Adjectivul

94. Din textul de mai jos selectaţi adjectivele şi repartizaţi-le în trei coloane:

adjective calitative/calificative; adjective relative/categoriale; adjective pronominale.

Frumos, urât, generos , meschin De Paști, de april,de cuvinte,de Însuți, ta, tău, aceeași, său,alt,
Fățarnic, mândru, deștept mărgeluțe, de povești, timpului,
primejdioasă, nestatornică, singură ,de păr, de floare, de
dominatoare, crudă, indiferentă, copilărie, între,
ademenitoare,dezgustată, slab
credul, solemn, drag,fericit,
liber, impetuoasă ,dese, grăbite,
vertiginoasă, neregulat, delicat,
rotunde, clare,microscopice,fin,
mici, minuscule,nebun,
înmugurit, necunoscute, mort,
mic, absurd, nevirosimil,
grațioasă, deplin, roze, purpurie,
pufoasa,verzi, albastru, crud ,
fraged, vremelnic, trandafirie,
alb,scurtă, adorabilă,
sfâșietoare, moartă, înflorită,
neștiutoare,
efemeră,aburită ,nupțial

Un copil a sărutat un zarzăr!

În după-amiaza aceea, titlul nuvelei – căci Dănuţ o numea nuvelă – fusese Un copil a sărutat un zarzăr!
Cunoscuse Dănuţ pînă atunci ce înseamnă bucuria de-a aştepta o metaforă. O aştepţi: va veni din cer sau
din pămînt? Îţi bate inima. O auzi apropiindu-se în bătăile inimii. Şi deodată este. O vezi, nouă ca o altă
planetă în care trăieşti, a ta totuşi. Era lîngă tine, dar vine străfulgerînd prin cosmice spaţii. Luceafăr
desprins din cerul care eşti tu însuţi, oprit şi cules ca un fruct scuturat de mîna ta.
Dar nu cunoscuse încă Dănuţ fericirea de-a aştepta un om. Un om! Alt om decît tine, avînd un suflet, altul
decît al tău, imens ca şi al tău.
Solemn ca dezmorţirea întîiului Adam, un om a intrat în viaţă, din tine şi prin tine. Totuşi e el. Nu eşti
stăpînul lui. Ai vrea să fie bun: e rău. Ai dori să fie frumos: e urît. L-ai vrea generos: e meschin. Uneori se
preface, înşelîndu-te chiar pe tine; şi cu tine e făţarnic.
Ţi-e drag, fiindcă-i al tău, dar te temi de el, fiindcă-i el, şi eşti mîndru de el, tot fiindcă-i el. Îl simţi mai
deştept decît tine. Dacă l-ai întîlni în viaţă, te-ai teme de ironia lui şi l-ai ocoli sau l-ai duşmăni. Femeie, o
simţi primejdioasă, nestatornică, dominatoare, crudă, indiferentă faţă de cei care-o iubesc, ademenitoare
pentru ceilalţi pînă în clipa cînd, vînaţi, îi zvîrle în tolbă, dezgustată. Deşi feminitatea ei e însufleţită de
tine, te depăşeşte. În viaţă te-ar înfrînge. Slab şi credul, în viaţă te-ai încrede vicleşugurilor ei, deşi din
mintea ta-s desprinse, din tine venindu-i puterea.
Dănuţ era fericit.
Afară era toamnă; el trăia în primăvară. Ultimele zile ale vacanţei: el trăia liber la începutul vacanţei de
Paşti. Dezrobit de realitate, trăia în halucinanta realitate a ficţiunii, cu soare de april în livezi apriline.
Scrisul de pe fiecare pagină avea altă fizionomie. Uneori cuvintele aveau oblicitatea impetuoasă a ploilor
torenţiale. Dese, grăbite, alergau, ritmate de aceeaşi emoţie vertiginoasă, în care bătăile inimii erau
fulgere.
Alteori, şirurile de cuvinte şovăitoare ondulau neregulat, ca serpentinele cîrdurilor de nori pe cerurile de
toamnă. Lungile respiraţii ale melancoliei erau desemnate în chiar linia cuvintelor care-o exprimau.
Alteori, literele se micşorau delicat, grupîndu-se în şiruri de mărgeluţe, rotunde, clare, dar microscopice,
pe care-ţi venea să le culegi cu vîrful unui ac fin. Acele cuvinte povesteau cum două fetiţe mici îşi culcau
păpuşile. Cinci ani aveau fetiţele, cinci ani aveau cuvintele minuscule, care se jucau de-a somnul cu
fetiţele şi păpuşile.
Alteori, cuvintele păreau scrise-n salturi. Lipseau litere. Liniuţele, apostrofele, virgulele dispăreau: eroul
sărutase zarzărul de la fereastră, îşi pierduse pelerina şi fugea nebun prin livadă, uitînd ortografia şi
punctuaţia: iubea.
Isprăvise partea întîi, cea care începea cu un zarzăr înmugurit şi prezenţa unei fete necunoscute în casa
părintească a eroului-licean, unde şi el îşi petrecea vacanţa de Paşti – culminînd în înflorirea de peste
noapte a zarzărului şi în sărutarea din zori.
Odată cu partea a doua, schimbase titlul. Din Copilul care a sărutat un zarzăr, devenise Troiţa.
Pe cine iubea? Pe zarzăr sau pe fata cu ochi verzi, din odaia la fereastra căreia era zarzărul? Începuse
rivalitatea dintre zarzăr şi o fată, pentru inima unui copil naiv: un copil. Dănuţ vroia să analizeze sau, mai
exact, să desfăşoare din primăvară în primăvară, din înflorire în înflorire – răsturnînd clepsidra timpului
cu albe flori de zarzăr în loc de nisipul mort – emoţiile eroului său în faţa zarzărului înflorit, de pe cînd
era copil mic, lector de poveşti, pînă cînd, licean în vacanţă, se deşteptase iubind, fără să ştie pe cine.
Dacă înlătura din minte poemul născînd şi dacă examina schema, dezbrăcînd-o de emoţie, i se părea
absurd şi neverosimil ca un băiat – oricît de copil şi oricît de poet ar fi fost – să poată crede că iubeşte un
zarzăr, oricît de contopite ar fi fost florile acestui zarzăr cu însuşi chipul femeiesc pe care-l ascundeau în
livadă – fiind în faţa ferestrei – şi în sufletul eroului, fiind în faţa dragostei. Atîta candoare nu era
admisibilă. Eroul juca un rol într-o piesă graţioasă, dar juca un rol.
Totuşi, Dănuţ nici nu minţea, nici nu „făcea literatură”, creînd un conflict sufletesc din această confuzie,
dînd realitate rivalităţii dintre zarzăr şi femeie şi lăsîndu-l pe erou să se clatine, întocmai ca zarzărul
încărcat de floare, cînd spre fereastră, cînd spre livadă.
Din copilărie, lui Dănuţ „îi bătuse inima” pentru zarzări. Pentru majoritatea oamenilor şi poeţilor,
primăvara e verde. Ochii verzi pe care îi deschide primăvara, sub cerul din nou albastru. Codrul înverzit,
iarba încolţită, grîul răsărit. În mai toate inimile şi literaturile, semnul primăverii e verdele crud, fraged,
răcorit în umbră şi aprins în soare.
Desigur că toţi cîntă şi slăvesc şi livezile cu floarea lor de lumină şi cîntecul albinelor culegătoare. Dar
verdele domină. Tuturora le place mai mult trainica undă de verde a primăverii, căci vara în care se
revarsă tot verde e, decît spuma vremelnică a pomilor o clipă înfloriţi, verzi şi ei apoi.
Pentru Dănuţ, însă, primăvara nu era decît o singură clipă: aceea cînd zarzării, fără de frunze, numai flori
albe, au înflorit deplin. O emoţie – ca frica unei sărutări sau amintirea ei – le dă o umbră trandafirie pe
obrajii albi. Zîmbesc. Rîd. N-au frunze. Verdele nu se presimte. Alb pur, stranele trunchiurilor. Candoare
luminoasă. Lumini de lună şi de zori, roind în clar tumult. Mărgean palid cu vinişoare roze. Bluze de vară
cu dantele, în care tinereţea unui trup e undă vag purpurie.
Încîntare pufoasă în faţa cerului albastru. Pomi îngereşti. Parfum prea copil ca să fie parfum. Zîmbet în
petale, zîmbet în miresme. Zarzării. Nume plin de albine. Petale care cad plutind, zbor întors spre pămînt.
Suspin naiv al primăverii. Cînd zarzării au înflorit, primăvara are rochiţă scurtă şi se duce la biserică.
Dar zarzării nu-s decît o clipă între clipele primăverii. Au înflorit: alb culminant. Si în seara aceleiaşi zile
albul a ostenit, o undă gălbuie a întristat rozul. Copilăria albului, deodată, a îmbătrînit. Vin frunzuliţele:
roi verde. Îngerii din jurul zarzărului au zburat, luîndu-i vaporosul nimb. A rămas pom ca toţi pomii,
robust în haina verde, pe pămîntul negru: dar un zarzăr de lumină s-a stins între crengile lui.
Cine a iubit zarzării a cunoscut melancolia adorabilă şi sfîşietoare a acestor visuri de tinereţe, cînd îţi
apare în rochiţă albă, fetiţa moartă pe care ai sărutat-o o singură dată, făcîndu-te să respiri o clipă
parfumul ei de păr, de soare şi de copilărie.
Nu era nici metaforă, nici alegorie, nici efect de siropoasă literatură îndrăgostirea eroului din poemul lui
Dănuţ de un zarzăr, nici confuzia care-l îndemnase să îmbrăţişeze o creangă înflorită. Nu. Era o candidă şi
dureroasă ofrandă a buzelor neştiutoare şi a sufletului plin încă de poveşti în faţa zorilor dragostei –
efemeră clipă, ca şi floarea albă, care tot de zori era.
Nuvela lui Dănuţ era poem desigur, ireală ca şi zarzării în clipa cînd par zbor şi nimb deasupra
pămîntului, nu pomi răsăriţi din pămînt.
Dănuţ însă vedea în zarzări toată primăvara, suflarea aburită a primăverii spre cer – iar ceilalţi văd
primăvara verde, pămîntească, păscută de vite, rostogolind trupurile, de patima ei cuprinse, în patul
nupţial al sevei. (Ionel Teodoreanu)

95. Identificaţi adjectivele calitativ / calificative în textul de la ex. 94 şi caracterizaţi-le din perspectiva
clasei semantice în care se înscriu.
Frumos, urât, generos , meschin, Fățarnic, mândru, deștept , primejdioasă, nestatornică, dominatoare,
crudă, indiferentă, ademenitoare,dezgustată, slab , credul, solemn, drag,fericit, liber, impetuoasă ,dese,
grăbite, vertiginoasă, neregulat, delicat, rotunde, clare,microscopice,fin, mici, minuscule,nebun,
înmugurit, necunoscute, mort, mic, absurd, nevirosimil, grațioasă, deplin, roze, purpurie, pufoasa,verzi,
albastru, crud , fraged, vremelnic, trandafirie, alb,scurtă, adorabilă, sfâșietoare, moartă, înflorită,
neștiutoare, efemeră,aburită ,nupțial

96. Plasaţi adjectivele relativ / categoriale din textul de la ex. 94 în următorul tabel, în funcţie de partea
de vorbire de la a cărei temă au fost derivate.
Temă substantivală Temă verbală Temă adverbială

97. Grupaţi adjectivele din textul de la exerciţiul 94 în clase flexionare:

Adjective cu Adjective cu Adjective cu Adjective
patru terminaţii trei terminaţii două terminaţii invariabile

98. Actualizaţi în contexte selectate din literatura beletristică valoarea de substantiv şi cea de adjectiv a
următoarelor cuvinte:
tînăr, bătrîn, savant, înţelept, frumos, leneş, ipocrit, bogat, sărac.
,, În prag, venind dinspre terasă, apăru un tînăr ca de treizeci de ani. ”
,,Deasupra sta, înfofolită în cojoace, ca Dochia, o femeie încă tînără, cu privirea,
energică.” SADOVEANU, P. M. 234.
,,Rău îmi stă june bătrîn.”
,,Ce ai fiule? a întrebat bătrînă. ”CARAGIALE, P. 121.
,,În mijlocul unui atelier cu soarele savant distribuit prin canaturi de sticlă. ”C. PETRESCU, R.
DR.
73
,,Vezi dincolo, la geam, savantul Privește-adînc în depărtări. ”.
,, Omul înțelept își cumpără iarna car și vara sanie.”
,, Un înțălept... trebuie a îndrepta greșalile altora.”
,, Copil frumos ca visul ce-n leagăn îl visai. ”
,,Frumosul acela intrase pe ușă într-un costum nou-nouț”
,, De leneș ce era, nici îmbucătura din gură nu și-o mesteca.”
,, Hai, leneșilor, mai iute, mai cu inimă; duceți stejarul în lemnărie.”
,, Dar protestările lor erau ipocrite și mincinoase. ”
,, Nadina socotea pe Tecla o ipocrită fără înțelegere pentru viața modernă.”
,, Nemernic e bogatul cu sacii lui de bani! ”
,, Mari roze bogate și grele Abia mai pot capul să-și țină.”
,, Nevasta acestui sărac era muncitoare și bună la inimă,”
,, Era odată un om sărac, sărac... n-avea nici casă, nici masă.”

99. Argumentaţi că nu în toate cazurile articolul substantival care însoţeşte adjectivul are menirea de a-l
substantiviza.
100. Repartizaţi în două coloane participiile din textul de la exerciţiul 94: participii cu valoare
adjectivală şi participii cu valoare verbală.

101. Selectaţi exemple în care cuvintele frumos, urît, încet, adînc, iute, tare, ascuţit să fie actualizate şi ca
adjective şi ca adverbe.
A fost și bunicul tău un tânăr frumos cândva.
Ea dansează atât de frumos.
Maria a început să plângă urât când a auzit ce notă are la evaluare.
Niciodată nu văzusem un fes atât de urât.
El mi-a șoptit încet la ureche că mă iubește.
Răspunsul Anei a fost prea încet, pentru a fi auzit de către profesoară.
Cornel a săpat o groapă foarte adâncă în nisip.
Mă scufundasem prea adânc în mare și nu-mi mai ajungea aer.
Ardeiul acesta este prea iute pentru mine.
Băiatul acesta va câștiga competiția pentru că este foarte iute.
Armura aceasta tare era purtată de către cavaleri în trecut.
Tare repede mai trece timpul când te distrezi.
Acul acesta nu este destul de ascuțit pentru a trece prin pânză.
Rănile vechi, nu dor așa de ascuțit ca cele noi.

102. Utilizarea următoarelor adjective este strict reglementată de uz. Formaţi cu ele grupuri nominale şi
repartizaţi-le în două coloane după posibilitatea de a însoţi substantive animate şi substantive inanimate.
Analizaţi-le din punctul de vedere al formelor opoziţionale de gen, număr, caz şi grade de comparaţie.
Bălai, căprui, precoce, brun, cîrn, infantil, senil, murg, măritată, castaniu, spîn, blond, însurat, brumăriu,
rotofei, stîngaci, saşiu, doct, covăsit, exantematic, tos, gregorian, gordian, lactee, motrice, princeps,
trifoidă, bisect, bucălaie, sterlină, circumflex, epicen.

103. Subliniaţi sufixele cu ajutorul cărora s-au format adjectivele evidenţiate şi explicaţi sensul pe care îl
conferă acestea adjectivelor. (-at, -ant, - bil).
1. Nu fusese un elev pasionat de geografie, dar obiectul era de bacalaureat, aşa că mai ştia cîte ceva. 2.
Vasilii Vasilievici era un om foarte sociabil, dar nu-şi căuta interlocutorii, vorbea întotdeauna tuturor şi
cu orice ocazie. 3. Nu ştia ruseşte suficient ca să înţeleagă ce-i spusese bătrînului locotenentul care-l
însoţea, probabil îi explicase că din lipsa spaţiului disponibil sînt nevoiţi să-l deranjeze pe un colocatar. 4.
La facultate fusese poreclit „călugărul din vechiul schit”, ştia el, deşi pe faţă nu i-o spunea nimeni, pentru
că nu participa niciodată la ceaiurile dansante sau agapele colegilor, dar nimeni nu bănuia cîte vagoane
descărca el nopţile. 5. La drept vorbind, Mihai habar n-avea ce-a fost anul 37 pentru ruşi, ceva mai tîrziu
avea să-l lumineze contele S., dar deocamdată nu se simţea prea afectat. 6. Abia acum simţeam cît de
extenuantă fusese călătoria. 7. Soldatul mormăi ceva neinteligibil şi plecă fără să închidă uşa. 8. Ţi se
întîmplă uneori – aşa e? – să te agăţi de amintiri cu disperarea unui alpinist care în implacabilul său drum
spre prăpastie apucă tot de ce i se ating mîinile. 9. Era ceva în stil pseudopopular despre viaţa fericită a
oamenilor sovietici, despre „părintele tuturor – tovarăşul Stalin cel viteaz”, un ghiveci de o dezarmantă
naivitate şi agramaţie. (A.Busuioc)

104. Găsiţi antonime pentru următoarele adjective şi aşezaţi-le în coloane astfel: a) antonime derivate şi
b) antonime cu alt radical. (omorizice şi nonomorizice)
Static, logic, chibzuit, purificat, rezistibil, raţional, machiat, onorabil, relevant, propriu, avantajos,
solvabil, parţial, statal.

105. Formaţi cît mai multe adjective utilizînd prefixele, pseudoprefixele şi sufixele:
anti- ...........-al
antisocial, antiviral, antinațional, antistatal,
anti- ...........-an
antiaerian,
in/im-..........-bil
impecabil, indubitabil,imprevizibil,
dez-.............-at
dezactivat, dezalcoolizat, dezghețat, dezmembrat,
ne-...............-it
nefericit, nedorit, necioplit, nechibzuit,
supra- .........-at
suprasolicitat, supraevaluat, suprataxat,
i-..................-al
ideal, ireal, imperial

106. Găsiţi în exemplele de mai jos adjectivele relativ-categoriale. Analizaţi-le morfologic şi structural.
1. Mă-ntorc de pe dealuri, desculţ, zgîriat, prăfuit – dar ţanţoş, păşind soldăţeşte, în tactul zorit de foame
al unui marş pe care mi-l trîmbiţez singur, suflînd cît ce pot în mîna stîngă adusă la gură în formă de
cornet – în dreapta-mi port arma, un băţ de corn lustruit, cu care mă cred grozav. 2. În mijlocul unei
lumini de foc – un fel de vînăt-auriu, care ar fi culoarea eternităţii – stă Maica Domnului în nori, cu mîna
dreaptă pe glob, cu stînga ţinînd în braţe pe pruncul Isus, care, sprijinindu-şi cotul pe glob, ridică mînuţa
dreaptă în semn de binecuvîntare. Dar ce studiate sînt toate în cele mai migăloase amănunte, figuri, mîini,
stofe... şi ce sărbătoare de culori, ce roşu-vioriu în bogata draperie care, după ce încadrează ca o maramă
chipul duios al Preacuratei, se revarsă în falduri largi peste tunica de un albastru de smalţ, întinzîndu-se
luminos pe genunchiul stîng şi căzînd întunecat în cute adunate la picioare. Dar verdele sclipitor de pe
tunica serafimului din dreapta! Dar albastrul-stins de pe haina serafimului din stînga. Şi reflexul tuturor
acestor culori, cald jucînd, ca bătaia unei flăcări, pe cămeşuţa încreţită la gît a pruncului divin – un
prodigios cîntec de culori. Un poet neizbutit, ratat, după un şir de infructuoase asalturi rimate, trudit şi
dezgustat de lipsa de succes a poeziilor sale, îşi sfarmă lira de capul nenorocoasei muze şi ...s-apucă de
critică. Înveninat şi hărţăgos, ca o fată care a îmbătrînit nemăritată şi pe care n-o mai cere nimeni, el va fi
rău şi neînduplecat cu poeţii. (A.Vlahuţă)

107. În următoarele exemple subliniaţi adjectivele, adjectivele pronominale, participiile şi gerunziile cu

valoare adjectivală. Indicaţi categoriile gramaticale comune şi cele care le diferenţiază.
1. În timpul pe care l-am petrecut la Viena, el ţinea mult să aibă locuinţă comodă, largă, curată, liniştită şi
luminoasă, să se îmbrace curat şi bine, să-şi aleagă mîncările după plac, să fumeze ţigări fine, să-şi
gătească el însuşi cafeaua de Mocca şi bea numai vinuri de calitate superioară ori apă curată. (I. Slavici) 2.
Poezia „Limba noastră” este o expresie, una din cele mai adecvate, ale sufletului întregii Basarabii, rănite
şi deşteptate, îndurerate şi dornică de izbăvire. 3. Oratorul Isocrate nu rămîne nici el în urmă de
imperativele zilei, condamnînd poeţii care au scris de „păcatele omeneşti” ale zeilor, menţionînd că
„Orfeu, care s-a ataşat cel mai mult de aceste poveşti, a sfîrşit din viaţă sfîşiat de femei.” (N. Dabija) 4.
N-am putut niciodată să-mi lămuresc, suficient de convingător pentru mine însumi, strania mea detaşare
de „logos” în cei dintîi patru ani ai copilăriei. (L. Blaga) 5. Căci din ochiul de tină / Pîn-la steaua
sclipindă / Sînt un plîns de lumină /Într-o beznă rîzîndă. 6. Se zbate-ntrebarea pe-arzînde făclii / Mă
reazem de cripta-mpărată, Mă reazem c-o lume de suflete vii, /Şi spun cu durere iubirii dintîi /Că ţara nu-
mi e ca altădată. (L. Lari) 7. Şi-s cu neguri îmbrăcate / Lac, dumbravă şi pădure./ Stele palid tremurînde /
Ard pe negurile sure. (M. Eminescu) 8. Am fost de cîteva ori la gară, dar n-am bănuit niciodată că toată
lumea asta, care stă cu săptămînile pe peron, toţi căscăunii ăştia cu aere grave, plictisite, grăbite,
preocupate, indiferente, curioase, adormite, exaltate – toată gloata asta pestriţă sînt rudele mele.(A.
Busuioc)

108. Comentaţi structura adjectivelor compuse din următoarele exemple:

1. Ea este tipul de femeie romantică, el – tipul ironico-isterico-sceptic şi unul Dumnezeu ştie cît de greu
îmi vine să împac în mine aceste două caracteristici. (A. Busuioc) 2. Să nu pierdem din vedere, pentru
scuza lui, că o sută de ani mai tîrziu, romanticii germani făceau încă ştiinţă în spiritul unui naturalism
mistic de aceeaşi obîrşie multiseculară, şi să nu uităm pe urmă că un teoretician al evoluţionismului ca
Lamarck profesa, din nefericire încă pe la 1820, împotriva chimiei ştiinţifice incipiente idei despre natura
care îl aşază pe aceeaşi linie, pe care umbla şi Dimitrie Cantemir! 3. În sfîrşit, cînd în toamna anului
1710, Dimitrie Cantemir izbuteşte să cîştige încrederea desăvîrşită a Înaltei Porţi, dobîndind pentru sine
tronul Moldovei, noua sa domnie va începe sub auspiciile incerte ale conflictului turco-rus. (L. Blaga) 4.
Nici să fie cuprins de groază, nici să vîre groaza în alţii nu-i plăcea, şi trebuiau să se întîmple lucruri
nemaipomenite pentru a trezi în el mult temutul cela răcnet. Cum însă lucrurile nemaipomenite se
întîmplă rar de tot, iar curiozitatea îl mănîncă pe om zi cu zi, sătenii, cum îl zăreau, îi strigau de departe:
– Hai noroc, bădie, ce mai faci? (I. Druţă) 5. Mioriţă laie, /Laie-bucălaie, /De trei zile-ncoace, / Iarba nu-
ţi mai place, / Gura nu-ţi mai tace...(Mioriţa)
109. Stabiliţi din context valorile morfologice ale lexemelor vie, vii, vînătă, roşie, gol, mare, roză.
1. Cade mărul / De pe ram / Şi pe ram rămîne un loc gol / Cît mărul de mare. / Cade omul / Din picioare /
Şi pe pămînt rămîne un loc gol / Cît omul de mare. 2. Trec printre vii / Tulburat de lumină! / Sîntem o
viţă de vie! (N. Esinencu) 3. Corpul unei femei tinere – elasticitatea lui, rotunjimile calde, fineţea şi
luminozitatea epidermei – este realizarea formală şi structurală cea mai desăvîrşită a materiei vii. (G.
Ibrăileanu) 4. Dar lemnul, fostul lemn, se despică în două, apoi în patru; şi, biruit, răpus de tăria focului,
sub pale de lumini vinete şi roşii, se sfarmă şi el. (Al. Vlahuţă) 5. Lumina se-mprăştie în pînza luminoasă /
Pe merii plini cu floare-n grădinile adînci - / Şi eu, la trunchiul unui, visez la ea deştept, / În ploaia de
flori roze pe dînsa o aştept. 6. Orologiul să sune – un greier amorţit - / Şi cald să treacă focul prin vinele-
mi distinse, / Să văd roze de aur şi sărutări aprinse / În vreascuri, ce-n foc puse trăsnesc des risipit. (M.
Eminescu) 7. Cu mare greutate învăţasem şi eu cadrilul, afară de figura a şasea, la care, din pricina
neîndemînării mele, trebuia întotdeauna să trec d-rei Clara rolul meu de cavaler. 8. Călătorii străini, care-
au străbătut văile României pe drumuri hrentuite, cu greu ar mai cunoaşte astăzi locurile pe unde-au
umblat, li s-ar părea că altă ţară s-a pus între Carpaţi şi Mare. (Al. Vlahuţă)

110. Construiţi propoziţii în care predicatul nominal să fie format din unul din următoarele verbe
copulative: a fi, a părea, a se face, a rămîne, iar numele predicative exprimate prin diferite adjective.

111. Deschideţi parantezele şi scrieţi corect adjectivele:

alb(gălbui), aşa(zis), greco(latin), propriu(zis), a(tot)(văzător), ne(mai)(auzit), nou(născut),
tehnico(ştiinţific), gri(închis), sus(pus), a(tot)(puternic), semi(obscur), bine(făcător), mult(stimat),
mono(silabic), ne(mai)(întîlnit), româno(italian), medico(legal), pseodo(ştiinţific), multi(form),
nord(dunărean), muzical(coregrafic).

112. Caracterizaţi adjectivele la gradul pozitiv din exemplele de mai jos din punctul de vedere al
structurii: a) dintr-un singur termen şi b) din doi termeni – adjectivul comparat şi elementul cu care se
face comparaţia.
1. Vorbesc undele Argeşului de măreţia şi frumuseţile Negoiului, din coapsa căruia au izvorît, de codrii
lui deşi, adînci, nestrăbătuţi, unde fiarele şed fără frică tolănite-n luminişuri ş-ascultă ca omul cîntecul
privighetorilor, unde muşchiul e moale ca perna de puf, şi izvoarele, albe ca spuma laptelui, şi brazii aşa
de-nalţi, că-ţi cade căciula din cap, cînd stai să te uiţi în fîrful lor. 2. E nalt, e rumăn la faţă, cu ochii mari,
albaştri, de-abia-i mijesc tuleiele unei mustăcioare blonde; şi-i blînd, şi-i ruşinos ca o fată mare. 3. M-am
desprins din mulţime ş-am privit alăturea fotografiile copiilor costumaţi. Figurine mici, palide şi bucălate,
sub largi tricornuri panaşate, fetiţe de cîte 5 ani, aproape strivite sub găteala grea şi umflată a unei dame
istorice, ţînci de abecedar, fuduli şi zăpăciţi, în peruci pudrate, scoţînd din gulerele horbotate un gît
subţire ca mîna şi-un căpcean cît o portocală, cavaleri medievali, conţi şi Robespieri mititei şi speriaţi,
cărora li s-a recomandat să stea frumos, să nu-şi vîre degetele în nas şi să-şi păzească hăinuţele. (A.
Vlahuţă) 4. De-a mai mare dragul să fi privit pe Davidică, flăcău de munte: cu barba în furculiţă şi
favorite frumoase, cu pletele creţe şi negre ca pana corbului, cu fruntea lată şi senină, cu sprîncenele
stufoase, cu ochii mari, negri ca murele şi scînteietori ca fulgerul, cu obrajii rumeni ca doi bujori, nalt la
stat, lat în spete, subţire la mijloc, mlădios ca un mesteacăn, uşor ca o căprioară şi ruşinos ca o fată mare.
(I. Creangă)

113. Subliniaţi adjectivele la comparativul de superioritate şi repartizaţi-le în două clase: cele care
indică intensitatea caracteristicii printr-o comparaţie explicită şi cele care indică intensitatea
caracteristicii printr-o comparaţie implicită.
1. Mai regină decît floarea / Doar femeia poate fi. / Mai adîncă decît marea / Doar femeia poate fi. / Mai
înaltă ca destinul / Doar femeia poate fi. / Mai amară ca pelinul / Doar femeia poate fi. / Mai frumoasă
decît viaţa / Doar femeia poate fi. / Mai deşteaptă ca povaţa / Doar femeia poate fi. / Mai cuminte ca
poemul / Doar femeia poate fi. / Mai cumplită ca blestemul / Doar femeia poate fi. / Mai aproape decît
dorul / Doar femeia poate fi. / Mai de şoaptă ca izvorul / Doar femeia poate fi. / Mai de-april ca primăvară
/ Doar femeia poate fi. / Şi mai dulce ca vioara / Doar femeia poate fi. (D. Matcovschi) 2. Bariera dintre
noi slăbi, discuţia deveni mai liberă, mai intimă, cu un caracter mai personal. 3. O uşoară abureală de vînt,
în aceeaşi direcţie cu trăsura, nu ne dădea nici un pic de răcoare, dar ne ţinea într-un nimb de praf şi ne
făcea tot mai cenuşii şi mai spectrali. 4. Clinchetele zurgălăilor deveniseră mai tari, mai metalice, mai
apropiate – mai categorice: intrasem în Humuleşti. 5. În roz era mai înaltă, mai împlinită. Existenţa ei
părea mai prezentă şi mai bogată. (G. Ibrăileanu) 6. Dintre toţi copiii, fata cea mai mare era mai tăcută şi
mai judecată. (P. Ispirescu) 7. Numai de gîndit, de voluptatea asta mai îmbătătoare decît tot ce basmele
orientale au putut născoci, în veci nu m-aş mai sătura. De bună seamă că harul acesta e o bucăţică ruptă
din atotputernicia Celui-de-sus – un crîmpeiaş mic, nezărit de mic, şi-i mai tare decît tăria vînturilor, mai
adînc decît adîncul mărilor. (A. Vlahuţă)

114. Reformulaţi enunţurile care conţin adjective la comparativul de inferioritate în structuri cu adjective
la comparativ de superioritate utilizînd adjective antonime. Care dintre aceste structuri sînt mai des
întîlnite? Argumentaţi-vă răspunsul.
1. Maitrey mi s-a părut, atunci, mult mai frumoasă, în sari de culoarea ceaiului palid, cu papuci albi cusuţi
în argint, cu şalul asemenea cireşelor galbene, şi buclele ei prea negre, ochii ei prea mari, buzele ei prea
roşii creau parcă o viaţă mai puţin umană în acest trup înfăşurat şi totuşi transparent, care trăia, s-ar fi
spus prin miracol. (M. Eliade) 2. Jim privea mereu spre Lola şi i se păru chiar că fata era mai afectuoasă
şi mai puţin hieratică de cum crezuse la început. 3. Îşi schimbase toaleta şi părea alta, mai puţin
băieţoasă, mai vaporoasă în rochia de lungă de voal roz. 4. Culmile munţilor, aici pleşuve, aici
împădurite, se dezumflau încetul cu încetul, coborîndu-se şi vălurîndu-se în spinări de dealuri din ce în ce
mai puţin cocoşate, în vreme ce prundişul lat al Prahovei se lărgea secetos.(G. Călinescu) 5. Seara, mă
duceam în toate odăile pe unde avea „copii” culcaţi prin paturi liliputane, prin cutii de botine ori de tu tun,
iar cei mai oropsiţi de soartă, prin locuri mai puţin confortabile. 6. Am găsit pe Adela în doliu, mai înaltă,
mai puţin expansivă şi mai frumoasă. 7. Cînd mi-a dat mîna, mi-a lăsat-o atît de inertă într-a mea, încît nu
ştiam ce-i mai puţin nedelicat: să i-o ţin mai departe ori să i-o las. 8. Satirul era dezgheţat, onctuos,
curtean în stil şi maniere „48”, plin de umor şi de spirit, mai puţin reuşit din cauza unei note de
pedanterie. (G. Ibrăileanu)

115. Argumentaţi ipoteza că adjectivele formate cu sufixe diminutivale (- uţ, - el, –ică) au sens echivalent
cu comparativul de inferioritate.
1. Asta-s eu! Şi sînt voinică! / Cine-a zis că eu sînt mică ? / Uite, zău, acum iau seama / Că-mi stă bine-n
cap năframa / Şi ce fată frumuşică / Are mama! (G.Coşbuc) 2. – Cam are tărîţe, da-i acrişor. 3. Eram însă
de acum mărişor, să vii aşa netam-nesam ziua-n amiaza mare în casa omului, nu-mi prea era îndemînă. 4.
Păcat că şi-o pierdut dinţii. Încolo – frumuşel cum nu se mai află. 5. Iată, prin grădini, pe de-a dreptul,
vine cu pas obosit un om mărunţel – e cumnatul Pricoche. 6. Nicolae Ciocîrlie era un om molicel din fire,
ruşinos, dar bănuitor cum nu se mai poate. 7. Rusanda s-a lăsat în genunchi, slăbuţă aşa cum e, ochii i-or
juca în lacrimi şi ea cu mare ce a rosti: „Blagosloveşte-mă, tată”. 8. Ne-a fost învăţător în primele clase
Pavel a Gafiţei, feciorul unei vecine, flăcău înăltuţ şi frumos, care, pe lîngă toate mai avea şi un scris de-a
mai mare dragul. 9. Ori că se gîdila, ori că se ruşina, pentru că, năltuţă şi voinicuţă, din şcolăriţă începea
să devină fată mare. (I. Druţă)
116. Analizaţi structura adjectivelor la gradul comparativ de egalitate.
1. Dar Adela e tot atît de pură, şi, cu toate serile ei de sfidare, e tot atît de bună! Şi apoi – ştiu bine – mă
preţuieşte tot atît de mult. 2. Am găsit-o pe Adela în casă, sta în picioare rezemată de sobă ... şi tot atît
de albă era, şi figura ei tot atît de calmă, iluminată de albastrul ochilor, încît admiraţia a învăluit totul. (G.
Ibrăileanu) 3. Omul spîn păru tot atît de plictisit de întrebare, clipi de cîteva ori din ochi, bolborosi ceva,
apoi cu un glas neaşteptat de răguşit, aproape şoptit, răspunse repede. 4. Sufrageria, văzută ziua, era o
încăpere tot aşa de înaltă ca toate odăile de jos, părînd, din cauza înălţimii, îngustă, deşi era în realitate
destul de largă. 5. Jim înainta mereu, sărind pe vîrful piciorului dincolo de faliile valurilor, urmat din
urmă de Dora, tot aşa de bună înotătoare ca şi el. (G. Călinescu)

117. Stabiliţi caracterul implicit şi explicit al intensităţii caracteristicii adjectivului la gradul superlativ
relativ din următoarele exemple.
1. Alfred Banta, cel mai iubit camarad de şcoală, prietenul la care-am petrecut aşa de bine vacanţa de-
acum un an, băiatul cel mai frumos, cel mai deştept, cel mai bogat şi cel mai bun din lume, Alfred, care
ajunsese un personaj mitic, o legendă în casă la noi, de mult ce vorbeam despre el, iată-l acum aici cu
feciorul lui, care-i dezbracă mantaua plină de praf, în pragul căsuţei noastre. (A. Vlahuţă) 2. Cînd te-ai
întors toamna la liceu, te considerai omul cel mai nefericit din lume şi foarte fericit că eşti atît de nefericit
şi de interesant pentru amici. (G. Ibrăileanu) 3. Această casă este înconjurată cu o pădure deasă şi înaltă,
unde stau toate fiarele cele mai sălbatice din lume. 4. Se uită la unul, se uită la altul, se uită la toţi caii din
grajduri, şi nici de unul nu i se prindeau ochii, deşi erau armăsarii şi caii cei mai buni din toată împărăţia.
5. Toţi paznicii din toată împărăţia şi cei mai aleşi ostaşi, pe care îi pusese împăratul ca să pîndească n-au
putut să prinză pe hoţi. 6. Îmbolnăvindu-se grădinarul într-una din zile, chemă pe argatul său şi îi spuse să
aleagă florile cele mai frumoase atîtea cîte să-i ajungă a face trei legături de flori şi să le ducă fetelor
împăratului. 7. Du-te la împăratul şi cere să-ţi dea douăzeci de corăbii, şi ia marfa cea mai frumoasă de
pune într-însele. (P. Ispirescu)

118. Demonstraţi în baza următoarelor exemple că la superlativul absolut comparaţia este, de obicei,
implicită.
1. Acum mi se zugrăveau din ce în ce mai desluşit în minte vechiul castel, ascuns după o perdea de plopi
uriaşi, şi parcul imens din spatele castelului, şi volbura furioasă pe care-o făcea apa plumburie a Siretului,
sugrumată între două maluri înalte la marginea dreaptă a parcului, şi cîinii de vînătoare, şi caii de călărie...
De ce oare atîta tristeţe în interiorul sever al acelui castel de odăi spaţioase şi bogat mobilate? 2. Cu ce
drag îşi aducea el aminte de anii aceia de aprigă încordare la o muncă îndrăzneaţă, uriaşă pentru vîrsta lui
fragedă, dar nu şi pentru puterile lui, cari în adevăr erau supraomeneşti. (A. Vlahuţă)

119. Identificaţi modalităţile de redare a conţinutului de superlativ absolut în următoarele exemple:

1. Atunci fiul craiului, nervos la culme, îi mai trage un frîu, apoi îl prinde de căpăstru şi punîndu-i frîul în
cap, zice în gîndul său: „Să-l ieu, ori să-i dau drumul. Şi cum stă el în cumpene să-l ieie, să nu-l ieie, calul
se şi scutură de trei ori şi îndată rămîne cu părul lins-prelins şi negru ca pana corbului şi tînăr ca un tretin,
de nu era alt cal mai frumos în toată herghelia. 2. Sau cum s-ar mai zice la noi în ţărăneşte, era frumoasă
de mama focului, la soare te puteai uita, iar la dînsa ba. 3. De tînără, de frumoasă ce era lui Harap Alb i
se tulburau minţile. (I.Creangă) 4. Aidem, nevastă, acasă şi să trăim ca în sîn de rai, acum pricep eu ce
odor de femeie am dobîndit. 5. Odată se făcu o apă mare-mare, de abia i se vedea marginea şi de jur
împrejur înconjurată de foc. 6. Iară Greuceanu şi frate-său merse cale lungă şi mai lungă, pînă ce li se
făcu calea cruce... 7. Era odată un împărat puternic şi mare şi avea pe lîngă palaturile sale o grădină
frumoasă, bogată de flori şi meşteşugită nevoie mare. 8. Blestemul părinţilor le-a ajuns, şi d-aia s-au făcut
lighioi, aşa precum le vezi; vrăjmăşia lor e groaznică, nevoie pe cap, vor să-şi răpească una de la alta
pămînt. (P.Ispirescu)

120. Motivaţi lipsa categoriei gramaticale a comparaţiei la următoarele subclase de adjective:

- aborigen, adjunct, adventist, africată, agricol, animal, anticipat, algebric, botanic, divizibil;
 - antropomorf, multicelular, poliedru, pseudoştiinţific, semidoct;
- atotputernic, nemaipomenit, atoatebiruitor, atoatevăzător, nemaivăzut;
- aşa-zis, dulce-acrişor, galben-deschis, moral-politic, roşu-aprins, sud-dunărean;
- înspăimîntător, răscopt, straşnic, sublim, vast, enorm, superb, răsfert;
- inferior, major, minor, anterior, posterior;
- infim, maxim, minim, optim, proxim, rarisim.

121. Stabiliţi funcţiile sintactice ale adjectivelor din următoarele exemple:

1. Era-ntr-o dimineaţă de vară. Marea-şi întindea nesfârşita-i albăstrime, soarele se ridica încet
în seninătatea adânc-albastră a cerului, florile se trezeau proaspete după somnul lung al nopţii, stîn cile
negre de rouă abureau şi se făceau sure, numai pe-ici pe colea cădeau din ele, lenevite de căldură, mici
bucăţi de nisip şi piatră. (M.Eminescu) 2. Culegătorii de perle biografice caută să explice munca unui
scriitor prin diferite orarii, apucături ciudate, preferinţe ieşite din comun. Toate acestea se înşiră pe o aţă
ca mărgelele colorate în vişiniu, albastru, negru, portocaliu, devin o podoabă nostimă, agreabilă pentru o
minte naivă. (G.Meniuc) 3. Pe vreme de secetă ori cînd anul era ploios, satul din vale îl considera pe
singuraticul din vîrful dealului un fel de sfînt, căci, într-adevăr, trebuie să fii un sfînt ca să treci prin toate
cîte a trecut el, rămînînd pururea binevoitor faţă de soartă şi faţă de lume. Ajungînd la zile mai bune, satul
îl considera un prostănac de modă veche, un mocan care pentru toate împrejurările nu are decît un singur
cuvînt adunat din două silabe.(I.Druţă)

122. Faceţi analiza morfologică şi sintactică a adjectivelor din textul de mai jos marcînd cu „ +” „–
„ categoriile gramaticale şi comentaţi oral indicii formali care actualizează fiecare categorie
gramaticală, conform tabelului :
Fiinţă neutră, improblematică, inofensivă, fată mică de zece ani, în unghiuri drepte sau ascuţite, cu două
beţe în loc de picioare, dizgraţioasă la figură, poate deveni adesea la cincisprezece ani izvor de seducţii
roind din formele rotunjite, din reflexurile ce se anunţă, din enigmaticul „da” şi „nu” inconştient încă al
figurii, din încreţiturile rochiei, din atitudini pasive şi cu atît mai imperative – seducţii care lipsesc adesea
femeilor frumoase, „reci” cum spune poporul. (G.Ibrăileanu)
 dizgraţioas

inconştient
inofensivă
improble-

rotunjite
ascuţite
neutră

matică

pasive
drepte
Adjectiv

mică

ă
semantică calitative +
lexico-
Clasa

relative  -
pronominale  -
Adj. cu 4 term. +
flexionare

Adj. cu 3 term. -
Clase

Adj. cu 2 term. -
Adjectiv invariabil -
Pozitiv  +
Gradul de comparaţie

Comp.: de
-
superioritate;
de egalitate; -
de inferioritate. -
Superlativ:
Relativ; -
absolut . -
Sing.
Numărul

desinenţe -ă
alternante fonetice  -
formele articolului -
fem.
desinenţa -ă
Genul

articol  -
forma de gen a
femi-
cuvintelor
nin
determinate
N.
desinenţa cazuală  -a
articol -
Cazul

cazul cuvîntului
N.
determinat
funcţia sintactică  atr.
sintactic
Funcţia

Atr.
ă