată de conducere.
Costurile cu un element necorporal trebuie recunoscute drept cheltuieli atunci când
sunt suportate, cu excepția cazurilor în care:
a) fac parte din costul unei imobilizări necorporale care îndeplinește criteriile de
recunoaștere; sau
 b) elementul este dobândit în cadrul unei combinări de întreprinderi și nu poate fi
recunoscut ca imobilizare necorporală. În acest caz, face parte din valoarea
recunoscută ca fond comercial la data achiziției.
 
Tratament contabil:
Ipoteza.
Societatea achiziționează o aplicație informatică al cărei cost de achiziție este de
10.000 lei. Aplicația este necesar a fi adaptată condițiilor specifice ale unității, acest
lucru implicând un cost suplimentar de 1.000 lei, reprezentând contravaloarea
serviciilor unui terț. De asemenea, pentru implementarea sa, în vederea utilizării în
condiții optime, societatea identifică suma de 500 lei costuri cu personalul direct
implicat în procesul de punere în funcțiune. Au fost determinate și costuri indirecte, în
sumă de 2.000 lei.
Procedura de aplicare. Costul de achiziție al aplicației, respectiv valoarea la care
aceasta se înregistrează în contabilitate ca imobilizare necorporală, va fi de 11.500
lei, respectiv costul de achiziție, costul adaptării și costul implementării. Cheltuielile
indirecte nu se vor recunoaște drept cost de achiziție.
 
Dificultăți în a determina dacă o activitate se finalizează prin recunoașterea
sau nu a unei imobilizări necorporale

Pentru că uneori costul unei activități și posibilitatea ca rezultatul ei să genereze

beneficii economice viitoare sunt dificil de determinat, devine imposibilă luarea unei
decizii cu privire la recunoașterea sau nu a unei imobilizări necorporale.
În aceste condiții, o astfel de activitate trebuie împărțită, de-a lungul timpului de
desfășurare, în două faze:
a) faza de cercetare; și
b) faza de dezvoltare
 
Cercetarea este investigarea originală și planificată întreprinsă în scopul câștigării
unor cunoștințe sau înțelesuri științifice ori tehnice noi.
Faza de cercetare este specifică perioadei în care se realizează activități precum
cele enumerate mai jos:
a) activitățile destinate obținerii de cunoștințe noi;
b) identificarea, evaluarea și selecția finală a aplicațiilor pentru rezultatele
cercetărilor sau pentru alte cunoștințe;
c) căutarea de alternative pentru materiale, instrumente, produse, procese, sisteme
sau servicii; și
d) formularea, proiectarea, evaluarea și selecția finală a alternativelor posibile de
materiale, instrumente, produse, procese, sisteme sau servicii noi sau îmbunătățite.
 
Dezvoltarea este aplicarea descoperirilor din cercetare sau a altor cunoștințe într-un
plan sau proiect, care vizează producția de materiale, dispozitive, produse, procese,
sisteme sau servicii noi ori îmbunătățite substanțial, înainte de începerea producției sau
utilizării comerciale.
Fazei de dezvoltare îi sunt caracteristice următoarele:
a) fezabilitatea tehnică necesară finalizării imobilizării necorporale astfel încât
aceasta să fie disponibilă pentru utilizare sau vânzare;
b) intenția de a se finaliza imobilizarea necorporală și de a se utiliza sau vinde;
c) capacitatea de a se utiliza sau vinde imobilizarea necorporală;
d) modul în care imobilizarea necorporală va genera beneficii economice viitoare
probabile. Printre altele, entitatea poate demonstra existența unei piețe pentru
producția generată de imobilizarea necorporală sau pentru imobilizarea necorporală
 în sine ori, dacă se prevede folosirea ei pe plan intern, utilitatea imobilizării
necorporale;
e) disponibilitatea unor resurse tehnice, financiare și de altă natură adecvate pentru
finalizarea dezvoltării imobilizării necorporale și pentru utilizarea sau vânzarea
acesteia;
f) capacitatea de a evalua fiabil costurile atribuibile imobilizării necorporale în cursul
dezvoltării sale.
 

Exemple de activități de dezvoltare sunt:

a) proiectarea, construcția și testarea unor prototipuri și modele înainte de producție

și utilizare;
b) proiectarea instrumentelor, șabloanelor, tiparelor și matrițelor care implică o
tehnologie nouă;
c) proiectarea, construcția și funcționarea unei fabrici-pilot care nu se află pe o scală
fezabilă din punct de vedere economic pentru producția comercială; și
d) proiectarea, construcția și testarea unei alternative alese pentru materiale,
dispozitive, produse, procese, sisteme sau servicii noi sau îmbunătățite.
Odată îndeplinite toate aceste condiții, un astfel de proiect poate fi înregistrat în
contabilitate drept imobilizare necorporală.
 
Tratament contabil:
Ipoteza.  Societatea decide realizarea unui proiect, pe cont propriu, care să-i fie util
în derularea activității. În acest sens, pentru început, înregistrează următoarele
costuri:
- costuri cu instruirea personalului care urmează a fi implicat în realizarea proiectului:
10.000 lei;
- costuri pentru identificarea soluției tehnice potrivite pentru dezvoltarea proiectului:
5.000 lei;
- costuri materiale, înregistrate pentru pregătirea demarării proiectului: 8.000 lei.

Procedura de aplicare. Întrucât cercetarea este investigarea originală și planificată

întreprinsă în scopul câștigării unor cunoștințe sau înțelesuri științifice sau tehnice noi
din activitatea desfășurată în laboratorul propriu de cercetare, este greu de prevăzut
posibilitatea obținerii de beneficii economice viitoare. În acest sens, cheltuielile
ocazionate au fost considerate costuri de cercetare și au afectat profitul contabil al
perioadei.
 
Până în acest moment nu se înregistrează niciun element de natura
imobilizărilor necorporale, ci doar cheltuieli în sumă de 23.000 lei.

După finalizarea etapelor de pregătire, se începe realizarea proiectului, pentru care se

înregistrează:
- costuri cu personalul implicat în realizarea proiectului: 50.000 lei;
- costuri cu serviciile prestate de terți, în legătură cu realizarea proiectului: 15.000
lei;
- costuri materiale: 5.000 lei;
- amortizări și alte costuri indirecte, direct atribuibile proiectului: 10.000 lei;
- taxe de înregistrare la OSIM: 2.000 lei.
 
La finalizarea sa, rezultatul proiectului este utilizat pentru scopul pentru care a fost
creat.
  
Având în vedere rezultatul procesului, se îndeplinesc condițiile de înregistrare a unui
activ necorporal, astfel ca valoarea de înregistrare în contabilitate a rezultatului
proiectului va include toate costurile implicate, respectiv se va înregistra cu valoarea
de 82.000 lei.
 
 
Cheltuieli ulterioare
Doar rareori costurile ulterioare suportate după recunoașterea inițială a unei
imobilizări necorporale dobândite sau după finalizarea unei imobilizări necorporale
generate intern trebuie recunoscute în valoarea contabilă a unui activ. Costurile ulterioare
aferente mărcilor, titlurilor de publicații și elementelor similare în fond (fie dobândite din
afară, fie generate intern) sunt întotdeauna recunoscute în contul de profit și pierdere în
momentul în care sunt suportate.
 
Amortizare, durata de viață utilă

Durata de viață utilă a unei imobilizări necorporale care decurge din drepturile
contractuale sau din alte drepturi legale nu trebuie să depășească perioada drepturilor
contractuale ori a celorlalte drepturi legale, dar poate fi mai scurtă, în funcție de perioada
pentru care societatea preconizează că va folosi activul. Dacă drepturile contractuale sau
alte drepturi legale sunt transferate pentru o durată limitată care poate fi reînnoită,
durata de viață utilă a imobilizării necorporale trebuie sa includă perioada sau perioadele
de reînnoire doar dacă există dovezi din partea societății în sprijinul reînnoirii fără un cost
semnificativ.
 
Cedarea imobilizărilor necorporale

În cazul scoaterii din evidență a unei imobilizări necorporale, sunt evidențiate distinct
veniturile din vânzare, cheltuielile reprezentând valoarea neamortizata a imobilizării și
alte cheltuieli legate de cedarea acesteia. În scopul prezentării în contul de profit și
pierdere, câștigurile sau pierderile care apar odată cu încetarea utilizării sau ieșirea unei
imobilizări necorporale se determină ca diferență între veniturile generate de ieșirea
activului și valoarea sa neamortizata, inclusiv cheltuielile ocazionate de cedarea acestuia,
și trebuie prezentate la valoarea netă, ca venituri sau cheltuieli în contul de profit și
pierdere, la elementul Alte venituri din exploatare, respectiv Alte cheltuieli de exploatare,
după caz.
 
Tratament contabil:
Ipoteza. La înstrăinarea unei imobilizări necorporale se cunosc:
- costul istoric: 10.000 lei;
- amortizarea înregistrată: 6.000 lei;
- valoarea rămasă de amortizat: 4.000 lei;
- preț de vânzare: 5.000 lei.
Procedura de aplicare. În aceste condiții, în contul de profit și pierdere va fi
recunoscută, la rubrica Alte venituri din exploatare, suma de 1.000 lei (câștigul net
din vânzarea imobilizării necorporale = 5.000 lei preț de vânzare-4.000 lei costuri
aferente valorii neamortizate).
Este incorect să se reflecte în contul de profit și pierdere suma de 5.000 lei la
elementul Alte venituri din exploatare și suma de 4.000 lei la elementul Alte cheltuieli
de exploatare.
 
 
 Categorii de imobilizări necorporale
Imobilizările necorporale cuprind:
- Cheltuieli de constituire-contul 201;
- Cheltuieli de dezvoltare-contul 203;
- Concesiuni, brevete, licențe, mărci comerciale, drepturi și active similare-contul
205;
- Active necorporale de explorare și evaluare a resurselor minerale-contul 206 (cont
nou);
- Fond comercial-contul 207;
- Fond comercial pozitiv-contul 2071;
- Fond comercial negativ-contul 2075;
- Alte imobilizări necorporale-contul 208.
De asemenea, în categoria imobilizărilor necorporale se includ și avansurile acordate
furnizorilor de imobilizări necorporale.

12.1.2. Cheltuielile de constituire

Definiție
Cheltuielile de constituire sunt cheltuielile ocazionate de înființarea sau dezvoltarea
societății sau a unor filiale, sucursale, puncte de lucru. Cheltuielile de constituire se
recunosc drept active, acestea devenind astfel un activ imobilizat.
 
Verificarea respectării condițiilor de recunoaștere
Pentru recunoașterea ca activ a cheltuielilor de constituire trebuie îndeplinite atât
condițiile de generare a beneficiilor economice viitoare, cât și cele referitoare la
determinarea costului în mod credibil.
 
Recunoașterea inițială a cheltuielilor de constituire
Cheltuielile de constituire se înregistrează inițial însumând toate costurile generate
de constituirea societății / filialei / punctului de lucru.
 
Cheltuieli ocazionate de înființarea societății:
 
Tratament contabil:
Ipoteza
Cheltuielile ocazionate de înființarea societății sunt în sumă de 8.000 lei. În
contabilitate, societatea va recunoaște cheltuielile de constituire ca imobilizare
necorporală.
Procedura de aplicare
 
Înregistrarea serviciilor ocazionate de deschiderea societății și plata acestora (valabil
pentru toate serviciile care servesc scopului de înființare a societății):
201 404
Cheltuieli de constituire
=
Furnizori de imobilizări
  8.000 lei
404 5311
Furnizori de imobilizări
  Casa în lei
  8.000 lei
 
 
Cheltuieli ocazionate de deschiderea unei filiale
 
Tratament contabil:
Ipoteza
Societatea decide să-și extindă activitatea și, ca urmare, deschide o filială.
Cheltuielile ocazionate de înființarea filialei sunt în sumă de 8.000 lei. În contabilitate,
societatea va recunoaște cheltuielile de constituire a filialei ca imobilizare
necorporală.
Procedura de aplicare
 
Înregistrarea serviciilor ocazionate de deschiderea filialei și plata acestora (valabil
pentru toate serviciile care servesc scopului de înființare a filialei):
201 404
Cheltuieli de constituire
=
Furnizori de imobilizări
  8.000 lei
404 5311
Furnizori de imobilizări
  Casa în lei
  8.000 lei
 
 
Cheltuieli ulterioare
Costurile ulterioare vor fi recunoscute drept costuri ale perioadei întrucât cheltuielile
ulterioare nu vor permite activului să genereze beneficii economice viitoare peste
performanța prevăzută inițial. În principiu, ar fi vorba despre cheltuieli care țin de latura
juridică a societății, cum ar fi: majorarea capitalului social, modificări în ceea ce privește
sediul, denumirea, asociații etc.
 
Amortizarea cheltuielilor de constituire
Cheltuielile de constituire trebuie amortizate în cadrul unei perioade de maximum
5 ani, în baza deciziei conducerii societății, luată la data recunoașterii cheltuielilor de
constituire.
 
Tratament contabil:
Ipoteza
În continuarea procedurii exemplificative de mai sus, societatea stabilește o durată
de 3 ani pentru amortizarea cheltuielilor de constituire înregistrate. Astfel, pentru
valoarea totală de 8.000 lei recunoscută în active imobilizate drept cheltuieli de
constituire în procedura prezentată anterior, societatea urmează a înregistra, lunar, o
amortizare în sumă de 222,22 lei/lună (8.000 lei / 36 luni).
Procedura de aplicare
 
Înregistrarea lunară a amortizării cheltuielilor de constituire (valabil atât pentru
cheltuielile de înființare cât și pentru cheltuielile ocazionate de deschiderea filialei):
6811
2801
Cheltuieli de exploatare
= Amortizarea cheltuielilor de   222,22 lei
privind amortizarea
constituire
imobilizărilor
 
 
În situația în care cheltuielile de constituire nu au fost integral amortizate, nu se face
nicio distribuire din profituri, cu excepția cazului în care suma rezervelor disponibile
pentru distribuire și a profitului reportat este cel puțin egală cu cea a cheltuielilor
neamortizate.
 
Scoaterea din evidență a cheltuielilor de constituire după amortizarea
integrală a acestora
 După amortizarea integrală, cheltuielile de constituire se scad din evidențele
contabile.
 
Tratament contabil:
Ipoteza
La sfârșitul perioadei de amortizare, activul imobilizat de natura cheltuielilor de
constituire se va scădea din evidență, pentru valoarea de 8.000 lei reprezentând
cheltuielile de constituire, astfel:
Procedura de aplicare
 
Înregistrarea scăderii din gestiune a cheltuielilor de constituire (valabil atât pentru
cheltuielile de înființare cât și pentru cheltuielile ocazionate de deschiderea filialei):
2801
201
Amortizarea cheltuielilor de =
Cheltuieli de constituire
  8,000 lei
constituire
 
 

12.1.3. Cheltuieli de dezvoltare

Definiție

Înregistrarea unui activ imobilizat rezultat al unei activități de dezvoltare trebuie să

aibă în vedere parcurgerea celor două etape ale proiectului, respectiv:
a) Cercetarea este investigarea originală și planificată întreprinsă în scopul câștigării
unor cunoștințe sau înțelesuri științifice ori tehnice noi;
b) Dezvoltarea este aplicarea descoperirilor din cercetare sau a altor cunoștințe
într-un plan sau proiect care vizează producția de materiale, dispozitive, produse,
procese, sisteme sau servicii noi sau îmbunătățite substanțial, înainte de începerea
producției sau utilizării comerciale.
Activitățile de cercetare și dezvoltare sunt direcționate către dezvoltarea
cunoștințelor. Prin urmare, chiar dacă aceste activități pot avea ca rezultat o imobilizare
cu o formă fizică (de exemplu, un prototip), elementul fizic al activului este secundar
componenței sale necorporale, adică pachetul de cunoștințe încorporat în aceasta.
Anumite imobilizări necorporale pot fi conținute în sau pe suporturi fizice, cum ar fi
un compact-disc (în cazul programelor informatice), documentația legală (în cazul
licențelor sau al brevetelor) sau pe film. Pentru a stabili dacă o imobilizare care
încorporează atât elemente corporale, cât și necorporale trebuie tratată ca imobilizare
corporală sau ca imobilizare necorporală, se va utiliza raționamentul pentru a evalua care
element este semnificativ. De exemplu, un program informatic pentru un utilaj
computerizat care nu poate funcționa fără programul respectiv este parte integrantă a
respectivului hardware și este tratat ca imobilizare corporală. Același lucru este valabil și
pentru sistemul de operare al unui computer. În cazul în care nu fac parte integrantă din
echipamentul aferent, programele informatice sunt tratate ca imobilizări necorporale.
 
Verificarea respectării condițiilor de recunoaștere
În cazul în care sunt îndeplinite criteriile de recunoaștere (posibilitatea realizării
beneficiilor economice viitoare și determinarea în mod credibil a costului), rezultatul unei
activități de cercetare-dezvoltare va fi recunoscut drept activ. Neîndeplinirea oricăreia
dintre cele două condiții impune înregistrarea tuturor operațiunilor realizate drept costuri
ale perioadei. Dacă nu se poate face distincția între faza de cercetare și cea de dezvoltare
ale unui proiect intern de creare a unei imobilizări necorporale, costurile aferente
proiectului vor fi tratate ca fiind suportate exclusiv în faza de cercetare, drept cheltuieli
ale perioadei.
Nicio imobilizare necorporală provenită din cercetare (sau din faza de cercetare a
unui proiect intern) nu trebuie recunoscută. Costurile de cercetare (sau cele din faza de
cercetare a unui proiect intern) trebuie recunoscute drept cheltuială atunci când sunt
suportate. În faza de cercetare a unui proiect intern, societatea nu poate demonstra că
există o imobilizare necorporală și că aceasta va genera beneficii economice viitoare
probabile. Astfel, aceste costuri sunt recunoscute drept cheltuială atunci când sunt
suportate.
 
Recunoașterea inițială a rezultatului activității de dezvoltare
În cazul în care activitatea de cercetare-dezvoltare este realizată intern, valoarea de
înregistrare a activului imobilizat-cheltuielii de dezvoltare-se face prin însumarea tuturor
costurilor direct atribuibile proiectului, respectiv:
- costuri directe, cum ar fi materialele, serviciile achiziționate de la terți pentru
realizarea activității, costul personalului direct implicat în realizarea obiectivului,
amortizarea utilajelor utilizate pentru proiect, alte costuri înregistrate în mod distinct
care servesc în totalitate realizării proiectului de cercetare-dezvoltare.
- costuri indirecte, cum ar fi costul personalului implicat indirect în proiect, costul
utilităților, chiriilor, amortizărilor și a altor costuri care nu sunt specifice și atribuibile
în totalitate activității de cercetare. Aceste costuri se înregistrează în valoarea
activului astfel recunoscut direct proporțional cu participarea la proiect.

 
Tratament contabil:
Ipoteza.
În primele 3 luni ale anului, societatea realizează, în laboratorul de cercetare,
următoarele costuri:
- materiale, 10.000 lei;
- servicii prestate de către terți în valoare de 5.000 lei;
- salariile personalului direct implicat în proiect, în valoare de 10.000 lei;
- contribuția asiguratorie pentru muncă, aferentă salariilor personalului direct implicat
în proiect, în valoare de 225 lei;
- costuri reprezentând chiria, atribuită activității de cercetare în procent de 10% din
costul total, respectiv 1.000 lei / lună;
- costul personalului indirect implicat în activitatea de cercetare, împreună cu
contribuțiile aferente, calculat la nivelul total, pentru cele 3 luni de cercetare, la
valoarea de 4.000 lei;
- valoarea amortizării pentru un utilaj utilizat în proporție de 50% în scopul realizării
proiectului, în valoare de 2.000 lei / lună.
 
Procedura de aplicare.

Întrucât cercetarea este investigarea originală și planificată întreprinsă în scopul

câștigării unor cunoștințe sau înțelesuri științifice sau tehnice noi, din activitatea
desfășurată în laboratorul propriu de cercetare este greu de prevăzut posibilitatea
obținerii de beneficii economice viitoare. În acest sens, cheltuielile ocazionate au fost
considerate costuri de cercetare și au afectat profitul contabil al perioadei.
Pentru reflectarea în contabilitate a consumurilor ocazionate în activitatea de
cercetare, se efectuează înregistrările:
 
Înregistrarea consumului de materiale:
6028 = 3028   10.000 lei
Cheltuieli privind alte Alte materiale consumabile
materiale consumabile
 (analitic distinct)
 
Înregistrarea serviciilor prestate de către terți:
628
Alte cheltuieli cu serviciile 401
executate de terți
=
Furnizori
  5.000 lei
(analitic distinct)
 
Înregistrarea salariilor personalului direct implicat în proiect
641
Cheltuieli cu salariile 421
personalului
=
Personal - salarii datorate
  10.000 lei
(analitic distinct)
 

Înregistrarea contribuției asiguratorii pentru munca aferentă salariilor personalului

direct implicat în proiect
646 436
Cheltuieli privind contribuția = Contribuția asiguratorie   225 lei
asiguratorie pentru muncă pentru muncă
 
Celelalte costuri se înregistrează în conturile specifice dar, pentru o mai bună
reflectarea a valorii costurilor implicate de realizarea proiectului de cercetare, se
asigură înregistrarea lor, direct proporțional, în conturi analitice pe proiect.
 
Trebuie avut în vedere că, până în acest moment, valoarea costurilor implicate de
realizarea proiectului se situează la nivelul sumei de 35.225 lei, calculată astfel:
- materiale: 10.000 lei;
- servicii prestate de către terți: 5.000 lei;
- salariile personalului direct implicat în proiect: 10.000 lei;
- contribuția asiguratorie pentru muncă, aferentă salariilor personalului direct implicat
în proiect: 225 lei;
- costuri reprezentând chiria: 1.000 lei / lună * 3 luni = 3.000 lei;
- costul personalului indirect implicat în activitatea de cercetare, împreună cu
contribuțiile aferente: 4.000 lei;
- valoarea amortizării: 2.000 lei / lună * 3 luni * 50% = 3.000 lei.
 
 
Deși de cele mai multe ori activitățile de cercetare se realizează intern, nu este
exclus ca o astfel de activitate să fie realizată la cerere, de către un prestator extern sau
achiziționată de la un terț. În acest caz, fiind vorba de o activitate aflată în faza de
cercetare, nu se recunoaște un activ imobilizat, operațiunea urmând a fi înregistrată în
contul de profit și pierdere, prin recunoașterea unei cheltuieli.
 
Tratament contabil:
Ipoteza.
Societatea a încheiat cu un institut de cercetări pentru soluții tehnice un contract
pentru efectuarea unui studiu de cercetare în valoare de 37.800 lei.
Procedura de aplicare.
Înregistrarea în contabilitate a achiziției:
614
404
Cheltuieli cu studiile și =
Furnizori de imobilizări
  37.800 lei
cercetările
 
  
Ulterior fazei de cercetare, există posibilitatea ca proiectul să se oprească și, din varii
motive, nicio activitate să nu mai fie întreprinsă pentru ducerea lui la bun sfârșit. În
aceste condiții, costurile înregistrate rămân recunoscute ca și cheltuieli ale perioadei în
care au fost realizate, afectând direct contul de profit și pierdere.
În cazul în care faza de cercetare este urmată de faza de dezvoltare, căreia îi este
specifică aplicarea descoperirilor din cercetare sau a altor cunoștințe într-un plan sau
proiect care vizează producția de materiale, dispozitive, produse, procese, sisteme sau
servicii noi sau îmbunătățite substanțial, înainte de începerea producției sau utilizării
comerciale, costurile ocazionate de aceasta din urmă se vor recunoaște drept imobilizare
necorporală.
 

Tratament contabil:
Ipoteza.
Societatea realizează o activitate de dezvoltare, care s-a întins pe parcursul unei luni
și căreia îi sunt specifice următoarele costuri:
- materiale 4.000 lei;
- servicii prestate de către terți în valoare de 3.000 lei;
- salariile personalului direct implicat în proiect, în valoare de 15.000 lei;
- contribuția asiguratorie pentru muncă, aferentă salariilor personalului direct implicat
în proiect, în valoare de 338 lei;
- costuri reprezentând chiria, atribuită activității de dezvoltare în procent de 10% din
costul total, respectiv 1.000 lei / lună;
Procedura de aplicare.
Pentru reflectarea în contabilitate a consumurilor ocazionate în activitatea de
dezvoltare, se efectuează înregistrările:
 
Înregistrarea consumului de materiale:
6028
Cheltuieli privind alte 3028
materiale consumabile
=
Alte materiale consumabile
  4.000 lei
(analitic distinct)
 
Înregistrarea serviciilor prestate de către terți:
628
Alte cheltuieli cu serviciile 401
executate de terți
=
Furnizori
  3.000 lei
(analitic distinct)
 
Înregistrarea salariilor personalului direct implicat în proiect
641
Cheltuieli cu salariile 421
personalului
=
Personal - salarii datorate
  15.000 lei
(analitic distinct)
 
Înregistrarea contribuției asiguratorii pentru muncă aferentă salariilor personalului
direct implicat în proiect:
646 436
Cheltuieli privind contribuția = Contribuția asiguratorie   338 lei
asiguratorie pentru muncă pentru muncă
 
Astfel, totalul costurilor implicate de realizarea fazei de dezvoltare se situează la
 nivelul sumei de 27.200 lei
 
Înregistrarea imobilizării necorporale - Cheltuieli de dezvoltare:
721
203
Cheltuieli de dezvoltare
= Venituri din producția de   22.338 lei
imobilizări necorporale
 
 
O activitate de dezvoltare poate fi realizată la cerere, de către un prestator extern
sau achiziționată de la un terț.
 

Tratament contabil:
Ipoteza. Societatea a încheiat cu un centru de cercetări pentru soluții tehnice un
contract pentru achiziționarea studiului necesar realizării unui proiect de dezvoltare în
valoare de 27.200 lei.
Procedura de aplicare.
Înregistrarea în contabilitate a achiziției:
203 404
Cheltuieli de dezvoltare
=
Furnizori de imobilizări
  27.200 lei
 
 
Cheltuieli ulterioare
Cheltuielile ulterioare efectuate pentru un proiect de dezvoltare după cumpărarea sau
finalizarea acestuia se înregistrează în conturile de cheltuieli atunci când sunt
efectuate, excepție făcând cazul în care acestea vor permite activului să genereze
beneficii economice viitoare peste performanța prevăzută inițial și pot fi evaluate
credibil, caz în care cheltuielile ulterioare vor majora costul imobilizării necorporale.

 
Tratament contabil:
Ipoteza.
Ulterior etapei de dezvoltare și ulterior înregistrării în contabilitate a activului
imobilizat-cheltuieli de dezvoltare, societatea mai realizează cheltuieli suplimentare
cu materiale de 3.000 lei. Cheltuielile nu contribuie la îmbunătățirea rezultatelor
proiectului de dezvoltare. În același timp însă, achiziționează de la un terț un modul
care îmbunătățește semnificativ rezultatele realizate prin aplicarea în practică a
proiectului de dezvoltare, la prețul de 20.000 lei.
Procedura de aplicare.
Înregistrarea cheltuielilor ulterioare finalizării proiectului:
6028
3028
Cheltuieli privind alte =
Alte materiale consumabile
  3.000 lei
materiale consumabile
 
Înregistrarea achiziției modulului suplimentar:
203 404
Cheltuieli de dezvoltare
=
Furnizori de imobilizări
  20.000 lei
 
 
Amortizarea cheltuielilor de dezvoltare
Amortizarea cheltuielilor de dezvoltare se realizează, de la data la care rezultatele
proiectului încep să fie utilizate, pentru o perioada de timp egală cu durata pentru care se
estimează că rezultatele proiectului vor fi aplicate activitatea societății.
 În cazul care la baza cheltuielilor de dezvoltare stă un contract, amortizează se
înregistrează pe o perioadă egală cu perioadă contractului. În cazul în care durată
contractului sau durata de utilizare depășește 5 ani, durata de amortizare a cheltuielilor
de dezvoltare nu poate depăși 10 ani.
În situația în care cheltuielile de dezvoltare nu au fost integral amortizate, nu se face
nicio distribuire din profituri, cu excepția cazului în care suma rezervelor disponibile
pentru distribuire și a profitului reportat este cel puțin egală cu cea a cheltuielilor
neamortizate.
 
Tratament contabil:
Ipoteza.
Societatea estimează că se va putea folosi de rezultatele proiectului de dezvoltare
pentru o perioadă de 4 ani. Se va avea în vedere o valoare amortizabilă de 81.000 lei
(61.000 lei proiectul generat intern + 20.000 lei modulul suplimentar achiziționat).
Procedura de aplicare.
Înregistrarea în contabilitate a amortizării cheltuielilor de dezvoltare, lunar (81.000
lei / 48 luni = 1.687,50 lei / lună): 
6811
2803
Cheltuieli de exploatare
= Amortizarea cheltuielilor de   1.687,50 lei
privind amortizarea
dezvoltare
imobilizărilor
 
 
Scoaterea din evidență a cheltuielilor de dezvoltare
După amortizarea integrală, dacă niciun beneficiu economic viitor nu mai este
așteptat din utilizarea ori din cedarea să, cheltuielile de dezvoltare se scad din evidența
contabilă. 
 
Tratament contabil:
Ipoteza.
La sfârșitul perioadei de amortizare, activul imobilizat de natura cheltuielilor de
dezvoltare se va scădea din gestiune, pentru valoarea de 81.000 lei reprezentând
valoarea totală a proiectului, integral amortizat, astfel:
Procedura de aplicare.
Înregistrarea scăderii din gestiune a cheltuielilor de dezvoltare:
2803
203
Amortizarea cheltuielilor de =
Cheltuieli de dezvoltare
  81.000 lei
dezvoltare
 
 
Regula este valabilă și în cazul în care activul nu a fost integral amortizat, în aceste
condiții urmând a fi recunoscută drept cheltuială a perioadei valoarea rămasă
neamortizata la data scoaterii din gestiune a activului imobilizat. 
 
Tratament contabil:
Ipoteza.
După primul an, în condițiile în care aplicarea rezultatelor activității de cercetare-
dezvoltare nu a dat rezultatele dorite și nu există nicio posibilitate de valorificare, în
lipsa unor beneficii economice viitoare, conducerea societății decide scoaterea din
gestiune a activului imobilizat, iar în contabilitate se vor înregistra următoarele:
Procedura de aplicare.
Înregistrarea scăderii din gestiune a cheltuielilor de dezvoltare, pentru valoarea
amortizată:
2803 = 203   20.250 lei
 Amortizarea cheltuielilor de
Cheltuieli de dezvoltare
dezvoltare
 
Înregistrarea scăderii din gestiune a cheltuielilor de dezvoltare, pentru valoarea
neamortizată:
6583
Cheltuieli privind activele 203
cedate și alte operațiuni de
=
Cheltuieli de dezvoltare
  60.750 lei
capital
 
 
Cedarea cheltuielilor de dezvoltare
Este posibil ca un terț să cumpere rezultatul proiectului de cercetare-dezvoltare
(pentru întregul său, nu doar un drept de utilizare), caz în care societatea va înregistra
ieșirea din gestiune, ținând seama și de amortizarea calculată până la data scoaterii din
gestiune.
 
Tratament contabil:
Ipoteza.
După primul an de utilizare, primind o ofertă pentru achiziția rezultatului dezvoltării,
societatea decide vânzarea acestuia pentru suma de 90.000 lei. Valoarea deja
amortizată a cheltuielilor de dezvoltare este de 20.250 lei (1.687,50 lei / lună * 12
luni). Astfel, se vor înregistra:
Procedura de aplicare.
Vânzarea rezultatelor proiectului de cercetare - dezvoltare:
7583
461 Venituri din vânzarea
Debitori diverși
=
activelor și alte operațiuni de
  90.000 lei
capital
 
Înregistrarea scăderii din gestiune a amortizării deja calculate:
2803
203
Amortizarea cheltuielilor de =
Cheltuieli de dezvoltare
  20.250 lei
dezvoltare
 
Înregistrarea scăderii din gestiune a cheltuielilor de dezvoltare rămase neamortizate:
6583
Cheltuieli privind activele 203
cedate și alte operațiuni de
=
Cheltuieli de dezvoltare
  60.750 lei
capital
 
 

12.1.4. Concesiuni, brevete, licențe, mărci comerciale, drepturi și active

similare

Verificarea respectării condițiilor de recunoaștere

Pentru elementele reprezentând concesiuni, licențe, mărci comerciale, drepturi și
active similare înregistrarea ca active imobilizate se face numai dacă îndeplinesc criteriile
de recunoaștere, respectiv generează beneficii economice viitoare și au un cost
determinat în mod credibil.
 În ceea ce privește concesiunile primite, acestea se reflectă ca imobilizări
necorporale atunci când contractul de concesiune stabilește o durată și o valoare
determinate pentru concesiune.
În cazul unui acord de concesiune a serviciilor de tip public-privat, licența primită,
respectiv dreptul primit de entitatea care are calitatea de operator de a taxa utilizatorii
unui serviciu public, se înregistrează la imobilizări necorporale, dacă sunt stabilite o
durată și o valoare pentru această licență, respectiv pentru acest drept. Un acord de
concesiune a serviciilor este de tip public-privat dacă:
a) concedentul controlează sau reglementează ce servicii trebuie să presteze
operatorul în cadrul infrastructurii, cui trebuie să le presteze și la ce preț; și
b) concedentul controlează prin dreptul de proprietate, dreptul de beneficiu sau în alt
mod orice interes rezidual în infrastructură la terminarea acordului.
 
În cazul racordării la rețeaua electrică, contravaloarea cheltuielilor suportate de cu
racordarea reprezintă imobilizări necorporale de natura drepturilor de utilizare și se
evidențiază în contul 205 - Concesiuni, brevete, licențe, mărci comerciale, drepturi și
active similare (analitic distinct). Aceeași regulă se aplică și pentru cheltuielile efectuate
de societate pentru racordarea la rețeaua de apa, gaze sau alte utilități, dacă în
contractele de racordare se prevede plata unor sume pentru racordarea la rețelele
respective de distribuție .
 
Recunoașterea inițială a concesiunilor, brevetelor, licențelor, mărcilor
comerciale, drepturilor și a activelor similare
Concesiunile, brevetele, licențele, mărcile comerciale, drepturile și activele similare
reprezentând aport, achiziționate sau dobândite pe alte căi, se înregistrează în conturile
de imobilizări necorporale la costul de achiziție sau valoarea de aport, după caz. În
această situație valoarea de aport se asimilează valorii juste.
Bunurile luate în administrare, concesiune sau cu chirie se reflectă în conturi în afara
bilanțului (contul 8038 - Bunuri primite în administrare, concesiune și cu chirie). La
sfârșitul duratei contractului de administrare, concesiune sau închiriere, bunurile se
restituie proprietarului. La restituirea acestor bunuri se creditează contul 8038 - Bunuri
primite în administrare, concesiune și cu chirie.
Un element definitoriu la recunoașterea unei concesiuni îl reprezintă valoarea totală a
concesiunii, făcându-se distincție între cazurile în care se cunoaște și cele în care nu se
cunoaște valoarea totală a concesiunii.
Următoarea situație exemplifică situația unui contract în care nu se stabilește
valoarea totală a concesiunii:
 
Tratament contabil:
Ipoteza
Societatea primește în concesiune un imobil aparținând domeniului public al statului.
Durata concesiunii este de 10 de ani.
În contract nu se stabilește valoarea totală a concesiunii, ci doar valoarea redevenței
lunare datorate, în sumă de 10.000 lei, precum și posibilitatea ajustării acesteia,
anual, cu un indice direct proporțional cu rata inflației. La expirarea perioadei de
concesionare se restituie imobilul luat în concesiune. Interpretarea contractului
încheiat nu permite, așadar, determinarea valorii totale a concesiunii, contractul
prevăzând doar obligația plății unor redevențe lunare. În acest caz, concesiunea nu
se poate recunoaște ca activ, pentru că nu îndeplinește condiția privind valoarea
determinată în mod credibil.
Procedura de aplicare
Următoarele înregistrări sunt specifice tranzacției enunțate mai sus:
 
Înregistrarea, extracontabil, a sumelor reprezentând redevențele datorate pe toată
 perioada concesiunii, în valoare totală de 1.200.000 lei (10.000 lei / lună * 12 luni *
10 ani):
Debit cont 8036
Redevențe, locații de
gestiune, chirii și alte datorii
=     1.200.000 lei
asimilate
 
Înregistrarea redevenței lunare:
612
401
Cheltuieli cu redevențele, =
Furnizori
  10.000 lei
locațiile de gestiune și chiriile
 
Concomitent, extracontabil, sumele achitate se înregistrează în creditul contului 8036
- Redevențe, locații de gestiune, chirii și alte datorii asimilate:
Credit cont 8036
Redevențe, locații de
  =
gestiune, chirii și alte datorii
  10.000 lei
asimilate
 
Pentru anii următori, după recalcularea ratelor lunare se va suplimenta debitul
contului 8036, restul înregistrărilor rămânând a fi înregistrate la fel, doar că valorile
vor fi cele actualizate.
 
Următorul exemplu prezintă situația unui contract în care se stabilește valoarea
totală a concesiunii:
 
Tratament contabil:
Ipoteza
Societatea primește în concesiune un imobil aparținând domeniului public al statului.
Prin contract se stabilește valoarea totală a concesiunii, la nivelul sumei de 1.200.000
lei, urmând a se face plăți lunare în cuantum de 10.000 lei / lună, aferente unei
durate a concesiunii de 10 ani.
Procedura de aplicare
În aceste condiții, având o perioadă determinată a contractului și o valoare ce se
poate stabili în mod credibil, se îndeplinesc criteriile de recunoaștere a concesiunii și
se înregistrează în contabilitate în contul specific de imobilizare necorporală.
Următoarele înregistrări sunt specifice tranzacției enunțate mai sus:
 
Înregistrarea valorii totale a concesiunii primite:
205
167
Concesiuni, brevete, licențe,
= Alte împrumuturi și datorii   1.200.000 lei
mărci comerciale, drepturi și
asimilate
active similare
 
Concomitent se înregistrează în afara bilanțului activul primit în concesiune, în debitul
contului 8038 - Bunuri publice primite în administrare, concesiune și cu chirie cu
valoarea de 1.200.000 lei:
Debit cont 8038
Bunuri primite în
administrare, concesiune și
=     1.200.000 lei
cu chirie
 
Înregistrarea amortizării lunare a concesiunii, pentru suma de 10.000 lei / lună:
6811 = 2805   10.000 lei
Cheltuieli de exploatare Amortizarea concesiunilor,
privind amortizarea brevetelor, licențelor,
 mărcilor comerciale,
imobilizărilor drepturilor și activelor
similare
 
Achitarea redevenței lunare, din bancă:
167
5121
Alte împrumuturi și datorii =
Conturi la bănci în lei
  10.000 lei
asimilate
 
La expirarea duratei contractului, după amortizarea integrală a concesiunii, se
înregistrează restituirea imobilului și, implicit, scoaterea din evidență a concesiunii
primite:
2805
Amortizarea concesiunilor, 205
brevetelor, licențelor, Concesiuni, brevete, licențe,
mărcilor comerciale,
=
mărci comerciale, drepturi și
  1.200.000 lei
drepturilor și activelor active similare
similare
 
Concomitent, extracontabil, se înregistrează și ieșirea din contul 8038, pentru
întreaga sumă (operațiunea se realizează o singură dată, la sfârșitul contractului):
Credit cont 8038
Bunuri primite în
  =
administrare, concesiune și
  1.200.000 lei
cu chirie
 
 
Amortizarea concesiunilor, brevetelor, licențelor, mărcilor comerciale,
drepturilor și activelor similare
Brevetele, licențele, mărcile comerciale, drepturile și alte active similare se
amortizează pe durata prevăzută pentru utilizarea lor de către entitatea care le deține.
Amortizarea valorii unei concesiuni urmează a fi înregistrată pe durata de folosire a
acesteia, stabilită potrivit contractului. În cazul în care contractul prevede plata periodică
a unei redevențe/chirii, și nu o valoare amortizabilă, în contabilitatea entității care
primește concesiunea se reflectă cheltuiala reprezentând redevența/chiria, fără
recunoașterea unei imobilizări necorporale.
În cazul racordării utilizatorilor la rețeaua electrică, contravaloarea cheltuielilor
suportate de utilizatori cu racordarea evidențiate în contul 205 - Concesiuni, brevete,
licențe, mărci comerciale, drepturi și active similare (analitic distinct), amortizarea se
înregistrează pe perioada pentru care entitatea are dreptul de a utiliza rețelele
respective, dacă această durată este specificată în contractele încheiate sau pe durata de
viață a instalațiilor de utilizare de la locul de consum în caz contrar. Aceeași regulă se
aplică și pentru cheltuielile efectuate de entități pentru racordarea la rețeaua de apă,
gaze sau alte utilități, dacă în contractele de racordare se prevede plata unor sume
pentru racordarea la rețelele respective de distribuție.
 
Scoaterea din evidența a concesiunilor, brevetelor, licențelor, mărcilor
comerciale, drepturilor și a activelor similare
După amortizarea integrală, dacă niciun beneficiu economic viitor nu mai este
așteptat din utilizarea sau din cedarea sa, cheltuielile de dezvoltare se scad din evidența
contabilă.
Regula este valabilă și în cazul în care activul nu a fost integral amortizat, în aceste
condiții urmând a fi recunoscută drept cheltuială a perioadei valoarea rămasă
neamortizata la data scoaterii din gestiune a activului imobilizat.
 12.1.5. Avansuri și alte imobilizări necorporale

În cadrul avansurilor și altor imobilizări necorporale se vor înregistra avansurile

acordate furnizorilor de imobilizări necorporale, programe informatice, precum și alte
drepturi de utilizare. În cazul avansurilor acordate pentru imobilizări necorporale, se va
utiliza contul 4094 - Avansuri acordate pentru imobilizări necorporale.
 
Tratament contabil:
Ipoteza.
Societatea plătește, în intenția de a achiziționa o aplicație informatică, un avans în
sumă de 10.000 lei.
Procedura de aplicare. Înregistrarea avansului achitat în vederea achiziționării
aplicației informatice:
4094
404
Avansuri acordate pentru =
Furnizori de imobilizări
  10.000 lei
imobilizări necorporale
 
 
Programele informatice, precum și celelalte imobilizări necorporale se înregistrează la
elementul Alte imobilizări necorporale. Acestea se amortizează pe durata prevăzută
pentru utilizarea lor. Regulile generale cu privire la achiziție, recunoaștere, amortizare,
scoatere din gestiune sunt aplicabile și activelor imobilizate înregistrate în categoria altor
imobilizări necorporale.

12.2. Imobilizări corporale

12.2.1. Generalități privind imobilizările corporale

Definiție
Imobilizările corporale reprezintă active care:
a) sunt deținute de societate pentru a fi utilizate în producerea sau furnizarea de
bunuri ori servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scopuri
administrative; și
b) sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.
În categoria imobilizărilor corporale se urmăresc distinct: investițiile imobiliare,
activele biologice productive, precum și activele corporale de explorare și evaluare a
resurselor minerale. Pentru acestea se aplică regulile generale de recunoaștere, evaluare
și amortizare, aplicabile imobilizărilor corporale.
 
Verificarea condițiilor de recunoaștere a unei imobilizări corporale
A. Durata de utilizare
Pentru ca un bun să fie recunoscut în categoria imobilizărilor corporale este necesar
a avea o durată de utilizare mai mare de un an.
B. Controlul
Condiția este îndeplinită atunci când, urmare a unui eveniment trecut bunul poate fi
controlat de unitate. Evenimentul reprezintă o achiziție, o donație primită, aport la
capitalul social sau alt mod de dobândire de la terți, precum și activitatea internă prin
care a fost creat activul respectiv.
 C. Beneficiile economice viitoare
Înregistrarea unui bun ca activ imobilizat este posibilă numai dacă se așteaptă ca
prin utilizare să genereze beneficii economice viitoare pentru societate.
D. Costul sau valoarea sa fie evaluate în mod credibil
Recunoașterea unui activ imobilizat se poate face numai dacă bunul respectiv are un
cost sau o valoare care poate fi evaluat(a) în mod credibil.
Unele elemente de imobilizări corporale pot fi achiziționate însă din motive de
siguranță sau legate de mediu, astfel că nu se poate demonstra participarea directă a
acestora la beneficiile economice viitoare. Totuși, achiziția unor astfel de imobilizări
corporale, deși nu crește în mod direct beneficiile economice viitoare ale vreunui element
existent de imobilizări corporale, poate fi necesară societății pentru a obține beneficii
economice viitoare din alte active. Astfel de elemente de imobilizări corporale îndeplinesc
condițiile pentru a fi recunoscute că active, deoarece dau posibilitatea societății să obțină
din activele conexe beneficii economice viitoare în plus față de ceea ce s-ar putea obține
dacă elementele respective nu ar fi fost dobândite.
 

Recunoașterea inițiala a imobilizărilor corporale

O imobilizare corporală recunoscută ca activ trebuie evaluată inițial la costul de
achiziție.
 
Costul de achiziție înseamnă prețul datorat și eventualele cheltuieli conexe minus
eventualele reduceri ale costului de achiziție.
În acest sens, costul de achiziție al bunurilor cuprinde prețul de cumpărare, taxele de
import și alte taxe (cu excepția acelora pe care persoana juridică le poate recupera de la
autoritățile fiscale), cheltuielile de transport, manipulare și alte cheltuieli care pot fi
atribuibile direct achiziției bunurilor respective.
În costul de achiziție se includ, de asemenea, comisioanele, taxele notariale,
cheltuielile cu obținerea de autorizații și alte cheltuieli nerecuperabile, atribuibile direct
bunurilor respective.
Cheltuielile de transport sunt incluse în costul de achiziție și atunci când funcția de
aprovizionare este externalizată.
 
Tratament contabil:
Ipoteza.
Societatea achiziționează un echipament de birou de la un furnizor din SUA, pentru
care plătește 10.000 USD, reprezentând 40.000 lei. Transportul este asigurat până la
graniță de către un terț și se ridică la nivelul a 4.000 lei. Pentru import, plătesc taxe
vamale în sumă de 2.200 lei și TVA în vamă în sumă de 8.778 lei. De asemenea,
societatea plătește un comision pentru partenerul din România care a intermediat
tranzacția și a asigurat aducerea activului în țară, în valoarea de 1.000 lei.
Transportul la societate este asigurat cu un mijloc de transport propriu, costul
transportului fiind de 500 lei.
Procedura de aplicare.  
Costul mijlocului fix astfel achiziționat, fără TVA, este de 47.700 lei. Dacă nu se
exercită dreptul de deducere a TVA, aceasta se va include în costul stocului
achiziționat (suma de 8.778 lei).
 
De asemenea, în costul unei imobilizări corporale sunt incluse și costurile estimate
inițial cu demontarea și mutarea acesteia la scoaterea din funcțiune, precum și cu
restaurarea amplasamentului pe care este poziționată imobilizarea, atunci când aceste
sume pot fi estimate credibil și societatea are o obligație legată de demontare, mutare a
imobilizării corporale și de refacere a amplasamentului. În aceste cazuri, costurile
estimate cu demontarea și mutarea imobilizării corporale, precum și cele cu restaurarea
amplasamentului se recunosc în valoarea acesteia, în corespondență cu un cont de
provizioane (contul 1513-Provizioane pentru dezafectare imobilizări corporale și alte
acțiuni similare legate de acestea).
 
Determinarea valorii activelor imobilizate corporale intrate în unitate altfel
decât prin achiziție
În cazul activelor imobilizate corporale intrate în unitate altfel decât prin achiziție,
următoarele valori se substituie costului de achiziție:
- costul de producție - pentru bunurile produse în cadrul societății;
- valoarea de aport, stabilită în urma evaluării-pentru bunurile reprezentând aport la
capitalul social;
- valoarea justă - pentru bunurile obținute cu titlu gratuit sau constatate în plus la
inventariere.
 

Determinarea costului unei imobilizări corporale realizate intern

În cazul în care o imobilizare corporală este realizată intern, costurile direct
atribuibile acesteia, sunt:
a) costurile reprezentând salariile angajaților, contribuțiile legale și alte cheltuieli
legate de acestea, care rezultă direct din construcția imobilizării corporale;
b) cheltuieli materiale;
c) costurile de amenajare a amplasamentului;
d) costurile inițiale de livrare și manipulare;
e) costurile de instalare și asamblare;
f) cheltuieli de proiectare și pentru obținerea autorizațiilor;
g) costurile de testare a funcționării corecte a activului, după deducerea încasărilor
nete provenite din vânzarea elementelor produse în timpul aducerii activului la
amplasamentul și condiția de funcționare (cum ar fi eșantioanele produse la testarea
echipamentului). Din punct de vedere contabil, cheltuielile reprezentând costuri de
testare și veniturile menționate mai sus se înregistrează distinct, în funcție de natura
acestora, diferența dintre cheltuielile și veniturile respective urmând a fi înregistrată
apoi pe seama activului în curs de construcție (231 - Imobilizări corporale în curs de
execuție = 722 - Venituri din producția de imobilizări corporale);
h) onorariile profesionale plătite experților precum și comisioanele achitate în
legătură cu activul etc.
 
Costurile îndatorării
Costurile îndatorării atribuibile activelor cu ciclu lung de fabricație sunt incluse în
costurile de producție ale acestora, în măsura în care sunt legate de perioada de
producție. În costurile îndatorării se include dobânda la capitalul împrumutat pentru
finanțarea achiziției, construcției sau producției de active cu ciclu lung de fabricație.
Activ cu ciclu lung de fabricație înseamnă un activ care solicită în mod necesar o
perioadă substanțială de timp, respectiv mai mare de un an, pentru a fi gata în vederea
utilizării sale prestabilite sau pentru vânzare. Dobânda la capitalul împrumutat în legătură
cu active care nu îndeplinesc condiția de durată reprezintă cheltuiala a perioadei.
Constituie, de asemenea, cheltuială a perioadei cheltuielile reprezentând diferențele de
curs valutar.
 
Tratament contabil:
Ipoteza.
Pentru finanțarea unei construcții, societatea contractează în data de 15 Ianuarie un
 împrumut bancar pe termen lung, în valoare de 1.000.000 lei, la o rată a dobânzii de
10%, rambursabil într-o perioadă de 5 ani. Construcția, realizată exclusiv de către
societatea de construcții, este finalizată la data de 15 Decembrie, anul următor,
costurile totale de realizare a construcției fiind de 2.000.000 lei (nu au fost
considerate cheltuielile cu dobânzile).
Procedura de aplicare.  
Înregistrarea facturilor emise pentru lucrările efectuate:
231
404
Imobilizări corporale în curs =
Furnizori de imobilizări
  2.000.000 lei
de execuție
 
Capitalizarea costurilor îndatorării se pot realiza doar pentru perioada 15 Ianuarie N -
15 Decembrie N+1 (perioada de realizare a investiției) și însumează (calcul estimat)
156.000 lei .
 
 Înregistrarea în contabilitate a cheltuielilor cu dobânzile capitalizate :
231 1682
Imobilizări corporale în curs = Dobânzi aferente creditelor   156.000 lei
de execuție bancare pe termen lung
 
Recepția investiției, la data de 15 decembrie N+1:
231
212
Construcții
= Imobilizări corporale în curs   2.156.000 lei
de execuție
 
După finalizarea construcției (15 Decembrie), dobânda se recunoaște ca și cheltuială
a perioadei, întrucât nu este legată de perioada de construcție:
1682
666 Valoare
= Dobânzi aferente creditelor  
Cheltuieli privind dobânzile dobânda
bancare pe termen lung
 
 
Cheltuieli ulterioare
În funcție de beneficiile economice aferente, cheltuielile ulterioare efectuate în
legătură cu o imobilizare corporală sunt tratate:
- fie drept cheltuieli ale perioadei în care sunt efectuate, dacă reprezintă costuri de
întreținere;
- fie majorează valoarea imobilizării respective, dacă îmbunătățește performanța
activului sau scade costul utilizării sale.
 
Tratament contabil:
Ipoteza.
Societatea efectuează lucrări de reparații la un utilaj agricol aflat în utilizare. Valoarea
lucrărilor este de 9.000 lei.
Procedura de aplicare.
În cazul în care reparațiile sunt simple lucrări de întreținere a utilajului, valoarea lor
se recunoaște în costuri. În cazul în care lucrările de reparații au drept rezultat
îmbunătățirea parametrilor de funcționare a utilajului sau măresc durata lui de
utilizare, valoarea lor se include în costul utilajului, urmând a se amortiza pe durata
de viață rămasă.
 
 Totuși, este posibil ca o lucrare efectuată asupra unui activ imobilizat să fie
recunoscută cheltuială a perioadei, pentru o parte din lucrare, cealaltă parte putând fi
capitalizată.
 
Tratament contabil:
Ipoteza.
Societatea deține un utilaj agricol care necesită o revizie generală, în urma căreia, pe
lângă lucrările de întreținere se efectuează și lucrări de modernizare.
Conform personalului specializat, societatea va efectua două categorii de lucrări:
- lucrări de reparații - efectuate în scopul de a păstra parametrii tehnici inițiali ai
utilajului (aceste lucrări vor fi recunoscute în conturile de cheltuieli corespunzătoare,
la momentul efectuării lor), în sumă de 5.000 lei;
- lucrări de modernizare - efectuate în scopul îmbunătățirii parametrilor tehnici inițiali
care conduc la obținerea de beneficii economice viitoare, evaluate la 10.000 lei.
Procedura de aplicare.
Cheltuielile ulterioare vor fi separate pe cele două categorii de lucrări și înregistrate în
contabilitate astfel:
a) lucrările de reparații în valoare de 5.000 lei, reprezentând reparații;
 
Înregistrarea lucrărilor de reparații:
611
401
Cheltuieli cu întreținerea și =
Furnizori
  5.000 lei
reparațiile

b) lucrările de modernizare în valoare de 10.000 lei, reprezentând montarea unor noi

accesorii, precum și realizarea de alte lucrări care au determinat un plus de
performanță.
În funcție de modalitatea de recunoaștere, contravaloarea acestor lucrări se
regăsește:
- fie în conturi de active separate, dacă au durate de utilizare economică diferită de
cea a activului existent și pot fi exploatate separat de acesta;
- fie în contul specific activului modernizat, dacă lucrările respective sunt încorporate
în valoarea activului existent.

La încadrarea acestor lucrări în valoarea activului sau în cheltuieli curente societatea

va avea în vedere și respectarea principiului prudenței, corespunzător căruia valoarea
activului nu trebuie să fie mai mare decât valoarea sa recuperabilă.
 
Cheltuielile efectuate în legătură cu imobilizările corporale utilizate în baza unui
contract de închiriere, locație de gestiune, administrare sau alte contracte similare se
evidențiază în contabilitatea societății care le-a efectuat, la imobilizări corporale sau drept
cheltuieli în perioada în care au fost efectuate, în funcție de beneficiile economice
aferente, similar cheltuielilor efectuate în legătură cu imobilizările corporale proprii.
În cazul activelor imobilizate integral amortizate, dar care mai pot fi folosite, lucrările
de reparații majorează valoarea acestora, cu excepția celor de întreținere curentă. În
astfel de situații, societatea trebuie să stabilească durata de amortizare economică a noii
valori contabile și, în mod corespunzător, noua cheltuială cu amortizarea.
 
Tratament contabil:
Ipoteza.
Societatea efectuează lucrări de reparații la un utilaj agricol aflat în utilizare, dar
amortizat integral. Valoarea lucrărilor este de 1.000 lei.
Procedura de aplicare.
În cazul în care aceste reparații sunt simple lucrări de întreținere a utilajului, valoarea
lor se recunoaște în costuri. În cazul în care lucrările de reparații au drept rezultat
 creșterea duratei sale de utilizare, valoarea lor se include în costul utilajului. Utilajului
i se va determina o nouă durată de viață, costurile astfel capitalizate urmând a se
amortiza pe parcursul noii durate de viață.
 
În cazul inspecțiilor sau reviziilor generale regulate, dacă se respectă criteriile de
recunoaștere, costurile generate se recunosc drept activ și se amortizează în perioada
dintre două inspecții efectuate. Astfel de prevederi se aplică de regulă în cazul
imobilizărilor corporale ale căror costuri de inspecție și revizie sunt semnificative .
 
Amortizarea, duratele de utilizare
A. Duratele de amortizare și calculul amortizării
Amortizarea se stabilește prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de
intrare, respectiv asupra valorii reevaluate a imobilizărilor.
Calculul amortizării contabile a imobilizărilor corporale se face începând cu luna
următoare punerii în funcțiune și până la recuperarea integrală a valorii lor. La stabilirea
amortizării imobilizărilor corporale sunt avute în vedere duratele de utilizare economică și
condițiile de utilizare a acestora.
În cazul imobilizărilor corporale trecute în conservare, în funcție de politica contabilă
adoptată, societatea înregistrează în contabilitate o cheltuială cu amortizarea sau o
cheltuială corespunzătoare ajustării pentru deprecierea constatată. Prevederea se aplică
și în cazul investițiilor imobiliare pentru care nu au fost găsiți încă chiriași.
B. Revizuirea duratei de amortizare
O modificare semnificativă a condițiilor de utilizare, cum ar fi numărul de schimburi
în care este utilizat activul, precum și în cazul efectuării unor investiții sau reparații, altele
decât cele determinate de întreținerile curente, sau învechirea unei imobilizări corporale
poate justifica revizuirea duratei de amortizare. De asemenea, în cazul în care
imobilizările corporale sunt trecute în conservare, folosirea lor fiind întreruptă pe o
perioadă îndelungată, poate fi justificată revizuirea duratei de amortizare. Modificarea
duratei de amortizare stabilită inițial va conduce la o nouă cheltuială cu amortizarea pe
perioada rămasă de utilizare.
De asemenea, atunci când elementele care au stat la baza stabilirii inițiale a duratei
de utilizare economică s-au modificat, societatea va stabili o nouă perioadă de
amortizare. Modificarea duratei de utilizare economică reprezintă o modificare de
estimare contabilă, nu o modificare de politici contabile.
În cazul imobilizărilor corporale concesionate, închiriate sau în locație de gestiune,
amortizarea se calculează și se înregistrează în contabilitate de către entitatea care le are
în proprietate. Investițiile efectuate la imobilizările corporale utilizate în baza unui
contract de închiriere, locație de gestiune, administrare sau alte contracte similare se
supun amortizării pe durata contractului respectiv. La expirarea contractului, valoarea
investițiilor efectuate și a amortizării corespunzătoare se cedează proprietarului
imobilizării. În funcție de clauzele cuprinse în contractele încheiate, transferul poate
reprezenta o vânzare de active sau o altă modalitate de cedare.
 
Tratament contabil:
Ipoteza.
Societatea deține cu chirie un spațiu în care efectuează lucrări de îmbunătățire pentru
care alocă și utilizează suma de 90.000 lei (80.000 lei prestații de la terți și 10.000 lei
lucrări efectuate în regie proprie). Durata de închiriere este de 10 ani, iar lucrările au
fost finalizate după 1 an de la data închirierii. După 5 ani, părțile decid încheierea
contractului, iar investiția, evaluată acum la 48.000 lei este facturată proprietarului.
Amortizarea calculată de chiriaș până la această dată este de 40.000 lei. 
Procedura de aplicare.
Înregistrările în contabilitate vor fi:
  
Înregistrarea valorii imobilizărilor corporale în curs de execuție efectuate în regie
proprie, neterminate:
231 722
Imobilizări corporale în curs = Venituri din producția de   10.000 lei
de execuție imobilizări corporale
 
Înregistrarea valorii imobilizărilor corporale în curs de execuție facturate de furnizori:
231
404
Imobilizări corporale în curs =
Furnizori de imobilizări
  80.000 lei
de execuție
 
Înregistrarea valorii lucrărilor realizate, la finalizarea acestora: 
231
212
= Imobilizări corporale în curs   90.000 lei
Construcții
de execuție
 
Perioada de amortizare a investiției = 9 ani
 
Amortizarea cumulată a investiției în primii 4 ani de la data recepției (lunar, câte
833,33 lei/lună):
6811
Cheltuieli de exploatare 2812
privind amortizarea
=
Amortizarea construcțiilor
  40.000 lei
imobilizărilor
 
Înregistrarea prețului de vânzare al imobilizării cedate:
7583
461 Venituri din vânzarea
Debitori diverși
=
activelor și alte operațiuni de
  48.000 lei
capital
 
Înregistrarea amortizării investiției scoase din evidență:
2812 212
Amortizarea construcțiilor
=
Construcții
  40.000 lei
 
Înregistrarea valorii rămasă neamortizata aferentă investiției scoase din evidență:
6583
Cheltuieli privind activele 212
cedate și alte operațiuni de
=
Construcții
  50.000 lei
capital
 
 
C. Metode de amortizare
Reglementările contabile recunosc patru modalități de amortizare, respectiv:
a) Amortizarea liniară;
b) Amortizarea degresivă;
c) Amortizarea accelerată;
d) Amortizarea calculată pe unitatea de produs sau serviciu.
 
Societatea aplică metoda de amortizare cunoscută în practică drept Amortizare
liniara.
 Amortizarea liniară se realizează prin includerea uniformă în cheltuielile de
exploatare a unor sume fixe, stabilite proporțional cu numărul de ani ai duratei de
utilizare economică a activelor supuse amortizării.
În conformitate cu această metodă, plecând de la duratele de viață utile ale activelor
amortizabile și valoarea de intrare se stabilesc anuitățile (amortizarea anuală a fiecărui
bun).
Amortizarea anuală (Aa) se calculează:
-fie raportând valoarea amortizabilă a activului (Vi) la durata sa de utilizare,
exprimată în ani (d);
-fie prin ponderarea valorii amortizabile cu o rată de amortizare (Ra) conform
relațiilor:
Aa = Vi/d , respectiv
Aa = Vi x Ra
Rata de amortizare se calculează astfel:
Ra = Aa/Vi x 100,
Înlocuind pe Aa cu Vi/d din relația precedentă obținem:
Ra = [(Vi/d)/Vi]x100 ; de unde Ra = 100/d
De exemplu, la o durată de 5 ani corespunde o rată de amortizare de 100/5 = 20%.

 
Tratament contabil:
Ipoteza.
Se consideră un utilaj agricol cu o valoare de 10.000 lei și o durată de utilizare de 5
ani, căreia îi corespunde o rată anuală de amortizare de 20%.
Procedura de aplicare.
Situația amortizării este următoarea:
- lei -
Valoarea de Amortizarea Amortizarea Valoarea
Anul
intrare anuală cumulată contabilă netă
1 10.000 2.000 2.000 8.000
2 10.000 2.000 4.000 6.000
3 10.000 2.000 6.000 4.000
4 10.000 2.000 8.000 2.000
5 10.000 2.000 10.000 0
 
În situația în care utilajul a fost supus procesului de reevaluare numitorul raportului
va face referire numai la durata rămasă.
 
D. Prevederi speciale
Următoarele reguli sunt general valabile în cazul amortizării mijloacelor fixe:
- metoda de amortizare folosită trebuie să reflecte modul în care beneficiile
economice viitoare ale unui activ se așteaptă să fie consumate de societate;
- metoda de amortizare se aplică de o manieră consecventă pentru toate activele de
aceeași natură și având condiții de utilizare identice, elemente stabilite în funcție de
politica contabilă adoptată;
- amortizarea aferentă imobilizărilor corporale se înregistrează în contabilitate pe
seama conturilor de cheltuieli.
 
Cedarea și casarea
 O imobilizare corporală trebuie scoasă din evidență la cedare sau casare, atunci când
niciun beneficiu economic viitor nu mai este așteptat din utilizarea sa ulterioară.
Pentru situațiile în care societatea recunoaște în valoarea contabilă a unei imobilizări
corporale costul unei înlocuiri parțiale (înlocuirea unei componente), atunci ea scoate din
evidență valoarea contabilă a părții înlocuite, cu amortizarea aferentă, dacă dispune de
informațiile necesare.
 
Tratament contabil:
Ipoteza.
Societatea efectuează o reparație la un echipament propriu, care constă în înlocuirea
unei componente. Se cunosc următoarele:
- valoarea echipamentului: 60.000 lei;
- valoarea piesei înlocuite (din costul inițial): 20.000 lei;
- durata de utilizare: 10 ani;
- amortizarea calculată și înregistrată: 36.000 lei, aferentă primilor 6 ani de utilizare.
- valoarea noii componente (inclusiv costul înlocuirii): 25.000 lei. 
Procedura de aplicare.
Potrivit regulii de mai sus, vechea componentă trebuie scoasă din evidență, valoarea
ei urmând a fi înlocuită cu valoarea noii componente.
 

Înregistrarea scoaterii din evidență a vechii componente, pentru valoarea amortizată:

2131
2813
Echipamente tehnologice
Amortizarea instalațiilor și =
(mașini, utilaje și instalații de
  12.000 lei
mijloacelor de transport
lucru)
 
Înregistrarea scoaterii din evidență a vechii componente, pentru valoarea
neamortizată:
6583 2131
Cheltuieli privind activele Echipamente tehnologice
cedate și alte operațiuni de
=
(mașini, utilaje și instalații de
  8.000 lei
capital lucru)
 
Înregistrarea în evidență a noii componente:
2131
Echipamente tehnologice 404
(mașini, utilaje și instalații de
=
Furnizori de imobilizări
  25.000 lei
lucru)
 
Valoarea nouă a echipamentului, după înlocuirea piesei, este de 65.000 lei, iar
valoarea rămasă de amortizat devine 31.000 lei. Pentru perioada de timp rămasă, în
condițiile în care înlocuirea nu mărește durata de utilizare a mijlocului fix, amortizarea
lunară devine 7.750 lei / an.
Reflectarea în contabilitate a vânzării și ulterior scoaterii din gestiune unui activ
imobilizat de natura imobilizărilor corporale se face distinct prin recunoașterea de venituri
din vânzare, cheltuielile reprezentând valoarea neamortizata a imobilizării și alte
cheltuieli legate de cedarea acesteia.
 
Tratament contabil:
Ipoteza.
Societatea vinde un echipament propriu, pentru care se cunosc următoarele:
-valoarea echipamentului: 60.000 lei;
-amortizarea calculată și înregistrată: 36.000 lei;
 -valoarea de vânzare: 25.000 lei.

Procedura de aplicare.
Înregistrarea vânzării echipamentului (se face abstracție de TVA):
7583
461 Venituri din vânzarea
Debitori diverși
=
activelor și alte operațiuni de
  25.000 lei
capital
 
Înregistrarea încasării contravalorii echipamentului, prin bancă:
5121 461
Conturi curente la bănci în lei
=
Debitori diverși
  25.000 lei
 
Înregistrarea scoaterii din evidență a echipamentului, pentru valoarea amortizată:
2131
2813
Echipamente tehnologice
Amortizarea instalațiilor și =
(mașini, utilaje și instalații de
  36.000 lei
mijloacelor de transport
lucru)

 
Înregistrarea scoaterii din evidență a echipamentului, pentru valoarea neamortizată:
6583 2131
Cheltuieli privind activele Echipamente tehnologice
cedate și alte operațiuni de
=
(mașini, utilaje și instalații de
  24.000 lei
capital lucru)
 
 
În scopul prezentării în contul de profit și pierdere, câștigurile sau pierderile obținute
în urma casării sau cedării unei imobilizări corporale trebuie determinate ca diferență
între veniturile generate de scoaterea din evidență și valoarea sa neamortizata, inclusiv
cheltuielile ocazionate de aceasta, și trebuie prezentate ca valoare netă, la venituri
sau cheltuieli, după caz, în contul de profit și pierdere, la elementul Alte venituri din
exploatare, respectiv Alte cheltuieli de exploatare.
 
Tratament contabil:
Ipoteza.
În condițiile vânzării exemplificate mai sus, în contul de profit și pierdere va fi
recunoscută, la rubrica Alte venituri din exploatare, suma de 1.000 lei (câștigul net
din vânzarea echipamentului respectiv 25.000 lei preț de vânzare - 24.000 lei costuri
aferente valorii neamortizate).
Procedura de aplicare
Este incorect să se reflecte în contul de profit și pierdere suma de 25.000 lei la
elementul Alte venituri din exploatare și suma de 24.000 lei la elementul Alte
cheltuieli de exploatare.
 
Compensații de la terți
În cazul distrugerii totale sau parțiale a unor imobilizări corporale, creanțele sau
sumele compensatorii încasate de la terți, legate de acestea, precum și achiziția sau
construcția ulterioară de active noi sunt operațiuni economice distincte și trebuie
înregistrate ca atare pe baza documentelor justificative. Astfel, deprecierea activelor se
evidențiază la momentul constatării acesteia, iar dreptul de a încasa compensațiile se
evidențiază pe seama veniturilor conform contabilității de angajamente, în momentul
stabilirii acestuia.
 Exemple de asemenea compensații pot fi înregistrate în următoarele situații:
a) sume încasate/de încasat de la companiile de asigurare pentru deprecierea sau
pierderea unor imobilizări corporale cauzată, de exemplu, de dezastre naturale sau furt;
b) sume acordate de Guvern, în schimbul unor imobilizări corporale, de exemplu,
terenuri care au fost expropriate.
 
Tratament contabil:
Ipoteza.
Societatea deține un autoturism care, în urma unui incendiu, a fost distrus în
totalitate. Autoturismul este asigurat Casco. Se cunosc următoarele informații:
- valoare autoturism: 120.000 lei
- amortizarea calculată și înregistrată: 45.000 lei;
- valoarea asigurată: 80.000 lei.
Procedura de aplicare.
Societatea scade din gestiune autoturismul pentru care societatea de asigurări a
admis dăuna totală și încasează valoarea asigurării.
 

Înregistrarea valorii rămasă neamortizata, aferentă autoturismului avariat:

6811
2813
Cheltuieli de exploatare
= Amortizarea instalațiilor și   75.000 lei
privind amortizarea
mijloacelor de transport
imobilizărilor
 
Înregistrarea compensațiilor pe care asiguratul urmează să le primească de la
asigurator:
7581
461
= Venituri din despăgubiri,   80.000 lei
Debitori diverși
amenzi și penalități
 
Încasarea sumei reprezentând despăgubirea acordată:
5121 461
Conturi la bănci în lei
=
Debitori diverși
  80.000 lei
 
 
Categorii de imobilizări corporale
Imobilizările corporale cuprind:
Terenuri și amenajări de terenuri - contul 211, dezvoltat pe două conturi sintetice,
respectiv:
  Terenuri - contul 2111;
  Amenajări de terenuri - contul 2112;
Construcții - contul 212:
Instalații tehnice și mijloace de transport - contul 213, dezvoltat pe 3 conturi
sintetice, respectiv:
  Echipamente tehnologice (mașini, utilaje și instalații de lucru) - contul 2131;
  Aparate și instalații de măsurare, control și reglare - contul 2132;
  Mijloace de transport - contul 2133;
Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale
și alte active corporale - contul 214;
 Investiții imobiliare - contul 215;
Active corporale de explorare și evaluare a resurselor minerale - contul 216;
Active biologice productive - contul 217.
 

12.2.2. Terenuri și construcții

Terenurile și clădirile sunt active separabile și sunt contabilizate separat, chiar atunci
când sunt achiziționate împreună. O creștere a valorii terenului pe care se află o clădire
nu afectează determinarea valorii amortizabile a clădirii.
 
Tratament contabil:
Presupunând că în contractul de vânzare a fost menționat prețul întregului ansamblu
(clădire și teren) și, ulterior, facturat ca atare, valoarea celor două trebuie clar
delimitate. În acest sens, se poate apela la serviciile unui evaluator autorizat.
 
Contabilitatea terenurilor se ține pe două categorii: terenuri și amenajări de terenuri.
Mai mult, în contabilitatea analitică, terenurile pot fi evidențiate pe subcategorii, în
funcție de necesități: terenuri agricole, terenuri silvice, terenuri fără construcții, terenuri
cu zăcăminte, terenuri cu construcții și altele.
Terenurile nu se amortizează
Terenurile cumpărate în scopul construirii pe acestea de construcții destinate vânzării, se
înregistrează la stocuri și nu ca activ imobilizat.
În cazul în care un activ care a fost inițial recunoscut la terenuri este folosit ulterior
pentru construirea de ansambluri de locuințe destinate vânzării, valoarea terenului se
evidențiază distinct la stocuri, la valoarea de înregistrare în contabilitate. Dacă terenul a
fost reevaluat, concomitent cu schimbarea naturii activului, rezerva din reevaluare
corespunzătoare acestuia se transferă în contul 1175 - Rezultatul reportat reprezentând
surplusul realizat din rezerve din reevaluare.

12.2.3. Imobilizări corporale - instalații tehnice, mijloace de transport,

mobilier

Elementele specifice activelor imobilizate de natura instalațiilor tehnice, mijloacelor

de transport, mobilierului sau a altor active imobilizate aparținând acestei categorii se
supun în totalitate regulilor generale prezentate la capitolul Imobilizări corporale -
generalități și se tratează în conformitate cu aceste reguli.

12.2.4. Investiții imobiliare

Investiția imobiliară este proprietatea (un teren sau o clădire - ori o parte a unei
clădiri - sau ambele) deținută (de proprietar sau de locatar în baza unui contract de
leasing financiar) pentru a obține venituri din chirii, pentru creșterea valorii capitalului
sau ambele. Pentru a urmări distinct investițiile imobiliare, se utilizează Contul 215 -
Investiții imobiliare.
 
Nu se recunosc în categoria investițiilor imobiliare, ci sunt considerate
proprietăți imobiliare cele deținute pentru:
a) a fi utilizate în producerea sau furnizarea de bunuri sau servicii ori în scopuri
administrative; sau
b) a fi vândute pe parcursul desfășurării normale a activității.
  
Exemple de investiții imobiliare:
a) terenurile deținute, în scopul creșterii pe termen lung a valorii capitalului;
b) terenurile deținute pentru o utilizare viitoare încă nedeterminată. Dacă societatea
nu a hotărât dacă va utiliza terenul fie ca pe o proprietate imobiliară utilizată de
posesor, fie în scopul vânzării pe termen scurt în cursul desfășurării normale a
activității, atunci terenul este considerat ca fiind deținut în scopul creșterii valorii
capitalului;
c) o clădire aflată în proprietatea societății (sau deținută de societate în temeiul unui
contract de leasing financiar) și închiriată în temeiul unuia sau mai multor contracte
de leasing operațional;
d) o clădire care este liberă, dar care este deținută pentru a fi închiriată în temeiul
unuia sau mai multor contracte de leasing operațional;
e) proprietățile imobiliare în curs de construire sau amenajare în scopul utilizării
viitoare ca investiții imobiliare.
 
Exemple de elemente care nu sunt investiții imobiliare:
a) proprietățile imobiliare deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfășurării
normale a activității sau în procesul de construcție ori de amenajare în vederea unei
astfel de vânzări, de exemplu, proprietățile imobiliare dobândite cu scopul exclusiv
de a fi cedate ulterior, în viitorul apropiat, sau cu scopul de a fi amenajate și
revândute. Acestea reprezintă, din punct de vedere contabil, stocuri;
b) proprietățile imobiliare care sunt în curs de construire sau amenajare în numele
unor terțe părți. Acestea reprezintă pentru societate servicii în curs de execuție;
c) proprietățile imobiliare utilizate de posesor, incluzând (printre altele) proprietățile
deținute în scopul utilizării lor viitoare ca proprietăți imobiliare utilizate de posesor,
proprietățile deținute în scopul amenajării viitoare și utilizării ulterioare ca proprietăți
imobiliare utilizate de posesor, proprietățile utilizate de salariați (indiferent dacă
aceștia plătesc sau nu chirie la cursul pieței) și proprietățile imobiliare utilizate de
posesor care urmează a fi cedate.
 
Proprietăți deținute cu dublu scop
În cazul în care o proprietate include o parte care este deținută pentru a fi închiriată
sau cu scopul creșterii valorii capitalului și o altă parte care este deținută pentru a fi
utilizată la producerea sau furnizarea de bunuri ori servicii sau în scopuri administrative,
dacă aceste părți pot fi vândute separat (sau închiriate separat în temeiul unui contract
de leasing financiar), este necesar a fi contabilizate separat. Dacă părțile nu pot fi
vândute separat, proprietatea imobiliară constituie o investiție imobiliară doar în cazul în
care o parte nesemnificativă este deținută pentru a fi utilizată la producerea sau
furnizarea de bunuri ori servicii sau în scopuri administrative.
 
Dificultăți în a determina dacă o proprietate este investiție imobiliară sau
proprietate imobiliară
În cazul în care este dificil, prin natura activității complexe să se determine dacă o
proprietate este investiție imobiliară sau proprietate imobiliară, se apelează la un
raționament suplimentar, respectiv se determină nivelul serviciilor suplimentare.
Astfel, în cazul în care serviciile suplimentare reprezintă o componentă
nesemnificativă a contractului, activul este înregistrat ca investiție imobiliară.
 
Tratament contabil:
Societatea deține un imobil pentru a-l închiria terților. Prin contract, proprietarul se
obligă să sigure servicii de pază, întreținere și alte servicii specifice.
În acest caz, serviciile accesorii serviciului de închiriere sunt nesemnificative în raport
 cu valoarea contractului de închiriere, iar activul se înregistrează ca investiție
imobiliară.
 
În cazul în care serviciile suplimentare reprezintă o componentă importantă a
serviciului ca întreg prestat terților, activul este înregistrat ca o proprietate imobiliară.
 
Tratament contabil:
Dacă societatea are în proprietate și administrează un hotel, serviciile furnizate
oaspeților reprezintă o componentă semnificativă a întregului contract. Prin urmare,
un hotel administrat de proprietar reprezintă mai degrabă o proprietate imobiliară
utilizată de posesor decât o investiție imobiliară.
 
Determinarea criteriilor de încadrare a unui activ în categoria investițiilor imobiliare
sau a proprietăților imobiliare se face pe bază de raționament profesional, fiind necesar a
se elabora criterii astfel încât să își poată exercita în mod consecvent raționamentul, în
conformitate cu definiția investiției imobiliare.
 
Transferul în sau din categoria investițiilor imobiliare se face dacă și numai dacă
există o modificare a utilizării, evidențiată de:
- începerea utilizării de către posesor, pentru un transfer din categoria investițiilor
imobiliare în categoria proprietăților imobiliare utilizate de posesor;
- încheierea utilizării de către posesor, pentru un transfer din categoria proprietăților
imobiliare utilizate de posesor în categoria investițiilor imobiliare.
 
În cazul în care o entitate decide să cedeze o investiție imobiliară, cu sau fără
amenajări suplimentare, entitatea continuă să trateze proprietatea imobiliară ca investiție
imobiliară până în momentul în care aceasta este scoasă din evidență.

12.2.5. Active biologice productive

Potrivit reglementărilor contabile în vigoare, activele biologice productive se vor

înregistra și urmări distinct în categoria activelor. Activele biologice productive sunt
orice active biologice, altele decât activele biologice de natura stocurilor. Un
activ biologic este reprezentat de un animal viu sau de o plantă vie.
Pentru ca activele biologice productive să poată fi urmărite distinct, în categoria
imobilizărilor corporale, se va utiliza Contul 217 - Active biologice productive.
Condiții de recunoaștere a unui activ biologic:
Societatea va recunoaște un activ biologic dacă și numai dacă:
a) controlează activul ca rezultat al evenimentelor trecute;
b) este probabil ca beneficiile economice viitoare asociate activului să revină
societății; și
c) valoarea justă sau costul activului poate fi evaluat(ă) în mod credibil.
 
Determinarea costului unui activ biologic productiv:
- în cazul în care există o piață pentru activele biologice, costul se determină în baza
prețurilor pieței specifice.
- în cazul în care o astfel de piață nu există, se va utiliza metoda bazată pe costul
unui activ combinat
 
Tratament contabil:
Ipoteza.
 În cazul unei plantații forestiere nu se poate determina valoarea activului biologic în
bâză unei piețe existente.
Procedura de aplicare.
În acest caz:
- se determină valoarea activului combinat, adică a activului biologic, a terenului
viran și a amenajărilor acestuia, considerate ca un întreg;
- se determină valoarea activului biologic prin scăderea din valoarea stabilită mai sus
a valorii terenului (dacă ar fi vândut fără să aibă pe el un activ biologic) și a
amenajărilor acestuia.
 
În anumite cazuri, dacă din momentul suportării costurilor inițiale au avut loc puține
transformări, activul biologic se recunoaște la valoarea reprezentând costul înființării
acestuia. De exemplu pentru puieții de pomi fructiferi plantați imediat înainte de finalul
perioadei de raportare, valoarea de recunoaștere al acestora în categoria activelor
biologice este costul înființării respectivei plantații.
Aceste exemple se aplică în concret, având în vedere natura activelor biologice
productive, prezente sau viitoare, ale societății.

12.2.6. Contracte de leasing

Imobilizările corporale deținute în baza unui contract de leasing se evidențiază în

contabilitate în funcție de prevederile contractelor încheiate între părți, precum și
legislația în vigoare.
Clasificarea contractelor de leasing în leasing financiar sau leasing operațional se
efectuează la începutul contractului.
Contabilizarea contractelor de leasing se efectuează ținând cont de fondul economic
al tranzacției sau al angajamentului în cauză, și nu numai de forma juridică a
contractelor.
 
Procedura clasificării contractelor de leasing
 
Pentru ca un contract de leasing să fie considerat leasing financiar trebuie să se
îndeplinească cel puțin una din următoarele condiții:
a) societatea de leasing transferă locatarului titlul de proprietate asupra bunului până
la sfârșitul duratei contractului de leasing;
b) locatarul are opțiunea de a cumpăra bunul la un preț estimat a fi suficient de mic
în comparație cu valoarea justă la data la care opțiunea devine exercitabilă, astfel
încât, la începutul contractului de leasing, există în mod rezonabil certitudinea că
opțiunea va fi exercitată;
c) durata contractului de leasing acoperă, în cea mai mare parte, durata de viață
economică a bunului, chiar dacă titlul de proprietate nu este transferat;
d) valoarea totală a ratelor de leasing, mai puțin cheltuielile accesorii, este mai mare
sau egală cu valoarea de intrare a bunului, reprezentată de valoarea la care a fost
achiziționat bunul de către finanțator, respectiv costul de achiziție;
e) bunurile ce constituie obiectul contractului de leasing sunt de natură specială,
astfel încât numai locatarul le poate utiliza fără modificări majore.
 
Contractul de leasing operațional
Contract de leasing operațional este considerat orice contract de leasing care nu
îndeplinește criteriile pentru a fi recunoscut contract de leasing financiar.
  
Elemente specifice leasingului operațional:
- înregistrarea în contabilitate a amortizării bunului ce face obiectul contractului se
efectuează de către locator/finanțator;
- bunurile sunt supuse amortizării de către locator, pe o bază consecventă cu politica
normală de amortizare pentru bunuri similare ale acestuia;
- la contabilizarea operațiunilor de leasing operațional, locatorul trebuie să prezinte
bunurile date în regim de leasing operațional în conturile de imobilizări necorporale și
imobilizări corporale, în conformitate cu natura acestora;
- sumele încasate sau de încasat se înregistrează în contabilitatea locatorului ca un
venit în contul de profit și pierdere, conform contabilității de angajamente;
- în contabilitatea locatarului, bunurile luate în leasing operațional sunt evidențiate în
conturi de evidență din afara bilanțului;
- sumele plătite sau de plătit se înregistrează în contabilitatea locatarului ca o
cheltuială în contul de profit și pierdere, conform contabilității de angajamente.
 
Înregistrarea în contabilitate a operațiunilor specifice leasingului
operațional
 

Tratament contabil:
Ipoteza
Societatea închiriază în regim de leasing operațional un autoturism necesar
desfășurării activității, în următoarele condiții:
- durata contractului de leasing 3 ani;
- plățile se efectuează lunar și se situează la nivelul sumei de 20.000 lei;
- valoarea totală a contractului este de 720.000 lei.
Procedura de aplicare
 
Înregistrările contabile efectuate de locatar pe durata contractului de
leasing (se face abstracție de TVA)
 
Evidențierea ratelor de leasing viitoare în creditul contului extracontabil (2.000 lei /
lună * 36 luni = 72.000 lei):
8036
Redevențe, locații de
  =
gestiune, chirii și alte datorii
  72.000 lei
asimilate
 
Înregistrarea facturii reprezentând rata lunara:
612
401
Cheltuieli cu redevențele, =
Furnizori
  2.000 lei
locațiile de gestiune și chiriile
 
Concomitent, se diminuează valoarea ratelor de leasing cu suma achitată,
extracontabil:
8036
Redevențe, locații de
gestiune, chirii și alte datorii
=     2.000 lei
asimilate
 
Se înregistrează plata furnizorului:
401 = 5121   2.000 lei
 Furnizori Conturi la bănci în lei
 
 
Leaseback-ul
Lease-back-ul este considerat a fi o tranzacție de vânzare a unui activ pe termen
lung și de închiriere a aceluiași activ în regim de leasing (lease-back) se contabilizează în
funcție de clauzele contractului de leasing, putând rezulta:
-un contract de leasing financiar;
-un contract de leasing operațional.
 
Dacă tranzacția de vânzare și închiriere a aceluiași activ are ca rezultat un
leasing operațional, entitatea vânzătoare contabilizează o tranzacție de vânzare, cu
înregistrarea scoaterii din evidență a activului și a sumelor încasate sau de încasat și a
taxei pe valoarea adăugată pentru operațiunile taxabile, conform prevederilor legale.
Operațiunea de închiriere a activului în regim de leasing operațional se contabilizează de
utilizator conform prevederilor valabile pentru contractele de leasing operațional.
 
Tratament contabil:
Ipoteza
Societatea deține un echipament pentru care se cunosc următoarele informații:
- valoare la cost de achiziției: 100.000 lei;
- amortizarea calculată și înregistrată: 46.000 lei;
- valoarea actuală a echipamentului: 50.000 lei-valoare de piață;
- valoarea de vânzare, negociată cu societatea de leasing: 48.000 lei;
- valoarea totală a contractului: 65.000 lei.
Procedura de aplicare
Înregistrările ocazionate de predarea, respectiv achiziționarea propriului echipament
în regim de leasing operațional vor fi (se face abstracție de TVA) :
 
Înregistrarea vânzării echipamentului:
7583
461 Venituri din vânzarea
Debitori diverși
=
activelor și alte operațiuni de
  48.000 lei
capital
 
Scăderea din gestiune a echipamentului vândut societății de leasing:
2131
Echipamente tehnologice
% =
(mașini, utilaje și instalații de
  100.000 lei
lucru)
2813
Amortizarea instalațiilor și       46.000 lei
mijloacelor de transport
6583  
Cheltuieli privind activele
cedate și alte operațiuni de
    54.000 lei
capital
 
Evidențierea ratelor de leasing viitoare în creditul contului extracontabil:
8036
Redevențe, locații de
  =
gestiune, chirii și alte datorii
  65.000 lei
asimilate
 
  
Elemente specifice de avut în vedere la întocmirea situațiilor financiare
Următoarele prevederi sunt valabile în cazul în care au avut loc operațiuni de
leasing:
- în vederea întocmirii situațiilor financiare anuale, utilizatorii bunurilor luate în
leasing financiar sau operațional inventariază și transmit societății de leasing lista
bunurilor deținute în baza contractelor de leasing.
- entitățile contractante care au efectuat operațiuni de leasing și lease-back trebuie
să prezinte în notele explicative la situațiile financiare anuale informații referitoare la
operațiunile derulate.
 

12.2.7. Imobilizări în curs de execuție

Imobilizările în curs de execuție reprezintă investițiile neterminate efectuate în

regie proprie sau în antrepriză. Acestea se evaluează la costul de producție sau costul de
achiziție, după caz. Imobilizările în curs de execuție se trec în categoria imobilizărilor
finalizate după recepția, darea în folosință sau punerea în funcțiune a acestora.
 
Înregistrarea imobilizărilor în curs de execuție, în antrepriză
 
Tratament contabil:
Ipoteza
În vederea realizării unei construcții, societatea apelează la un constructor.
Constructorul facturează contravaloarea lucrărilor efectuate la sfârșitul fiecărei etape,
conform contractului. 
Procedura de aplicare
 
Înregistrarea facturii, la sfârșitul primei etape:
231 Valoarea
404
Imobilizări corporale în curs =
Furnizori de imobilizări
  lucrărilor
de execuție facturate
 
Pentru fiecare etapă de lucrări se primește o nouă factură care se înregistrează
similar. Aceeași înregistrare se efectuează și pentru ultima etapă din proiect.
 
Înregistrarea valorii construcției recepționate și dată în folosință:
231 Valoarea
212
= Imobilizări corporale în curs   tuturor
Construcții
de execuție lucrărilor
 
 
Costul unei imobilizări corporale construite în regie proprie este determinat folosind
aceleași principii ca și pentru un activ achiziționat. Astfel, dacă entitatea produce
active similare, în scopul comercializării, în cadrul unor tranzacții normale, atunci
costul activului este, de obicei, același cu costul de construire a acelui activ destinat
vânzării. Prin urmare, orice profituri interne sunt eliminate din calculul costului acestui
activ. În mod similar, cheltuiala reprezentând rebuturi, manoperă sau alte resurse
peste limitele acceptate ca fiind normale, precum și pierderile care au apărut în cursul
construcției în regie proprie a activului nu sunt incluse în costul activului.
 
 Înregistrarea imobilizărilor în curs de execuție, în regie proprie
 
Tratament contabil:
Ipoteza
În vederea realizării unei construcții, societatea demarează lucrările în regie proprie,
înregistrând lunar toate costurile identificate. Înregistrarea costurilor se face după
natura lor, în conturi de cheltuieli.
Procedura de aplicare
 
Înregistrarea valorii imobilizărilor corporale în curs de execuție efectuate în regie
proprie, neterminate, la sfârșitul fiecărei luni:
231 722
Costuri
Imobilizări corporale în curs = Venituri din producția de  
cumulate
de execuție imobilizări corporale
 
Înregistrarea valorii construcției recepționate și dată în folosință:
Costuri
231
212 cumulate prin
= Imobilizări corporale în curs  
Construcții intermediul
de execuție
contului 231
 
 
 

12.2.8. Avansuri pentru imobilizări corporale

Toate avansurile acordate pentru imobilizări corporale se înregistrează în

contul 4093 - Avansuri acordate pentru imobilizări corporale.
 
Tratament contabil:
Ipoteza
Societatea plătește, în intenția de a achiziționa un autoturism, un avans în sumă de
30.000 lei.
Procedura de aplicare

Înregistrarea avansului achitat:

4093
404
Avansuri acordate pentru =
Furnizori de imobilizări
  30.000 lei
imobilizări corporale
 
 
Sumele înregistrate în de avansuri pentru imobilizări corporale nu fac obiectul
evaluării în funcție de cursul valutar, la finele lunii, respectiv la finele exercițiului
financiar.
 
Când activul imobilizat pentru care s-a efectuat plata avansului este facturat, se va
stinge avansul prin formula contabilă de mai sus, în roșu și se va înregistra intrarea în
patrimoniu a activului imobilizat astfel achiziționat.
 12.2.9. Reevaluarea imobilizărilor corporale

Potrivit reglementărilor contabile aplicabile, societatea poate opta, pentru

recunoașterea valorii activelor corporale, între metoda costului și metoda reevaluării.
Opțiunea societății este de aplicare a metodei costului.
 
La prima aplicare a metodei costului, societatea trece de la metoda reevaluarii la
metoda costului ajustand sumele evidentiate in contul 105 - Rezerve din reevaluare, in
functie de modalitatea în care, pe perioada în care a fost efectuată reevaluarea, a
transferat sumele în rezultatul reportat (contul 1175 - Rezultatul reportat reprezentând
surplusul realizat din rezerve din reevaluare), astfel:
a) in cazul in care politicile contabile au prevazut transferul rezervei din reevaluare în
contul de rezultat reportat, pe măsura amortizării activului, se inchide rezerva din
reevaluare (soldul contului 105 "Rezerve din reevaluare") pe seama imobilizării căreia îi
corespunde rezerva respectivă (articol contabil 105 "Rezerve din reevaluare" = 21 x
Imobilizări corporale);
b) in cazul in care politicile contabile au prevazut transferul rezervei din reevaluare în
contul de rezultat reportat, la scoaterea din evidență a imobilizării pentru care s-a
constituit rezerva respectivă, se procedează astfel:
- transferă din contul 105 "Rezerve din reevaluare" în contul 1175 "Rezultatul
reportat reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare" rezerva
corespunzătoare sumelor amortizate din valoarea imobilizării;
- reduce valoarea imobilizării cu rezerva din reevaluare aferentă valorii care nu a fost
amortizată (articol contabil 105 "Rezerve din reevaluare" = 21 x Imobilizări
corporale).
În scopul determinãrii cheltuielilor cu amortizarea, costul imobilizãrilor corporale la
data schimbãrii de politicã contabilã, este valoarea rãmasã în urma ajustãrilor
efectuate.
La trecerea de la metoda reevaluării la metoda costului, se va urmări ca aplicarea
acestei opțiuni să nu conducă la subevaluarea activelor respective, față de valoarea care
ar fi fost recunoscută în bilanț dacă acele imobilizări corporale nu ar fi fost reevaluate.

12.3. Imobilizări financiare

Imobilizările financiare cuprind acțiunile deținute la entitățile afiliate, împrumuturile

acordate entităților afiliate, acțiunile deținute la entități asociate și entități controlate în
comun, împrumuturile acordate entităților asociate și entităților controlate în comun, alte
investiții deținute ca imobilizări, alte împrumuturi.
 
Următoarele reguli sunt specifice imobilizărilor financiare:
- diferența dintre valoarea imobilizărilor financiare dobândite și valoarea
neamortizata a imobilizărilor care au constituit obiectul participării în natură la
capitalul altor entități, precum și diferența dintre valoarea participațiilor primite ca
urmare a participării cu active pe termen scurt (creanțe) și valoarea activelor care
fac obiectul participației se înregistrează pe seama veniturilor (contul 768 - Alte
venituri financiare), la data dobândirii acelor titluri.
- acțiunile și alte imobilizări financiare primite fără plată, se evidențiază în conturile
de active și venituri (contul 768 - Alte venituri financiare).
- acțiunile primite de entitate ca urmare a încorporării rezervelor sau a primelor de
capital, în capitalul social al societății la care sunt deținute participațiile, se
evidențiază în contabilitate pe seama conturilor de active corespunzătoare naturii
participației deținute, respectiv de rezerve (contul 106 - Rezerve). La cedarea
 acțiunilor respective, contravaloarea rezervelor corespunzătoare se transferă la
venituri (prin contul 768 - Alte venituri financiare).
- în categoria altor investiții deținute ca imobilizări se evidențiază distinct certificatele
de emisii de gaze cu efect de seră, precum și certificatele verzi.
- la alte creanțe imobilizate se cuprind garanțiile, depozitele și cauțiunile depuse de
entitate la terți.
- în conturile de creanțe imobilizate reprezentând împrumuturi acordate se
înregistrează sumele acordate terților în baza unor contracte pentru care entitatea
percepe dobânzi, potrivit legii.
- entitățile care au evidențiate în contul de creanțe imobilizate creanțe imobilizate cu
scadență mai mare de un an, vor prezenta în bilanț, la imobilizări financiare, numai
partea cu scadență mai mare de 12 luni, diferența urmând a fi reflectată la creanțe.
- imobilizările financiare recunoscute ca activ se evaluează la costul de achiziție.
- imobilizările financiare se prezintă în bilanț la valoarea de intrare mai puțin
ajustările cumulate pentru pierdere de valoare.
- depozitele bancare se prezintă la imobilizări financiare dacă perioada de constituire
depășește 12 luni.

12.4. Procedura de gestionare a mijloacelor fixe

În funcție de nevoile concrete ale societății, se va ține seama de următoarele

prevederi specifice procedurii de gestionare a mijloacelor fixe:
- pentru gestionarea mijloacelor fixe, se va utiliza Registrul numerelor de
inventar; în acest sens, se poate folosi fie câte un registru pentru fiecare grupă de
mijloace fixe, fie un registru pentru mai multe grupe, în funcție de numărul
mijloacelor fixe existente și al celor care urmează a intra în societate. Fiecărui mijloc
fix i se atribuie un număr de inventar în momentul intrării în unitate prin
achiziționare, construire, confecționare, transfer etc. (cu excepția celor luate cu
chirie), care se consemnează în registrul numerelor de inventar;
- pentru evidența analitică a mijloacelor fixe se va utiliza Fișa mijlocului fix, care
se întocmește într-un exemplar, de compartimentul financiar-contabil, pentru fiecare
mijloc fix sau pentru mai multe mijloace fixe de același fel și de aceeași valoare, care
au aceleași cote de amortizare și sunt puse în funcțiune în aceeași lună;
- pentru urmărirea mișcării mijloacelor fixe, se va utiliza formularul Bon de mișcare
a mijloacelor fixe;
- la scoaterea din funcțiune a mijloacelor fixe, se va întocmi un Proces verbal de
scoatere din funcțiune a mijloacelor fixe / de declasare a unor bunuri
materiale; se întocmește separat pentru mijloace fixe, materiale de natura
obiectelor de inventar în folosință și bunuri materiale aflate în gestiunea unui singur
gestionar
- pentru recepția și punerea în funcțiune a mijloacelor fixe, se va utiliza, după caz,
unul dintre următoarele formulare: Proces verbal de recepție, Proces verbal de
recepție provizorie, Proces verbal de punere în funcțiune.
Prezentele precizări constituie generalități, se aplică numai dacă este necesar și se
completează cu prevederile legale referitoare la întocmirea și utilizarea documentelor
financiar contabile.

12.5. Registrul bunurilor de capital

Persoana impozabilă trebuie să păstreze o situație a bunurilor de capital care fac

obiectul ajustării taxei deductibile, care să permită controlul taxei deductibile și al
ajustărilor efectuate. Această situație trebuie păstrată pe o perioadă care începe în
momentul la care taxa aferentă achiziției bunului de capital devine exigibilă și se încheie
la 5 ani după expirarea perioadei în care se poate solicita ajustarea deducerii. Orice alte
înregistrări, documente și jurnale privind bunurile de capital trebuie păstrate pentru
aceeași perioadă.
 Registrul bunurilor de capital trebuie să conțină un minim de informație, respectiv:
1) data achiziției, fabricării, finalizării construirii sau transformării/modernizării;
2) valoarea bunului de capital exclusiv TVA (baza de impozitare din factura
furnizorului);
3) taxa deductibilă aferentă bunului de capital;
4) taxa dedusă;
5) eventualele ajustări efectuate asupra taxei deduse inițial.
Bunurile de capital reprezintă toate activele corporale fixe, a căror durată normală de
funcționare este egală sau mai mare de 5 ani, precum și operațiunile de construcție,
transformare sau modernizare a bunurilor imobile, exclusiv reparațiile sau lucrările de
întreținere a acestor active, chiar în condițiile în care astfel de operațiuni sunt realizate de
beneficiarul unui contract de închiriere, leasing sau orice alt contract prin care activele
fixe corporale se pun la dispoziția unei alte persoane.

13. Politici contabile privind activele circulante

13.1. Generalități privind activele circulante

Definirea activelor circulante

 
Activele circulante reprezintă active care:
a) se așteaptă să fie realizate sau sunt deținute cu intenția de a fi vândute sau
consumate în cursul normal al ciclului de exploatare al entității, acesta din urmă fiind
definit ca perioadă de timp dintre achiziționarea activelor care sunt destinate
procesării și finalizarea acestora în numerar sau echivalente de numerar.
b) sunt deținute, în principal, în scopul tranzacționării;
c) se așteaptă a fi realizate în termen de 12 luni de la data bilanțului; sau
d) sunt reprezentate de numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu
este restricționată.
 
Echivalentele de numerar reprezintă investițiile financiare pe termen scurt, extrem
de lichide, care sunt ușor convertibile în numerar și sunt supuse unui risc.
Cu alte cuvinte, activele circulante reprezintă toate activele care nu îndeplinesc
condițiile necesare pentru a fi considerate active imobilizate.
 
Componența activelor circulante
În categoria activelor circulante se cuprind:
a) stocuri, inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost întocmită
factura;
b) creanțe;
c) investiții pe termen scurt;
d) casa și conturi la bănci.

13.2. Stocuri

13.2.1. Generalități privind stocurile

Definirea stocurilor
Stocurile sunt active circulante:
 a) deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfășurării normale a activității;
b) în curs de producție în vederea vânzării în procesul desfășurării normale a
activității; sau
c) sub formă de materii prime, materiale și alte consumabile care urmează să fie
folosite în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii.
 
Reclasificarea activelor imobilizate în stocuri
Atunci când există o modificare a utilizării unei imobilizări corporale, în sensul că
aceasta urmează a fi îmbunătățită în perspectiva vânzării, la momentul luării deciziei
privind modificarea destinației, în contabilitate se înregistrează transferul activului din
categoria imobilizări corporale în cea de stocuri. Transferul se înregistrează la valoarea
neamortizata a imobilizării. Dacă imobilizarea corporală a fost reevaluată, concomitent cu
reclasificarea activului se procedează la închiderea contului de rezerve din reevaluare
aferente acestuia. Acest aspect a fost deja tratat și exemplificat la capitolul de imobilizări.
 
Categoria activelor circulante de natura stocurilor cuprinde:
a) mărfurile, și anume bunurile pe care societatea le cumpără în vederea revânzării
sau produsele predate spre vânzare magazinelor proprii;
b) materiile prime, care participă direct la fabricarea produselor și se regăsesc în
produsul finit integral sau parțial, fie în starea lor inițială, fie transformată;
c) materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru
ambalat, piese de schimb, semințe și materiale de plantat, furaje și alte materiale
consumabile), care participă sau ajută la procesul de fabricație sau de exploatare
fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit;
d) materialele de natura obiectelor de inventar;
e) produse precum:
-semifabricatele, respectiv produsele al căror proces tehnologic a fost terminat într-o
secție (fază de fabricație) și care trec în continuare în procesul tehnologic al altei
secții (faze de fabricație) sau se livrează terților;
-produsele finite, respectiv produsele care au parcurs în întregime fazele procesului
de fabricație și nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul societății, putând fi
depozitate în vederea livrării sau expediate direct clienților;
-rebuturile, materialele recuperabile și deșeurile;
-produsele agricole;
f) activele biologice de natura stocurilor;
g) ambalajele, care includ ambalajele refolosibile, achiziționate sau fabricate,
destinate produselor vândute și care în mod temporar pot fi păstrate de terți, cu
obligația restituirii în condițiile prevăzute în contracte;
h) producția în curs de execuție, reprezentând producția care nu a trecut prin toate
fazele (stadiile) de prelucrare, prevăzute în procesul tehnologic, precum și produsele
nesupuse probelor și recepției tehnice sau necompletate în întregime. În cadrul
producției în curs de execuție se cuprind, de asemenea, serviciile și studiile în curs
de execuție sau neterminate;
i) ansamblurile sau complexurile de locuințe destinate vânzării.

13.2.2. Recunoașterea inițială a stocurilor

În funcție de sursa de proveniență, la înregistrarea în contabilitate, stocurile se

recunosc la costul de achiziție (pentru stocurile cumpărate) sau la costul de producție
(pentru stocurile produse intern).
 
Cost de achiziție al stocurilor înseamnă prețul datorat și eventualele cheltuieli
conexe minus eventualele reduceri ale costului de achiziție. În acest sens, costul de
achiziție al stocurilor cuprinde prețul de cumpărare, taxele de import și alte taxe (cu
excepția acelora pe care persoana juridică le poate recupera de la autoritățile fiscale),
cheltuielile de transport, manipulare și alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct achiziției
bunurilor respective. În costul de achiziție se includ, de asemenea, comisioanele, taxele
notariale, cheltuielile cu obținerea de autorizații și alte cheltuieli nerecuperabile,
atribuibile direct bunurilor respective. Cheltuielile de transport sunt incluse în costul de
achiziție și atunci când funcția de aprovizionare este externalizată.
 
Tratament contabil:
Ipoteza
Societatea achiziționează materiale de la un furnizor din SUA, pentru care plătește
10.000 USD, reprezentând 42.000 lei. Transportul este asigurat până la graniță de
către un terț și se ridică la nivelul a 4.000 lei. Pentru import, plătesc taxe vamale în
sumă de 4.600 lei și TVA în vamă în sumă de 10.120 lei. De asemenea, societatea
plătește un comision pentru partenerul din România care a intermediat tranzacția și a
asigurat aducerea stocurilor în țară, în valoarea de 1.000 lei. Transportul la societate
este asigurat cu un mijloc de transport propriu, costul transportului fiind de 500 lei.
Procedura de aplicare
În acest caz, costul stocurilor astfel achiziționate este de 52.100 lei. Dacă nu se
exercită dreptul de deducere a TVA, aceasta se va include în costul stocului
achiziționat (suma de 10.120 lei).
 
Intrarea în gestiune a mărfurilor
Înregistrarea intrării în gestiune a mărfurilor se realizează utilizând costul de
achiziție, determinat potrivit regulilor generale aplicabile evidențiate mai sus.
Metoda aleasă trebuie aplicată cu consecvență de la un exercițiu financiar la altul.
Dacă, în situații excepționale, administratorii decid să modifice metoda pentru un anumit
element de stocuri sau alte active fungibile, în notele explicative trebuie să se prezinte
următoarele informații:
- motivul modificării metodei și
- efectele sale asupra rezultatului.
 
Determinarea valorii stocurilor intrate în unitate altfel decât prin achiziție
sau producție interna
În cazul stocurilor intrate în unitate altfel decât prin achiziție sau din producție
internă, următoarele valori se substituie costului de achiziție:
- valoarea de aport, stabilită în urma evaluării - pentru bunurile reprezentând aport
la capitalul social;
- valoarea justă - pentru bunurile obținute cu titlu gratuit sau constatate plus la
inventariere.
 
Evaluarea produselor și serviciilor în curs de execuție
Valoarea produselor și serviciilor în curs de execuție se determină prin inventarierea
producției neterminate la sfârșitul perioadei, prin metode tehnice de constatare a gradului
de finalizare sau a stadiului de efectuare a operațiilor tehnologice și evaluarea acesteia la
costurile de producție. Înregistrarea în contabilitate se face prin utilizarea conturilor
corespunzătoare, la nivelul valorii astfel determinate.
 
Tratament contabil:
Ipoteza
La sfârșitul lunii, societatea determină, pentru producția nefinalizată, o valoare de
6.000 lei, valoare determinată în funcție de stadiul de finalizare al unui produs. În
aceste condiții, se va recunoaște producția în curs la nivelul acestei valori.
 Procedura de aplicare
 
Înregistrarea valorii la cost de producție a stocului de produse în curs de execuție la
sfârșitul perioadei, stabilită pe bază de inventar:
711
331
= Venituri aferente costurilor   6.000,00 lei
Produse în curs de execuție
stocurilor de produse
 
La începutul perioadei următoare, se reia înregistrarea.
 
Înregistrarea scăderii din gestiune a valorii produselor în curs de execuție la începutul
perioadei următoare:
711
331
Venituri aferente costurilor =
Produse în curs de execuție
  6.000,00 lei
stocurilor de produse
 
 
Tratament contabil:
Ipoteza
La sfârșitul lunii, societatea determină, pentru un proiect aflat în derulare, nefinalizat,
un nivel al costurilor realizate de 4.000 lei.
Procedura de aplicare
 
Înregistrarea valorii la cost de producție a serviciilor în curs de execuție la sfârșitul
perioadei:
712
332
= Venituri aferente costurilor   4.000,00 lei
Servicii în curs de execuție
serviciilor în curs de execuție
 
La începutul perioadei următoare, se reia înregistrarea.
 
Înregistrarea scăderii din gestiune a valorii serviciilor în curs de execuție la începutul
perioadei următoare:
712
332
Venituri aferente costurilor =
Servicii în curs de execuție
  4.000,00 lei
serviciilor în curs de execuție
 
 

13.2.3. Metoda de evidența a stocurilor

Contabilitatea stocurilor se ține prin metoda bazată pe Inventar permanent.

Inventarul permanent
În condițiile folosirii inventarului permanent, în contabilitate se înregistrează toate
operațiunile de intrare și ieșire, ceea ce permite stabilirea și cunoașterea în orice moment
a stocurilor atât cantitativ, cât și valoric.
 
Tratament contabil:
Ipoteza
Înregistrarea operațiunilor cu stocuri în cazul utilizării inventarului permanent se
realizează astfel (se consideră pentru exemplificare semințe și materiale de plantat):
Procedura de aplicare
 
 Înregistrarea valorii la preț de înregistrare a stocului achiziționat de la terți (se face
abstracție de TVA) :
3025
401 Valoare stoc
Semințe și materiale de =
Furnizori
  achiziționat
plantat
 
Înregistrarea valorii la preț de înregistrare a stocului utilizat:
6025 3025
Valoare stoc
Cheltuieli privind semințele și = Semințe și materiale de   dat în consum
materialele de plantat plantat
 
 

13.2.4. Înregistrarea ieșirii din gestiune a elementelor de natura

stocurilor

La data ieșirii din entitate sau la darea în consum, bunurile se evaluează și se scad
din gestiune la valoarea lor de intrare sau valoarea la care sunt înregistrate în
contabilitate.
Scoaterea din gestiune a stocurilor se poate face prin aplicarea uneia din
următoarele metode:
a) metoda costului mediu ponderat-CMP;
b) metoda primul intrat - primul ieșit-FIFO;
c) metoda ultimul intrat - primul ieșit-LIFO;
d) metoda bazată pe coeficientul K.
 
Societatea aplică, pentru scăderea din gestiune a stocurilor, metoda FIFO: Primul
intrat - primul iesit.
Metoda primul intrat - primul ieșit - FIFO
Potrivit metodei primul intrat - primul ieșit (FIFO), bunurile ieșite din gestiune se
evaluează la costul de achiziție sau de producție al primei intrări (lot). Pe măsura
epuizării lotului, bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau de
producție al lotului următor, în ordine cronologică.

13.2.5. Data înregistrării intrării stocurilor

Înregistrarea în contabilitate a intrării stocurilor se efectuează la data transferului

riscurilor și beneficiilor. Dacă în general datele de transfer al controlului, de transfer al
proprietății și de livrare coincid, în situații particulare totuși, pot exista decalaje de timp,
de exemplu pentru:
-bunuri vândute în consignație sau stocurile la dispoziția clientului;
-stocuri gajate livrate creditorului beneficiar al gajului, care rămân în evidența
debitorului până la vânzarea lor;
-bunuri recepționate pentru care nu s-a primit încă factura, care trebuie înregistrate
în activele cumpărătorului;
-bunuri livrate și nefacturate, care trebuie scoase din evidență, transferul de
proprietate având loc;
-bunuri vândute și nelivrate încă, pentru care a avut loc transferul proprietății. De
exemplu, la vânzările cu condiția de livrare ex-work, bunurile vândute ies din stocul
vânzătorului din momentul punerii lor la dispoziția cumpărătorului etc.
 
Cazuri particulare:
 1. Bunurile materiale primite pentru prelucrare, în custodie sau în consignație
se recepționează și înregistrează distinct ca intrări în gestiune. În contabilitate, valoarea
acestor bunuri se înregistrează în conturi în afara bilanțului;
2. În situația unor decalaje între aprovizionarea și recepția bunurilor care se
dovedesc a fi în mod cert în proprietatea entității, se procedează astfel:
- bunurile sosite fără factură se înregistrează ca intrări în gestiune atât la locul de
depozitare, cât și în contabilitate, pe baza recepției și a documentelor însoțitoare;
- bunurile sosite și nerecepționate se înregistrează distinct în contabilitate ca intrare
în gestiune;
3. În cazul unor decalaje între vânzarea și livrarea bunurilor, acestea se înregistrează
ca ieșiri din entitate, nemaifiind considerate proprietatea acesteia, astfel:
- bunurile vândute și nelivrate se înregistrează distinct în gestiune, iar în
contabilitate în conturi în afara bilanțului;
- bunurile livrate, dar nefacturate, se înregistrează ca ieșiri din gestiune atât la
locurile de depozitare, cât și în contabilitate, pe baza documentelor care confirmă
ieșirea din gestiune potrivit legii;
4. Bunurile aprovizionate sau vândute cu clauze privind dreptul de proprietate se
înregistrează la intrări și, respectiv, la ieșiri, atât în gestiune, cât și în contabilitate,
potrivit contractelor încheiate.

13.2.6. Impactul reducerilor comerciale acordate ulterior facturării,

asupra stocurilor

Dacă ulterior facturării stocurilor achiziționate se oferă, de către furnizor, reduceri

comerciale, acestea se tratează în funcție de existența sau nu în gestiune a stocurilor
anterior achiziționate, astfel:
-în cazul în care stocurile pentru care s-a acordat reducerea se află în gestiune,
reducerile comerciale primite ulterior facturării corectează costul stocurilor la care se
referă;
-dacă stocurile pentru care au fost primite reducerile ulterioare nu mai sunt în
gestiune, acestea se evidențiază distinct în contabilitate (contul 609 - Reduceri
comerciale primite), pe seama conturilor de terți.
Atunci când vânzarea de produse și acordarea reducerii comerciale sunt tratate
împreună, reducerile comerciale acordate ulterior facturării ajustează veniturile din
vânzare.
 
Tratament contabil:
Ipoteza
Societatea achiziționează de la un furnizor materiale consumabile în valoare de 7.400
lei. Constatând că materialele sunt de o calitate inferioară celor comandate,
societatea solicită furnizorului o reducere de preț. Furnizorul oferă o reducere de 10%
pentru întreaga factură, respectiv 740 lei. În gestiunea cumpărătorului, au fost
consumate materiale însumând 2.400 lei. Înregistrarea reducerilor comerciale se va
face diferit, în funcție de existența în stoc a materialelor pentru care a fost acordată.
Procedura de aplicare
 
Înregistrarea reducerii pentru materialele în consum:
401 609
Furnizor
=
Reduceri comerciale primite
  200 lei
 
 Înregistrarea reducerii pentru materialele aflate încă în stoc:
3028 401
Alte materiale consumabile
=
Furnizor
  (500 lei)
 
 
Dacă, până la finalizarea situațiilor financiare au fost primite / emise facturi de
reduceri care se referă la livrări aferente exercițiului financiar încheiat, acestea se vor
recunoaște la sfârșitul exercițiului financiar, chiar dacă factura a fost emisă ulterior.
 
Tratament contabil:
Ipoteza
Potrivit contractului încheiat între părți, pentru livrări care depășesc în cursul unui an
calendaristic 50.000 lei, furnizorul acordă o reducere de 2% asupra valorii livrărilor.
La finalizarea calculelor aferente anului anterior, furnizorul determină un volum al
livrărilor de 60.000 lei și emite, în data de 15 Ianuarie, o factură de reduceri
comerciale în sumă de 1.200 lei.
Procedura de aplicare
 
Înregistrarea operațiunii în cazul în care societatea ar fi furnizor:
 
Înregistrarea reducerii acordate, la 31.12 (pentru a afecta exercițiul financiar în care
au fost livrate produsele):
709 418
Reduceri comerciale acordate
=
Clienți - facturi de întocmit
  1.200 lei
 
Înregistrarea facturii, în data de 15.01:
709 4111
Reduceri comerciale acordate
=
Clienți
  1.200 lei
 
Concomitent, se anulează înregistrarea efectuată la data de 31.12 (înregistrare în
roșu):
709 418
Reduceri comerciale acordate
=
Clienți - facturi de întocmit
  (1.200 lei)
 
Înregistrarea operațiunii în cazul în care societatea ar fi cumpărător:
 
Înregistrarea reducerii acordate, la 31.12 (pentru a afecta exercițiul financiar în care
au fost livrate produsele):
408 609
Furnizori - facturi de întocmit
=
Reduceri comerciale primite
  1.200 lei
 
Înregistrarea facturii, în data de 15.01:
401 609
Furnizori
=
Reduceri comerciale primite
  1.200 lei
 
Concomitent, se anulează înregistrarea efectuată la data de 31.12 (înregistrare în
roșu):
408 609
Furnizori - facturi de întocmit
=
Reduceri comerciale primite
  (1.200 lei)
 
 

13.2.7. Modificarea destinației stocurilor - reclasificare

 Întrucât scopul este cel care contează în clasificarea unui activ ca activ imobilizat sau
activ circulant, schimbarea intențiilor privind utilizarea unui activ conduce la schimbarea
încadrării activului din activ circulant în activ imobilizat sau invers.
Spre exemplu, în cazul în care un activ care a fost inițial recunoscut la terenuri este
folosit ulterior pentru construirea de ansambluri de locuințe destinate vânzării, valoarea
terenului se evidențiază distinct la stocuri, la valoarea de înregistrare în contabilitate.
Dacă terenul a fost reevaluat, concomitent cu schimbarea naturii activului, rezerva din
reevaluare corespunzătoare acestuia se transferă în contul 1175 - Rezultatul reportat
reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare.
În cazul activelor de natura ansamblurilor sau complexurilor de locuințe care inițial
erau destinate vânzării și care ulterior își schimbă destinația, urmând a fi folosite de
societate pe o perioadă îndelungată sau să fie închiriate unor terți, în contabilitate se
înregistrează un transfer de la stocuri la imobilizări corporale. Transferul se efectuează la
data schimbării destinației, la valoarea la care activele erau înregistrate în contabilitate
(reprezentată de cost).
 
Alte active circulante
De asemenea, categoria activelor circulante de natura stocurilor mai cuprinde
bunurile aflate în custodie, pentru prelucrare sau în consignație la terți, mașinile folosite
numai ca material de demonstrație pentru negociere în domeniul automobilelor, cu
durată de utilizare de sub un an. Acestea se înregistrează distinct în contabilitate, pe
categorii de stocuri. Dacă materialele de demonstrație au durata de utilizare mai mare de
un an, ele reprezintă imobilizări.
 
Stocuri în curs de aprovizionare
Tot în categoria stocurilor sunt recunoscute și acele stocuri cumpărate, pentru care
s-au transferat riscurile și beneficiile aferente, dar care sunt în curs de aprovizionare
(grupa 32 Stocuri în curs de aprovizionare din Planul de conturi general).
 
Tratament contabil:
Ipoteza
Societatea cumpără materiale consumabile de la un furnizor din China, transportul
făcându-se pe mare. Conform condițiilor contractuale, cumpărătorul intră în posesia
bunurilor în momentul în care acestea sunt încărcate pe navă. Încărcarea s-a făcut la
data de 10 ianuarie. Cu această ocazie, vânzătorul transferă cumpărătorului, atât
proprietatea, cât și riscurile și beneficiile. Recepția bunurilor se face de către
transportator în numele cumpărătorului. La recepție nu se constată diferențe față de
cantitatea livrată de vânzător, moment în care transportatorul confirmă
cumpărătorului existența bunurilor solicitate și transmite o copie a facturii primite de
la furnizor și o copie a procesului-verbal de recepție. Pe toată perioada transportului
până la predarea bunurilor către cumpărător, acestea se află în proprietatea
cumpărătorului și în răspunderea transportatorului. Bunurile ajung la cumpărător în
data de 9 februarie.
Procedura de aplicare
 
Înregistrarea valorii materialelor cumpărate, pentru care s-au transferat riscurile și
beneficiile aferente, dar care sunt în curs de aprovizionare :
322
401
Materiale consumabile în curs =
Furnizori
  Valoare bunuri
de aprovizionare
 
Înregistrarea valorii materialelor cumpărate, pentru care s-a încheiat procesul de
aprovizionare:
3028 = 322   Valoare bunuri
 Materiale consumabile în curs
Alte materiale consumabile
de aprovizionare
 
La costul de achiziție al materialelor din procedura de mai sus se vor mai adăuga și
costuri precum transportul, manipularea, taxele vamale etc.
 

13.2.8. Evaluarea stocurilor

Activele de natura stocurilor nu trebuie reflectate în bilanț la o valoare mai mare

decât valoarea care se poate obține prin utilizarea sau vânzarea lor. În acest scop,
valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin reflectarea unei
ajustări pentru depreciere.
 
Tratament contabil:
Ipoteza
Analizând istoricul unui stoc de material biologic, comisia de inventariere constată că
este în stoc de mai bine de un an și are o valoarea redusă față de costul de
înregistrare. Mai mult, prețul pe piață este mai mic decât costul din contabilitate al
produsului inventariat. În baza informațiilor de pe piață, comisia de inventariere
propune diminuarea valorii stocului, astfel încât stocul să fie recunoscut la valoarea
de piață. Valoarea stocului la cost istoric este de 10.000 lei, iar valoarea de piață, în
costuri curente, este de 6.000 lei, motiv pentru care se va înregistra o depreciere de
4.000 lei.
Procedura de aplicare
 
Înregistrarea valorii ajustărilor pentru deprecierea stocului de material biologic:
6814
396
Cheltuieli de exploatare
Ajustări pentru deprecierea
privind ajustările pentru =
activelor biologice de natura
  4.000 lei
deprecierea activelor
stocurilor
circulante
 
În anul următor, stocul este utilizat, iar descărcarea din gestiune se face la valoarea
de intrare, respectiv 10.000 lei. Odată valorificat utilizat, ajustarea rămâne fără
obiect și se anulează, astfel:
 
Înregistrarea sumelor reprezentând anularea ajustărilor pentru deprecierea stocului
de material biologic:
396 7814
Ajustări pentru deprecierea Venituri din ajustări pentru
activelor biologice de natura
=
deprecierea activelor
  4.000 lei
stocurilor circulante
 

13.2.9. Procedura de gestionare a stocurilor

În funcție de nevoile concrete ale societății, se va ține seama de următoarele

prevederi specifice procedurii de gestionare a stocurilor:
- pentru recepția bunurilor achiziționate, încărcate în gestiune și înregistrate în
contabilitate se va utiliza Nota de recepție și constatare de diferențe;
- în cazul bunurilor predate sau primite în consignație se va utiliza Bonul de primire
în consignație;
 - în cazul transferurilor bunurilor între gestiuni, se va utiliza Bonul de predare,
transfer, restituire;
- eliberarea spre consum a materialelor se face prin utilizare Bonului de consum;
- eliberarea din gestiune a stocurilor în vederea cedării cu titlu gratuit sau pentru a fi
date în vederea stimulării vânzării, se face în baza Dispoziției de livrare;
- în vederea însoțirii mărfurilor transportate fără factură, se va întocmi Avizul de
însoțire a mărfii;
- pentru evidența la locul de depozitare a stocurilor se utilizează Fișele de magazie;
- pentru evidența obiectelor de inventar, a echipamentului și materialelor de
protecție date în folosință personalului, până la scoaterea lor din uz, se
utilizează Fișa de evidență a materialelor de natura obiectelor de inventar în
folosință;
- pentru evaluarea stocurilor de bunuri și verificarea concordanței înregistrărilor
efectuate în fișele de magazie și în contabilitate se utilizează Registrul stocurilor;
- în vederea inventarierii stocurilor aflate în gestiunea societății se utilizează Listele
de inventariere.
 
Prezentele precizări constituie generalități, se aplică numai dacă este necesar și se
completează cu prevederile legale referitoare la întocmirea și utilizarea documentelor
financiar contabile.

3.3. Investiții pe termen scurt

13.3.1. Definiție

Investițiile financiare pe termen scurt cuprind acțiunile deținute la entitățile afiliate și

alte investiții pe termen scurt. Acestea din urmă reprezintă obligațiunile emise și
răscumpărate, obligațiunile achiziționate și alte valori mobiliare achiziționate în vederea
realizării unui profit într-un termen scurt.

13.3.2. Categorii de investiții pe termen scurt

Investițiile pe termen scurt cuprind următoarele:

- Acțiuni deținute la entitățile afiliate - cont  501;
- Obligațiuni emise și răscumpărate - cont  505;
- Obligațiuni - cont  506;
- Certificate verzi primite - cont  507;
- Alte investiții pe termen scurt și creanțe asimilate - cont  508, detaliate în:
  - Alte titluri de plasament cont 5081;
  - Dobânzi la obligațiuni și titluri de plasament - cont  5088;
- Vărsăminte de efectuat pentru investițiile pe termen scurt - cont  509, detaliate în:
  - Vărsăminte de efectuat pentru acțiunile deținute la entitățile afiliate - cont  5091;
  - Vărsăminte de efectuat pentru alte investiții pe termen scurt - cont  5092.
 

13.3.3. Înregistrarea investițiilor pe termen scurt - evaluarea inițială

La intrarea în entitate, investițiile pe termen scurt se evaluează la costul de achiziție

sau la valoarea stabilită potrivit contractelor.
 
Cazuri particulare
 - în cazul valorilor mobiliare pe termen scurt admise la tranzacționare pe o piață
reglementată, costul de achiziție nu include costurile de tranzacționare direct
atribuibile achiziției lor, aceste costuri fiind înregistrate în conturile de cheltuieli
corespunzătoare;
- în cazul valorilor mobiliare pe termen scurt care nu sunt admise la tranzacționare
pe o piață reglementată, precum și al valorilor mobiliare pe termen lung, costul de
achiziție include și costurile direct atribuibile achiziției lor (de exemplu, costuri legate
de onorarii plătite avocaților, evaluatorilor);
- în cazul depozitelor bancare pe termen scurt în valută, constituirea lor se
înregistrează la constituire la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională
a României, de la data operațiunii de constituire.
 
Lichidarea depozitelor bancare pe termen scurt
În ceea ce privește depozitele bancare pe termen scurt, constituite în valută,
lichidarea acestora se face la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a
României, de la data operațiunii de lichidare. Diferențele de curs valutar între cursul de la
data constituirii sau cursul la care sunt înregistrate în contabilitate și cursul Băncii
Naționale a României de la data lichidării depozitelor bancare se înregistrează la venituri
sau cheltuieli din diferențe de curs valutar, după caz.

13.3.4. Scăderea din gestiune a altor elemente din categoria investițiilor

pe termen scurt

În cazul elementelor de natura acțiunilor, obligațiunilor și altele asemenea,

prevederile referitoare la scăderea din gestiune a stocurilor devin aplicabile, astfel că se
va aplica, pentru scăderea din gestiune, metoda FIFO: Primul intrat - primul iesit.

13.3.5. Evaluarea investițiilor pe termen scurt

Dacă este cazul, pentru deprecierea investițiilor deținute ca active circulante, la

sfârșitul exercițiului financiar, cu ocazia inventarierii, se recunosc ajustări pentru pierdere
de valoare, înregistrate pe seama cheltuielilor. La sfârșitul fiecărui exercițiu financiar,
ajustările pentru pierderile de valoare înregistrate se suplimentează, se diminuează sau
se anulează, după caz. La ieșirea din entitate a investițiilor pe termen scurt, eventualele
ajustări pentru pierdere de valoare se anulează.
 
Tratament contabil:
O eventuală pierdere de valoare a unor titluri de participare, în valoare de 1.000 lei
ar urma să se înregistreze astfel :
 
Înregistrarea valorii ajustărilor pentru pierderea de valoare a conturilor de trezorerie,
constituite sau suplimentate, după caz:
6864
Cheltuieli financiare privind 596
ajustările pentru pierderea = Ajustări pentru pierderea de   1.000 lei
de valoare a activelor valoare a obligațiunilor
circulante
 
Eventuala vânzare a obligațiunilor ar lăsa fără obiect ajustarea efectuată, care trebuie
 anulată:
7864
596
Venituri financiare din
Ajustări pentru pierderea de =
ajustări pentru pierderea de
  1.000 lei
valoare a obligațiunilor
valoare a activelor circulante
 
În cazul în care obligațiunile sunt păstrate, orice suplimentare sau diminuare a
ajustării se va face prin una din cele două înregistrări de mai sus.
 
Tratament contabil:
Ipoteza.
La sfârșitul exercițiului financiar se determină o valoarea posibilă de vânzare a
acțiunilor la nivelul ultimului preț de vânzare, respectiv 4 lei/acțiune. Există 300
acțiuni, înregistrate la costul de achiziție de 4,3 lei/acțiune, reprezentând o valoare
totală de 1.290 lei. Cum valoarea de realizare este de numai 1.200 lei, se recunoaște
o pierdere din depreciere de 90 lei.
Procedura de aplicare.
Înregistrarea deprecierii la data de sfârșit a exercițiului financiar:
686 591
Cheltuieli financiare privind Ajustări pentru pierderea de
amortizările, provizioanele și = valoare a acțiunilor deținute   90 lei
ajustările pentru pierdere de la entitățile afiliate
valoare
 
La începutul anului următor, cele 300 acțiuni se vând la un preț de 4,1 lei/ acțiune.
 
Vânzarea ultimelor 300 acțiuni (se vând în pierdere, deci se va recunoaște o
cheltuială), cu încasare prin bancă:
501
% = Acțiuni deținute la entitățile   1.230 lei
afiliate
5121
Conturi la bănci în lei
      1.200 lei
6642  
Pierderi din investițiile pe     30 lei
termen scurt cedate
 
Ajustarea de valoare rămâne fără obiect și se anulează:
 
Înregistrarea anulării deprecierii odată cu înregistrarea vânzării acțiunilor pentru care
a fost constituită:
591 786
Ajustări pentru pierderea de Venituri financiare din
valoare a acțiunilor deținute
=
ajustări pentru pierdere de
  90 lei
la entitățile afiliate valoare
 

13.4. Active biologice de natura stocurilor și produse agricole

Activele biologice de natura stocurilor sunt specifice activității agricole

desfășurată de societate și presupune transformările biologice. Transformarea biologică
cuprinde procesele de creștere, degenerare, producere și procreare care produc
modificări calitative sau cantitative ale unui activ biologic.
Se face distincție între activele biologice de natura stocurilor și produsele agricole,
astfel:
Activele biologice de natura stocurilor sunt acelea care urmează a fi recoltate ca
produse agricole sau vândute ca active biologice.
Produsele agricole sunt cele rezultate la momentul recoltării de la activele
biologice ale societății.
 
Principalele operațiuni legate de activele biologice de natura stocurilor
Pentru evidențierea principalelor operațiuni legate de activele biologice se consideră
următoarele exemple, care să stea la baza aplicării prevederilor referitoare la activele
biologice de natura stocurilor:
 
Tratament contabil:
Următoarele exemple sunt valabile pentru reflectarea în contabilitate a operațiunilor
legate de activele biologice de natura stocurilor:
 
Înregistrarea valorii la preț de înregistrare a activelor biologice de natura stocurilor
achiziționate pe bază de factură:
361 Valoarea
401
Active biologice de natura =
Furnizori
  activelor
stocurilor biologice
 
Înregistrarea valorii la preț de înregistrare a activelor biologice de natura stocurilor
recepționate, pentru care nu s-a primit factura:
361 Valoarea
408
Active biologice de natura =
Furnizori - facturi nesosite
  activelor
stocurilor biologice
 
Înregistrarea valorii la preț de înregistrare a activelor biologice de natura stocurilor
recepționate, pentru care anterior s-au transferat riscurile și care au fost înregistrate
drept stocuri în curs de aprovizionare :
326
361 Valoarea
Active biologice de natura
Active biologice de natura =
stocurilor în curs de
  activelor
stocurilor biologice
aprovizionare
 
Înregistrarea valorii la preț de înregistrare a activelor biologice de natura stocurilor
obținute în exploatare și plusurile la inventar:
361 711 Valoarea
Active biologice de natura = Venituri aferente costurilor   activelor
stocurilor stocurilor de produse biologice
 
Înregistrarea valorii activelor biologice de natura stocurilor primite cu titlu gratuit:
361 Valoarea
758
Active biologice de natura =
Alte venituri din exploatare
  activelor
stocurilor biologice
 
Înregistrarea valorii la preț de înregistrare a activelor biologice de natura stocurilor
vândute - din producție proprie:
711 361 Valoarea
Venituri aferente costurilor = Active biologice de natura   activelor
stocurilor de produse stocurilor biologice
  
Înregistrarea valorii la preț de înregistrare a activelor biologice de natura stocurilor
vândute sau constatate minus la inventar, care au fost achiziționate de la terți:
606 361 Valoarea
Cheltuieli privind activele = Active biologice de natura   activelor
biologice de natura stocurilor stocurilor biologice
 
Înregistrarea valorii la preț de înregistrare a activelor biologice de natura stocurilor
trimise la terți:
356 361 Valoarea
Active biologice de natura = Active biologice de natura   activelor
stocurilor aflate la terți stocurilor biologice
 
Înregistrarea diferențelor de preț în minus sau favorabile aferente activelor biologice
de natura stocurilor ieșite din gestiune:
356 711 Valoarea
Active biologice de natura = Venituri aferente costurilor   diferenței de
stocurilor aflate la terți stocurilor de produse preț
 
Înregistrarea valorii la preț de înregistrare a activelor biologice de natura stocurilor,
transferate la mărfuri pentru a fi vândute ca atare:
361 Valoarea
371
= Active biologice de natura   activelor
Mărfuri
stocurilor biologice
 
Înregistrarea valorii pierderilor din calamități:
361 Valoarea
658
= Active biologice de natura   activelor
Alte cheltuieli de exploatare
stocurilor biologice
 
 
Pentru evidențierea principalelor operațiuni legate de produsele agricole se dau
următoarele exemple:
 
Tratament contabil:
Următoarele exemple sunt valabile pentru reflectarea în contabilitate a operațiunilor
legate de produsele agricole:
 
Înregistrarea valorii la preț de înregistrare a produselor agricole intrate în gestiune și
plusurile la inventar:
711 Valoarea
347
= Venituri aferente costurilor   produselor
Produse agricole
stocurilor de produse agricole
 
Înregistrarea valorii la preț de înregistrare a produselor agricole achiziționate:
Valoarea
347 401
Produse agricole
=
Furnizori
  produselor
agricole
 
Înregistrarea valorii la preț de înregistrare a produselor agricole aduse de la terți:
Valoarea
347 354
Produse agricole
=
Produse aflate la terți
  produselor
agricole
 
Înregistrarea diferențelor de preț în minus sau favorabile repartizate asupra
 produselor ieșite din gestiune:
711 Valoarea
348
Diferențe de preț la produse
= Venituri aferente costurilor   diferenței de
stocurilor de produse preț
 
Înregistrarea valorii la preț de înregistrare a produselor agricole transferate în
magazinele de vânzare proprii:
Valoarea
371 347
Mărfuri
=
Produse agricole
  produselor
agricole
 
Înregistrarea valorii la preț de înregistrare a produselor agricole reținute pentru a fi
utilizate în aceeași unitate, ca materii prime:
Valoarea
301 347
Materii prime
=
Produse agricole
  produselor
agricole
 
Înregistrarea valorii la preț de înregistrare a produselor agricole reținute pentru a fi
utilizate în aceeași unitate, ca materiale consumabile:
Valoarea
302 347
Materiale consumabile
=
Produse agricole
  produselor
agricole
 
Înregistrarea valorii la preț de înregistrare a produselor agricole acordate salariaților
ca plată în natură, potrivit legii:
Valoarea
421 347
Personal - salarii datorate
=
Produse agricole
  produselor
agricole
 
Înregistrarea valorii la preț de înregistrare a produselor agricole trimise la terți:
Valoarea
354 347
Produse aflate la terți
=
Produse agricole
  produselor
agricole
 
Înregistrarea valorii produselor agricole donate sau distruse prin calamități:
Valoarea
658 347
Alte cheltuieli de exploatare
=
Produse agricole
  produselor
agricole
 
 

13.5. Casa și conturi la bănci

Disponibilitățile bănești în conturi la bănci și în casierie reprezintă active curente ale

societății și sunt reflectate în contabilitate cu ajutorul conturilor din Clasa 5 - Conturi de
trezorerie

13.5.1. Conturile la bănci

Conturile la bănci cuprind: valorile de încasat, cum sunt cecurile și efectele

comerciale depuse la bănci, disponibilitățile în lei și valută, cecurile entității, precum și
dobânzile aferente disponibilităților și creditelor acordate de bănci în conturile curente.
Depozitele bancare pe termen de cel mult 3 luni pot fi incluse în numerar și echivalente
de numerar doar în măsura în care sunt deținute cu scopul de a acoperi nevoia de
numerar pe termen scurt, și nu în scop investițional.
 În cazul în care sume de bani au fost depuse la bănci ori prin mandat poștal, pe bază
de documente prezentate societății dar care nu apar încă în extrasele de cont,
operațiunile se înregistrează distinct în contabilitate prin utilizarea contului 5125-Sume în
curs de decontare.
Conturile curente la bănci se dezvoltă în analitic pe fiecare bancă.

13.5.2. Avansuri spre decontare

Sumele acordate personalului cu titlu de avansuri spre decontare, în vederea plății

unor achiziții de bunuri sau de servicii se evidențiază prin utilizarea contului 542
- Avansuri de trezorerie. Dacă va fi necesar, se vor utiliza conturi analitice, pentru
gestiunea eficientă a avansurilor acordate fiecăruia dintre salariați. Sumele în numerar,
puse la dispoziția terților, în vederea efectuării unor plăți în favoarea societății, se
înregistrează distinct în contabilitate prin utilizarea contului 461 - Debitori diverși.
 
Tratament contabil:
Ipoteza.
Se acordă un avans în numerar, unui salariat, în sumă de 2.500 lei, din care se achită
următoarele:
- materiale consumabile, pe bază de factură, în sumă de 1.200 lei;
- cheltuieli cu cazarea, pe bază de factură, în sumă de 545 lei;
- bilete transport: 372 lei, inclusiv TVA 20%, fără factură;
- cheltuieli cu diurna: 100 lei.
Diferența neutilizată se returnează prin depunere la casierie.
Procedura de aplicare.
Înregistrarea avansului acordat:
542 5311
Avansuri de trezorerie
=
Casa în lei
  2.500 lei
 
Decontarea sumelor achitate (facturile se înregistrează separat, nu fac obiectul
prezentului exemplu):
542
% =
Avansuri de trezorerie
  2.217 lei
401
Furnizori
      1.200 lei
401
Furnizori
      545 lei
625
Cheltuieli cu deplasări,       372 lei
detașări și transferări
625      
Cheltuieli cu deplasări, 100 lei
detașări și transferări
 
Înregistrarea avansului neutilizat, prin depunerea la casieria unității:
5311 542
Casa în lei
=
Avansuri de trezorerie
  283 lei
 
În cazul în care sumele s-ar acorda unui terț și nu unui salariat, înregistrările ar fi
similare, cu următoarele diferențe:
- în loc de contul 542 - Avansuri de trezorerie s-ar fi utilizat contul 461 - Debitori
diverși;
- nu s-ar acorda, deci nu s-ar înregistra diurna.
 
 
 În cazul în care, la sfârșitul exercițiului financiar, sunt identificate sume reprezentând
avansuri de trezorerie acordate și nedecontate până la data bilanțului, acestea se
reclasifica, în funcție de natura creanței, astfel:
- sumele acordate ca avans salariaților și nedecontate până la data bilanțului se
transferă în contul 4282 - Alte creanțe în legătură cu personalul;
- sumele acordate ca avans altor persoane decât salariații unității și nedecontate
până la data bilanțului se transferă în contul 461 - Debitori diverși.
La începutul exercițiului financiar următor, sumele se transferă în conturile de
avansuri de trezorerie inițiale.

13.5.3. Operațiuni efectuate în valută

Contabilitatea disponibilităților aflate în bănci/casierie și a mișcării acestora, ca

urmare a încasărilor și plăților efectuate, se ține distinct în lei și în valută.
Operațiunile privind încasările și plățile în valută se înregistrează în contabilitate la
cursul de schimb valutar, comunicat de Banca Națională a României, de la data efectuării
operațiunii respective. În vederea asigurării unui tratament contabil unitar, prin curs de
schimb de la data efectuării operațiunii se înțelege cursul de schimb al pieței valutare,
comunicat de Banca Națională a României, din ultima zi bancară anterioară operațiunii,
disponibil ca informație la momentul efectuării operațiunii (încasare, plată, emitere de
documente). Diferențele de curs înregistrate ca urmare a modificării cursului de schimb
între data înregistrării creanței / obligației și data decontării acesteia se recunosc în
contabilitate la venituri sau cheltuieli din diferențe de curs valutar, după caz.
Operațiunile de vânzare-cumpărare de valută, inclusiv cele derulate în cadrul
contractelor cu decontare la termen, se înregistrează în contabilitate la cursul utilizat de
banca comercială la care se efectuează licitația cu valută, fără ca acestea să genereze în
contabilitate diferențe de curs valutar.
 
Tratament contabil:
Ipoteza.
La data de 11 ianuarie societatea încasează 100.000 EUR de la un client extern și, la
aceeași dată, efectuează și un schimb valutar, respectiv se vând cei 100.000 EUR.
Cursul BNR la data tranzacție este 1 EUR = 4,4 lei. Cursul de schimb negociat cu
banca este 1 EUR = 4,3 lei. Cursul de la data emiterii facturii către client a fost 1 EUR
= 4,5 lei. Până la sfârșitul lunii nu se mai derulează operațiuni în valută prin contul în
EUR.
Procedura de aplicare.
Încasarea clientului:
5124 4111 100.000 EUR
Conturi la bănci în valută
=
Clienți
  440.000 lei
 
Se înregistrează diferența de curs aferentă facturii (cursul la data emiterii a fost mai
mare, deci se va recunoaște o diferența de curs nefavorabilă):
665
4111
Cheltuieli din diferențe de =
Clienți
  10.000 lei
curs valutar
 
Se înregistrează schimbul valutar pentru cei 100.000 EUR (se utilizează cursul de
schimb, nu cursul zilei):
581 5124 100.000 EUR
Viramente interne
=
Conturi la bănci în valută
  430.000 lei
 
5121 = 581   430.000 lei
 Conturi la bănci în lei Viramente interne
 
Evaluarea la sfârșitul lunii se înregistrează diferențele de curs aferente contului în
valută (sold în valută = 0 EUR, sold în lei = 10.000 lei) :
665
5124
Cheltuieli din diferențe de =
Conturi la bănci în valută
  10.000 lei
curs valutar
 
 

13.5.4. Evaluarea periodică a disponibilităților în valută

La sfârșitul fiecărei luni, disponibilitățile în valută și alte valori de trezorerie, cum ar fi

depozitele în valută se evaluează la cursul de schimb al pieței valutare, comunicat de
Banca Națională a României din ultima zi bancară a lunii în cauză.

13.5.5. Dobânzi de încasat, dobânzi de plătit

Dobânzile de încasat, aferente disponibilităților aflate în conturi la bănci, se

înregistrează distinct în contabilitate, față de cele de plătit, aferente creditelor acordate
de bănci în conturile curente, precum și cele aferente creditelor bancare pe termen scurt.
 
Tratament contabil:
Ipoteza.
Pentru un împrumut acordat de o bancă în conturile curente ale societății, dobânda
aferentă unei perioade, respectiv 2.000 lei rămâne neachitată din lipsă de
disponibilități. Suma datorată trebuie însă recunoscută în contabilitate.
Procedura de aplicare.
Înregistrarea dobânzilor datorate, aferente creditelor acordate de bănci în conturile
curente:
666 5186
Cheltuieli privind dobânzile
=
Dobânzi de plătit
  2.000 lei
 
Înregistrarea dobânzilor plătită la o dată ulterioară:
5186 5121
Dobânzi de plătit
=
Conturi la bănci în lei
  2.000 lei
 
 
Dobânzile de plătit și cele de încasat, aferente exercițiului financiar în curs, se
înregistrează la cheltuieli financiare sau venituri financiare, după caz.
 
Tratament contabil:
Ipoteza.
Pentru un depozit pe termen de 1 luna, societatea încasează la data de 10 Ianuarie o
dobândă în sumă de 3.000 lei, dintre care 2.000 lei aferenți lunii decembrie, iar 1.000
lei aferenți lunii ianuarie. La sfârșitul lunii decembrie, dobânda aferentă lunii se
recunoaște în venituri, astfel:
Procedura de aplicare.
Înregistrarea dobânzii aferenta lunii decembrie:
5187 766
Dobânzi de încasat
=
Venituri din dobânzi
  2.000 lei
 
Încasarea dobânzii de 3.000 lei, în data de 10 Ianuarie:
 5121
Conturi la bănci în lei
= %   3.000 lei
5187
    Dobânzi de încasat
  2.000 lei

 
  766   1.000 lei
Venituri din dobânzi
 
 

13.5.6. Acreditive

În vederea achitării unor obligații față de furnizori, societatea poate solicita

deschiderea de acreditive la bănci, în lei sau în valută, în favoarea acestora. Reflectarea
în contabilitate a acreditivelor deschise se va face astfel: 
 
Tratament contabil:
Ipoteza.
Se deschide un acreditiv în favoarea unui furnizor.
Procedura de aplicare.
Reflectarea în contabilitate a operațiunilor cu acreditive se vor face astfel:
 
Înregistrarea unui acreditiv la dispoziția furnizorului:
541 581 Valoare
Acreditive
=
Viramente interne
  acreditiv
 
Creditarea contului din bancă:
581 5121 Valoare
Viramente interne
=
Conturi la bănci în lei
  acreditiv
 
Înregistrarea sumelor plătite terților sau virate în conturile de disponibilități ca
urmare a încetării valabilității acreditivului:
401 541
Furnizori
=
Acreditive
  Valoare datorie

 
Un eventual rest din acreditiv rămas neutilizat se va transfera în bancă prin
operațiuni inverse celor în care a fost constituit.
 
Lichidarea acreditivelor constituite în valută se efectuează la cursul de schimb
comunicat de Banca Națională a României, de la data operațiunii de lichidare.
Diferențele de curs valutar între cursul de la data constituirii sau cursul la care
acreditivele sunt înregistrate în contabilitate și cursul Băncii Naționale a României de la
data lichidării acreditivelor se înregistrează la venituri sau cheltuieli din diferențe de curs
valutar, după caz.

13.5.7. Avansuri acordate în valută

În cazul plăților în valută efectuate din avansuri de trezorerie, cheltuielile se recunosc

în contabilitate la cursul din data decontării avansului. 
 
Tratament contabil:
Ipoteza.
Se acordă un avans în numerar unui salariat pentru o deplasare externă, un sumă de
 2.000 EUR, decontați astfel:
- cazare: 500 EUR;
- diurna, 10 zile, 600 EUR.
La data acordării avansului, cursul de schimb era 1 EUR = 4,4 lei, iar la data
decontării cursul era 1 EUR = 4,5 lei. Diferența neutilizată se returnează prin
depunere în casierie a sumei la data decontării avansului.
Procedura de aplicare.
Înregistrarea avansului acordat:
542 5314 8.800 lei
Avansuri de trezorerie
=
Casa în valută
  (2.000 EUR)
 
Decontarea sumelor achitate (se utilizează cursul de la data decontării avansului):
542 4.950 lei
% =
Avansuri de trezorerie
  (1.100 EUR)
401 2.250 lei (500
Furnizori
      EUR)
625       2.700 lei (600
Cheltuieli cu deplasări,
EUR)
detașări și transferări
 
Înregistrarea diferenței de curs aferentă avansului decontat:
765
542
= Venituri din diferențe de curs   110 lei
Avansuri de trezorerie
valutar
 
Depunerea numerarului la casierie (concomitent se recunoaște și diferența de curs
valutar):
5314 4.050 lei (900
Casa în valută
= %   EUR)
542 3.960 lei (900
    Avansuri de trezorerie
  EUR)
  765  
  Venituri din diferențe de curs 90 lei
valutar
 
 

13.5.8. Viramente interne

Transferurile de disponibilități bănești între conturile la bănci, precum și între

conturile la bănci și casieria entității se înregistrează numai prin intermediul contului 581
- Viramente interne. De regulă contul nu prezintă sold. În condițiile în care în urma unui
transfer între două conturi ale aceleiași entități s-a debitat contul din care s-a efectuat
plata dar nu s-a creditat contul în care a fost solicitată efectuarea transferului, sumele nu
vor rămâne în contul 581 - Viramente interne ci se vor recunoaște, potrivit regulii
enunțate mai sus, în contul 5125 - Sume în curs de decontare.
 

13.5.9. Proceduri privind operațiunile cu mijloace bănești și decontările

În funcție de nevoile concrete ale societății, se va ține seama de următoarele

prevederi specifice procedurii de gestionare a mijloacelor bănești și a operațiunilor de
decontare:
- document de înregistrare operativă a încasărilor și plăților în numerar, efectuate
prin casieria unității, pe baza actelor justificative este Registrul de casă. Acesta
servește și la determinarea, la sfârșitul fiecărei zile, a soldului de casă și pentru
 înregistrarea în contabilitate a operațiunilor de casă. Se întocmește în două
exemplare, manual sau cu ajutorul tehnicii de calcul, zilnic, de către persoanele care
au calitatea de casier, pe baza actelor justificative de încasări și plăți. La sfârșitul
zilei, rândurile neutilizate din formular se barează. Soldul de casă al zilei precedente
se reportează, după caz, pe primul rând al registrului de casă pentru ziua în curs. Se
semnează de către casier pentru confirmarea înregistrării operațiunilor efectuate și
de către persoana din compartimentul financiar-contabil desemnată pentru primirea
exemplarului 2 și a actelor justificative anexate;
- pentru înregistrarea operativă a încasărilor și plăților în valută, efectuate prin
casieria unității, pe baza actelor justificative, se utilizează Registrul de casă în valută;
- pentru depunerea sumelor de numerar în casieria societății și pentru înregistrarea
în registrul de casă și în contabilitate a intrărilor de numerar se utilizează Chitanță.
- pentru încasările și plățile în valută efectuate în numerar se utilizează Chitanța
pentru operațiuni în valută;
- în cazul sumelor predate de casierul societății unui mandatar plătitor în vederea
efectuării de plăți se utilizează Procesul verbal de plăți;
- în vederea achitării în numerar a unor sume, potrivit dispozițiilor legale, inclusiv a
avansurilor aprobate pentru cheltuieli de deplasare, precum și a diferenței de încasat
de către titularul de avans în cazul justificării unor sume mai mari decât avansul
primit, pentru procurare de materiale etc. se utilizează Dispoziția de plată / încasare;
- în cazul achiziției de bunuri fără factură / chitanță, se va utiliza Borderoul de
achiziție;

Prezentele precizări constituie generalități, se aplică numai dacă este necesar și se

completează cu prevederile legale referitoare la întocmirea și utilizarea documentelor
financiar contabile.
 

14. Politici contabile privind terții

Contabilitatea terților asigură evidența datoriilor și creanțelor entității în relațiile

acesteia cu furnizorii, clienții, personalul, asigurările sociale, bugetul statului, entitățile
afiliate, entitățile asociate și entitățile controlate în comun, asociații/acționarii, debitorii și
creditorii diverși și asigură înregistrarea operațiunilor privind cumpărările, respectiv
livrările de mărfuri și produse, serviciile prestate, precum și alte operațiuni similare
efectuate.

14.1. Creanțe

Creanțele față de clienții pentru care, până la finele lunii, nu au fost întocmite
facturile se evidențiază distinct în contabilitate (contul 418 - Clienți - facturi de întocmit),
pe baza documentelor care atestă livrarea bunurilor, respectiv prestarea serviciilor.
 
Tratament contabil:
Înregistrarea livrărilor de bunuri sau prestărilor servicii pentru care nu au fost emise
facturi (se face abstracție de TVA):
Valoare
418
Clienți - facturi de întocmit
= Conturi de venituri   livrare /
prestare
 
Înregistrarea facturii emisa ulterior (se face abstracție de TVA):
Valoare
411 418
Clienți
=
Clienți - facturi de întocmit
  livrare /
prestare
  
 
Cesiunea creanțelor
Creanțele preluate prin cesionare se evidențiază în contabilitate la costul de achiziție
(articol contabil 461 - Debitori diverși = 462 - Creditori diverși). Valoarea nominală a
creanțelor astfel preluate se evidențiază în afara bilanțului (contul 809 - Creanțe preluate
prin cesionare).
 
Tratament contabil:
Ipoteza.
Se preia de la o persoană juridică o creanță în valoare de 100.000 lei, costul de
achiziție fiind de 80.000 lei, sumă care se și achită cedentului.
Procedura de aplicare.
Înregistrarea preluării creanței, la costul de achiziție:
461 462
Debitori diverși
=
Creditori diverși
  80.000 lei
 
 
În cazul în care cesionarul recuperează de la debitorul preluat o sumă mai mare
decât costul de achiziție al creanței față de acesta, diferența dintre suma încasata și
costul de achiziție se înregistrează la venituri la data încasării.
 

Tratament contabil:
Ipoteza.
Se încasează de la debitorul preluat întreaga sumă de 100.000 lei. Operațiunea se
înregistrează în contabilitate la data încasării.
Procedura de aplicare.
Înregistrarea încasării creanței de la debitorul preluat și recunoașterea în venituri a
diferenței dintre valoarea creanței și costul de achiziție:
5121
Conturi la bănci în lei
= %   100.000 lei
461
    Debitori diverși
  80.000 lei

   
7588   20.000 lei
Alte venituri din exploatare
 
În cazul în care ar fi încasat de la debitorul preluat doar 70.000 lei, înregistrarea ar
fi fost:
 
Înregistrarea încasării creanței de la debitorul preluat și recunoașterea în venituri a
diferenței dintre valoarea creanței și costul de achiziție:
461
% =
Debitori diverși
  80.000 lei
5121
Conturi la bănci în lei
      70.000 lei
654  
Pierderi din creanțe și     10.000 lei
debitori diverși
 
 
În cazul în care cesionarul cedează creanța față de debitorul preluat, acesta
recunoaște în contabilitate la data cedării:
 a) o cheltuială (contul 654 - Pierderi din creanțe și debitori diverși), dacă costul de
achiziție al creanței cedate este mai mare decât prețul de cesiune al acesteia; sau
b) un venit (contul 758 - Alte venituri din exploatare, analitic distinct), dacă prețul de
cesiune al creanței cedate este mai mare decât costul de achiziție al acesteia.
 
Scăderea din evidență a creanțelor și datoriilor prescrise
La scăderea din evidență a creanțelor și datoriilor ale căror termene de încasare sau
de plată sunt prescrise, entitățile trebuie să demonstreze că au fost întreprinse toate
demersurile legale, pentru decontarea acestora.
 
Creanțele incerte
Creanțele incerte se înregistrează distinct în contabilitate (contul 4118 - Clienți
incerți sau în litigiu sau în conturi analitice ale conturilor de creanțe, pentru alte creanțe
decât clienții).
 
Tratament contabil:
Ipoteza.
Cu ocazia inventarierii se determină o creanță de 10.000 lei a cărei încasare este
incertă. Existând un proces pe rol, avocații societății apreciază că posibilitatea de
încasare a creanței este de numai 20%. În aceste condiții, creanța se clasifica drept
creanță incertă. În același timp, se constituie o ajustare pentru depreciere.
Procedura de aplicare.
Transferul creanței în categoria creanțelor incerte :
4118 411
Clienți incerți sau în litigiu
=
Clienți
  10.000 lei
 
Înregistrarea deprecierii pentru valoarea posibil a nu mai fi încasată:
6814
Cheltuieli de exploatare 491
privind ajustările pentru = Ajustări pentru deprecierea   8.000 lei
deprecierea activelor creanțelor - clienți
circulante
 
 
Evaluarea la bilanț a creanțelor
În scopul prezentării în situațiile financiare anuale, creanțele se evaluează la valoarea
probabilă de încasat. Atunci când se estimează că o creanță nu se va încasa integral, în
contabilitate se înregistrează ajustări pentru pierdere de valoare, la nivelul sumei care nu
se mai poate recupera.
 
Deprecierea creanțelor
Pentru deprecierea creanțelor din conturile de clienți, decontări în cadrul grupului și
debitori, cu ocazia inventarierii la sfârșitul exercițiului financiar, se reflectă ajustări pentru
pierdere de valoare.

14.2. Datorii

Definiție
O datorie reprezintă o obligație actuală a societății ce decurge din evenimente
trecute și prin decontarea căreia se așteaptă să rezulte o ieșire de resurse care
încorporează beneficii economice. O datorie este recunoscută în contabilitate și
prezentată în bilanț atunci când este probabil ca o ieșire de resurse incorporând beneficii
economice va rezulta din decontarea unei obligații prezente și când valoarea la care se va
realiza această decontare poate fi evaluată în mod credibil.
 
Operațiuni realizate pentru care nu au fost emise facturi
Datoriile către furnizorii de bunuri, respectiv prestatorii de servicii, de la care, până
la finele lunii, nu s-au primit facturile se evidențiază distinct în contabilitate (contul 408
- Furnizori - facturi nesosite), pe baza documentelor care atestă primirea bunurilor,
respectiv a serviciilor.
 
Tratament contabil:
 
Înregistrarea achizițiilor de bunuri sau servicii pentru care nu au fost primite facturi
(se face abstracție de TVA):
Conturi de stocuri 408 Valoare
Conturi de imobilizări:
=
Furnizori - facturi de primit
  achiziție
 
Înregistrarea facturii primite ulterior (se face abstracție de TVA):
408 401 Valoare
Furnizori - facturi de primit
=
Furnizori
  achiziție
 
 

Datorii pe termen scurt

 
Recunoașterea datoriilor pe termen scurt
O datorie trebuie clasificată ca datorie pe termen scurt, denumită și datorie curentă,
atunci când:
a) se așteaptă să fie decontată în cursul normal al ciclului de exploatare al entității;
sau
b) este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanțului.
Toate celelalte datorii trebuie clasificate ca datorii pe termen lung.
 
Tratament contabil:
Ipoteza.
Se primește un credit bancar pe 3 luni în sumă de 90.000 lei, care trebuie rambursat
în 3 rate lunare egale începând cu sfârșitul primei luni. Dobânda este de 20% pe an și
trebuie achitată lunar. Din cauza unor dificultăți financiare, rata și dobânda aferente
ultimei luni se achită la sfârșitul lunii următoare, împreună cu dobândă aferentă
perioadei de întârziere.
 
Înregistrarea încasării sumei provenite din credit:
5121Conturi la bănci în lei 5191
= Credite bancare pe termen   90.000 lei
scurt
 
Înregistrarea rambursării primei rate din capitalul de plată și a dobânzii aferente, la
sfârșitul primei luni:
5121
% =
Conturi la bănci în lei
  31.500 lei
5191       30.000 lei
Credite bancare pe termen
 scurt
666
      1.500 lei
Cheltuieli privind dobânzile
 
Înregistrarea rambursării celei de-a două rate și a dobânzii aferente, la sfârșitul
celei de-a doua luni:
5121
% =
Conturi la bănci în lei
  31.000 lei
5191
Credite bancare pe termen       30.000 lei
scurt
666
      1.000 lei
Cheltuieli privind dobânzile
 
Imposibilitatea rambursării la termen a celei de-a treia rate impune înregistrarea
cheltuielilor cu dobânda și recunoașterea capitalului restant drept credit bancar pe
termen scurt nerambursat la scadență.
 
Înregistrarea dobânzii de plată neachitată la sfârșitul celei de-a treia luni:
5198
666
Cheltuieli privind dobânzile
= Dobânzi aferente creditelor   500 lei
bancare pe termen scurt 
 
Înregistrarea capitalului restant:
5192
5191
Credite bancare pe termen
Credite bancare pe termen =
scurt nerambursate la
  30.000 lei
scurt
scadență
 
Înregistrarea plății capitalului restant, a dobânzii aferente celei de-a treia luni,
precum și a dobânzii aferentă perioadei de întârziere:
5121
% =
Conturi la bănci în lei
  31.000 lei
5192
Credite bancare pe termen
scurt nerambursate la
      30.000 lei
scadență
5198
Dobânzi aferente creditelor       500 lei
bancare pe termen scurt
666
      500 lei
Cheltuieli privind dobânzile
 
 
Reclasificarea datoriilor pe termen lung
Dacă societatea ar încălca, la sau înainte de finalul perioadei de raportare, o
prevedere dintr-un acord de împrumut pe termen lung și această încălcare are drept
efect faptul că datoria devine exigibilă la cerere, datoria este clasificată drept curentă,
inclusiv în situația în care creditorul a fost de acord, după perioada de raportare și înainte
ca situațiile financiare să fie autorizate pentru emitere, să nu ceară plata ca urmare a
încălcării acesteia.
 Reclasificarea datoriilor pe termen scurt
Societatea clasifica datoria ca datorie pe termen lung în cazul în care creditorul a fost
de acord, până la finalul perioadei de raportare, să ofere o perioadă de grație care să se
încheie la cel puțin douăsprezece luni după perioada de raportare, în cadrul căreia
entitatea poate rectifica abaterea și în timpul căreia creditorul nu poate cere rambursarea
imediată. Dacă societatea preconizează și are posibilitatea să refinanțeze sau să
reînnoiască o obligație pentru cel puțin douăsprezece luni după perioada de raportare
conform unei facilități de împrumut existente, ea clasifică obligația ca fiind pe termen
lung chiar dacă, în caz contrar, ar fi trebuit să fie achitată într-o perioadă mai scurtă. În
situațiile în care refinanțarea sau reînnoirea obligației nu ar fi la îndemână societății (de
exemplu atunci când nu există un acord de refinanțare), nu se va lua în calcul potențialul
de refinanțare a datoriei iar obligația este clasificată drept curentă.
 
În ceea ce privește împrumuturile clasificate ca datorii curente, dacă următoarele
evenimente au loc între finalul perioadei de raportare și data când situațiile financiare
sunt autorizate pentru emitere, acele evenimente sunt prezentate ca evenimente ce nu
conduc la ajustarea situațiilor financiare:
a) refinanțarea pe termen lung;
b) rectificarea unei încălcări a unui acord de împrumut pe termen lung; și
c) acordarea de către creditor a unei perioade de grație pentru a rectifica o abatere
dintr-un acord de împrumut pe termen lung care se termină la cel puțin douăsprezece
luni după perioada de raportare.
 
Datorii pe termen lung
 
Recunoașterea datoriilor pe termen lung
Reprezintă datorii pe termen lung toate datoriile care nu îndeplinesc criteriile de
recunoaștere drept datorii pe termen scurt.
Contabilitatea împrumuturilor și datoriilor asimilate acestora se ține pe următoarele
categorii: împrumuturi din emisiuni de obligațiuni și prime de rambursare a acestora,
credite bancare pe termen lung și mediu, sumele datorate entităților afiliate, entităților
asociate și entităților controlate în comun, alte împrumuturi și datorii asimilate, precum și
dobânzile aferente acestora.
Societatea trebuie să mențină clasificarea datoriilor pe termen lung purtătoare de
dobândă în această categorie chiar și atunci când acestea sunt exigibile în 12 luni de la
data bilanțului, dacă:
a) termenul inițial a fost pentru o perioadă mai mare de 12 luni; și
b) există un acord de refinanțare sau de reeșalonare a plăților, care este încheiat
înainte de data bilanțului.
 

14.3. Avansuri acordate furnizorilor, avansuri primite de la clienți

Avansurile acordate furnizorilor, precum și avansurile primite de la clienți se vor

înregistra în contabilitate în conturi distincte. Avansurile acordate furnizorilor de
imobilizări se reflectă distinct de avansurile acordate altor furnizori.
 
Tratament contabil:
 
Înregistrarea avansurilor plătite furnizorilor pentru bunuri de natura stocurilor (se
 face abstracție de TVA):
4091
Valoarea
Furnizori - debitori pentru 401
cumpărări de bunuri de
=
Furnizori
  avansului
acordat
natura stocurilor
 
Înregistrarea avansurilor plătite furnizorilor pentru servicii (se face abstracție de
TVA):
4092 Valoarea
401
Furnizori - debitori pentru =
Furnizori
  avansului
prestări de servicii acordat
 
Înregistrarea avansurilor plătite furnizorilor achiziția de imobilizări corporale (se face
abstracție de TVA):
4093 Valoarea
404
Avansuri acordate pentru =
Furnizori de imobilizări
  avansului
imobilizări corporale acordat
 
Înregistrarea avansurilor plătite furnizorilor achiziția de imobilizări necorporale (se
face abstracție de TVA):
4094 Valoarea
401
Avansuri acordate pentru =
Furnizori de imobilizări
  avansului
imobilizări necorporale acordat
 
Înregistrarea avansurilor facturate clienților (se face abstracție de TVA):
Valoarea
4111 419
Clienți
=
Clienți creditori
  avansului
acordat
 
 

14.4. Creanțe și datorii în valută

Creanțele și datoriile în valută, rezultate ca efect al tranzacțiilor societății, se

înregistrează în contabilitate atât în lei, cât și în valută. Orice operațiune economico-
financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă
la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.
 
Operațiuni cu terții realizate în valută
O tranzacție în valută este o tranzacție care este exprimată sau necesită decontarea
într-o altă monedă decât moneda națională (leu), inclusiv tranzacțiile rezultate atunci
când societatea:
a) cumpără sau vinde bunuri sau servicii al căror preț este exprimat în valută;
b) împrumută sau oferă spre împrumut fonduri, iar sumele ce urmează să fie plătite
sau încasate sunt exprimate în valută; sau
c) achiziționează sau cedează într-o altă manieră active, contractează sau achită
datorii exprimate în valută.
Cursul de schimb valutar este raportul de schimb dintre două monede. Diferența de
curs valutar este diferența ce rezultă din conversia unui anumit număr de unități ale unei
monede într-o altă monedă la cursuri de schimb diferite.
Creanțele și datoriile exprimate în lei, a căror decontare se face în funcție de cursul
unei valute, sunt asimilate elementelor exprimate în valută.
 Tranzacțiile în valută trebuie înregistrate inițial la cursul de schimb valutar,
comunicat de Banca Națională a României, de la data efectuării operațiunii.
 
Operațiuni privind capitalul social realizate în valută
Dacă este cazul, înregistrarea contravalorii în lei a capitalului social subscris în valută
se face la cursul de schimb al pieței valutare, comunicat de Banca Națională a României,
din data subscrierii. Diferențele de curs valutar între cursul de la data subscrierii și cursul
de la data vărsării capitalului social în valută se înregistrează la venituri sau cheltuieli din
diferențe de curs valutar, după caz.
 
Operațiunile de leasing financiar în valută
Dacă este cazul, datoriile de leasing financiar în valută se înregistrează la cursul de
schimb al pieței valutare comunicat de Banca Națională a României la data acordării
finanțării. Aceste prevederi sunt valabile și în cazul datoriilor de leasing financiar în lei, cu
decontare în funcție de cursul unei valute.
 
Recunoașterea diferențelor de curs valutar
Diferențele de curs valutar care apar cu ocazia decontării creanțelor și datoriilor în
valută la cursuri diferite față de cele la care au fost înregistrate inițial pe parcursul lunii
sau față de cele la care sunt înregistrate în contabilitate trebuie recunoscute în luna în
care apar, ca venituri sau cheltuieli din diferențe de curs valutar. Atunci când creanța sau
datoria în valută este decontată în decursul aceleiași luni în care a survenit, întreaga
diferență de curs valutar este recunoscută în acea lună. Atunci când creanța sau datoria
în valută este decontată într-o lună ulterioară, diferența de curs valutar recunoscută în
fiecare luna, care intervine până în luna decontării, se determină ținând seama de
modificarea cursurilor de schimb survenită în cursul fiecărei luni.
Diferențele de valoare care apar cu ocazia decontării creanțelor și datoriilor
exprimate în lei, în funcție de un curs valutar diferit de cel la care au fost înregistrate
inițial pe parcursul lunii sau față de cele la care sunt înregistrate în contabilitate trebuie
recunoscute în luna în care apar, la alte venituri sau cheltuieli financiare. Atunci când
creanța sau datoria este decontată în decursul aceleiași luni în care a survenit, întreaga
diferență rezultată este recunoscută în acea lună. Atunci când creanța sau datoria este
decontată într-o luna ulterioară, diferența recunoscută în fiecare lună, care intervine până
în luna decontării, se determină ținând seama de modificarea cursurilor de schimb,
survenită în cursul fiecărei luni.
 
Evaluarea lunară a creanțelor și datoriilor în valută
La finele fiecărei luni, creanțele și datoriile în valută se evaluează la cursul de schimb
al pieței valutare, comunicat de Banca Națională a României din ultima zi bancară a lunii
în cauză. Diferențele de curs înregistrate se recunosc în contabilitate la venituri sau
cheltuieli din diferențe de curs valutar, după caz.
Pentru ultima zi a lunii se efectuează atât contabilizarea tranzacțiilor în valută, cât și
evaluarea lunară la cursul Băncii Naționale a României, utilizându-se:
a) pentru contabilizarea tranzacțiilor efectuate în ultima zi a lunii, cursul de schimb al
pieței valutare, comunicat de Banca Națională a României, din ultima zi bancară
anterioară operațiunii;
b) cursul de schimb al pieței valutare comunicat de Banca Națională a României, din
ultima zi bancară a lunii în cauză, pentru evaluarea creanțelor și datoriilor în valută, a
disponibilităților în valută și a altor valori de trezorerie, cum sunt titlurile de stat în
valută, acreditivele și depozitele în valută, existente în sold la sfârșitul lunii.
Aceste prevederi sunt valabile și pentru evaluarea creanțelor și datoriilor exprimate
în lei, a căror decontare se face în funcție de cursul unei valute. În acest caz, diferențele
înregistrate se recunosc în contabilitate la alte venituri financiare sau alte cheltuieli
financiare, după caz.

14.5. Alte conturi de terți

Datorii și creanțe în legătură cu personalul

Contabilitatea decontărilor cu personalul se referă la drepturile salariale, sporurile,

adaosurile, premiile din fondul de salarii, indemnizațiile pentru concediile de odihnă,
precum și cele pentru incapacitate temporară de muncă, plătite din fondul de salarii, alte
drepturi în bani și/sau în natură datorate de societate personalului pentru muncă
prestată.
Dacă va fi cazul, reținerile din salariile personalului pentru cumpărări cu plată în rate,
chirii sau pentru alte obligații ale salariaților, datorate terților (popriri, pensii alimentare și
altele), se vor efectua numai în baza unor titluri executorii sau ca urmare a unor relații
contractuale.
Sumele datorate și neachitate personalului până la sfârșitul exercițiului financiar
(concediile de odihnă și alte drepturi de personal), respectiv eventualele sume care
urmează să fie încasate de la acesta, aferente exercițiului în curs, dar care urmează a fi
plătite/încasate în exercițiul financiar următor, se înregistrează ca alte datorii și creanțe
în legătură cu personalul.
Concediile de odihnă se înregistrează pe seama datoriilor atunci când suma lor este
comensurată în baza statelor de salarii sau a altor documente care să justifice suma
respectivă. În lipsa acestora, sumele reprezentând concedii de odihnă se recunosc pe
seama provizioanelor. Obligațiile referitoare la recunoașterea unor datorii față de salariați
se aplică și în cazul bonusurilor acordate angajaților.
 
Contribuțiile sociale

Contabilitatea decontărilor privind contribuțiile sociale cuprinde obligațiile pentru

contribuția la asigurări sociale, contribuția la asigurări sociale de sănătate și contribuția
asiguratorie pentru muncă.
 
Decontări cu bugetul statului și fondurile speciale
În cadrul decontărilor cu bugetul statului și fondurile speciale se cuprind: impozitul
pe profit/venit, taxa pe valoarea adăugată, impozitul pe venituri de natura salariilor,
subvențiile de primit, alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate.
Impozitul pe profit/venit de plată va fi recunoscut ca datorie în limita sumei
neplătite. Dacă suma plătită depășește suma datorată, surplusul va fi recunoscut drept
creanță. Taxa pe valoarea adăugată pentru achizițiile din România și pentru livrările de
bunuri sau prestările de servicii efectuate în România se determină și se înregistrează în
contabilitate potrivit reglementărilor fiscale în vigoare la data înregistrării. Impozitul pe
venituri de natura salariilor, care se înregistrează în contabilitate, cuprinde totalul
impozitelor individuale, calculate potrivit reglementărilor fiscale.
La alte impozite, taxe și vărsăminte datorate bugetului de stat sau bugetelor locale
societatea va recunoaște, dacă este cazul: accizele, impozitul pe clădiri, impozitul pe
terenuri, impozitul pe dividende, taxa asupra mijloacelor de transport, taxe pentru
folosirea terenurilor proprietate de stat și alte impozite și taxe. Societatea va defalca în
contabilitatea analitică pe feluri de impozite, taxe și vărsăminte datorate bugetului de
stat sau bugetelor locale.
 Dividendele repartizate, propuse sau declarate după data bilanțului, nu trebuie
recunoscute ca datorie la data bilanțului.
 
Alte creanțe / datorii cu tertii

Creanțele/datoriile societății față de terți, alții decât personalul propriu, clienții și

furnizorii, se vor înregistra în conturile de debitori/creditori diverși.
 
Cheltuieli / venituri în avans

Cheltuielile plătite/de plătit și veniturile încasate/de încasat în exercițiul financiar

curent, dar care privesc exercițiile financiare următoare, se vor înregistra în contabilitate,
la cheltuieli în avans (contul 471 - Cheltuieli înregistrate în avans) sau venituri în avans
(contul 472 - Venituri înregistrate în avans), după caz. Ar putea fi cazul unor elemente
precum: chirii, abonamente, asigurări și alte cheltuieli efectuate anticipat, precum și
facturarea anticipată a unor servicii care urmează a se presta în viitor, periodic sau nu.
Pentru aplicarea practică a prezentelor prevederi se consideră următoarea situație:
 
Tratament contabil:
Ipoteza
Societatea plătește în avans chiria pe 12 luni aferentă sediului social, respectiv
12.000 lei, la începutul anului.

Procedura de aplicare
 
Înregistrarea facturii pentru chiria plătită în avans:
471
401
Cheltuieli înregistrate în =
Furnizori
  12.000 lei
avans
 
Lunar, se înregistrează cheltuiala cu chiria aferenta lunii în curs:
612 471
Cheltuieli cu redevențele, = Cheltuieli înregistrate în   1.000 lei
locațiile de gestiune și chiriile avans
 
 
Tratament contabil:
Ipoteza
Societatea facturează în avans, pentru o perioadă de 3 luni, închirierea unui utilaj
agricol, valoarea totală a contractului fiind de 12.000 lei.
Procedura de aplicare
 
Înregistrarea facturii emisă pentru contravaloarea chiriei aferentă întregii perioade:
4111 472
Clienți
=
Venituri înregistrate în avans
  12.000 lei
 
Lunar, se înregistrează venitul din chirii, cu valoarea aferenta lunii în curs:
706
472
= Venituri din redevențe, locații   4.000 lei
Venituri înregistrate în avans
de gestiune și chirii
 
  
Operațiuni incerte
Operațiunile care nu pot fi înregistrate direct în conturile corespunzătoare, pentru
care sunt necesare clarificări ulterioare, se vor înregistra, provizoriu, în contul 473-
Decontări din operațiuni în curs de clarificare. Sumele înregistrate în acest cont va fi
necesar să fie clarificate de către societate într-un termen de cel mult trei luni de la data
constatării. Dacă, la sfârșitul exercițiului financiar se înregistrează sold la contul 473 -
Decontări din operațiuni în curs de clarificare, societatea va prezenta în notele explicative
informații privind natura operațiunilor în curs de clarificare.

15. Politici contabile privind evaluarea activelor,

datoriilor și capitalurilor proprii. Ajustări de valoare

15.1. Generalități privind evaluările și ajustările de valoare

Evaluarea  reprezintă procesul prin care se determină valoarea la care elementele

situațiilor financiare sunt recunoscute în contabilitate și prezentate în bilanț, respectiv
bilanțul prescurtat, și în contul de profit și pierdere.
 
Ajustări de valoare înseamnă ajustările destinate să țină cont de modificările
valorilor activelor individuale, stabilite la data bilanțului, indiferent dacă modificarea este
definitivă sau nu.
Potrivit reglementărilor contabile odată cu inventarierea patrimoniului se realizează și
procesul de evaluare a elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii.
În aceste condiții, este necesar a se ține seama de:
- valoarea contabilă a unui activ - valoarea la care acesta este recunoscut după
ce se deduc amortizarea acumulată, pentru activele amortizabile și ajustările acumulate
din depreciere sau pierdere de valoare;
- valoarea de inventar a unui activ - valoarea contabilă a activului, stabilită cu
ocazia evaluării la inventariere, respectiv valoarea înscrisă în listele de inventariere.
 
Principiul prudenței
La întocmirea situațiilor financiare anuale, recunoașterea și evaluarea trebuie
realizate pe o bază prudentă și, în special:
a) în contul de profit și pierdere poate fi inclus numai profitul realizat la data
bilanțului;
b) sunt recunoscute datoriile apărute în cursul exercițiului financiar curent sau al
unui exercițiu precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanțului și
data întocmirii acestuia;
c) sunt recunoscute deprecierile, indiferent dacă rezultatul exercițiului financiar este
pierdere sau profit. Înregistrarea ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de valoare se
efectuează pe seama conturilor de cheltuieli, indiferent de impactul acestora asupra
contului de profit și pierdere.
 
Activele și veniturile nu trebuie să fie supraevaluate, iar datoriile și cheltuielile,
subevaluate. Totuși, exercitarea prudenței nu permite, de exemplu, constituirea de
provizioane excesive, subevaluarea deliberată a activelor sau veniturilor, dar nici
supraevaluarea deliberată a datoriilor sau cheltuielilor, deoarece situațiile financiare nu ar
mai fi neutre și nu ar mai avea calitatea de a fi credibile.
 15.2. Evaluarea imobilizărilor necorporale și corporale

Evaluarea imobilizărilor corporale și necorporale, cu ocazia inventarierii, se face la

valoarea de inventar, stabilită de comisia de inventariere sau de evaluatori autorizați,
potrivit legii. Fac obiectul evaluării și imobilizările în curs de execuție.
În cazul imobilizărilor corporale și necorporale, la determinarea pierderilor din
depreciere, evaluatorii autorizați, potrivit legii, sau personalul entității pot utiliza diferite
metode de evaluare (de exemplu: metode bazate pe fluxuri de numerar). Pentru a stabili
dacă există deprecieri ale imobilizărilor corporale și necorporale, în afara constatării
faptice cu ocazia inventarierii, pot fi luate în considerare surse externe și interne de
informații.
Evaluarea imobilizărilor corporale la data bilanțului se efectuează la cost, mai puțin
amortizarea și ajustările cumulate din depreciere, sau la valoarea reevaluată, aceasta
fiind valoarea justă la data reevaluării, mai puțin orice amortizare cumulată și orice
pierderi din depreciere cumulate. Ajustările negative de valoare pot fi: ajustări
permanente, denumite în continuare amortizări, și/sau ajustări provizorii, denumite în
continuare ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare, în funcție de caracterul
permanent sau provizoriu al ajustării respective.

 
Tratament contabil:
Ipoteza
Pentru un mijloc de transport, supus procesului de inventariere, se constată o
scădere de valoare comparativ cu valoarea netă contabilă, astfel:
- cost de achiziție: 50.000 lei;
- amortizarea cumulată, până la data inventarierii: 20.000 lei
- valoarea justă determinată cu ocazia inventarierii: 25.000 lei
Înregistrarea deprecierii (depreciere reversibilă) se face prin recunoașterea unei
ajustări pentru depreciere în valoare de 5.000 lei, astfel:
Procedura de aplicare
 
Înregistrarea deprecierii - depreciere reversibilă:
6813 2913
Cheltuieli de exploatare Ajustări pentru deprecierea
privind ajustările pentru
=
instalațiilor și mijloacelor de
  5.000 lei
deprecierea imobilizărilor transport
 
În cazul în care deprecierea ar fi fost ireversibilă (determinată de exemplu de
constatarea unei degradări fizice), înregistrarea deprecierii va fi înregistrată ca o
suplimentare de amortizare.
 
Înregistrarea deprecierii - depreciere ireversibilă:
6811
2813
Cheltuieli de exploatare
= Amortizarea instalațiilor și   1.000 lei
privind amortizarea
mijloacelor de transport
imobilizărilor
 
 
Reluarea deprecierilor
 Deciziile privind reluarea unor deprecieri înregistrate în conturile de ajustări au la
bază constatările comisiei de inventariere. Pot exista și unele indicii că o pierdere din
depreciere recunoscută în perioadele anterioare pentru o imobilizare necorporală sau
corporală nu mai există sau s-a redus. Reluarea deprecierilor este aplicabilă numai în
cazul în care anterior a fost înregistrată o depreciere reversibilă.
 
Tratament contabil:
Ipoteza
Plecând de la procedura anterioară, în cazul mijlocului de transport pentru care s-a
înregistrat deprecierea reversibila, cu ocazia următoarei inventarieri se consideră
următoarele:
- cost de achiziție: 50.000 lei;
- amortizarea cumulată, până la data inventarierii: 30.000 lei;
- valoarea justă determinată cu ocazia inventarierii: 22.000 lei.
În acest condiții, valoarea justă este mai mare decât valoarea netă contabilă, astfel
că deprecierea anterior înregistrată rămâne fără obiect și trebuie anulată.
Procedura de aplicare
 
Anularea deprecierii - depreciere reversibilă:
2913
7813
Ajustări pentru deprecierea
= Venituri din ajustări pentru   5.000 lei
instalațiilor și mijloacelor de
deprecierea imobilizărilor
transport
 
 
La scoaterea din evidențele contabile a unui activ (prin vânzare, casare, cedare etc)
se va înregistra anularea unei eventuale deprecieri recunoscute pentru respectivul activ.

15.3. Evaluarea stocurilor

Activele de natura stocurilor nu trebuie reflectate în bilanț la o valoare mai mare

decât valoarea care se poate obține prin utilizarea sau vânzarea lor. În acest scop,
valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin reflectarea unei
ajustări pentru depreciere.
 
Tratament contabil:
Ipoteza.
Analizând istoricul unui stoc de material biologic, comisia de inventariere constată că
este în stoc de mai bine de un an și are o valoarea redusă față de costul de
înregistrare. Mai mult, prețul pe piață este mai mic decât costul din contabilitate al
produsului inventariat. În baza informațiilor de pe piață, comisia de inventariere
propune diminuarea valorii stocului, astfel încât stocul să fie recunoscut la valoarea
de piață. Valoarea stocului la cost istoric este de 10.000 lei, iar valoarea de piață, în
costuri curente, este de 6.000 lei, motiv pentru care se va înregistra o depreciere de
4.000 lei.
Procedura de aplicare.
Înregistrarea valorii ajustărilor pentru deprecierea stocului de material biologic:
6814
396
Cheltuieli de exploatare
Ajustări pentru deprecierea
privind ajustările pentru =
activelor biologice de natura
  4.000 lei
deprecierea activelor
stocurilor
circulante
 
În anul următor, stocul este utilizat, iar descărcarea din gestiune se face la valoarea
 de intrare, respectiv 10.000 lei. Odată valorificat utilizat, ajustarea rămâne fără
obiect și se anulează, astfel:
 
Înregistrarea sumelor reprezentând anularea ajustărilor pentru deprecierea stocului
de material biologic:
396 7814
Ajustări pentru deprecierea Venituri din ajustări pentru
activelor biologice de natura
=
deprecierea activelor
  4.000 lei
stocurilor circulante
 

15.4. Evaluarea creanțelor și datoriilor

Evaluarea la inventar a creanțelor și a datoriilor se face la valoarea lor probabilă de

încasare sau de plată. Diferențele constatate în minus între valoarea de inventar stabilită
la inventariere și valoarea contabilă a creanțelor se înregistrează în contabilitate pe
seama ajustărilor pentru deprecierea creanțelor.
Pentru creanțele incerte se constituie ajustări pentru pierdere de valoare.
 
Tratament contabil:
Ipoteza.
La data de sfârșit a exercițiului financiar, cu ocazia inventarierii, se constată existența
unei datorii neachitate în sumă de 12.380 lei pentru care există un proces deschis de
creditor. Avocații societății, analizând starea curentă a procesului, estimează că
procesul va fi pierdut. Mai mult, furnizorul ar putea obține daune de 10.000 lei,
probabilitatea de a le obține fiind de 80%. Comisia de inventariere propune
înregistrarea daunelor datorate furnizorului pentru suma de 8.000 lei. Înregistrarea în
contabilitate se face prin formula contabilă:
Procedura de aplicare.
Înregistrarea provizionului pentru litigii:
6812
1511
Cheltuieli de exploatare =
Provizioane pentru litigii
  8.000 lei
privind provizioanele
 
Plata sumelor în urma procesului sau scutirea de la plată acestor sume vor lăsa
provizionul fără obiect și vor impune anularea acestuia:
 
Anularea înregistrării provizionului pentru litigii:
1511 7812
Provizioane pentru litigii
=
Venituri din provizioane
  8.000 lei
 
 
Tratament contabil:
Ipoteza.
La data de sfârșit a exercițiului financiar, cu ocazia inventarierii, se constată existența
unei creanțe neîncasate în sumă de 12.380 lei, pentru care a fost depășită scadenta.
Creanța a fost înregistrată în contabilitate la data de 20 ianuarie. Conform
informațiilor publice, se identifică faptul că partenerul în cauză este în lichidare.
Analizând situația patrimonială a debitorului, specialiștii din comisia de inventariere
concluzionează că probabilitatea de recuperare a creanței este de 60%. Pentru suma
reprezentând 40% din valoarea creanței (suma ce se estimează a nu mai fi
recuperată), comisia de inventariere propune înregistrarea unei ajustări pentru
depreciere. Având în vedere situația de fapt, se vor avea în vedere două aspecte:
- pe de o parte, starea de incertitudine privind încasarea creanței impune
 înregistrarea acesteia în contul 4118 - Clienți incerți sau în litigiu.
- pe de altă parte, trebuie înregistrată ajustarea pentru depreciere, prin
recunoașterea în costuri, la nivelul propus de comisia de inventariere, respectiv 40%.
Reflectarea în contabilitate ar urma să se facă cu ajutorul următoarelor formule
contabile:
Procedura de aplicare.
Recunoașterea creanței în categoria clienților incerți:
4118 4111
Clienți incerți sau în litigiu
=
Clienți
  12.380 lei
 
Înregistrarea deprecierii pentru valoarea posibil a nu mai fi încasată:
6814 = 4.952 lei
Cheltuieli de exploatare 491
privind ajustările pentru Ajustări pentru deprecierea  
deprecierea activelor creanțelor - clienți
circulante
 

15.5. Evaluarea titlurilor

Titlurile pe termen scurt (acțiuni și alte investiții financiare) admise la tranzacționare

pe o piață reglementată se evaluează la valoarea de cotație din ultima zi de
tranzacționare, iar cele netranzacționate la costul istoric mai puțin eventualele ajustări
pentru pierdere de valoare.
Titlurile pe termen lung (acțiuni și alte investiții financiare) se evaluează la costul
istoric, mai puțin eventualele ajustări pentru pierdere de valoare.

15.6. Evaluarea capitalurilor proprii

Capitalurile proprii rămân evidențiate la valorile din contabilitate.

16. Politici contabile privind provizioane

16.1. Generalități privind provizioanele

Rolul provizioanelor
Provizioanele sunt destinate să acopere datoriile a căror natură este clar definită și
care la data bilanțului este probabil să existe sau este cert că vor exista, dar care sunt
incerte în ceea ce privește valoarea sau data la care vor apărea.
 
Recunoașterea provizioanelor
Un provizion va fi recunoscut numai în momentul în care:
- societatea are o obligație curentă generată de un eveniment anterior;
- este probabil ca o ieșire de resurse să fie necesară pentru a onora obligația
respectivă; și
- poate fi realizată o estimare credibilă a valorii obligației.
Înregistrarea provizioanelor se poate face și cu ocazia raportărilor periodice întocmite
potrivit legii. O asemenea metodă de recunoaștere trebuie aplicată consecvent de la o
perioadă de raportare la alta.
Evaluarea provizioanelor
 Determinarea valorii de înregistrare a unui provizion trebuie să se facă în baze celei
mai bune estimări a cheltuielilor probabile sau, în cazul unei obligații, a sumei necesare
pentru stingerea acesteia. Cea mai bună estimare a costurilor necesare stingerii datoriei
curente este suma pe care societatea ar plăti-o, în mod rațional, pentru stingerea
obligației la data bilanțului sau pentru transferarea acesteia unei terțe părți la acel
moment. Ca urmare, provizioanele nu pot depăși din punct de vedere valoric sumele care
sunt necesare stingerii obligației curente la data bilanțului. Provizioanele trebuie să fie
strict corelate cu riscurile și cheltuielile estimate.
 
Tratament contabil:
Ipoteza.
Constituirea unui provizion se realizează prin intermediul contului 6812 - Cheltuieli de
exploatare privind provizioanele, în contrapartidă cu contul aferent provizionului
constituit, astfel:
Procedura de aplicare.
Înregistrarea provizioanelor constituite:
6812
151X Valoare
Cheltuieli de exploatare =
Provizioane ...
  provizion
privind provizioanele
 
Contul înlocuiește în prezentul exemplu pe oricare dintre următoarele conturi:
- 1511 Provizioane pentru litigii
- 1512 Provizioane pentru garanții acordate clienților
- 1513 Provizioane pentru dezafectare imobilizări corporale și alte acțiuni similare
legate de acestea
- 1514 Provizioane pentru restructurare
- 1515 Provizioane pentru pensii și obligații similare
- 1516 Provizioane pentru impozite
- 1517 Provizioane pentru terminarea contractului de muncă
- 1518 Alte provizioane
 
Categorii de provizioane
Provizioanele se constituie pentru elemente cum sunt:
a) litigii, amenzi și penalități, despăgubiri, daune și alte datorii incerte;
b) cheltuielile legate de activitatea de service în perioada de garanție și alte cheltuieli
privind garanția acordată clienților;
c) dezafectare imobilizări corporale și alte acțiuni similare legate de acestea;
d) acțiunile de restructurare;
e) pensii și obligații similare;
f) impozite;
g) terminarea contractului de muncă;
h) prime ce urmează a se acorda personalului în funcție de profitul realizat, potrivit
prevederilor legale sau contractuale;
i) provizioane în legătură cu acorduri de concesiune;
j) provizioane pentru contracte cu titlu oneros;
k) alte provizioane.
 
Actualizarea provizioanelor
Actualizarea provizioanelor se efectuează de către persoane specializate, la sfârșitul
fiecărui exercițiu financiar pentru care se impune o asemenea actualizare. Rata de
actualizare utilizată trebuie să reflecte evaluările curente pe piață ale valorii-timp a
banilor și ale riscurilor specifice datoriei. Provizioanele trebuie revizuite la data fiecărui
bilanț și ajustate pentru a reflecta cea mai bună estimare curentă. În cazul în care pentru
stingerea unei obligații nu mai este probabilă o ieșire de resurse, provizionul trebuie
anulat prin reluare la venituri.
Actualizarea unui provizion poate avea drept rezultat majorarea, diminuarea sau
anularea valorii sale.
 
Tratament contabil:
Ipoteza.
La sfârșitul exercițiului financiar se constată că valoarea de înregistrare a unui
provizion nu reflectă realitatea în sensul în care ieșiri mai mari de resurse vor fi
necesare pentru acoperirea riscului, motiv pentru care se decide suplimentarea
acestuia.
Procedura de aplicare.
Înregistrarea plusului de valoarea aferent unui provizion deja constituit:
6812
151X Plusul de
Cheltuieli de exploatare =
Provizioane ...
  valoare
privind provizioanele
 
 
Tratament contabil:
Ipoteza.
La sfârșitul exercițiului financiar se constată că valoarea de înregistrare a unui
provizion este supraevaluată, motiv pentru care se decide ajustarea acestuia în
sensul diminuării valorii la care este înregistrat.
 
Înregistrarea diminuării de valoarea aferentă unui provizion deja constituit:
151X 7812 Diminuarea de
Provizioane ...
=
Venituri din provizioane
  valoare
 
 
Tratament contabil:
Ipoteza.
Societatea suportă o serie de costuri pentru care anterior recunoscut un provizion.
Pentru că au apărut și au fost suportate riscurile pentru care a fost constituit,
provizionul rămâne fără obiect și se anulează:
Procedura de aplicare.
Anularea provizionului în după apariția riscului și înregistrarea costurilor aferente
acestui:
151X 7812 Valoare
Provizioane ...
=
Venituri din provizioane
  provizion
 
 

16.2. Alte provizioane

În categoria altor provizioane se vor include provizioane constituite pentru:

- alte beneficii pe care societatea urmează să le plătească angajaților sau
persoanelor dependente de aceștia, care nu sunt legate de restructurare, pensii sau
terminarea contractului de muncă;
- cheltuielile legate de protecția mediului înconjurător pentru: protejarea aerului,
gestiunea apelor uzate, gestiunea deșeurilor, protejarea solului, a apelor subterane și a
apelor de suprafață, protejarea biodiversității și a peisajului, alte activități de protejare a
mediului înconjurător, în funcție de situația specifică a societății la un moment dat.
- obligații asumate în comun cu o terță parte etc.
 
 17. Politici contabile privind subvențiile

În categoria subvențiilor se cuprind subvențiile aferente activelor și subvențiile

aferente veniturilor. Acestea pot fi primite de la: guvernul propriu-zis, agenții
guvernamentale și alte instituții similare naționale și internaționale.
Reflectarea subvențiilor în contabilitate
În cadrul subvențiilor se reflectă distinct:
- subvenții guvernamentale;
- împrumuturi nerambursabile cu caracter de subvenții;
- alte sume primite cu caracter de subvenții.
 

17.1. Subvenții aferente activelor

Subvențiile aferente activelor reprezintă subvenții pentru acordarea cărora principală

condiție este ca entitatea beneficiară să cumpere, să construiască sau să achiziționeze
active imobilizate. O subvenție guvernamentală poate îmbrăca forma transferului unui
activ nemonetar (de exemplu, o imobilizare corporală), caz în care subvenția și activul
sunt contabilizate la valoarea justă. În conturile de subvenții pentru investiții se
contabilizează și donațiile pentru investiții, precum și plusurile la inventar de natura
imobilizărilor corporale și necorporale.
Subvențiile pentru active, inclusiv subvențiile nemonetare la valoarea justă, se
înregistrează în contabilitate ca subvenții pentru investiții și se recunosc în bilanț ca venit
amânat (contul 475-Subvenții pentru investiții). Venitul amânat se înregistrează ca venit
curent în contul de profit și pierdere pe măsura înregistrării cheltuielilor cu amortizarea
sau la casarea ori cedarea activelor.
 
Tratament contabil:
Ipoteza.
Se primește o subvenție pentru achiziționarea unui mijloc fix, în sumă de 100.000 lei.
Mijlocul fix achiziționat, în valoare de 200.000 lei, se amortizează în 10 ani.
Procedura de aplicare.
Înregistrarea subvenției pentru investiții, acordată:
445 475
Subvenții
=
Subvenții pentru investiții
  100.000 lei
 
Încasarea subvenției pentru investiții:
5121 445
Conturi curente la bănci în lei
=
Subvenții
  100.000 lei
 
Recunoașterea drept venit a părții din subvenție, pe măsura înregistrării cheltuielilor
cu amortizarea (lunar, 100.000 lei / 10 ani / 12 luni = 833,33 lei):
7584
475
= Venituri din subvenții pentru   833,33 lei
Subvenții pentru investiții
investiții
 
 

17.2. Subvenții aferente veniturilor

Subvențiile aferente veniturilor cuprind toate subvențiile, altele decât cele pentru
active.
 Veniturile din subvenții de exploatare aferente cifrei de afaceri nete se prezintă în
contul de profit și pierdere ca parte a cifrei de afaceri nete, iar celelalte venituri din
subvenții se prezintă în contul de profit și pierdere ca o corecție a cheltuielilor pentru care
au fost acordate sau ca elemente de venituri, potrivit structurii prevăzute în acest sens.
 
Recunoașterea subvențiilor
Subvențiile guvernamentale, inclusiv subvențiile nemonetare la valoarea justă, se
recunosc numai dacă există suficientă siguranță că:
a) entitatea va respecta condițiile impuse de acordarea lor; și
b) subvențiile vor fi primite.
 
Corelarea cheltuielilor finanțate din subvenții cu veniturile aferente
Pentru asigurarea corelării cheltuielilor finanțate din subvenții cu veniturile aferente
se procedează astfel:
a) din punctul de vedere al contului de profit și pierdere:
- în cursul fiecărei luni se evidențiază cheltuielile după natura lor;
- la sfârșitul lunii se evidențiază la venituri subvențiile corespunzătoare cheltuielilor
efectuate;
b) din punctul de vedere al bilanțului:
- creanța din subvenții se recunoaște în corespondență cu veniturile din subvenții,
dacă au fost efectuate cheltuielile suportate din aceste subvenții, sau pe seama
veniturilor amânate, dacă aceste cheltuieli nu au fost efectuate încă;
- periodic, odată cu cererea de rambursare a contravalorii cheltuielilor suportate sau
pe baza altor documente prin care se stabilesc și se aprobă sumele cuvenite, se
procedează la regularizarea sumelor înregistrate drept creanță din subvenții.
 
Recunoașterea veniturilor din subvenții
Subvențiile se recunosc, pe o bază sistematică, drept venituri ale perioadelor
corespunzătoare cheltuielilor aferente pe care aceste subvenții urmează să le
compenseze.
În cazul în care într-o perioadă se încasează subvenții aferente unor cheltuieli care
nu au fost încă efectuate, subvențiile primite nu reprezintă venituri ale acelei perioade
curente.
În cazul subvențiilor a căror acordare este legată de activitatea de producție sau
prestări de servicii, recunoașterea acestora pe seama veniturilor se efectuează
concomitent cu recunoașterea cheltuielilor a căror contravaloare urmează a fi acoperită
din aceste subvenții.
O subvenție guvernamentală care urmează a fi primită drept compensație pentru
cheltuieli sau pierderi deja suportate sau în sensul acordării unui ajutor financiar imediat
entității, fără a exista costuri viitoare aferente, trebuie recunoscută în contul de profit și
pierdere în perioada în care devine creanță.
În anumite circumstanțe, o subvenție guvernamentală poate fi acordată în scopul
oferirii de ajutor financiar imediat unei entități. Astfel de subvenții pot fi limitate la o
anumită entitate și pot să nu fie disponibile unei categorii întregi de beneficiari. În acest
caz, recunoașterea subvenției în contul de profit și pierdere are loc în perioada în care
entitatea îndeplinește condițiile pentru primirea subvenției.
 
Tratament contabil:
Ipoteza.
Se primește o subvenție pentru susținerea activității curente, în sumă de 10.000 lei.
Activitatea pentru care se primește subvenția se desfășoară pe parcursul a 5 luni.
 Costurile estimate sunt de 20.000 lei.
 
Înregistrarea subvenției pentru investiții, acordată:
445 472
Subvenții
=
Venituri înregistrate în avans
  10.000 lei
 
La sfârșitul primei luni, valoarea cheltuielilor efectuate, aferente activității, este de
5.000 lei. Din totalul de 20.000 lei cheltuieli estimate, suma de 5.000 lei reprezintă
25%, astfel că și venitul din subvenții se înregistrează la valoare de 2.500 lei.
7416
472 Venituri din subvenții de
Venituri înregistrate în avans
=
exploatare pentru alte
  2.500 lei
cheltuieli de exploatare
 
Lunar, se recunosc venituri din subvenții de exploatare, pe măsură înregistrării
costurilor aferente activității pentru care subvenția a fost primită, direct proporțional
cu valoarea acestora, după exemplul de mai sus.
 
 

18. Politici contabile privind capitalurile proprii

Capitalul și rezervele (capitaluri proprii) reprezintă dreptul participanților asupra

activelor societății, după deducerea tuturor datoriilor. Capitalurile proprii cuprind:
aporturile de capital, primele de capital, rezervele, rezultatul reportat, rezultatul
exercițiului financiar.

18.1. Capital

Capitalul este reprezentat de capitalul social.

Înregistrarea capitalului social
Capitalul social subscris și vărsat se înregistrează distinct în contabilitate, pe baza
actelor de constituire a persoanei juridice și a documentelor justificative privind
vărsămintele de capital. Contabilitatea analitică a capitalului social se ține pe fiecare
participant la capital, cuprinzând numărul și valoarea nominală a acțiunilor sau a părților
sociale subscrise și vărsate.
 
Tratament contabil:
Ipoteza.
Se constituie societatea comercială cu capital social de 200.000 lei, împărțit între doi
participanți pentru care s-au stabilit următoarele contribuții:
- primul asociat, o contribuție în bani, respectiv 150.000 lei, reprezentând 75% din
capitalul social;
- al doilea asociat, o contribuie constând într-un teren evaluat la 50.000 lei,
reprezentând 25% din capitalul social.
Procedura de aplicare.
Înregistrarea subscrierii capitalului social:
1011
% =
Capital subscris nevărsat
  200.000 lei
456
Decontări cu asociații privind       150.000 lei
capitalul (As. 1)
456  
Decontări cu asociații privind     50.000 lei
capitalul (As. 2)
  
Depunerea numerarului la bancă de către primul asociat:
456
5121
= Decontări cu asociații privind   150.000 lei
Conturi la bănci în lei
capitalul (As. 1)
 
Concomitent, se înregistrează capital social vărsat la nivelul sumei depuse la bancă:
1011 1012
Capital subscris nevărsat
=
Capital subscris vărsat
  150.000 lei
 
Înregistrarea terenului ca aport la capital:
456
2111
= Decontări cu asociații privind   50.000 lei
Terenuri
capitalul (As. 1)
 
Concomitent, se înregistrează capital social vărsat la nivelul valorii terenului:
1011 1012
Capital subscris nevărsat
=
Capital subscris vărsat
  50.000 lei
 
 

Operațiuni privind modificarea capitalului social

 
Majorarea capitalului social
Principalele operațiuni care se înregistrează în contabilitate cu privire la majorarea
capitalului sunt: subscrierea și emisiunea de noi titluri, încorporarea rezervelor și alte
operațiuni.
Diminuarea capitalului social
Operațiunile care se înregistrează în contabilitate cu privire la micșorarea capitalului
sunt, în principal, următoarele: reducerea numărului de titluri sau diminuarea valorii
nominale a acestora ca urmare a retragerii unor participanți, răscumpărarea acțiunilor,
acoperirea pierderilor contabile din anii precedenți sau alte operațiuni.
Scoaterea din evidență a unui bun care a constituit aport la capitalul social nu
presupune modificarea capitalului social.

18.2. Rezerve din reevaluare

Plusul sau minusul rezultat din reevaluarea imobilizărilor corporale trebuie reflectat
în debitul sau creditul contului 105 - Rezerve din reevaluare.
 
Următoarele reguli sunt aplicabile:
- evidențierea rezervelor din reevaluare trebuie efectuată pe fiecare imobilizare
corporală în parte și pe fiecare operațiune de reevaluare care a avut loc;
- diminuarea rezervelor din reevaluare poate fi efectuată numai în limita soldului
creditor existent, aferent imobilizării respective.
- rezervele din reevaluarea imobilizărilor corporale au caracter nedistribuibil.
  
Scoaterea din evidență a imobilizărilor corporale reevaluate
La scoaterea din evidență a activului pentru care s-a constituit rezerva din
reevaluare, rezerva constituită se consideră câștig realizat și este capitalizată prin
transferul direct în rezultatul reportat (contul 1175 - Rezultatul reportat reprezentând
surplusul realizat din rezerve din reevaluare).
 
Distribuirea rezervei din reevaluare
Rezerva din reevaluarea nu poate fi distribuită, direct sau indirect, cu excepția
cazului în care reprezintă un câștig efectiv realizat
 

18.3. Rezerve legale și alte rezerve

Contabilitatea rezervelor se ține pe categorii de rezerve: rezerve legale, rezerve

statutare sau contractuale și alte rezerve.
Următoarele reguli sunt valabile pentru contabilizarea rezervelor:
- rezervele legale se constituie anual din profitul entității, în cotele și limitele
prevăzute de lege, și din alte surse prevăzute de lege;
- rezervele legale pot fi utilizate numai în condițiile prevăzute de lege;
- rezervele statutare sau contractuale se constituie anual din profitul net al entității,
conform prevederilor din actul constitutiv al acesteia;
- alte rezerve neprevăzute de lege sau de statut pot fi constituite facultativ pe seama
profitului net pentru acoperirea pierderilor contabile sau în alte scopuri, potrivit
hotărârii adunării generale a acționarilor sau asociaților, cu respectarea prevederilor
legale.
 

18.4. Conturi de rezultat

În contabilitate, profitul sau pierderea se stabilește cumulat de la începutul

exercițiului financiar. Rezultatul exercițiului se determină ca diferență între veniturile și
cheltuielile exercițiului.
 
Repartizarea profitului
Repartizarea profitului se înregistrează în contabilitate pe destinații, după aprobarea
situațiilor financiare anuale. Repartizarea profitului se efectuează în conformitate cu
prevederile legale în vigoare.
Sumele reprezentând rezerve constituite din profitul exercițiului financiar curent, în
baza unor prevederi legale, se înregistrează prin articolul contabil 129 - Repartizarea
profitului = 106 - Rezerve.
Profitul contabil rămas după această repartizare se preia la începutul exercițiului
financiar următor celui pentru care se întocmesc situațiile financiare anuale în contul 117
- Rezultatul reportat, de unde urmează a fi repartizat pe celelalte destinații hotărâte de
adunarea generală a acționarilor sau asociaților, cu respectarea prevederilor legale.
Evidențierea în contabilitate a destinațiilor profitului contabil se efectuează după
adunarea generală a acționarilor sau asociaților care a aprobat repartizarea profitului,
prin înregistrarea sumelor reprezentând dividende cuvenite acționarilor sau asociaților,
rezerve și alte destinații, potrivit legii.
Dacă societatea optează să repartizeze dividende în cursul exercițiului financiar
evidențiază această repartizare în contul 463 - Creanțe reprezentând dividende
repartizate în cursul exercițiului financiar (463 - Creanțe reprezentând dividende
repartizate în cursul exercițiului financiar = 456 - Decontări cu acționarii/asociații privind
capitalul).
Dividendele astfel repartizate se regularizează pe seama dividendelor distribuite pe
baza situațiilor financiare anuale aprobate potrivit legii (457 - Dividende de plată = 463 -
Creanțe reprezentând dividende repartizate în cursul exercițiului financiar).
Închiderea conturilor 121 - Profit sau pierdere și 129 - Repartizarea profitului se
efectuează la începutul exercițiului financiar următor celui pentru care se întocmesc
situațiile financiare anuale. Ca urmare, cele două conturi apar cu soldurile
corespunzătoare, în bilanțul întocmit pentru exercițiul financiar la care se referă situațiile
financiare anuale.
În contul 117 - Rezultatul reportat se evidențiază distinct rezultatul reportat provenit
din preluarea la începutul exercițiului financiar curent a rezultatului din contul de profit și
pierdere al exercițiului financiar precedent, precum și rezultatul reportat provenit din
modificările politicilor contabile, respectiv din corectarea erorilor contabile.
Pierderea contabilă reportată se acoperă din profitul exercițiului financiar curent,
după aprobarea situațiilor financiare anuale conform legii, și cel reportat aferent
exercițiilor financiare precedente, din rezerve, prime de capital și capital social, potrivit
hotărârii adunării generale a acționarilor sau asociaților, cu respectarea prevederilor
legale.

19. Politici contabile privind veniturile

19.1. Generalități privind veniturile

Veniturile constituie creșteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul

perioadei contabile, sub formă de intrări sau creșteri ale activelor ori reduceri ale
datoriilor, care se concretizează în creșteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele
rezultate din contribuții ale acționarilor.
Veniturile sunt recunoscute în contul de profit și pierdere atunci când se poate evalua
în mod credibil o creștere a beneficiilor economice viitoare legate de creșterea valorii unui
activ sau de scăderea valorii unei datorii. Recunoașterea veniturilor se realizează
simultan cu recunoașterea creșterii de active sau reducerii datoriilor (de exemplu,
creșterea netă a activelor, rezultată din vânzarea produselor sau serviciilor, ori
descreșterea datoriilor ca rezultat al anulării unei datorii).
În categoria veniturilor se includ atât sumele sau valorile încasate sau de încasat în
nume propriu din activități curente, cât și câștigurile din orice alte surse.
Venituri din activități curente
Activitățile curente sunt orice activități desfășurate de societate, ca parte integrantă
a obiectului său de activitate, precum și activitățile conexe acestora. Veniturile din
activități curente se pot regăsi sub diferite denumiri, cum ar fi: vânzări, prestări de
servicii, comisioane, redevențe, chirii, subvenții, dobânzi, dividende.
Câștiguri
 Câștigurile reprezintă creșteri ale beneficiilor economice care pot apărea sau nu ca
rezultat din activitatea curentă, dar nu diferă ca natură de veniturile din această
activitate. În contul de profit și pierdere, câștigurile sunt prezentate, de regulă, la
valoarea netă, exclusiv cheltuielile aferente, la elementul Alte venituri din exploatare.
Sume care nu se contabilizează ca venituri
Sumele colectate de societate în numele unor terțe părți, inclusiv în cazul
contractelor de agent, comision sau mandat comercial încheiate potrivit legii, nu
reprezintă venit din activitatea curentă, chiar dacă din punct de vedere al taxei pe
valoarea adăugată persoanele care acționează în nume propriu sunt considerate
cumpărători revânzători. În această situație, veniturile din activitatea curentă sunt
reprezentate de comisioanele cuvenite.
Contabilitatea veniturilor
Contabilitatea veniturilor se ține pe feluri de venituri, după natura lor, astfel:
a) venituri din exploatare; și
b) venituri financiare.
 

19.2. Venituri din exploatare

Structura veniturilor din exploatare

Veniturile din exploatare cuprind:
a) venituri din vânzarea de produse și mărfuri, precum și prestări de servicii. În
această categorie se includ și veniturile realizate din vânzarea de locuințe de către
entitățile ce au ca activitate principală obținerea și vânzarea de locuințe;
b) venituri aferente costului producției, reprezentând variația în plus (creștere) sau
în minus (reducere) dintre valoarea la cost de producție efectiv a stocurilor de
produse și servicii în curs de execuție de la sfârșitul perioadei și valoarea stocurilor
inițiale ale produselor și serviciilor în curs de execuție, neluând în calcul ajustările
pentru depreciere reflectate;
c) venituri din producția de imobilizări, reprezentând costul lucrărilor efectuate de
entitate pentru ea însăși, care se înregistrează ca imobilizări corporale și
necorporale;
d) venituri din subvenții de exploatare, reprezentând subvențiile pentru acoperirea
diferențelor de preț și pentru acoperirea pierderilor, precum și alte subvenții de care
beneficiază entitatea;
e) alte venituri din exploatarea curentă, cuprinzând veniturile din creanțe recuperate,
penalități contractuale, datorii prescrise, scutite sau anulate potrivit legii, precum și
alte venituri din exploatare.
 
Veniturile din reluarea provizioanelor
Veniturile din reluarea provizioanelor, respectiv a ajustărilor pentru depreciere sau
pierdere de valoare se evidențiază distinct, în funcție de natura acestora.
Diminuarea sau anularea provizioanelor constituite, respectiv a ajustărilor pentru
depreciere sau pierdere de valoare reflectate se efectuează prin înregistrarea la venituri
în cazul în care nu se mai justifică menținerea acestora, are loc realizarea riscului sau
cheltuiala devine exigibilă.
 
Programe de fidelizare a clienților
Ar putea exista situații în care societatea să practice programe de fidelizare a
clienților, care presupun acordarea de puncte cadou acestora. Aceste puncte cadou pot fi
utilizate pentru a achiziționa bunuri sau servicii gratuite sau cu preț redus, ca parte a
unei tranzacții de vânzare de bunuri sau prestări de servicii, sub rezerva îndeplinirii unor
eventuale condiții suplimentare. Entitatea contabilizează punctele cadou ca o componența
identificabilă a tranzacției în cadrul căreia acestea sunt acordate (contul 472-Venituri
înregistrate în avans, analitic distinct). Suma corespunzătoare punctelor cadou se
recunoaște drept venit în momentul în care entitatea își îndeplinește obligația de a furniza
premiile sau la expirarea perioadei în cadrul căreia clienții pot utiliza punctele cadou.
Dacă se estimează ca nivelul cheltuielilor necesare îndeplinirii obligației de a furniza
premiile depășește contravaloarea primită sau de primit pentru acestea, la data la care
clientul le răscumpăra, pentru diferența aferentă entitatea înregistrează în contabilitate
un provizion.
Condiția pentru înregistrarea ca venituri în avans a valorii punctelor cadou este ca
programul de fidelizare practicat de entitate să permită cunoașterea, în orice moment, a
următoarelor informații: valoarea punctelor cadou acordate, termenele la care expiră
valabilitatea acestora, valoarea punctelor cadou onorate și valoarea punctelor cadou
existente, ce urmează a fi onorate în perioada următoare.
În situația în care entitatea nu dispune de un sistem de evidență a punctelor cadou
sau în cazul în care entitatea practică alte sisteme de fidelizare a clienților, cum ar fi
cupoane valorice, tichete, aceasta înregistrează venituri curente în clasa 7 Conturi de
venituri pentru suma totală și, concomitent, un provizion aferent costurilor estimate a fi
suportate pentru onorarea obligațiilor asumate.
 
Venituri din vânzări de bunuri
În contabilitate, veniturile din vânzări de bunuri se înregistrează în momentul
predării bunurilor către cumpărători, al livrării lor pe baza facturii sau în alte condiții
prevăzute în contract, care atestă transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor
respective, către clienți.
 
Recunoașterea veniturilor din vânzarea bunurilor
Veniturile din vânzarea bunurilor se recunosc în momentul în care sunt îndeplinite
următoarele condiții:
a) entitatea a transferat cumpărătorului riscurile și avantajele semnificative care
decurg din proprietatea asupra bunurilor;
b) entitatea nu mai gestionează bunurile vândute la nivelul la care ar fi făcut-o, în
mod normal, în cazul deținerii în proprietate a acestora și nici nu mai deține controlul
efectiv asupra lor;
c) mărimea veniturilor poate fi evaluată în mod credibil;
d) este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacției să fie generate către
entitate; și
e) costurile tranzacției pot fi evaluate în mod credibil.
 
Bunuri livrate în baza unui contract de consignație
Pentru bunurile livrate în baza unui contract de consignație, se consideră că livrarea
bunurilor de la consignant la consignatar are loc la data la care bunurile sunt livrate de
consignatar clienților săi.
 
Bunuri transmise în vederea testării sau a verificării conformității
Pentru bunurile transmise în vederea testării sau a verificării conformității, se
consideră că transferul proprietății bunurilor a avut loc la data acceptării bunurilor de
către beneficiar. Bunurile transmise în vederea verificării conformității sunt bunurile
oferite de furnizor clienților, aceștia având dreptul fie să le achiziționeze, fie să le
returneze furnizorului. Contractul aferent bunurilor livrate în vederea testării este un
contract provizoriu prin care vânzarea efectivă a bunurilor este condiționată de obținerea
de rezultate satisfăcătoare în urma testării de către clientul potențial, testare ce are
scopul de a stabili că bunurile au caracteristicile solicitate de clientul respectiv.
  
Stocuri la dispoziția clientului
Pentru stocurile la dispoziția clientului, se consideră că transferul proprietății
bunurilor are loc la data la care clientul intră în posesia bunurilor. Stocurile la dispoziția
clientului reprezintă o operațiune potrivit căreia furnizorul transferă regulat bunuri într-un
depozit propriu sau într-un depozit al clientului, prin care transferul proprietății bunurilor
intervine, potrivit contractului, la data la care clientul scoate bunurile din depozit, în
principal pentru a le utiliza în procesul de producție.
 
Venituri din prestarea de servicii
Veniturile din prestări de servicii se înregistrează în contabilitate pe măsura efectuării
acestora. Prestarea de servicii cuprinde inclusiv executarea de lucrări și orice alte
operațiuni care nu pot fi considerate livrări de bunuri.
Stadiul de execuție al lucrării se determină pe bază de situații de lucrări care însoțesc
facturile, procese-verbale de recepție sau alte documente care atestă stadiul realizării și
recepția serviciilor prestate.
În cazul lucrărilor de construcții, recunoașterea veniturilor se face pe baza actului de
recepție semnat de beneficiar, prin care se certifică faptul că executantul și-a îndeplinit
obligațiile în conformitate cu prevederile contractului și ale documentației de execuție.
Contravaloarea lucrărilor nerecepționate de beneficiar până la sfârșitul perioadei se
evidențiază la cost, în contul 332 - Servicii în curs de execuție, pe seama contului 712
- Venituri aferente costurilor serviciilor în curs de execuție.
 
Venituri amânate
În cazul în care prețul de vânzare include o valoare distinctă, specificată contractual,
destinată prestării ulterioare de servicii (de exemplu, asistență tehnică și perfecționarea
produsului după vânzarea unui program informatic), acea suma este amânată (contul
472-Venituri înregistrate în avans) și recunoscută ca venit pe parcursul perioadei în care
se prestează serviciile, dar nu mai târziu de încheierea perioadei pentru care a fost
contractată prestarea ulterioară de servicii.
 
Venituri din redevențe, chirii, dobânzi și dividende
Veniturile din redevențe, chirii, dobânzi și dividende se recunosc astfel:
a) dobânzile se recunosc periodic, în mod proporțional, pe măsura generării venitului
respectiv, pe baza contabilității de angajamente;
b) redevențele și chiriile se recunosc pe baza contabilității de angajamente, conform
contractului;
c) dividendele se recunosc atunci când este stabilit dreptul acționarului de a le
încasa.

19.3. Venituri specifice activității proprii

Specificul activității agricole presupune utilizarea în special a următoarelor conturi de

venituri (se prezintă și modalitatea de înregistrare în contabilitate dar operațiunile nu
sunt limitative):
 
Venituri din vânzarea produselor agricole și a activelor biologice de natura
stocurilor, pentru a ține evidența vânzărilor de produse agricole și active biologice de
natura stocurilor.
Înregistrarea prețului de vânzare al produselor agricole și al activelor biologice de
natura stocurilor, vândute clienților:
7017
Venituri din vânzarea produselor agricole
411
= 7018
Clienți
Venituri din vânzarea activelor biologice
de natura stocurilor  

Înregistrarea prețului de vânzare al produselor agricole și al activelor biologice de

natura stocurilor, pentru care nu s-au întocmit facturi:
7017
Venituri din vânzarea produselor agricole
418
= 7018
Clienți - facturi de întocmit
Venituri din vânzarea activelor biologice
de natura stocurilor
 
Venituri aferente costurilor stocurilor de produse, pentru a ține evidența costului
de producție al produselor stocate, precum și variația acestuia.

Înregistrarea la sfârșitul perioadei, a costului produselor în curs de execuție:

711
331
= Venituri aferente costurilor stocurilor de
Produse în curs de execuție
produse

Înregistrarea costului de producție sau prețul de înregistrare al produselor obținute, la

finele perioadei, constatate plus la inventar:
711
347
= Venituri aferente costurilor stocurilor de
Produse agricole
produse

Înregistrarea diferențelor de preț în plus sau nefavorabile (costul de producție este

mai mare decât prețul standard) aferente produselor intrate în gestiune din producție
proprie:
711
348
= Venituri aferente costurilor stocurilor de
Diferențe de preț la produse
produse

Înregistrarea costului de producție sau prețul de înregistrare al activelor biologice de

natura stocurilor obținute din producție proprie, diferențele de preț aferente, precum
și sporurile de greutate și plusurile la inventar:
361
Active biologice de natura stocurilor 711
368 = Venituri aferente costurilor stocurilor de
Diferențe de preț la active biologice de produse
natura stocurilor

Înregistrarea reluării produselor în curs de execuție, la începutul perioadei:

711
331
Venituri aferente costurilor stocurilor de =
Produse în curs de execuție
produse

Înregistrarea costului de producție sau prețul de înregistrare al produselor vândute,

constatate lipsă la inventar:
711
347
Venituri aferente costurilor stocurilor de =
Produse agricole
produse
Înregistrarea diferențelor de preț în plus sau nefavorabile repartizate asupra
produselor ieșite din gestiune:
711
348
Venituri aferente costurilor stocurilor de =
Diferențe de preț la produse
produse

Înregistrarea costului de producție sau prețul de înregistrare al activelor biologice de

natura stocurilor lipsă la inventar, precum și diferențele de preț aferente:
361
711 Active biologice de natura stocurilor
Venituri aferente costurilor stocurilor de = 368
produse Diferențe de preț la active biologice de
natura stocurilor
 
În plus, pentru activitatea de comerț se vor mai utiliza:
 
Venituri din vânzarea mărfurilor, pentru a ține evidența veniturilor din vânzarea
mărfurilor.

Înregistrarea prețului de vânzare al mărfurilor, vândute clienților:

411 707
=
Clienți Venituri din vânzarea mărfurilor

Înregistrarea prețului de vânzare al mărfurilor, pentru care nu s-au întocmit facturi:

418 707
=
Clienți - facturi de întocmit Venituri din vânzarea mărfurilor

Înregistrarea sumelor încasate în numerar din vânzarea mărfurilor:

531 707
=
Casa Venituri din vânzarea mărfurilor
 
Reduceri comerciale acordate, pentru a ține evidența reducerilor comerciale
acordate ulterior facturării, indiferent de perioada la care se referă.

Înregistrarea valorii reducerilor comerciale acordate ulterior facturării:

709 411
=
Reduceri comerciale acordate Clienți
 
Pentru orice alte operațiuni care necesită înregistrarea în contabilitate prin
recunoașterea unui venit, se vor utiliza conturile specifice detaliate în Planul de conturi
prezentat în anexa la prezentul Manual de politici și proceduri contabile.

19.4. Venituri financiare

Veniturile financiare cuprind:

a) venituri din imobilizări financiare;
b) venituri din investiții pe termen scurt;
c) venituri din investiții financiare cedate;
d) venituri din diferențe de curs valutar;
e) venituri din dobânzi;
f) venituri din sconturi primite în urma unor reduceri financiare;
g) alte venituri financiare.
  
Reguli aplicabile veniturilor financiare
- în cazul vânzării imobilizărilor financiare, pe seama veniturilor se înregistrează
prețul de vânzare al acestora.
- în cazul vânzării investițiilor pe termen scurt la un preț de cesiune mai mare decât
valoarea lor contabilă, pe seama veniturilor se înregistrează câștigul rezultat din vânzarea
acestora.
- pe seama veniturilor financiare (contul 768 - Alte venituri financiare) se recunoaște
diferența dintre valoarea imobilizărilor financiare dobândite și valoarea neamortizata a
imobilizărilor care au constituit obiectul participării în natură la capitalul altor entități,
precum și diferența dintre valoarea participațiilor primite ca urmare a participării cu
creanțe la capitalul altor entități și valoarea nominală a creanțelor care fac obiectul
participației, la data dobândirii acelor titluri. Similar se înregistrează și valoarea titlurilor
primite fără plată, potrivit legii, acestea fiind recunoscute la valoarea justă.
 

19.5. Venituri din provizioane și ajutări pentru depreciere și

pierdere de valoare

Veniturile din provizioane și ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare se

înregistrează numai dacă anterior a fost înregistrată o cheltuială similară, în scopul de a
anula, total sau parțial, valoarea ajustării sau deprecierii astfel înregistrate.
 
Tratament contabil:
 
Anularea unui provizion, după apariția riscului și înregistrarea costurilor aferente
acestuia:
151X 7812 Valoare
Provizioane ...
=
Venituri din provizioane
  provizion
 
Înregistrarea sumelor reprezentând anularea ajustărilor pentru deprecierea
produselor agricole:
7814
3947
Venituri din ajustări pentru
Ajustări pentru deprecierea =
deprecierea activelor
  4.000 lei
produselor agricole
circulante
 
Anularea deprecierii unui activ imobilizat - depreciere reversibilă:
2913
7813
Ajustări pentru deprecierea
= Venituri din ajustări pentru   5.000 lei
instalațiilor și mijloacelor de
deprecierea imobilizărilor
transport
 
 
Din categoria veniturilor din provizioane și ajustări pentru depreciere sau pierdere de
valoare fac parte:
781. Venituri din provizioane și ajustări pentru depreciere privind activitatea de
exploatare
  7812. Venituri din provizioane
  7813. Venituri din ajustări pentru deprecierea imobilizărilor
  7814. Venituri din ajustări pentru deprecierea activelor circulante
  7815. Venituri din fondul comercial negativ
 786. Venituri financiare din ajustări pentru pierdere de valoare
  7863. Venituri financiare din ajustări pentru pierderea de valoare a imobilizărilor
financiare
  7864. Venituri financiare din ajustări pentru pierderea de valoare a activelor
circulante.
 

20. Politici contabile privind cheltuielile

20.1. Generalități privind cheltuielile

Cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul

perioadei contabile sub formă de ieșiri sau scăderi ale valorii activelor ori creșteri ale
datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât cele
rezultate din distribuirea acestora către acționari.
 
Cheltuielile sunt recunoscute în contul de profit și pierdere atunci când se poate
evalua în mod credibil o diminuare a beneficiilor economice viitoare legate de o diminuare
a valorii unui activ sau de o creștere a valorii unei datorii. Recunoașterea cheltuielilor are
loc simultan cu recunoașterea creșterii valorii datoriilor sau reducerii valorii activelor (de
exemplu, drepturile salariale angajate sau amortizarea echipamentelor).
 
Cheltuielile societății reprezintă valorile plătite sau de plătit pentru:
-consumuri de stocuri și servicii prestate, de care beneficiază societatea;
-cheltuieli cu personalul;
-executarea unor obligații legale sau contractuale etc.
O promisiune de cumpărare nu generează contabilizarea de cheltuieli.

Pierderile reprezintă reduceri ale beneficiilor economice și pot rezulta sau nu ca urmare a
desfășurării activității curente a societății. Acestea nu diferă ca natură de alte tipuri de
cheltuieli.
 
În cadrul cheltuielilor exercițiului financiar se cuprind, de asemenea, provizioanele,
amortizările și ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare reflectate.
 
Contabilitatea cheltuielilor se ține pe feluri de cheltuieli, după natura lor, astfel:
a) cheltuieli de exploatare;
b) cheltuieli financiare.
 

20.2. Cheltuieli aferente activității de exploatare

Cheltuielile de exploatare, în general, cuprind:

- cheltuieli cu materiile prime și materialele consumabile; costul de achiziție al
obiectelor de inventar consumate; costul de achiziție al materialelor nestocate, trecute
direct asupra cheltuielilor; contravaloarea energiei și a apei consumate; valoarea
activelor biologice de natura stocurilor; costul mărfurilor vândute și al ambalajelor;
- cheltuieli cu serviciile executate de terți, redevențe, locații de gestiune și chirii;
prime de asigurare; studii și cercetări; cheltuieli cu alte servicii executate de terți
(colaboratori); comisioane și onorarii; cheltuieli de protocol, reclamă și publicitate;
transportul de bunuri și personal; deplasări, detașări și transferări; cheltuieli poștale și
taxe de telecomunicații, servicii bancare și altele;
- cheltuieli cu personalul (salariile, asigurările și protecția socială și alte cheltuieli cu
personalul, suportate de entitate);
- alte cheltuieli de exploatare (cheltuielile legate de protejarea mediului înconjurător,
aferente perioadei; pierderi din creanțe și debitori diverși; despăgubiri, amenzi și
penalități; donații, sponsorizări și alte cheltuieli similare; cheltuieli privind activele cedate
și alte operații de capital; creanțe prescrise potrivit legii; certificatele de emisii de gaze cu
efect de seră achiziționate potrivit legislației în vigoare și ale căror costuri pot fi
determinate, aferente perioadei curente etc.).

20.3. Cheltuieli specifice activității proprii

Specificul activității agricole presupune utilizarea cu preponderență a următoarelor

conturi de cheltuieli (se prezintă și modalitatea de înregistrare în contabilitate):
 
Cheltuieli cu salariile personalului, pentru a ține evidența cheltuielilor cu salariile
personalului.

Înregistrarea valorii salariilor și a altor drepturi cuvenite personalului:

641 421
=
Cheltuieli cu salariile personalului Personal - salarii datorate
 
Contribuția asiguratorie pentru muncă, introdusă începând cu 1 Ianuarie 2018.
 
Înregistrarea contribuției asiguratorii pentru muncă:
646
436
Cheltuieli privind contribuția asiguratorie =
Contribuția asiguratorie pentru muncă
pentru muncă

Cheltuieli cu avantajele în natură și tichetele acordate salariaților, pentru a

ține evidența cheltuielilor cu avantajele în natură, respectiv cu tichetele de masă, de
vacanță, de creșă și cadou acordate salariaților, potrivit legii.
 
Înregistrarea contravalorii avantajelor în natură acordate salariaților:
642
421
Cheltuieli cu avantajele în natură și =
Personal - salarii datorate
tichetele acordate salariaților
 
Înregistrarea valorii tichetelor acordate salariaților:
642
532
Cheltuieli cu avantajele în natură și =
Alte valori
tichetele acordate salariaților
 
Cheltuieli privind activele biologice de natura stocurilor, pentru a ține evidența
cheltuielilor cu activele biologice de natura stocurilor ieșite din unitate.

Înregistrarea valorii la preț de înregistrare a activelor biologice de natura stocurilor

vândute, constatate lipsă la inventar, precum și diferențele de preț nefavorabile,
aferente:
606 = 361
Cheltuieli privind activele biologice de Active biologice de natura stocurilor
natura stocurilor 368
 Diferențe de preț la active biologice de
natura stocurilor

Înregistrarea sumelor clarificate trecute pe cheltuieli:

606 473
Cheltuieli privind activele biologice de = Decontari din operațiuni în curs de
natura stocurilor clarificare
 
Cheltuieli cu materialele consumabile, pentru a ține evidența cheltuielilor cu
materialele consumabile.

Înregistrarea valorii la preț de înregistrare a materialelor consumabile incluse pe

cheltuieli, constatate lipsă la inventar, pierderile din deprecieri ireversibile, precum și
a celor aflate la terți și a diferențelor de preț nefavorabile aferente:
302
Materiale consumabile
308
602
= Diferențe de preț la materii prime si
Cheltuieli cu materialele consumabile
materiale
351
Materii și materiale aflate la terți

Înregistrarea valorii la preț de înregistrare a materialelor consumabile aprovizionate,

în cazul folosirii metodei inventarului intermitent:
602 401
=
Cheltuieli cu materialele consumabile Furnizori

Înregistrarea valorii materialelor consumabile achitate din avansuri de trezorerie:

602 542
=
Cheltuieli cu materialele consumabile Avansuri de trezorerie
 
Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar, pentru a ține
evidența cheltuielilor privind materialele de natura obiectelor de inventar, la darea în
folosință a acestora.

Înregistrarea valorii la preț de înregistrare a materialelor de natura obiectelor de

inventar incluse pe cheltuieli, constatate lipsă la inventar, pierderile din deprecieri
ireversibile și a celor aflate la terți și a diferențelor de preț nefavorabile, aferente:
603
303
Cheltuieli privind materialele de natura =
Materiale de natura obiectelor de inventar
obiectelor de inventar

Cheltuieli privind materialele nestocate, pentru a ține evidența cheltuielilor

privind materialele nestocate.

Înregistrarea valorii materialelor nestocate aprovizionate de la furnizori:

401
604 Furnizori
=
Cheltuieli privind materialele nestocate 408
Furnizori - facturi nesosite

Înregistrarea valorii materialelor nestocate achitate din avansuri de trezorerie:

604 542
=
Cheltuieli privind materialele nestocate Avansuri de trezorerie
 
Cheltuieli privind energia si apa, utilizat pentru a ține evidența cheltuielilor privind
consumurile de energie și apa.

Înregistrarea valorii consumurilor de energie și apă:

401
Furnizori
408
605 Furnizori - facturi nesosite
=
Cheltuieli privind energia si apa 471
Cheltuieli înregistrate în avans
542
Avansuri de trezorerie
 
Cheltuieli privind ambalajele, pentru a ține evidența cheltuielilor privind
ambalajele.

Înregistrarea valorii la preț de înregistrare a ambalajelor vândute, constatate lipsă la

inventariere, precum și a diferențelor de preț nefavorabile, aferente:
381
608 Ambalaje
=
Cheltuieli privind ambalajele 388
Diferențe de preț la ambalaje

Înregistrarea valorii ambalajelor achiziționate, în cazul folosirii metodei inventarului

intermitent:
608 401
=
Cheltuieli privind ambalajele Furnizori

Înregistrarea valorii ambalajelor care circulă în sistem de restituire, degradate:

608 409
=
Cheltuieli privind ambalajele Furnizori - debitori

Reduceri comerciale primite, pentru a ține evidența reducerilor comerciale primite

ulterior facturării.

Înregistrarea valorii reducerilor comerciale primite ulterior facturării și care nu

corectează costul stocurilor la care se referă:
401 609
=
Furnizori Reduceri comerciale primite
 
Cheltuieli cu întreținerea și reparațiile, pentru a ține evidența cheltuielilor cu
întreținerea și reparațiile executate de terți.

Înregistrarea valorii lucrărilor de întreținere și reparații executate de terți:

401
Furnizori
408
Furnizori - facturi nesosite
611 471
=
Cheltuieli cu întreținerea și reparațiile Cheltuieli înregistrate în avans
512
Conturi curente la bănci
542
Avansuri de trezorerie
 
Cheltuieli cu redevențele, locațiile de gestiune și chiriile, pentru a ține evidența
cheltuielilor cu redevențele, locațiile de gestiune și chiriile.

Înregistrarea cheltuielilor cu redevențele, locațiile de gestiune și chiriile datorate sau

plătite:
401
Furnizori
408
Furnizori - facturi nesosite
471
612
Cheltuieli înregistrate în avans
Cheltuieli cu redevențele, locațiile de =
512
gestiune și chiriile
Conturi curente la bănci
531
Casa
542
Avansuri de trezorerie
 
Cheltuieli cu primele de asigurare, pentru a ține evidența cheltuielilor cu primele
de asigurare.

Înregistrarea valorii primelor de asigurare datorate sau achitate conform contractelor

de asigurare:
401
Furnizori
408
Furnizori - facturi nesosite
471
613 Cheltuieli înregistrate în avans
=
Cheltuieli cu primele de asigurare 512
Conturi curente la bănci
531
Casa
542
Avansuri de trezorerie
 
Cheltuieli privind comisioanele și onorariile, pentru a ține evidența cheltuielilor
reprezentând comisioanele de intermediere, onorariile de consiliere, contencios,
expertizare, precum și a altor cheltuieli similare.

Înregistrarea sumelor datorate privind comisioanele și onorariile:

401
Furnizori
408
Furnizori - facturi nesosite
471
622
Cheltuieli înregistrate în avans
Cheltuieli privind comisioanele și =
512
onorariile
Conturi curente la bănci
531
Casa
542
Avansuri de trezorerie
 
Cheltuieli de protocol, reclamă și publicitate, pentru a ține evidența cheltuielilor
de protocol, reclamă și publicitate.
 Înregistrarea sumelor datorate sau achitate care privesc acțiunile de protocol, reclamă
și publicitate:
401
Furnizori
408
Furnizori - facturi nesosite
471
623
Cheltuieli înregistrate în avans
Cheltuieli de protocol, reclamă și =
512
publicitate*
Conturi curente la bănci
531
Casa
542
Avansuri de trezorerie
* Se va avea în vedere înregistrarea operațiunii în contul corespunzător (6231 - Cheltuieli de protocol sau
6232 - Cheltuieli de reclamă și publicitate)
 
Cheltuieli cu transportul de bunuri și personal, pentru a ține evidența cheltuielilor
privind transportul de bunuri și personal, executate de terți.

Înregistrarea sumelor datorate sau achitate pentru transportul de bunuri, precum și

pentru transportul colectiv de personal:
401
Furnizori
408
Furnizori - facturi nesosite
471
Cheltuieli înregistrate în avans
624
512
Cheltuieli cu transportul de bunuri și =
Conturi curente la bănci
personal
531
Casa
532
Alte valori
542
Avansuri de trezorerie
 
Cheltuieli poștale și taxe de telecomunicații, utilizat pentru a ține evidența
cheltuielilor poștale și a taxelor de telecomunicații.

Înregistrarea valorii serviciilor poștale și a taxelor de telecomunicații datorate sau

achitate:
401
Furnizori
408
Furnizori - facturi nesosite
471
Cheltuieli înregistrate în avans
626
512
Cheltuieli poștale și taxe de =
Conturi curente la bănci
telecomunicații
531
Casa
532
Alte valori
542
Avansuri de trezorerie
 
Alte cheltuieli cu serviciile executate de terți, pentru a ține evidența altor
cheltuieli cu serviciile executate de terți.

Înregistrarea sumelor datorate sau achitate pentru alte servicii executate de terți:
401
Furnizori
408
Furnizori - facturi nesosite
471
628
Cheltuieli înregistrate în avans
Alte cheltuieli cu serviciile executate de =
512
terți
Conturi curente la bănci
531
Casa
542
Avansuri de trezorerie
 
Cheltuieli de exploatare privind amortizările, pentru a ține evidența cheltuielilor
de exploatare privind amortizările.

Înregistrarea amortizării aferentă imobilizărilor necorporale și corporale:

280
681
Amortizări privind imobilizările
Cheltuieli de exploatare privind
= necorporale
amortizările, provizioanele și ajustările
281
pentru depreciere
Amortizări privind imobilizările corporale

Alte cheltuieli de exploatare, pentru a ține evidența altor cheltuieli de exploatare.

Înregistrarea cheltuielilor efectuate în avans, aferente exercițiului în curs:

658 471
=
Alte cheltuieli de exploatare Cheltuieli înregistrate în avans

Înregistrarea valorii despăgubirilor, amenzilor și penalităților, datorate sau plătite

terților și bugetului:
401
Furnizori
404
Furnizori de imobilizări
448
658 Alte datorii și creanțe cu bugetul statului
=
Alte cheltuieli de exploatare 462
Creditori diverși
408
Furnizori - facturi nesosite
512
Conturi curente la bănci

Înregistrarea cheltuielilor reprezentând transferuri și contribuții datorate în baza unor

acte normative speciale, altele decât cele prevăzute de Codul fiscal:
658
= Conturi de datorii cu bugetul statului
Alte cheltuieli de exploatare

Cheltuieli cu impozitul pe profit / venit, pentru a ține evidența cheltuielilor cu

impozitul datorat de societate, în funcție de forma de impunere la momentul efectuării
înregistrării.
Înregistrarea valorii impozitului pe profit:
691 4411
=
Cheltuieli cu impozitul pe profit Impozitul pe profit
 
Înregistrarea valorii impozitului pe venitul microîntreprinderilor:
698
Cheltuieli cu impozitul pe venit și cu alte 4418
=
impozite care nu apar în elementele de Impozitul pe venit
mai sus
 
Cheltuieli cu impozitul cu impozitul specific unor activități, dacă este cazul,
pentru a ține evidența cheltuielilor cu impozitul specific datorat de societate.

Înregistrarea valorii impozitului specific unor activități:

695
4415
Cheltuieli cu impozitul specific unor =
Impozitul specific unor activități
activități
Pentru activitatea de comerț se utilizează, suplimentar, următoarele conturi de
cheltuieli:
 
Cheltuieli privind mărfurile, pentru a ține evidența cheltuielilor privind mărfurile.

Înregistrarea valorii mărfurilor vândute, constatate lipsă la inventar, depreciate

ireversibil:
607 371
=
Cheltuieli privind mărfurile Mărfuri

Înregistrarea valorii mărfurilor și a produselor aflate la terți pentru care au fost emise
documentele de livrare sau constatate lipsă la inventar:
354
607 Produse aflate la terți
=
Cheltuieli privind mărfurile 357
Mărfuri aflate la terți

Înregistrarea valorii mărfurilor achiziționate, în cazul folosirii metodei inventarului

intermitent:
607 401
=
Cheltuieli privind mărfurile Furnizori
 
Pentru orice alte operațiuni care necesită înregistrarea în contabilitate prin
recunoașterea unei cheltuieli, se vor utiliza conturile specifice detaliate în Planul de
conturi prezentat în anexa la prezentul Manual de politici și proceduri contabile.

20.4. Cheltuieli financiare

Cheltuielile financiare cuprind:

- pierderi din creanțe legate de participații;
- cheltuieli privind investițiile financiare cedate;
- diferențele nefavorabile de curs valutar;
- dobânzile privind exercițiul financiar în curs;
- sconturile acordate clienților;
- pierderi din creanțe de natură financiară;
- alte cheltuieli financiare.
  
Elementele de natura cheltuielilor financiare au fost tratate, pe parcursul prezentului
Manual de politici și proceduri contabile, în cadrul capitolelor care au vizat elementele la
care se referă: active, datorii și capitaluri proprii.

20.5. Cheltuieli cu amortizările, provizioanele și ajustările pentru

depreciere sau pierdere de valoare

Cheltuielile cu amortizările, provizioanele și ajustările pentru depreciere sau pierdere

de valoare cuprind:
 
Cheltuieli de exploatare privind amortizările, provizioanele și ajustările
pentru depreciere
- cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor - cont 6811;
- cheltuieli de exploatare privind provizioanele - cont 6812;
- cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea imobilizărilor - cont
6813;
- cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea activelor circulante -
cont 6814;
- cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea fondului comercial -
cont 6817.
 
Cheltuieli financiare privind amortizările, provizioanele și ajustările pentru
pierdere de valoare
- cheltuieli privind actualizarea provizioanelor - cont 6861;
- cheltuieli financiare privind ajustările pentru pierderea de valoare a imobilizărilor
financiare - cont 6863;
- cheltuieli financiare privind ajustările pentru pierderea de valoare a activelor
circulante - cont 6864;
- cheltuieli financiare privind amortizarea primelor de rambursare a obligațiunilor și a
altor datorii - cont 6868.
 
Operațiunile privind înregistrarea amortizărilor, provizioanelor și ajustările pentru
depreciere sau pierdere de valoare au fost tratate, pe parcursul prezentului Manual de
politici și proceduri contabile, la capitolele dedicate activelor / datoriilor la care se referă.

21. Angajamente și alte elemente extrabilanțiere

Drepturile și obligațiile, precum și unele bunuri care nu pot fi integrate în activele și

datoriile societății se vor înregistra în contabilitate în conturi în afara bilanțului. Această
obligație intervine, dacă este cazul, în următoarele situații:
- angajamente (giruri, garanții, cauțiuni) acordate sau primite în relațiile cu terții;
- imobilizări corporale luate cu chirie;
- valori materiale primite spre prelucrare sau reparare, în păstrare sau custodie;
- debitori scoși din activ, urmăriți în continuare;
- stocuri de natura obiectelor de inventar date în folosință;
- redevențe, locații de gestiune, chirii și alte datorii asimilate;
- efecte scontate neajunse la scadență;
- bunuri proprietate publică primite în administrare, concesiune sau cu chirie de către
regii autonome, societăți/companii naționale, societăți;
 - bunuri din domeniul privat al statului, care nu îndeplinesc condițiile de recunoaștere
ca active;
- dobânzi aferente contractelor de leasing financiar, neajunse la scadență;
- certificate de emisii de gaze cu efect de seră primite, care nu au stabilită o valoare
și, prin urmare, nu pot fi recunoscute în conturi bilanțiere, precum și alte valori
 
Bunurile proprietate publică primite în administrare, concesiune sau cu chirie,
precum și bunurile din domeniul privat al statului care nu îndeplinesc condițiile de
recunoaștere ca active se reflectă în conturi în afara bilanțului (contul 8038 - Bunuri
primite în administrare, concesiune, cu chirie și alte bunuri similare). La sfârșitul duratei
contractului de administrare, concesiune sau închiriere, bunurile se restituie
proprietarului. La restituirea acestor bunuri se creditează contul 8038 - Bunuri primite în
administrare, concesiune, cu chirie și alte bunuri similare.
 
În cadrul elementelor extrabilanțiere sunt cuprinse și activele contingente (contul
807 "Active contingente"), respectiv datoriile contingente (contul 808 "Datorii
contingente").

21.1. Active contingente

Un activ contingent este un activ potențial care apare ca urmare a unor evenimente
anterioare datei bilanțului și a căror existență va fi confirmată numai prin apariția sau
neapariția unuia sau mai multor evenimente viitoare nesigure, care nu pot fi în totalitate
sub controlul societății. Un exemplu în acest sens îl reprezintă un drept de creanță ce
poate rezulta dintr-un litigiu în instanță (de exemplu, o despăgubire pe care societatea ar
urma să o primească), în care este implicată societatea și al cărui rezultat este incert.
 
Activele contingente sunt generate, de obicei, de evenimente neplanificate sau
neașteptate, care pot să genereze intrări de beneficii economice în societate. Activele
contingente nu trebuie recunoscute în conturile bilanțiere. Acestea vor fi prezentate în
notele explicative în cazul în care este probabilă apariția unor intrări de beneficii
economice, dar nu se vor recunoaște în situațiile financiare.
 
În cazul în care realizarea unui venit este sigură, activul aferent nu este un activ
contingent și va trebui recunoscut în bilanț.
 
Activele contingente sunt evaluate continuu pentru a asigura reflectarea
corespunzătoare în situațiile financiare a modificărilor survenite. Astfel, dacă intrarea de
beneficii economice devine certă, activul și venitul corespunzător vor fi recunoscute în
situațiile financiare aferente perioadei în care au survenit modificările. În schimb, dacă
este doar probabilă o creștere a beneficiilor economice, societatea va prezenta în notele
explicative activul contingent .

21.2. Datorii contingente

O datorie contingentă este:
a) o obligație potențială, apărută ca urmare a unor evenimente trecute, anterior
datei bilanțului și a cărei existență va fi confirmată numai de apariția sau neapariția
unuia sau mai multor evenimente viitoare incerte, care nu pot fi în totalitate sub
controlul entității; sau
 b) o obligație curentă apărută ca urmare a unor evenimente trecute, anterior datei
bilanțului, dar care nu este recunoscută deoarece:
  - nu este sigur că vor fi necesare ieșiri de resurse pentru stingerea acestei datorii;
sau
  - valoarea datoriei nu poate fi evaluată suficient de credibil.
 
Societatea nu va recunoaște în bilanț o datorie contingentă, aceasta fiind prezentată
în notele explicative.
 
În situația în care societatea are o obligație angajată în comun cu alte părți, partea
asumată de celelalte părți este prezentată ca o datorie contingentă.
 
Datoriile contingente sunt continuu evaluate pentru a determina dacă a devenit
probabilă o ieșire de resurse care încorporează beneficiile economice. Dacă se consideră
că este necesară ieșirea de resurse, generată de un element considerat anterior datorie
contingentă, se va recunoaște, după caz, o datorie sau un provizion în situațiile financiare
aferente perioadei în care a intervenit modificarea încadrării evenimentului, cu excepția
cazurilor în care nu poate fi efectuată nicio estimare credibilă.

22. Procedura inventarierii

În scopul întocmirii situațiilor financiare anuale, societatea va proceda la

inventarierea și evaluarea elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor
proprii.
 
În situațiile financiare anuale, elementele de natura activelor, datoriilor și
capitalurilor proprii se reflectă și se evaluează la valoarea contabilă, pusă de acord cu
rezultatele inventarierii.
 
Inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor
proprii reprezintă ansamblul operațiunilor prin care se constată existența
tuturor elementelor respective, cantitativ-valoric sau numai valoric, după caz, la
data la care aceasta se efectuează.
 
Inventarierea are ca scop principal stabilirea situației reale a tuturor elementelor de
natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii ale fiecărei entități, precum și a bunurilor
și valorilor deținute cu orice titlu, aparținând altor persoane juridice sau fizice, în vederea
întocmirii situațiilor financiare anuale care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției
financiare și a performanței entității pentru respectivul exercițiu financiar.
 
În cazul în care, în situațiile enumerate mai sus, sunt inventariate toate elementele
de natura activelor dintr-o gestiune, aceasta poate ține loc de inventariere anuală, cu
aprobarea administratorului, a ordonatorului de credite sau a persoanei care are obligația
gestionării entității.
Inventarierea anuală a elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii se
face, de regulă, cu ocazia încheierii exercițiului financiar, avându-se în vedere și specificul
activității fiecărei entități.
 
În scopul efectuării inventarierii, conducerea entității trebuie să
stabilească proceduri de inventariere, cu respectarea prevederilor legale.
În vederea controlului asupra bunurilor, dar și pentru asumarea de
răspundere, toate elementele de natura activelor trebuie să fie date în răspundere
gestionară sau în folosință, după caz, salariaților ori administratorilor entității.
Trebuie să existe asigurări, înaintea începerii procedurilor de inventariere, ca pentru
fiecare element patrimonial de natura activelor este desemnat un responsabil.
 
Rezultatele inventarierii se cuprind astfel în situațiile financiare întocmite
pentru data de sfârșit a exercițiului financiar.
 
În cazul în care se aplică un exercițiu financiar diferit de anul calendaristic,
inventarierea trebuie organizată și efectuată astfel încât rezultatele acesteia să fie
cuprinse în situațiile financiare întocmite pentru exercițiul financiar stabilit.
Potrivit prevederilor legale, în scopul efectuării inventarierii, conducerea entității
trebuie să stabilească proceduri proprii, cu respectarea prevederilor legale.
Responsabilii cu gestiunea patrimoniului vor întocmi și aprobă proceduri scrise,
adaptate specificului activității, pe care le aduc la cunoștință membrilor comisiilor de
inventariere în vederea însușirii regulilor specifice procesului pe care urmează a-l realiza.

23. Procedura gestionării facturilor

Persoanele care răspund de organizarea și conducerea contabilității vor desemna,

prin decizie internă scrisă, o persoană sau mai multe, după caz, care să aibă atribuții
privind alocarea și gestionarea numerelor aferente facturilor emise de societate.
Facturile vor avea un număr de ordine, în baza uneia sau mai multor serii, număr ce
trebuie să fie secvențial, stabilit astfel încât să se asigure necesarul în funcție de numărul
de facturi emis. Anual, se stabilește numărul de la care se va emite prima factură. În
alocarea numerelor se va ține cont de structura organizatorică, respectiv gestiuni, puncte
de lucru, sucursale etc.
Factura este un formular cu regim intern de tipărire și numerotare.
 
Servește ca:
- document pe baza căruia se întocmește instrumentul de decontare a bunurilor
livrate și a serviciilor prestate;
- document de însoțire a mărfii pe timpul transportului, după caz;
- document de încărcare în gestiunea cumpărătorului;
- document justificativ de înregistrare în contabilitatea furnizorului și a
cumpărătorului;
- alte situații.
 
Factura se întocmește în două sau mai multe exemplare pentru livrări de bunuri
și/sau prestări de servicii. În situația în care factura nu se întocmește în momentul
livrării, bunurile livrate sunt însoțite pe timpul transportului de avizul de însoțire a mărfii.
  
Factura circulă, după caz:
- la furnizor, fie la compartimentul desfacere, în vederea înregistrării în evidențele
operative și pentru eventualele reclamații ale clienților, fie la compartimentul
financiar-contabil, pentru înregistrarea în contabilitate;
- la cumpărător, la compartimentul financiar-contabil, pentru acceptarea plății,
precum și pentru înregistrarea în contabilitate.
 
Facturile se arhivează, după caz:
- la furnizor, fie la compartimentul desfacere, fie la compartimentul financiar-
contabil;
- la cumpărător, la compartimentul financiar-contabil.

24. Procedura gestionării avizelor de însoțire a mărfii

În situațiile în care bunurile circulă fără să fie însoțite de factură, documentul utilizat
pe perioada transportului este avizul de însoțire a mărfii.
 
Avizul de însoțire a mărfii trebuie să conțină cel puțin următoarele informații:
- seria și numărul intern de identificare a formularului;
- data emiterii formularului;
- datele de identificare ale furnizorului (denumire, adresă, cod de identificare
fiscală);
- datele de identificare ale cumpărătorului (denumire, adresă, cod de identificare
fiscală);
- denumirea și cantitatea bunurilor livrate;
- date privind expediția: numele delegatului, buletin/carte identitate (serie, număr),
numărul mijlocului de transport, ora livrării, semnătura delegatului;
- semnătura expeditorului.
 
Avizul de însoțire a mărfii este formular cu regim intern de tipărire și numerotare și
servește ca:
- document de însoțire a mărfii pe timpul transportului, după caz;
- document ce stă la baza întocmirii facturii, după caz;
- dispoziție de transfer al valorilor materiale de la o gestiune la alta, dispersate
teritorial, ale aceleiași unități;
- document de primire în gestiune, după caz.
 
Avizul de însoțire a mărfii se întocmește, în două sau mai multe exemplare, de către
unitățile care nu au posibilitatea întocmirii facturii în momentul livrării produselor,
mărfurilor sau altor valori materiale, precum și în alte situații stabilite prin procedurile
proprii ale societății. În cazul transferului de bunuri între gestiunile aceleiași unități,
dispersate teritorial, avizul de însoțire a mărfii va purta mențiunea "Fără factură". Pe
avizul de însoțire a mărfii emis pentru valori materiale trimise pentru prelucrare la terți se
face mențiunea "Pentru prelucrare la terți". În celelalte situații decât cele prevăzute mai
sus se face mențiunea cauzei pentru care s-a întocmit avizul de însoțire a mărfii și nu
factura.
 
Avizul de însoțire a mărfii circulă, după caz:
- la furnizor, fie la delegatul unității care face transportul sau al clientului, pentru
semnare de primire, fie la compartimentul desfacere, pentru înregistrarea cantităților
 livrate în evidențele acestuia și pentru întocmirea facturii, fie la compartimentul
financiar-contabil;
- la cumpărător, fie la magazie, pentru încărcarea în gestiune a produselor,
mărfurilor sau altor valori materiale primite, după efectuarea recepției de către
comisia de recepție și după consemnarea rezultatelor, fie la compartimentul
aprovizionare, pentru înregistrarea cantităților aprovizionate în evidența acestuia, fie
la compartimentul financiar-contabil, pentru înregistrarea în contabilitatea sintetică și
analitică.
 
Avizul de însoțire a mărfii se arhivează, după caz:
- la furnizor, fie la compartimentul desfacere, fie la compartimentul financiar-
contabil;
- la cumpărător, la compartimentul financiar-contabil.

25. Procedura pentru organizarea contabilității de

gestiune

Atunci când este necesar, societatea va organiza și conduce, pe lângă contabilitatea

financiară, contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activității.
Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității de gestiune adaptate la
specificul activității revine administratorului sau altei persoane care are obligația
gestionării societății.
Contabilitatea de gestiune va asigura, în principal, înregistrarea operațiilor privind
colectarea și repartizarea cheltuielilor pe destinații, respectiv pe activități, secții, faze de
fabricație, centre de costuri, centre de profit, după caz, precum și calculul costului de
achiziție, de producție, de prelucrare al bunurilor intrate, obținute, lucrărilor executate,
serviciilor prestate, producției în curs de execuție, imobilizărilor în curs etc.
Prin contabilitatea de gestiune, societatea urmărește obținerea de informații care să
asigure o gestionare eficientă a patrimoniului, respectiv:
- informații legate de costul bunurilor, lucrărilor, serviciilor, pentru persoanele
juridice care desfășoară activități de producție, prestări de servicii, precum și de costul
bunurilor vândute pentru persoanele juridice care desfășoară activitate de comerț;
- informații care stau la baza bugetării și controlului activității de exploatare;
- informații necesare analizelor financiare în vederea fundamentării deciziilor
manageriale privind conducerea activității interne;
- alte informații impuse de realizarea unui management performant.
În funcție de nevoi. contabilitatea de gestiune se organizează de administratorul
persoanei juridice utilizând conturi specifice sau cu ajutorul evidenței tehnico-operative
proprii.
 
Prevederi privind calculația costurilor
Calculația costurilor presupune ansamblul lucrărilor efectuate într-o formă organizată
cu scopul de a obține informații privind costul bunurilor, lucrărilor, serviciilor, activităților
sau altor obiecte de calculație.
 
Pentru asigurarea unui conținut real și exact al structurii costurilor se vor avea în
vedere următoarele principii:
Principiul separării cheltuielilor care privesc obținerea bunurilor, lucrărilor,
serviciilor de cheltuielile care nu sunt legate de achiziția, producția sau
prelucrarea acestora
 Acesta presupune că la nivelul obiectelor de calculație stabilite de fiecare persoană
juridică să se separe cheltuielile atribuibile obiectelor respective de cheltuielile ocazionate
de restul activității. Cheltuielile care nu participă la obținerea obiectelor de calculație
menționate, cum ar fi: cheltuielile de administrație, cheltuielile de desfacere, regia fixă
nealocată costului, cheltuielile financiare, cheltuielile extraordinare etc., nu se includ în
costul acestora.
Principiul delimitării cheltuielilor în timp
Acesta presupune că includerea cheltuielilor în costuri să se efectueze în perioada de
gestiune căreia îi aparțin cheltuielile în cauză.
Principiul delimitării cheltuielilor în spațiu
Acesta presupune delimitarea cheltuielilor efectuate într-o anumită perioadă de
gestiune pe principalele procese sau alte locuri de cheltuieli care le-a ocazionat, cum ar
fi: aprovizionare, producție, administrație, desfacere, iar în cadrul sectorului producție, pe
secții, ateliere, linii de fabricație etc. În cadrul structurilor menționate se pot constitui
centre de producție, centre de profit sau alte centre de responsabilitate în raport de care
se adâncește delimitarea cheltuielilor.
Principiul delimitării cheltuielilor productive de cele cu caracter neproductiv
Acesta presupune delimitarea cheltuielilor productive, care sunt creatoare de
valoare, de cheltuielile cu caracter neproductiv.
Delimitarea cheltuielilor privind producția finită de cheltuielile aferente
producției în curs de execuție
Acest principiu este valabil pentru acele unități productive a căror producție se
prezintă parțial la sfârșitul perioadei de gestiune în diverse stadii de transformare,
cantitatea și valoarea acesteia fiind diferită de la o perioadă de gestiune la alta.
 
În activitatea de îndeplinire a obligațiilor specifice contabilității de gestiune se va ține
seama de politicile contabile stabilite în prezentul manual.

26. Procedura privind întocmirea documentelor

justificative

Operațiunile economico-financiare se consemnează, în momentul efectuării lor, în

documente justificative, pe baza cărora se fac înregistrări în contabilitate (jurnale, fișe și
alte documente contabile).
Documentele justificative trebuie să cuprindă următoarele elemente principale:
- denumirea documentului;
- denumirea/numele și prenumele și, după caz, sediul/adresa persoanei
juridice/fizice care întocmește documentul;
- numărul documentului și data întocmirii acestuia;
- menționarea părților care participă la efectuarea operațiunii economico-financiare
(când este cazul);
- conținutul operațiunii economico-financiare și, atunci când este necesar, temeiul
legal al efectuării acesteia;
- datele cantitative și valorice aferente operațiunii economico-financiare efectuate,
după caz;
- numele și prenumele, precum și semnăturile persoanelor care răspund de
efectuarea operațiunii economico-financiare, ale persoanelor cu atribuții de control
financiar preventiv și ale persoanelor în drept să aprobe operațiunile respective, după
caz;
- alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operațiunilor efectuate.
Documentele care stau la baza înregistrărilor în contabilitate pot dobândi calitatea de
document justificativ numai în condițiile în care furnizează toate informațiile prevăzute de
normele legale în vigoare.
În cuprinsul oricărui document emis de către o societate comercială trebuie să se
menționeze și elementele prevăzute de legislația din domeniu, respectiv forma juridică,
codul unic de înregistrare și capitalul social, după caz.
Documentele justificative provenite din tranzacții/operațiuni de cumpărare a unor
bunuri de la persoane fizice, pe bază de borderouri de achiziții, pot fi înregistrate în
contabilitate numai în cazul în care se face dovada intrării în gestiune a bunurilor
respective.
În cazul în care documentele se referă la cheltuieli pentru prestări de servicii
efectuate de persoane fizice impuse pe baza de norme de venit, pentru a fi înregistrate în
contabilitate, acestea trebuie să aibă la bază contracte sau convenții civile, încheiate în
acest scop, și documentul prin care se face dovada plății, respectiv dispoziția de
plată/încasare.
Documentele justificative și financiar-contabile pot fi întocmite și într-o altă limbă și altă
monedă dacă acest fapt este prevăzut expres printr-un act normativ (de exemplu, Codul
fiscal, referitor la factură).
Documentele contabile-jurnale, fișe etc. -, care servesc la prelucrarea, centralizarea
și înregistrarea în contabilitate a operațiunilor consemnate în documentele justificative,
întocmite manual sau prin utilizarea sistemelor informatice de prelucrare automată a
datelor, trebuie să cuprindă elemente cu privire la:
- felul, numărul și data documentului justificativ;

27. Procedura privind reconstituirea documentelor

financiar - contabile pierdute, sustrase sau distruse

Pentru a putea fi înregistrate în contabilitate, operațiunile economico-financiare

trebuie să fie justificate cu documente originale, întocmite sau reconstituite.
Orice persoană care constată pierderea, sustragerea sau distrugerea unor
documente justificative sau contabile are obligația să aducă la cunoștință, în scris, în
termen de 24 de ore de la constatare, conducătorului unității (administratorului unității,
ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității
respective).
În condițiile în care documentul pierdut a fost întocmit de către unitate într-un singur
exemplar, reconstituirea acestuia se face urmând aceleași proceduri prin care a fost
întocmit documentul original, menționându-se în antetul documentului că este
reconstituit, și stă la baza înregistrărilor în contabilitate.
În cazul în care documentul dispărut a fost emis de altă unitate, reconstituirea se va
face de unitatea emitentă, prin realizarea unei copii de pe documentul existent la
unitatea emitentă. În acest caz, unitatea emitentă va trimite unității solicitante, în
termen de cel mult 10 zile de la primirea cererii, documentul reconstituit.
Documentele reconstituite vor purta în mod obligatoriu și vizibil mențiunea
"DUPLICAT", cu specificarea numărului și datei dispoziției pe baza căreia s-a făcut
reconstituirea.

28. Procedura privind arhivarea documentelor

justificative și contabile

Societatea are obligația păstrării în arhivă a registrelor de contabilitate, a celorlalte

documente contabile, precum și a documentelor justificative care stau la baza înregistrării
în contabilitate. Păstrarea registrelor și a documentelor justificative și contabile se face la
domiciliul fiscal sau la sediile secundare.
Termenul de păstrare a statelor de salarii este de 50 de ani, iar termenul de păstrare
a registrelor și a documentelor justificative și contabile este de 10 ani cu începere de la
data încheierii exercițiului financiar în cursul căruia au fost întocmite, cu excepția
următoarelor:
- Facturile aferente bunurilor de capital, respectiv bunurilor imobile, care stau la baza
determinării taxei pe valoarea adăugată deductibile pentru persoanele impozabile cu
regim mixt și persoanele parțial impozabile în conformitate cu prevederile Codului fiscal,
trebuie păstrate pe o perioadă care începe în momentul la care taxa aferentă achiziției
bunului de capital devine exigibilă și se încheie la 5 ani după expirarea perioadei în care
se poate solicita ajustarea deducerii. Orice alte înregistrări, documente și jurnale privind
bunurile de capital trebuie păstrate pentru aceeași perioadă.
- Documentele financiar-contabile care atestă proveniența unor bunuri cu durata de
viață mai mare de 10 ani se păstrează, de regulă, pe o perioadă de timp mai mare,
respectiv pe perioada de utilizare a bunurilor.
- Toate celelalte documente se pot păstra pe o perioadă de numai 5 ani dacă
necesitățile proprii ale unității nu impun păstrarea acestora pe o perioadă de timp mai
mare.
Procedura privind arhivarea documentelor justificative și contabile se face în conformitate
cu prevederile legale și cu următoarele reguli generale:
- documentele se grupează în dosare, numerotate, șnuruite și parafate;
- gruparea documentelor în dosare se face cronologic și sistematic, în cadrul fiecărui
exercițiu financiar la care se referă acestea. În cazul fuziunii sau al lichidării societății,
documentele aferente acestei perioade se arhivează separat;
- dosarele conținând documente justificative și contabile se păstrează în spații
amenajate în acest scop, asigurate împotriva degradării, distrugerii sau sustragerii,
dotate cu mijloace de prevenire a incendiilor;
- evidența documentelor la arhivă se ține cu ajutorul Registrului de evidență, potrivit
legii, în care sunt consemnate dosarele și documentele intrate în arhivă, precum și
mișcarea acestora în decursul timpului.
Eliminarea din arhivă a documentelor al căror termen legal de păstrare a expirat se
face de către o comisie, sub conducerea administratorului sau a ordonatorului de credite,
după caz. În această situație se întocmește un proces-verbal și se consemnează scăderea
documentelor eliminate din Registrul de evidență al arhivei.

Anexa - Planul de conturi

Înregistrarea în contabilitate a operațiunilor economico financiare se realizează

utilizând conturile specifice, enumerate mai jos. Acolo unde se impune, conturile sintetice
vor fi detaliate, creându-se conturi analitice, care să asigure o mai bună evidență a
elementelor specifice. Se vor utiliza conturi analitice, dacă se impune, în special pentru:
avansuri de trezorerie (dacă există mai mult de un beneficiar), conturi la bănci, clienți,
furnizori, impozite, taxe și vărsăminte datorate bugetului de stat sau bugetelor locale,
decontări din operații în participație, conturi de venituri și cheltuieli dacă este cazul.
 
Clasa 1 - Conturi de capitaluri, provizioane, imprumuturi si datorii asimilate
    10. Capital si rezerve
    101. Capital
    1011. Capital subscris nevarsat (P)
    1012. Capital subscris varsat (P)
    1015. Patrimoniul regiei (P)
    1016. Patrimoniul public (P)
    1017. Patrimoniul privat (P)
    1018. Patrimoniul institutelor nationale de cercetare-dezvoltare (P)
    103. Alte elemente de capitaluri proprii
    1031. Beneficii acordate angajatilor sub forma instrumentelor de capitaluri proprii (P)
    1033. Diferente de curs valutar in relatie cu investitia neta intr-o entitate straina (A/P)
    1038. Diferente din modificarea valorii juste a activelor financiare disponibile in
vederea vanzarii si alte elemente de capitaluri proprii (A/P)
    104. Prime de capital
    1041. Prime de emisiune (P)
    1042. Prime de fuziune/divizare (P)
    1043. Prime de aport (P)
    1044. Prime de conversie a obligatiunilor in actiuni (P)
    105. Rezerve din reevaluare (P)
    106. Rezerve
    1061. Rezerve legale (P)
    1063. Rezerve statutare sau contractuale (P)
    1068. Alte rezerve (P)
    107. Diferente de curs valutar din conversie (A/P)
    108. Interese care nu controleaza
    1081. Interese care nu controleaza - rezultatul exercitiului financiar (A/P)
    1082. Interese care nu controleaza - alte capitaluri proprii (A/P)
    109. Actiuni proprii
    1091. Actiuni proprii detinute pe termen scurt (A)
    1092. Actiuni proprii detinute pe termen lung (A)
    1095. Actiuni proprii reprezentand titluri detinute de societatea absorbita la societatea
absorbanta (A)
    11. Rezultatul reportat
    117. Rezultatul reportat
    1171. Rezultatul reportat reprezentand profitul nerepartizat sau pierderea neacoperita
(A/P)
    1172. Rezultatul reportat provenit din adoptarea pentru prima data a IAS, mai putin
IAS 29* (A/P)
    1173. Rezultatul reportat provenit din modificarile politicilor contabile (A/P)
    1174. Rezultatul reportat provenit din corectarea erorilor contabile (A/P)
    1175. Rezultatul reportat reprezentand surplusul realizat din rezerve din reevaluare
(P)
    1176. Rezultatul reportat provenit din trecerea la aplicarea reglementarilor contabile
conforme cu directivele europene (A/P)
    12. Rezultatul exercitiului financiar
    121. Profit sau pierdere (A/P)
    129. Repartizarea profitului (A)
    14. Castiguri sau pierderi legate de emiterea, rascumpararea, vanzarea, cedarea cu
titlu gratuit sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii
    141. Castiguri legate de vanzarea sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii
    1411. Castiguri legate de vanzarea instrumentelor de capitaluri proprii (P)
    1412. Castiguri legate de anularea instrumentelor de capitaluri proprii (P)
    149. Pierderi legate de emiterea, rascumpararea, vanzarea, cedarea cu titlu gratuit
sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii
    1491. Pierderi rezultate din vanzarea instrumentelor de capitaluri proprii (A)
    1495. Pierderi rezultate din reorganizari, care sunt determinate de anularea titlurilor
detinute (A)
    1498. Alte pierderi legate de instrumentele de capitaluri proprii (A)
    15. Provizioane
    151. Provizioane
    1511. Provizioane pentru litigii (P)
    1512. Provizioane pentru garantii acordate clientilor (P)
    1513. Provizioane pentru dezafectare imobilizari corporale si alte actiuni similare
legate de acestea (P)
    1514. Provizioane pentru restructurare (P)
    1515. Provizioane pentru pensii si obligatii similare (P)
    1516. Provizioane pentru impozite (P)
    1517. Provizioane pentru terminarea contractului de munca (P)
    1518. Alte provizioane (P)
    16. Imprumuturi si datorii asimilate
    161. Imprumuturi din emisiuni de obligatiuni
    1614. Imprumuturi externe din emisiuni de obligatiuni garantate de stat (P)
    1615. Imprumuturi externe din emisiuni de obligatiuni garantate de banci (P)
    1617. Imprumuturi interne din emisiuni de obligatiuni garantate de stat (P)
    1618. Alte imprumuturi din emisiuni de obligatiuni (P)
    162. Credite bancare pe termen lung
    1621. Credite bancare pe termen lung (P)
    1622. Credite bancare pe termen lung nerambursate la scadenta (P)
    1623. Credite externe guvernamentale (P)
    1624. Credite bancare externe garantate de stat (P)
    1625. Credite bancare externe garantate de banci (P)
    1626. Credite de la trezoreria statului (P)
    1627. Credite bancare interne garantate de stat (P)
    166. Datorii care privesc imobilizarile financiare
    1661. Datorii fata de entitatile afiliate (P)
    1663. Datorii fata de entitatile asociate si entitatile controlate in comun (P)
    167. Alte imprumuturi si datorii asimilate (P)
    168. Dobanzi aferente imprumuturilor si datoriilor asimilate
    1681. Dobanzi aferente imprumuturilor din emisiuni de obligatiuni (P)
    1682. Dobanzi aferente creditelor bancare pe termen lung (P)
    1685. Dobanzi aferente datoriilor fata de entitatile afiliate (P)
    1686. Dobanzi aferente datoriilor fata de entitatile asociate si entitatile controlate in
comun (P)
    1687. Dobanzi aferente altor imprumuturi si datorii asimilate (P)
    169. Prime privind rambursarea obligatiunilor si a altor datorii
    1691. Prime privind rambursarea obligatiunilor (A)
    1692. Prime privind rambursarea altor datorii (A)
    Clasa 2 - Conturi de imobilizari
    20. IMOBILIZARI NECORPORALE
    201. Cheltuieli de constituire (A)
    203. Cheltuieli de dezvoltare (A)
    205. Concesiuni, brevete, licente, marci comerciale, drepturi si active similare (A)
    206. Active necorporale de explorare si evaluare a resurselor minerale (A)
    207. Fond comercial
    2071. Fond comercial pozitiv (A)
    2075. Fond comercial negativ (P)
    208. Alte imobilizari necorporale (A)
    21. Imobilizari corporale
    211. Terenuri si amenajari de terenuri (A)
    2111. Terenuri
    2112. Amenajari de terenuri
    212. Constructii (A)
    213. Instalatii tehnice si mijloace de transport
    2131. Echipamente tehnologice (masini, utilaje si instalatii de lucru) (A)
    2132. Aparate si instalatii de masurare, control si reglare (A)
    2133. Mijloace de transport (A)
    214. Mobilier, aparatura birotica, echipamente de protectie a valorilor umane si
materiale si alte active corporale (A)
    215. Investitii imobiliare (A)
    216. Active corporale de explorare si evaluare a resurselor minerale (A)
    217. Active biologice productive (A)
    22. Imobilizari corporale in curs de aprovizionare
    223. Instalatii tehnice si mijloace de transport in curs de aprovizionare (A)
    224. Mobilier, aparatura birotica, echipamente de protectie a valorilor umane si
materiale si alte active corporale in curs de aprovizionare (A)
    227. Active biologice productive in curs de aprovizionare (A)
    23. Imobilizari in curs
    231. Imobilizari corporale in curs de executie (A)
    235. Investitii imobiliare in curs de executie (A)
    26. Imobilizari financiare
    261. Actiuni detinute la entitatile afiliate (A)
    262. Actiuni detinute la entitati asociate (A)
    263. Actiuni detinute la entitati controlate in comun (A)
    264. Titluri puse in echivalenta (A)
    265. Alte titluri imobilizate (A)
    266. Certificate verzi amanate (A)
    267. Creante imobilizate
    2671. Sume de incasat de la entitatile afiliate (A)
    2672. Dobanda aferenta sumelor de incasat de la entitatile afiliate (A)
    2673. Creante fata de entitatile asociate si entitatile controlate in comun (A)
    2674. Dobanda aferenta creantelor fata de entitatile asociate si entitatile controlate in
comun (A)
    2675. Imprumuturi acordate pe termen lung (A)
    2676. Dobanda aferenta imprumuturilor acordate pe termen lung (A)
    2677. Obligatiuni achizitionate cu ocazia emisiunilor efectuate de terti (A)
    2678. Alte creante imobilizate (A)
    2679. Dobanzi aferente altor creante imobilizate (A)
    269. Varsaminte de efectuat pentru imobilizari financiare
    2691. Varsaminte de efectuat privind actiunile detinute la entitatile afiliate (P)
    2692. Varsaminte de efectuat privind actiunile detinute la entitati asociate (P)
    2693. Varsaminte de efectuat privind actiunile detinute la entitati controlate in comun
(P)
    2695. Varsaminte de efectuat pentru alte imobilizari financiare (P)
    28. Amortizari privind imobilizarile
    280. Amortizari privind imobilizarile necorporale
    2801. Amortizarea cheltuielilor de constituire (P)
    2803. Amortizarea cheltuielilor de dezvoltare (P)
    2805. Amortizarea concesiunilor, brevetelor, licentelor, marcilor comerciale, drepturilor
si activelor similare (P)
    2806. Amortizarea activelor necorporale de explorare si evaluare a resurselor minerale
(P)
    2807. Amortizarea fondului comercial (P)
    2808. Amortizarea altor imobilizari necorporale (P)
    281. Amortizari privind imobilizarile corporale
    2811. Amortizarea amenajarilor de terenuri (P)
    2812. Amortizarea constructiilor (P)
    2813. Amortizarea instalatiilor si mijloacelor de transport (P)
    2814. Amortizarea altor imobilizari corporale (P)
    2815. Amortizarea investitiilor imobiliare (P)
    2816. Amortizarea activelor corporale de explorare si evaluare a resurselor minerale
(P)
    2817. Amortizarea activelor biologice productive (P)
    29. Ajustari pentru deprecierea sau pierderea de valoare a imobilizarilor
    290. Ajustari pentru deprecierea imobilizarilor necorporale
    2903. Ajustari pentru deprecierea cheltuielilor de dezvoltare (P)
    2905. Ajustari pentru deprecierea concesiunilor, brevetelor, licentelor, marcilor
comerciale, drepturilor si activelor similare (P)
    2906. Ajustari pentru deprecierea activelor necorporale de explorare si evaluare a
resurselor minerale (P)
    2908. Ajustari pentru deprecierea altor imobilizari necorporale (P)
    291. Ajustari pentru deprecierea imobilizarilor corporale
    2911. Ajustari pentru deprecierea terenurilor si amenajarilor de terenuri (P)
    2912. Ajustari pentru deprecierea constructiilor (P)
    2913. Ajustari pentru deprecierea instalatiilor si mijloacelor de transport (P)
    2914. Ajustari pentru deprecierea altor imobilizari corporale (P)
    2915. Ajustari pentru deprecierea investitiilor imobiliare (P)
    2916. Ajustari pentru deprecierea activelor corporale de explorare si evaluare a
resurselor minerale (P)
    2917. Ajustari pentru deprecierea activelor biologice productive (P)
    293. Ajustari pentru deprecierea imobilizarilor in curs de executie
    2931. Ajustari pentru deprecierea imobilizarilor corporale in curs de executie (P)
    2935. Ajustari pentru deprecierea investitiilor imobiliare in curs de executie (P)
    296. Ajustari pentru pierderea de valoare a imobilizarilor financiare
    2961. Ajustari pentru pierderea de valoare a actiunilor detinute la entitatile afiliate (P)
    2962. Ajustari pentru pierderea de valoare a actiunilor detinute la entitati asociate si
entitati controlate in comun (P)
    2963. Ajustari pentru pierderea de valoare a altor titluri imobilizate (P)
    2964. Ajustari pentru pierderea de valoare a sumelor de incasat de la entitatile afiliate
(P)
    2965. Ajustari pentru pierderea de valoare a creantelor fata de entitatile asociate si
entitatile controlate in comun (P)
    2966. Ajustari pentru pierderea de valoare a imprumuturilor acordate pe termen lung
(P)
    2968. Ajustari pentru pierderea de valoare a altor creante imobilizate (P)
    Clasa 3 - Conturi de stocuri si productie in curs de executie
    30. Stocuri de materii prime si materiale
    301. Materii prime (A)
    302. Materiale consumabile
    3021. Materiale auxiliare (A)
    3022. Combustibili (A)
    3023. Materiale pentru ambalat (A)
    3024. Piese de schimb (A)
    3025. Seminte si materiale de plantat (A)
    3026. Furaje (A)
    3028. Alte materiale consumabile (A)
    303. Materiale de natura obiectelor de inventar (A)
    308. Diferente de pret la materii prime si materiale (A/P)
    32. Stocuri in curs de aprovizionare
    321. Materii prime in curs de aprovizionare (A)
    322. Materiale consumabile in curs de aprovizionare (A)
    323. Materiale de natura obiectelor de inventar in curs de aprovizionare (A)
    326. Active biologice de natura stocurilor in curs de aprovizionare (A)
    327. Marfuri in curs de aprovizionare (A)
    328. Ambalaje in curs de aprovizionare (A)
    33. Productie in curs de executie
    331. Produse in curs de executie (A)
    332. Servicii in curs de executie (A)
    34. PRODUSE
    341. Semifabricate (A)
    345. Produse finite (A)
    346. Produse reziduale (A)
    347. Produse agricole (A)
    348. Diferente de pret la produse (A/P)
    35. STOCURI AFLATE LA TERTI
    351. Materii si materiale aflate la terti (A)
    354. Produse aflate la terti (A)
    356. Active biologice de natura stocurilor aflate la terti (A)
    357. Marfuri aflate la terti (A)
    358. Ambalaje aflate la terti (A)
    36. Active biologice de natura stocurilor
    361. Active biologice de natura stocurilor (A)
    368. Diferente de pret la active biologice de natura stocurilor (A/P)
    37. MARFURI
    371. Marfuri (A)
    378. Diferente de pret la marfuri (A/P)
    38. Ambalaje
    381. Ambalaje (A)
    388. Diferente de pret la ambalaje (A/P)
    39. Ajustari pentru deprecierea stocurilor si productiei in curs de executie
    391. Ajustari pentru deprecierea materiilor prime (P)
    392. Ajustari pentru deprecierea materialelor
    3921. Ajustari pentru deprecierea materialelor consumabile (P)
    3922. Ajustari pentru deprecierea materialelor de natura obiectelor de inventar (P)
    393. Ajustari pentru deprecierea productiei in curs de executie (P)
    394. Ajustari pentru deprecierea produselor
    3941. Ajustari pentru deprecierea semifabricatelor (P)
    3945. Ajustari pentru deprecierea produselor finite (P)
    3946. Ajustari pentru deprecierea produselor reziduale (P)
    3947. Ajustari pentru deprecierea produselor agricole (P)
    395. Ajustari pentru deprecierea stocurilor aflate la terti
    3951. Ajustari pentru deprecierea materiilor si materialelor aflate la terti (P)
    3952. Ajustari pentru deprecierea semifabricatelor aflate la terti (P)
    3953. Ajustari pentru deprecierea produselor finite aflate la terti (P)
    3954. Ajustari pentru deprecierea produselor reziduale aflate la terti (P)
    3955. Ajustari pentru deprecierea produselor agricole aflate la terti (P)
    3956. Ajustari pentru deprecierea activelor biologice de natura stocurilor aflate la terti
(P)
    3957. Ajustari pentru deprecierea marfurilor aflate la terti (P)
    3958. Ajustari pentru deprecierea ambalajelor aflate la terti (P)
    396. Ajustari pentru deprecierea activelor biologice de natura stocurilor (P)
    397. Ajustari pentru deprecierea marfurilor (P)
    398. Ajustari pentru deprecierea ambalajelor (P)
    Clasa 4 - Conturi de terti
    40. Furnizori si conturi asimilate
    401. Furnizori (P)
    403. Efecte de platit (P)
    404. Furnizori de imobilizari (P)
    405. Efecte de platit pentru imobilizari (P)
    408. Furnizori - facturi nesosite (P)
    409. Furnizori - debitori
    4091. Furnizori - debitori pentru cumparari de bunuri de natura stocurilor (A)
    4092. Furnizori - debitori pentru prestari de servicii (A)
    4093. Avansuri acordate pentru imobilizari corporale (A)
    4094. Avansuri acordate pentru imobilizari necorporale (A)
    41. Clienti si conturi asimilate
    411. Clienti
    4111. Clienti (A)
    4118. Clienti incerti sau in litigiu (A)
    413. Efecte de primit de la clienti (A)
    418. Clienti - facturi de intocmit (A)
    419. Clienti - creditori (P)
    42. Personal si conturi asimilate
    421. Personal - salarii datorate (P)
    423. Personal - ajutoare materiale datorate (P)
    424. Prime reprezentand participarea personalului la profit (P)
    425. Avansuri acordate personalului (A)
    426. Drepturi de personal neridicate (P)
    427. Retineri din salarii datorate tertilor (P)
    428. Alte datorii si creante in legatura cu personalul
    4281. Alte datorii in legatura cu personalul (P)
    4282. Alte creante in legatura cu personalul (A)
    43. Asigurari sociale, protectia sociala si conturi asimilate
    431. Asigurari sociale
    4311. Contributia unitatii la asigurarile sociale (P)
    4312. Contributia personalului la asigurarile sociale (P)
    4313. Contributia angajatorului pentru asigurarile sociale de sanatate (P)
    4314. Contributia angajatilor pentru asigurarile sociale de sanatate (P)
    4315. Contributia de asigurari sociale (P)
    4316. Contributia de asigurari sociale de sanatate (P)
    4318. Alte contributii pentru asigurarile sociale de sanatate
    436. Contributia asiguratorie pentru munca (P)
    437. Ajutor de somaj
    4371. Contributia unitatii la fondul de somaj (P)
    4372. Contributia personalului la fondul de somaj (P)
    438. Alte datorii si creante sociale
    4381. Alte datorii sociale (P)
    4382. Alte creante sociale (A)
    44. Bugetul statului, fonduri speciale si conturi asimilate
    441. Impozitul pe profit si alte impozite
    4411. Impozitul pe profit (P)
    4415. Impozitul specific unor activitati (P)
    4418. Impozitul pe venit (P)
    442. Taxa pe valoarea adaugata
    4423. TVA de plata (P)
    4424. TVA de recuperat (A)
    4426. TVA deductibila (A)
    4427. TVA colectata (P)
    4428. TVA neexigibila (A/P)
    444. Impozitul pe venituri de natura salariilor (P)
    445. Subventii
    4451. Subventii guvernamentale (A)
    4452. Imprumuturi nerambursabile cu caracter de subventii (A)
    4458. Alte sume primite cu caracter de subventii (A)
    446. Alte impozite, taxe si varsaminte asimilate (P)
    447. Fonduri speciale - taxe si varsaminte asimilate (P)
    448. Alte datorii si creante cu bugetul statului
    4481. Alte datorii fata de bugetul statului (P)
    4482. Alte creante privind bugetul statului (A)
    45. Grup si actionari/asociati
    451. Decontari intre entitatile afiliate
    4511. Decontari intre entitatile afiliate (A/P)
    4518. Dobanzi aferente decontarilor intre entitatile afiliate (A/P)
    453. Decontari cu entitatile asociate si entitatile controlate in comun
    4531. Decontari cu entitatile asociate si entitatile controlate
    4538. Dobanzi aferente decontarilor cu entitatile asociate si entitatile controlate in
comun (A/P)
    455. Sume datorate actionarilor/asociatilor
    4551. Actionari/Asociati - conturi curente (P)
    4558. Actionari/Asociati - dobanzi la conturi curente (P)
    456. Decontari cu actionarii/asociatii privind capitalul (A/P)
    457. Dividende de plata (P)
    458. Decontari din operatiuni in participatie
    4581. Decontari din operatiuni in participatie - pasiv (P)
    4582. Decontari din operatiuni in participatie - activ (A)
    46. Debitori si creditori diversi
    461. Debitori diversi (A)
    462. Creditori diversi (P)
    463. Creante reprezentand dividende repartizate in cursul exercitiului financiar (A)
    466. Decontari din operatiuni de fiducie
    4661. Datorii din operatiuni de fiducie (P)
    4662. Creante din operatiuni de fiducie (A)
 
   467 Datorii aferente distribuirilor interimare de dividende   
    47. Conturi de subventii, regularizare si asimilate
    471. Cheltuieli inregistrate in avans (A)
    472. Venituri inregistrate in avans (P)
    473. Decontari din operatiuni in curs de clarificare (A/P)
    475. Subventii pentru investitii
    4751. Subventii guvernamentale pentru investitii (P)
    4752. Imprumuturi nerambursabile cu caracter de subventii pentru investitii (P)
    4753. Donatii pentru investitii (P)
    4754. Plusuri de inventar de natura imobilizarilor (P)
    4758. Alte sume primite cu caracter de subventii pentru investitii (P)
    478. Venituri in avans aferente activelor primite prin transfer de la clienti (P)
    48. Decontari in cadrul unitatii
    481. Decontari intre unitate si subunitati (A/P)
    482. Decontari intre subunitati (A/P)
    49. Ajustari pentru deprecierea creantelor
    490. Ajustari pentru deprecierea creantelor reprezentand avansuri acordate furnizorilor
    4901. Ajustari pentru deprecierea creantelor aferente cumpararilor de bunuri de
natura stocurilor (P)
    4902. Ajustari pentru deprecierea creantelor aferente prestarilor de servicii (P)
    4903. Ajustari pentru deprecierea creantelor aferente imobilizarilor corporale (P)
    4904. Ajustari pentru deprecierea creantelor aferente imobilizarilor necorporale (P)
    491. Ajustari pentru deprecierea creantelor - clienti (P)
    495. Ajustari pentru deprecierea creantelor - decontari in cadrul grupului si cu
actionarii/asociatii (P)
    496. Ajustari pentru deprecierea creantelor - debitori diversi (P)
    Clasa 5 - Conturi de trezorerie
    50. Investitii pe termen scurt
    501. Actiuni detinute la entitatile afiliate (A)
    505. Obligatiuni emise si rascumparate (A)
    506. Obligatiuni (A)
    507. Certificate verzi primite (A)
    508. Alte investitii pe termen scurt si creante asimilate
    5081. Alte titluri de plasament (A)
    5088. Dobanzi la obligatiuni si titluri de plasament (A)
    509. Varsaminte de efectuat pentru investitiile pe termen scurt
    5091. Varsaminte de efectuat pentru actiunile detinute la entitatile afiliate (P)
    5092. Varsaminte de efectuat pentru alte investitii pe termen scurt (P)
    51. Conturi la banci
    511. Valori de incasat
    5112. Cecuri de incasat (A)
    5113. Efecte de incasat (A)
    5114. Efecte remise spre scontare (A)
    512. Conturi curente la banci
    5121. Conturi la banci in lei (A)
    5124. Conturi la banci in valuta (A)
    5125. Sume in curs de decontare (A)
    518. Dobanzi
    5186. Dobanzi de platit (P)
    5187. Dobanzi de incasat (A)
    519. Credite bancare pe termen scurt
    5191. Credite bancare pe termen scurt (P)
    5192. Credite bancare pe termen scurt nerambursate la scadenta (P)
    5193. Credite externe guvernamentale (P)
    5194. Credite externe garantate de stat (P)
    5195. Credite externe garantate de banci (P)
    5196. Credite de la Trezoreria Statului (P)
    5197. Credite interne garantate de stat (P)
    5198. Dobanzi aferente creditelor bancare pe termen scurt (P)
    53. Casa
    531. Casa
    5311. Casa in lei (A)
    5314. Casa in valuta (A)
    532. Alte valori
    5321. Timbre fiscale si postale (A)
    5322. Bilete de tratament si odihna (A)
    5323. Tichete si bilete de calatorie (A)
    5328. Alte valori (A)
    54. Acreditive
    541. Acreditive
    5411. Acreditive in lei (A)
    5414. Acreditive in valuta (A)
    542. Avansuri de trezorerie (A)
    58. Viramente interne
    581. Viramente interne (A/P)
    59. Ajustari pentru pierderea de valoare a conturilor de trezorerie
    591. Ajustari pentru pierderea de valoare a actiunilor detinute la entitatile afiliate (P)
    595. Ajustari pentru pierderea de valoare a obligatiunilor emise si rascumparate (P)
    596. Ajustari pentru pierderea de valoare a obligatiunilor (P)
    598. Ajustari pentru pierderea de valoare a altor investitii pe termen scurt si creante
asimilate (P)
    Clasa 6 - Conturi de cheltuieli
    60. Cheltuieli privind stocurile si alte consumuri
    601. Cheltuieli cu materiile prime
    602. Cheltuieli cu materialele consumabile
    6021. Cheltuieli cu materialele auxiliare
    6022. Cheltuieli privind combustibilii
    6023. Cheltuieli privind materialele pentru ambalat
    6024. Cheltuieli privind piesele de schimb
    6025. Cheltuieli privind semintele si materialele de plantat
    6026. Cheltuieli privind furajele
    6028. Cheltuieli privind alte materiale consumabile
    603. Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar
    604. Cheltuieli privind materialele nestocate
    605. Cheltuieli privind utilitatile 
    6051. Cheltuieli privind consumul de energie
    6052. Cheltuieli privind consumul de apa
    6053 Cheltuieli privind consumul de gaze naturale
    6058 Cheltuieli cu alte utilitati
    606. Cheltuieli privind activele biologice de natura stocurilor
    607. Cheltuieli privind marfurile
    608. Cheltuieli privind ambalajele
    609. Reduceri comerciale primite
    61. Cheltuieli cu serviciile executate de terti
    611. Cheltuieli cu intretinerea si reparatiile
    612. Cheltuieli cu redeventele, locatiile de gestiune si chiriile
    613. Cheltuieli cu primele de asigurare
    614. Cheltuieli cu studiile si cercetarile
    615. Cheltuieli cu pregatirea personalului
    62. Cheltuieli cu alte servicii executate de terti
    621. Cheltuieli cu colaboratorii
    622. Cheltuieli privind comisioanele si onorariile
    623. Cheltuieli de protocol, reclama si publicitate
    6231. Cheltuieli de protocol
    6232. Cheltuieli de reclama si publicitate
    624. Cheltuieli cu transportul de bunuri si personal
    625. Cheltuieli cu deplasari, detasari si transferari
    626. Cheltuieli postale si taxe de telecomunicatii
    627. Cheltuieli cu serviciile bancare si asimilate
    628. Alte cheltuieli cu serviciile executate de terti
    63. Cheltuieli cu alte impozite, taxe si varsaminte asimilate
    635. Cheltuieli cu alte impozite, taxe si varsaminte asimilate
    64. Cheltuieli cu personalul
    641. Cheltuieli cu salariile personalului
    642. Cheltuieli cu avantajele in natura si tichetele acordate salariatilor
    6421. Cheltuieli cu avantajele in natura acordate salariatilor
    6422. Cheltuieli cu tichetele acordate salariatilor
    643. Cheltuieli cu remunerarea in instrumente de capitaluri proprii
    644. Cheltuieli cu primele reprezentand participarea personalului la profit
    645. Cheltuieli privind asigurarile si protectia sociala
    6451. Cheltuieli privind contributia unitatii la asigurarile sociale
    6452. Cheltuieli privind contributia unitatii pentru ajutorul de somaj
    6453. Cheltuieli privind contributia angajatorului pentru asigurarile sociale de sanatate
    6455. Cheltuieli privind contributia unitatii la asigurarile de viata
    6456. Cheltuieli privind contributia unitatii la fondurile de pensii facultative
    6457. Cheltuieli privind contributia unitatii la primele de asigurare voluntara de
sanatate
    6458. Alte cheltuieli privind asigurarile si protectia sociala
    646. Cheltuieli privind contributia asiguratorie pentru munca
    6461. Cheltuieli privind contributia asiguratorie pentru munca corespunzatoare
salariatilor
    6462. Cheltuieli privind contributia asiguratorie pentru munca corespunzatoare altor
persoane, decat salariatii
    65. Alte cheltuieli de exploatare
    651. Cheltuieli din operatiuni de fiducie
    6511. Cheltuieli ocazionate de constituirea fiduciei
    6512. Cheltuieli din derularea operatiunilor de fiducie
    6513. Cheltuieli din lichidarea operatiunilor de fiducie
    652. Cheltuieli cu protectia mediului inconjurator
    654. Pierderi din creante si debitori diversi
    655. Cheltuieli din reevaluarea imobilizarilor corporale
    658. Alte cheltuieli de exploatare
    6581. Despagubiri, amenzi si penalitati
    6582. Donatii acordate
    6583. Cheltuieli privind activele cedate si alte operatiuni de capital
    6584. Cheltuieli cu sumele sau bunurile acordate ca sponsorizari
    6586. Cheltuieli reprezentand transferuri si contributii datorate in baza unor acte
normative speciale
    6587. Cheltuieli privind calamitatile si alte evenimente similare
    6588. Alte cheltuieli de exploatare
    66. Cheltuieli financiare
    663. Pierderi din creante legate de participatii
    664. Cheltuieli privind investitiile financiare cedate
    6641. Cheltuieli privind imobilizarile financiare cedate
    6642. Pierderi din investitiile pe termen scurt cedate
    665. Cheltuieli din diferente de curs valutar
    6651. Diferente nefavorabile de curs valutar legate de elementele monetare exprimate
in valuta
    6652. Diferente nefavorabile de curs valutar din evaluarea elementelor monetare care
fac parte din investitia neta intr-o entitate straina
    666. Cheltuieli privind dobanzile
    667. Cheltuieli privind sconturile acordate
    668. Alte cheltuieli financiare
    68. Cheltuieli cu amortizarile, provizioanele si ajustarile pentru depreciere sau pierdere
de valoare
    681. Cheltuieli de exploatare privind amortizarile, provizioanele si ajustarile pentru
depreciere
    6811. Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizarilor
    6812. Cheltuieli de exploatare privind provizioanele
    6813. Cheltuieli de exploatare privind ajustarile pentru deprecierea imobilizarilor
    6814. Cheltuieli de exploatare privind ajustarile pentru deprecierea activelor circulante
    6817. Cheltuieli de exploatare privind ajustarile pentru deprecierea fondului comercial
    6818. Cheltuieli de exploatare privind ajustarile pentru deprecierea creantelor
reprezentand avansuri acordate furnizorilor
    686. Cheltuieli financiare privind amortizarile, provizioanele si ajustarile pentru
pierdere de valoare
    6861. Cheltuieli privind actualizarea provizioanelor
    6863. Cheltuieli financiare privind ajustarile pentru pierderea de valoare a
imobilizarilor financiare
    6864. Cheltuieli financiare privind ajustarile pentru pierderea de valoare a activelor
circulante
    6865. Cheltuieli financiare privind amortizarea diferentelor aferente titlurilor de stat
    6868. Cheltuieli financiare privind amortizarea primelor de rambursare a obligatiunilor
si a altor datorii
    69. Cheltuieli cu impozitul pe profit si alte impozite
    691. Cheltuieli cu impozitul pe profit
    694. Cheltuieli cu impozitul pe profit rezultat din decontarile in cadrul grupului fiscal in
domeniul impozitului pe profit
    695. Cheltuieli cu impozitul specific unor activitati
    698. Cheltuieli cu impozitul pe venit si cu alte impozite care nu apar in elementele de
mai sus
    Clasa 7 - Conturi de venituri
    70. Cifra de afaceri neta
    701. Venituri din vanzarea produselor finite, produselor agricole si a activelor biologice
de natura stocurilor
    7015. Venituri din vanzarea produselor finite
    7017. Venituri din vanzarea produselor agricole
    7018. Venituri din vanzarea activelor biologice de natura stocurilor
    702. Venituri din vanzarea semifabricatelor
    703. Venituri din vanzarea produselor reziduale
    704. Venituri din servicii prestate
    705. Venituri din studii si cercetari
    706. Venituri din redevente, locatii de gestiune si chirii
    707. Venituri din vanzarea marfurilor
    708. Venituri din activitati diverse
    709. Reduceri comerciale acordate
    71. Venituri aferente costului productiei in curs de executie
    711. Venituri aferente costurilor stocurilor de produse
    712. Venituri aferente costurilor serviciilor in curs de executie
    72. Venituri din productia de imobilizari
    721. Venituri din productia de imobilizari necorporale
    722. Venituri din productia de imobilizari corporale
    725. Venituri din productia de investitii imobiliare
    74. Venituri din subventii de exploatare
    741. Venituri din subventii de exploatare
    7411. Venituri din subventii de exploatare aferente cifrei de afaceri*22)
    7412. Venituri din subventii de exploatare pentru materii prime si materiale
    7413. Venituri din subventii de exploatare pentru alte cheltuieli externe
    7414. Venituri din subventii de exploatare pentru plata personalului
    7415. Venituri din subventii de exploatare pentru asigurari si protectie sociala
    7416. Venituri din subventii de exploatare pentru alte cheltuieli de exploatare
    7417. Venituri din subventii de exploatare in caz de calamitati si alte evenimente
similare
    7418. Venituri din subventii de exploatare pentru dobanda datorata
    7419. Venituri din subventii de exploatare aferente altor venituri
    75. Alte venituri din exploatare
    751. Venituri din operatiuni de fiducie
    7511. Venituri ocazionate de constituirea fiduciei
    7512. Venituri din derularea operatiunilor de fiducie
    7513. Venituri din lichidarea operatiunilor de fiducie
    754. Venituri din creante reactivate si debitori diversi
    755. Venituri din reevaluarea imobilizarilor corporale
    758. Alte venituri din exploatare
    7581. Venituri din despagubiri, amenzi si penalitati
    7582. Venituri din donatii primite
    7583. Venituri din vanzarea activelor si alte operatiuni de capital
    7584. Venituri din subventii pentru investitii
    7586. Venituri reprezentand transferuri cuvenite in baza unor acte normative speciale
    7588. Alte venituri din exploatare
    76. Venituri financiare
    761. Venituri din imobilizari financiare
    7611. Venituri din actiuni detinute la entitatile afiliate
    7612. Venituri din actiuni detinute la entitati asociate
    7613. Venituri din actiuni detinute la entitati controlate in comun
    7615. Venituri din alte imobilizari financiare
    762. Venituri din investitii financiare pe termen scurt
    764. Venituri din investitii financiare cedate
    7641. Venituri din imobilizari financiare cedate
    7642. Castiguri din investitii pe termen scurt cedate
    765. Venituri din diferente de curs valutar
    7651. Diferente favorabile de curs valutar legate de elementele monetare exprimate in
valuta
    7652. Diferente favorabile de curs valutar din evaluarea elementelor monetare care
fac parte din investitia neta intr-o entitate straina
    766. Venituri din dobanzi
    767. Venituri din sconturi obtinute
    768. Alte venituri financiare
    78. Venituri din provizioane, amortizari si ajustari pentru depreciere sau pierdere de
valoare
    781. Venituri din provizioane si ajustari pentru depreciere privind activitatea de
exploatare
    7812. Venituri din provizioane
    7813. Venituri din ajustari pentru deprecierea imobilizarilor
    7814. Venituri din ajustari pentru deprecierea activelor circulante
    7815. Venituri din fondul comercial negativ
    7818. Venituri din ajustari pentru deprecierea creantelor reprezentand avansuri
acordate furnizorilor
    786. Venituri financiare din amortizari si ajustari pentru pierdere de valoare
    7863. Venituri financiare din ajustari pentru pierderea de valoare a imobilizarilor
financiare
    7864. Venituri financiare din ajustari pentru pierderea de valoare a activelor circulante
    7865. Venituri financiare din amortizarea diferentelor aferente titlurilor de stat
  79. Venituri din impozitul pe profit
   794. Venituri din impozitul pe profit rezultat din decontarile in cadrul grupului fiscal in
domeniul impozitului pe profit
    Clasa 8 - conturi speciale
    80. Conturi in afara bilantului
    801. Angajamente acordate
    8011. Giruri si garantii acordate
    8018. Alte angajamente acordate
    802. Angajamente primite
    8021. Giruri si garantii primite
    8028. Alte angajamente primite
    803. Alte conturi in afara bilantului
    8031. Imobilizari corporale primite cu chirie sau in baza altor contracte similare
    8032. Valori materiale primite spre prelucrare sau reparare
    8033. Valori materiale primite in pastrare sau custodie
    8034. Debitori scosi din activ, urmariti in continuare
    8035. Stocuri de natura obiectelor de inventar date in folosinta
    8036. Redevente, locatii de gestiune, chirii si alte datorii asimilate
    8037. Efecte scontate neajunse la scadenta
    8038. Bunuri primite in administrare, concesiune, cu chirie si alte bunuri similare
    8039. Alte valori in afara bilantului
    804. Certificate verzi
    805. Dobanzi aferente contractelor de leasing si altor contracte asimilate, neajunse la
scadenta
    8051. Dobanzi de platit
    8052. Dobanzi de incasat
    806. Certificate de emisii de gaze cu efect de sera
    807. Active contingente
    808. Datorii contingente
    809. Creante preluate prin cesionare
    89. Bilant
    891. Bilant de deschidere
    892. Bilant de inchidere
    Clasa 9 - conturi de gestiune
    90. Decontari interne
    901. Decontari interne privind cheltuielile
    902. Decontari interne privind productia obtinuta
    903. Decontari interne privind diferentele de pret
    92. Conturi de calculatie
    921. Cheltuielile activitatii de baza
    922. Cheltuielile activitatilor auxiliare
    923. Cheltuieli indirecte de productie
    924. Cheltuieli generale de administratie
    925. Cheltuieli de desfacere
    93. Costul productiei
    931. Costul productiei obtinute
    933. Costul productiei in curs de executie