Aradul a fost cândva o forță industrială.

Andrei Caciora, o viață în slujba

arhivelor și a adevărului istoric

”Pe domnul Andrei Caciora  (1927-2010) am avut privilegiul să îl cunosc după

anul 2006. Ne-am întâlnit de numeroase ori și am vorbit despre istoria orașului
Arad. Era mereu înconjurat de documente, de care se folosea întotdeauna
pentru a duce la lumină adevărul istoric...”, așa își începe profesorul Cristian
Stoica noua lecție de istorie menită a aduce un pios omagiu celui care a fost
Andrei Caciora.  
Cred că această acerbă luptă pentru adevăr, continuă Cristian Stoica, a dobândit-
o la Facultatea de Drept a Universității din Cluj a cărui student a fost. După
terminarea studiilor universitare, va lucra pentru scurt timp ca și funcționar la
primăria din localitatea natală, iar mai apoi la Primăria Socodor. Din 1957
activa pe tărâm   arhivistic  și istoric până la sfârșitul vieții.
În perioada iulie 1957 - mai 1959, va ocupa prin concurs, postul de director al
Filialei Ineu a Arhivelor Statului. În 1959, se va transfera la Arad, iar din 1966
până la pensionarea sa din 1987 va conduce filiala Arad a Arhivelor Statului.
Reușește, datorită multor strădanii depuse să obțină de la autoritățile vremii
fonduri pentru construirea actualului sediu al Arhivelor Naționale din Arad
situat pe strada Ceaikovski, lângă sediul Inspectoratului Județean de Poliție.
Până la construirea sediului actual, documente de o deosebită importanță
istorică și practică pentru Arad erau depozitate în condiții improprii în
subsolurile mai multor clădiri din centrul Aradului.
Născut în Sînicolaul Român din județul Bihor la 7 iulie 1927, Andrei Caciora
avea un mare atuu: cunoștea limba maghiară, învățată în copilărie alături de
prietenii de joacă. Conștient de asta, spunea adeseori: ”cunosc limba
documentelor scrise înainte de 1918, în maghiară, ceea ce este foarte
important. În istorie ai nevoie de probe, iar documentul scris este esențial”.
Andrei Caciora a fost trimis în delegații oficiale pentru a cerceta arhive din
străinătate și a scoate la lumină istoria românească așa cum era scrisă în
documentele vremii. Numeroase au fost studiile și lucrările publicate de Andrei
Caciora sub semnătură proprie sau alături de colegi arhiviști.
Se stinge din viață asemeni unei lumânări la 27 martie 2010, măcinat de o boală
incurabilă de care a aflat cu doar trei luni înainte de moarte. Atunci când află că
mai are puțin de trăit, mi-a spus că este împăcat, pentru că și-a făcut datoria față
de neamul său prin cărțile publicate.
Deși avea alternativa de a se interna în spital, preferă să se trateze acasă pentru a
fi alături de soția sa Veronica care era suferindă și ea. Împreună până la sfârșit!
Am hotărât să aduc la lumină o mică parte din scrierile lui Andrei Caciora
referitoare la Arad.
Populația comitatului Arad în cifre
Recesământul de la 1847, făcut în comitatul Aradulu,i consemnează o creștere a
populației față de recesămintele anterioare. Astfel numărul locuitorilor
comitatului Arad era 216 687, acest lucru s-a datorat unui spor al natalității dar
și colonizărilor de populație germană mai ales din prima jumătate a secolului al
XIX-lea.
Andrei Caciora descoperă în urma cercetărilor arhivelor din fosta Iugoslavie
rapoarte ale autorităților medicale ale vremii care relatau că epidemiile de ciumă
și variolă din anii 1803 și 1807-1808 s-au abătut în peste 40 de localități
provocând moartea a mii de persoane.
Industria Aradului în perioada 1878-1880
Un amănunțit studiu realizat și publicat de acest ”soldat al arhivelor”, Andrei
Caciora prezintă situația clară a industriei orașului Arad între 1878-1900.
În cadrul industriei alimentare , un loc deosebit îl ocupa morăritul, producția de
spirt și uleiuri vegetale. În Aradul anului 1879, funcționau 6 fabrici de spirt cu o
capacitate de cca. 67.000 hl spirt. Cea mai mare fabrică de spirt din cadrul
întregii monarhii era Fabrica de spirt ,, Frații Neumann"care producea 40.000 hl.
anual. Produsele fabricii erau exportate în Elveția, Spania, Italia și în țările
balcanice.  În momentul în care producția fabricii scade, patronatul hotărăște să
crească și bovine, în număr de 5200 de capete anual.
În domeniul morăritului producția anuală se ridica la 50.000 de tone. Tot în
acest domeniu al  industriei alimentare trebuie amintite 3 fabrici de dextrină.
Industria lemnului este reprezentată prin 5 fabrici de cherestea și câteva gatere
pe râul Mureș.Conform statisticilor oficialităților vremii, publicate de Andrei
Caciora, în anul 1879 funcționau pe teritoriul orașului următoarele întreprindei:
fabrică de clopote, fabrică de hârtie, fabrică de chibrituri, fabrică de gaz aerian,
fabrica de materiale explozibile, o turnătorie de fier și două fabrici de cărămizi.
Cu o mai mică capacitate de producție, produsele acestor fabrici erau
comercializate pe teritoriul fostului comitat Arad.
Măsuri concrete
Începând cu anul 1880 municipalitatea Aradului hotărăște reducerea impozitului
pentru întreprinderile industriale și atribuirea de terenuri în condiții avantajoase
întreprinderilor care luau urmau să fie înființate. Banca populară industrială
arădeană și Banca industrială și comercială arădeană își măresc capitalul social
și vor acorda credite tot mai mari pentru înființarea de noi întreprinderi și
dezvoltarea celor existente.
Având la bază un cadru legislativ foarte bun, autoritățile orașului au acordat
noilor întreprinderi următoarele facilități: scutirea de impozit în primii 15 ani de
funcționare, acordarea gratuită a terenului necesar construcției, asigurarea unor
comenzi pentru desfacerea producției, acordarea de tarife preferențiale pe căile
ferate locale, acordarea cu prioritate a creditelor necesare pentru ridicarea
halelor de producție și pentru procurarea de utilaje industriale.
Căi ferate
Transportul pe calea ferată era foarte important. În perioada anilor 1882-1890
sunt construite mai multe căi ferate, care leagă Aradul cu Transilvania și
România, Este prelungită linia ferată Arad- Timișoara până la Orșova. În anul
1883 este construită linia Arad-Pecica . Trei ani mai târziu este construită calea
ferată Arad-Zădăreni-Secusigiu-Valcani.
Industria  Aradului   între 1880-1900
Foarte multe date a scos la lumină Andrei Cacior, referitor la industria arădeană
în ultimele două decenii ale sec. al XIX-lea.
Industria constructoare de mașini era reprezentată de Fabrica de vagoane și
locomotive ”Weitzer Ioan” înființată la 8 iulie 1891. La înființare, societatea
avea 400 de angajați, iar în numai 4 ani numărul lor ajunge la 1260. Produsele
fabricii ajungeau cu prioritate în Austro-Ungaria, dar după 1892 exportul se
extinde în Bulgaria unde sunt vândute 100 de vagoane de marfă. Începând cu
anul 1894 exportul se extinde în Turcia și Grecia, iar în anii ce  vor urma au fost
trimise anual în România, Serbia și Italia 334 vagoane de clasă și marfă, 15
locomotive, 700 de tone de piese pentru poduri de fier și pentru alte construcții
metalice.
O altă fabrică importantă a fost ”Atelierele căilor ferate Arad-Cenad” care își
începe activitatea în 1891 cu 15 muncitori ajungând în 1896 la 400 de angajați.
Pe lângă întreținera căilor ferate întreprinderea producea cazane cu aburi și
mașini agricole.
Industria metalurgică, prelucrătoare cuprindea 4 turnătorii de fier și aramă.
Acestea produceau piese de mașini, articole de lăcătușerie, clopote, mobilier din
fier și aramă.
Industria chimică era reprezentată de o fabrica de hârtie (,,I. Ingusz") aceasta
avea 60 de angajați și folosea ca materie primă paie de grâu și secară.
Prima fabrică de celuloză din orașul Arad a fost construită în anul 1899 și avea
200 de angajați. Fabrica exporta produse în Franța, Italia, Germania și Olanda.
Fabrica de Gaz aerian înființată în 1868, reutilată și extinsă în 1895 producea
gaz aerian folosit la iluminatul orașului.
Exista în oraș o fabrică de amidon care utiliza ca materie primă grâul și exporta
în Anglia, Franța, Silezia și Moravia.
Întreprinderea de explozibil ,,Dobiaschi Iosif" își lărgește capacitatea și produce
zilnic 100 de kg de haloxylin.
Exista în Arad  uzina de spirt arădeană, formată din 2 fabrici de spirt, fondată în
anul 1850. La sfârșitul sec. al XIX-lea își exporta produsele în Asia-Mică și
Egipt și avea și o crescătorie de bovine cu o capacitate anuală de 3000 de
capete.
Tot în Arad funcționau trei fabrici care produceau lichior și rom. Fabrica
”Weiszberger Samuil” pe lângă rom și coniac mai producea drojdie și
bomboane.
Fabrica de bere administrată la început de municipalitatea  Aradului a fost
preluată de baronul Nopcsa.
Orașul Arad avea și patru fabrici care produceau oțet.
În industria materialelor de construcții funcționau în Arad trei fabrici. O fabrică
de ciment, una  de cărămizi și țigle care producea anual 4,5 milioane de
cărămizi și țigle și fabrica de cărămizi ,,Nicolici Petru” cu o producție cuprinsă
între 2 și 3 milioane de cărămizi pe an.
Industria lemnului în orașul Arad era reprezentată prin 9 fabrici. Două fabrici de
cherestea, două pentru produse de tâmplărie și 5 fabrici de mobilă.
Industria textilă era reprezentată și ea printr-o fabrică.
În finalul studiului publicat în ”Ziridava”, Andrei Caciora concluziona printre
altele că industria arădeană, cu toate piedicile întâmpinate a cunoscut în
perioada 1878-1900 o dezvoltare apreciabilă.
”Omagiu! Pentru munca depusă în slujba istoriei naționale și în slujba istoriei
Aradului  numele lui Andrei Caciora nu trebuie uitat! Personal îi voi păstra vie
memoria, pentru că m-a încurajat să merg  pe drumul istoriei. Bunul Dumnezeu
să îl odihnească!” - Prof. Stoica Cristian, Școala Profesională ”ASTRA”.